diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

24

Upload: raffaela-ana-maria-prisacaru

Post on 01-Jan-2016

289 views

Category:

Documents


15 download

DESCRIPTION

Poetii interbelici - Arghezi, Blaga, Bacovia si Barbu

TRANSCRIPT

Page 1: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica
Page 2: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Literatura română în Literatura română în perioada interbelicăperioada interbelică

După înfăptuirea unității naționale în 1918, în literatura română a debutat ceea ce se poate numi o adevărată epocă de aur, caracterizată prin dezvoltarea romanului. Societatea tradițională și recentele evenimente politice au influențat numeroase opere.

Page 3: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

TradiţionalismulTradiţionalismul TradiţionalismulTradiţionalismul este un curent cultural care, aşa

cum sugerează şi numele, preţuieşte, apără preţuieşte, apără şi promoveazăpromovează tradiţiatradiţia, percepută ca o însumare a valorilor arhaicevalorilor arhaice, tradiţionale ale spiritualităţii şi expuse pericolului degradării şi eroziunii.

Trăsături: Întoarcerea la originile literaturii; Ideea că mediul citadin este periculos pentru

puritatea sufletelor; Promovează problematica ţăranului; Pune accent pe etic, etnic, social; Cultivă universul patriarhal al satului; Proza realist de reconstituire socială; Istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de

inspiraţie, dar într-un mod exaltat; Ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat.

Page 4: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

ModernismulModernismul ModernismulModernismul este un curent literar iniţiat la noi în

1919 de Eugen LovinescuEugen Lovinescu, a cărui doctrină porneşte de la ideea că există "un spirit al veaculuiun spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii române cu literatura europeană, cunoscut şi ca principiul principiul sincronismuluisincronismului..

Trăsături ale modernismuluiTrăsături ale modernismului Negarea valorilor poetice Refuzul capodoperei și al ideii de frumos, de perfecțiune Ruptura de trecut Revolta și libertatea de exprimare Originalitatea și tendința de a șoca Starea de conflict între luciditatea conștiinței și spaimele necunoscutului Luciditatea, efortul prin care gândirea își cucerește adevărurile Problematica conştiinţei neliniştite Predilecția pentru stări limită: coşmar, halucinaţie, ridicol, grotesc Exacerbare a sensibilităţii, a facultăților perceptive, vederea

monstruoasă Drama tristeții metafizice, a omului problematic înstrăinat de tainele

genezice ale universului Aspirația spre regăsirea echilibrului originar

Page 5: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

AvangardismulAvangardismul AvangardismulAvangardismul este denumirea generică a unor

tendinţe de modernizare tendinţe de modernizare cu orice preţ a literaturii, care, uneori atinge stridenţa, şocheazăstridenţa, şochează. Este o reacţie de revoltă reacţie de revoltă şi de nonconformismnonconformism a unor tineri scriitoritineri scriitori care negau tot ce se scrisese până la ei şi aspirau să revoluţioneze arta.

Trăsături ale avangardismului:Trăsături ale avangardismului: Confirmarea libertății absolute a spiritului; Lumea existenței e o lume a culorilor; Arta - expresie profundă a sufletului uman, și nu o reproducere a naturii; Explozia sentimentului, starea dionysiacă; Năzuința spre absolut, ideea escaladării cerului; Revolta împotriva condiției umane; Strigătul fără ecou în totul cosmic; Afirmarea ideii de supraom care să stăpânească lumea; Imagini puternice, violente, prin care se exprimă neliniștea existențială; Personajele sunt figuri generice, simboluri (în teatru); Orientarea spre parabolă.

.

Page 6: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

George BacoviaGeorge Bacovia (1881-1957)

este cel mai mare reprezentant al simbolismului românesc. Volumele sale de versuri: "Plumb" (1916), "Scântei galbene" (1926), "Cu voi" (1930), "Comedii în fond" (1936) şi "Stanţe burgheze" (1946), îi conferă acest loc privilegiat.În lirica bacoviană, cele mai importante motive simboliste sunt: plumbul (sugerând cenuşiul existenţial, apăsarea, căderea în moarte sub greutatea de plumb a destinului universal); oraşul de provincie (spaţiu dezolant, cu ploi putrede de toamnă şi copii bolnavi de tuberculoză), ploaia depresivă, solitudinea, golul, plictisul, somnul, agonia, culorile bolii etc.

Page 7: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Dormeau adânc sicriele de plumb,Si flori de plumb si funerar vestmint --Stam singur în cavou... si era vint...Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --Stam singur lângă mort... si era frig...Si-i atirnau aripile de plumb.

Plumb

Page 8: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Plasată în fruntea primului volum de versuri bacovian (" Plumb" - 1916), poezia menţionată poate fi socotită o ars poetica şi o sinteză nu doar a volumului pe care îl deschide, ci a întregii lirici bacoviene.

În cele două catrene ale acestei poezii, sunt reunite motive şi stări sufleteşti specifice acestui poet: moartea, prăbuşirea, frigul, somnul, pustiul, singurătatea, apăsarea, dezarticularea psihicului etc.

Titlul poeziei este un simbol, întrucât aici, un termen concret (plumbul) sugerează o serie de stări sufleteşti abstracte. Metalul pomenit în titlu având culoare cenuşie şi o greutate mare, aceste trăsături ar putea să aibă mai multe semnificatii.

Cenuşiul, ar putea sugera plictisul, monotonia şi urâtul care caracterizează lumea bacoviană. Rezultat din amestecul dintre alb şi negru (culori predominante în lirica poetului), cenuşiul este culoarea humei în care se întorc toate - oamenii dar şi lucrurile.

Elementul care contribuie la întoarcerea în humă este

greutatea. Sub povara ei are loc regresiunea, căderea în timp, de parcă destinul însuşi este de plumb şi-l presează pe om, adâncindu-l treptat, dar împlacabil spre golul Nefiinţei.

Titlul reuneşte astfel mai multe semnificaţii: monotonia existenţială, apăsarea sufletească, plictisul, căderea. Pasărea cu aripi de plumb din finalul poeziei (amintind de albatrosul rănit din poezia simbolistă apuseană), sugerează prăbuşirea, imposibilitatea zborului, boala şi moartea. Utilizarea simbolului constituie cel dintâi element simbolist

Page 9: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Universul operei

Întreaga lirică bacoviană aderă la simbolism, atât prin frecvenţa unor motive tipice, cât şi prin tehnică. Simbolismul a fost un curent literar apărut în Franţa, în ultimii ani ai veacului al XIX-lea şi extins apoi în alte litera turi, inclusiv în literatura română.

Estetica simbolismului prezintă,în linii generale, următoarele caracteristici:

Utilizarea simbolurilor cu funcţie sugestivă bogată;

Cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt scoase la iveală stări sufleteşti vagi, fluide, confuze (melancolie, plicti seală, spaimă, disperare etc.);

Relevarea corespondenţelor tainice, a afinităţilor care se stabilesc între obiecte şi oameni, natură şi sentimente etc.;

Cultivarea elementului muzical, sonorităţilor verbale, a repetiţiei şi a refrenului;

Existenţa sinesteziei, adică perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii (auditive, vizuale, olfactive etc.).

Page 10: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Una din laturile dominate ale poeziei argheziene sta sub semnul cautarilor filozofico-religioase. Ispita cunoasterii o

gasim in “Psalmi” din cadrul volumului “Cuvinte potrivite”. Motivul cautarii divinitatii prezent in poezia argeziana inca de la primele poezii de dupa debut devin in “Psalmi” o obsesie tiranica si ea se prelungeste in “Stihuri de seara” si “Hore”. Poetul este la inceput chinuit de indoieli, daca exista sau nu Dumnezeu, de aceea in Psalmul al VI.-lea spune: “Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti”. Arghezi nu poate intelege tacerea lui Dumnezeu si doreste sa intre in contact direct cu Dumnezeu.

Tudor Arghezi

Page 11: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

• Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,Decât un nume adunat pe o carte,În seara răzvrătită care vineDe la străbunii mei până la tine,Prin rapi şi gropi adânciSuite de bătrânii mei pe brânciŞi care, tânăr, să le urci te-aşteaptăCartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.Ea e hrişovul vostru cel dintâi.Al robilor cu săricile, plineDurerea noastra surdă şi amarăO grămădii pe-o singură vioară,Pe care ascultând-o a jucatStăpânul, ca un ţap înjunghiat.Din bube, mucegaiuri şi noroiIscat-am frumuseţi şi preţuri noi.Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinteSi izbăveste-ncet pedesitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndreptăţirea ramurei obscureIeşită la lumină din padureŞi dând în vârf, ca un ciorchin de negiRodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,Domniţa suferă în cartea mea.Slovă de foc şi slovă faurităÎmparechiate-n carte se mărită,Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.Robul a scris-o, Domnul o citeşte,Făr-a cunoaşte ca-n adîncul eiZace mania bunilor mei.

Durerea noastra surdă şi amarăO grămădii pe-o singură vioară,Pe care ascultând-o a jucatStăpânul, ca un ţap înjunghiat.Din bube, mucegaiuri şi noroiIscat-am frumuseţi şi preţuri noi.Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinteSi izbăveste-ncet pedesitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndreptăţirea ramurei obscureIeşită la lumină din padureŞi dând în vârf, ca un ciorchin de negiRodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,Domniţa suferă în cartea mea.Slovă de foc şi slovă faurităÎmparechiate-n carte se mărită,Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.Robul a scris-o, Domnul o citeşte,Făr-a cunoaşte ca-n adîncul eiZace mania bunilor mei.

De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oarăSapa-n condei şi brazda-n calimarăBătrânii au adunat, printre plavani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potriviteŞi leagane urmaşilor stăpâni.Şi, frământate mii de săptămâniLe-am prefecut în versuri şi-n icoane,Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.Veninul strâns l-am preschimbat în miere,Lăsând întreaga dulcea lui putereAm luat ocara, şi torcând uşureAm pus-o când să-mbie, când să-njure.Am luat cenuşa morţilor din vatrăŞi am făcut-o Dumnezeu de piatră,Hotar înalt, cu două lumi pe poale,Păzând în piscul datoriei tale.

Testament

Page 12: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

TESTAMENT Ars poetica ( “artă poetică") este un text. de multe ori o

poezie în care autorul îsi exprimă conceptia despre artă. Poezia "Testament" deschide volumul de debut al lui Tudor

Arghezi - " Cuvinte potrivite" (1927). Opţiunea autorului pentru plasarea acestei creaţii în fruntea celui dintâi volum al său, denotă caracterul ei programatic, vizibil în fiecare secvenţă a textului.

"Testament" este alcătuită din cinci strofe de întindere inegală, cu rimă împerecheată si cu măsura versului de unsprezece silabe .

O particularitate a acestei creaţii lirice este faptul că ideile poetice nu se succed, ci se reiau în diferite structuri ale textului. Bunăoară, ideea legăturii dintre poet şi străbunii săi apare în prima şi a treia strofă, dar şi în versul final; ideea că poetul este un artizan al cuvântului apare în sintagma " cuvinte potrivite " (din strofa a III-a), dar şi în sintagma "slova făurită ", din secvenţa finală. Tot aşa, estetica urâtului este enunţată În strofele a III-a şi a IV-a.

Incipitul este o formulă/secvenţă cu un anume relief, prin care începe o operă literară şi ale cărei semnificaţii se extind asupra întregului text. Incipitul poeziei" Testament" cuprinde primele două versuri ale acesteia: "Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte." Aici se concentrează ideile de bază ale întregii poezii :succesiunea generaţiilor, truda îndelungată a creatorului, importanţa "cărţii" (operei) pentru urmaşi . Încă de acum, se conturează prima opoziţie a textului, "cartea" asigurând dăinuirea creatorului, chiar dacă acesta va trece în moarte.

Page 13: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Universul operei Relevă o seamă de particularităţi aparţinând

modernismului. Modernismul constituie o orientare artistică opusă

traditionalismului şi care include, prin extensie, o seamă de curente literare novatoare: simbolismul, expresionismul, dadaismul ş.a. Definit de criticul literar Eugen Lovinescu, modernismul înseamnă o "ruptură" faţă de trecut şi o înnoire notabilă. atât în privinta surselor de inspiratie cât si în cea a tehnicilor poetice.

Astfel, orientarea spre actual si spre citadin, adâncirea lirismului, o anume ambiguitate a limbaiului. înnoirea metaforică. imaginile şocante. versul liber constituie tot atâtea elemente ale modernismului.

În literatura română, modernismul se manifestă încă din perioada antebelică, pentru a ajunge la valori notabile între cele două războaie mondiale.

Titlul poeziei poate însemna actul juridic întocmit de o persoană, prin care aceasta îşi exprimă dorinţele ce urmează a-i fi împlinite după moarte. În sens biblic, termenul trimite la învăţătura pe care ne-au lăsat-o proorocii şi apostolii (cuprinsă în "Vechiul Testament" şi în "Noul Testament"): opera argheziană este un legamant intre autor(devenit Dumnezeul „cartii” sale) si cititor, o imagine a lumii izbavite prin arta.

Page 14: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Opera poetică a lui Lucian Blaga (1895-1961), impresionantă prin fiorul metafizic de care este străbătută şi' singulară în peisajul liricii noastre interbelice, se constituie, cu fiecare volum într-un edificiu monumental, oferind o imagine esentializată a lumii, ale cărei coordonate sunt: "corola de mi nuni a lumii ", "muntele magic ", "marea trecere ", "satul minu nilor", "somnul", "pădurea pe unde trece unicornul".

Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut blagian (" Poemele luminii" - 1919) şi este o artă poetică, în care autorul îşi exprimă concepţia asupra menirii creatorului de artă.

Lucian Blaga

Page 15: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiişi nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntâlnescîn calea meaîn flori, în ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrumă vraja nepătrunsului ascunsîn adâncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -şi-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu micşorează, ci tremurătoaremăreşte şi mai tare taina nopţii,aşa înbogăţesc şi eu întunecata zarecu largi fiori de sfânt misterşi tot ce-i neînţelesse schimbă-n neînţelesuri şi mai marisub ochii mei-căci eu iubescşi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Page 16: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Titlul stabileşte o relaţie între doi termeni: "eu" (reprezentând eul poetic) şi "corola de minuni a lumii" - metaforă prin care lumea este privită ca o uriaşă corolă alcătuită din mistere (taine). Cei doi termeni sunt legaţi prin verbul "nu strivesc" (exprimând atitudinea contemplativă a poetului). Privită mai atent, metafora corolei de floare reliefează mai multe semnificaţii: frumuseţe imaculată, armonie, perfecţiune, ordine cosmică.

Titlul poeziei esenţializează ideile filozofice ale textului: lumea înconjurătoare este plină de taine, omul trăind în orizontul misterului şi în "zariştea cosmică"; aceste taine nu pot şi nu se cuvine a fi cunoscute (teoria minus-cunoaşterii); apropiindu-se de mistere, poetul le amplifică, păstrând astfel neatinsă perfecţiunea lumii create de Marele Anonim (Dumnezeu).

Incipitul este o formulă/secvenţă memorabilă prin care începe o operă literară şi ale cărei semnificaţii se reverberează asupra întregului text.

Fiind o creaţie lirică în care autorul îsi exprimă principiile privitoare la artă si la misiunea creatorului, "Eu nu strivesc ... " , este o artă poetică.

Primul vers al poeziei constituie o repetare a titlului, întărind mărturisirea de credinţă a eului liric.

Aceasta se organizează în jurul a doi termeni care constituie cuvintele-cheie ale textului: "eu" şi "alţii" (subînţeles). "Eu" îl reprezintă pe poet şi, prin extensie, pe toţi creatorii de artă. Verbele care definesc demersul poetului întru păstrarea perfecţiunii lumii sunt: "nu strivesc ", "nu ucid", "sporesc ", " îmbogăţesc" şi "iubesc".

Page 17: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

În poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga, semnificaţia mijloacelor artistice utilizate este profundă, aceasta revelându-se numai parţial, ca şi misterele.

Metafora "corola de mininuni a lumii" defineşte o lume a cărei integritate şi perfecţiune este condiţionată de păstrarea misterelor.

Opoziţiile (" eu "-" alţii ", "lumina mea "-" lumina altora ") contribuie la caracterizarea celor două modalităţi de cunoaştere: paradisiacă şi luciferică.

Folosirea verbului "nu strivesc" sugerează o anume fragilitate a "corolei de minuni a lumii "; a tulbura frumuseţea ei sublimă, cu nepermise întrebări, echivalează cu un act dis tructiv (" ucid", "sugrumă vraja ").

Ideea că misterele nu trebuie şi nu pot fi dezlegate este exprimată prin termeni al căror sens este ·ascuns, ca şi tainele: " nepătrunsul ", "ne-nţeles ", "ne-nţelesuri ". Chiar şi poetul, atunci când ajunge la faza unor interogaţii rară răspuns, este pedepsit, iar volumul "Lauda somnului" conţine imaginea' unui "apocalips blând şi rustic" (Călinescu).

Compararea luminii poetului cu razele lunii atestă dorinţa lui de a perpetua misterele. . Ideile, sentimentele sunt exprimate liber, iar poezia e vazuta de poet ca o creatie ce-l ajuta sa-si faureasca un univers propriu, imaginar, in care sa adanceasca prin creatia sa misterul, taina, toate acestea exprimate cu ajutorul enjambamentului.“ Mi se spune ca poezia mea ar fi mistica, metafizica. Poezia mea este, in afara de orice intentie, asa cum este. Aceasta fiindca in general eu nu concep altfel de poezie.” (Lucian Blaga)

Page 18: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Opera cea mai importantă a poetului Barbu o constituie volumul Joc Secund, publicat în anul 1930. Se pare că a publicat acest volum în urma unui pariu cu Tudor Vianu că poate scrie poezie (alte surse povestesc despre o înţelegere: dacă Barbu reuşea să publice poezii, Vianu trebuia să îi analizeze critic creaţia). În concepţia lui Barbu, care o repeta pe cea a unui alt poet modernist şi matematician francez celebru, Paul Valéry, poezia are mult în comun cu geometria: există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde aceasta se întâlneşte cu poezia. [..] Ca şi în geometrie înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă.

Ion Barbu

Page 19: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Menestrel trist, mai aburitCa vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruitCu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult îndărătnic menestrel,Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona EnigelŞi Crypto, regele-ciupearcă!

- Nuntaş fruntaş!Ospăţul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aş, Cu Enigel şi riga Crypto.

- Zi-l menestrel!Cu foc l-ai zis acum o vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunţii, în cămară

Des cercetat de pădureţiÎn pat de râu şi-n humă unsă, Împărăţea peste bureţiCrai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureţii De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereţii.

Şi răi ghioci şi toporaşiDin gropi ieşeau să-l ocărască, Sterp îl făceau şi nărăvaş, Că nu voia să înflorească.

În ţări de gheaţă urgisită, Pe-acelaşi timp trăia cu el, Laponă mică, liniştită, Cu piei, pre nume Enigel.

De la iernat, la păşunat,În noul an, să-şi ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe muşchiul crud La Crypto, mirele poienii.

Riga Crypto si lapona Enigel

Page 20: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeaţă: Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân,Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:

- Enigel, Enigel,Ţi-am adus dulceaţă, iacă. Uite fragi, ţie dragi,Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

- Rigă spân, de la sân, Mulţumesc Dumitale.Eu mă duc să culegFragii fragezi, mai la vale.

-Enigel, Enigel,Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi,Începi, rogu-te, cu mine.

-Te-aş culege, rigă blând... Zorile încep să joaceŞi eşti umed şi plăpând:Teamă mi-e, te frângi curând, Lasă. - Aşteaptă de te coace.

-Să mă coc, Enigel,Mult aş vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roşu, mare, Pete are fel de fel;Lasă-l, uită-l, Enigel,În somn fraged şi răcoare.

Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de blestemVorba-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă-n iarnă sunt făcută, Şi ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nţelept.

La lămpi de gheaţă, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează.

Page 21: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Mă-nchin la soarele-nţelept, Că sufletu-i fântână-n piept, Şi roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fântână.

La soare, roata se măreşte;La umbră, numai carnea creşte Şi somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt şi umbră iar o umflă...

Frumos vorbi şi subţirel Lapona dreaptă, Enigel,Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma staSvârlit în sus, ca un inel.

- Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă.Lumina iute cum să-i placă? El se desface uşurelDe Enigel,De partea umbrei moi, să treacă...

Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el;De zece ori, fără sfială,Se oglindi în pielea-i cheală.

Şi sucul dulce înăcreşte! Ascunsa-i inimă plesneşte, Spre zece vii peceţi de semn, Venin şi roşu untdelemn Mustesc din funduri de blestem;

Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă,

Ca la nebunul rigă Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă faţă, mai crăiască:

Cu Laurul-Balaurul,Să toarne-n lume aurul,Să-l toace, gol la drum să iasă,Cu măsălariţa-mireasă, Să-i ţie de împărăteasă.

Page 22: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Scrisa in 1924 si publicata in „Revista romana” Riga Crypto si lapona Enigel” este balada carcterizata de insusi autorul drept un „Luceafar intors”.

Structura compoziţională a baladei evidenţiază mai multe aspecte:

La nivel formal, "Riga Crypto şi lapona Enigel" este alcătuita din două părţi, fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă: a) una reală, consumată, împlinită şi una iniţiatică, neîmplinită, modificată în final, prin căsătoria lui Crypto cu măsălariţa.

Aspiraţia erotică a lui Crypto exercită o atracţie asupra lui Enigel, astfel încât ea adoarme pe „trei covoare de răcoare” întreaga discuţie se petrece în vis ca şi în "Luceafărul". Plăpândul rege cu existenţă eternă încearcă să atragă, în lumea lui, fiinţa umană (aşa cum Luceafărul îi oferise fetei de Împărat nimbul veşniciei); şi de data aceasta însă, muritoarea refuză, ascunzându-şi gândul sub forma mai blândă a amânării: " Te-aş culege, rigă blând.../Zorile Încep să joace /Şi eşti umed şi plăpând/ Teamă mi-e, te frângi curând, /Lasă. Asteaptă de te coace" .

Cuvintele ei constituie o încercare de a-l determina pe Crypto să renunţe la aventură, pentru el neexistând "coacere", căci riga reprezintă ipostaza statică a creaţiei. Trăind, ca toţi nordicii, cu nostalgia soarelui în suflet, Enigel percepe invitaţia "la somn fraged şi răcoare" ca pe o blasfemie:"Ca o lamă de blestem /Vorba-n inimă-ai înfipt-o!"

Discuţia prelungindu-se, Crypto este surprins de Soare, tocmai când imprudentul îndrăgostit ieşise din conul lui protector de umbră.Atins de razele arzătoare, regele-ciupercă va suferi o transformare demonică, pedeapsă pentru că a incercat· să-şi contrazică destinul: "Şi sucul dulce înăcreşte! /Ascunsa-i inimă plesneşte,/Spre zece vii peceţi de semn/Venin şi roşu untdelemn /Mustesc din funduri de blestem;

"Împodobit" ,cu petele care indică ciupercile otrăvitoare şi plin, acum, de venin, Crypto va rămâne într-o lume malefică; nunta dorită este înlocuită cu una hilară (" Cu măsălariţa mireasă "), însoţirea cu o plaptă otrăvitoare fiind ultimul moment al pedepsirii lui Crypto.

Page 23: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Sub raportul conţinutului, balada "Riga Crypto şi lapona Enigel dezvoltă tema increatului. Noţiunea de increat (pe care Ion Barbu o introduce în literatură) reprezintă preexistenţa, stadiul imediat anterior naşterii (reprezentat prin ou). Considerat ca timp al purităţii, increatul trebuie menţinut, întrucât trecerea în stadiul de creat aduce îmbătrânirea şi moartea.

SIMBOLURI POETICE

Începutul părţii a doua luminează simbolurile poetice principale:

"Des cercetat de pădureţi /În pat de râu şi-n humă unsă/Împărăţea peste bureţi /Crai Crypto, inimă ascunsă. /La vecinic tron, de rouă parcă! - Dar printre ei bârfeau bureţii /De-o vrăjitoare mânătarcă /De la fântâna tinereţii./Şi răi ghioci şi toporaşi /Din gropi ieşeau să-i ocărască /Sterp îl făceau şi nărăvaş /Că nu vroia să înflorească. / În ţări de ghiaţă urgisită, Pe-aceleaşi timp trăia cu el, /Laponă mică, liniştită /Cu piei pre nume Enigel"

Page 24: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Importanţa literaturii Importanţa literaturii interbeliceinterbelice

Perioada interbelică a avut un rol important pentru literatură deoarece a contribuit la dezvoltarea, şi în acelaşi timp la modernizarea ei.

În această perioadă au apărut numeroase reviste (Sămănătorul, Viaţa românească, Gândirea, Sburătorul, Unu, Punct, Contimporanul, etc) şi tendinţe (modernism, avangardism, expresionism, etc) în evoluţia literaturii

Poezia interbelică va asimila elemente din principalele curente literare ale epocii (avangardism , dar si expresionism , simbolism, ermetism).

Poezia interbelică se va distanţa de „inimă ”, de poezia de tip romantic, devenind practic o abandonare în voia forţelor magice ale limbajului .

Forma se va desprinde de conţinut şi vor apărea o serie de inovaţii , cu precădere în aspectele exterioare ale poeziei .