1

,,A fost odată ca niciodată…”

…şi la auzul acestor cuvinte mă întorc în lumea minunată a copilăriei, spre a

mă preface în zână, floare, în pasăre, în infinitul cerului şi al mării…

Ca educator nu este satisfacţie mai mare decât aceea de a şti că o mulţime de

suflete mici vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu tine. Bucuria, tristeţea,

durerea, speranţa şi încrederea deschid aceste suflete conducându-le spre tărâmul

basmelor cu intenţia de a învăţa ce este binele şi răul.

,,A fost odată ca niciodată".... un popor numit român, care îşi depăna firul

vieţii alături de alte popoare: maghiari, romi, chinezi, turci, sârbi. Şi pentru că

trăiau împreună, nu singuri, trebuiau să se tolereze, să se respecte, să se accepte

unii pe alţi, să nu se discrimineze. Toţi erau diferiţi, dar în acelaşi timp egali,

semnul egalităţii venea nu de la spaţiul pe care-l ocupau, ci de respectul faţă de cel

din apropiere, de posibilitatea de comunicare cu cei din jur.Această posibilitate le

era oferită necondiţionat şi trebuia valorificată cu grijă pentru a identifica

oportunităţile oferite de convieţuirea cu celălalt.

Nu toţi erau români şi nu toţi vorbeau limba română. Diversitatea era

mirodenia care le încânta viaţa, element care îi atrăgea şi-i speria în acelaşi timp,

dar numai de ei depindea dacă doreau să depăşească prejudecăţile. A fi astfel şi a

vorbi altă limbă nu genera decât un rezervor inepuizabil de experienţe noi şi

diferite.

Treptat, de-a lungul timpului au învăţat că nu trebuie să arunce unul asupra

celuilalt povara identităţii, diversitatea limbii vorbite, nu trebuie să fie ,,mono" ci

trebuie să fie ,,inter", nu trebuie să fie ,,noi şi ceilalţi" ci ,,împreună cu ceilalţi".

Drept urmare, s-au străduit să se accepte, să se înţeleagă, să-şi respecte propria

cultură, dar şi a celorlalţi, să respecte diferenţele lincvistice.

Au înţeles că acceptarea celorlalţi nu trebuie făcută doar din obligaţie sau

milă, ci pentru că fiecare om are dreptul de a participa la acţiuni comune care să

conducă la dezvoltarea lui ulterioară, dar şi la dezvoltarea comunităţii în care

trăieşte. Nu au reuşit să vorbească de o cultură diferită şi de reprezentări identitare

2

diferite decât cunoscând-o. Iar cel mai bun mod de a o face a fost să cunoscă

oamenii din această cultură, să împărtăşească gândurile lor, trăirile, conflictele care

ar fi putut să apară dintr-un motiv sau altul.

Capacitatea de a tolera şi aprecia diferenţele culturale, lincvistice au cultivat-

o de la cele mai fragede vârste pentru a oferi şanse egale tuturor indiferent de

mediul familial şi lincvistic din care provine. Stimularea toleranţei copiilor şi

acceptarea necondiţionată a diversităţii într-un grup este o adevărată provocare

atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru familiile copiilor. Nu este uşor, dar nici

imposibil să-i faci pe copii preşcolari să înţeleagă diferenţele culturale şi lincvistice

întâlnite în societate.

Deoarece comunicarea este cheia spre cel de lângă tine şi noi am încercat să

identificăm cele mai eficiente căi şi metode de dezvoltare a limbajului copiilor

proveniţi din medii lincvistice diferite. Şi ce univers este mai apropiat, mai îndrăgit

de copii decât universul basmelor, poveștilor și povestirilor? Din totdeauna,

basmele au atras copiii, indiferent de vârstă sau generaţie, de etnie sau de limba

vorbită in familie. Cu toţii ne amintim de poveştile pe care ni le spunea mama,

bunica sau doamna educatoare. Fie că era acum 40 de ani, fie acum 20 sau în ziua

de azi, copilăria nu poate fi concepută fără basme si poveşti.

Pentru a ne putea bucura de frumuseţea acestora, însă, este nevoie mai

întâi să înţelegem limba în care sunt ele spuse. Ca educatori ne confruntăm

frecvent cu problema copiilor care nu înţeleg limba română, din aceasta cauză au

dificultăţi în comunicare, nu se angajeaza în rezolvarea anumitor sarcini, sunt mai

retraşi, rostesc greoi cuvintele, pronunţă greşit anumite litere sau silabe.

Deoarece limbajul se dezvoltă şi progresează permanent la preşcolari,

educatoarelor le revine sarcina de a planifica şi de a organiza experienţele de

limbaj în funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecarui copil.

În procesul de îndrumare a educării limbajului la preşcolari, noul curriculum

propune obiective cadru cum ar fi;

1.dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a

semnificaţiei structurilor verbale orale;

2.educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere gramatical;

3.dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral.

Realizarea acestor obiective presupune crearea unui mediu educaţional

adecvat, în vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului şi pentru

introducerea acestuia în ambianţa culturală a spaţiului căruia îi aparţine.

Construirea unui mediu cultural favorabil, inclusiv lingvistic, este astăzi o

preocupare a organizaţiilor educative, iar sarcina de a organiza astfel de experienţe

de limbaj ale copilului îi revine în primă instanţă grădiniţei, tocmai pentru a

conferi în etapa următoare, cea şcolară, şanse egale elevilor indiferent de mediul

3

familial din care provin şi de nivelul de complexitate al limbajului utilizat în acest

mediu.

În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile

sociale să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi implicit a educaţiei. Suntem în era

informaţională la care unii se adaptează mai greu, dar ceea ce caracterizează

timpurile actuale este educaţia permanentă .

Şi în învăţământ au loc transformări rapide pornind de la crearea mediului de

învăţare care poate eficientiza tehnicile de învăţare şi de muncă intelectuală,

mergând până la parcurgerea interdisciplinară, integrată a conţinuturilor propuse.

Nevoile şi cerinţele copiilor ,,actori’’ pe scena educaţională pretind

dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activităţii didactice.

Reforma sistemului de învăţământ are ca obiective schimbarea mentalităţii şi

formarea unor dascăli reflexivi, utilizarea calculatorului în activitatea didactică, în

opţionale şi în alte activităţi non-formale. Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin

metodele interactive conferă activităţii ,,mister didactic’’, se constituie ca ,,o

aventură a cunoaşterii’’ în care copilul e participant activ pentru că el întâlneşte

probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar în grup, prin analize,

dezbateri, descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se

simte responsabil şi mulţumit în finalul lecţiei.

Bibliografie:

1.Bratu, Bianca Preşcolarul şi literatura, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1977

4. Revista ,,Învăţămâtul Preşcolar nr. 1-2 din 2006

5.Revista Învăţămâtul Preşcolar 1-2 din 2008