dirt bike zone no 2

Nr. 2 APrILIE 2010 www.dirtbikezone.ro

Primul test românesc cu un Gas Gas de enduro: EC 250 F

Sfântu Gheorgheprima etapă de motocros

Interviu Tudorel Cristea îţi spune cum să devii pro-rider

Moto club, descoperă cum e să trăieşti în Haită

Start în Mondialul de Motocros: în exclusivitate de la Sevlievo Grand Prix of Bulgaria

Aprilie, o lună încinsă

cu 3 etape în Campionatul

Naţional de Dirt-Track

FondatorPatrick BoISSyRedactor-şefMarc SAnDuRedactorLala Dragoş ZuDorColaboratoriDani OţiL, ionuţ BErCEAnu, Andra BuBău

Grafică şi DTPMihnea AnDrEIFotografBogdan PArASChIv

[email protected]

© Dirt Bike Zone 2010Toate drepturile rezervate. Textele şi imaginile prezentate în această revistă nu pot fi reproduse prin nici un mijloc electronic sau mecanic, fără acordul scris din partea editorilor.

Putereaexemplului

MESERiAŞii

Există trei mari tipuri de editoriale, în umila mea opinie.

Primul tip ar fi cel în care profitând oarecum de poziţia

de forţă în care se află, autorul înfierează cu sârg lumea

înconjurătoare, exprimându-şi ca bonus şi diverse frus-

trări personale. A doua categorie este cea etern optimistă, aici

nu am ce comenta, optimismul e bun, dar nu trebuie practicat

la modul găunos. Ar mai fi apoi varianta descrierii a ceea ce

se poate găsi în revistă, treabă destul de corporatistă de altfel.

Adică bună de revistele scoase de corporaţii. La acest capitol,

eu pot să vă „dezvălui” deja că numărul doi al Dirt Bike Zone

conţine o doză serioasă de motocros şi, graţie implicării lui

Bogdan Voiculescu, căscăm ochii la ce se întâmplă în Dirt-Track,

o ramură moto despre care s-ar vorbi că e căzută în dizgraţie.

Totuşi, datorită pasiunii unei mici cete de oameni, acest sport

rezistă şi chiar atrage spectatori. Apoi, dacă citim interviul cu

Tudorel Cristea, vedem partea însorită a lucrurilor. În „nefericita”

Românie, un băimărean aproape că trăieşte din „snowboardit”

şi enduro, ba chiar a convins un francez (la fel de... extrem ca el,

să spunem...) să-l sprijine în Campionatul European de Enduro.

Cazul nu e singular... Dar despre ce vorbeam? Despre echilibrul

între optimism şi pesimism şi abordări editoriale, ce conţine

revista şi dacă vă place sau nu, vă daţi voi seama singuri. Înainte

de aceasta, vreau să vă zic însă o chestie ce ţine de psihologie:

informaţia negativă e prelucrată mai intens decât cea pozitivă.

Adică, deşi lansarea Dirt Bike Zone a avut o grămadă ecouri

pozitive, au apărut oameni care s-au oferit să pună umăru’ la

revistă, eu m-am supărat când am fost urechiat verbal că „de ce

l-am pus pe Răduţă pe copertă”. Pentru că e campion naţional,

de aia! Ar fi trebuit să mă bucur mai mult că de acum, redacţia

DBZ acomodează un „rookie journalist”, Lula Dragoş Zudor şi

un fotograf cât se poate de profi, Bogdan Paraschiv... Sau că am

ajuns la o etapă de campionat mondial de motocros, cu laptopul

şi aparatul foto în rucsac, cu o acreditare de presă emisă pentru

Dirt Bike Zone. Nu vă mai reţin cu „propriili realizări”, treburile

merg înainte, de curse avem parte la greu, mesajul meu e simplu,

haideţi să ne concentrăm pe informaţia pozitivă din natură şi

să ciulim urechile când suntem în preajma oamenilor care au

făcut ceva pentru motociclism... Sunt simplu de recunoscut: au

organizat cel puţin o competiţie la viaţa lor, ţin nişte cupe în

sufragerie, garaj sau dormitor şi sunt mereu bine dispuşi!

3www.dirtbikezone.ro

EDITorIAL

Aceasta este pagina ta!Dirt Bike Zone este revista voastră, a pasionaților de off-road și de noroi. Vrem să vă avem pe voi în prim plan. Trimiteți-ne pe adresa [email protected] tot ceea ce credeți că vreți să împărtășiți prietenilor prin intermediul revistei: poze cu voi pe o „dirt-bike“, călătorii și aventuri, experiențe de la concursuri, teste cu motociclete personale și nu numai, impresii și ce altceva mai credeți că merită să apară aici. Evident, noi vom fi selectivi, atât în măsura spațiului cât și în limita bunului simț.

Dirt bike land: Robi, un mai vechi prieten de-al nostru, ia o fantastică freză, din

fericire fără urmări pe circuitul de enduro-cros de lângă Târgu Mureş. Apropo, etapa cu numărul doi din Campionatul Național

(17 aprilie) a fost câştigată de Mani Gyenes.

Se întâmpla în 2009: International Enduro Festival Transilvania, moment de respiro la celebrul „Ciuc Point.“

Dragoş, a început ca cititor şi a ajuns redactor.

PAGInA TA

4 APrILIE 2010

nu se confunda cu Touareg (SUV-ul de la VW), Tuaregul

de la Aprilia îşi datorează numele unui grup de nomazi africani, care, din pură coincidenţă locuiesc într-un ţinut ce face parte din vechea zonă pe unde trecea Dakarul, asta desigur, pe vremea când raliul chiar avea finişul la Dakar. Ţinând cont că anul acesta, chilianul Francisco Lopez a surprins pe toată lumea când a urcat pe treapta a treia a podiumului cu un RXV 4.5, boşii de Aprlia şi-or fi spus că e cazul să-i ofere ceva ca lumea lui Chaleco, de care nu ar fi rău să profite şi publicul larg. Mă rog, cu restricţionarea aia de 450 cmc va fi mai greu... Noul Tuareg de la Aprilia va fi lansat în septembrie, în cadrul celei de-a 67-a ediţii a salonului EICMA de la Milano, urmând a fi echipat cu acelaşi motor de 750 cmc, ca Shiver şi Dorsoduro, cadru din oţel tubular şi roată faţă de 21 de inch. Greutatea e preconizată să fie undeva pe la 200 de kilograme, deja apărând şi zvonuri conform cărora se aşteaptă o variantă de stradă cu un motor mai mare, de 1.200 cmc, cu roata faţă de 19 inch. Odată cu lansarea recentă a XT1200Z Super Tenere, dar şi a lui Ducaţi Multistrada 1200, cu Tuareg 750/1200 pregătite de lansare, se pare că R1200GS de la BMW are de înfruntat o competiţe acerbă.

Aprilia atacă segmentul motocicletelor adventureA

a Mantova, în Italia, a avut loc pe 10 aprilie cea de a

doua etapă din campionatul mondial de motocros. Grand Prix-ul Lombardiei a început cu un duel aprig pentru pole position între David Philippaerts şi Antonio Cairoli, amândoi având avantajul terenului propriu, în cele din urmă Philippaerts câştigând. În cursă însă, Cairoli a scris istorie, urcând pe prima treaptă a podiumului final şi bifând prima victorie de Grand Prix pentru KTM 350 SX-F. Italianul a recuperat mult în prima manşă, care a fost de altfel câştigată de Clement Desalle, riderul

Suzuki profitând de crash-ul lui lui Philippaerts. Câştigătorul de la Sevlievo, Nagl, a venit pe trei, repetând mişcarea în manşa doi. În aceasta, Cairoli a fost de neoprit iar Philippaerts a reuşit locul doi. La MX1, lucrurile au semănat foarte mult cu ceea ce s-a întâmplat la Sevlievo, adică Musquin a câştigat ambele manşe, Herlings suflându-i locul doi lui Roczen în manşa doi, ajungând pe treapta trei a podiumului final. Locul doi la Mantova îi aparţine lui Ken Roczen (Teka Suzuki), germanul aflându-se momentan la 14 puncte de Musquin în clasamentul general.

MX World Championship: Nagl şi Cairoli fac schimb de locuriL

sta e undeva prin Grecia, dacă bine ne aducem

aminte, iar Robbie e băiatul ăla australian care a tras un back-flip peste London Bridge sau a ajuns pe Arcul de Triumf din Las Vegas, nu, nu suntem prost informaţi, există aşa ceva şi prin State... Canalul Corintului are 85 de metri, iar „Maddo” a trebuit să „bage” 120 pe oră şi să sară 95 de metri pentru a ajunge în deplină siguranţă de pe o parte pe cealaltă. „Să sar acest canal era o provocare căreia nu am putut să-i rezist, mai ales că acest salt presupunea cele mai grave consecinţe dacă nu ar fi ieşit cum trebuie. Mi-a fost realmente frică, am fost excitat, a trebuit să îmi controlez emoţiile, aveam o singură încercare” a declarat „dare-devilul” nostru. Cu tot, respectul, dar... no shit, Maddo, e ok să îţi fie frică!

Sick stuff: robbie Madison sare peste canalul CorintuluiA

ŞTIrI

6 APrILIE 2010

aprilie, înseamnă că a început campionatul mondial de en-

duro. Prima etapă s-a desfăşurat pe 10-11 aprilie în Spania, în zona prăfoasă a dealurilor Andaluziei. Prima zi în E1 a fost plină de surprize pentru favoritul Aubert, acesta căzând, dar fiind un maes-tru al revenirilor, a ajuns pe locul doi. Locul unu a revenit lui Meo, cu un avantaj de 25 secunde, locul trei fiind ocupat de ibericul Cristobal Guerrero. Având pro-bleme la ambreaj, Cervantes nu a fost capabil să arate fanilor tot ce poate, astfel Mika Ahola a fost bucuros să ia coroana la E2. Locul 2 a aparţinut lui Cervantes iar ul-timul loc de pe podium, riderului BMW, Juha Salminen. La E3, Knight a avut o revenire spectaculoasă, cu 31 de secunde avantaj faţă de al doilea clasat, Nambotin. Cum nici Nambotin nu a fost un pericol real pentru Knight, nici Albergoni nu a prezentat pericol pentru Nam-botin, acesta terminând cursa pe locul 3. A doua zi, scenariul cur-selor s-a modificat complet: la E1, Aubert şi-a luat destinul în mâini şi a terminat ziua cu 22 de secunde avantaj. Meo a rămas mult în

spate din cauza unei lovituri la genunchi, terminând pe locul 2, înaintea lui Guerrero. Rodrig Than a venit hotărât să schimbe ceva în clasa lui. Forţând limitele, mai ales în ultimul tur, a luat locul trei la E2. Victoria a venit răzbunătorului Cervantes, care a intrat în ultima tură în aceeaşi secundă cu Ahola, dar a ajuns la finiş cu un avans de 11 secunde. Knight a demonstart că el e regele motocicletelor mari din E3. Nambotin s-a străduit din răsputeri să ţină pasul cu Knight, dar a fost lăsat în urmă cu peste 1 minut. Locul 3 a revenit lui Albergoni, proaspăt venit în E3.

MX World Championship: Nagl şi Cairoli fac schimb de locuri

WEC: Knight, regele AndaluzieiE

La MX1, Clement Desalle este pe urmele lui Cairoli.

Va reuși belgianul de la Tek Suzuki să țină piept

celor de la KTM?

este 100 de motociclişti din zona Aradului au participat

pe 14 martie, la Gas Gas Test Day, organizată de Patrick Moto şi All Moto Wear la Ghioroc, în imediata apropiere a pensiunii „La Konac”. Conform promisiu-nii organizatorilor, la eveniment au participat şi piloţii sponsori-zaţi de Patrick Moto în campio-natele de enduro ale României, Europei de Est şi Europei: Sorina Sandu, Ervin Kovacs Zsolt şi Tudorel Cristea. Cei trei piloţi au oferit ajutor pe traseu şi detalii despre motocicletele hard enduro folosite la test, EC 200 Six Days (2009) , EC 250 Six Days (2010), EC 300 Racing (2010) şi modelul de trial TXT Boy 50 (2009). Ziua de teste Gas Gas a fost precedată vineri, 12 martie, de lansarea magazinului de motociclete, echipamente şi accesorii All Moto Wear (Calea Radnei, nr. 264, Arad), care devine şi dealer Gas Gas, intrând în reţeaua Patrick Moto, importator al motocicletelor Gas Gas în România.

Gas Gas Test Day la Ghioroc - Arad

P


Portocala mecanică Portocala electrică-am avertizat pe Dragoş că, de fiecare dată când vine vorba despre KTM, jurnalistul de pretutindeni va folosi un

titlu care face referire la ceva cu „portocaliu”. Noi trebuie însă să fim mai deştepţi şi să ne dăm pe acolo pe unde nimeni nu s-a mai dat cu „Enterprise-ul”, aşa ca în Star Trek! Dar, despre o portocală electrică, chiar nu s-a mai vorbit! KTM vine cu nişte motociclete care contrazic regula ce spune că impactul minim asupra mediului şi districţia pură nu s-ar împăca.

La sfârşitul lunii martie, la Tokio Motor Show, sub eticheta „KTM Freeride”, compania austriacă a prezentat în premieră două motociclete electrice, cât se poate de „Ready to Race!”. Este vorba de o enduroaică pur-sânge şi de o motocicletă „on road”, cu un puternic iz supermoto. Motocicletele expuse la Tokio nu sunt doar două concepte ci două motociclete de pre-serie, gata să intre în producţie şi să fie comercializate începând cu primăvara anului viitor. Austriecii au avut grija ca preţul să nu fie unul prohibitiv, cum se întâmplă de regulă la acest gen de produse „electrice”, Hubert Trunkenpolz declarând că acesta are să fie undeva sub 10.000 de euro. Din punct de vedere al perfomanţelor, motocicletele electrice de la KTM sunt comparabile cu cele de 125 cmc, dar veştile bune nu se opresc aici. „Pe lângă performanţe, KTM Freeride oferă şi rezistenţă la uzură, la apă, la noroi, manevrabilitate şi siguranţă, comparabile cu cele ale unui motociclete clasice, şi ca orice motocicletă construită de KTM, beneficiază de experienţa noastră la curse” spune Harald Plöckinger, unul din „mai marii” KTM. Fiţi însă pe pace, apariţia KTM – urilor elecrice nu înseamnă că acesta este sfârşitul motocicletelor „consumatoare de combustibil”. KTM va continua să dezvolte motocicletele în patru timpi şi în doi timpi, cele electrice contribuind la popularizarea sportului în mediile urbane, find perfecte pentru începători şi hobby rideri.

L

Sportul pe două roţi motorizate primește un puternic impuls electric! Vom putea practica enduro în inima aglomerărilor urbane, ambele motociclete vor fi omologate pentru uzul pe drumurile publice.

ŞTIrI

8 APrILIE 2010

Portocala mecanică Portocala electrică

Cadrul este tip Delta Box cu componente fabricate din

aluminiu, furca este upside-down, mono-amortizorul vine cu PDS, ambele componente fiind reglabile. Roţile sunt de 21 de inch, ambele frâne sunt acţionate de pe ghidon, transmisia fiind automată, fără ambreiaj sau cutie de viteze. Greutatea? 90 de kilograme, cu tot cu baterie.

Performanţe pe Li-ion

Puterea maximă este de 30 de cai, iar cuplul maxim de 43 Nm, mai mic totuşi decât cel cu care se laudă americanii de la Zero X. Bateria se încarcă în 90 de minute, direct pe

motocicletă sau se poate schimba direct cu una gata încărcată, având o durată a vieţii de aproximativ 500 încărcări, comparabilă cu viaţa unei motociclete convenţionale.


COMPETITIINoi trei facem enduro. Adică așa zicem noi. Ieșim sâmbătă cu motoarele și dacă nu plouă, rămânem la o pensiune până duminica. De fapt, rămânem eu și Tinel, că pe Dudel nu îl prea lasă nevasta.

Dani Oţil:

Eu, TinEl Şi DuDEl…[email protected]

ai jos, găsiţi un exerciţiu de imaginaţie. Mă rog, nu e chiar imaginatie, dat fiind faptul că se cam

potriveşte cu multe cazuri reale din jurul meu. Exerciţiul e menit să mă facă să înţeleg ce îşi doreşte grupul meu de „băieţi cu care ma dau” de la o cursă de enduro:

Tinel e bun pe poteci. Îi place viteza. A avut şi rezultate la rally-raid. N-are frică pe coborâri, însă pe urcări e moale şi un pic fricos. Îl mai ajută Dudel. El e corpolent, are un patru timpi. Stă mai tot timpul în şa şi fiind mai greu, are un avantaj la deal. Urcă aproape peste tot. Mai puţin spectaculos, însă urcă. Mie îmi place să fie greu. Bolovani, buş-teni, râuri, ravene, trepte. Fac orice. Mai puţin „goneta”. Am avut un incident la viteză mare şi am prins

frică. Aşa că ajung rar într-a patra.Ne-am înscris anul ăsta la aproape

toate concursurile de weekend. Cu sau fără federaţie, prietenesti sau nu, mergem la câte putem. De fapt, Dudel nu îi suportă pe ăştia de la federaţie, aşa că nu cred că vine la alea cu licenţă. Sincer, l-am întrebat ce are cu federaţia. A zis că nici nu îi cunoaşte, dar a auzit numai lucruri nasoale de la un prieten care are un frate mecanic la un service moto. Acolo se aud toate. Aşa că rămâ-nem singuri eu şi Tinel. Dar Tinel e supărat pe ăştia cu prieteneştile că nu au avut regulamente clare anul trecut şi a tot depus contestaţii, dar nu a avut cu cine să se înţeleagă… dacă nu era regulament… aşa că el vine doar la cursele cu regulament şi federaţie…

Eu merg la toate…sau mă rog, la cât mai multe. Ba nu, merg la alea foarte grele. Mie îmi place să am ce să povestesc. Dudel povesteşte şi el. Dar de obicei începe sâmbăta, la o bere, două… şi termina duminică pe la ora startului. Pe el nu te poţi baza la concurs, dar te bazezi la bivuac, la chitară, la foc… Chiar m-a ame-ninţat, că la cursele prea serioase, unde nu e cu socializare, berbecuţ şi bere… nici nu vine. Tinel nici să nu audă! El la zece e în pat dacă are cursa a doua zi. Mi-a zis că organiza-torii care aduc prea multă mâncare şi lăutari sunt neserioşi. Şi dacă mai

aflu de aşa ceva să nu îl mai chem. Şi nici dacă plouă!

Mie îmi place când plouă, că se văd cei buni şi rezistenţi. Vitezele nu mai sunt aşa mari…am şi eu şansa mea. M-am săturat să mă

M

ChECK PoInT

10 APrILIE 2010

COMPETITIIEu, TinEl Şi DuDEl…

Apropos de forum…e o dezbatere acum tare, legată de o cursă de anul trecut. Așa că vă cam las, că trebuie să mă grăbesc, alt-fel mi-o iau ăștia înainte cu commenturile. Eu m-am bagat cu mai multi useri. Sunt sigur că și Tinel. Că el a pierdut la mus-taţă locul 6 la cursa asta. Așa că are nevoie de „păreri” care să îl susţină. Cele mai multe replici tari le-a dat Tomel, fratele lui Dudel. Bine, el are 14 ani și nu are încă motor, dar e brici omu’ cu calculatoarele si stă mult pe net. Bine, are și timp. I-am dat și useru meu și parola să mai bage câte un fitil și din partea mea când nu am eu vreme. Vă las. Ne vedem la curse. Mi-am luat niste stickereeeeee!!!

depaşească pe macadam ăia de abia urcă o pantă… dar după noroi, îmi place să mă spăl cu apă caldă şi să dorm într-un aşternut curat, pe un pat decent. Dudel zice că pe astea le are acasaă şi că s-a săturat de ele. El vrea modelul spartan. E mai vama-iot. Dacă se poate cort, sau chiar sub cerul liber. Bere să fie…

Tinel şi-a luat un GPS nou. Abia aştept să îl văd. Cica e şi mai deştept şi ţin bateriile mai mult. Tinel navigheaza cel mai bine dintre noi şi abia aşteaptă să se anunţe pe forum câte o cursă exclusiv pe GPS. Eu îmi cam prind urechile, iar Dudel nici nu vrea sa audă. Daca nu

e concurs pe benzi şi marcaje, el nici nu îşi pune casca pe cap.

Pot continua…dar cred că vă plictisesc, dacă nu am făcut-o deja. În loc de concluzie… adunaţi crite-riile care ne intereseaza pe cei trei la o cursă: de la cazare la traseu, de la cât se bea şi socializează la forma de orientare. Minim zece criterii. Noi suntem trei. Total diferiţi. Nu mai îmi amintesc de calculul aran-jamentelor sau combinărilor de la mate… dar ştiu sigur că matematic e aproape imposibil să fim toţi trei

multumiţi, şi statistic e mai mult decât sigur că unul din noi va fi mai tot timpul nemulţumit. Si ce facem noi, când avem o nemulţu-mire legată de o cursă?!? Ceea ce facem şi în oricare alt domeniu…ca românii…aruncăm cu noroi. Mai întâi pe forumuri, apoi pe la colţuri… şi uite aşa… organzatorii de concursuri au ajuns în câţiva ani, să fie cam cei mai mânjiţi endurişti ai ţării… probabil şi-au asumat asta când s-au apucat de organizat…

Dani oŢil Despre Dani oŢil


Campionatul Naţional de Dirt-Track: o bătălie întinsă pe şase etapePe o vreme superbă, pe un stadion aproape perfect, pe 27 martie, a avut loc prima cursă din campionatul național de speedway (dirt-track). Cursa organizată de clubul CSTA București a dat startul unui campionat care devine din ce în ce mai atrăgător și mai palpitant. text și foto: Bogdan Voiculescu

upă ce ce au hibernat o lungă perioadă de timp, motoarele sunt pregătite să facă spectacol. O tură

- două de încălzire şi totul intră încet-încet în normal. Pe rând, ca la Formula 1, fiecare pilot iese pe pistă pentru o mică încălzire, atât a sa cât şi a motocicletei. Tribunele încep să se umple, aproximativ 1.000 de oameni îşi iau locurile în primire şi aşteaptă cu nerăbdare startul cursei. Liniştea este tot mai apăsătoare. Din zona boxelor îşi fac apariția, exact la ora 15:00, gladiato-rii moderni. În şir indian, se apropie toți de zona startului unde sunt prezentați publicului. Fiecare îşi etalează ce are mai bun din punctul de vedere al echipamentului. Cei mai tineri sunt fericiți că pot alerga în echipamente folosite de înaintaşii lor. Aşa e în tenis!

PriMii trEi concurEnți își fAc APArițiA LA stArt, PrEgătiți să AruncE în LuPtă tot tALEntuL LorOrganizatorii sunt hotărâți să ofere

publicului un regal motociclistic, constând în nu mai puțin de două-sprezece manşe, cu trei „jucători”, toți seniori. Rundă după rundă, manşă după manşă, fiecare alergător câştigă puncte. Adrian Gheorghe, campionul en-titre, atât la seniori cât şi la juniori, face spectacol, abordând fiecare manşă cu inspirație, putere şi voință. Evoluția lui îi pune pe toți

ceilalți la respect. Un tânăr de 21 ani neîmpliniți, face legea pe pista de zgură! Competitorii lui direcți, mă refer aici la sportivii din Brăila, e vorba despre Milen, Toma şi Fanel, sunt lăsați rând pe rand în urmă. Adrian este în puncte, dar şi cel mai de temut adversar al său, Milen Maven, un alt talent! În ultima rundă, egalitatea de puncte îi aduce față în față pe Adrian şi pe Milen, spre deliciul publicului pasionat. Startul este fulminant, ambii piloți jucând ultima carte pentru câştig! Milen pleacă mai iute, Adrian are o ezitare iar Milen trece în față, câştigând manşa fără drept de apel.

tinErELE tALEntE Au cuvântuL!Cu un Barabaşu (CSA Brăila) în

forma care l-a consacrat, cu un Marin Daniel (CSTA Bucureşti) venind din urmă cu putere şi talent, cu încă doi-trei tineri de la ambele cluburi, întrecerea juniorilor a fost una la fel de spectaculoasă ca şi cea a seniorilor. Din păcate pentru juniori, ei nu „scăpat” de Adrian Gheorghe, care le-a suflat primul loc. Oricum, felicitări Popa Sorin (CSA Brăila) şi Marin Daniel (CSTA Buc) pentru prestația din ziua cursei!

D

Bogdan spune: „Felicitări tuturor celor implicați - Gheorghe Voiculescu (Vice-președinte FRM), Niță Nicu (Vice-președinte FRM),

antrenorilor Iancu Petre și Nelu Soare, staff-ului FRM care a fost alături de organizatori și, nu în ultimul rând, celui mai mare

sportiv în viața la această ramură, Corneliu Voiculescu!“

Foto stânga: Rivali la curse, prieteni in afara lor, Adrian Gheorghe,Milen Manev, Alexandru Toma

CnI DIrT-TrACK

12 APrILIE 2010

cest concurs a fost anunțat cu surle şi trâmbițe cu câteva zile înainte în Braila şi se pare că lumea a prins

gustul, venind în număr mare la întrecere. Bine au făcut brăilenii, deoarece cerul perfect albastru şi cele aproximativ 16 grade Celsius, plus regalul motociclistic nu aveau cum să-i dezamăgească. Tribunele s-au umplut cu aproximativ 2000 de spectatori, care au aplaudat pe fiecare sportiv în parte, la prezenta-rea făcută de comentatorul cursei.

forMuLă DE concurs inEDităDe această dată, organizatorii au

ales ca la start să se alinieze patru sportivi, care au avut de alergat treisprezece manşe, fiecare având posibilitatea să-şi întâlneasca adver-sarul macar o dată într-o manşă! Concursul începe cu manşele seniorilor, prima fiind cîştigată de Adrian Gheorghe, o mare absență a acestei etape fiind Milen Manev. Echipa din Brăila s-a întărit cu trei sportivi bulgari cu experiență, ceea ce sporeşte calitatea campionatului. Apoi, o mare supriză a constituit-o prezența la start a lui Gheorghe Marian (CSTA Bucureşti), maestru al sportului şi tatăl lui Adrian Gheorghe, sosit direct din Suedia pentru a concura! Toma Alexandru şi Popa Fănel, ambii legitimați la

Campionatul Naţional de Dirt-Track: o bătălie întinsă pe şase etape

A

În această lună, speedwayul deține supremația spectacolului în sporturile cu motor. Pe 9 aprilie, tot la Brăila, s-a desfășurat a doua etapă din Campionatul Național de Dirt-Track, de această dată, organizarea revenind clubului CSA Brăila.

Supremaţia speedway-ului românescCSA Brăila, îşi arată talentul şi experiența! O manşă superbă, spre sfârşitul celor 13 runde îi aduce în întrecere directă pe Adrian Gheorghe şi pe Toma Alexandru. Cei doi sunt în puncte şi ocupă primele locuri. Aceasta manşă este decisivă! Toma ia conducerea după primul viraj, motoarele alunecă uşor ca nişte patinatori pe o gheață perfecta, Adrian vine din spate, se echilibrează, accelerează la maxi-mum, iar în a doua tură îl depaşeşte pe Toma în forță. Lovitură de teatru însă, în ultimul tur o problemă tehnică îi opreşte motocicleta lui

Adrian, iar Toma câştigă manşa! O mare surpiză a acestei etape a fost bucureşteanul Marin Daniel, încă ju-nior, dar rezervă la seniori: în prima lui manşă alături de seniori a ieşit pe locul doi, alergând de la egal la egal cu aceştia.

MArin DAniEL în PLină forMă LA junioriDupă şapte manşe disputate la

juniori, câştigătorul a fost Adrian Ghe-orghe, cu un maxim de puncte, şase, urmat pe locul doi de Marin Daniel (4 puncte), pe locul 3 clasându-se brăileanul Văleanu Ionel (4 puncte).

Adrian Gheorghe și Fănel Popa.


ircuitul de la Megalopoli se află undeva la dracu în praznic, ne iertaţi această exprimare, la aproximativ 230

de kilometri sud de Atena. Totuşi o grămadă de sportivi s-au încumetat să facă deplasarea, aşa că îi vom enumera pe toţi, de la mic la mare: Robert Tompa, Alin Grădinariu, Ionuţ Corbea, George Căbăl, Virgil Corbea, Istvan Balasz, Julian Răduţă, Adrian Răduţă, Lajos Băcescu, Irinel Potecă şi Răzvan Irimescu, care în loc de motocicletă a cărat după el un quad KTM, cu care a şi reuşit să termine etapa pe locul doi. Deşi în manşa unu a căzut imediat după start, fiind depăşit de către toţi ceilalţi concu-renţi, Robert Tompa a recuperat până pe poziţia doi, după care a făcut o pană de cauciuc, clasându-se în final pe locul trei. În manşa doi ghinionul l-a ocolit pe Robert care a mers aţă până la final, terminând pe primul loc, fapt care i-a şi asigurat prima treaptă a podiumului. Alin Grădinariu începe să-i calce pe urme lui Tompa, deoarece s-a clasat pe locul cinci la aceeaşi clasă, din cei zeci sportivi care au luat startul. Ionuţ Corbea, singurul reprezentant al României la 85 cmc,

DEBuT FurTunoS în GrECIA

La doar o săptămână după etapa de la Sfântu Gheorghe, băieţii din lotul naţional de motocros s-au deplasat în Grecia, pentru prima etapă din Campionatul Est European. Deși România a ieșit pe locul trei pe echipe din cele șapte federaţii prezente, accidentarea lui George Căbăl a aruncat o lumina negativă asupra acestui concurs.text: DBZ, foto Lizzart.ro

a fost aproape de un abandon după o acroşare, dar a revenit în cursă şi a recuperat foarte multe din locurile pierdute, pilotul Top Cross TCS pow-erd by Dementor KTM, clasându-se pe locul şapte în clasamentul general.

LucruriLE PutEAu MErgE ExcELEnt LA Mx2, DAr...După ce a câştigat prima manşă la

MX2, dovedindu-l pe Nikolay Kolev, George Căbăl (Vectra Zărneşti) a căzut victima unui accident urât în manşa doi, lovindu-se la ficat şi fiind nevoit să rămână în spital la Atena. Din fericire, evoluţia sa este bună şi la ora redactării acestui material, George de abia aştepta să se întoarcă în ţară. George a intrat într-o busculadă de mai mulţi piloţi căzuţi, pe care nu a putut-o observa din cauza unei dife-renţe de nivel. Se pare că arbitrii de traseu ar fi intervenit să scoată piloţii de pe circuit, omiţând să semnalizeze incidentul! Nici Julian Răduţă nu a fost scutit de probleme, pilotul Top Cross TCS ieşind însă teafăr dintr-o căzătură în care au mai fost implicaţi alţi cinci piloţi. Deşi s-a întors din Grecia fără nici un punct, Juli se declara mulţumit că poate lua startul în următoarea

cursă. „Rivalul” său în campionatul naţional de motocros, Istvan Balasz, a ratat podiumul, clasându-se pe locul patru. La clasa MX2 Juniori, Virgil Cor-bea a terminat prima mansa pe locul 14, iar în manşa secundă s-a clasat pe locul 12, ceea ce a însemnat locul 11 în clasamentul general.

ADriAn răDuţă, LocuL 4 LA Mx1„A fost o experienţă obositoare

pentru toata echipa. Am plecat imediat după etapa din România şi acest lucru şi-a spus cuvântul asupra evoluţiei noastre”, a spus Adrian Răduţă, cel mai bine clasat pilot al echipei Top Cross TCS powered by Dementor la etapa din Grecia. „A fost o competiţie dificilă pentru ca la start au fost cei mai buni piloţi din Grecia şi nu numai. În aceste conditii, locul patru este un rezultat bun şi sunt sigur că la următoarele etape mă voi putea lupta pentru un loc pe podium”, ne spune Adrian Răduţă. Lajos Băcescu a mers constant în cele două manşe, terminând pe locul şapte la general, un rezultat deloc rău, ţinând cont că la MX1 au alergat nu mai puţin de 23 de sportivi.

c

CEE MoToCroS

14 APrILIE 2010

La doar o săptămână după etapa de la Sfântu Gheorghe, băieţii din lotul naţional de motocros s-au deplasat în Grecia, pentru prima etapă din Campionatul Est European. Deși România a ieșit pe locul trei pe echipe din cele șapte federaţii prezente, accidentarea lui George Căbăl a aruncat o lumina negativă asupra acestui concurs.

hiar dacă vremea nu a fost propice pentru endurocros, având în vedere că tempera-tura maximă a ajuns doar la 1

grad Celsius, peste 30 de sportivi s-au prezentat la Zărneşti pentru a con-cura în prima etapă din acest sezon. Pe un traseu în care s-a mers atât pe noroi cât şi pe zăpadă, Mani Gyenes a reuşit să se impună în faţa a doi dintre colegii de la Clubul Sportiv Vectra Zărneşti. Rezultatul din această cursă îi permite pilotului sătmărean să pornească cu un avantaj în sezonul

2010, când doreşte să obţină cel de al patrulea titlu naţional din cari-eră, în ciuda faptului că va fi nevoit să absenteze de la câteva etape

ManiGyenes

cel Mai rapidşi pe zăpadă

pentru a concura în Campionatul Mondial de Rally Raid. Mani Gyenes, alături de colegii de la Vectra Racing Team, Marcel Butuza, Alex Gârba-cea şi Romeo Duicu, speră să poată participa la trei dintre cele şase etape ale sezonului 2010 din Campi-onatul Mondial de Rally-Raid. Prima din etapele înscrise în calendarul echipei pentru acest an este Raliul Tunisiei, programat în perioada 1-7 mai. Pe lânga raliurile din Africa, care vor fi practic o pregatire pentru Dakar 2011, o parte din membrii echipei Vectra Racing Team, vor concura în acest an şi la competiţii precum Red Bull Romaniacs, cel mai dificil raliu hard enduro din lume, si

Romanian Extreme Adventure, cea mai lungă săptămâna de off-road extrem din Europa.

cE Au DE sPus gEorgE & ionuţ „A fost destul de neobişnuit pe

zăpadă, am şi căzut în primul tur, am rămas şi fără frâna spate. Practic, m-am trezit pe ultimul loc, dar am reuşit să recuperez până pe locul doi” spune George Căbăl. De păţanii nu a fost scutit nici colegul său de echipă, Ionuţ Cojanu: „Mă aşteptam să fie mult mai greu, dar chiar şi aşa nici uşor nu pot spune că a fost, dacă mai trebuia să fac două sau trei ture nu ştiu cum terminam cursa. Am fost cam al noulea la start, am recuperat mult pe traseul de motocros, când l-am prins din urmă pe Mani, însă am alunecat pe nişte rădăcini. În ultimul sfert al cursei m-a prins George din urmă şi am rămas pe locul trei. Din cauza unei căzături în apă, am mers practic îngheţat!”

c

Mani Gyenes despre cursa de la Zărnești: „A fost o etapă frumoasă chiar dacă traseul a fost îngheţat și temperatura maximă a ajuns doar la 1 grad Celsius. Mi-am propus în acest an să încerc să obţin cel de al patrulea titlu naţional și era important să concurez la Zărnești pentru că nu voi putea fi prezent la toate etapele din acest an și fiecare punct contează.”

În ciuda zăpezii și a temperaturilor scăzute, sâmbătă, 13 martie, s-a desfășurat la Zărnești, în zona circuitului de motocros, prima etapă din Campionatul Naţional de Endurocros. Pilotul Vectra Racing, Mani Gyenes, care are deja trei titluri naţionale la endurocros, s-a impus fără probleme, devansându-i pe George Căbal și Ionuţ Cojanu, piloţi din Campionatul Naţional de Motocros. Nu ne miră, ne-a ajuns pe la urechi că Mani s-a urcat și pe snowboard iarna asta...Foto: Cătălin Stoia/Simcat

16 APrILIE 2010

CnI EnDuroCroS

Din nou la start!În week-endul 20-21 martie, clubul Sugas Sfântu Gheorghe a organizat prima etapă a Campionatului Naţional Open de Motocros. Credeţi-ne pe cuvânt, a fost o cursă reușită, așa că vă spunem că semne bune anul are. Şi dacă se întoarce Stoichescu în campionat, o să avem și mai multe de văzut.Text și foto: Marc Sandu

h, Sfântu Gheorghe, oraşul pe care ultima dată îl părăseam în interiorul primitor al unei ambu-

lanţe, iată ca a venit timpul să mă întorc, răscolit de amintiri! Trecd val-vârtej prin paddock, cuprins de o curiozitate bolnavă să văd locul în care mi-am „tunat” femurul stâng. Pare-se că împrejurimile circuitului de motocros de la Sfântu Gheorghe poartă pentru mine o karmă nega-tivă pentru că de această dată m-au înconjurat şase ciobăneşti frumoşi. M-a scăpat de la a fi devorat în locul în care era să mă sacrific pe altarul jurnalismului moto doar autoritatea unui nene ciobanul, care se jura că fusese martor la spectaculosul meu accident. În fine, sper că v-am amuzat destul, haideţi să intrăm în problemă.

A

CnI MoToCroS

18 APrILIE 2010

Din nou la start!


încEPut ProMiţătorPrima etapă de motocros a

actualului sezon a strâns la start 75 de piloţi şi totul a mers strună. Pentru mulţi a fost poate prima zi de primăvară autentică, piloţii venind cu mare poftă de dat, chiar dacă unii dintre ei au recunoscut că nămeţii de care am avut parte în această iarnă nu prea le-au permis să se antreneze. Circuitul a fost su-pus unui upgrade tehnic, şi anume adăugarea unei sărituri pe prima coborâre după start, care include de acum şi o şicană, plus un pinten. Spectatorii nu au lipsit, aproximativ 2.000 de persoane profitând de „arhitectura” circuitului: la Sfântu Gheorghe există un număr de puncte strategice de unde se poate privi în ansamblu cursa. Iată ce s-a putut vedea:

Mx1: ADi răDuţă vs. czuni LAszLo Deşi mulţi se aşteptau la un

galop de sănătate pentru Adrian Răduţă, prezenţa campionului maghiar Czuni Laszlo a avut darul de a pipera puţin lucrurile. În prima manşă, Czuni a luat „hole shot”-ul, urmat însă extrem de aproape de Adi şi de Lajos Băcescu care, efectiv, au rulat pe roata din faţă, înainte de a se înscrie în al doilea viraj. Cu Julian Răduţă pe urme, George Căbăl a preferat o trasă mai exteri-oară, cei doi fiind urmaţi de Cristian Pătrăşcoiu. De nerecunoscut, pe o motocicletă albastră, care nu poate fi decât o Yamaha (!), Istvan Balasz trage tare să prindă plutonul frun-taş. Ce se întâmplă însă? Juli agaţă roata din spate a motocicletei lui George şi se rostogoleşte pe circuit. Are de gând să înceapă noul sezon printr-o accidentare? Nici vorbă, Juli se ridică şi îi dă bice să-i prindă din urmă pe ceilalţi piloţi, căci a rămas ultimul. Ne mutăm atenţia spre ce se întâmplă la conducerea cursei, unde Adi dă lupte grele cu Czuni şi chiar îl depăşeşte pe interiorul unui viraj! Suzuki-ul de 450 cmc al lui Czuni are resurse mult mai mari decât KTM-ul de 300 cmc al lui Răduţă, campionul maghiar termi-nând prima manşă pe primul loc. Scenariul se repetă în linii mari şi în manşa doi, cu un Adi şi mai moti-vate, ceea ce l-a făcut pe Czuni să se „întrebuinţeze” mai intens, să caute mai atent trase şi să se concentreze

CnI MoToCroS

20 APrILIE 2010

Campionatul Naţional Open de

Motocros a început așa cum

trebuie! Organizare bună, mulţi

sportivi, mulţi spectatori, vreme

superbă, premii pentru hole

shots și cadre medicale care

au cam șomat! Exact așa vrem să și rămână!

Hole Shot by Motociclete.com.ro! Iată că se mai mișcă ceva, nu rămânem doar să căscăm

gura la americani și hole shot-urile lor de 5.000 $! La fiecare clasă, în afară de veterani,

pentru fiecare manșă, Motociclete.com.ro oferă premii în obiecte în valoare de 100 de

lei. Şi puncte. La următoarea etapă se dau premiile, iar la sfârșit, pilotul cu cele mai multe

puncte primește o cască Lazer MX7 Monster Replica, Full Carbon. V-am motivat?

Virgil Corbea s-a descurcat bine la Sfântu Gheorghe.

Adi Răduţă: „E prima dată când reușesc să-l depășesc pe Czuni“„Nu pot da vina doar pe motor, dar acesta a fost un dezavantaj, deoarece e mai mic faţă de 450-ul lui Czuni, care are cuplu mai bun și pleacă mai repede. Am observat că sunt mai rapid pe porţiunile scurte și tehnice, pe viraje și pe coborâri. Sunt mulţumit că am reușit să îl depășesc pe Czuni și m-am convins că pot să-l înving. Cu mai mult antrenament pot să îl bat și cu motorul ăsta de 300 cmc. Tot ce am făcut la antrenamente mi-a fost de folos și rezultatele au început să apară. Un 450 cmc m-ar plafona, nu am ajuns încă să duc un 250 la limită. Această motocicleă te face să fii mai tehnic și să gândești mai mult. Viteza o capeţi pe 250 cmc deoarece trebuie să fii la fel de rapid ca pe un 450 cmc și pentru asta trebuie să îţi pui mintea la contribuţie, nu doar să deschizi gazul ca la 450!”

Istvan Balasz: Am pierdut doar șase puncte în loc de 50!„Sâmbătă, la antrenamente, mi s-a defectat motocicleta și am avut noroc să pot împrumuta în ultimul moment o Yamaha, pe care m-am urcat direct fără nici un fel de reglaj. În prima manșă am avut un start bun, în ultimul tur am vrut să-l depășesc pe Juli, însă am căzut cu puţin înainte de finiș. În a doua manșă am avut un start foarte foarte prost și am avut de tras cu piloţi mulţi în faţă. Campionatul este lung și sunt mulţumit că am scos 42 de puncte și am evitat ca acest week-end să se transforme într-un dezastru.”


să pună cât mai repede metri între el şi pilotul Top Cross TCS. Asta după ce Adi l-a prins din urmă după start şi l-a depăşit într-o porţiune mai „încâlcită” a circuitului. Ceva mai în spatele celor doi piloţi, cu o evoluţie constantă, Lajos Băcescu termină confortabil ambele manşe pe locul trei.

Mx2: stArt ExcELEnt PEntru juLi răDuţă, iM-ProvizAţii rEușitE PEntru istvAn BALAszDeşi putem spune că a gafat la

startul primei manşe, Juli a tras tare şi a reuşit să recupereze, terminând manşa întâi pe primul loc. Cele două mari table tops de la „poalele” circuitului i-au priit lui Juli care, asemeni tuturor piloţilor de primele locuri, le-a abordat într-o manieră entuziasmantă, zborul lor la joasă înălţime făcându-i pe spectatori să-şi întrebuinţeze intens celularele, camerele foto, video... Mare păcat pentru George Căbăl, care nu a pu-tut termina prima manşă, cutia de viteze blocându-i-se chiar în timpul unui „air”. Pilotul Vectra Zărneşti a revenit în manşa doi, urcând pe a doua treaptă a podiumului, însă a acuzat din nou probleme tehnice la KTM-ul său. Aşa se face că în clasamentul general, tot un pilot Top Cross TCS a urcat pe treapta trei a podiumului, este vorba despre Virgil Corbea. Recunosc, m-am blocat puţin când am văzut numă-rul 72 pe o motocicletă anonimă, fără nici un sticker pe ea, dar iată că şi pe o motocicletă împrumutată în ultimul moment, Iszti tot a reuşit să vină pe locul doi în final!

coPii, vEtErAni și AMAtoriÎntotdeauna când urmăresc clasa

50 cmc mă gândesc că ar fi cazul să mă stabilesc la casa mea, să fac un copil şi să-l fac... motocrosist! Până una alta, la această clasă, Milan Polgar din Ungaria a câştigat cursa, urmat de Koppany Eross şi Alex Almăşan. La 65 cmc remarcăm evoluţia lui Andrei Poponuţ, pe care îl vedeam debutând în 2008 la Valea lui Mihai, era atât de micuţ încât părinţii nu-i găsiseră nici cizme pe măsură şi a trebuit să concureze în bocanci! Iată ca Andrei s-a clasat pe locul cinci din cei zece concurenţi! Evident, Robert Tompa nu avea cum să rateze primul loc pe „circui-

CLASAMENT ETAPA 1 CAMPIONATuL NAţIONAL OPEN DE MOTOCROS50 AuTOMATE - CLASAMENTuL FINAL

Loc Nr. NumeLe Şi PreNumeLe cLubuL PuNcte i PuNcte ii totaL1 79 PoLgar miLaN uNgaria 25 25 502 23 eross KoPPaNy sugas sf gheorghe 22 22 443 9 aLmasaN aLex steaua gt bucuresti 20 20 40

65CC - CLASAMENTuL FINALLoc Nr. NumeLe si PreNumeLe cLubuL PuNcte i PuNcte ii totaL

1 4 tomPa robert KrisztiaN sugas sf gheorghe 25 25 502 36 gradiNaru aLexaNdru toP cross tcs cioLPaNi 22 22 443 8 baciu aLex cristiaN steaua gt bucuresti 20 20 40

85CC - CLASAMENTuL FINALLoc Nr. NumeLe si PreNumeLe cLubuL PuNcte i PuNcte ii totaL

1 211 corbea ioNut toP cross tcs cioLPaNi 25 25 502 21 cataNa david steaua gt bucuresti 22 22 443 97 mocaN zaKarias sugas sf gheorghe 20 18 38

Mx2 - CLASAMENTuL FINALLoc Nr. Nume si PreNume cLubuL PuNcte i PuNcte ii totaL

1 68 raduta eLias JuLiaN toP cross tcs cioLPaNi 25 25 502 72 baLazs istvaN ivaN moto raciNg odorheiu secuiesc 22 20 423 210 corbea cataLiN virgiL toP cross tcs cioLPaNi 20 18 38

Mx1 - CLASAMENTuL FINALLoc Nr. NumeLe si PreNumeLe cLubuL PuNcte i PuNcte ii totaL

1 41 czuNi LaszLo ugroN odorheiu secuiesc 25 25 502 21 raduta adriaN vaLeNtiN toP cross tcs cioLPaNi 22 22 443 9 bacescu LaJos toP cross tcs cioLPaNi 20 20 40

AMATORI - CLASAMENTuL FINALLoc Nr. NumeLe si PreNumeLe cLubuL PuNcte i PuNcte ii totaL

1 77 JaKob beLa uNgaria 25 25 502 1 fodor viLmos eLemer ivaN/x-moto odorheiu secuiesc 22 22 443 24 mircea gustav auto moto iseco tg mures 18 18 36

VETERANI - CLASAMENTuL FINALLoc Nr. NumeLe si PreNumeLe cLubuL PuNcte i PuNcte ii totaL

1 61 Pascu mihai moto raciNg team baicoi 25 25 502 63 stoeaNovici mihaita smart brasov 22 20 423 62 eNceaNu aLexaNdru smart brasov 18 22 40

Podium veterani

CnI MoToCroS

22 APrILIE 2010

tul de casă”, iar Alex Grădinariu (lui îi place să i se spună Alin şi v-am făcut cunoştinţă cu el în primul număr) s-a ţinut întocmai de promi-siune şi a terminat pe locul doi. Pe locul trei, o cunoştinţă mai veche, Alex Baciu, despre care am aflat că se pregăteşte pentru un sezon 2011 pe care-l va petrece în Italia, la viteză. Multă baftă, Alex! Trebuie că Adrian Răduţă a fost extrem de mulţumit după etapa de la Sfântu Gheorghe, deoarece Ionuţ Corbea, câştigătorul clasei 85 cmc, a fost al cincilea pilot Top Cross TCS pe podium. I-au urmat David Cătană şi Zakarias Mocan. La Amatori nu prea au fost surprize, simpaticul ungur Jakab Bela, care şi-a adus şi copilul la curse - şi aici e mai complicat deşi depăşea vârsta, din cauza faptului că e mic de statură a alergat la 50 cmc, câştigând în afara concursului – a ieşit învingător ca de multe alte dăţi, urmat de Elemer Fodor, numărul unu anul trecut, şi de Gustav Mircea, care a arătat încă o dată că pista de la Sfântu Ghe-orghe îi este pe plac. La Veterani, în lipsa lui Florian Pop s-a impus Mihai Pascu (care ne-a mărturisit şugubăţ că l-a luat somnul la linia de start), urmat de Mihaiţă Stoeanovici şi Alexandru Enceanu (atenţie, pe un patru timpi!). Ne vedem pe 1 iunie pe circuitul la Ciolpani pentru etapa doi, care contează şi în Campiona-tul Est European.

George Cabal putea face o cursă foarte bună dacă nu îl trăda motocicleta

Podium 50 cmc

Podium 65 cmc


În șaua unei Honda negre, sub blazonul „101”, Mihai Stoichescu

nu a ratat nici un titlu de campion naţional la Mx1 între 2005 și

2006, devenind maestru al sportului la doar 21 de ani. Anul trecut,

pilotul Moto Extrem Lugoj a dispărut din luminile reflectoarelor,

dacă putem folosi acest termen oarecum hiperbolic pentru scena

românească de motocros. Cu excepţia cunoscătorilor, nimeni nu

prea știe ce s-a întâmplat cu „101”.

text și foto: Marc Sandu

Come-bA Ck, 101!upă un sezon 2008 în care singurul său adversar a fost materialul de concurs, doar o motocicletă făcând

faţă cu greu antrenamentelor şi concursurilor, pigmentate de cunoscutele sale „huge airs”, planu-rile erau simple pentru 2009. Miţă urma să „atace” Campionatul de Motocros al Ungariei, plus puterni-cul campionat german ADAC MX Masters, considerat de mulţi drept „adevăratul mondial”. Problemele de la genunchiul stâng, apărute după anii de „bătălii” pe circuite, şi echipamentul de calitate inferioară au reprezentat însă o „combinaţie” nefastă pentru Mihai. Iată ce s-a întâmplat de fapt:

cursă – oPErAţiE – cursă - oPErAţiE, sAu...„Hole shot” în a doua etapă din

Campionatul Ungariei, urmat de un tur la conducerea cursei, după

care genunchiul stâng a început să facă figuri. A urmat o operaţie la Tîrgu-Mureş, competent executată, dar despre care se ştia că e doar o intervenţie temporară, doctorii sperând că genunchiul lui Miţă va rezista până la „capitala” - cum o denumea Liviu Jigmond, din iarnă. Nu a fost să fie. Stoichescu a câştigat controversata cursă de la Brăneşti – Făget, ultima din Cam-pionatul Naţional de Motocros, dar la puţin timp după, genunchiul i-a cedat complet. A urmat, în no-iembrie, o complicată operaţie de refacere „din temelii” a ligamentelor genunchiului stâng, la o clinică în Germania. La patru luni după aceas-tă aventură ortopedică, împreună cu Liviu Jigmond, Mihai Stoichescu privea relaxat cursa de la Sfântu Gheorghe. Punem pariu că o mare parte dintre oamenii care roiau prin paddock habar nu aveau cine era „puştiul” cu şapcă Motul?

D

2010, an de trecere: „Pe undeva așteptăm să treacă anul acesta, să se mai miște lucrurile. Dacă Mihai ajunge la nivelul lui 2008 și suntem și susţinuţi de sponsori, o să se vadă”, spune Liviu Jigmond despre elevul său.

PIT SToP

24 APrILIE 2010

Mihai, cred că e cam frustrant să stai şi să priveşti o cursă de motocros de pe margine...

Da, nu e cea mai plăcută chestie, dar rezist. Puteam să concurez şi acum, dar nu la un nivel de podium. Ideea e că aş fi riscat mult piciorul. Chiar dacă sunt plin de nerăbdare, nu e cazul să risc.

Povesteşte-ne puţin cum a fost după operaţie?Operaţia a fost în 2 noiembrie, m-am

întors în România cu avionul. După şase săptămâni, pe la jumătatea lui decembrie, am început recuperarea, de la ridicări lejere şi exerciţii pentru bust. Am făcut sală pentru trenul superior şi pentru mobilitate am

început să fac bicicletă. Am avut şi câte două antrenamente pe zi, dar a trebuit să o las mai moale deoarece făceam lichid la genunchi. Am avut şi nişte şedinţe de acupunctură, a trebuit să o las mai uşor cu piciorul timp de trei săptămâni. M-am concentrat să îmi cresc mobilitatea şi masa musculară.

Aşadar, nu s-a pus problema să te plictiseşti...Din fericire nu, şi sper că la sfârşitul

acestei luni, cel mai devreme, să mă pot urca pe motocicletă. Trebuie să pot puncta cu piciorul fără riscul de a distruge operaţia. Mă vor ajuta foarte mult genunchierele persona-lizate, cu mulaj.

Care sunt planurile pentru 2010?Vreau să particip la mai multe etape din

Campionatul Naţional de Motocros şi vreau să alerg în Campionatul Ungariei, care ne este foarte la îndemână, deoarece oraşele în care se desfăşoară sunt aproape de Lugoj. Urmăresc să ajung cel puţin la nivelul lui 2008 când mă calificam la ADAC şi conduceam curse în Un-garia. Pe lângă pofta de a mă da, acum am mai multă experienţă, privesc altfel lucrurile, trasee, gropi, sărituri, toate se vor lega mai clar. Am să folosesc la curse Honda 450 CRF din 2009, pe injecţie, îmbunătăţită la nivel de evacuare şi de suspensii. De altfel, acum aştept cu Liviu piesele de la Pro-Circuit, să le punem la motocicletă.

Come-bA Ck, 101!Amănuntul „senzaţional”,

operaţie la „economy class”: Mihai e un erou și în afara cursei. Din cauză de buget

redus, Mihai a fost externat la nici 24 de ore după operaţie, rămânând câteva zile la niște

prieteni de familie. Deși a fost operat de cei mai buni

doctori, la o clinică germană „specializată” în motocrosiști, din raţiuni financiare s-a ales această soluţie. Dureroasă,

și la propriu și la figurat, deși Miţă a fost temeinic sedat.

intErviuintErviu


O alta lume?(

CovEr STory

26 APrILIE 2010

O alta lume?(

Pe 4 aprilie nu am avut timp să ciocnesc ouă, am fost ocupat să bifez un punct foarte important din al meu „wish list”: participarea (ca jurnalist moto...) la o etapă din Cam-pionatul Mondial de Motocros. S-a întâmplat la Sevlievo, „the best motocross track in the world”, după cum se fălesc bulgarii, la doar două sute și ceva de kilometri de Bucu-rești. Am luat notiţe, cu sfinţenie...text: Marc Sandu, foto: Marc Sandu, Archer R, Jahn M.


i mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să nu cad în păcatele unui consacrat comentator de Formula Unu, care ne vorbeşte

de parcă s-ar afla într-un inaccesibil rai, la care noi, românii pasionaţi de sporturi cu motor, vai, nu o să avem acces niciodată. Am să fiu optimist: circuitele noastre de la Zărneşti şi Ciolpani se apropie binişor de cel de la Sevlievo şi dacă aşa „sărac” cum este el, motocrosul românesc a fost capabil să ne ofere valori ca fraţii Răduţă şi Stoichescu, cu un program de descoperire şi susţinere a tinerelor talente, poate ajungem şi noi acolo. Să nu uităm că în 2008, la Holzgerlingen, în ADAC MX Mas-ters, Stoichescu lua (doar) un tur tocmai de la cel care în acest debut de sezon avea să câştige primul său Grand Prix: germanul Max Nagl, pilot Red Bull KTM Factory Team. Desigur, nu e prea „bărbătesc” să gândeşti în termeni de „wow, am luat doar un tur de la actualul vice-campion mondial”, spun asta doar ca să ilustrez că între piloţii noştri şi alde Nagl şi Cairoli se află nu o prăpastie, ci un tur de circuit. Gata însă cu teoria, aşezaţi-vă bine pe scaune, intrăm pe pistă!

un PAștE PE „hArD PAck”Sunt 23° C, soarele străluceşte pe

cer şi 20.000 de spectatori umplu dealurile din jurul circuitului sau dau pe din afară din tribuna rezer-vată „vipurilor”. Aflaţi de la mine că „the best motocross track in the world” are 1.680 de metri din care îţi sar în ochi dealurile pe care piloţii le au de urcat în plin gaz, presărate cu duble, triple, step-ups şi step-downs. E o privelişte impresionantă şi mă emoţionez oleacă când con-stat că în baza acreditării de presă pot să păşesc chiar pe grila de start şi să-i fotografiez în voie pe Marvin Musquin (Red Bull KTM Factory Team), actualul campion mondial MX 2 şi challanger-ul său, Ken Ro-czen (Teka Suzuki Europe), cel mai rapid în calificările de sâmbătă. Asta îmi mai îndulceşte din „supărarea” că am prins prea puţin din Women MX, unde campioana en-titre, nemţoaica Steffi Laier (Red Bull KTM) a alergat practic într-o clasă doar a ei, câştigând ambele manşe cu un avans de aproximativ 20 de secunde. Şi uite aşa se face că nu am apucat să le văd pe podium, de

î

Fiesta KTM la Sevlievo! „Portocaliii” nu au ratat absolut nici o manșă, câștigând la toate clasele!

CovEr STory

28 APrILIE 2010

David Philippaerts, de la Yamaha Monster

Energy, a ratat podiumul la mustață, pierzând mai multe locuri din cauza

unei alunecări urâte în manșa doi.

Așii MX 1 - de la stânga la dreapta: Max Nagl, Clement Desalle, Sebastien Pourcel, Antonio Cairoli, David Philippaerts (foto jos).

Am putut da o raită și prin paddock așa că vă putem ilustra cum se prezintă echipele din punct de vedere logistic în Mondialul de Motocros.


Pourcel dezlantuit in mansa doi la finalul careia a ocupat locul patru. In prima mansa a trebuit sa se retraga deoarece la o cadere, un alt pilot i-a distrus evacuarea.

aproape, pe „febleţele” mele, ame-ricanca Ashley Fiolek (Honda, locul cinci) şi franţuzoaica Livia Lancelot (KTM, locul 4). Fetelor, ne întâlnim data viitoare! Se cade să vă spun şi că treptele doi şi trei ale podiumului au fost ocupate de italianca Chiara Fontanesi (Yamaha), respectiv germana Maria Franke (KTM).

MArvin Musquin DE nEo-Prit LA Mx 2Având în vedere că acestea sunt

cele mai tari motoare de cros din lume, evident, un „detaliu” cu atât mai valabil pentru clasa MX 1, zgomotul pe care îl fac înainte de căderea grilei este asurzitor. 40 de piloţi ţâşnesc spre primul viraj şi surpiză, „holeshotter-ul”este Jeffrey Herlings, olandezul în vârstă de doar cincisprezece ani, care şi rămâne vremelnic la conducerea primei manşe, urmat de Musquin şi de Roczen. Din spate, francezul Ste-ven Frossard (Kawasaki) vine tare, alăturându-se grupului de piloţi care-l presează pe Herlings, aflat la primul său Grand Prix. Este foarte interesant ce vedem dacă alegem să dăm un „zoom” pe prima urcare: ceea ce părea o rampă este de fapt un adevărat perete, „tăiat” la mare fineţe, dar extrem de intimidant, care ascunde de fapt o triplă, ce îi scoate pe piloţi imediat în faţa unui viraj pe taluz, la 180º. Mulţi sunt cei care abordează tripla, frânează la limită în următoarea fracţiune de secundă după aterizare, iau taluzul în „full gas” şi se avântă aproape planând pe un step down, de parcă ar fi skiori extremi aruncându-se de pe stânci în powder! Este un ade-vărat spectacol motric! Între timp apele se aşează în cursă, Musquin nu mai poate fi prins din urmă de către Roczen, germanul depăşindu-l însă pe Herlings, de care trece şi Steven Frossard. Musquin, Roczen şi Frossard, iată primii trei clasaţi din manşa unu, ordine care aproape că se repetă în manşa doi, atât doar că Herlings, „puştiul minune”, îi suflă locul trei lui Frossard, reuşind să se claseze pe locul patru în clasamentul general, la primul său Grand Prix! Dacă vă întrebaţi cine a fost holeshotter-ul manşei doi, ei bine, tot Herlings a făcut-o, dar la conducerea cursei s-a instalat vremelnic Roczen. Cum germanul a părut să se precipite pe o coborâre,

CovEr STory

30 APrILIE 2010

Pilotul Red Bull KTM,

Marvin Musquin, a levitat efectiv asupra

circuitului de la Sevlievo, sfidând astfel legea

gravitației (foto sus).

Jeffrey Herlings, „olandezul zburător”: „Acesta a fost primul meu Grand Prix. Am început destul de bine, cu cel mai bun timp în antrenamentele libere, apoi am reuşit hole-shot-ul în prima manşă şi am condus pentru câteva tururi, pentru a termina pe locul şase. În manşa doi am luat din nou hole-shot-ul, am condus câteva tururi, după care am terminat pe locul trei. Locul patru la general este grozav pentru primul meu GP, mă simt foarte în formă.” (foto stânga)


a încasat o uşoară trântă şi a fost depăşit de Musquin, Roczen având de tras serios pentru a ajunge înapoi pe locul doi.

WEEk-EnD PErfEct PEntru rED BuLL ktM fActory tEAM„Şase din şase manşe. Pur şi sim-

plu nu se poate mai bine, nu cred că o altă echipă a mai reuşit aşa ceva în această competiţie” spune Pit Beirer, director KTM Off-Road. Nimic mai adevărat. În şaua unui 450 SX-F, Max Nagl a plecat din pole position, a luat hole-shot-ul şi a terminat prima manşă cu un avans de 8,6 secunde în faţa lui David Philippaerts (Yamaha Monster Energy). Ghidonând noul KTM 350 SX-F, Antonio Cairoli a rămas puţin mai în urmă la startul primei manşe şi tocmai pe când îşi lansa obişnuitul atac, Sebastien Pourcel (Kawasaki) a căzut în faţa lui, ceea ce a făcut ca italianul să piardă multe secunde până la revenirea în cursă, terminând pe locul cinci. Pe locul trei în prima manşă s-a clasat belgianul Clement Desalle (Rockstar Teka Suzuki). E clar, băieţii ăştia sunt extraordinar de rapizi, aproape că zboară pe lângă mine pe porţiunile de viteză, iar la table tops, absolut toţi piloţii sar în „scrub” şi sunt atât de naturali, încât îţi lasă impresia că această mişcare este cât se poate de simplă! De la primul până la ultimul, concurenţii se mişcă extrem de flu-id şi culmea, după sunet, par a nu-şi forţa deloc motoarele, care răsună puteric dar într-o notă constantă. Se văd automatismele în pilotaj, rezultatul a sute şi sute de ore de muncă! Ce să mai spun despre şan-ţuri, acestea sunt mult mai adânci decât ce vedem la televizor sau pe You Tube, piloţii efectiv se afundă în ele, după care accelerează şi par să se „extragă” printr-un soi de levitare.

Lucruri și MAi intErEsAntE în MAnșA Doi, LA Mx 1Nagl ia din nou hole-shot-ul şi

mă gândesc că o să asistăm la o manşă doi trasă la indigo cu cea dintâi, dar iată-l pe Cairoli cum îşi face loc cu agilitate pe 350 SX-F, se instalează la conducere unde şi rămâne până la final, provocând o explozie de bucurie la boxele KTM. Poziţia secundă în această manşă îl trimite pe Nagl pe prima

Podium final MX2 : 1. Marvin Musquin, KTM, 25-25—50; 2. Ken Roczen, Suzuki, 22-22—44; 3. Steven Frossard, Kawasaki, 20-18—38 .

Marvin Musquin într-o clasă doar a lui: „Este grozav să câştigi prima cursă a sezonului, chiar dacă acesta este foarte lung. În timpul cursei am reuşit să fiu mai rapid şi mai relaxat decât în ziua calificărilor, când am fost destul de încordat. Circuitul şi săriturile au fost perfecte, cu multe linii bune şi a fost foarte distractiv să pilotez. Acum trebuie doar să-mi păstrez concentrarea.”

Ken Roczen, satisfăcut de locul doi: „Anul trecut nu am putut să alerg în acest Grand Prix deoarece eram prea tânăr, dar cunoşteam circuitul de la alte curse. Faţă de sâmbătă am fost mai încordat şi am încercat să-mi creez un avantaj în manşa doi, însă primele două tururi au fost îngrozitoare! Am trecut repede la conducere, însă mi-am pierdut concentrarea, am intrat greşit într-un viraj şi am căzut, deşi cunoşteam bine locul. Până la urmă am găsit nişte trase decente şi am putut să recuperez rapid.”

DECLARAȚII

Adrian Raduță și Ciprian Popescu sau prietenia KTM - Yamaha: doi sportivi cu greutate în campionatul intern și nu numai, care nu și-au permis să ratateze Bulgaria Grand Prix (foto sus).

CovEr STory

32 APrILIE 2010

treaptă a podiumului. După ce şi-a schimbat complet set-up-ul suspensiei, Steve Ramon (Rockstar Teka Suzuki) revine pe locul trei şi într-adevăr, diferenţa s-a văzut, am stat tururi bune să îl urmăresc pe carismaticul belgian urcând până la firul ierbii pe un taluz, deasupra tuturor şanţurilor săpate de ceilalţi concurenţi, singura comparaţie care îmi vine în minte fiind cea cu un cascador aflat pe „zidul morţii”. Pourcel (Kawasaki), un pilot care a avut mult de furcă cu accidentările, reuşind însă de fiecare dată să revină, s-a clasat pe un meritoriu loc patru, urmat de Clement Desalle. Configuraţia po-diumului final a fost aşadar Max Nagl, locul 1, Antonio Cairoli, locul 2 şi Clement Desalle, locul trei. Am plecat acasă cu gândul la etapa din Campionatul Mondial de Supermoto care se va desfăşu-ra în toamnă, la Plevna...

Max Nagl s-a bucurat de un weekend perfect: „Am reuşit două hole-shot, acesta e un obiectiv pentru mine deoarece dacă eşti bun la start îţi e uşor să rămâi în primii cinci. Sunt foarte bucuros că pentru prima dată am plăcuţa roşie şi voi încerca să o păstrez pentru cât mai mult timp.”

Tony Cairoli, pentru prima oară pe podium la Sevlievo: „Ştiam că va fi greu să-l bat pe Max aici deoarece Sevlievo, cu urcările sale e un circuit dificil pentru 350. În manşa doi am avut însă un start foarte bun, am făcut două tururi după David (Philippaerts), l-am depăşit şi am tras tare ca să câştig. În prima manşă nu am fost prea satisfăcut de felul în care am pilotat. Am fost încordat, am făcut multe greşeli, dar până la urmă a început să îmi placă circuitul şi am ajuns pe podium.”

Clement Desalle, mulţumit de podiumul pentru Teka Suzuki: „Nu am vrut să cad, nu mi-am asumat riscuri, sunt mulţumit de cum au descurs lucrurile. Condiţiile au fost grele, circuit a fost mai moale decât de obicei, cu multe şanţuri. Am tras tare în ultimul tur al manşei doi, deoarece ştiam că alţii sunt aproape.”

Podium final MX1: 1. Max Nagl, KTM, 25—22—47; 2. Antonio Cairoli, KTM, 16-25—41; 3. Clement Desalle, Suzuki, 20-16—36.


Full season pro-riderTudorel Cristea e un tip solar, cu care nu ai cum să te plictisești. Are în buzunar o lungă listă de premii în concursurile de snowboard și, mai nou, un titlu de campion naţional la Enduro E3 , plus unul de vice-campion est european. Anul acesta își încearcă puterile în Campionatul European de Enduro. Ce viaţă dom‘le, iarna pe placă, vara pe motor! Ia să vedem ce ne povestește Tudorel...Interviu de Marc Sandu, foto: arhiva personală Tudorel Cristea

InTErvIu

34 APrILIE 2010

Tudorel, eşti în miezul unui week-end plin de activităţi, ieri (n.r. 13 martie) ai avut treabă cu placa la Muntele Mic, pe lângă Caransebeş, astăzi (n.r.14 martie) te afli la testul Gas Gas de la Arad, explică-ne puţin cu e cu această „agitaţie”...

Sunt plecat de acasă de la sfârşitul lui ianuarie, într-adevăr, m-am dat mult cu snowboard-ul, a fost o perioadă mai aglomerată. Iar când mai rămâneam pe la Baia Mare, aveam mereu treabă la firmă.

Ai avut parte de ceva aventură, la Muntele Mic ai dormit parcă prin maşină, nu vrei să detaliezi puţin?

Să dorm în maşină nu e deloc genul meu. Oriunde merg, prefer minim o pensiune, o cameră cu pat, baie, dar acum chiar nu am avut ce face, am ajuns seara târziu pe munte şi nu mai aveam unde să mă cazez. Nu-mi mai place să merg cu cortul tocmai din considerentul

Full season pro-ridercă nu pot avea un minim de igienă. De la Muntele Mic au trimis după mine un snowmobil, din păcate acesta era „pilotat” de un polonez beat, care evident că nu a mai ajuns până la mine. S-a răsturnat undeva pe drum şi nu a mai putut să scoată snowmobilul din zăpadă. Se pare că a găsit o Dacie blocată în omăt, pe care a „deschis-o” şi a dormit înăuntru. Era şi o pătură în Dacie, pare-mi-se…În fine, e o poveste amuzantă, dar după cum spuneam, genul ăsta de „aventuri” nu mă caracterizează.

Se pare că iarna este pentru moto-ciclişti un sezon care nu le face prea bine la activitatea cerebrală. Ştiu însă că în cazul tău e cu totul altă poveste...

Deja de mai mulţi ani petrec în jur de 80 de zile pe placă. E bineve-nită iarna, deoarece la un moment dat oboseala unui sezon pe motor se adună, chiar dacă tu nu vrei să


recunoşti. Atunci mă urc pe placă şi când vine primăvara, am din nou chef de „motorit”... Din fericire, am ajuns să fac şi un ban din snowboar-ding...

Eşti şi rider sponsorizat H20... Ce trebuie să faci pentru a ajunge „pro rider”?

Pe timpul iernii petrec cam o lună pe la evenimente, pentru H20 (n.r. pentru detalii accesaţi www.h20.ro). Regula generală, valabilă şi pentru motociclism, este să faci totul cu maximă plăcere şi să te dai cât poţi de mult. Până să te remarci în concursuri ai parte de unul sau două sezoane de sacrificiu, în care trebuie să te descurci pe banii tăi. În snowboarding nu a fost o tragedie, am avut şase sau şapte evenimente, iar o deplasare mă costa la comun cam 300 de lei. La moto e mai dificil

însă, cea mai „banală” competiţie tot te costă 1.000 de lei. Un sezon întreg mi-a cam uscat bugetul, dar se pare că treaba a fost cu folos.

De când eşti pro rider?De cinci ani mă dau pentru H20

şi reprezint prin ei mărcile Forum Snowboards şi Special Blend.

Free-style sau free-ride?Free-style!

Cel mai tare trick?720°, mi-a ieşit 900° cu aterizare

pe saltea. O să-l aterizez însă şi pe zăpadă...(n.r. pentru motoriciştii care nu se dau cu placa, e vorba de răsuciri)

Cum de te-ai apucat de moto? Ce te-a „mânat” în luptă?

De la 13 ani sunt zilnic pe bici-

InTErvIu

36 APrILIE 2010

cletă. Am făcut cross-country cu o „trupă” de băieţi din Baia Mare şi la un moment dat ne-am plictisit de „plimbare” prin păduri, aşa că ne-am apucat de downhill, plus ceva trial. Ieşeam de la şcoală şi, de la ora 4 după-amiaza, fără să te mint, stăteam pe bicicletă până seara târziu. În vacanţe, ne prindea şi di-mineaţa pe bicicletă. Baia Mare are pădurea la marginea oraşului! Am început să merg pe la concursuri de downhill şi am avut rezultatele foarte bune, locul unu pe plan local, era foarte bine, era distractiv. Într-o primăvară, la început de sezon, eram mai amorţiţi, împingeam cu băieţii la bicicletă, prin pădure, de credeam că ne puşcă ochii din cap, şi am văzut urme de motor! Mi-am zis, gata, îmi cumpăr motocicletă! Am vândut bicicleta, am mai pus vreo 300 de euro şi mi-am luat un cross de 125 cmc. Am făcut cu el tot ce am putut, m-am distrat prin cariere, pe urcări... Pot să spun că anul trecut m-am dat tot cu un 125 de cross şi de vină a fost sau motorul sau eu, cert este că nu ne-am mai înţeles aşa de bine. Am mers cam un sezon cu această motocicletă şi prin 2005, nu mai ţin socoteala, am vândut-o. Între timp mă împrietenisem cu Aron Gorog şi el mi-a vândut un KTM 525 la un preţ foarte bun. Am început să ies cu gaşca lui de prieteni şi acum îmi dau seama că acesta a fost un lucru foarte important, că m-am dat din primul moment, alături de rideri foarte buni.

De aici până la a te da în concursuri bănuiesc că a fost un simplu pas...

Da, am putut să „transfer” multe din lucrurile care le-am învăţat pe bicicletă, în special la trial, la enduro. Tot împreună cu Aron am mers la primul meu concurs. Cum el se dădea la categoria A, m-am gândit că din moment ce mă dau toată ziua cu el şi urc cam aproape tot ce urcă el, merită să mă înscriu la aceeaşi categorie. Era o etapă de enduro lângă Cluj Napoca, la Băişoara şi îmi aduc aminte că Bondi (n.r. Andras Elek) şi Fefe (n.r. Csaki Ferenc) îi spuneau lui Aron că Outriders, clubul lor, are nevoie de câteva puncte în plus pentru a ieşi pe primul loc. Aron m-a recomandat şi, fiind la prima competiţie, am putut


să mă înscriu la ei. Chiar am reuşit să punctez în prima zi. Am terminat la limită cu motorul oprit şi cu un radiator spart. Din păcate, nu am observat problema de la radiator. Eram la 300 de metri de finiş, pe pârtia Băişoara, s-a oprit motorul, şi fii atent ce s-a întâmplat, a venit o doamnă cu fiica să mă împingă! Era vorba de un 525, m-am uitat la ele şi le-am întrebat cum aveau de gând să împingă motocicleta pe pârtie în sus... Eram terminat de puteri, oricum eu doar ţineam ghidonul şi ele împingeau! În fine, a apărut şi soţul şi am dat de plat. A doua zi am stat doar şi m-am uitat, motorul avea şi segmenţii duşi, dar de atunci, inclusiv sezonul trecut, am mers pentru Outriders, iar din acest sezon sunt legitimat la clubul bucureştean Adventure Ride.

Sezonul competiţional 2009 a fost primul tău sezon competiţional full. Care sunt cele mai „fierbinţi” amintiri?

În 2008 am mers la ultima etapă a Campionatului Naţional de Enduro, cea de la Sfântu Gheorghe şi trebuia să ies pe locul trei în campionat. În a doua zi de concurs m-am lovit la o mână şi la un picior şi am considerat că nu avea sens să forţez nota, deoarece punctasem pentru prima zi. Iniţial era vorba că se iau în considerare rezultatele de sâmbătă, până la urmă acestea s-au anulat...

Tudorel, vorbesc de 2009...Ai răbdare! Am terminat pe

locul patru în campionat, dar am participat la recrutările pentru lotul naţional şi uite aşa, în 2009, am început să umblu prin estul Europei. Ce să-ţi povestesc... Dacă în Grecia ne-au terorizat cu mâncare proastă şi cu un concurs foarte greu, în Turcia am stat la un hotel de 4 stele, deschideam geamul şi vedeam direct marea... Cursa a fost mult prea uşoa-ră! La Lăzarea a fost cel mai frumos şi mai echilibrat, iar în Macedonia, deşi era prima lor cursă de enduro, a fost cel mai bine organizat.

Ai „crescut” foarte mult sezonul trecut...

„Tudorică, trage un pic mai tare”, îmi spunea Bondi, „Mă, eu vreau să mă sparg”, îi răspundeam eu (râde). Ideea e că la începutul sezo-

nului trecut eu aveam acelaşi ritm, indiferent că eram pe traseu sau pe teste. Schimbarea a avut loc în Turcia: pentru că se mergea doar pe câmpuri, am făcut traseul cu 45 de minute mai rapid faţă de cât se aşteptau organizatorii, aşa că ei au hotărât să se facă doar probele speciale. Dacă în prima specială eram la 20 de secunde în spatele lui Bondi şi lui Tara care erau în aceeaşi secun-dă, la a patra specială eram şi eu în aceeaşi secundă cu ei. Am învăţat că pe specială trebuie tras! M-am şi dat mult în concursuri sezonul trecut, ceea ce contează foarte mult!

În acest sezon vei concura în campionatele de enduro ale României, Europei de Est şi Europei cu o motoci-cletă Gas Gas EC 300 Racing, oferită de reţeaua Patrick Moto. Cum priveşti acest sezon?

Sunt bucuros că cineva are în-credere în mine, sunt motivat şi de abia aştept să încep concursurile. Am avut acum o lună o şedinţă cu Patrick şi cu Ervin şi am ales această competiţie, deoarece considerăm că e un mare pas înainte din punct de vedere sportiv. În primul sezon, până ne ridicăm nivelul ?.... va fi greu, sunt conştient că în Cam-

InTErvIu

38 APrILIE 2010

pionatul Europei se merge foarte repede. Nu pot să comentez încă pe marginea unui obiectiv, dar cert este că voi da tot ce am mai bun. În fiecare zi am fost pe snowboard, deci am o formă fizică foarte bună, urmează să încep ieşiri aproape zilnice pe motor, plus bazin, aler-gare şi sală de forţă, însă doar ca şi completare a antrenamentelor, nu trebuie insistat pe aşa ceva. Antrenamentul pe motor e sfânt, în Baia Mare găsesc cam tot ce am nevoie ca traseu. Vreau să insist pe partea de motocros, unde am de învăţat, deja Ervin şi Patrick au stat

în picioare zile în şir pentru a mă urmări şi a-mi da sfaturi.

Care e relaţia cu Tara? Parcă sunteţi într-un film...Unul bun, la care se râde mult...

Ne amuzăm. Oriunde mergem, oamenii sunt mai „rezervaţi”, dar apar eu cu Tara şi Patrick, trei oameni mai aparte. Nu-mi plac cireşele, aşa că nu voi spune că sun-tem cireaşa de pe tort, voi spune că suntem o pată de culoare. Ok, şi noi suntem serioşi, dar în afara concur-sului, nu pierdem nici o ocazie să ne distrăm. Mă înţeleg foarte bine cu

Tara, nu am ce să-i reproşez.

De unde atâta energie?Îmi place să foarte multe lucruri.

La firmă, eu singur lucrez mai repe-de decât doi băieţi. Nu-mi place să o întind.

Eşti şi om de afaceri?Ai mei aveau o firmă de sisteme

de securitate. Eram în facultate, şi am început să mă implic şi eu în activitatea ei, am început să văd cum stau lucrurile şi a început să îmi placă. Apoi, în 2004, mi-am făcut firma mea şi de atunci dăm din coate. Mă ocup tot de sisteme de securitate. Cu „impasul” de acum - hai să-l numi aşa - e mult de lucru, dar se recuperează greu banii de la clienţi şi se creează un cerc vicios, eu îmi plătesc greu furnizorii... Când sunt acasă, treaba merge bine, dar când sunt plecat, cei doi angajaţi devin brusc mai relaxaţi.

A propos, mai ai timp de relaxare?Nu îmi place să am aşa ceva.

Dacă stau jumătate de zi fără să fac nimic, nu mă simt bine deloc. Ies cu prietenii în fiecare zi, avem o oră când mâncăm împreună şi ne destindem, mai ieşim cu motoci-cletele, ne mai uităm pe la raliuri, trupa noastră e pasionată de chestii motorizante, uşor poluante, spun asta să mă simt mai bine. Pe unde mergem noi, vreau să rămână curat, să conservăm mediul. Cine mă aude spunând asta se poate mira, că mă dau cu motorul prin pădure, dar e responsabilitatea noastră să avem grijă de locurile prin care ne dăm. E clar că poluăm, pe unii îi deranjăm, vânătorii nu pot bracona în linişte din cauza noastră, i-am întrebat pe unde putem să mergem, „pe niciunde” ne-au zis ei,”salut, nu avem ce discuta”, a fost reacţia noastră.

Un cuvânt de încheiere?Le mulţumesc prietenilor şi spon-

sorilor care încredere în mine. Pe partea de moto, sponsorii mei sunt Reţeua Patrick Moto, Escalia Craus Oradea, pizzeria Cinque Cento Baia Mare şi, nu în ultimul rând, noul meu club, Adventure Ride, iar pe partea de snowboard, H20, Forum Snowboards şi Special Blend.


În ce an a apărut clubul moto „Haita”?Pot să spun că Haita a apărut acum 10 ani. La naşterea

clubului au contribuit cinci persoane: Paul Grecu, Ovidiu Gherman, Ovidiu Man, Erwin Fleischer şi Daniel Belei. Timp de zece ani, clubul Haita a însemnat mai mult plimbări prin păduri, practic o descriere foarte exactă a ceea ce face clubul Haita se poate găsi pe www.moto-clubhaita.ro. Un site foarte bine pus la punct, e adevărat, făcut în mare grabă pentru că se apropie noul concurs, Enduro Panorama 2 şi am fost nevoiţi să venim cu informaţii calde, proaspete pentru potenţialii concurenţi.

Cum au avut idea cei cinci crai de a înfiinţa Haita?Ideea a apărut firesc, pentru că în

Deva şi în împrejurimi, există un număr foarte mare de pasionaţi de enduro. Nu omit Hunedoara, unde

Viaţa în haităInterviu de: Lula Zudor Dragoș,foto: Haita

Bă, voi sunteţi nebuni!, exclamă un privitor, urmărind cu gura căscată grupul de enduriști ce încearcă să urce o culme de piatră aproape verticală, în vuietul motoarelor. E o nebunie dublată de pasiune, curaj, dorinţa de a domina necunoscutul și, atenţie la ingredientul secret, numai în Haită! Așa e în haită, sunt mulţi și răi. Răi, da’ buni! În fine, înţelegeţi voi... Dragoș a stat la taclale cu Cristi Coman și a „scăpat” intact.

CLuB

40 APrILIE 2010

Viaţa în haită

există câţiva motociclişti foarte buni, şi aici vreau să îl menţionez pe „Pictoru’” pentru stilul lui „plăcut” de a pilota. S-a întâmplat pur şi simplu, deoarece vorbim de cel puţin 30 de pasionaţi de enduro aici.

Prima ediţie a Enduro Panorama a fost un real succes. Cine a avut ideea de a organiza un concurs, marca Haita? Care au fost oamenii din spatele concursului?

Din nou, capul răutăţilor este domnul Paul Grecu, zis şi „Grizzly”, sau Ursul Grizzly. El este cel care are o minte „diabolică”, vine cu ideile şi tot el le şi pune în practică. Noi am participat la foarte multe concursuri şi am ob-servat că judeţul Hunedoara are un potenţial enorm. Cu acest concurs, încercăm să sprijinim o zonă defavorizată, zona Ghelari, cu ţinutul Pădurenilor. Încercăm prin acest concurs să promovăm şi potenţialul turistic al zonei dar şi să satisfacem pretenţiile enduriştilor din ţară.

Experienţa dobândită de „Grizzly” şi de „Pictoru‘” la Romaniacs îşi va pune amprenta asupra Enduro Panora-mă 2? La ce să se aştepte concurenţii?

Avem în „Haită” oameni cu experienţă, oameni care „ştiu” ce înseamnă enduro, şi care pe lângă faptul că ştiu să meargă foarte bine cu motocicleta au şi o bună experienţă organizatorică.

Se aproprie concursul, urmează trei zile de enduro pur sânge. Ce detalii ne poţi da în legătură cu Enduro Panorama 2?

A doua zi de concurs nu va mai fi de hard enduro, va fi doar enduro. Au fost câteva solicitări din partea participanţilor care au sugerat ca ultima zi să nu fie de hard enduro, să nu „îşi rupă motoarele”,cum spun unii. În prima zi va avea loc un prolog pe o distanţă de cinci kilometri, care se va desfăşura în zona startului, într-o carieră. Apoi urmează un traseu de o sută de kilometri, cu provocări inedite, asta înseamnă râpe, văi, bolovani ş.a.m.d. Urmează bineînţeles ultima zi, care pe lângă faptul că oferă 55 de kilometri de satisfacţie totală pe motor, se va încheia cu un foc de tabără frumos. Nu am uitat nici de premii, care cu siguranţă îi vor satisface pe câştigători.


Ce rideri importanţi au confirmat participarea la concurs?

Despre confirmări nu vreau să discut prea multe acum, însă vă pot spune că deocamdată avem do-uăzeci de solicitări (n.r., 26 martie). Avem şi rideri din alte ţări, precum Germania, Austria şi Ungaria, dar şi mulţi piloţi cunoscuţi de la noi, cum ar fi Mani Gyenes, Romeo Dunca, Dani Oţil, plus mulţi piloţi de la clubul Vectra Racing.

Sunt şi fete înscrise în concurs? Surpinzător, prima fată înscrisă în concurs este o fată

din Craiova.

Care sunt locurile preferate de „motociclit” ale Haitei? Zonele preferate sunt cele din judeţul Hunedoara.

Nu pot să spun că avem un traseu preferat, noi tot timpul găsim locuri noi. Pot să vă spun foarte multe despre zona Văii Jiului, unde ne petrecem foarte mult timp, chiar şi sfârşitul de an, fiind o zonă care se pretează la enduro. Ne mai dăm şi prin zona Bradului, prin munţii Orăştiei, zona Ghelari. Totuşi, trebuie să menţionez că Haita promovează foarte mult protecţia naturii în ceea ce face

Vorbim aici de o Haită ecologică?Da. Anul acesta vom avea două acţiuni de ecologiza-

re a unor zone pe care le parcurgem des şi din păcate sunt poluate. Vor fi zile în care ne vom da mai puţin pe motociclete şi vom „ecologiza” mai mult!

CLuB

42 APrILIE 2010

Există sezon pentru voi? Sau enduro e o pasiune „all year round”?

Ieşim aproape non stop, pentru noi nu există ano-timpuri. Practic, dacă doreşti să ieşi cu motocicleta, e de ajuns să dai un telefon şi tot timpul se va găsi cineva dornic să facă puţină mişcare. Ieşirile sunt spontane, rareori sunt planificate. Găsim trasee din mers.

Care este cel mai tânăr Hăitaş? Dar cel mai vârstnic? Suntem două persoane care au aceeaşi „respectabilă”

vârstă, 42 de ani, eu şi domnul cunoscut şi sub porecla

de „Orbit”. Am început acest sport după ce am primit nişte cizme pentru enduro de la domnul Paul Grecu, şi odată cu ele se pare că am luat şi virusul numit enduro. E un sport fără vârstă, eu am să îl practic atât timp cât mă simt bine.

Ce viitor are Haita? Aici mă refer la viitorii endurişti, copiii, deoarece ei sunt viitorul.

Clubul are în perspectiva un proiect care se va ocupa de viitori endurişti, deocamdată suntem într-un stadiu incipient şi probabil în curând vom avea şi o şcoală care se va ocupa de instruirea acestor mici endurişti.

Mulţumim mult pentru interviul acordat!Mulţumesc şi eu în numele Haitei. Nu uitaţi, vă

aşteptăm la 3 zile de enduro à la Haita, la sfârşitul acestei luni, pe 30 aprilie, 1 şi 2 mai. Nu o să regretaţi! Noroi mult!


Lady in RedCând am văzut-o prima dată, ea avea 21 de ani și eu

doar 16. Sincer vorbind, nu mai văzusem una ca ea

până atunci: avea forme frumoase, părea puternică,

totuși era zveltă, cu cât o studiam mai atent, cu atât

îi descopeream noi detalii incitante. Chiar dacă există

diferenţa de vârstă dintre noi și mulţi au spus că

ea era prea bătrână pentru mine, a fost dragoste la

prima vedere. uite așa a început amorul dintre mine

și Yamaha TT 350.

text și foto: Lula Zudor Dragoș

e la bun început, TT-ul mi-a făcut o impresie foarte bună, din toate punctele de vedere. Are curbe foarte frumoase,

comparabile, în opinia mea, cu mode-lele mai noi de la Yamaha. Motorul cu o capacitate de 350 centimetri cubi, în 4 timpi, răcit pe aer, e foarte fiabil, dacă stai să te gândeşti că a fost fabricat în 1988! Nu am avut proble-me cu el, nu m-a dezamăgit niciodată, dimineaţa pornind la primele kickuri. Chiar şi acum, după o iarnă geroasă a pornit în primele zece pedale!

PErfEctă PEntru ncEPătoriNu îţi oboseşte braţele şi îţi iartă

multe greşeli, nu e foarte nervoasă, ceea ce o recomandă ca motocicleta potrivită pentru un începător. TT-ul a fost primul meu motor şi nu cred

că m-aş fi descurcat mai bine, luând în considerare şi bugetul de care dispuneam. Până în 1.500 de euro, găseşti un TT bunicel şi, cu câteva retuşuri ai parte de o motocicletă care nu o să îţi consume prea multe resurse financiare, desigur în afară de banii de benzină. Într-un sezon de hard-enduro în care am băgat motocicleta pe orice teren posibil (forestiere, goluri alpine, râuri, noroaie) am ajuns la concluzia că această Yamaha duce şi duce... Nu am schimbat nimic important la ea, doar uleiul şi kitul de distribuţie, plus un pinion de la kickstarter. Se pare că TT-ul a moştenit fiabilitatea legendară a verişoarei XT.

o tură cu tt-uLDin când în când, din lipsă de amici

motociclişti cu benzină, sunt nevoit să ies singur. Am nişte drumuri pe care le

D

TESTuL CITIToruLuI

44 APrILIE 2010

Lady in Red


fac odată la două săptâmâni, drumuri care îmi sunt cunoscute ca propriile mele buzunare. Ştiu fiecare groapă, fiecare denivelare, fiecare creangă, aşa că nu mă mai concetrez atât de mult la drum, ci doar ocolesc obstacolele din reflex. Şi astfel, încep să fac cu adevărat cunoştinţă cu motocicleta. Suspen-sile sunt foarte confortabile, absorb şocurile şi păstrează contactul cu solul în permanenţă. În curbe se comportă bine, o pot apleca sănătos, imaginân-du-mă un pro-rider de la Yamaha, vezi David Fretigne. Ţin minte că, în prime-le ieşiri prin pădure, cădeam foarte des când încercam să urc un deal. Vina era

în totalitate a mea: nu trăgeam destul acceleraţia şi când îmi dădeam seama că urmează să îmi moară motorul, îl turam prea tare şi uite aşa făceam eu wheelie fără să vreau. Odată stăpânită „arta căţărărilor” am avut probleme cu presiunea roţilor, fiind prea tari, acestea rupeau aderenţa. După câteva consultări cu nişte „cunoscători într- ale presiunii”, am rezolvat problema: am redus presiunea şi am urcat fără probleme.

fiABiLitAtE LEgEnDArăAm iesit cu această motocicletă un

sezon întreg, sâmbătă de sâmbătă, ab-

sentând poate doar două weekend-uri. De fiecare dată, am abordat trasee de peste 70 de kilometri, şi de fiecară dată TT-ul şi-a făcut datoria exemplar. La fel şi într-o expediţie în Apuseni, când şase zile, timp de şase-şapte ore pe zi eram în şa. Nici o problemă pentru bestia alb-roşie! Şaua e moale, ai o poziţie confor-tabilă, nu ai cum să te plângi de dureri după ce mergi cu ea la o plimbare. Deşi a fost construită în 1988, nu pare a fi aşa de bătrână, cel puţin nu în ochii mei! Plasticele sunt rezistente, uşor de prins, uşor de desprins, iar astfel încât operaţiile de întrţinere a motocicletei se fac foarte uşor.

TESTuL CITIToruLuI

46 APrILIE 2010

concLuziiPotrivită unui endurist cu un buget

moderat, Yamaha TT rivalizează cu arhi-cunoscutul Suzuki DR 350. Nu se supără când o tranteşti, nu se îneacă, aşteaptă să o încaleci şi să încerci din nou să treci de obstacol. Desigur, nu e aşa de nărăvaşă ca şi un doi timpi, deci braţele tale o să fie foarte multumite. Costurile de întreţinere sunt moderate, mă refer aici la operaţiunile obişnuite: ulei, cauciucuri, lichid de frână. Singu-rele minusuri pe care le găsesc sunt lipsa anumitor piese (am aşteptat două luni după un pinion pentru kick-star-ter) şi greutatea. Yamaha TT e mult prea grea pentru a fi bună unui rider care a depăşit stadiul de începător şi vrea să înveţe mai multe în acest domeniu.

Cei 36 de cai putere sunt de ajuns pentru a te scoate din orice

noroi și pentru a te propulsa pe orice pantă. Totuși, trebuie

ţinut minte că motocicleta asta nu e un enduro pur sânge, ci

mai degrabă un „dual purpose” mai zvelt, deci nu te aștepta

să urce la fel de repede ca și un ec/exc/wr sau alte cele.

Motor: un cilindru răcit cu aer, patru timpi, DOHC, 4 supape, cursă x alezaj 86 x 59,6, raport de compresie 9:1, putere 36 cai @ 7000 rpm, cuplu maxim 33,4 Nm. Transmisie: cu șase rapoarte, transmisie finală prin lanţ. Suspensie faţă: furcă telescopică, jambe cu diametru de 41 mm. Suspensie spate: monoamortizor. Frâne faţă: disc, spate: tambur. Cauciucuri faţă: 80/100-21, spate, 100/100-18. Greutate la gol: 120 kg. Capacitate rezervor: 9,5 litri.

DAtE tEhnicE yAMAhA tt350

LOCUL PERFECT DE

TESTAT MOTOCICLETADrumul către Costești, satul de la

poalele faimoaselor cetăţi dacice, acesta este cel mai bătut drum de mine, împreună cu

calul meu de încredere. Aici găsești câteva urcări ușoare, câmp deschis, nisip, pădure, mlaștină,

chiar și bolovani. Linie dreaptă, câmp deschis: cu gazul deschis la jumătate, TT ţine lejer 70/80 km/h.

La intrarea în pădure acţionez frâna de spate (à propos, pe tambur) și frâna faţă (totuși pe disc), ajungând astfel la viteza potrivită. Pe porţiunile mlăștinoase intru cu a doua, undeva pe la 4.000

de ture, astfel încât la fiecare răsucire a acceleraţiei ies din belea. Niciodată nu

am rămas împotmolit, și nu cred că e doar din cauza... pilotului.


SpaniSh MixTestul ăsta a venit complet pe nepusă masă! La fel a apărut însă și EC 250 F, primul „doi jumate” de la Gas Gas și, ca supriza să fie completă, spaniolii au apelat la o soluţie „supra-verificată” de motorizare, monocilindrul cu cinci supape, DOHC, de la Yamaha WR 250! Transplantul de eficienţă japoneză pe ciclistica cu temperament latin a ieșit atât de bine, încât nu ne deranjează dacă inginerii din Girona mai întârzie cu dezvoltarea in house a unui propuslor de această cilindree, proces aflat totuși în plină desfășurare...

text și foto: Marc Sandu

TEST

48 APrILIE 2010

SpaniSh Mixingurul test realizat până în prezent pe plaiurile mioritice cu vreun Gas Gas îi aparţine lui Filip Pitariu şi a apărut în

Univers Moto prin 2006. Filip scotea untul dintr-un SM 250 pe asfaltul de la AMCKart, sau mai degrabă, putem spune că supermotardul era cel care îl abuza pe Filip. Ţin minte că am discutat o grămadă cu Marius Băcilă (cel de-al doilea jurnalist moto activ al României, ok, vorbim de reviste, vă rog confraţilor nu mă nimiciţi) despre cât de minunat trebuie să fie să pilotezi aşa ceva, fostul meu coleg de la Motociclismo convingându-mă că această motocicletă e o „rara

avis”. Într-adevăr, tocmai ce am verificat pe mobile.de şi am găsit fix două SM-uri de vânzare, dintre care, surpriză, unul e în... Sibiu. Nici pe You Tube situaţia nu diferă, Marius spune că sunt foarte greu de găsit filmuleţe cu SM 250, şi credeţi-mă Marius se pricepe la You Tube, ca şi mine dealtfel... În fine, pe lângă You Tube, mă pricep şi alte siteuri care încep cu „you”, dar ideea e că, ţinând cont de exotismul mărcii Gas Gas, m-am excitat când am aflat că urma să testez noul EC 250 F, primul Gas Gas de „doi jumate în patru timpi”, despre care s-a dus deja vestea că e înzestrat cu propulsorul de la Yamaha WR 250, din anul de graţie 2006. Iar EC 250 F nu este câtuşi la fel de puţin la fel de „exclusivist” ca SM 250, e un cal de povară,

fiabil şi ascultător, care reuseşte însă să smulgă zâmbete şi piloţilor profesionişti.

first riDEŢinând cont de faptul că între

momentul în care m-am suit pe un Gas Gas şi cel în care am putut merge fără cârje s-au tot scurs vreo şase luni de zile, mi-am făcut o cruce largă, înainte de a apăsa butonul starterului. Bine, e o diferenţă mare aici, incidentul s-a produs pe un EC 300, sculă de raceri, iar în cazul de faţă urma să încalesc un „doi jumate în patru timp”, conceput să satisfacă marea masă de endurişti. Prima

senzaţie care m-a pocnit în şaua lui EC 250 F a fost cea a unui motor în doi timpi, specie cu care m-am tot dat în primăvara asta, aşadar ştiu despre ce vorbesc. Incredibil ce poate face ciclistica asta! Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-i şi pe piloţii Patrick Moto, vă vor confirma treaba cu „feelingul” de doi timpi pe care îl ai în şaua lui EC 250 F. Acestea fiind spuse, m-am trezit dându-i gaz spre circuitul de motocros de la Lăzarea (ok, eram la 200 de metri lângă el, nu vă imaginaţi că eram cine ştie pe unde), unde după două tururi de acomodare, am început să observ cu câtă uşurinţă se manevrează această motocicletă. Ah, parcă mai ieri alergam în Campionatul Naţional de Motocros! Motorul trage liniar şi este avid de turaţii, poziţia în şa

s

Dirt Bike Zone spune: „Pachetul” pe care îl oferă EC 250 G e cât se poate de interesant: furcă upside-down Marzocchi de 45 mm și monoamortizor Sachs, instalate pe un cadru Deltabox cu tuburi cu profil în „B”, plus niscaiva discuri de frână tip wave. Fără vreun artificiu de design, motocicleta are un aspect cool, la care contribuie plasticile minimaliste dar și culoarea negru.


îmi convine, în ciuda faptului că măsor binişor peste 1,80 m şi uite aşa mă trezesc ghidonând vesel pe şicanele circuitului, încântat de câte de bine schimbă „japonezo-spanioloaica” direcţia! Frânele sunt responsive, mă făţâi în şa pe coborâri şi „potrivesc” motocicleta înainte de a intra pe turnante, singurul lucru care nu se leagă sunt zgâlţăielile care le simt pe urcări, chiar dacă mă las pe spate şi îi dau gaz cât cuprinde. Mă prind însă că mă aflu pe un motor de enduro, ale cărui suspensii nu digeră abordarea hopurilor unui circuit de cros. În rest, nu am de ce se mă plâng, cutia de viteze lucrează foarte bine, aş fi preferat însă un levier mai ieşit înspre exterior, mă rog, asta se poate rezolva cu un after-market. O iau prudent şi prin natură, dar vraja nu se rupe, EC 250 F mă ajută să rezolv un forestier, să mă plimb print-un teren mai accidentat, cu niscaiva urcări, fără să am impresia că ies din zona de siguranţă impusă de... femurul din titan. Desigur, la toată această impresie de „pax magna” contribuie şi suspensiile, care pe acest tip de teren îşi arată nu colţii ci dimpotrivă, caracterul confortabil. Sincer, motocicleta aste e peste aşteptări, mă gândeam iniţial la un enduro cuminte şi duminical, dar e clar că resursele lui EC 250 F depăşesc cu mult „enduritul” duminical, deoarece am prins sclipirea din ochii lui Ervin Kovacs, după scurta sa tură pe bolovani, obstacole de lemn şi roţi de camion, toate abordate cu acest motor... Motor: Yamaha, un cilindru, 4 timpi, răcit cu lichid, 249,6

cmc, alezaj x cursă 77 x 53,6 mm, cutie de viteze cu 5 trepte. Ambreiaj: umed multidisc, controlat hidraulic, alimentare prin carburator Keihin FCR-MX37. Cadru: Crom-Molibden cu profil în B. Suspensii: furcă Marzocchi 45 mm Upside-Down, cursa de 295 mm, reglabilă pentru compresie și revenire, cursa 295 mm și monoamortizor Sachs, reglabil pentru compresie, revenire și preîncărcare, cursa de 310 mm. Jante/caucicuri: faţă, 1.6 x 21 - Michelin 90/90 – 21, spate, 2.15 x 18 - Michelin 40/80 – 18. Frâne: faţă, disc wave de 260 mm, etrier cu 2 pistonașe, spate, disc wave de 220 mm, etrier cu 1 pistonaș. Capacitate rezervor: 6,3 litri. Dimensiuni: L x l x h: 2.200 x 830 x 1.260 mm. Ampatament: 1.490 mm. Înălţime şa: 940 mm. Greutate (la gol): 110 kg.

DAtE tEhnicE gAs gAs Ec 250 f

TEST

50 APrILIE 2010

ACELAŞI MOTOR, ALTă CICLISTICă, FEELING RADICAL DIFERIT

Ce să mai spunem de consacratul propulsor de la Yamaha WR 250? Spaniolii se jură că ar fi schimbat doar reglajele carburatorului, iar cei care s-au dat și pe WR se jură că EC 250 F oferă mai multă tracţiune la turaţii joase și că nu mai „simt” motorul japonez. Cert este că acest motor are o caracteristică progresivă de putere și îi place să fie turat. Foarte interesant sistemul mecanic-hidraulic pe care l-au adaptat spaniolii pentru ambreiajul acestui propulsor, care în mod obișnuit ar fi fost acţionat prin cablu. Cum prima motocicletă off-road de serie cu ambreiaj hidraulic a fost un Gas Gas, lucrurile nu puteau rămâne însă așa, spaniolii găsind un adaptor și

pentru acţionarea prin cablu a discurilor de ambreiaj. În rest, ca notă critică am putea aminti droaia de cabluri și comenzile luminilor și

ale semnalelor, cam masive pentru un enduro. Dar, dacă tragem line, la preţul final de 6.783 de euro, Gas Gas EC 250 F este o ofertă foarte

tentantă ca mașinărie universală de enduro...


Power mixTEHNiCă

52 APrILIE 2010

Power mixCâte și mai câte inventează inginerii ăștia! Iată de pildă, francezii de la Trusty Firm

Diffusion au dezvoltat un kit de reglaj pentru funcţionarea „power valve” la seria EC de

la Gas Gas. O jucărie pe cinste, un gadget numai bun în garajul enduristului avansat,

care îţi oferă un control total asupra supapei ce deschide/închide eșapamentul.

text și foto: DBZ


ştiut faptul că unor rideri la place ca motorul

lor să tragă mai aprig, într-un stil apropiat de

motocros, altora le place ca acesta să fie mai

„molcom”, gata pentru porţiunile foarte tehnice

ale traseelor de enduro. Cu acest gadget se împacă

şi capra şi varza, că tot sunt la modă chestiile „doi

într-unu”! E suficient să te opreşti puţin pe marginea

traseului, să învârţi de o chestie care seamănă foarte

mult cu butonul de schimbare a frecvenţei de la

radiourile vechi şi, gata, ai reglat după bunul plac

„plesnitura” motorului.Operaţiunea de montare a kitului de reglaj a

inaugurat service-ul All Moto Wear din Arad, în rolul

mecanicului priceput găsindu-l pe Sorin. Trebuie să

spunem că montajul acestui kit de reglaj este destul de

migălos şi că, dacă nu e făcut aşa cum trebuie, riscaţi

ca power valve să nu mai funcţioneze aşa cum trebuie,

adică fie să nu mai deschidă, fie să rămână deschis în

această poziţie. Prezentul material are un scop mai

degrabă un scop ilustrativ, nepretinzându-se o „biblie”

a reglajului de power valve. Aşadar, tot mersul la un

atelier specializat e sfânt, noi vă informăm despre ce

poate „pielea” acestui kit şi care sunt principalii paşi ai

montajului.

PAșii DE urMAtVestea bună este că nu trebuie demontat cilindrul,

ci doar toba de eşapament. În cazul Gas Gas-ului EC

300 Racing s-a folosit o tubulară de zece şi o sculă

de tragere a arcurilor (foto 1, 2 și 3). Urmează apoi

demontarea carterului supapelor (partea stângă,

foto 4) şi a ferestrei de reglaj a booster-ului (partea

dreaptă, foto 5 și 6). Demontaţi cu mare atenţie

booster-ul, „extrăgându-l”prin partea stângă (foto

7 și 8). Întrucât rulmenţii originali sunt foarte greu

de scos de pe booster-ul stock, pe cel special au fost

montaţi doi rulmenţi 608 (foto 9). Acesta se montează

la rândul său pe cilindru (foto 10 și 11), după care

se trece la montarea bobinei de reglaj, pe poziţia „0”

(foto 12). Aici intrăm puţin în detalii, trebuind să

spunem că lucrurile sunt mai complicate decât se pot

vedea în fotografii. Există şi un arc şi o biluţă, care vin

instalate pe interiorul bobinei de reglaj, ceea ce pentru

mine este o treabă de ceasornicar elveţian şi pot doar

să mă gândesc la bancul cu Arghezi şi biluţa: „Maestre,

vă facem alta” e un răspuns care nu se aplică aici.

Ultimul pas este cel al montării noului carter (foto 13,

14 și 15), după care se iasă în teren pentru un test.

Preţul final al kitului este de 260 de euro, se potriveşte

pentru modelele EC din perioada 2001 – 2010 şi este

disponibil în Reţeaua Patrick Moto.

De la -3 la +6, aceasta este „plaja” de

funcţionare a reglajului de power

valve. Cu cât valoarea e mai mică, cu

atât motorul devine mai aprig.

E

„Când merg pe porţiuni rapide, reglez kit-ul să deschidă mai repe-de şi motocicleta capătă putere mai mare la deschiderea gazului. Pe porţiunile extreme, reglez kitul să deschidă mai târziu power valve şi astfel motocicleta devine mai controlabilă. Este foarte avantajos deoarece te poţi opri în timpul cursei pentru reglaje, kitul fiind foarte simplu de folosit. De obicei merg pe „0”, pentru porţiunile rapide trec pe <-2>, iar pe ce ţine de Extrem Test aleg <+2>. Dacă trec pe <-3> , motocicleta devine foarte rapidă, căpătând un com-portament de crosser.”

Ervin are cuvântul

Rezultatul final - dacã ai așa ceva pe motor, riști sa pari mult mai profi, chiar daca nu e neaparat cazul...

TEHNiCă

54 APrILIE 2010

1

4

7

10

13

2

5

8

11

14

3

6

9

12

15


Te-am prins, iepurasule!

unny up” este o tehnică utilă în abordarea obstacolelor pe care le puteţi găsi în secţiunile de „Extrem Test” ale concursurilor de enduro, de folosit aşadar de către piloţii

avansaţi. Avantajul abordării obstacolului din imagine prin „bunny up” este dat de faptul că se câştigă mai multe secunde decât în cazul obişnuitei căţărări pe stiva de lemne. Iar pe „Extrem Test”, fiecare secundă câştigată este preţioasă!

cuM sE ProcEDEAzăPartea teoretică este chiar simplă. Înainte cu

1 – 1,20 metri de obstacol se ridică roata faţă (foto 1 şi 2). Este extrem de important să loveşti obstacolul cu roata faţă, de sus în jos, aceasta descriind o parabolă. În acest moment se accelerează puternic, producându-se comprimarea suspensiei, fapt cât se poate de vizibil în foto 3. Corpul pilotului se mută rapid pe faţa motocicletei, suspensiile se destind şi roata spate este propulsată vertical. Această mişcare este susţinută de pilot, din corp. Se taie imediat gazul şi se trece obstacolul – mă rog, uşor de zis, mai greu de făcut, pilotul rămânând pe faţa motocicletei (foto 4, 5 şi 6). Foarte important, accelerarea, poziţionarea corpului pe faţă şi lăsarea gazului trebuie coordonate foarte rapid, în aproximativ o secundă. La fel de important, suspensiile trebuie să fie bine reglate, în special extensia acestora (rebound-ul). Mândru de manevra meseriaşă, ieşi de pe obstcol (foto 7,8 şi 9), după ce i-ai lăsat pe toţi cu gura căscată! Înainte de aceasta, Ervin vă recomandă însă o porţie zdravănă de antrenamente, nici măcar el nu s-a născut învăţat!

„B

Ah, de când visam să folosesc

titlul ăsta. Acum, că v-am făcut această destăinuire,

pot să vă explic care-i treaba cu „bunny up”. Greg Eyres i-a învăţat

figura pe băieţii (și fetele) de la Patrick Moto și am ales să

vă destăinuim și vouă „secretul”.

1 2

6

6 7

TuTorIAL

56 APrILIE 2010

viDEo PE WWW.DirtBikEzonE.roAtenţi la nevoile enduristului, am realizat și un filmuleţ, care și-a găsit locul pe site dar și pe pagina noastră de Facebook. Poţi vedea clar ce e de făcut și dacă ești atent, auzi și când se dă gazul „de desprindere”...

Te-am prins, iepurasule!,

3

8

5

9


Rollin,, Rollin,, Rollin,...

Transmitem din primele rânduri ale guerillei supermoto: KTM 690 Supermoto R a ajuns la 16.500 km! Aventura continuă în parametri optimi. Motorul ăsta e peste tot, își depășește atribuţiunile de vehicul „fancy” care dă bine pe Magheru. Problemele sunt ignorabile. Află ce-i poate pielea unui aparent „dandy” de asfalt!text: Marc Sandu, foto: Bogdan Paraschiv

TEST AnDurAnţă

58 APrILIE 2010

Rollin,, Rollin,, Rollin,...

otoru’ ăsta e ca „en-glejii” ăia spilcuiţi din romanele de aventuri, faci greşala să-i crezi

nişte băieţi fandosiţi de salon şi îţi aplică una de nu te vezi. Iar mie îmi place asta, caracterul ascuns de „bad boy”. Cine mă vede în pan-taloni mov şi tenişi roşii mergând la pas prin Dorobanţi, mă poate crede un metrosexual proaspăt urcat pe motor, dar e foarte pro-babil ca 24 de ore mai devreme să fii fost în costum de ploaie, 400 de kilometri... mai încolo.

AsPEctMda, nu mai e chiar nou-nouţ,

au apărut nişte mici zgârieturi pe plasticile negre şi motorul are zone care nu mai strălucesc odată spălat, dar totul se rezolvă din momentul în care aplic Motorex Protect & Shine 645. Am o doză de 500 ml din 2008, încă mă mai ţine şi sunt foarte mulţumit de ea. Mai folosesc şi WD 40. Mă enervează că au scos din catalogul Power Parts protecţiile pentru cadru, alea care se pun lângă scăriţe. Pe partea stângă, cadrul a început să se

M


„copolească” puţin – cum se zice prin Ardeal, din cauza cizmelor de cros.

fiABiLitAtESingurele probleme pe care le-am avut cu KTM 690

Supermoto R au o latură oarecum comică. Bordul e din prima serie, 2008, am unul nou în dulap, dar pentru că sunt ardelean, consider că stă bine acolo. Îmi aduc aminte de bordul cel nou doar când observ că actualul arată ca oglinda din baie, după un duş fierbinte. Dar şi piloţii de la viteză îşi acoperă bordurile cu power-tape la antrenamente aşa că... Totuşi, parcă aş avea nevoie de martorul de la benzină, căci aici KTM-ul mi-a făcut figura, dintâi am rămas fără benzină, după care s-a aprins şi becul galben, noroc că benzinăria era doar la doi kilome-tri de împins. Având în vedere că am scos şi 3,85 litri la sută, pun şi eu benzină mai des şi închid şi capitolul ăsta. Dar, nu ar fi rău să îmi meargă poziţia, să mă vadă şi cei din spate... Se pare că un contact face figuri şi ledurile poziţiei nu funcţionează constant. Cui îi pasă însă de cei din spate, oricum, sunt prea rapid, dar renunţând un pic la figuri, noaptea, asta poate fi o problemă. Hai însă că le-am epuizat pe toate.

AvEnturiDacă în 2008 i-am făcut cunoştinţă cu una bucată de

plajă situată între Sulina şi Sfântu Gheorghe, în 2009, Supermoto R s-a tratat cu Transfăgăraşanul, ca „vehicul de suport” pe la Red Bull Romaniacs şi cu pasul Bucin, pe la International Enduro Festival Transilvania. Straşnice dru-muri pentru supermotarzi sunt în zona Sibiului şi straşnic e drumul 67 C, cu noul covor asfaltic dinspre Sebeş.

LA cALDO primă tură pe AMCKart, urmează tura până la

Sevlievo, de Paşte, apoi Târgu Mureş, după care fuga la Gheorgheni. Pe Bucin, e groasă! Plouă torenţial, nu sunt mai mult de zece grade Celsius, zăpadă a rămas berechet de peste iarnă, pe marginile şoselei, iar eu insist să mă au-toeduc să fiu rapid pe asfalt umed. Şi presărat de cratere. Trebuie doar să nu bruschez motocicleta. Suspensiile duc o luptă fantastică cu gropile, iau puncte de frânare, spatele fuge, mă foiesc în şa, apoi, diiii LC4! Cu un zgomot gros şi hotârât, motorul urcă în trepte. La întoarcere, mă prinde ninsoarea, mai am de mers la Târgu Mureş, de acolo la Craiova, şi de acolo înapoi în Bucureşti. Aşa că vă rog frumos, nu mai comentaţi aiurea pentru lipsa nu ştiu cărui predicat din revistă!

concLuziiÎn urmă cu ceva nopţi, stăteam pe mobile.de şi pe moto.

it, gândindu-mă cum să-mi schimb motorul. Opţiunile luate în calcul: 990 Adventure, Superduke şi Supermoto T. Doar cu ultimul nu m-am dat, dar chiar el îmi face cel mai mult cu ochiul. Ştiu însă că sunt departe de a-l exploata 100% pe Supermoto R aşa că mai pot răbda, chiar dacă nu mi-am îndeplint targeturile de a-i pune parbriz şi top case şi merg cu un rucsac de 90 de litri, fixat cu cordeline. Când o să mă dau pe Supermoto T o să îmi aduc probabil aminte cu nostalgie de aceste momente.

TEST AnDurAnţă

60 APrILIE 2010

cAscă Airoh... cu AutogrAf DE LA stoichEscu

Cumpărată de la Moto Adventure, această cască a fost scoasă din uz, deoarece o purtam când am avut accidentul de la enduro şi nu o mai pun pe cap cel puţin din superstiţie. Fiind Airoh, evident e foarte uşoară, nu am avut de ce să mă plâng de ea, am folosit-o mult şi pe asfalt... De fapt, îmi aduc aminte de un detaliu enervant, când mă dădeam la cursele de motocros (aveţi şi voi înţelegere, cu atât pot să mă laud şi eu... ), oricât de bine îi strângeam cureluşa, deşi e mărimea corectă, reuşea mereu să îmi vină peste ochi şi nu mă mai puteam concentra la traseu, chit că trebuia să iau o mână şi să o aranjez. Dar, cu tot acest minus, a ştiut să aibă grijă de mine când am căzut în cap, rămânând şi cu destul de puţine urme de la „crash”.

ThE NErd TEsT LA dIrT BIkE ZoNE

E duminică după-amiaza, soarele e sus pe cer, gâzele bâzâie sau ceva asemănător, iar eu stau și scriu la revistă. Nu mă dau nici măcar pe asfalt. Frustrantă situaţie, hai să fac cumva să o mai îndulcesc, să meditez puţin la ce echipamente am folosit de-a lungul timpului.

cizME first rAcing tB5

Pe astea le am chiar de curând, de la Patrick Moto. În primul rând, trebuie menţionat preţul foarte convenabil, de 139 de euro. E drept că aceste cizme nu au cine ştie ce sisteme sofisticate de protecţie a gleznelor, elemente de kevlar sau tălpi înlocuible, dar sunt un produs corect care poate satisface un endurist fără prea mari resurse financiare, aşa cum sunt eu... Pielea din care sunt confecţionate şi cusăturile sunt cât se poate de solide, la fel ca şi părţile de plastic, interiorul din mesh este confortabil, cizmele astea îmi dau acea senzaţie „strong” de care am nevoie când ies la enduro. Evident, merg bine la supermoto şi rezistă chiar şi la ploaie, mai mult de o oră, dar mai puţin de trei... Aş fi preferat ca şi cataramele să fie dintr-un plastic mai nobil, dar câtă vreme cizmele îşi păstrează caracterul solid, acesta e un detaliu peste care pot trece.

Mănuși ALPinEstArs... PortocALii

Le-am primit cadou de la un amic anul trecut şi erau departe de a fi noi, dar chiar şi aşa, mănuşile astea sunt un exemplu de anduranţă. Pe lângă faptul că merg la fix cu culoarea cadrului de la motor şi cu ceasul meu Swatch portocaliu, rezistă şi iar rezistă. Pe asfalt, pe off-road, la touring, pe bicicletă şi chiar la snowboard, mi-e greu să mă despart de ele, sunt foarte confortabile şi mi-au devenit practic a doua piele.

BAZAr

62 APrILIE 2010

dirt bike zone no 2

Documents