dirt bike zone 10

Nr. 10 l 2011 www.dirtbikezone.ro

Află cine sunt tinerele speranţe din enduroul românesc!

Campionatul Naţional de Enduro, etapa I, Zărneşti

Campionatul Naţional de Motocros, etapa II, Prundu

robert Krisztian Tompa,

primul pilot român pe

podiumul Campionatului

European de Motocros

Cu Jumba la Tuareg

Rallye 2011

Alain Duclos,profesor la Rally Camp Oltenia

FondatorPatrick Boissy

Redactor-şefMarc Sandu

RedactoriDragoş Lula Zudor, Cosmin Voicu

ColaboratoriIonuţ Berceanu, Andra Bubău

Grafică şi DTPClaudiu Ionescu

FotografBogdan Paraschiv

Foto copertă:© Cătălin Stoia, www.simcat.ro

[email protected]

© Dirt Bike Zone 2011Toate drepturile rezervate. Textele şi imaginile prezentate în această revistă nu pot fi reproduse prin nici un mijloc electronic sau mecanic, fără acordul scris din partea editorilor.

MESERIAŞII

De ce cred că îmi plac curselePrimăvara a venit de ceva

timp şi mi-am dat seama cu această ocazie, ca în

fiecare an, cât de mult îmi lip-sea mersul cu motocicleta. La prima ieşire, Gheorgheni - Bu-cureşti, via superba trecătoare a Bucinului, m-am cufundat în serpentine, cu mâna lipită de maneta gaz, cu aceeaşi voluptate cu care un rătăcit în deşert bea din prima baltă de apă ce-i iese în sfârşit în cale. Parcă totul devenea iarăşi nou, parcă dezlipeam o folie de plastic transparent de pe suprafaţa realului, pentru a-l trăi mai bine. Mirosurile, vântul ce intra în casca off-road, uşoara senzaţie de încordare din corp pentru a simţi cât mai mult şi cât mai devreme din reacţiile motocicletei, vibraţi-ile, huruitul monocilindrului, toate astea mă faceau să mă simt uluitor de proaspăt. Da, cât de mult mi-a lipsit mersul pe motocicletă şi ce chestie grozavă este! Şi cât de uşor se uită acest lucru, căci petrecem atâta timp amintindu-ne de ieşirile pe care le-am avut cu motocicleta şi imaginându-ne pe cele viitoare. Nu degeaba se spune că de fapt nouă oa-menilor ne este greu să trăim în prezent, că suntem, cel mai adesea prinşi între planurile

de viitor şi amintirile faptelor din trecut. Din fericire, pe motocicletă ni se serveşte o porţie sănătoasă de prezent şi cu cât „ride-ul” e mai aprig, cu atât trăim prezentul mai in-tens. Aici ajungem unde voiam: după părerea mea, nu există o legătură mai intimă cu motoci-cleta decât cursele. Pentru unii pasiunea pentru motociclism înseamnă să călătorească cât mai departe călare pe „fier”, pentru alţii să şi-l „tuneze” după chipul şi asemănarea lor sau să se îmbrace cu anumite haine şi să asculte anumite muzici, pentru mine pasiunea pentru motociclism nu poate însemna decât viraje luate mai rapid, frânări mai eficiente, tra-se elegante, control al moto-cicletei, lucruri care nu se pot experimenta pe deplin decât la curse, fie ele de viteză sau de motocros. Apoi, apropierea, pregătirea şi aşteptarea unei curse îţi absorb toată energia şi ţi-o redau apoi întreit, după ce treci finişul şi experimentezi toată gama de trăiri posibile, de la frică viscerală, la extaz. Trebuie neapărat să încercaţi, vă asigur eu, şi până când vă aliniaţi la start, puteţi citi în acest număr o grămadă de poveşti ale unor oameni care mănâncă prezent pe pâine!

editorial

3www.dirtbikezone.ro

Declarat sportivul anului la disciplina

motocross în 2010, Ro-bert Krisztian Tompa s-a clasat pe locul trei la prima etapă a Cam-pionatului European de Motocros, clasa 65 EMX, desfăşurată pe 17 aprilie, pe circuitul de la Breghina Zărneşti. Este cea mai bună clasare de până acum a unui sportiv român în acest campionat, reuşită de un pilot în vârstă de doar unspre-

zece ani. Robert este într-o excelentă formă fizică şi psihică, face două antrenamente pe săptămână pe motocicletă şi aleargă în fiecare weekend la curse. Obiectivul pilotului Sugaş Sfântu Gheorghe este de a termina pe podium campionatul European, din care au mai rămas de disputat şase etape. Robert are toate şan-sele, ţinând cont că la Zărneşti, în manşa doi

s-a aflat chiar la conducerea cursei, şi că în etapa din campiona-tul ceh de motocross la care a a participat pe 1 mai, doar o pană de cauciuc l-a împiedicat să câştige locul întâi la general. Următoarea etapă de Campionat

European se va desfă-şura pe 15 mai în Italia, să-i ţinem pumnii lui Robert!

Robert Tompa, primul român pe podiumul Campionatului European de Motocros

După anularea ultimei etape a

Campionatului Mon-dial de Enduro Indoor, care trebuia să se desfăşoare pe 5 martie la Lisabona, Comisia de Enduro a Federa-ţiei Internaţionale de Motociclism a validat rezultatele finale ale acestei competiţii, con-firmându-l pe Taddy Blazusiak (KTM) drept

campion mondial la enduro indoor. După ce pe 6 februarie, pilotul polonez a câştigat etapa de la Barcelona, clasându-se pe locul întâi în clasamentul general al Campionatu-lui Mondial de Enduro Indoor, Taddy Blazusiak este încoronat acum campionul acestei discipline. Chiar dacă nu a avut un start bun

în campionat, obţinând doar locul trei la etapa desfăşurată în Italia, la Genova, Blazusiak a dominat a doua etapă, cea de la Barcelona, câştigând toate cele trei finale.

Taddy Blazusiak, noul campion mondial al FIM World Enduro Indoor Championship

„Sunt foarte mulţumit de noul meu titlu de campion mondial, consider că mi-am făcut treaba şi nu cred că e cineva care să poată spună că nu merit acest titlu. Aştept un nou sezon din Campionatul Mondial de Enduro Indoor, care sper să fie mai consistent, pentru a-mi putea apăra titlu şi să dau tot ce am mai bun, încă de la prima cursă“, a declarat polonezul în vârstă de 27 de ani.

Știri

4 mai 2011

Dedicate pasionaţilor de enduro şi supermoto, modelele HM Honda livrează garantat senzaţiile pe care le aştepţi, prin puterea dezvoltată, manevrabilitate excelentă (specifică Honda) şi atenţie sporită pentru detalii.

Începând cu aprilie 2011, modele de

enduro şi supermoto de la HM Honda sunt disponibile oficial şi în România prin inter-mediul importatorului HM MOTO RO SRL. Construite pe baza modelelor de serie Honda CRF, moto-cicletele HM Honda sunt foarte apreciate pentru performanţele superioare născute în “laboratorul” echipei HM Racing. Prin pilotul Mika Ahola, HM Honda este campioană mon-dială Enduro în ultimii 4 ani (categoria E2 în 2007, E1 în 2008, E1 în 2009 şi E2 în 2010). Toate modelele HM Honda sunt omolo-

HM Honda disponibile official în România

gate pentru a putea fi înmatriculate şi folosite pe stradă, iar pe lângă modificările şi setările de fineţe ale motorului şi suspensi-ei, orice model enduro şi supermoto de la HM Moto cuprinde în standard următoarele dotări opţionale la alte mărci: eşapament complet Leo Vince, scut motor, hand guards, hour meter, stickere cadru pentru protecţie şi extra grip. Pe lângă modele baza-te pe Honda, HM Moto a dezvoltat şi o gamă proprie de modele, formată din enduro şi supermoto de 125 cmc în doi şi patru timpi, respectiv foarte

interesantele modele de începători enduro şi supermoto de 50cmc în 2 timpi. Mai multe detalii, pe pagina HM MOTO RO SRL, www.hm-moto.ro.

Din starurile gamei HM Honda putem aminti: CRE F250R, model adaptat pentru enduro, având la bază modelul Honda CRF250R cu injecţie electronică de benzină. Unul din cele mai uşoare şi totodată puternice modele de enduro cu motor în 4 timpi; CRE F300X, alt model fără concurenţă directă în rândul altor mărci. Dezvoltat pe baza Honda CRF 250X are cilindreea ridicată la 296 cmc pentru mai mult cuplu la turaţie joasă; CRE F500X, o motocicletă perfectă pentru pasionaţi de rally raid!; CRM F450R, o adevărată bomba pe roţi.

Compania Mo-topoint Pontic,

distibuitor naţional de piese, consumabile şi accesorii moto, anunţă adăugarea unui nou brand în portofoliu, lubrifianţii Bel – Ray. Produsele Bel – Ray au fost create să protejeze şi să adauge valoare aplicaţiilor din industria aerospaţială, auto, energetică, alimentară, marină, militară, moto, OEM, textilă, precum şi în alte industrii deservite de către departamen-tele Powersports, Industrial şi Mining.

Lubrifianţii Bel-Ray, disponibili în România prin Motopoint Pontic

Companie lider în teh-nologia de lubrefiere, cu facilităţile de pro-ducţie în Statele Unite ale Americii, Bel-Ray este o afacere privată, de familie, cu sediul în Farmingdale New Jersey. Încă din 1946, Bel-Ray furnizează clienţilor produse care îi ajută să obţină maxi-mum de performanţă. Fie ca este vorba despre cuptoare care funcţionează la peste 1.000 °C, linii de pro-ducţie de înaltă viteză, excavatoare de peste 100 de tone sau despre motocicleta sau ATV-

ul preferat, produsele Bel-Ray protejează şi lubrifiază în cele mai solicitante condiţi din lume. Bel-Ray eliberează potenţialul maxim al motocicletei tale şi creşte durata de viaţă a fiecarei piese

în mişcare.Mai puţină frecare înseamnă o uzură mai mică, iar motorul va funcţiona mai curat şi va rezista mai mult. Vă invităm să descoperiţi gama Powersports pe www.motonetro.ro

De peste şase decenii, produsele Bel-Ray şi-au dovedit calitatea stabilind cele mai înalte standarde de performanţă. Lubrifianţii Bel-Ray au ajuns pe lună, s-au folosit în submarine, au rezistat frigului arctic, au înfruntat praful şi căldura deşertului şi au fost utilizaţi de către nenumărate echipe de curse.

Pe 25 aprilie, în Olan-da, la Valkenswa-

ard, s-a disputat a doua etapă a Campionatului Mondial de Motocros, ediţia 2011, iar de data aceasta a venit rândul italianului Antonio Cairoli să fie triumfător la clasa MX1. În ciuda problemelor de la

genunchiul stâng care încă îl deranjează pe riderul italian de la KTM, Cairoli a reuşit să câştige întrecerea la general. Pe locul doi la finalul week-end-ului s-a clasat Maximilian Nagl (KTM), în timp ce ultima treaptă a podi-umului a fost ocupată

de către italianul David Philippaerts (Yamaha), care nu a mai reuşit o clasare pe podium de la Grand-Priux-ul Braziliei din 2010. La clasa MX2, Jeffrey Herlings (KTM) a câştigat întrecerea la general obţinând două victorii de etapă, astfel

lasându-i nici o şansă coechipierului său, Ken Roczen (KTM). Pe locul trei la general s-a cla-sat britanicul Tommy Searle (Kawasaki) care a avut o evoluţie con-stantă pe tot parcursul întrecerii, reuşind în ambele curse să se claseze pe locul trei.

MX1: Antonio Cairoli învinge în Olanda!

Știri

Prima etapă a FIM Freestyle MX World

Championship s-a des-făşurat pe 19 februarie, la Torino, Italia. 12 rideri din şase ţări s-au duelat pentru supremaţie în arena Palasport Olimpi-co la Night of the Jum-ps în faţa a 11.000 de spectatori. Francezul Remi Bizouard (Yama-ha) a reuşit o evoluţie fără greşeală şi astfel a reuşit să-l învingă în finală pe nou-venitului Javier Villegas (Yama-ha). Trick-uri precum Underflip, Superman Seatgrab şi Tsunami Flip nu au fost suficien-te pentru a-i asigura lui

Night of the Jumps: Bizouard câştigă în timp ce Podmol pierde calificarea în finală, iar Jose Miralles este numărul unu la Berlin!!

Javier victoria în Grand Prix-ul Italiei. Campio-nul mondial în exerciţiu, Libor Podmol, a ratat calificarea în finală datorită unei căzături la finalul evoluţiei sale.

Pe 5 şi 6 martie, caravana Night of the Jumps a ajuns la Berlin.

11.000 de fani ai “flip-urilor” i-au aclamat pe cei mai buni rideri de freestyle motocross din lume. Jose Miralles (KTM) a câştigat a doua etapă a ediţiei 2011 a FIM Freestyle MX World Championship. Pe locul

doi s-a clasat Remi Bizouard (Yamaha), iar pe locul trei a urcat Ja-vier Villegas (Yamaha). Spectatorii aşteptau lucruri măreţe de la cvartetul local format din Fabian Bauersachs, Hannes Ackermann, Lukas Weis şi Kai Haase. Din nefericire pentru public, nici unul dintre cei patru nu a ajuns în finală. Bătălia pentru “spaţiul aerian” al Berlinului s-a dispu-tat între Remi Bizouard şi Jose Miralles. Remi a dat tot ce a avut el mai bun: Ruler Backflip, Underflip, Cliffhanger şi Hart Attack. Răspun-

sul lui Jose a fost unul pe măsură. Spaniolul a folosit toate rampele pentru trick-urile sale, iar juriul a apreciat acest lucru oferin-du-i lui Jose punte preţioase la capitolul diversitate. Un Under-flip impecabil şi un Clickerflip executat ireproşabil urmate de un Superman Seatgrab Backflip i-au asigurat victoria în Germania lui Jose Miralles.

Modelul 2011 al TXT Raga se anunţă ca

o motocicletă de trial care va rupe gura târ-gului, cei de la Gas Gas declarând că este vorba despre deschiderea unui capitol în acest sport. Despre ce este vorba? Cu propulsoare de 250, 280 şi 300 cmc în doi timpi, noul TXT Raga beneficiază de o furcă

Marzocchi cu jambe albe, cu jug triplu, ano-dizat şi prelucrat prin maşinare, amortizor Reiger, cu un nou sistem de pârghii, iar motorul de un tratament cu magneziu: carter şi ca-pac de ambreiaj. Toate acestea stau laolaltă graţie unui nou cadru în culoarea negru, cât să dea bine cotul evacuării

din titan. Capacul de chiula-să vine în două piese, blo-cul arcurilor lamelare a “aruncat” în propulsor direct din competiţii, scăriţele sunt din alumi-niu, iar Keihin, Renthal şi cu Galfer au furnizat

frâ-ne, carbu-ratoare, respective ghidoane şi manşoane, bravo aţi fost atenţi.

Noile Race Replica EC de la Gas Gas

Modelul EC 300 Nambotin nu

mai este singura race replica cu care se mândreşte Gas Gas atunci când e vorba despre enduro. În urma “debarcării” lui Ivan Cervantes în tabăra spaniolilor, o mişcare menită să-i propulseze în WEC, în cursele de

enduro extrem, dar şi să aducă expertiză în dezvoltarea noilor modele, a apărut şi EC 250 Cervantes. Ambele motociclete beneficiază de nume-roase componente de top, care achiziţionate separat, ar fi costat semnificativ mai mult. Aşadar, pe lângă

schema coloristică cu care aleargă alde Nambotin şi Cervan-tes în WEC, cei mai pretenţioşi endurişti primesc pachetul furcă Marzocchi de 48 mm cu setări specifice şi amortizorul Őhlins TTX, “însoţit” de un nou sistem de pârghii, ghidon şi manşoane Renthal, scăriţe din titaniu Raptor, butuci

aurii, prelucraţi prin maşinare, marca Haan, sistem de extragere rapidă a axei roatei faţă, capac de chiulasă interşanjabilă, discuri de frână Galfer dantela-te, pedală de pornire cu design specific, pinion Supersprox, intercooler pentru frâna spate, protecţii carter, şi etrier cu două pistonaşe de la Nissin.

Dacă e trial, atunci să fie Raga!

Știri

8 mai 2011

Pe 12-13 martie, la Madrid, mai exact

la Palacio de los De-portes, s-a desfăşurat a cincea etapă a 2011 SPEA FIM X-Trial World Championship. După cum a decurs Campi-onatul Mondial până acum, nici nu încăpea vreun dubiu că spani-olul Toni Bou (Repsol Montesa) nu ar deveni în Spania noul campi-on mondial al X-Trial World Championship. Victoria de la Madrid a lui Toni Bou i-a adus pilotului spaniol în vârstă de numai 24 de ani, al nouălea titlu mondial în competi-ţiile FIM Trial World Championships. “Acest

X-Trial: 2 în 1 la Madrid pentru Toni Bou – cursă şi titlu mondial!

campionat este fan-tastic! Probabil este mai bun decât cel de anul trecut, deoarece concurenţa a fost una acerbă. Cred că între-cerile din Barcelona şi din Madrid au fost cele mai grele de până acum. În seara aceas-ta a fost foarte greu pentru că îmi doream foarte mult să câştig în faţa suporterilor mei. M-am concentrat foarte mult în acest Grand Prix pentru că ştiam că victoria avea o importanţă deosebită pentru echipa mea şi pentru mine.”, a declarat Toni Bou. Spaniolul a fost însoţit pe podium de

către compatriotul său Adam Raga (Gas Gas) şi de către Albert Cabestany (Sherco).

Pilotul echipei Repsol Montesa, Toni Bou, a reuşit să încheie campionatul cu o victorie. Spaniolul a fost imbatabil pe toată durata cam-pionatului mondial câştigând toate cele şase etape ale X-Trial World Championship. Pe locul doi s-a clasat Jeroni Fajardo (Ossa) care astfel a reuşit să obţină cel mai bun rezultat pentru echipa Ossa în 2011, iar pe ultima treaptă a podiu-mului a urcat Adam Raga (Gas Gas).

„M-am simţit bine în seara aceasta. Am fost foarte relaxat, deoarece nu mai aveam nimic de pierdut. Deja câştigasem titlul cu o etapă înainte, aşa că am venit la Milano ca să mă distrez şi să mă simt bine. Am făcut o singură greşeală pe tot parcursul întrecerii care în cele din urmă s-a soldat cu o căzătură spectaculoasă. La începutul sezonului, obiectivul meu era să câştig toate cele şase curse. Sunt foarte fericit că am reuşit să-mi îndeplinesc scopul.”, a mărturisit după cursă campionul mondial Toni Bou.

Pe 12-13 martie, Campionatul

Mondial de Ice Racing s-a aflat în “templul vi-tezei” - orăşelul Assen (Olanda). unde cei mai buni rideri la disciplina Ice Racing s-au duelat pentru supremaţie. Sâmbătă, în prima zi de curse, Nikolai Kras-nikov şi Igor Kononov s-au duelat preţ de patru tururi pentru victorie. Câştigător a fost Igor Kononov ur-mat de Krasnikov (care a pierdut controlul motocicletei şi a căzut, dar după ce a trecut

Feerie moto pe gheaţă dirijată de Nikolai Krasnikov

linia de sosire) şi de Danil Ivanov. Cursa de duminică a adus câteva schimbări. Danil Ivanov nu s-a mai mulţumit cu locul trei şi a forţat foarte mult reuşind să câştige finala A. Pe locul doi s-a clasat Ni-kolai Krasnikov, care a fost desemnat învingă-torul Grand Prix-ului la general, iar pe ultima treaptă a podiumului de duminică s-a clasat Dmitri Khomitsevich.

26 martie, Inzell, Germania. Ultima finală a Campionatului Mondial de Ice Racing.

Arena Max-Aicher găzduia un număr de 6.500 de fani ai glisa-delor controlate cu mare fineţe de către cei mai buni rideri de Ice Racing din lume, iar gheaţa din Germania parcă aştepta să afle cine este noul cam-pion mondial al disci-plinei. Noul campion mondial al Ice Racing-

ului este rusul Nikolai Krasnikov. Piloţii din “Mother Russia” au dominat categoric întrecerea reuşind să gliseze pe gheaţa de la Inzell cu viteze ce atingeau uneori chiar şi 100 km/h! Dacă Nikolai a reuşit să devină campion cu un total de 176 de puncte în clasamentul ge-neral al piloţilor, Igor Kononov a reuşit să se claseze pe locul doi în clasamentul general al piloţilor (153 de puncte), iar compatri-otul său, Daniil Ivanov, a reuşit să fie al treilea în ierarhia celor mai buni piloţi de ice racing (152 de puncte).

Pe 3 aprilie, Cam-pionatul Mondial

de Supermoto, ediţia 2011, a debutat în Busca, Italia. Tho-mas Chareyre era principalul favorit la victorie, iar riderul de la TM Factory Racing Team a con-firmat forma de anul trecut câştigând prima etapă a Cam-pionatului Mondial.

Frenezie supermoto la Busca!

Francezul le-a arătat tuturor de ce este este campionul mon-dial al sezonului 2010 reuşind să se impună în toate cele trei

manşe disputate. Pe locul doi la general s-a clasat finlandezul de la Husqvarna, Mauno Hermunen, iar pe ultima treaptă a podiumului a urcat Ivan Lazzarini (Hon-da). Francezul a do-minat tot week-endul fiind primul în antre-namentele libere, warm-up şi super-pole. În prima cursă,

Thomas Chareyre a stabilit rapid un ecart de 5 secunde faţă de rivali, iar în cursa a doua a avut un duel intens cu riderul de la PMR H20 Aprilia, Van Den Bosch. În cursa a treia, principalul rival al francezului a fost Hermunen, dar fin-landezul nu a putut menţine ritmul impus de riderul de la TM.

Știri

10 mai 2011

Încurcate mai sunt cărările de la enduro! Un francez care stă în România sponsorizează

un alt francez care aleargă în Campionatul Mondial de Enduro, pe Benoit Fortuna-to. Aşa a ajuns tricolorul românesc pe plasticile unei motociclete care concu-rează într-un campionat mondial, cred că sunteţi de acord cu noi că acest lucru nu se întâmplă foarte des! Motocicleta este la origine o Yamaha YZ250 de cros, cu care Benoit vrea să ajungă campion mondial la en-duro juniori. După primele două etape, cea din Spania şi cea din Portugalia, Benoit se clasează pe locul şapte în clasamentul general WEC, şi pentru că mai sunt încă multe etape rămase de disputat, ba încă una chiar în România, Benoit are şanse mare sa-şi realizeze obiectivul, după o clasare pe podiumul primei zile în Portugalia, urmată însă de un abandon în ziua doi. Cât

Patrick Moto în World Enduro Championship

despre Sorina, ea se află pe locul zece în clasamentul feminin al WEC, mai având de alergat la ultima etapă care se va desfăşura în Franţa, la începutul lunii octombrie. Multe curse mai sunt însă până atunci pentru Sorina, dintre care ne reţine atenţia Red Bull Romaniacs, unde ea va face echipă cu Andrea Goga... Se anunţă o vară incitantă!

SPECIAL

12 mai 2011

Patrick Moto în World Enduro Championship


Echipa Vectra Racing la Abu Dhabi Desert ChallengeDesfășurată la începutul lunii aprilie, Abu Dhabi Desert Challenge, prima etapă din actualul sezon al Campionatului Mondial de Rally-Raid (FIM), a fost un raliu în care Emanuel Gyenes, Alexandru Gârbacea și Adrian Răduță au avut o evoluție constantă, Mani terminând pe locul trei la clasa Open.

Pilotul sătmărean a avut de dus o luptă grea la clasa Open, fiind

nevoit să se impună în fața lui Tim Trenker, campionul mondial en titre al clasei. Pe lângă pilotul german, pentru care Emiratele Ara-be Unite au devenit a doua casă, Mani a mai avut un adversar puternic în per-soana polonezului Marek Dabrowski și el o prezenșă constantă în rally-raidurile sezoanelor precedente. În cea mai grea zi a raliului, Mani s-a clasat în fașa celor doi, fiind cel mai rapid pilot care utilizează o

motocicletă cu motor mai mare de 450 cmc. După ce a căzut foarte rău în penul-tima specială (unde a fost

Rezultatul lui Mani Gyenes de la Abu Dhabi Desert Challenge intră în istoria sportului cu motor din România drept cel al patrulea podium obșinut de un sportiv român în Mondialul de Rally-Raid. Două din clasările pe podium în acest campionat îi aparșin lui Marcel Butuza (cea mai recentă – locul 3 clasa Producșie în Raliul Tunisiei 2010) și una tot lui Mani, care în 2009 a câștigat Raliul Marocului la clasa Producție.

cel mai rapid la Open), lui Mani i-a fost foarte greu să continuie în același ritm și în ultima zi acuzând dureri

Vectra Racing configurația Abu Dhabi - Liviu Butuza, Mani Gyenes, Romeo Duicu, Alex Gîrbacea, Ciprian Popescu, Adi Răduță

special

14 mai 2011

de claviculă. După ce a absentat de la Dakar 2011, Alex Gârbacea a revenit în rally-raid cu ocazia Desert Challenge și a reușit să se reacomodeze destul de greu cu aceste competișii

din cauza temperaturilor extrem de ridicate din deșertul Liwa (parte a Marelui Deșert al Arabiei). În final, Alex a ocupat locul 7 în clasamentul Open și 24 la general.

Marea surpriză de la Abu Dhabi a fost Adrian Răduță, un motocrosist care și-a făcut debutul în rally-raid cu ocazia acestei etape din Emiratele Arabe Unite! Și a fost vorba despre un debut fericit, deoarece Adi a terminat al patrulea la Open și pe locul 16 la General! Deși trecerea de la efortul scurt și intens și pilotajul agresiv impus de manșele de motocros, la distanțele lungi, la navigație și la o motocicletă cu 100 de kilograme mai grea este dificilă, Adi a făcut un raliu bun terminând în patru din cele cinci probe speciale în primii 30. Am stat puțin de vorbă la întoarcerea în țară și Adi spune că a știut riscurile la care s-a expus, a încercat să le controleze, chiar dacă a avut câteva salturi foarte mari, cauzate de veșnica problemă din deșert, faptul că la orele prânzului nu se pot distinge diferențele de nivel. “Mi-am folosit toată experiența de la motocros pentru a putea controla salturile de mare amplitudine”, spunea Adi, ca amănunt picant. Pilotul Top Cross TCS pare sedus de rally-raid, dar spune că ia în calcul o participare la aceste curse, doar într-un cadru cât mai profesionist, pentru a face performanță la nivel internațional și nu doar pentru a lua un start.

Va opta adrian răduță pentu rally raid?

Bucăţica de AfricaDacă şcolile, taberele sau cursurile de enduro au devenit deja o obişnuinţă pe la noi, iată ca în această primăvară „s-a întâmplat” şi prima tabără de rally-raid, un eveniment de natură să resusciteze această „vitregită” ramură off-road. Dracones Rhabon şi Alain Duclos i-au ajutat pe ai noştri pasionaţi de raid să-şi facă o idee despre cum o fi prin nisipurile deşertului.

text: dbz foto: adrian aramitu, cristian guţă

La mijlocul lunii apri-lie, în împrejurimile Craiovei, clubul Dra-cones Rhabon a or-

ganizat „Rally Camp Oltenia 2011”, o tabără de rally-raid la care au participat motoci-clişti de prin toate colţurile ţării, din Călăraşi, Cluj, Văle-nii de Munte sau Bucureşti. „Am vrut ca motocicliştii pasionaţi de rally-raid să afle mai exact ce înseamnă un astfel de concurs. Dacă pentru enduro se fac de ceva vreme şcoli, pentru rally - raid nu ştiu să fi exis-tat până acum, şi cu ajutorul Moviplast, Tehnosolar, plus puşculiţa proprie, am reuşit să punem la punct traseele şi cele necesare cursului şi să-l invităm ca profesor pe

EVENIMENT

16 mai 2011

se compară, ca relief şi ca peisaje, cu ce se găseşte în zona montană a Gorjului. Francezul originar din Bama-ko, Mali, este un om deosebit de amabil, cu un fel de a fi foarte plăcut şi atent cu cei din jur. Toţi participanţii au apreciat faptul că Alain a pus accentul în primul rând pe siguranţă şi că a lucrat cu fiecare în parte, atrăgând atenţia

asupra greşelilor şi a modu-lui în care se pot corecta.

Cum a arătat roadbook-ul Rally Camp Oltenia Prima zi de curs, desfăşu-

rată vineri 15 aprilie, a fostă alocată teoriei şi discutării „întâmplărilor” de prin raliuri,

după care s-a ple-cat spre poligoane-le pregătite pentru nisip şi iarbă. Dacă la iarbă nu au fost probleme deosebi-te, când s-a ajuns pe nisip, toţi au părut că... desco-peră sacul lui Moş Crăciun. Alain era

Alain Duclos”, ne-a declarat Cristian Guţă, preşedintele Dracones Rhabon. „Pentru ca totul să meargă că la carte, am vrut că teoria şi practica să fie prezentate de oameni cu cât mai multă experienţă în rally-raid. De aceea i-am invitat pe Ro-meo Duicu şi Alain Duclos, amândoi avînd participări multiple în raliuri de renume şi rezultate importante. Din păcate, Romeo n-a reuşit să ajungă, dar Alain fost foarte bucuros de cum au decurs lucrurile”, povesteşte Cristian. Lui Alain i-au plăcut atât oamenii, cât şi locurile văzute - deşi zona Doljului nu


„Singura mea părere de rău este că timpul prea scurt nu ne-a permis să ajungem

şi în zona montană, întrucât vremea excelentă i-ar fi vrăjit pe băieţi cu peisajele

extraordinare de acolo. În rest, consider că şcoala asta şi-a atins scopul - oamenii au

învăţat noţiuni utile pentru off-road, au văzut câteva din locurile frumoase pe care

ţara asta le are şi, din păcate, au văzut şi ce înseamnă nesimţirea şi dezinteresul

oamenilor faţă de natură”, Cristian Guţă, Dracones Rhabon

în elementul lui, adică mer-gea că şi când numai nisip şi dune ar fi avut în jur - iar băieţii nu se mai săturau să încerce ce le spunea dom‘ profesor, chiar dacă erau destul de obosiţi. Sâmbătă şi duminică s-a ieşit la trasee cu roadbook-ul în faţă. În prima zi s-au parcurs 200 de kilometri pe toate tipurile de suprafeţe, într-un relief variat, ajungându-se până aproape de Dunăre. Dumi-nică, traseul nu a mai fost

atât de tehnic, ci mult mai rapid şi, de asemenea, mai scurt, liniile drepte şi dis-tanţele mari între reperele de pe roadbook permiţînd să te bucuri atât de peisaj, cât şi de viteză, derapaje controlate şi de alte „delicii„ ale pilotajului. Toţi au fost bucuroşi de câte au mai învăţat în cele trei zile, dar şi de locurile descoperite. Alain, care a fost foarte interesat de ideea celor de la Dracones Rhabon, vrea să

Motocicliştii veniţi la Craiova au văzut ce înseamnă pilotajul pe iarbă şi pe nisip, nisipul din această zonă semănând destul de mult cu cel din deşert, dar şi ce înseamnă navigaţia pe traseele de raid. Desigur, s-au lămurit şi cu înseamnă simbolurile folosite în roadbookuri.

EVENIMENT

18 mai 2011

Organizarea unor astfel de evenimente poate să mai anime etapele româneşti de rally-raid, înmulţind şi sponsorii. De asemenea, nu e exclusă nici descoperirea unor piloţi valoroşi, care să reprezinte România în cursele internaţionale.

Mulţi dintre participanţii la şcoală se pregatesc deja pentru participarea la prima etapa de rally, „Baja Susai„, programată pe 20-22 mai, la Predeal.

În vârstă de 40 de ani, Alain Duclous are în palmares o victorie în Dakar, la categoria 450 cmc, în 2006, alături de o victorie de etapă, este de patru ori campion al Franţei la enduro, şi s-a clasat al treilea la Central Europe Rally în 2008, în acelaşi an obţinând şi locul patru la UAE Desert Challenge.

vadă mai mult, să afle mai multe despre România şi a promis să revină anul viitor, împreună cu cîţiva prieteni de-ai lui. Tot atunci, în func-ţie de susţinerea financiară, cei de la Dracones Rhabon îşi propun să extindă pro-gramul, aducând în atenţia participanţilor mai multe locuri deosebite, lăsate mai mult sau mai puţin, în para-gină şi uitare şi speră ca la cursuri să apară şi elemen-tul feminin.


Salutare! Mihuc, pre-zintă-te pentru cei care nu au avut încă plăce-rea să te cunoască!

Mă numesc Babici Mihai alias „Mihuc”, sunt din Baia Mare şi am 26 de ani. Prac-tic motociclismul enduro şi endurocross de la 16 ani, cu doi de pauză din cauza motocicletei sau mai bine spus din cauza lipsei moto-cicletei.

Pe ce te dai în momen-tul de faţă?

În momentul de faţă am un KTM 250 EXC din 2006. Sunt mulţumit, dar parcă aş avea nevoie de un 300 EXC, măcar din 2008-2009, pentru puterea

Omu’ cu enduro la cap – Mihai „Mihuc“ Babici Mihai Babici, sau mai bine zis, Mihuc, este unul dintre enduriştii care fac ca acest sport să pară atât de uşor de abordat. La Baia Mare, la Maramureş Adventure Cup, Mihuc a reuşit să treacă prin zona de cauciucuri cu un stil de invidiat. La Romaniacs, se uita foarte atent la greii enduro-ului, ca şi un elev la şcoală…

interviu de dragoş lula-zudor foto: dragoş lula-zudor, arhiva persoanală m. babici

şi cuplul mai mari faţa de 250-ul meu. Dar şi pentru că acesta este şi un model mai nou, mai bun.

Cum ai ajuns în sportul acesta? Ai avut o gaşcă care te-a luat sub aripa ei sau ai fost un lup sin-guratic?

Mi-a plăcut foarte mult sportul cu motoru’ încă de mic. Aveam nişte prieteni vecini care deja aveau mo-toare şi am zis că trebuie să am şi eu, că nu se mai poate aşa. Suntem o gaşcă aici în Baia Mare, care din 2003 s-a tot mărit. Tot în 2003, am participat şi la prima mea cursa, tot în Baia Mare.

profil de rider

20 MAI 2011

Omu’ cu enduro la cap – Mihai „Mihuc“ Babici Te-am văzut pentru

prima dată la Enduro Panorama 1 şi apoi la Enduro Panorama 2 şi uite aşa am intrat în vorbă, dar mereu am uitat să te întreb care îţi e palmaresul? Ce a cu-cerit Mihuk până acum?

În 2003 am participat la prima cursă, aici în Baia Mare, unde am ocupat locul zece la clasa B.

Palmaresul meu se poate vedea pe blogul personal: babicimihai.blogspot.com

Eşti membru al unui club moto?

Da, sunt membru în calitate de vicepreşedinte al Clubului DirtBikeRiders Baia Mare.

La ce curse planifici să participi anul acesta? Ce preferi, prieteneştile sau campionatele naţio-nale?

Dacă aş putea, aş merge la toate, dar bugetul nu îmi permite asta. Sper să gă-sesc sponsori care să mă susţină cât de cât. Iniţial am zis că o să particip în


campionat dacă am spon-sori dar se pare că nu se poate. Cel mai important pentru mine era Red Bull Romaniacs, dar… nu este buget La prieteneşti atmo-sfera este foarte relaxată, acolo mă simt foarte bine… De abia aştept cursa de la Deva, Enduro Panorama 3.

La cursa de la Baia Mare, Maramureş Ad-venture Cup te-ai clasat foarte bine, la prolog chiar ai făcut spectacol când ai reuşit să treci primul de zona cu cau-ciucuri? A contat chiar atât de mult pentru tine faptul te aflai pe teren propriu?

Nu pot să zic că a contat faptul că eram pe teren propriu. Atmosfera era diferită faţa de alte curse, toată lumea mă cunoştea, eram ca un mic „star” şi totuşi am terminat cursa doar pe locul trei, pentru că am ratat un checkpoint în prima zi de pădure.

Neatenţia costă. La prolog am avut cel mai bun timp, chiar mi-a plăcut, sunt un mare fan al prologurilor amenajate, în stil Romani-acs.

Te-am văzut anul tre-cut la Romaniacs, că şi spectator. Ai de gând să participi la Romaniacs pe viitor?

După cum spuneam, în principiu era vorba ca anul acesta să merg şi eu la Red Bull Romaniacs cu Marci Szilveszter în echipa, dar se pare că nu se poate, pentru nu avem buget. E greu cu sponsorii, nimeni nu e inte-resat, dar speranţa moare ultima.

Care sunt sponsorii tai?Sezonul trecut am fost

ajutat de Service Enga şi de Moto Shop Kustom, aceşti sponsori se pot vedea si pe blogul meu.

Ce iti place cel mai mult in enduro?

Mihuc e un rider foarte bun, un om de nota zece şi

un endurist care ar vrea să meargă la mai multe

curse dar, ca şi mulţi enduristi buni din ţara asta,

nu găseşte sponsori. Dacă poate cineva să îl ajute,

să intre pe babicimihai.blogspot.com, unde o să

găsească toate informaţiile necesare!

profil de rider

22 MAI 2011

DBZ spune: deşi a avut sponsori care să-l susţină doar în 2010, palmaresul lui Mihuk este impresionant pentru un practicant de enduro în „regie proprie” şi se întinde pe mai multe sezoane. Am notat un locul întâi la clasa B a Cupei Mohos, una din cele mai aparte competitii de enduro de pe la noi, alături de un loc întâi, tot la clasa B, la Enduro Panorama 2. Acesta este doar un „teaser” din palamaresul lui Mihuk, vizitaţi babicimihai.blogspot.com, să vedeţi pe larg despre ce e vorba.

La enduro apreciez cel mai mult momentele în care mă dau pe speciale şi trebuie să le parcurg cât mai repede pentru a mă încadra in timp. Apoi, pe traseul de legătură trebuie sa fiu atent la marcaje şi la semne, pentru că ele con-teaza foarte mult, sunt pă-ţit. Îmi place enduro şi mai ales îmi plac cursele pentru că ma solicită şi sunt tot timpul la „foc continuu”!

Care sunt cursele la care te-ai simţit cel mai bine?

Enduro Panorama, la ambele editii, dar şi la Sibiu, la Dark Dog Enduro. Aces-tea sunt nişte super curse şi atmosfera este plăcuta, oamenii se înţeleg foarte bine, am legat noi prietenii. Plus că am avut ocazia să mă dau în locuri noi.


Tinere speranţe: Tudor TurdeanAcesta este primul interviu dintr-o serie de mai multe, luate tinerelor speranţe ale enduro şi endorocrosului românesc. Rideri tineri care intră în curse cu un singur scop, acela de a câştiga. Împreună o să aflăm ce le trece prin cap atunci când sunt în modul „racing„ şi nu numai: cum se antrenează, pe unde se dau cel mai mult, cum au ajuns la nivelul la care sunt acum...

interviu de dragoş lula zudor

foto: dragoş lula zudor,arhiva personală turdean tudor

24 mai 2011

profil de rider

Tinere speranţe: Tudor TurdeanSă începem cu înce-

putul: cine eşti, de unde eşti şi pe ce te dai?

Salut, sunt Turdean Tudor, am 20 de ani şi sunt din Bistriţa. De anul trecut pilotez o Husqvarna WR 300. Am ales acesta marca deoarece diferenţa de preţ faţă de KTM mi se părea nejustificată şi aşa şi este. Pe lângă, asta am parte şi de o grămadă de beneficii de la băieţii de la Husqvarna.

Enduro e un sport scump... cine te susţine? Ai sponsori?

Da, este un sport foarte scump. În principal, părinţii mei m-au susţinut până acum, dar am contribuit şi eu cum am putut. Începând de anul trecut, odată cu înfiinţarea firmei Outsider Racing, am devenit pilotul echipei, iar în urmă cu câte-va luni am mai făcut un pas devenind şi ascociat. Firma este încă la început, dar în continuă creştere şi în curând sper că o să mă pot susţine singur financiar, la un nivel mult mai înalt.

O cursă sau o ieşire cu prietenii la pădure? Care dintre cele două alternative de distracţie în weekend e preferata ta şi de ce?

Cu siguranţă aş alege o cursă. Îmi plac provocările, la un concurs întâlneşti tot felul de situaţii dificile, care trebuie trecute, nu poţi să-i spui nimănui că nu ai chef. Şi tot la curse, întâlneşti foarte multe persoane şi piloţi de la care ai foarte multe de învăţat.

Îţi mai aduci aminte prima cursa la care ai participat? Cum te-ai clasat?

Prima cursa la care am participat a fost un off-road, organizat de Nelu Şomo-dean, chiar aici în BIstriţa. Hmmmm... a fost foarte greu, eu fiind începător în acele vremuri. Din păcate am abandonat pentru că am căzut la un moment dat la viteză destul de mare, urmările fiind un ghidon îndoit şi o contuzie destul de urâtă la umăr.


Te-am văzut la startul mai multor curse anul acesta, o pată roşie între atâtea pete portocalii. Care a fost cursa ta pre-ferată?

Una din cursele mele pre-ferate este Enduro Maniaco Depresiv. Am cele mai multe amintiri de la aceas-tă cursă. De exemplu, în 2009 a nins, iar aşa frig nu cred că mai vreau să suport vreodată. O altă amintire este terenul nisipos de la Vâlcea de la cea dea cincea ediţie, care mie mi-a plăcut foarte mult. La EMD totul este bine pus la punct, de la organizare până la tra-seu, ei având şi nişte premii destul de consistente. Iar pentru cei ce vor să bea o bere, tot la EMD le va că-dea cel cel mai bine.

Rideri preferaţi? Ai aşa

ceva?Da, cu siguranţă. Pop

Florian este unul dintre

aceştia, un om deosebit care m-a ajutat întodeauna şi de la care am învăţat foarte multe. Sper că şi anul acesta să îmi pot continua antrenamentele alături de el. Şi, să nu uităm de Taddy Blazusiak care ne uimeşte pe toţi când atunci îl vedem ce poate face cu motocicleta.

Ce rezultate ai până

acum în curse? Care e cupa de care eşti cel mai ataşat, cupa cea mai muncită?

Anul trecut am început să scot rezultate destul de bune, urcând de mai multe ori pe podium, de câteva ori chiar şi pe prima treaptă a acestuia. Cupa cel mai greu obţinută a fost ce de la Baia Mare la concursul organizat de cei de la Spyder Bikers, a plouat încontinuu de la prolog şi până la premiere. Dar a meritat efortul. Pe primul loc este însă cursa

de 12 ore de la Harghita, cu siguranţă o experienţă de neuitat.

Ce ti-ai propus pentru sezonul actual din punct de vedere al enduroului? Care sunt ţelurile tale în calitate de „tanara spe-ranta„ a enduro-ului?

Am planuri mari pe anul acesta, vreau sa termin toate etapele din campio-natul national, clasa Juniori pe un loc cât mai bun pe podium, şi cu siguranţă să particip la cât mai multe curse „prieteneşti‘‘!

În încheiere, un cuvânt

pentru cititorii DBZ, poa-te pentru eventualele fane?

Fiţi convinşi că voi face tot posibilul să mă regăsiţi tot mai des în paginile revis-tei, iar eventualelor fane nu le pot spune decât că sunt mulţumit cu ceea ce am lângă mine.

Pe Tudor Tudean l-am văzut prima dată în acţiune

la Dark Dog Enduro Sibiu în 2010, când pe toată

perioada cursei a fost ba în spatele, ba în faţa unui

amic din Deva. „Se dă bine tipu‘, ăsta, are viteză şi

merge constant„ acestea erau cuvintele amicului

după o cursă în care cei doi se „hârjoniseră” constant.

Totuşi, să trecem la fapte şi să vedem ce are de zis

„Tudor Husqvarnistu‘”.

26 mai 2011

profil de rider

Tineri şi nelinistiţi - Spectacol la Roşcani!

Am spus-o şi am s-o mai spun, munca de reporter la Dirt Bike Zone are nenumărate satisfacţii. Cel mai bine m-am simţit în pielea mea de reporter la Maramureş Adventure Cup în 2010, când, un spectator

a întrebat dacă nu îl cunoşteam pe reporterul de la Dirt Bike Zone, pentru că ei (DBZ), au fost la majoritatea curselor din acel an. Ei bine, pe lângă aceste mici momente de „faimă” mai există şi o

mare satisfacţie: aceea de a vedea locuri noi şi de a cunoaşte oameni interesanţi.

text şi foto: dragoş lula-zudor

story

28 mai 2011

Tineri şi nelinistiţi - Spectacol la Roşcani!

Am spus-o şi am s-o mai spun, munca de reporter la Dirt Bike Zone are nenumărate satisfacţii. Cel mai bine m-am simţit în pielea mea de reporter la Maramureş Adventure Cup în 2010, când, un spectator

a întrebat dacă nu îl cunoşteam pe reporterul de la Dirt Bike Zone, pentru că ei (DBZ), au fost la majoritatea curselor din acel an. Ei bine, pe lângă aceste mici momente de „faimă” mai există şi o

mare satisfacţie: aceea de a vedea locuri noi şi de a cunoaşte oameni interesanţi.


Toată lumea ştie ca în ţara asta sporti-vii promovaţi sunt adunaţi în echipe

de unsprezece şi fug dupa o minge, prea puţin sunt pro-movaţi adevăraţii sportivi, de exemplu tinerii motocro-sişti şi endurişti. La îndem-nul unui amic endurist, Mir-cea Coroiu („EnduroMan)”, am decis că trebuie văzut puţin şi de tinerele talente ale judeţului Hunedoara. Şi uite asa, mă întorc la ideea mea de la începutul acestui text, cât e de frumoasă viaţa de reporter. Poate dacă nu lucram la DBZ, nu ajungeam în frumoasa zonă a Roşcaniului, judeţul Hune-doara, nu vedeam cariera de bentonită şi în nici un caz nu cunoşteam atâţia endurişti pasionati, tineri şi… nebuni!

Alex Marian17 ani, yamaha yZ 250 cc

Alex e dovada vie că, deşi nu e recomandat, desi e mult mai greu, se poate face enduro cu o motoci-cletă de motocros. Deseori, motocicletele de motocros devin „enduroaice” pentru cei care nu au posibilitatea de a-si cumpăra un enduro pur-sânge… Dar ce se în-tâmpla atunci când pilotul

este un endurist pur sange?

De cât timp practici enduro?

De la paisprezece ani, deci de trei ani.

Cum te împaci cu motocicleta? Care sunt plusurile şi minusurile ei în opinia ta?

Eu sunt mulţumit de motocicleta mea. Având în vedere că are un an de fabricaţie mai vechi, se defectează destul de usor, dar asta nu mă împiedică să renunt la acest sport.

De ce ai ales tocmai un model de motocros?

As fi ales un model enduro

story

30 mai 2011

dar nu am avut posibilitatea, iar un model de motocros era cea mai buna variantă din punct de vedere financiar.

Ai mai avut alte moto-ciclete înainte de „Yaa-aa-mama-ha”?

Da, o Aprilia RX 125 cc foarte veche şi o Honda CR 250 cc, după care a urmat

această Yamaha de care mă bucur şi acum!

Te antrenezi în vreun fel pentru enduro?

Mă antrenez din greu. În fi-ecare zi alerg zece kilometri pentru rezistenţă, după ace-ea mă duc la sala de forţă, de trei ori pe săptămână ies cu motorul prin pădure, dar asta depinde şi de vreme. Sunt şi săptămâni în care nu ies deloc cu motorul deoarece este foarte umed şi nu am cauciucurile bune. Antrenamentul meu în pădure constă în: sărituri peste buşteni, urcări printre copaci, urcări pe râuri... fac cam tot ce se poate.

Unde îţi place cel mai mult să te dai? Pădure, potecă?

În pădure, pentru că am foarte multe variante să aleg pe unde să ma dau şi sincer în alta parte nici nu am unde să mă dau.

Cât eşti de „norocos” la enduro? Ai reuşit să eviţi rănile cu succes?

Pot să spun că sunt destul de „norocos” doar la evita-rea rănilor. Spun doar pen-tru că de când mă dau, am avut destule căzături zdra-vene dar niciodata nu m-am accidentat grav, avand în

vedere echipamentul de protecţie pe care îl port: cască, manuşi şi cizme.

Îţi repari singur moto-cicleta?

Da, şi sunt mândru de asta, sunt propriul meu mecanic!

Care sunt planurile tale pe vitor in domeniul enduroului?

Sper să ajung unul dintre cei mai buni endurişti din ţară. În viitor, dorinţa mea e să am o nouă motocicleta de enduro pentru că o mo-tocicletă de motocros prin padure, e destul de greu de pilotat...

De ce crezi că ai meri-ta o sponsorizare?

Având în vedere că prac-tic enduro doar de trei ani, eu consider că am ajuns la un nivel destul de înalt. Am participat la Enduro Party, organizat de Moto Club Haita Deva, la Clasa Pro şi a fost „floare la ureche” tot traseul, cu toate că a fost foarte umed, tot m-am descurcat bine cu o gumă foarte uzata. Daca aş avea un sponsor care să îmi asi-gure consumabilele pentru a participa la concursuri, eu cred ca aş putea sa ies printre primele locuri!


Gabi Ciosa 18 ani, suzuki rM 250

Omu’ asta e incredibil, în doar două luni a învăţat să dea nişte front wheelie-uri în coborâre superbe. El e genul de rider care face ca sportul să pară atât de usor, atât de uşor încât fiecare „castravete”, poate să faca ce face şi el… În realitate, treaba stă altfel!

În primul si în primul rând, jos pălăria pentru front wheelie-urile ace-lea excepţionale! În cât timp ai învăţat să le dai aşa de bine?

Să o luăm cu începutul, acele front whellie-uri am învăţat să le fac cu fostul meu motor, un KTM în doi timpi. Am început în a mă ridica din ce în ce mai mult. În două luni de la prima încercare, reuşeam să dau wheelie pe teren destul de înclinat. Nu am fost mulţumit cu atât şi m-am pus la încercare să văd cât de mult pot să cobor pe roata din faţă. Din fericire, pâna acum nu am înregistrat nici o trântă în cap.

Ce alte „şmecherii” mai faci?

Wheelie-uri, care le dau în vitezele patru şi cinci… La viteză mai mare pot să ţin motocicleta mai bine. Dau wheelie clasic, adică pe roata din spate şi pot să pun motocicleta lumânare!

Şi tu ai motocicleta de cros, la fel ca şi amicul Alex… ce e cu voi, de ce vă plac crosserele în loc de enduroaice, care ar fi, teoretic, mai indicate pentru voi?

Aşa e, mie îmi place mai mult motocicleta de mo-tocross. Apreciez faptul că are mai puţine kilograme decât o motocicletă „nor-mală”, fiind şi mai brutală. Chiar dacă am motocicletă de motocross, mă descurc destul de bine la enduro!

La ce vâstă te-ai urcat pe motocicletă prima dată? Mai ţii minte ceva?

Chiar anul acesta se îm-plinesc zece ani de când am avut prima mea motocicle-tă. Era o Jawa Babeta din ‘88. Eram foarte mic, având doar opt ani, înălţimea era clar o problema, dar încet-încet m-am învăţat.

De ce enduro? Ce îţi place la enduro?

Bună întrebare! Am ales

enduro deoarece locuiesc într-o zonă în care îmi e la îndemână, pădurea. Sunt foarte multe trasee frumoase în zona Roşcani, cât şi în apropierea Iliei. Un element care-mi place la enduro este acea voinţă de a avansa, care zace în mulţi tineri, printre care mă număr şi eu.

Mai practici si alte sporturi în afară de en-duro sau esti axat doar pe două roţi?

Un alt sport pe care îl practic este culturismul. Încă de mic, îmi plăcea să

story

32 mai 2011

am un corp bine ,,sculptat’’. Acel corp bine ,,sculptat’’ se obţine în ani grei pe calea naturală, cale pe care de altfel eu o practice cu enduro (râde).

Am vazut că şi tatăl tau se dă cu tine, asta e ceva foarte frumos. Va înţelegeţi bine?

E adevărat! Unul dintre enduriştii care mă acom-paniază la fiecare ieşire este tatăl meu. Nu se lasă, se ţine şi el bine în ciuda vârstei. Cât despre relaţia dintre noi doi pot zice că este una foarte bună.

Ai participat la curse până acum?

Nu am participat la nici o cursă până acum, deoarece a participa la o cursă nu este egal cu a te da cu băieţii în weekend. La un concurs, eu cred că trebuie să gândeşti în trei etape : visează ca şi cum ai trăi pentru totdeauna, trăieşte ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa ta, ”călăreşte’’ motorul ca şi cum n-ar fi al tău! Nu în ultimul rând, la fiecare cursă îţi trebuie o anu-mită sumă de bani care urmează să fie investită

în motocicletă, în echipa-mente si altele… ţinând cont de cele trei reguli precizate mai sus!

Care sunt planurile tale pe vitor, mă refer la enduro?

Ca şi planuri de viitor îmi doresc ,,să storc’’ din mine la fiecare ieşire cât de mult se poate.

De ce crezi ca ai meri-tă o sponsorizare?

O sponsorizare înseam-nă urcarea în ierarhia enduro, iar tot timpul e loc de mai bine.


Dan Adrian Ionut Gas Gas EC 300

Pe Adi l-am cunoscut în 2010 la Enduro Panorama 2, când a reuşit să termine concursul pe un loc frun-taş, astfel crescând în ochii mei si nu numai, foarte mult. Un începător care termină o cursă făcuta de nebunii din Haita… ăla e un începător foarte bun!

Salut! Vad ca nu mai ai RM-ul… ce s-a întâm-plat?

Am fost nevoit sa vând RM-ul, deoarece acea mo-tocicletă nu avea cuplul pe care şi-l doreste orice rider, în schimb la cele 87 de kilograme ale sale, nu mi-a fiert motorul în nici o ieşire pe care am avut-o, mai ales în timpul concursului Endu-ro Panorama 2.

Ce motociclete ai mai avut inainte?

Am început cu o Aprilia RX 1988 de 49cmc, pe care am învăţat să pornesc motorul, să schimb vitezele, etc. Când am vazut că am progresat, am luat motorul lui tata, un Suzuki TS 125cmc, care era destul de slăbuţ ca putere şi destul de greu. Am vândut TS-ul şi am luat un Suzuki RM din 1998, tot de 125cmc, cu care am descoperit pen-tru prima dată forţa explozi-vă şi un motor care nu mi-a fiert indiferent cât timp l-am forjat pe dealurile care nu aveau sfârşit. Din păcate, am fost nevoiţi să vindem si RM-ul din cauza cuplului pe care… nu-l avea. Vorba aceea, „din generatie în generaţie”, am luat motorul lui tata, un Kavasaki KDX de 220 cmc din 2004, care avea cuplu, dar la care nu îmi

placea ciclistica. Între timp, tata şi-a luat un Gas Gas EC de 300 cmc din 2003. L-am convins să facem schimb de motoare şi am descoperit un motor puternic, care are forţa necesară atunci când i-o ceri, mai pe scurt, un

Riderii aceştia au nevoie de sponsorizări pentru a participa la curse. Enduro e un sport scump, se ştie, dar asta nu înseamnă că nu putem ajuta nişte rideri care nu sunt aşa de norocoşi din punct de vedere al resurselor, dar care se dau foarte bine. Orice sponsorizare, fie ea sub forma consumabilelor, a echipamentelor, a… motocicletelor este binevenită. Pentru contact: [email protected] sau [email protected].

story

34 mai 2011

motor care te duce, tu doar să te ţii de el.

Pasiunea asta pentru două roţi motorizate şi murdare de noroi de când o ai? Vine din tată în fiu?

Pasiunea mea a început acum un an şi jumătate când tatal meu avea o Aprilia Tuareg. La început, mergeam în spatele lui, până când a văzut că îmi place să merg cu el şi mi-a luat o Aprilia RX de 49 cmc, cu care am început să merg pe dealuri, mai încet dar mergeam.

Cum te împaci cu Gas-ul?

Pentru mine, Gas Gas este un motor puternic care mă duce în mai toate locurile, doar trebuie să mă ţin de el şi să să îl simt bine. Piesele care le-am bagat în această moto-cicletă sunt: kit de lanţ, ghidon, hand-guards şi bine-înţeles, cauciucurile. Ce îmi place faţă de cele-lalte motociclete cu care am mers, este ciclistica şi forţa explozivă.

Cum îţi place să te dai, singur sau în haită? Cu cine îţi place cel mai mult să te dai?

Când mă dau cu motorul, îmi place să fiu cu încă doi, trei sau patru rideri, cu

care să mă înţeleg bine.

Care sunt planurile pentru anul 2011, la ce curse ai vrea să mergi?

Să mă antrenez de fieca-re data când am ocazia şi să particip la cât mai multe curse, voi vedea eu care.

Să zicem că ai putea să alegi o motocicletă, oricare, care ar fi?

Aş alege o motocicletă de 300 cmc, dintr-un „an bun”, 2009-2010.

De ce consideri tu că ai merita o sponsorizare?

Am ambiţie, am voinţă şi sunt un copil de 16 ani care are toată viaţa înainte.


Lunca asanată a Dunării, nişte imen-sităţi de maşini agricole, câmpuri

şi ogoare şi... un circuit de motocros. Iată o schimbare de decor binevenită, pentru care sunt responsabile cluburile Top Cross TCS şi Dual Racing. Acestea s-au achitat excelent de sarcina organizării unei noi etape de naţional, singurul

Muncile câmpuluiPe 26 şi pe 27 martie, Campionatul Naţional de Motocros a ajuns nu acolo unde se agaţă harta în cui, ci într-un punct diametral opus, carevasăzică la doi paşi de bulgari, pe malul Dunării, la Prundu. Aici, Top Cross TCS a conceput un circuit, care merită ca în viitorul apropiat să găzduiască o etapă internaţională.

text şi foto: marc sandu

lucru pe care nu l-au putut controla fiind vremea. Deşi ziua de duminică debuta promiţător, în loc ca temperaturile să urce, spre prânz s-a lăsat frigul, a început vântul şi puţin mai lipsea ca spre seară să înceapă şi o mică lapoviţă. Totuşi, Adrian Răduţă s-a arătat mulţumit de faptul că circuitul a rezistat, mai ceva în reclama aceea la

Bogdan Butiu, pe sectiunea de viteza, are de tras, caci vine tare cinveva din urma...

Fratii Raduta la o ultima consfaturie inainte de start

Campionatul naţional de motoCros

36 mai 2011

produse cosmetice. Aces-tea fiind spuse, să vedem câteva din cele mai încinse momente ale curselor.

Hole shot by Tara la Amatori

Un squad consistent de sibieni a fost prezent la Prundu, aici întâlnindu-i pe Rienk Tuinstra, (AMC Bogdan) care a şi câştigat la „Amatori”, dar şi pe Paul Frăţilă (AMC Bogdan) sau pe coechipierul lor, Ioan Tara, care reuşit un superb hole-shot în prima manşa în şaua BMW-ului G450X. Veste bună, Tara s-a „repa-rat” după fractura de femur „întâmplată” la Drachones Rally Raid, ba chiar şi-a pus la punct şi articulaţiile genunchiului, aşa că, fete-lor, exuberantul sibian e ca nou! Tot la Amatori, nu am putut să nu remarc evolu-ţia lui Ciprian Staicu, care la finalul manşei doi mai avea atâta energie încât era să dea peste bietul Sabin Olariu, care-i flutura steagul cu pătrăţele, ieşind larg din ultimul viraj. Cică tipu‘ ăsta ar fi mereu în căutarea adrenalinei, ce să-i faci se mai întâmplă, dar vedeţi cum amănuntele spectaculoase ne iau faţa şi era cât pe ce să uit să vă spun despre cine a câştigat şi locul doi la Amatori, să


fie Ciprian Pană de la Moto Racing Team Băicoi. Pentru că aleargă împreună cu Amatorii, vorbim aici şi despre Veterani, clasă care s-a „făcut” cu un nou mem-bru, Ciprian Popescu (Dual Racing Team). A stat ce a stat Ciprian la pândă în spatele lui Alexandru En-ceanu (Smart Braşov) şi i-a „suflat” victoria pe ultimul table top. Pe locul trei, s-a clasat o altă figură binecu-noscută de pe la cursele de motocros, Nagy Daniel (Steaua GTH Bucureşti).

aripa tânără...

Nu mică mi-a fost mi-rarea când l-am văzut pe Bogdan „Bobo” Buţiu (Black Ryders Sibiu) pe circuitul de la Prundu, dar m-am lămurit rapid că sibianul are acelaşi stil rapid şi spectaculos, ace-eaşi exuberanţă la ghidon şi când e pe un motor de cros. Să nu uităm apoi că „Bobo” de fapt chiar aşa s-a apucat de motociclism: la motocros. Aşadar, locul doi pentru „Bobo” la MX2 Juniori, după un pilot care cunoaşte foarte bine circuitul, Virgil Corbea, (Top Cross TCS Ciolpani) şi înaintea lui Andrei Filip de la Smart Braşov, care a urcat pe ultima treaptă a podiumului.

Şi foarte tânără...

Robert Tompa a zburat efectiv pe săritoarele bine construite ale circuitului de la Prundu, câştigând cu detaşare clasa MX 85, iar comentariile privind abilităţile pilotului Sugaş Sfântu Gheorghe sunt de prisos, ţinând cont de performanţele sale de la europene. Ionuţ Corbea (Top Cross TCS), respectiv David Cătană (Steaua GTH Bucureşti) l-au urmat pe podium şi merită menţio-nat că tot la această clasă a alergat şi Diana Badău (Top Cross TCS Ciolpani),

domnişoara pilot terminând ambele manşe şi punctând. Coborâm şi mai mult spre superba vârstă a copilăriei şi ajungem la MX65, clasă câştigată de Alexandru Grădinaru (CSM Bucureşti), urmat de Hunor Szfarli (X Moto Odorhei), respectiv de Blaga Botond (Sugaş Sfân-tu Gheorghe). Prundu nu e un circuit uşor, iar dacă ne gândim la ce au însemnat pentru puştii de la clasa 50 automate rampele şi pantele trambulinelor pe care le-au avut de parcurs, nu pot decât să ma las cuprins de admiraţie. Horia Strejuţ (Vectra Zărneşti)

Acolo unde era doar câmp, a răsărit un circuit, pe care sperăm să vedem cât mai curând curse de talie internaţională, deoarece circuitul are tot ce-i trebuie.

Laci, aruncand o privire peste hotar, la bulgari...


38 mai 2011

a fost cel mai rapid puşti, urmat de George Manta (Lido Extreme Câmpina), respectiv de Marius Popo-vici (AMC Bogdan), dar nu putem să nu-i menţionăm şi pe Cristian Marinescu, şi pe Zoltan Ordog, care s-au clasat pe poziţiile patru, respectiv cinci.

efecte speciale la mX1 şi mX2

Grila cade pentru prima mansă şi fraţii Răduţă se luptă între ei pentru hole shot, iar George Căbăl

sase secunde de Adi, cei doi fiind urmaţi la două tururi de Manfred Spen-dier. La MX2, în manşa doi, am văzut o bătălie pe cinste între George Căbăl şi Julian Răduţă, în care s-au speculat cele mai mici greşeli de pilotaj, dar şi... rateurile motoarelor, bătălie din care a ieşit învingător până la urmă George. Pe locul trei s-a clasat Cătălin Kantor, pilotul Vectra Zărneşti reuşind să-i fure victoria coechipierului său Ionuţ Cojanu.

(Vectra Zărneşti) nu stă deoparte... Julian este cel care intră primul pe după un balot de paie plasat ca element de siguranţă în punctul în care virajul se strânge cel mai tare, după care începe show-ul aerian. Dar, despre acesta, cel mai bine vorbeşte ci-neva care a fost pe circuit, în postura de concurent! Adrian Răduţă nu avea cum să scape victoria la MX1, şi deşi Lajos Băcescu a mers foarte curat şi sigur, el tot nu a reuşit să se apropie la mai mult de

Doi dintre cei mai bravi concurenti, George Manta si Ordog Zoltan


Odată ieşit la antrenamente remarc, traseul lucrat în amă-

nunt, foarte tehnic, pe care doar un pilot de primă mână îl poate aborda co-rect, aceasta însemnând să sări trambulinele până la capăt iar la step-ups să nu descaleci.

Ce să mai întindem vorba, aveam de muncă!

După prima zi, daunele erau minime, o manetă de ambreiaj ruptă şi concluzia că dacă ar fi urmat ploaie a două zi, cu cauciucurile mele, urma să merg ca pe gheaţă. Noroc că nu a plouat, însă udarea masivă a traseului a dus la încă o manetă de ambreiaj ruptă în manşa de antrenamente. Încep cursele oficiale, lume multă de toate felurile, semn că oamenii din Prun-du sunt dornici de specta-col, fie el chiar şi cel dat de nişte nebuni ce zboară ca rachetele. Deşi cu o săptă-mâna înainte avusese loc

Bogdan DiaconuPerspectiva unui pilot:

motocros nu joacă!Prundu,

Imediat ce ajungi la traseu, remarci mâna lui Raduta şi Popescu, dacă eşti implicat în fenomen, iar dacă nu, remarci faptul că la capătul ţării, în milocul câmpului e o animaţie mai ceva ca în faţa Guvernului în zi de greva: traseu frumos delimitat pe toată lungimea lui, săritori gata de spectacol, pesonal special adus pentru arbitraj de traseu, zonă pentru public, parc tehnic dotat, staţie de amplificare, şi o mulţime de detalii, cum ar fi hanoracul personalizat cu imprimeu „Motocross Prundu 2011” primit la înscriere”, care te fac să uiţi de banii cheltuiţi pentru participare.

cursă de la Sf. Gheorghe, piloţii nu au preferat să se refacă şi nici nu au pus preţ pe distanţa mare de parcurs de la Mureş, Har-ghita, Sibiu etc, aşa cum vedeam maşini în parcul tehnic şi prezenţa la grilă de start a fost bună cam la toate clasele. Iar clasa Amatori şi Veterani a fost cea mai numeroasă 29 de înscrişi la un moment dat. Ciprian Staicu din dorinţa de confirmare a victoriei din etapă precedentă, a forţat şi a căzut în fiecare manşă neprinzănd podiu-mul. Surprinzător, dar la fel se poate spunde şi de Irinel Potecă, el având un acroşaj cu Bogdan Oproiu, nemai-luând startul în manşa doi. În acest fel podiumul a fost unul surprinzător:Tuinstra


40 mai 2011

Jan, Până Ciprian, Paul Frăţilă. La Veterani, în lipsa lui Cătălin Duţă, acciden-tat la Sf Gheorghe, având piciorul în bandaj gipsat, lupta s-a dus între Popescu Ciprian, Alexandru Enceanu şi Nagy DanielA acesta fiind şi podiumul.

Dacă în prima manşa

totul părea clar, Adrian Răduţă fiind fără rival, în manşa a doua ne-am trezit cu un George Căbăl capabil să se ţină după Adi mult timp, însă într-un viraj a calat motorul şi l-a pierdut din vedere pe extraordina-rul număr 21, rămânând să se bată cu fratele acestuia,

Julian care şi el se distan-ţase mult. George avea însă de gând altceva şi resem-narea nu era parte din plan. S-a pus pe treabă şi graţie unui „best lap” foarte bun, 2:03.5, menţinut aproape constant, a reuşit să îl prindă şi să îl bată pe Ju-lian, ceea ce m-a încântat pe mine şi pe prietenii mei. Nu din dorinţa de a-l vedea bătut pe Julian ci pentru că am văzut o luptă adevărată care de ceva vreme nu mai exista în campionatul nostru! Avem mari speran-ţe la capitolul spectacol, dacă George Cabal se ţine de treabă. În rest, suntem fericiţi să vedem un pilot ca Adrian Răduţă, care pare venit din altă lume şi aterizat în campionatul românesc dar şi piloţi ca Manfred Spendier, capabil să sară trambulină cea mai dificilă.

1 Mai enduristic la ZărneştiPrima dintre cele trei etape ale Campionatului Naţional de Enduro s-a desfăşurat la Zărneşti, pe 30 aprilie – 1 mai, deschiderea sezonului competiţional căzând şi de această dată în sarcina clubului Vectra.

text şi foto: marc sandu

Campionatul naţional de enduro

42 mai 2011

104 concurenţi, iată o cifră care nu s-a mai văzut demult la o etapă

de campionat naţional, ba chiar 105, căci duminică dimineaţa a apărut şi tipul care nu se prezentase cu o zi înainte. O cifră de natură să entuziasmeze, chiar dacă sâmbătă, pe la orele prânzului, situaţia era destul de tensionată, noroc că soarele lucea vesel pe cer şi mai dădea lucrurilor o notă estivală.

Ce se întâmplase? Valul de concurenţi

a luat prin surprindere „autorităţile”, operaţiunile de înscriere şi verificările tehnice prelungindu-se ceas după ceas, până când soarele a ajuns la vreo trei KTM-uri pe cer. „FRM e de vină”, comentau concurenţii, „concurenţii au apărut prea târziu”, dădea federaţia replica, iar eu nici că am descălecat bine de pe supermoto şi am şi aflat că sunt vârful de lance al jurnalismului moto din Ro-mânia – mă rog, mă întreb care o fi şi lancea, dar şi că în mare e şi vina mea, că nu educ publicul. Ia să vă educ aşadar: dragi concu-


renţi, citiţi regulamentul de enduro, stimaţi oficiali ai FRM puneţi regulamentul pe site – dar oricum, nu cred că cluburile nu au prin sertare regulamentul de enduro, sau citiţi măcar regulamentul particular atunci când mergeţi pe la curse, că ăla s-a lăfăit pe www.frm.ro, zile bune înainte de cursă. Sau, după cum spun minţi mai lumi-nate decât a mea, se poate prepara un sistem care să permită o înscriere rapidă a concurenţilor sâmbătă dimineaţa, ca ei să nu mai cheltuie bani şi timp

venind la cursă de vineri, la ceas de criză financiară! Şi mai e un aspect: dom-nul Enceanu mi-a arătat o grămadă de însemnări făcute pe marginea listei motocicletelor trecute de revizia tehnică, o listă care nu arăta bine deloc: pro-tecţii lipsă, manete tăiate, şuruburi gaură-lipsă-pa-uză, numere de concurs transformate mai degrabă în mici postere cu numele concurentului... Aşa, şi încă un aspect, „don‘t shoot the messenger” că poate aveţi nevoie de mine pe un tziki-tzaki, nu se ştie când

apar de după vreun brad cu aparatul foto!

ia-o pe mijloc!

Totuşi, pentru că avem sânge latin, tensiunea s-a risipit ca prin farmec în mo-mentul în care sportivii au început să se pregătească de start, pentru a se afun-da mai apoi, cu gazul în plin, în superbele păduri ce mărginesc Valea Breghinei şi defileul Doftanei. Am luat-o şi eu spre Enduro Test la pas, observând cum Sorina Sandu a luat star-tul la categoria A, clasa


44 mai 2011

E1, cot la cot cu George Căbăl, aflat la prima lui cursă de enduro, pe Honda HM, împrumutată de la importatorul acestei mărci în România, HM Moto Ro. L-am văzut la start şi pe „hăitaşul” Paul „Pictoru‘” Harpa, dar şi pe Martin Freinademetz (Crazy Bike Sibiu) pe Ciprian Popescu întors la enduro, mişcare pe a făcut-o şi Laurenţiu Nedelcu, amândoi la Vete-rani şi am notat ambiţia lui Cătălin Mităchescu, proas-păt revenit de pe dunele Saharei, pilotul Adventure Ride alergând la categoria

A, mai ceva decât Dani Oţil, care s-a mulţumit să ia startul la categoria B, pe un frumos Husaberg în doi timpi. Deşi Enduro Test-ul a fost unul rapid, nu am putut să nu observ cum mulţi dintre concurenţi, de la categoria C şi nu doar, nu mai apucau să ia un viraj dreapta strâns, după o coborâre nu foarte dificilă, după care, intraţi în agitaţia cursei, întrebau pe unde trebuie să ia o mai departe. Recunoaşterea pe probele speciale e sfântă şi multe secunde s-au mai pierdut în acel viraj! Am continuat pe-

riplul meu pe proba de En-duro unde am dat o mână de ajutor concurenţilor, la un şanţ plin de noroi, nu doar că le-am indicat trasa corectă ci am şi aruncat deoparte aparatul şi am scos motocicletele ajunse acolo unde nu trebuie. Să mai spună cineva că nu mă implic, aşa cum se cere din partea unui vârf de lance. Deşi toţi concurenţii au descris traseul drept unul rapid, au existat zone cu mult noroi, care au prins riderii în capcană, Martin declarându-se de-a dreptul invidios pe „mlaştinile” din

Fiecare etapă cu specificul ei. la Zărneşti a primat viteza, ceea ce i-a convenit de minune lui George Căbăl, care reuşit cei mai buni timpi în prima zi de concurs. tânârul pilot Vectra Zărneşti (Hm

Honda) a declarat modest după cursă, că ar fi fost ruşinos pentru el să nu fie autorul celui mai rapid timp de pe Cross test. Să vedem ce va fi la lăzarea, la sfârşitul acestei luni şi la lupeni, în septembrie.


Ca de obicei la o cursă de enduro, peisajele au fost superbe şi m-au făcut să rememorez cu drag versuri din Mioriţa.

apropierea Zărneştiului. Şi Sorina a fost printre vic-timele noroiului, pierzând timp pe traseu, dar acelaşi lucru i s-a întâmplat şi lui Romeo Dunca şi cine ştie câţi rideri au mai ajuns la finiş destul de traumatizaţi, ba chiar Marton Szilves-zter a prins pe legătură o bucată de sârmă la pinion, pierzând timp copios, până când a reuşit să o extragă de acolo,

de veghe la punctul de control orar

Cum era şi firesc, zonele noroioase au dispărut din traseu şi riderii au putut să-şi vadă liniştiţi de treabă, cu un „late start” în ziua doi de concurs, ajungând în locul menţionat mai sus, curaţi, odihniţi şi voioşi. Cel puţin pentru primul tur... Pentru că nişte concurenţi de la Veterani priveau cu ochi strâmbi cum stăteam eu tolănit pe iarbă, pozând alene, m-am mobilizat şi am plecat în pădure, am traversat eroic un pârâu cu noroi, ce şerpuia prin fundul unei râpe, până am ajuns la o urcare foarte interesan-tă, tip pasarelă - se vede în poze de ce spun asta, element de relief terminat

aşadar cu nişte rădăcini „urâte”. Acesta a fost singu-rul element mai „hard”, îmi spunea Pictoru‘ după cursă, hăitaşul, la fel ce şi colegii săi de trupă nefiind fanii traseelor prea rapide. Aici însă am putut să mă delec-tez cu nişte „bunny-ups”ca la carte, cu mare măiestrie executate de Ervin, Sorina şi George şi iertare dacă au mai fost alţii pe care nu i-am menţionat.

mai multă seriozitatevă rog!

E limpede că organizatorii au pus totul la punct, nu am auzit de concurenţi rătăciţi, iar întârzierea re-zultatelor – mi-ar fi plăcut şi mie să fac serpentinele de la Pârâul Rece pe zi, în drum spre casă – se dato-rează încurcatelor căi ale calculatoarelor personale.

Mani Gyeneş nu s-a utilizat la maximum, menajându-şi clavicula stângă, la care s-a accidentat în urmă cu o lună la Abu Dhabi Desert challenge.


46 mai 2011

Clasament General etapa I ZărneştICampIonatul naţIonal de enduro

Poziţie Nume Concurent Club Punctaj Clasa A, E1

1 CABAL GEORGE Vectra Zarnesti 472 SZILVESTER MARTON Vectra Zarnesti 453 MIRCEA OTTO Auto Moto Iseco Tg. M 42

Clasa A, E21 KOVACS ERVIN ZSOLT X-Moto Odorheiu Secuiesc 502 HARPA PAUL Haita Deva 403 SECAREANU CIPRIAN Vectra Zarnesti 40

Clasa A, E31 GYENES EMANUEL Vectra Zarnesti 502 SZEREDAY DOMINIK Vectra Zarnesti 423 FRATILA PAUL NICOLAE AMC Bogdan Sibiu 40

Clasa B1 DUMITRU SORIN Vectra Zarnesti 472 BUTIU BOGDAN Black Ryders Sibiu 453 NEAGA GEORGE LUCIAN Velox Enduro Racing P 42

Clasa C1 MIHU ADRIAN Black Ryders Sibiu 472 JAJA NICOLAE Vectra Zarnesti 473 KOVACS ISTVAN Outriders Sf. Gheorghe 32

Veterani1 BILIBOK LASZLO Csiki Enduro 452 POPESCU CIPRIAN Dual Racing Team Bucuresti 403 FIELTERMAISTER ZSOLT Csiki Enduro 40

Juniori1 EPERESI MIHAI Dirt Bike Riders 502 BOCARNEA CATALIN Dirt Bike Riders 443 TURDEAN TUDOR MTP RACING 20

Totuşi, am să mă tranform în factor moralizator şi am să trag un semnal de alarmă, arătând cu degetul în direcţia unor competi-tori: nu se fac demaraje în trombă prin paddock, ba chiar prin această zonă se circulă cu o cască pe căpâţănă, altfel, potrivit regulamentului trebuie să fii sancţionat. Apoi, după cum mi-au văzut ochii la CO2 unii concurenţi trec

uşor de la agitaţie la agre-sivitate, deşi nu au nici un motiv întemeiat pentru a se comporta aşa şi oficialii le explică limpede ce au de făcut. E doar părerea mea, dar am văzut destule curse şi m-am dat destul cu motocicleta astfel încât să-

mi dau seama că de fapt, în capul tău, o cursă de endu-ro trebuie să se desfăşoare la „relanti”, chiar dacă celorlalţi tu le pari atât de rapid. Exact aşa cum a făcut George Căbăl, un pilot a cărui evoluţie merită urmărită cu toată atenţia.

enduriştii noştri au sărbătorit

ziua de 1 mai cum altfel decât

prin muncă. În felul lor.


text: cosmin voicu, imagini: christini, gepa

O ideestrălucită

De-a lungul timpului, istoria ne-a demonstrat că oamenii care şi-au urmat cu încăpăţânare visul şi au fost perseverenţi, au reuşit în cele din urmă să schimbe lumea în care trăim, în mai bine sau în mai rău. Acesta este şi cazul lui Steve Christini care nu s-a lăsat mai prejos şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să îşi realizeze visul – o motocicletă cu tracţiune integrală, reuşind astfel să schimbe lumea motociclismului, desigur, în mai bine. În rândurile următoare o să-i aflăm povestea şi peripeţiile.

Este anul 1994, iar Steve Chris-tini e hărţuit de o idee care nu-i

dă pace de ceva vreme, ţinându-l treaz nopţi în şir şi împingându-l neîncetat să o pună în practică. Ideea unei motociclete cu două roţi motorice pare ceva de domeniul ştiinţifico-fantas-ticului. O motocicletă cu tracţiune integrală, o roată care să tragă şi o alta care

să împingă, iată visul lui Christini, iar americanul este din ce în ce mai hotărât să şi-l realizeze. La început, Christini se gândea să tes-teze tracţiunea integrală pe o bicicletă, sistemul fiind menit să-i ajute pe rideri să deţină un control mai bun, mai ales când terenul era alunecos şi trebuiau urcate tot felul de rampe. Asa se face că următorii zece ani au trecut rapid pentru Christini,

inginerul fiind ocupat cu dezvoltarea acest sistem…

Înapoi în timp

Revenind în anul 1994, Christini se plimba cu bici-cleta pe nişte poteci la mun-te, iar la un moment dat i-a fost imposibil să urce nişte rampe. Atunci s-a gândit la faptul că nimeni nu pusese în practică un sistem cu

tehnică

48 mai 2011

tracţiune integrală la o

bicicletă, iar acest lucru i se părea bizar! După întâmplarea de la munte, Christini a reparat tot felul de elicoptere telecoman-date, fascinat de faptul că la un elicopter, motorul propulsează şi elicea prin-cipală şi pe cea secundară, din „coadă”. De aici şi până la un sistem similar instalat pe un cadru de bicicletă, nu a

fost decât un simplu pas, iar respectiva bicicletă poate fi văzută azi la sediul compa-niei Christini Technologies, fondată în 197 în parteneriat cu tatăl şi cu fratele său, pentru a crea, ce altceva decât bicicletele şi motoci-cletele „all wheel drive”.

Peripeţii de inventator

La început, când Steve

Christini a apelat la pro-ducătorii de motociclete pentru a-şi pune ideea în practică, aceştia l-au privit cu scepticism şi au râs, considerând-o nefuncţio-nală, nebunească şi greu de realizat. Iată şi una din păţaniile sale, grăitoare pentru cât trebuie să îndure un deschizător de drumuri. În 1998, Christini lucra de zor să pregătească un mo-del pentru a-l prezenta la


Christini a folosit sistemul de tracţiune integrală în competiţii precum World Enduro Championship, Red Bull Last Man Standing sau campionatul de Endurocross al Statelor Unite, unde are în palmarers două titluri de vice-campion, ţinându-se aproape după „uraganul” numit Taddy Blazusiak.

Camp Jeep, un festival de evenimente off-road unde se prezentau şi modele sau inovaţii în domeniu. Christini a lucrat non stop timp de 72 de ore, iar la un moment dat a adormit în timp ce lucra la un strung! Totuşi, a finalizat bicicleta, apoi a plecat la drum spre Charlottesville, Virginia împreună cu tatăl şi cu fratele său. Ajunşi acolo au descoperit, spre surprin-derea lor, faptul că nu se deranjase nimeni să le facă o rezervare la un hotel. În tot oraşul nu se găseau locuri libere pentru cazare, drept urmare s-au hotărât să conducă până când găseau un loc unde să stea. Însă, cum lucrurile nu

tehnică

50 mai 2011

puteau merge mai prost, radiatorul maşinii s-a spart, iar ceasul indica ora zece seara şi niciunul dintre ei nu dormise. La un local din apropiere, un barman le-a spus de un cămin studenţesc disponibil în zonă. Ajunşi la locul cu pricina, descoperă că era devastat şi pustiu, iar când au aprins lumina gândacii au fugit în toate direcţiile. Au decis totuşi să rămână acolo peste noapte lucru datorat probabil faptului că duşul era funcţional. Ziua următoare au ajuns la locaţia evenimentului, iar unul dintre sponsorii de la Camp Jeep şi-a arătat interesul în proiectul lui Christini. Acest lucru l-a ajutat să obţină fonduri pentru dezvoltare de la Ben Franklin Technology Partners, o fundaţie care sprijină antreprenorii din Pennsylvania implicaţi în dezvoltarea tehnologiei.

neşansă

În august 2000, Christini se afla în negocieri cu Raleigh Bikes care urma să achiziţioneze tehnologia dezvoltată de Christini, permiţându-i acestuia să dezvolte o linie de bicicle-te allwheel-drive pentru

Christini oferă două modele de motociclete pentru public în forma lui Christini AWD 450 şi Christini AWD 300. Modelul de 300 cmc are la bază un motor Gas Gas de 300 cmc şi componente racing de top. Fiecare model este asamblat la fabrica producătorului din Philadelphia, iar transmisia şi cadrul sunt special dezvoltate de Christini. Christini a comercializat modele AWD folosind şi cadre modificate de Honda şi KTM, iar pentru tracţiunea integrală, producătorul foloseşte o serie de arbori, axe şi diferite angrenaje rigide şi foarte rezistente care propulsează roate faţă. Întregul sistem este ascuns de ochii lumii într-o carcasă aflată lângă cadru, iar greutatea totală adăugată de tracţiunea integrală motocicletei este de doar şapte kilograme.

Gama Christini

Butucul roţii faţă este echipat cu rulmenţi anti-retur, permiţând roţii să tragă atunci când e nevoie de mai multă tracţiune şi să se învârtă liber atunci când acest lucru nu este necesar.


companie. Lucrurile nu au mers conform planului din pricina falimentului lui Raleigh Bikes. Apoi,.chiar dacă fostul ciclist olimpic din Marea Britanie, Chris Church, intenţiona să inves-tească o sumă mare de bani în dezvoltarea modelelor AWD, din nefericire ghinio-nul a lovit din nou, ciclistul pierzându-şi viaţa în urma unui atac de cord. În 2002, Christini a furnizat 50 de biciclete pentru Jeep, însă

modelele nu au reprezentat un succes pe piaţă datorită faptului că nimeni nu era interesat într-un vehicul AWD propulsat de om, ceea ce desigur nu ar trebui să ne mire prea tare, că doar când spui AWD, te gândeşti mai degrabă la un X5 decât la un mountain-bike. Aşa se face că Christini a trecut la motociclete, reuşind să pună la punct un design pentru o motocicletă cu propulsie integrală în doar o

săptămână, iar cu ajutorul unui împrumut de 5.000 de dolari, a fabricat componen-tele în trei săptămâni. Mo-tocicleta a fost prezentată în 2002 la show-ul Interbike din Las Vegas, iar feed-back-ul primit de Christini din partea publicului a fost excelent.

Succes, în sfârşit

Într-un final, lui Steve Christini i-a surâs norocul,

În 2008, Marc a pozat un Christini

sărind calea ferată la Red Bull

Romanics şi acum îşi bagă degetele

în ochelari că a uitat poza într-un

computer la Motociclismo.

Oricum, Geoff Aron a ocupat locul cinci

la clasa Profi!

christini pune la dispoziţie un kit de tracţiune integral ce poate fi adaptat pentru următoarele motocilete: KTM 250/300 EXC, KTM 450/530 EXC, Honda cRF250X, honda cRF250R şi Honda CRF450X.

tehnică

52 mai 2011

iar acesta purta numele de Paul Clipper care era propri-etar şi redactor la revista de motociclism off-road „Trail Rider”. Clipper a început să lucreze la Trail Rider Magazine cu douăzeci de ani înainite să-l întâlnească pe Christini şi timp de treizeci şi cinci de ani a pilotat motoci-clete. Putem fi siguri aşadar că este vorba despre un tip experimentat, iar părerea lui Clipper a fost că în ultimii douăzeci de ani, industria

moto nu a mai cunoscut o asemenea revoluţie în mate-rie de tehnologie. Jurnalistul era convins că următorul pas pentru motociclete era trecerea la tracţiune integra-lă, la fel cum multe maşinile au trecut la tracţiune 4x4. În 2005, Clipper a pilotat două prototipuri Christini, publi-când şi un articol în revista sa, în care explica modul de funcţionare ale tehnologiei AWD, comparând chiar pilotajul motocicletelor

cu un ritual religios! Tot în 2005, Christini şi-a expus motocicletele la salonul EICMA Milano şi în scurt timp a primit un telefon de la cineva care citise articolul lui Clipper şi era interesat să achiziţioneze o astfel de motocicletă. Acel cineva s-a dovedit a fi Matt Trattner, un afacerist de la bursa din New York, care a cristalizat un grup de investitori care urmau să susţină şi să dez-volte tehnologia Christini.

Sistemul de tracţiune integrală oferit de Christini este foarte simplu folosind doar câteva axe şi lanţuri pentru a transmite putere de la transmisie la roata faţă. Puterea transmisă la roata faţă este de 80% în comparaţie cu 100% pentru roata spate. Sistemul AWD nu este invaziv şi nu intervine în forţă decât atunci când este cazul. De exemplu, atunci când roata spate pierde aderenţă, sistemul transmite mai multă putere pe trenul faţă până în momentul în care tracţiunea este restabilită pe spate. Există şi posibilitatea de a decupla sistemul AWD prin simpla atingere a unui buton. Puterea este transmisă printr-un lanţ care face legătura dintre pinionul arborelui de transmisie intermediar şi cutia de viteză montată pe cadru. Apoi este convertită de la arborele de transmisie aflat sub rezervor la coloana de direcţie modificată.

sistemul all Wheel Drive


Se pare că Jumba şi cu mine ne inspirăm atât de bine reciproc,

încât am ţinut morţis să-i povestesc tot soiul de chestii din agitata mea viaţă de motociclist, cum ar fi de pildă faza cu mersul la cantină la Leu, călare pe Harley Fat Boy şi cu preavizul în buzunar. Dar, vrând-nevrând am

Dincolo de

limitePe Jumba (Cătălin Mităchescu),

l-am văzut pe la multe curse,

dar ne-am cunoscut mai bine cu

ocazia Moto X Country Limanu,

într-o noapte de miercuri, când

am stat să păzim tabăra, aflată

în acel moment într-un stadiu

extrem de incipient. Atunci am

aflat că Jumba fusese de două

pe Mont Blanc, ba chiar că la

prima dintre ascensiuni avusese

şi o pereche de pantofi de lac

în rucsac. De data asta, pilotul

Adventure Ride, are o altă poveste

de împărtăşit, una cu tuaregi...

text: marc sandu, foto: arhiva personală cătălin mităchescu

stoRy

54 mai 2011

ajuns şi la subiectul reuni-unii noastre, Tuareg Rallye 2011, despre care oricum se poate citi totul pe site, cu etape şi clasări, noi ne propuseserăm să dăm o chestie la sentiment, aşa cum ar fi de exemplu „orizonturile ferecate cu mii de lacăte ale raidurilor africane”, care s-au deschis pentru Jumba în momentul în care s-a ales cu o spon-


sorizare de la TTS Grup, el, cel care până atunci, într-un deceniu de activi-tate enduristică primise cel mult bani de carburant pentru Romanian Extreme Adeventure. Aşa se în-tâmplă însă când ai visuri mari şi nu te laşi până nu le text: Marc Sandu, foto: arhiva personală Cătălin Mităchesc îndeplineşti. Şi pentru Jumba, Tuareg Ral-lye a pornit de la o banală discuţie pe messenger cu Radu Ciortan, pilotul Mit-shubishi-ului „stickerizat” cu un portret în mărime aproape naturală al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, un tip de ispravă, pe care l-am cunoscut la Drachones Rally Raid. E adevărat se pare, trebuie să-ţi doreşti doar suficient de tare ceva şi universul se ocupă de restul! Cum ar fi de pildă „instrumentarul” fără de care nu se pleacă la raid: stabilizator de direcţie împrumutat de la Elvis Rus, tripmaster de la Dan Costescu şi derulator de

roadbook moştenit de pe motocicleta cu care Mani Gyeneş a terminat primul său Dakar, în fine o altă poveste „jumbasciană”... Important e că într-o lună

„Corturile de tuareg sunt foarte comode, cu saltele cu aşternuturi, spaţioase, păcat doar că dimineaţa la şase te trezeau cu Rammstein. Asta nu a mai ţinut în ultima zi, când eram atât de extenuat, încât m-am trezit la sfârşitul melodiei, visând că eram la sonisphere”, îşi aminteşte Jumba despre viaţa de bivuac.

Jumba a făcut multe chestii la viaţa lui, gen ski, căţărare, inclusiv pe gheaţă, parapantă... Cel mai bine intraţi la el pe blog să vedeţi care-i şpilu: ww.catalin-mitachescu.com. Cine stă să-l judece după tehnica sa de enduro ratează esenţialul, pentru că abordarea sa e una holistică, adică el e un aventurier sadea, care şi-a dat examenul de maturitate la Tuareg Rallye şi nu un pilot crescut de mic cu antrenamente zilnice! Word, parol şi respect!

de zile, „Chamsin”, moto-cicleta de raid a lui Jumba a prins viaţă şi a fost apoi îmbarcată într-un autocar cu destinaţia provizorie Almeria. „Am coborât din

stoRy

56 mai 2011

autocar cu motocicleta,cu două lăzi mari, un rucsac şi două roţi şi în trei minute l-am cunoscut pe Nelu, un tip plecat din România, care avea acolo o firmă de confecţii metalice. M-a in-vitat să rămân la el acasă, aveam de petrecut trei zile în Almeria, până la pleca-rea ferryboat-ului, am par-cat şi motorul la el în garaj şi mi-a făcut cunoştinţă cu comunitatea de români de acolo, care sunt foarte de treabă. Nelu îşi permitea să

susţină o echipă de raliuri auto şi o mini-echipă de fotbal, era un tip foarte pasionat de motorsport”, îşi aminteşte Jumba, care nu peste mult timp s-a trezit în Africa, după o noapte agitată pe „bamporiu”. „Te dădeai jos de pe bărcuţă, îţi puneau ştampila pe paşaport, bagajele ţi se încărcau în camion care pleca glonţ spre următorul oraş, luai motoreta şi start, intrai în proba de navigaţie, şi aoleo, dă-i mămică”, povesteşte Jumba. Primii 50 de kilometri au fost ok, mai ales că „miliţieni la ţol festiv dirijau circulaţia în intersecţii, să treacă Don

Trahanache”, dar mai apoi Jumba realizează că nu are telefon, pierdut în agitaţia de pe vapor, ştiţi voi, ruliu, tangaj, etc. „Voiau arabii să-mi vândă Iphone 4, dar eu nu m-am lăsat până nu am procurat un proletar Nokia cu lanternă şi am putut să-mi văd de drum”.

Deşertul rescrie toate regulile pe care le ştii

„Navigaţia era dificilă, nu eram obişnuit cu toate semnele din roadbook, dis-tanţele sunt mai mari faţă de ce e pe la noi la raliu, ai schimbări de direcţie la şapte, opt kilometri, dar şi o patra căsuţă pe roadbook care indica gradele pe GPS. Dacă greşeai te tot duceai şi nu erau decât pietre, pietriş şi nisip. Nu am în-ţeles din ce trăiau oamenii ăia, era un tip care păştea o turmă de capre într-un câmp de piatră. Am înceti-nit să văd totuşi ce mâncau caprele, dar nu am văzut decât mulţi forte bolovani, printre care trecea o şosea impecabil asfaltată. Nu am văzut un singur fir de iarbă. E bulversant pentru un european, deşi am fost în multe locuri”, spune Jum-ba. „După 30 de km de... nimic, găseşti un cort, cu fântână în faţă, cu cămila


priponită şi cu omu‘ care-şi face mâncărica de prânz. E fascinant, e imposibil de imaginat, e greu de descris în cuvinte, a fost ca un reset pentru mine”, măr-turiseşte el. „De exemplu, dintr-o dată, în mijlocul dunelor, m-am întâlnit cu o marocană şi cu o euro-peană, nu ştiu ce făceau acolo, le-am spus hello, mi-au răspuns şi am plecat mai departe. Iar când dai de o oază e raiul pe pământ, după zece kilometri de mers pe jos prin deşert eşti

terminat, am văzut un tip cu motocicleta stricată şi care traversase doar două dune, în distanţă liniară 500 m, era terminat, nu reuşise să facă un kilome-tru şi jumătate până check-point, atât mai era până acolo”, povestea Jumba. „Atunci când stai pe loc te afunzi în nisip, cu tot cu motocicletă, intri până pes-te glezne, mai ales la orele prânzului, desigur, trebuie să rulezi, dar e complicat să mergi pe dune, pentru că nu ai repere, exact ca

la ski, într-o zi cu soare arăztor în care nu mai vezi diferenţele de nivel, ceea ce nu e foarte distractiv când pe o parte a dunei înclinaţia e de 15-20 grade, iar pe cealaltă parte sunt 70 de grade. Mă opream în vârf, mă uitam în jos, dacă aş fi fost cu schiurile mi-ar fi fost frică să nu declanşez o avalanşă, dar nisipul nu pleacă nicăieri din fericire”, mai zicea avenurierul. Cât despre iarba cămilei, aflu că în sine, aceasta nu e cine ştie ce nenorocire, căci

„Excursia” asta mi-a bulversat ideile despre convieţuire şi... supravieţuire pe termen lung. Credeam că anumite zone din România sunt sărace. Am văzut oameni care trăiesc doar din nisip şi apă, apă pe care doar ei o pot găsi.

Probleme la urcarea pe ferry-boat, cu vameşul: M- I- T- A- C- H- E- S- C- U, se străduia el să mă bage în calculator... După câteva taste strivite cu un deget, mi s-a propus să trec mai departe.

stoRy

58 mai 2011

lucrurile ar fi în regulă dacă ai merge constant pe un câmp de iarba cămilei, dar e vorba despre contrastul faţă de nisipul foarte fin cu care eşti obişnuit şi despre nişte rădăcini care se simt atunci când eşti obişnuit să ai 10% din roată scufunda-tă în nisip!

Freeride şi exuberanţă!

Asta eram curios să aflu, cât de mult seamănă mer-sul pe dune cu skiul sau

snowboarding-ul prin pow-der, pe un versant nebătut şi am aflat că seamănă binişor, pentru că ideea, spune Jumba, este să nu te utilizezi, să nu cauţi să mergi liniar spre punctul indicat de GPS, ci să fii creativ. „Dacă mergi ca la ţintă, cu urcări şi coborâri, eşti înţepenit, ideea e că dacă intri pe o dună şi şimţi că nu o poţi urca, te întorci 180 de grade şi încerci altă variantă”, punctează el, dar nu uită să menţioneze că trebuie să trăieşti toa-

te aceste lucruri pe a ta piele. Şi tot ca la ski sau la snowboard, când e vremea amiezii, soarele face impo-sibilă distingerea oricărei diferenţe de nivel, cei care au păţit-o ştiu despre ce vorbesc, şi că singura soluţie e să clipeşti des. Jumba a văzut şi ce însem-nă disperarea în deşert, un italian rămas fără benzină cu 30 de kilimetri înainte de finişul unei etape, aproape refuzând să golească o sticlă ce păstra puţină apă, pentru a o folosi la transfe-rul benzinei. „Era disperat, stătea de două ore la 50 de grade şi apoi apare un tip care-i spune, hai aruncă apa să am eu cu ce să îţi dau benzină”, spune Jum-ba. Italianul s-a lăsat greu convins, dar până la urmă au băut o bere în bivuac... Curios lucru, Jumba îmi povestea că bucuria de final nu l-a încercat într-atât când a ajuns la finişul Tuareg Rallye, ci cu două zile mai încolo în Spania, când impresiile din deşert s-au sedimentat şi gonea pe autostradă spre Madrid, iar în benzinării lumea îi spunea, vâzându-i mo-tocicleta, „Bravo, Bravo, Dakar”. „Ştiau că vin de la un raliu”, spune Jumba. Pentru un moment, am fost convins că beam bere cu Jack Sparrow.

Când m-am întâlnit cu Radu, am pus laptopul pe maşină, sub capota ridicată, pe motor, aveam umbră şi m-am apucat să butonez. A apărut o echipă de televiziune, au întrebat sfioşi dacă pot filma şi au fost foarte dezamăgiţi când au aflat că descarcam nişte poze.


Bel-Ray Si-7 Synthetic 2T Engine OilUlei sintetic conceput pentru utilizare atât în cazul motoarelor cu sis-tem de ungere automat cât şi în amestec. Redu-ce fumul şi reziduurile de carbon, oferind cel mai înalt nivel de protecţie

pentru motoarele în 2 timpi. Certificare: JASO FD si ISO-L-EGD. Preţ per litru cu TVA: 69 RON

Bel-Ray Thumper Racing Synthetic Ester Blend 4T Engine OilDestinat uzului în regim de curse. Combină esteri sintetici de înaltă calitate şi uleiuri cu bază minerală, bogat rafinate, special concepute pentru motoarele monocilindrice de curse în 4 timpi. Oferă protec-

ţie maximă anti-uzură pentru supape, seg-menţi, pistoane şi cilindri. Vâscozitate: SAE 10W40. Certificare: API SM si JASO MA2. Preţ per litru cu TVA: 56 RON

Bel-Ray Foam Filter Oil SprayUlei sub formă de spray, destinat vehiculelor de stradă, off-road sau de curse care folosesc filtre de aer din spumă. Formula ultra-vâs-coasă creează o barieră de ulei ce reuşeşte să capteaze microparti-culele care pot dăuna motorului. Rezistent la apă, previne înfundarea filtrului de aer în condiţii de umiditate. Ambalaj: 400 ml. Preţ cu TVA: 42 RON

Bel-Ray Super Clean Chain LubeSpray de lubrifiat lanţul, utilizează cea mai nouă teh-nologie Bel-Ray, protejând pinioanele şi lanţul. Ceează un strat protector care nu atrage murdăria sau nisipul şi nu este aruncat de pe lanţ. Ambalaj: 175 ml şi 400 ml. Preţ cu TVA: 37 RON şi 64 RON

Bel-Ray Waterproof GreaseVaselină destinată unor utilizări multiple. Rezistenţă superioară la apă, chiar şi

cea sărată, asigură protecţie şi etanşare

continuă. Ideală pentru rulmenţii de roată, bucşile şi pivoţii de basculă şi pentru alte puncte ale şasiurilor de motocicletă ce necesită lubrifiere. Ambalaj: 454 grame. Preţ cu TVA: 37 RON

Vă invităm să descoperiți gama completă de produse Bel-Ray pe

www.motonetro.ro

BEL-RAY în România prin:Motopoint Pontic SRLŞos. Dudești-Pantelimon nr. 42,

Bucureşti, România. Mobil: 0742.029.349, tel.: 031.432.83.25www.motonetro.ro

BazaR

60 mai 2011

Armură enduro FM Racing X18 WhiteCea mai versatilă armură pentru enduro, include pro-

tecţii reglabile si detaşabile pentru clavicule, reglaje la umeri,antebraţe şi coate. Preţ: 420 RON.

Michelin EnduroCompetiton IIIDimensiuni:-120/90/18” – 320 RON-140/80/18” – 320 RONMichelin S12 Dimensiuni:120/90/18” – 295 RON130/80/18” – 300 RON140/80/18”- 304 RON90/90/21” – 265 RON120/90/19” – 290 RON

Cameră aer Michelin UHD 4 mmAceasta este cea mai groasă şi mai rezistentă cameră de aer de pe piaţă:120/90/18” – 99 RON140/80/18” – 99 RON90/90/21” – 99 RON

Mousse Michelin:-90/90/21” - 530 RON-120/90/18” – 530 RON-140/80/18” – 530 RON-120/90/19” – 530 RON

Set Pantaloni şi tricou FM Racing X18Preţ: 455 RON

Jachetă enduro FM Racing X18 orange/whiteJachetă de enduro creată în colaborare cu piloţi italieni, este foarte conforta-bilă şi uşoara, are cinci buzunare si un buzunar mare la spate (vara, mânecile se pot detaşa şi se pot pune în acest buzunar). Jacheta este foarte aerisită, având şi aerisiri suplimentare care se pot deschide separat. Preţ: 420 RON.

Toate prețurile conțin TVA. Livrare din stoc pentru toate modelele de motocross și enduro

Contact FM Racing, Alba Iulia, str. Măceşului nr. 24, www.fmracing.ro, [email protected], telefon: 0742.265.487

Plăcuţe frână Mino MX RacingFabricate din material ceramic sinterezat, au o excelentă putere de frânare, atât pe ploaie cât şi pe teren uscat. Concepute special pentru motocros si enduro, sunt prima ale-gere dacă doriţi o oprire progresivă

si nu una bruscă. Preţ pentru un set: 75 lei. Preţ pentru un set faţă şi spate, doar 110 lei!


Cizme Kenny Cross Performance Cross Performance Boots de la

Kenny prezintă o serie de întăririturi din plastic în zona gleznei pentru a oferi cel mai înalt nivel de siguranţă.

Cizmele sunt foarte confortabi-le datorită protecţiilor ortope-

dice pentru tibie şi pentru genunchi. Îmbinările capetelor sunt rezistente la apă, talpa este lipită, iar închiderea se face cu bucle din aluminiu. Preţ: 187 de euro, inclusiv TVA. Disponibi-le şi în variantă pentru enduro, cât şi pentru copii, la 135 de euro!

Mănuşi Kenny Performance Manuşile Kenny Performance sunt realizate integral din material sin-tetic şi prezintă ranforsări duble în zona palmelor şi a încheieturilor. Materialul din care sunt fabricate

este supraelastic pentru a oferi un confort sporit, iar gripul este din sili-con. Manuşile sunt dotate cu inserţii de cauciuc, în timp ce manşetele de la Velcro sunt adjustabile. Preţ: 41 de euro, inclusiv TVA.

Cască Performance Expert KennyFabricată din fibră de sticlă, prezintă un nou interior, com-plet revizuit şi redesenat. De altfel, interiorul este complet detaşabil pentru a putea fi

spălat şi compus dintr-un ma-terial hipoalergogen. Închide-rea este de tip racing, ajusta-bilă, cu dublu inel. Omologare ECE 22-05. Preţ: 165 de euro, inclusiv TVA, disponibilă şi pe alb, la 155 de euro.

Jachetă Kenny Performance Jacheta de la Kenny din gama Performance este fabricată din Dynax SN4454 şi prezintă o rezistenţă sporită la abraziune. Jacheta prezintă nylon în zona coatelor şi a umerilor, căptuşeala este prevăzută cu aerisiri, iar mânecile sunt detaşabile. Preţ: 145 de euro, inclusiv TVA.

Kenny Performance Safety JacketKenny Performan-ce Safety Jacket prezintă protecţii pentru umeri, coate, torace şi coloană vertebra-

lă. Materialul din care este fabri-cată jacketa este elastic şi moale. Jacketa întocmeşte standardele de securitate impuse de CE. Preţ: 129 de euro, inclusiv TVA.Tricou Kenny Perfomance Shirt

Fabricată din polyester, cu cro-ială raglan, prezintă tivuri, in-scripţiile sunt imposibil de şters, gulerul este în formă de V şi este realizat din lycra la fel cum sunt fabricate şi manşetele. Preţ: 46 de euro, inclusiv TVA.

Contact Kenny Racing Romaniawww.kenny-racing.rowww.furygan.rowww.bagster.com

BazaR

62 mai 2011

Patrick Moto este unicul importator în România al gamei de uleiuri şi produse de întreţinere BoxerPatrick Moto este unicul importator în România al gamei de uleiuri şi produse de întreţinere Boxer www.patrickmoto.ro

All Moto WeAR ARAdCalea Radnei, Nr.264, Aradtelefoane: 0763 488 290, 0766 750 949www.allmotowear.ro

Kedy Moto BRAşovCalea Fagarasului Nr.1 , Complex Comercial vectra InternationalContact: 731 373 797, 0741 333 021

PAtRICK Moto GheoRGheNIStr. Kosuth lajos, Nr. 226, Clădirea AmbientContact: 0731 01 86 83, 0731 831 978

eNduRo StoRe BuCuReştIStr. George Folescu Nr. 32, Sector 2 Contact: 0722 552 460, 0725 918 802 www.endurostore.ro

Fork Shock AbSorber 1004 € Full Synthetic

Ulei pentru furcă, are un indice de vâscozitate foarte bun, asigură o excelentă stabilitate, indiferent de schimbările de temperatură, alături de o constanţă a amortizării.

cArActeriStici:Indici 3,5 5 10 15V.100°C mm2/sc 6,40 6,77 13,85 19,45V.40°C mm2/sc 25,00 28,10 66,85 99,25Indice de vâscozitate 195 220 217 219

GAMA RACINGConceput special pentru uz competiţional

Fork 5-20 486 € 5/20 – Synthetic compound

Ulei pentru furcă, reduce frecările şi supraîncălzirea.

cArActeriStici:Culoare: galben clarV.100°C mm2/sc 7,70V.40°C mm2/sc 39,32Indice de vâscozitate 169

GAMA GeNuINeConformă specificaţiilor producătorilor

cooling 583 € cooling D tYPe-25

Utilizarea acestui lichid de răcire vă garantează eliminarea depunerilor de minerale şi evitarea coroziunii, atât pentru carter, cât şi pentru pompa de apă


disponibil şi în recipiente de 60 de litri, la preţul de 227.11 €.


GAMA tuNNING Soluţie specifică pentru motoarele care au beneficiat de creşteri ale performanţelor

ShAFt geAr721 € 845 € 80W90 APi gl5 Synthetic Spirit

75W90 APi gl5 Synthetic compound

Ulei de transmisie, pentru cardan şi cutiile de viteză ale motoarelor în doi timpi.

Ulei pentru cutiile de viteză ale motoarelor în doi timpi, solicitate puternic şi/sau modificate.

cArActeriStici:Culoare galbenăV.100°C mm2/sc 14,70V.40°C mm2/sc 145,40Indice de vâscozitate 99Performanţe/Norme API GL5

cArActeriStici:Culoare galben clarV.100°C mm2/sc 15,80V.40°C mm2/sc 94,75Indice de vâscozitate 165Performanţe/Norme API GL5

GAMA RACINGConceput special pentru uz competiţional

geAr box 1039 € 75W90 APi gl4 Full Synthetic

Ulei pentru cutiile de viteză ale motoarelor în 2 timpi, de competiţie.

cArActeriStici:Culoare CHIHLIMBARV.100°C mm2/sc 15,28V.40°C mm2/sc 94,90Performanţe/Norme API GL4

FUrci Și rADiAtoAre

trAnSmiSie

dirt bike zone 10

Documents