din jurisprudenþa recentã a curþii europene a drepturilor ... · 29.08.2012 · 224 revista...

222 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2015

Prin decizia de inadmisibilitate din 27ianuarie 2015, din cauza Ion Sgaibãîmpotriva României (cererea nr. 6005/05), s-a constatat neepuizarea dereclamant a cãilor de atac interne, acestaomiþând sã formuleze o cerere derecuzare a doi judecãtori care auparticipat atât la prima judecare a recursulsãu, cât ºi la rejudecarea acestuia, dupãadmiterea unei contestaþii în anulare. Încazul în care dreptul intern oferãposibilitatea de a elimina motivele deîngrijorare cu privire la imparþialitateainstanþei sau a unui judecãtor, unreclamant care crede cu adevãrat cãexistã temeiuri rezonabile din acest punctde vedere ar trebui sã le invoce cu primaocazie, iar nu prin formularea unor cãiextraordinare de atac.

Prezentarea situaþiei de faptLa 15 aprilie 2003, reclamantul a

formulat o contestaþie în contradictoriu cu

pârâta Casa Judeþeanã de Pensii Gorj,invocând modul eronat în care pensia saa fost calculatã începând cu lunadecembrie 2002. A menþionat cãdrepturile de pensie au fost determinateprin înmulþirea punctului de pensie, stabilitprin hotãrâre de guvern, cu punctajulmediu anual. Însã nivelul punctului depensie utilizat pentru calcularea pensieisale, începând cu decembrie 2002, ascãzut progresiv faþã de cel de la 1 aprilie2001 ºi au existat erori în calculul pensiei,ceea ce înseamnã cã sumele care au fostplãtite efectiv în perioadele iunie -decembrie 2001, martie - decembrie 2002ºi martie - mai 2003 au fost mai mici decâtsumele ce s-ar fi obþinut prin înmulþireacele doi indicatori anterior precizaþi, luaþiîn considerare ºi de casa de pensii. Deasemenea, valoarea punctului de pensieera discriminatorie ºi afecta persoanelecare s-au pensionat între 1 ianuarie 1999ºi 31 martie 2001.1177

JURISPRUDENÞÃ

Din jurisprudenþa recentã aCurþii Europene aDrepturilor Omului

Decizia de inadmisibilitate din cauza Ion Sgaibã împotriva României.Neepuizarea cãilor de atac interne, în situaþia invocãrii pentru prima oarã a lipseide imparþialitate a unor judecãtori ai instanþei de recurs abia printr-o contestaþieîn anulare formulatã împotriva deciziei irevocabile prin care s-a soluþionat cauza.

1177 Notã: Textul deciziei de inadmisibilitate estesumar, iar situaþia expusã are probabil în vederedispoziþiile H.G. nr. 781/2001 privind indexareapensiilor din sistemul public de pensii si a unorvenituri ale populatiei pentru trimestrul III al anului2001, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr.

502 din 27 august 2001. În baza acestui actnormativ, începând cu luna septembrie 2001,pensionarii din sistemul public de pensii, ale cãrorcuantumuri de pensie cuvenite sau aflate în platãsunt mai mici sau egale cu 5.079.198 lei,reprezentând echivalentul în lei, la data de 31

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2015 223

Printr-o sentinþã pronunþatã la 23 mai2003, Tribunalul Gorj a respinscontestaþia, considerând cã, deºi nivelulpunctului de pensie era mai redus înianuarie 2003, acest fapt nu a determinatvreo diferenþã realã a cuantumului pensieiplãtite în perioada decembrie 2002 -ianuarie 2003, aºadar pretenþiile eraunefondate.

Reclamantul a formulat recurs,susþinând cã argumentele sale nu au fostexaminate în mod corespunzãtor.Tribunalul nu a luat în considerare faptulcã reducerea nivelului punctului de pensieera discriminatorie ºi nici alegaþia potrivitcãreia pensia plãtitã efectiv pentruanumite perioade nu corespundea sumeirezultate prin înmulþirea celor doiindicatori relevanþi.

Printr-o decizie irevocabilã pronunþatãla 19 noiembrie 2003, Curtea de ApelCraiova, în complet format din treijudecãtori, ºi anume E.C., D.U. ºi D.S., arespins recursul reclamantului canefondat, considerând cã pensia a fostcalculatã în funcþie de suma la care a avutdreptul la 31 decembrie 2002, scãzândcontribuþia obligatorie la asigurãrile desãnãtate.

Reclamantul a formulat contestaþie înanulare, susþinând cã instanþa de recursnu a examinat toate argumentele sale.Printr-o decizie irevocabilã din 27 ianuarie2004, Curtea de Apel Craiova, în complet

format din trei judecãtori, inclusiv D.S. ºiD.U., a admis contestaþia în anulare,considerând cã unul dintre argumentelereclamantului cu privire la modul în caredrepturile sale de pensie au fost calculatenu a fost examinat în mod corespunzãtor.Curtea de Apel Craiova a reþinut cauzapentru soluþionarea recursului ºi a stabilitun prim termen de judecatã la 24 februarie2004. Procesul a durat pânã la 15 iunie2004, fiind fixate mai multe termene,reclamantul participând la toate ºedinþelede judecatã. Din complet au fãcut parteºi judecãtorii D.S. ºi D.U..

Printr-o decizie irevocabilã pronunþatãla 15 iunie 2004, Curtea de Apel Craiovaa respins recursul, ca nefondat. S-aconstatat cã pensia reclamantului a fostcorect calculatã, potrivit legii aplicabile,iar drepturile sale nu au fost diminuateprin recalculare. Reclamantul recurent aformulat mai multe acþiuni pentrurecalcularea drepturilor sale de pensie,în cauzã pronunþându-se definitiv ºiirevocabil Tribunalul Gorj, la 30 mai 2003.

Reclamantul a formulat o nouãcontestaþie în anulare, arãtând cã doidintre judecãtorii care au soluþionatrecursul erau lipsiþi de imparþialitate,pentru cã se pronunþaserã anterior încauzã iar noua decizie din 15 iunie 2004o contrazicea pe aceea din 27 ianuarie2004, prin care s-a constatat cã nu existao discrepanþã între pensia plãtitã efectiv

august 2001, al unui punctaj mediu anual de 3puncte, beneficiau de indexarea pensiilor. Valoareaunui punct de pensie se actualiza prin indexare cu4,1%. Valoarea actualizatã a punctului de pensieera de 1.762.482 lei ºi nu includea contribuþia pentruasigurãrile sociale de sãnãtate. În cazul persoaneloral cãror punctaj mediu anual a fost stabilit conformprevederilor art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, pensiaindexatã rezulta din aplicarea valorii actualizate apunctului de pensie asupra punctajului mediuanual. Cuantumul pensiei cuvenite sau aflate înplatã, pentru pensionarii al cãror punctaj mediuanual, stabilit conform prevederilor art. 180 alin. (2)din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile ºi

completãrile ulterioare, este mai mare de 3 puncte,nu putea fi mai mic decât cuantumul actualizataferent punctajului mediu anual de 3 puncte, însumã de 5.287.446 lei. Persoanele ale cãror drepturide pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 1999- 31 martie 2001 ºi ale cãror cuantumuri sunt maimari decât cuantumul corespunzator punctajuluimediu estimat la data de 31 august 2001 nubeneficiau de prevederile hotãrârii. Pentru un tablouexact al evoluþiei valorii punctului de pensie înperioada 2001-2014, a se vedea pagina web http://www.mmunci i . ro/ j33/ images/Documente/protectie_sociala/pensii/2014- actualizare/2014_Evolutia_valorii_punctului_de_pensie.pdf[accesatã ultima datã la 22.02.2015].


ºi suma care ar fi rezultat dintr-un calculpropriu-zis. De asemenea, s-a menþionatcã instanþa de recurs nu a þinut seama deraportul de expertizã întocmit ºi nu amotivat contradicþiile dintre raportul deexpertizã ºi noua decizie de pensie. La 9noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiovaa respins contestaþia în anulare,considerând cã toate motivele de recursau fost examinate în mod corespunzãtor.

Argumentele pãrþilorReclamantul a invocat încãlcarea de

Statul român a prevederilor art. 6 par. 1din Convenþie, întrucât procesul nu a avutun caracter echitabil: instanþele judecã-toreºti naþionale au omis sã examinezetoate argumentele sale, au fost lipsite deimparþialitate ºi independenþã, iar doidintre judecãtorii care au soluþionatrecursul sãu în rejudecarea dupãadmiterea contestaþiei în anulare, s-aupronunþat deja asupra primului recurs.Invocând art. 14 din Convenþie,reclamantul s-a plâns de faptul cã a fostsupus unui tratament discriminatoriu prinmodul în care drepturile de pensie au foststabilite în raport cu drepturile persoanelorcare s-au pensionat la date diferite dedata deschiderii drepturilor sale depensie.

Guvernul a solicitat respingereaplângerii, pentru depãºirea termenului deºase luni de sesizare a Curþii, arãtând cãdata de la care se calculeazã termenulfeste aceea a pronunþãrii deciziei Curþiide Apel Craiova din 15 iunie 2004, iar nua deciziei din 9 noiembrie 2004, prin cares-a respins contestaþia în anulare. În ceeace priveºte plângerea reclamantuluiprivind lipsa de imparþialitate a instanþelorinterne, Guvernul a susþinut cã acesta nua epuizat cãile de atac interne. Cu toatecã ar fi putut ridica acest aspect în faþaCurþii de Apel Craiova, în orice moment,dupã 27 ianuarie 2004, reclamantul aprezentat argumentul pentru prima datãîn contestaþia în anulare formulatã

împotriva deciziei din 15 iunie 2004.Reclamantul ar fi putut recuza judecãtoriisau cere strãmutarea judecãþii cauzei, întemeiul Codului de procedurã civilã învigoare la data respectivã. În cauzã, seconcluzioneazã cã este vorba de unexemplu clasic în care reclamantul estenemulþumit de soluþia datã cererii sale dechemare în judecatã.

Reclamantul a contestat argumenteleGuvernului ºi a susþinut cã nu a invocataspecte cu privire la lipsa de imparþia-litatea judecãtorilor, deoarece nu eraasistat de un avocat ºi a considerat cãinstanþele au obligaþia de a-i apãradrepturile. În plus, motivele de recurs nuau fost examinate în mod corespunzãtorde instanþele naþionale.

Aprecierile CurþiiAsupra excepþiei de tardivitateCurtea a reiterat faptul cã perioada de

ºase luni începe sã curgã din ziua în carereclamantul sau/ºi reprezentantul sãu aucunoscut în mod suficient existenþadeciziei interne definitive (Koç ºi Tosunc. Turciei, decizia de inadmisibilitate din13 noiembrie 2008). Este în sarcinaStatului, care invocã omisiunea respec-tãrii termenului de ºase luni, obligaþia dea identifica data la care reclamantului i-adevenit cunoscutã decizia definitivã ainstanþei naþionale (Ali ªahmo c. Turciei,decizia de inadmisibilitate din 1 aprilie2003). În conformitate cu jurisprudenþa saconstantã, Curtea a arãtat cã o cerere derejudecare a cauzei sau similarã, inclusivcãile de atac extraordinare, nu poate, caregulã generalã, sã fie luatã înconsiderare în scopul aplicãrii art. 35 dinConvenþie, pentru a permite extindereatermenului de ºase luni (Berdzenishvili c.Rusiei, decizia de inadmisibilitate din 29ianuarie 2004).

În speþã, Curtea constatã însã cãreclamantul a luat cunoºtinþã de deciziadin 15 iunie 2004 abia la 28 august 2004,aºa cum rezultã din copia deciziei


prezentatã de acesta ºi ataºatã la dosarulcauzei. În consecinþã, chiar ºi fãrã a luaîn considerare decizia din 9 noiembrie2004, reclamantul a respectat termenulde ºase luni.

Asupra excepþiei de neepuizare acãilor de recurs interne

Curtea reaminteºte cã scopul reguliiprivind epuizarea cãilor de atac interneeste acela de a permite autoritãþilornaþionale (în special autoritãþilor judiciare)sã analizeze capãtul de cerere privindîncãlcarea unui drept protejat deconvenþie ºi, dupã caz, sã repareîncãlcarea înaintea sesizãrii Curþii cuprivire la aceasta [Kud³a c. Poloniei (MC),nr. 30210/96, par. 152]. Din moment ceexistã la nivel naþional o acþiune care sãpermitã instanþelor interne sã analizezecel puþin în esenþã argumentul referitor laîncãlcarea unui drept protejat deConvenþie, trebuie exercitatã mai întâiacea acþiune [Azinas c.Ciprului (MC), nr.56679/00, par. 38, hotãrârea din 28 aprilie2004].

În plus, Curtea a statuat cã existenþaunor proceduri interne pentru asigurareaimparþialitãþii, ºi anume normele carereglementeazã recuzarea judecãtorilor,reprezintã un factor relevant. Existenþaunor astfel de norme dovedeºte preocu-parea legiuitorului naþional de a înlãturatoate îndoielile rezonabile cu privire laimparþialitatea judecãtorului sau ainstanþei în cauzã, ºi constituie, deasemenea, o încercare de a asiguraimparþialitatea prin eliminarea cauzelorunor astfel de situaþii (Mežnariæ c.Croaþiei, par. 27, hotãrârea din 15 iulie2005). Prin urmare, Curtea considerã cã,atunci când dreptul intern oferãposibilitatea de a elimina îngrijorareareclamantului cu privire la imparþialitateainstanþei sau a unui judecãtor, ar fi deaºteptat ca un reclamant, care a crezutcu adevãrat cã au existat motiverezonabile în acest sens, sã le invoce laprima ocazie.

În ceea ce priveºte plângerea recla-mantului privind lipsa de imparþialitate ainstanþelor judecãtoreºti naþionale care ausoluþionat recursurile, Curtea constatã cãjudecãtorii D.S. ºi D.U. au participat lajudecatã nu numai cu privire la primulrecurs, dar ºi referitor la contestaþia înanulare formulatã împotriva decizieipronunþate în acest recurs. Aceiaºijudecãtori au soluþionat recursul ºi dupãanularea deciziei pronunþate în primulrecurs. Reclamantul nu a susþinut cã nua avut cunoºtinþã de compunereacompletelor, mai mult decât atât, aparticipat personal la fiecare ºedinþã dejudecatã la Curtea de Apel Craiova.Rejudecarea recursului a durat între 24februarie 2004 ºi 15 iunie 2004, perioadãîn care reclamantul nu i-a recuzat pejudecãtorii D.S. ºi D.U., fiind conºtient deimplicarea lor anterioarã în cauzã, acestainvocând pretinsa lipsã de imparþialitatea judecãtorilor, pentru prima datã, încadrul celei de a doua contestaþii înanulare depuse la Curtea de ApelCraiova. De asemenea, nu a apelat laposibilitatea strãmutãrii judecãþii cauzei,dacã avea temeri rezonabile legate defaptul cã procedura echitabilã ar putea fiafectatã de prezenþa celor doi judecãtoriîn complet.

În consecinþã, Curtea nu a gãsit niciunmotiv pentru care reclamantul sã nu fiputut formula o cerere pentru îndepãr-tarea judecãtorilor D.S. ºi D.U. în timpulperioadei de aproape patru luni în carejudecarea recursului, dupã admitereacontestaþiei în anulare, se afla pe rolulcompletului de judecatã care îi includeaºi pe judecãtorii D.S. ºi D.U.. Reclamantula solicitat îndepãrtarea celor doijudecãtori numai în a doua contestaþie înanulare, deºi, în temeiul art. 317 din Codulde procedurã civilã, nu putea invoca acestaspect direct în cadrul contestaþiei înanulare dacã ar fi avut posibilitatea de ainvoca neregularitatea în faþa instanþei derecurs care a pronunþat decizia irevo-cabilã.


Curtea se aºteaptã ca, în cazul în caredreptul intern oferã posibilitatea de aelimina motivele de îngrijorare cu privirela imparþialitatea instanþei sau a unuijudecãtor, un reclamant care crede cuadevãrat cã existã temeiuri rezonabile dinacest punct de vedere sã le invoce cuprima ocazie. Acest lucru ar permiteautoritãþilor naþionale, mai presus detoate, sã examineze plângerile recla-mantului la data faptelor ºi sã se asigurecã drepturile sale au fost respectate.

În speþã, însã, reclamantul nu ainvocat aceste aspecte în faþa instanþeicare a rejudecat recursul, dupã admitereacontestaþiei în anulare, iar în lipsa uneiexplicaþii satisfãcãtoare referitoare lamotivul pentru care nu a realizat acestlucru sau a oricãrui indiciu cã, în cauzade faþã, aceste mãsuri nu ar fi fostaccesibile ºi eficiente, Curtea constatã cãacest capãt de cerere trebuie respins, întemeiul art. 35 par. 1 ºi 4 din Convenþie,pentru neepuizarea cãilor de atac interne.

Asupra alegaþiei referitoare laneexaminarea de instanþele judecãtoreºtinaþionale a argumentelor esenþialeinvocate de reclamant

Curtea reitereazã faptul cã art. 6 par.1 din Convenþie implicã mai ales însarcina instanþei obligaþia de a procedala un examen efectiv al mijloacelor,argumentelor ºi al elementelor de probãale pãrþilor, cel puþin pentru a le apreciapertinenþa (Perez c. Franþei (MC), par.80,Buzescu c. României, par. 63, hotãrâreadin 24 mai 2005). Cu toate acestea,obligaþia pe care o impune art. 6 par. 1instanþelor naþionale de a-ºi motivadeciziile nu presupune existenþa unuirãspuns detaliat la fiecare argument (Vander Hurk c. Olandei, hotãrârea din 19aprilie 1994, par. 59 ºi 61; Burg c. Franþei,decizie de inadmisibilitate, nr. 34763/02).Mãsura în care aceastã obligaþie demotivare se aplicã poate varia în funcþiede natura deciziei ºi trebuie sã fie

determinatã în funcþie de circumstanþelecauzei (Ruiz Torija c. Spaniei, hotãrâreadin 9 decembrie 1994, par. 29, ºi HiroBalani c. Spaniei, hotãrârea din 9decembrie 1994, par. 27).

În speþã, Curtea constatã cã, în cadrulcontestaþiei în anulare, Curtea de ApelCraiova a concluzionat cã a omis sãexamineze unul dintre argumentelereclamantului privind recalculareadrepturilor sale de pensie cu ocaziaexaminãrii recursului. Prin urmare, areþinut cauza pentru rejudecarea recursu-lui, iar prin noua decizie pronunþatã,instanþa internã a rãspuns tuturor argu-mentele reclamantului ºi a respinscererea cu o motivare clarã, deºi succintã,care pare a nu fi nici arbitrarã, nici datãcu încãlcarea normele aplicabile dinCodul de procedurã civilã.

Prin urmare, Curtea considerã cã, încircumstanþele speþei, nu se poate susþinecã instanþele judecãtoreºti naþionale nuau examinat în mod corespunzãtor, înesenþã, argumentele reclamantului.Curtea constatã cã acest capãt de cereretrebuie respins în temeiul art. 35 par. 3 ºi4 din Convenþie, fiind vãdit nefondat.

Cu privire la celelalte pretinse încãlcãriInvocând art. 14 din Convenþie,

reclamantul s-a plâns de faptul cã a fostsupus unui tratament discriminatoriu prinmodalitatea în care dreptul sãu de pensiea fost stabilit, comparativ cu persoanelecare au pensionat la date diferite.

Având în vedere toate materialeleaflate în posesia sa ºi în mãsura în careaceste plângeri intrã în competenþa sa,Curtea a constatat cã nu existã nici oaparenþã de încãlcare a drepturilor ºilibertãþilor prevãzute de aceste dispoziþii.

Ca atare, plângerea reclamantuluieste în mod vãdit nefondatã, motiv pentrucare a fost respinsã, ca inadmisibilã, întemeiul art. 35 par. 3 ºi par. 4 dinConvenþie.

Dragoº Cãlin,judecãtor, Curtea de Apel Bucureºti


persoane ºi rãnite alte 250 (cauzaAsociaþia “21 decembrie 1989” ºi alþii c.României, nr.33810/07 ºi nr.18817/08, 21mai 2011).

La 14 februarie 1990 a fost constituitãComisia pentru stabilirea adevãrului cuprivire la evenimentele din Timiºoara carea recomandat începerea cercetãrilorpenale pentru a stabili responsabilitateaunor înalþi ofiþeri militari incluzând ºireclamanþii.

La data de 12 ianuarie 1990 ParchetulMilitar a început cercetãrile penale cuprivire la mai mulþi ofiþeri nominalizaþi decãtre Comisie ºi a altor suspecþi. Uniidintre înalþii ofiþeri ai fostului regim au fostcondamnaþi pentru rolul acestora înreprimarea revoltei.

Cercetãrile penale începute (la o datãneprecizatã) împotriva reclamaþiilor aufost sistate de cãtre Parchetul Militar la29 martie 1996, însã, ulterior, acestea aufost reluate, astfel încât la 30 decembrie1997 reclamanþilor li s-a prezentatmaterialul de urmãrire penalã ºi au fosttrimiºi în judecatã pentru infracþiunea deomor deosebit de grav sãvârºitã încontextul reprimãrii revoltei populare dindecembrie 1989. Rechizitoriul aveaaproximativ 50 de pagini iar dosarul deurmãrire penalã cuprindea mai multevolume, fiecare cu sute de pagini. În fazaurmãririi penale fuseserã audiaþi 30 demartori iar 65 de persoane s-au constituitpãrþi civile în cauzã.

La 15 iulie 1999, Curtea Supremã deJustiþie (denumitã astfel la acel moment),în complet de trei judecãtori, i-a con-damnat pe reclamanþi pentru infracþiunilede omor deosebit de grav ºi tentativã la

Decizia de inadmisibilitate în cauza Stãnculescu ºi Chiþac c. României. Duratade aproximativ opt ani a procedurilor penale privind investigarea ºi judecareafaptelor din decembrie 1989 nu este contrarã Convenþiei.

Prin decizia de inadmisibilitate parþialãdin 24 martie 2015, pronunþatã în cauzelereunite Stãnculescu c. României (cerereanr.22555/09) ºi Chiþac c. României(cererea nr.42204/09), Curtea a respinsca inadmisibile plângerile reclamanþilorprivind încãlcarea art. 6 par. 1 dinConvenþie, sub aspectul duratei proce-sului, apreciind cã o perioadã totalã deaproximativ opt ani pentru procedurilepenale (cercetãrile penale ºi procedurade judecatã în douã grade de jurisdicþie)este compatibilã cu jurisprudenþa Curþiiîn materie, luând în considerare comple-xitatea cauzei ºi importanþa deosebitã aacesteia pentru toþi participanþii în procesprecum ºi pentru întreaga societate.

Anterior, în aceeaºi cauzã, prin deciziade inadmisibilitate parþialã din 3 iulie 2012Curtea a respins ca inadmisibileplângerile reclamanþilor privind încãlcareaart. 6 (par. 1,2,3 lit. b ºi d), 7, 13, 14(coroborat cu art. 6, 7 ºi 3) din Convenþieºi a hotãrât comunicarea cãtre Guvernulpârât a capãtului de cerere referitor laîncãlcarea art.6 par.1 privind durataprocedurilor judiciare.1178

1. Circumstanþele cauzeiCauza priveºte evenimentele din

16-22 decembrie 1989 de la Timiºoara,în cadrul cãrora s-a declanºat revoltapopularã care a condus la cãderearegimului totalitar din România. La acelmoment, reclamanþii Victor AtanasieStãnculescu ºi respectiv Mihai Chiþac,erau înalþi ofiþeri militari care fuseserãtrimiºi la Timiºoara pentru a suprimarevolta, când, deschizându-se foculasupra participanþilor, au fost ucise 72 de

1178A se vedea http://www.hotararicedo.ro/index.php/news/2013/01/absenta-oricarui-indiciu-de-arbitrariu-in-procedurile-nationale-decizia-de-inadmisibilitate-partiala-in- cauzele-

reunite-victor-atanasie-stanculescu-c- romaniei-si-mihai-chitac-c-romaniei [ultima accesare la 18aprilie 2015]


omor deosebit de grav la câte 15 ani deînchisoare, le-a aplicat pedepselecomplementare constând în interzicereaunor drepturi civile ºi degradarea militarã.De asemenea, reclamanþii au fost obligaþiîn solidar cu Ministerul Apãrãrii la platade despãgubiri cãtre un numãr de 217persoane vãtãmate în timpul revoltei dindecembrie 1989, corespunzãtor perioadeiîn care reclamanþii au deþinut funcþii decomandã asupra trupelor militare.Hotãrârea a devenit definitivã la 25februarie 2000 când au fost respinserecursurile formulate de reclamanþi, deMinisterul Apãrãri ºi, respective, de cãtreunele dintre pãrþile civile.

La 22 martie 2004 Curtea Supremã deJustiþie a admis recursul în anulareformulat de Procurorul General, a anulathotãrârile anterioare ºi a trimis cauza dinnou primei instanþe, reclamanþii fiindeliberaþi din executarea pedepsei.

În rejudecare, completul de treijudecãtori al Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie a dispus efectuarea unei expertizepsihiatrice a reclamantului Stãnculescu,a admis cererea de sesizare a CurþiiConstituþionale (aceasta din urmã respin-gând excepþia de neconstituþionalitate ladata de 7 iunie 2005), a admis cerereareclamanþilor de completare a probato-riului cu înscrisuri ºi 14 martori, a procedatla ascultarea reclamanþilor inculpaþi ºi lareexaminarea întregului material probatoradministrat în cursul urmãririi penale ºiîn prima etapã a procedurilor judiciare.

Prin hotãrârea din 3 aprilie 2007instanþa supremã i-a gãsit vinovaþi pereclamanþi de sãvârºirea infracþiunilor deomor deosebit de grav ºi tentativã la omordeosebit de grav, condamnându-i la câte15 ani închisoare ºi aplicându-le totodatãpedepsele complementare privindinterzicerea unor drepturi ºi degradareamilitarã. Pe laturã civilã instanþa a acordatdespãgubiri pãrþilor civile în aceleaºicondiþii ale hotãrârii din 15 iulie 1999,luându-se act cã Ministerul Apãrãrii

plãtise deja sumele stabilite. Prin deciziadefinitivã din 15 octombrie 2008 completulde 9 judecãtori a respins recursul,reclamanþii fiind încarceraþi din nou.

2. Asupra art. 6 par.1 din Convenþieprivind durata procesului

Reclamanþii s-au plâns de faptul cãprocedurile penale desfãºurate împotrivalor au durat prea mult încãlcându-seprevederile art. 6 par.1 din Convenþie.

Guvernul a contestat susþinerilereclamanþilor precizând cã pentru aceºtiaprocedurile penale nu au început decâtla data de 30 decembrie 1997 având învedere cã nici o acuzaþie oficialã nu a fostformulatã împotriva acestora anterioracestei date, în condiþiile în care Comisiapentru stabilirea adevãrului nu era oautoritate cu atribuþii de investigaþii, cidoar în a stabili adevãrul cu privire laevenimentele din anul 1989, astfel cãprocedura urmatã de aceasta nu intrã subincidenþa art. 6 din Convenþie.

Curtea a reiterat cã apreciereacaracterului rezonabil al duratei proce-durilor trebuie realizatã în luminacircumstanþelor cauzei ºi prin raportarela criteriile privind complexitatea cauzei,comportamentul reclamanþilor ºi alautoritãþilor, precum ºi miza procesuluipentru reclamanþi (cauza I.J.L. ºi alþii c.Regatului Unit, nr.29522/95, nr.30056/96ºi nr.30574/96, par.133).

Curtea a constatat cã cercetãrilepenale au fost realizate de cãtre Parchetîn perioadele 1990 - martie 1996 ºioctombrie - decembrie 1997 iar, sub-secvent, procedurile au continuat în faþainstanþelor naþionale în perioada 30octombrie 1997-25 februarie 2000, înprimul ciclu procesual, ºi respectiv 22martie 2004 - 15 octombrie 2008, înrejudecare.

În condiþiile în care reclamanþii au omissã precizeze Curþii data exactã la careau fost notificaþi oficial despre existenþacercetãrilor penale efectuate cu privire la


aceºtia, Curtea a apreciat cã momentulde început al procedurii penale ce trebuieluat în considerare este data de 28octombrie 1997, când procurorul a dispusreluarea cercetãrilor.

De asemenea, Curtea a precizat cãprocedurile desfãºurate de Comisiapentru stabilirea adevãrului nu cad subincidenþa art.6 din Convenþie, având învedere cã nu a fost formulatã oficial nicio acuzaþie împotriva reclamanþilor la acelmoment iar aceºtia nu au furnizatinformaþii în legãturã cu data exactã lacare au fost informaþi cu privire laexistenþa investigaþiilor împotriva lor.

Totodatã, Curtea a respins susþinerilecelui de-al doilea reclamant potrivit cãruiacei opt ani dintre momentul evenimentelor(1989) ºi formularea oficialã a acuzaþieipenale (1997) trebuie luaþi în calcululduratei procesului, Curtea argumentândcã, pe de o parte, nu poate fi pus semnulegalitãþii între informaþia publicã desprecercetãrile privind înalþi ofiþeri implicaþi înevenimentele de la Timiºoara ºiformularea, în mod oficial, a unei acuzaþiiconcrete la adresa reclamanþilor, iar, pede altã parte, în perioada în carereclamanþii ar fi suferit-potrivit susþineriloracestora - o anxietate determinatã deexistenþa investigaþiilor ce priveauevenimentele din 1989, aceºtia continuauîn anii 90 sã ocupe funcþii importante înnoul Guvern al României.

Curtea a constatat cã în procedurajudiciarã în faþa instanþelor naþionale aavut o duratã de aproximativ doi ani, înprimul ciclu procesual iar, ulterior, cuocazia rejudecãrii, puþin peste patru aniºi jumãtate, rezultând astfel o duratã totalãde aproximativ ºase ani ºi jumãtate,procedura desfãºurându-se în douãgrade de jurisdicþie.

Curtea a subliniat cã este conºtientãde complexitatea cauzei pentru organelede cercetare penalã, evenimenteleimplicând trei sute de victime, decedatesau rãnite, precum ºi un mare numãr de

participanþi. Tot astfel, Curtea a reamintitcã, astfel cum a stabilit în soluþionareacelorlalte capete de cerere formulate încauzã (cauza Stãnculescu ºi Chiþac c.României, nr.22555/09 ºi nr.42204/09,dec., 3 iulie 2012, par.59, 63, 67, 69 ºi70) procedurile judiciare au avut uncaracter echitabil iar erorile proceduraleau fost remediate cu ocazia rejudecãriicauzei. De asemenea, nu au existatperioade semnificative de inactivitatecauzate de cãtre autoritãþi.

Curtea a precizat cã - deºi îºi auoriginea în aceleaºi evenimente -prezenta cauzã se diferenþiazã de cauzaªandru ºi alþii c. României (nr.22465/03,8 decembrie 2009), în care s-a constatatîncãlcarea a art. 2 din Convenþie, în laturasa proceduralã, din cauza manierei încare s-au desfãºurat investigaþiile penale,incluzând durata acestora. În cauzaªandru ºi alþii, Curtea a examinatprocedurile penale din punctul de vedereal victimelor represiunii armate ºi cuprivire la care procedurile penale au duratîn mod semnificativ mai mult decât înprezenta cauzã. De asemenea, durataprocedurii nu a fost singurul argumentcare a determinat Curtea sã constate oîncãlcare a Convenþiei în cauza ªandruºi alþii, în care Curtea a analizat respec-tarea Convenþiei din perspectiva art.2,spre deosebire de prezenta cauzã în careexaminarea a privit exclusiv art. 6 par.1.

În lumina tuturor argumentelor, Curteaa apreciat cã o perioadã de aproximativºase ani ºi jumãtate, necesari instanþelornaþionale pentru a judeca în douã gradede jurisdicþie, este în consonanþã cujurisprudenþa Curþii.

Mai mult, chiar luând în considerareºi cei doi ani din faza cercetãrilor penale(dintre 20 iunie 1994 - data ratificãriiConvenþiei ºi 29 martie 1996 - data sistãriiinvestigaþiilor), Curtea a concluzionat cão duratã totalã de aproximativ opt anipentru procedurile penale (cercetãripenale ºi procedura de judecatã în douã


grade de jurisdicþie) este compatibilã cujurisprudenþa Curþii în materie, având învedere complexitatea cauzei ºiimportanþa deosebitã a acesteia pentrutoþi participanþii în proces precum ºi pentruîntreaga societate (mutatis mutandis,

cauza Nãstase c. României, nr.80563/12,dec. 18 noiembrie 2014, par.86-87).

Prin urmare, Curtea a respins cerereaca inadmisibilã.

Vasile Bozeºanjudecãtor, Tribunalul Teleorman

Din jurisprudenþa recentã a Curþii de Justiþie a Uniunii Europene

I. Noi evoluþii jurisprudenþialeprivind protecþia consumatorilor

Dreptul Uniunii privind consumatorii acunoscut o dezvoltare jurisprudenþialãsemnificativã în contextul crizeieconomice actuale. Dispoziþiile privindprotecþia consumatorilor au determinatmai multe hotãrâri ale Curþii de Justiþie aUniunii Europene ºi continuã sã o facã.În ultimele luni ale anului 2014 ºi în primajumãtate a anului 2015 au fost pronunþateîncã trei hotãrâri în aceastã privinþã.Hotãrârea din 21 ianuarie 2015,pronunþatã în cauzele conexate C-482/13,C-484/13, C-485/13 ºi C-487/13, a aduso schimbare majorã de jurisprudenþãprivind clauzele abuzive din contracteleîncheiate cu consumatorii (1). Într-o altãhotãrâre, Curtea a decis cã o normãnaþionalã de procedurã ce atribuiecompetenþã materialã exclusivã uneiinstanþe de grad superior este compatibilãcu dreptul Uniunii (cauza C-567/13).CJUE a apreciat cã experienþa profe-sionalã a judecãtorilor de la instanþelesuperioare contribuie la o practicãuniformã, precum ºi la o protecþie maieficace a drepturilor consumatorilor (2).

1. O schimbare majorã dejurisprudenþã în privinþa clauzelorabuzive

La data de 21 ianuarie 2015, CJUE asoluþionat cauzele conexate C-482/13,C-484/13, C-485/13 ºi C-487/13,reprezentând trimiteri preliminare aleJuzgado de Primera Instancia eInstrucción de Marchena (Spania).Hotãrârea a avut ca scop interpretarea

art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE aConsiliului din 5 aprilie 1993 privindclauzele abuzive în contractele încheiatecu consumatorii. Potrivit acestui articol,“statele membre stabilesc cã clauzeleabuzive utilizate într-un contract încheiatcu un consumator de cãtre un vânzãtorsau un furnizor, în conformitate culegislaþia internã, nu creeazã obligaþiipentru consumator, iar contractul continuãsã angajeze pãrþile prin aceste clauze, încazul în care poate continua sã existe fãrãclauzele abuzive”.

Litigiile de fond au avut ca pãrþi douãbãnci (Unicajo Banco ºi Caixabank) ºipersoane care încheiaserã cu acesteacontracte de credit ipotecar. Litigiile seaflau deja în faza de executare silitãipotecarã. Întrebãrile preliminare adresateCJUE au fost generate de o dispoziþielegislativã internã care obliga instanþelesã recalculeze sumele datorate în temeiulcontractelor de credit ipotecar, careprevedeau dobânzi moratorii a cãror ratãdepãºea cu mai mult de trei ori dobândalegalã, prin aplicarea unei rate a dobân-zilor moratorii care sã nu depãºeascãacest prag. Contractele de împrumut dinlitigiile principale cuprindeau o ratã adobânzii moratorii de 18%, ce puteacreºte pânã la 25%, respectiv de 22, 5%,precum ºi o clauzã, potrivit cãreia, în cazulneîndeplinirii de cãtre împrumutat aobligaþiilor sale de platã, creditorul puteadecide scadenþa anticipatã a termenuluiconvenit iniþial ºi sã solicite plata întreguluicapital datorat, majoratã cu dobânzile,dobânzile de întârziere, comisioanele,cheltuielile ºi costurile convenite.


Curtea a început prin a-ºi reiterajurisprudenþa referitoare la conduitajudecãtorilor din statele membre faþã declauzele din contractele încheiate întreprofesioniºti ºi consumatori pe care leapreciazã ca abuzive: judecãtorul areobligaþia de a exclude astfel de clauze,fãrã a avea posibilitatea sã le modifice.Contractul va continua sã existe cucelelalte clauze, dacã acest lucru esteposibil din perspectiva dreptului intern.Dat fiind cã în preambulul Directivei 93/13/CEE se prevede obligaþia statelormembre de a preveni utilizarea clauzelorabuzive în contractele dintre comercianþiºi consumatori, recunoaºterea posibilitãþiiinstanþelor de a recalcula dobândamoratorie ar contraveni acestui obiectiv.

Totuºi, CJUE a adus importanteprecizãri sau chiar limitãri acestei jurispru-denþe. În primul rând, Curtea a reamintitcã o instanþã naþionalã care ar fi în situaþiade a anula contractul în ansamblul sãu ºide a-l expune astfel pe consumator unorconsecinþe care l-ar prejudicia, poateînlocui o clauzã contractualã cu odispoziþie de drept naþional cu caractersupletiv, cu condiþia ca aceastã înlocuiresã fie conformã cu obiectivul articolului 6alineatul (1) din Directiva 93/13 ºi sãpermitã restabilirea unui echilibru realîntre drepturile ºi obligaþiile cocontrac-tanþilor (Hotãrârea Kásler ºi KáslernéRábai, EU:C:2014:282, pct. 82-84). Pera contrario, dacã în speþã nu survine anu-larea integralã a contractului, problemamodificãrii clauzei abuzive prin înlocuireasa, în condiþiile de mai sus, nu intrã înopþiunile judecãtorului. Înlocuirea clauzeiabuzive cu o dispoziþie de drept naþionalcu caracter supletiv este dictatã, înesenþã, de acelaºi imperativ al protejãriiconsumatorului. Prin urmare, derogareade la regula înlãturãrii din contract aclauzelor abuzive serveºte aceluiaºi

interes general precum regula însãºi,motiv pentru care excepþia instituitã înhotãrârea Kásler ºi Káslerné Rábai nureprezintã o limitare a jurisprudenþeitradiþionale a Curþii.

În litigiile principale, Curtea a remarcatcã recalcularea dobânzilor moratorii nupoate avea consecinþe negative pentruconsumator, deoarece suma ce ar rezultaera mai micã decât cea datoratã în bazacontractelor de credit. În acest punct, seremarcã deja baza unui raþionament ceanunþã o schimbare de jurisprudenþã.Este evident cã eliminarea clauzelorabuzive privind dobânda moratorie ar fifost mult mai avantajoasã pentruconsumator ºi mult mai descurajatoarepentru bãnci în a utiliza pe viitor acest tipde clauze. În continuare, Curtea a urmãritsã-ºi motiveze noua jurisprudenþã.Instanþa europeanã a constatat cãdispoziþia legislativã naþionalã care obligainstanþele la recalcularea dobânziimoratorii nu limita posibilitateajudecãtorului de a aprecia cã inclusivclauzele ce prevedeau o dobândãmoratorie în limitele respectivei dispoziþiierau abuzive. Interesant apare analizeiurmãtorul paragraf din hotãrârea Curþii:“prin urmare, trebuie sã se considere cã,întrucât a doua dispoziþie tranzitorie dinLegea 1/2013 nu împiedicã instanþanaþionalã, confruntatã cu o clauzãabuzivã, sã îºi exercite competenþa prinînlãturarea clauzei menþionate, Directiva93/13 nu se opune aplicãrii uneiasemenea dispoziþii naþionale”1179.Paragraful anunþã revirimentul jurispru-denþial care permite modificarea clauzelorabuzive de cãtre instanþe, însã modul încare acest lucru se face determinãconfuzie. Legea spaniolã obliga instanþelenaþionale sã recalculeze dobândamoratorie stabilitã prin contractul de creditpeste o anumitã limitã. Aceasta nu

1179 Punctul 35.


legifera o posibilitate pentru instanþe, ci oobligaþie. Or, Curtea stabilise anterior cãîn sarcina judecãtorului naþional derivã,din Directiva 93/13, obligaþia de a eliminacu totul din contract clauzele abuzive ºide a nu le conferi nici un efect juridic faþãde consumator. Paragraful poate fi vãzutºi ca un nou mod de a “înlãtura” o clauzãabuzivã: ea nu se va aplica ca atare, civa fi înlocuitã, modificatã de judecãtor înfuncþie de anumite repere generale. Esteposibil ca noua abordare jurisprudenþialãsã exprime o altã etapã a echilibruluijuridic pe care Curtea îl cautã în raporturiledintre consumatori ºi profesioniºti.

Diferenþa între aceastã jurisprudenþãºi hotãrârea Camino (cauza C-618/10,hotãrârea din 14 iunie 2012), în careCJUE a decis cã o reglementare naþionalãcare permitea modificarea conþinutuluiunei clauze abuzive ca urmare aconstatãrii nulitãþii ei era contrarãdreptului Uniunii, este majorã. Cu acelprilej, instanþa europeanã a reþinut cã deºistatele membre se bucurã de o anumitãmarjã de autonomie în ceea ce priveºtedefinirea regimurilor juridice aplicabileclauzelor abuzive, art. 6 alin. (1) dinDirectivã impune totuºi în mod expresobligaþia de a prevedea cã respectiveleclauze „nu creeazã obligaþii pentruconsumator”. Curtea a interpretat aceastãdispoziþie în sensul cã instanþele naþionalecare constatã caracterul abuziv al unorclauze contractuale trebuie sã stabileascãtoate consecinþele care decurg, potrivitdreptului naþional, din aceastã constatare,pentru ca respectivele clauze sã nucreeze obligaþii pentru consumatori.Contractul încheiat de vânzãtor sau defurnizor ºi de consumator continuã sãangajeze pãrþile „prin aceste clauze”, încazul în care poate continua sã existe„fãrã clauzele abuzive”. Instanþelenaþionale au numai obligaþia de a exclude

aplicarea unei clauze contractualeabuzive pentru ca aceasta sã nu producãefecte obligatorii în ceea ce priveºteconsumatorul, fãrã a avea posibilitatea sãmodifice conþinutul acesteia. „În cazul încare instanþa naþionalã ar aveaposibilitatea sã modifice conþinutulclauzelor abuzive care figureazã în astfelde contracte, o asemenea posibilitate arputea aduce atingere realizãrii obiectivuluipe termen lung urmãrit prin art. 7 dinDirectiva 93/13. Aceastã posibilitate arcontribui la eliminarea efectuluidescurajator pe care îl are asupravânzãtorilor sau furnizorilor faptul cã astfelde clauze abuzive nu sunt pur ºi simpluaplicate în ceea ce priveºte consumatorul(...), în mãsura în care aceºtia ar fi încontinuare tentaþi sã utilizeze clauzelemenþionate, ºtiind cã, chiar dacã acesteaar fi invalidate, contractul va putea fi totuºicompletat de instanþa naþionalã în mãsuraîn care este necesar, garantând astfelinteresul respectivilor vânzãtori saufurnizori”1180.

Dacã menþionam termenul confuzie înrândurile de mai sus, finalul hotãrârii din21 ianuarie 2015 pare sã se încadreze înaceºti parametri. Dupã ce a stabilit cã art.6 alin. 1 din Directiva 93/13 nu se opuneadispoziþiei legislative naþionale, careobliga instanþele sã recalculeze sumeledatorate cu titlu de dobândã moratorie,Curtea a precizat cã noua jurisprudenþãse aplicã cu respectarea urmãtoarelecondiþii: “sã nu prejudece aprecierea decãtre instanþa naþionalã menþionatã acaracterului abuziv al unei astfel de clauzeºi sã nu împiedice aceastã instanþã sãînlãture clauza menþionatã dacã ar trebuisã constate caracterul „abuziv” alacesteia, în sensul articolului 3 alineatul(1) din directiva menþionatã”1181. Punctele41 ºi 42 ale hotãrârii conþin o contradicþieevidentã: legea internã obliga instanþele

1180 Camino, punctul 69. 1181 Punctul 42.


sã înlocuiascã clauzele care stabileaudobânzi moratorii, apreciate ca abuzive,cu o dispoziþie legalã cu caracterimperativ privind cuantumul dobânzii. Înaceste împrejurãri, instanþele nu vor puteasã înlãture clauza abuzivã în sensuljurisprudenþei CJUE anterioare. Prinurmare, dispoziþia legalã internãîmpiedica instanþele sã excludã oriceefect juridic al unei clauze ce stabileadobânda moratorie peste limitele permise,apreciatã ca fiind abuzivã, deoarecejudecãtorul era obligat sã dispunãrecalcularea sa. Rãmâne sã urmãrimdacã aceastã jurisprudenþã se vaconsolida ºi dezvolta în viitor.

2. Competenþa materialã exclusivãîn cazul acþiunilor având ca obiectnevalabilitatea clauzelor abuzive

La mai puþin de o lunã de la hotãrâreadatã în cauzele conexate C-482/13,C-484/13, C-485/13 ºi C-487/13, CJUE apronunþat o altã hotãrâre cu privire lainterpretarea Directivei 93/131182. De dataaceasta, Curtea a interpretat art. 7 dinDirectivã, potrivit cãruia “statele membrese asigurã cã, în interesul consumatorilorºi al concurenþilor, existã mijloaceadecvate ºi eficace pentru a preveniutilizarea în continuare a clauzelorabuzive în contractele încheiate cuconsumatorii de cãtre vânzãtori saufurnizori”. Litigiul de fond s-a desfãºuratîntre doamna Baczó ºi domnulVizsnyiczai, pe de o parte, în calitate dereclamanþi, ºi Raiffeisen Bank Zrt, pe dealtã parte, pârâtã, cu privire la o cerereavând ca obiect constatarea nevaliditãþiiunui contract de credit imobiliar ºi aclauzei compromisorii care figura înrespectivul contract. Consumatoriiîncheiaserã un contract de credit imobiliaripotecar cu banca, care conþinea clauzacompromisorie potrivit cãreia litigiile

privind contractul de credit, cu excepþiacelor referitoare la creanþele pecuniare,erau de competenþa unui tribunal arbitral.Reclamanþii au introdus la TribunalulDistrictual Central din Pest, o acþiuneavând ca obiect constatarea nulitãþiicontractului menþionat, inclusiv a clauzeicompromisorii. Þinând seama de petitulprivind constatarea nulitãþii clauzeicompromisorii, dupã ce a calificatcontractul ca fiind unul de adeziune,Tribunalul ºi-a declinat competenþa desoluþionare în favoarea Curþii dinBudapesta, dat fiind cã, potrivit Coduluimaghiar de procedurã civilã, constatareanevaliditãþii unor clauze contractualeabuzive este de competenþa instanþeiregionale. Curtea din Budapesta a decissã suspende judecata ºi sã întrebe CJUEdacã dispoziþia de drept procesualnaþional era compatibilã cu dreptulUniunii, în special cu Directiva 93/13.Instanþa de trimitere ºi-a exprimat opiniaîn sensul incompatibilitãþii normelor, întemeiul urmãtoarelor argumente: întemeiul Codului de procedurã civilã,consumatorul poate solicita constatareacaracterului abuziv al unei clauze carefigureazã într-un contract de adeziunenumai la instanþa regionalã, în timp ceacelaºi consumator, în calitate de pârâtîn cadrul unei acþiuni formulate de unprofesionist la o instanþã localã, poateinvoca o excepþie având ca obiectconstatarea caracterului abuziv al clauzeimenþionate; în funcþie de pragurileaplicabile potrivit valorii litigiului, oprocedurã iniþiatã de consumator înscopul constatãrii nevaliditãþii contractuluide adeziune pentru alte motive poatetotuºi sã fie de competenþa instanþeilocale; trimiterea consumatorului lainstanþa regionalã îl poate plasa într-osituaþie dezavantajoasã deoarececheltuielile de judecatã sunt mai ridicate.

1182 Cauza C-567/13.


O primã chestiune care s-a ridicat afost admisibilitatea trimiterii preliminare.Instanþa de trimitere i-a cerut CJUE sãse pronunþe cu privire la compatibilitateanormei interne cu dreptul Uniunii,chestiune ce depãºeºte cadrul compe-tenþelor cu care CJUE a fost investitã prinTratat. Totuºi, pentru cã, în esenþã, Curteade la Luxembourg face inevitabil, mai multsau mai puþin implicit astfel de aprecieri,chestiunea admisibilitãþii a fost repedetranºatã. “În aceastã privinþã, estenecesar sã se aminteascã faptul cã, deºinu este de competenþa Curþii sã sepronunþe, în cadrul unei cereri de deciziepreliminarã, asupra compatibilitãþii unordispoziþii din dreptul naþional sau a uneipractici naþionale cu normele dreptuluiUniunii, Curtea s-a pronunþat în modrepetat în sensul cã este competentã sãfurnizeze instanþei de trimitere toateelementele de interpretare a acestui dreptcare îi pot permite acesteia sã apreciezeo asemenea conformitate în vedereasoluþionãrii cauzei cu care este sesizatã(a se vedea Hotãrârea Pannon GépCentrum, C-368/09, EU:C:2010:441,punctul 28 ºi jurisprudenþa citatã)”1183.

Cu privire la fondul problemei, CJUEa început prin a remarca faptul cãDirectiva 93/13 nu cuprinde o dispoziþieexpresã care sã stabileascã instanþacompetentã sã judece acþiunile consu-matorilor care au ca obiect constatareanevaliditãþii clauzelor abuzive. Dat fiindcã acest aspect nu este reglementat dedreptul Uniunii, revine statelor membre sãdetermine instanþele competente ºinormele procedurale aplicabile acestoracþiuni (principiul autonomiei proce-durale). Aceste norme nu pot fi mai puþinfavorabile decât cele care se aplicã unoracþiuni similare de drept intern (principiulechivalenþei) ºi nu trebuie sã facã practicimposibilã sau excesiv de dificilã

exercitarea drepturilor conferite deordinea juridicã a Uniunii Europene(principiul efectivitãþii). Principiulechivalenþei necesita o analizã maiamãnunþitã, deoarece acþiuni ce aveau caobiect nevalabilitatea unor contracte deadeziune, întemeiate pe dreptul maghiar,puteau fi introduse la instanþe locale, întimp ce acþiunile ce aveau ca obiectnevalabilitatea unor clauze din acestecontracte, pe motiv cã erau abuzive,trebuiau introduse de consumatori lainstanþa superioarã, regionalã. În al doilearând, consumatorul putea invoca pe calede excepþie (care reprezintã tot o acþiuneîn sens procesual) caracterul abuziv alunei clauze în faþa unei instanþe locale,atunci când figura ca pârât; însã nu puteaface acest lucru în calitate de reclamant.Deºi judecãtorul naþional se aflã în situaþiade a verifica principiul echivalenþei(deoarece este necesarã o analizãcomparatã de drept naþional), CJUE aidentificat mai multe argumente pentrucare principiul nu ar fi încãlcat.Desemnarea unor instanþe regionale,superioare în grad, poate fi de naturã sãfavorizeze o administrare a justiþiei maiomogenã ºi specializatã. Cheltuielile dejudecatã nu reprezintã, în opinia Curþii,decât un element secundar ºi chiarnerelevant în analizarea principiuluiechivalenþei1184.

Cu privire la principiul efectivitãþii,Curtea a reluat principalele criterii aleanalizei sale: “fiecare caz în care se ridicãproblema dacã o prevedere proceduralãinternã face imposibilã sau excesiv dedificilã aplicarea dreptului Uniunii trebuieanalizat þinând cont de locul pe carerespectiva prevedere îl ocupã în cadrulprocedurii în ansamblul sãu, de modul încare se deruleazã ºi de particularitãþileacesteia în faþa diverselor instanþenaþionale (Hotãrârea Pohotovost’, C-470/

1183 Punctul 32. 1184 Punctul 47.


12, EU:C:2014:101, punctul 51)”1185.Normele de procedurã referitoare lastructura cãilor de atac urmãresc uninteres general legat de buna administrarea justiþiei ºi acestea prevaleazã în raportcu interesele particulare. Cheltuielile dejudecatã ºi distanþa mai mare dintredomiciliul consumatorului ºi instanþã, caresunt resimþite diferit de justiþiabili în funcþiede situaþia economicã ºi domiciliulfiecãruia, reprezintã interese particulare.În speþã, într-o anumitã ipotezã,competenþa materialã exclusivã conferitãinstanþei regionale era susceptibilã sãimplice plata unei taxe mai ridicate pentruconsumator, iar acesta trebuia sã fiereprezentat de un avocat. În schimb,dreptul maghiar dispunea de mecanismepentru a compensa dificultãþile financiareale consumatorilor. În sfârºit, Curtea areluat argumentul pe care l-a folosit ºi cuprivire la echivalenþã ºi care constituieprincipalul motiv al hotãrârii sale:judecãtorii de la instanþele regionaledispun de o experienþã profesionalã maiimportantã ºi pot asigura astfel o practicãuniformã, precum ºi o protecþie maieficace a drepturilor consumatorilor1186.Finalul hotãrârii rãmâne, totuºi, deschisinterpretãrii: “în consecinþã, trebuie sã serãspundã la întrebãrile adresate cãarticolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul cã nu seopune unei norme naþionale de procedurãîn temeiul cãreia o instanþã localãcompetentã sã se pronunþe asupraacþiunii unui consumator privindnevaliditatea unui contract de adeziunenu are competenþa sã judece cerereaconsumatorului menþionat care are caobiect constatarea caracterului abuziv alunor clauze contractuale cuprinse înacelaºi contract, cu excepþia cazului în

care s-ar dovedi cã desesizarea instanþeilocale produce inconveniente proceduralede naturã sã facã excesiv de dificilãexercitarea drepturilor care sunt conferiteconsumatorului de ordinea juridicã aUniunii. Este de competenþa instanþeinaþionale sã efectueze verificãrilenecesare în aceastã privinþã”1187. Cel maiprobabil, CJUE a procedat astfel pentrua evita imixtiunea în competenþelejudecãtorului naþional. Acesta cunoaºtecel mai bine sistemul sãu de drept, astfelîncât sã identifice acþiunile de drept internsimilare ºi sã evalueze obstacolele/inconvenientele pe care o normã deprocedurã le ridicã în cazul valorificãriidrepturilor ce decurg din ordinea juridicãa Uniunii. Putem considera cã CJUE aexprimat o opinie mai generalã cu privirela principiile echivalenþei ºi efectivitãþii, decare, judecãtorul naþional, îndemnat sãfacã totuºi o cercetare concretã, va þinecont în cel mai înalt grad. În speþã, situaþianu îi va fi deloc confortabilã Curþii dinBudapesta, deoarece aceasta ºi-aexprimat deja opinia într-un sens contrarcelui al CJUE.

Cu privire la competenþa desoluþionare a cauzelor privind clauzeleabuzive, amintim cã CJUE s-a maipronunþat anterior. În Océano1188, Curteaa decis cã o clauzã contractualã carestabilea o competenþã teritorialã exclusivãîn favoarea instanþei de la sediulprofesionistului era abuzivã. ÎnAsturcom1189, consumatorul încheiase cucomerciantul un contract de abonamentde telefonie mobilã, care prevedea cãorice litigiu în legãturã cu acesta trebuiasupus arbitrajului. Comerciantul a reziliatcontractul, a iniþiat procedura arbitrajuluipe motiv cã nu au fost plãtite un numãrde facturi ºi a obþinut o hotãrâre prin care

1185 Punctul 49.1186 Punctul 58.1187 Punctul 59.

1188 Cauzele conexate C-240-244//98,hotãrârea din 27 iunie 2000.

1189 Asturcom, cauza C-40/08, hotãrârea din 6octombrie 2009.


consumatorul era obligat la plata uneisume de bani. Aceastã hotãrâre aveacaracter definitiv dacã nu era contestatãprintr-o acþiune în anulare, în termen dedouã luni de la notificare. Dat fiind cã oastfel de acþiune nu fusese introdusã,comerciantul a solicitat instanþei dejudecatã sã efectueze procedura învederea punerii în executare silitã. Cuacest prilej, judecãtorul naþional aobservat caracterul abuziv al clauzeiarbitrale ºi a decis sã întrebe Curtea deJustiþie dacã autoritatea de lucru judecatpe care sentinþa arbitralã o avea, îlîmpiedica sã constate acest lucru.Instanþa sesizatã a rãspuns printr-oanalizã inversatã a principiilor eficacitãþiiºi echivalenþei. Inversatã, deoarece înmod obiºnuit, Curtea analizeazã mai întâiprincipiul echivalenþei. Sub aspectuleficacitãþii, instanþa a reþinut cãreglementarea unei acþiuni în anulare ºitermenul de douã luni ar fi oferitconsumatorului posibilitatea de a contestasentinþa arbitralã. Curtea a precizat cãdreptul Uniunii nu impune înlãturarearegulilor de procedurã care conferã ºidecurg din autoritatea de lucru judecat aunei hotãrâri, chiar dacã astfel s-arremedia încãlcãri ale sale. În schimb,dacã judecãtorul naþional învestit cusoluþionarea unei cereri de executaresilitã a unei sentinþe arbitrale definitivetrebuie sã aprecieze din oficiucompatibilitatea sa cu regulile interne deordine publicã, atunci este obligat sãconstate din oficiu ºi caracterul abuziv alunei clauze contractuale1190.

3. Obligaþiile de a furniza informaþiiprecontractuale ºi de a verificabonitatea împrumutatului în cazulcreditului de consum

La data de 18 decembrie 2014, CJUEa soluþionat cauza C-449/13, privindcererea de interpretare a articolelor 5 ºi8 din Directiva 2008/48/CE aParlamentului European ºi a Consiliuluidin 23 aprilie 2008 privind contractele decredit pentru consumatori. Litigiile de fonds-au desfãºurat între CA ConsumerFinance SA (reclamant) ºi diversepersoane private (pârâþi); iar obiectul lorl-au constituit cererile de platã a unorsume de bani datorate de pârâþi pentrucredite de nevoi personale pe caresocietatea reclamantã le acordase.Instanþa de trimitere (Tribunal d’Orléans)a apreciat cã Directiva 2008/48 ºi Legeanr. 2010-737, care vizeazã transpunereaacestei directive în dreptul francez, punîn sarcina creditorilor obligaþii deinformare ºi de furnizare de explicaþii denaturã sã permitã împrumutatului sãefectueze o alegere în cunoºtinþã decauzã în ceea ce priveºte angajamentulde a subscrie un credit. Cu toate acestea,nicio dispoziþie a directivei menþionate saua acestei legi nu stabileºte normereferitoare la sarcina probei ºi lamijloacele de probã privind executareaobligaþiilor care incumbã creditorilor.Procedura de judecatã a fost suspendatã,iar CJUE i-a fost cerut sã se pronunþe, înprincipal, cu privire la cele douã probleme.

CJUE a precizat, cu titlu introductiv,cã Directiva 2008/48 a urmãritarmonizarea completã ºi imperativã într-oserie de domenii fundamentale alecreditului pentru consumatori, cu scopulde a asigura tuturor consumatorilor dinUniunea Europeanã un nivel ridicat ºiechivalent de protecþie a intereselor lor ºipentru a facilita apariþia unei pieþe interneperformante a creditului de consum. Cuprivire la sarcina probei privind

1190 Pentru un comentariu al speþei ºi alteconsideraþii privind ordinea publicã în dreptulUniunii, a se vedea M. Ebers, De la Océano laAsturcom: Dispoziþii imperative de dreptul

consumatorilor, aplicare din oficiu a dreptului UniuniiEuropene ºi autoritatea de lucru judecat, înR.R.D.E. nr. 2/2012, p. 36 ºi um.


îndeplinirea obligaþiilor prevãzute de art.5 ºi 8 din Directivã, Curtea a constatat cãdirectiva nu cuprinde vreo reglementare.În acest caz, regulile procedurale menitesã asigure protecþia drepturilor conferitede Uniune se stabilesc de statele mem-bre, cu respectarea celor trei principii:autonomia proceduralã, echivalenþã ºieficacitatea. Cel din urmã principiu,efectivitatea, ar fi compromis dacã sarcinaprobei privind executarea acestor obligaþiiar reveni consumatorului, deoareceacesta nu dispune de mijloace care sã-ipermitã sã demonstreze cã creditorul nui-a furnizat informaþiile respective ºi nu averificat bonitatea sa. De partea cealaltã,un creditor diligent trebuie sã fie conºtientde necesitatea de a colecta ºi de aconserva probe privind executareaobligaþiilor de a furniza informaþii ºiexplicaþii care îi incumbã1191. O clauzãstandard ce figureazã în contractul decredit, având ca obiect recunoaºterea decãtre consumator a executãrii obligaþiilorcreditorului, constituie doar un indiciu însusþinerea cãruia creditorul trebuie sãaducã unul sau mai multe elemente deprobã relevante.

Cea de-a doua problemã ridicatã deinstanþa de trimitere a fost dacã evaluareabonitãþii consumatorului poate fi fãcutã,din perspectiva art. 8 din Directivã, doarpe baza informaþiilor declarate de acesta,fãrã realizarea unui control efectiv alacestor informaþii. Curtea a precizat cãprealabil încheierii unui contract de credit,creditorul este obligat sã evaluezebonitatea consumatorului, atunci cândeste cazul, pe baza unui volum suficientde informaþii obþinute de la consumatorºi, dacã este necesar, pe baza consultãriibazei de date relevante. Directiva nuenunþã în mod exhaustiv informaþiile cuajutorul cãrora creditorul trebuie sãevalueze bonitatea consumatorului ºi nu

precizeazã nici dacã aceste informaþiitrebuie sã fie controlate ºi modul în carear trebui efectuat acest control. Creditorultrebuie sã aprecieze, în funcþie deîmprejurãrile concrete ale fiecãrui caz,dacã informaþiile furnizate de consumatorsunt adecvate ºi suficiente pentru aevalua bonitatea sa. Acesta nu are,potrivit Directivei, obligaþia de a verificasistematic dacã informaþiile furnizate deconsumator sunt reale. Creditorul va faceastfel de verificãri dacã le va consideranecesare, raportat la fiecare consumatorîn parte. Înscrisurile justificative privindsituaþia financiarã a consumatoruluireprezintã o modalitate de verificare. Maimult, creditorul poate utiliza doarcunoºtinþele sale prealabile pe care le arecu privire la candidatul la credit. “Totuºi,simple afirmaþii nesusþinute fãcute de unconsumator nu pot fi, în sine, calificateca fiind suficiente dacã nu sunt însoþitede înscrisuri justificative”1192.

Cea de-a treia problemã a vizatinterpretarea art. 5 alin. 6 din Directivã,cu privire la corelaþia între furnizareaexplicaþiilor corespunzãtoare consuma-torului ºi verificarea situaþiei financiare aacestuia, pe de o parte, iar pe de altãparte, cu privire la mijlocul de probãprivind oferirea explicaþiilor cores-punzãtoare. Curtea, interpretând consi-derentele Directivei, a stabilit interesulgeneral urmãrit de art. 5: furnizarea decãtre creditor consumatorului de informaþiiºi explicaþii corespunzãtoare, într-un modpersonalizat, pentru a-i permite acestuiadin urmã sã evalueze dacã contractul decredit propus este adaptat la nevoile saleºi la situaþia sa financiarã ºi sã ia o decizieîn deplinã cunoºtinþã de cauzã. Explica-þiile trebuie sã vizeze “informaþiileprecontractuale, caracteristicile esenþialeale produselor propuse ºi efectele exactepe care le pot avea asupra situaþiei sale,

1191 Punctul 28. 1192 Punctul 37.


inclusiv consecinþele neplãþii din parteaconsumatorului”1193. “Creditorul trebuie sãþinã seama de evaluarea bonitãþii consu-matorului, în mãsura în care aceastãevaluare impune o adaptare a explicaþiilorfurnizate”1194. Obligaþiile în materie deinformare prevãzute de art. 5 din Directivãau un caracter precontractual, fiindnecesarã îndeplinirea lor anteriorsemnãrii contractului. Explicaþiilemenþionate la acest articol pot fi dateinclusiv verbal consumatorului, nefiindnecesarã întocmirea unui documentspecific, cu excepþia cazului în caredreptul naþional prevede aceastã regulã.

II. Elemente ale salariului minim încazul lucrãtorilor detaºaþi: spre oviziune mai socialã?

1. Context. În cadrul libertãþii de apresta servicii, lucrãtorii detaºaþireprezintã o problemã complexã ºidelicatã. Legislaþia aplicabilã acesteicategorii de lucrãtori este cea a statuluide origine al angajatorului lor. În anumitecondiþii, legislaþia statului gazdã arevocaþia de a se aplica de asemenea, ceeace conduce la un regim juridic mixt,cuprinzând norme atât din þara de originea angajatorului, cât ºi din þara în careaceste persoane lucreazã efectiv.Directiva 96/71/CE1195 a fost adoptatã dinconsiderente care au þinut de evitareadumping-ului social, protecþia socialãminimalã a lucrãtorilor detaºaþi ºiconcurenþa loialã între întreprinderi.Directiva 96/71/CE se aplicã întreprin-derilor cu sediul într-un stat membru care,în cadrul furnizãrii transnaþionale deservicii, detaºeazã lucrãtori pe teritoriulunui alt stat membru. Lucrãtorii detaºaþisunt cei care, pe o perioadã limitatã detimp, îºi desfãºoarã munca pe teritoriul

unui stat membru diferit de cel în carelucreazã în mod normal. O dispoziþie demaxim interes este art. 3 din Directivã,potrivit cãruia actele cu putere de lege,actele administrative, convenþiile colec-tive ºi sentinþele arbitrale de aplicabilitategeneralã ale statului membru pe teritoriulcãruia se executã lucrãrile (statul gazdã),se aplicã lucrãtorilor detaºaþi, cu privirela urmãtoarele chestiuni: perioadelemaxime de lucru ºi perioadele minime deodihnã; durata minimã a concediiloranuale plãtite; salariul minim, inclusivplata orelor suplimentare; condiþiile depunere la dispoziþie a lucrãtorilor;securitatea, sãnãtatea ºi igiena la loculde muncã; mãsurile de protecþie înprivinþa femeilor însãrcinate sau care aunãscut, copiilor ºi tinerilor; egalitatea detratament între bãrbaþi ºi femei, precumºi alte dispoziþii în materie de combaterea discriminãrii.

Respectarea legislaþiei statului gazdãpentru prestatorul de servicii constituie orestricþie a liberei prestãri a serviciilor.Conform jurisprudenþei Curþii de Justiþie,aceasta poate fi justificatã. Modul în careCurtea a elaborat condiþiile în carejustificarea putea sã aibã loc a evoluatde la o perspectivã socialã, protecþionistãpentru lucrãtori, la una mai liberalã,favorabilã libertãþii consacrate de Tratat.O protecþie mai ridicatã pentru lucrãtoriva trebui, obligatoriu, sã treacã testulnecesitãþii ºi proporþionalitãþii, pentru a ficompatibilã cu libertatea garantatã de art.56-62 din Tratatul privind funcþionareaUniunii Europene. Totuºi, ºi în cazulacesta, jurisprudenþa recentã a Curþii deJustiþie vine cu o viziune nuanþatã. Înhotãrârea din 12 februarie 2015, Curteade Justiþie a interpretat elementeconstitutive ale noþiunii de salariu minim,

1193 Punctul 41.1194 Punctul 45.1195 Directiva 96/71/CE a Parlamentului

European ºi a Consiliului din 16 decembrie 1996privind detaºarea lucrãtorilor în cadrul prestãrii deservicii (JO L 18 din 21 ianuarie 1997).


fãrã a le mai supune testului necesitãþii ºiproporþionalitãþii1196.

2. De la Rush Portugesa la Laval ºiRüffert. Rush Portugesa este cauzaetalon pentru jurisprudenþa iniþialã, de tipsocial, a Curþii de Justiþie. „DreptulComunitãþii nu împiedicã statele membresã-ºi extindã legislaþia sau convenþiilecolective de muncã (...) la orice persoanãcare este angajatã, chiar temporar, peteritoriul lor, indiferent în ce þarã estestabilit angajatorul sãu; nici nu interzicestatelor membre sã întãreascã acestereguli prin mijloacele adecvate”1197. Încauza Mazzoleni1198, Curtea a reafirmatcã libertatea de a presta servicii nu seopunea ca un stat membru sã impunãunei întreprinderi stabilite într-un alt statmembru, care efectua o prestare deservicii pe teritoriul sãu, sã plãteascãlucrãtorilor salariul minim stabilit prinregulile naþionale ale statului unde au fostprestate serviciile. „Aplicarea unor astfelde reguli ar putea totuºi sã se dovedeascãdisproporþionatã, atunci când este vorbade salariaþi ai unei întreprinderi stabilitãîntr-o regiune de frontierã, care sunt aduºisã efectueze, cu normã parþialã ºi peperioade scurte, o parte a muncii lor peteritoriul unuia sau al mai multor statemembre, altele decât cel în careîntreprinderea este stabilitã. Revine, înconsecinþã, autoritãþilor competente alestatului membru gazdã sã stabileascãdacã ºi în ce mãsurã, aplicarea uneireglementãri naþionale care impune unsalariu minim unei întreprinderi estenecesarã ºi proporþionalã pentru a asiguraprotecþia lucrãtorilor în discuþie”1199.

În Laval1200, acþiunea sindicalãcolectivã împotriva acestei societãþi dedrept leton a fost cauzatã de refuzul sãu

de a garanta lucrãtorilor detaºaþi în Suediasalariul orar solicitat de mai multeorganizaþii sindicale suedeze ºi de aadera la Convenþia colectivã din domeniulconstrucþiilor.. S-a reþinut cã, în statulgazdã, aspectele prevãzute de art. 3 dinDirectivã, cu excepþia salariului minim, aufost stabilite prin acte cu putere de legeºi cã autoritãþile naþionale au încredinþatpartenerilor sociali responsabilitatea dea stabili, pe baza negocierii colective,salariul pe care întreprinderile naþionaletrebuie sã îl plãteascã lucrãtorilor lor. Îndomeniul construcþiilor, un astfel desistem implica o negociere de la caz lacaz, la locul de muncã, þinând seama decalificarea ºi de funcþiile respectivilorsalariaþi. Judecãtorii Uniunii au reiterat cãaplicarea legislaþiei statului gazdã sau aconvenþiilor colective de muncã încheiatede cãtre partenerii sociali privind salariileminime, „trebuie sã fie de naturã a garantaîndeplinirea obiectivului urmãrit, ºi anumeprotejarea lucrãtorilor detaºaþi ºi sã nudepãºeascã ceea ce este necesar pentruatingerea acestuia”1201. În al doilea rând,instanþa a subliniat cã dreptul de aîntreprinde o acþiune colectivã reprezintãun drept fundamental, care este parteintegrantã a principiilor generale de dreptcomunitar, însã exercitarea sa poate fisupusã anumitor restricþii, inclusiv însistemul Convenþiei europene adrepturilor omului. Exercitarea acestuidrept în scopul de a constrânge oîntreprindere sã adere la o convenþiecolectivã de muncã, ale cãrei clauze seîndepãrteazã parþial de la actele cu puterede lege care stabilesc condiþii de muncãºi de încadrare în muncã mai favorabilecu privire la aspectele prevãzute la art. 3alin. (1) lit. (a)-(g) din Directiva 96/71 sau

1196 Cauza C-396/13.1197 Cauza C-113/89, hotãrârea din 27 martie

1990.1198 Cauza C-165/98, hotãrârea din 15 martie

2001.

1199 Mazzoleni, pct. 41.1200 Cauza C-341/05, hotãrârea din 18

decembrie 2007.1201 Laval, pct. 57.


stabilesc aspecte care nu sunt cuprinseîn acest articol, „este susceptibilã sã facãmai puþin atractivã, chiar mai dificilã,pentru aceste întreprinderi executarea delucrãri de construcþii pe teritoriul suedezºi constituie, din acest motiv, o restricþieprivind libera prestare a serviciilor însensul art. 49 CE”1202. Negociereasalarialã pe care sindicatele urmau sã oimpunã se înscria „într-un context naþionalmarcat prin lipsa unor dispoziþii suficientde precise ºi de accesibile, pentru a nuface în practicã imposibilã sau excesiv dedificilã determinarea, de cãtre o astfel deîntreprindere, a obligaþiilor pe care artrebui sã le respecte cu privire la salariulminim”1203, pe de o parte, iar pe de altãparte, nu se þinea seama de convenþiilesociale pe care întreprinderea leîncheiase în statul de origine, ceea ceconstituia o discriminare directã în privinþaîntreprinderii, ce nu putea fi justificatã pebaza excepþiilor stabilite de Tratat.

În Rüffert1204, Curtea de Justiþie asubliniat cã un salariu prevãzut de oconvenþie ce nu era de aplicabilitategeneralã, nu putea constitui un salariuminim în sensul art. 3 alin. (1) primulparag. lit. (c) din Directiva 96/71/CE. „(…)prin faptul cã impune adjudecatarilorcontractelor de achiziþii publice de lucrãriºi, în mod indirect, subcontractanþiloracestora sã aplice salariul minim astfelcum este stabilit prin Convenþia colectivã«Construcþii ºi lucrãri publice», o legislaþieprecum legea landului poate impuneprestatorilor de servicii dintr-un alt statmembru, în care cuantumul salariuluiminim este inferior, o sarcinã economicãsuplimentarã care este susceptibilã de aîmpiedica, de a îngreuna sau de a facemai puþin avantajoasã executareaprestaþiei în statul membru gazdã. Prinurmare, o mãsurã precum cea în discuþie

în acþiunea principalã poate constitui orestricþie în înþelesul art. 49 CE”1205.Mãsura în sine nu putea fi justificatã deinteresul general al protecþiei sociale alucrãtorilor, din moment ce aplicarea saera oricum limitatã la anumite categoriide contracte ºi o anumitã razã teritorialã.Curtea a concluzionat cã „Directiva 96/71 a Parlamentului European ºi aConsiliului din 16 decembrie 1996 privinddetaºarea lucrãtorilor în cadrul prestãriide servicii, interpretatã în lumina art. 49CE, se opune, într-o situaþie precum ceadin acþiunea principalã, unei mãsuri cucaracter legislativ, adoptatã de oautoritate dintr-un stat membru, careimpune autoritãþii contractante sã nudesemneze ca adjudecatari ai contrac-telor de achiziþii publice de lucrãri decâtacele întreprinderi care, la depunereaofertei, se angajeazã în scris sã plãteascãsalariaþilor lor, în schimbul executãriiprestaþiilor respective, cel puþin remu-neraþia prevãzutã în convenþia colectivãaplicabilã la locul în care se executãacestea”.

3. Spre un model mai social?Hotãrârea din 12 februarie 2015. ESA,societate cu sediul în Polonia, a încheiatcontracte individuale de muncã în temeiuldreptului polonez, cu 186 de lucrãtori, pecare i-a detaºat în Finlanda pentru aexecuta lucrãri de electrificare. Aceºtilucrãtori au apreciat cã ESA nu le-aacordat remuneraþia minimã care li sedatora în temeiul convenþiilor colectivefinlandeze din sectorul respectiv,aplicabile potrivit art. 3 din Directiva 96/71, ºi au cedat creanþele salariale ce ar firezultat, în mod individual, cãtre oorganizaþie sindicalã finlandezã. Aceastaa introdus douã acþiuni în faþa instanþeifinlandeze de trimitere, solicitândobligarea ESA la plata creanþelor ce i-au

1202 Laval, pct. 99.1203 Laval, pct. 110.

1204 Cauza C- 346/06, hotãrârea din 3 aprilie2008.

1205 Rüffer, pct. 37.


fost cesionate, împreunã cu dobânzileaferente. Tribunalul de primã instanþãfinlandez a suspendat judecarea cauzeiºi a adresat CJUE ºase întrebãripreliminare, care au fost reformulate ºigrupate de Curte în jurul urmãtoarelorprobleme: calitatea procesualã activã aorganizaþiei sindicale în condiþiile în caredreptul polonez nu permitea cesiuneacreanþelor provenite din raporturi demuncã ºi elementele componente alesalariului minim prevãzut de art. 3 dinDirectivã, astfel cum au fost nominalizatede instanþa de trimitere.

Este interesant ºi lãudabil în acelaºitimp, modul în care CJUE a rãspuns laprima problemã de drept. Rãspunsuldirect l-a dat într-un singur paragraf:calitatea procesualã activã a organizaþieisindicale reprezintã o chestiune de dreptprocesual, iar aplicabil în litigiul principalera dreptul finlandez, cu titlu de lex fori,care permitea o asemenea legitimareprocesualã activã. Curtea a remarcat însãproblema de fond ºi nu a ezitat sã oanalizeze: “pe de altã parte, trebuie sãse arate cã obiectul litigiului principal estelegat de stabilirea domeniului de aplicareal noþiunii „salariu minim”, în sensulDirectivei 96/71, pe care îl pot pretindelucrãtorii polonezi detaºaþi înFinlanda”1206. În general, acest mod de aproceda a permis dezvoltarea unorconcepte importante din dreptul Uniuniiºi vine într-un sprijin mai vast judecã-torului naþional.

Curtea a arãtat cã salariul minimaplicabil în speþã era cel al statului peteritoriul cãruia sunt detaºaþi lucrãtorii,indiferent care este legea aplicabilãraportului de muncã dintre aceºtia ºiangajator. Art. 3 alin. 1 primul paragrafdin Directivã conþine norme imperative deprotecþie minimã. În condiþiile în careconþinutul material al acestor norme nu afost armonizat de Directivã, stabilirea

salariului minim se va face în funcþie delegislaþia sau practica naþionalã a statuluimembru pe teritoriul cãruia este detaºatlucrãtorul, cu condiþia sã nu aibã ca efectîmpiedicarea liberei prestãri a serviciilorîntre statele membre. Curtea a reamintitaceastã condiþie la pct. 34 din hotãrâre ºieste singura datã când a fãcut trimiterela aceastã libertate a pieþei interne înansamblul hotãrârii. Trebuie respectatã ºio a doua condiþie care a fost enunþatã deCurte de sine stãtãtor în aceastã hotãrâre,însã care se subsumeazã implicit libereicirculaþii a serviciilor: “(…) pentru a fiopozabile angajatorului care îºidetaºeazã lucrãtorii în acest stat membru,normele menþionate trebuie sã fieimperative ºi sã respecte condiþiile detransparenþã, ceea ce implicã, printrealtele, ca acestea sã fie accesibile ºiclare”1207. Verificarea acestei condiþii afost lãsatã în grija instanþei naþionale.

Curtea a analizat pe rând fiecare dintreelementele constitutive ale salariuluiminim finlandez din respectivul sector deactivitate, cu privire la care a fost întrebatãde instanþa de trimitere: salariul garantatpentru munca pe orã ºi/sau în acord,diurna, indemnizaþia pentru deplasareazilnicã, cheltuielile cu cazarea, tichetelede masã ºi prima de concediu. Curtea aconcluzionat, sub rezerva verificãriicaracterului imperativ, general ºitransparent, cã salariul garantat pentrumunca pe orã ºi/sau în acord, înconformitate cu încadrarea lucrãtorilor îngrupe de salarizare ºi diurna, repre-zentând o compensare a inconvenientelorcauzate de detaºare prin îndepãrtareapersoanelor din mediul lor obiºnuit,fãceau parte din salariul minim. Indemni-zaþia pentru deplasarea zilnicã repre-zenta, conform convenþiei colectivefinlandeze, o compensare a timpului dedeplasare zilnic ce trebuia plãtitãlucrãtorilor dacã naveta zilnicã dus-întors

1206 Pct. 22. 1207 Pct. 40.


efectuatã de aceºtia dureazã mai mult deo orã. Curtea a decis cã ºi aceasta,împreunã cu prima de concediu în sensulde remuneraþie pe care lucrãtorul oprimeºte în perioada concediului anualplãtit, fãceau parte din salariul minim.Prima de concediu, ca element structuralal salariului minim, corespunde salariuluiminim la care lucrãtorul detaºat aredreptul în perioada de referinþã pentrustabilirea duratei minime a concediului.În schimb, Curtea a adãugat la listaelementelor ce nu pot face parte dinsalariul minim cheltuielile cu cazarea ºitichetele de masã. Potrivit uneijurisprudenþe constante, majorãrile ºisporurile nu fac parte din salariulminim1208. “În plus, astfel cum a subliniatavocatul general la punctul 111 dinconcluzii, obiectivul însuºi al articolului 3alineatul (7) din Directiva 96/71 nu poatepermite luarea în considerare, în calcululsalariului minim al lucrãtorilor detaºaþi, acheltuielilor legate de cazareaacestora”1209. Tichetele de masã nu aufost incluse în salariul minim deoarece nuerau stabilite cu acest titlu de legislaþiasau practica internã finlandezã, fiindremise lucrãtorilor detaºaþi în baza legiipoloneze. În consecinþã, în mãsura încare legea statului gazdã ar prevedetichete de masã, acestea ar puteaconstitui un element al salariului minim.

Interesant este cã analiza Curþii s-aoprit aici. Nu s-a verificat, în logicajurisprudenþei Laval ºi Rüffert, dacãelementele componente ale salariuluiminim identificate în legislaþia statuluigazdã constituiau un obstacol în calealiberei circulaþii a serviciilor ºi dacã acestobstacol putea fi admis. O interpretare arputea fi aceea cã, odatã trecutã cerinþacaracterului imperativ, general ºitransparent de normele ce le instituiau,aceste elemente ar fi un obstacol justificat

al liberei prestãri a serviciilor. Inter-pretarea ar fi susþinutã chiar de cauzeleLaval ºi Rüffert, în cadrul cãrora normeledin statul gazdã ce reglementau diversecomponente ale salariului minim nuîntruneau aceste caracteristici. Totuºi, înopinia noastrã, interpretarea maipertinentã este în sensul anunþãrii uneireveniri la un model mai social înjurisprudenþa privind lucrãtorii detaºaþi.Faptul cã CJUE a renunþat inclusiv laanalizarea impactului salariului minim pecare ESA trebuia sã-l plãteascãlucrãtorilor detaºaþi asupra liberei circulaþiia serviciilor este semnificativ. Privindspeþa în ansamblu, sentimentul este cãne aflãm mai curând în faþa unei problemeprivind protecþia socialã a lucrãtorilordetaºaþi, iar nu libera prestare a serviciilor.Or, acest lucru dovedeºte cã atenþiaCJUE tinde sã se deplaseze spreprotecþia lucrãtorilor detaºaþi. Vom vedeadacã tendinþa se va confirma în viitor.

III. Tratament spitalicesc acordat înalt stat membru. Refuzul de a eliberao autorizaþie prealabilã. Lipsamedicamentelor ºi a materialelor medi-cale de primã necesitate. HotãrâreaCurþii de Justiþie în cauza Petru (C-268/13).

La data de 9 octombrie 2014, Curteade Justiþie a Uniunii a soluþionat o trimiterepreliminarã a Tribunalului Sibiu – cauzaPetru (C-268/13). Aceastã cerere a fostformulatã în cadrul unui litigiu întredoamna Petru, pe de o parte, ºi CasaJudeþeanã de Asigurãri de Sãnãtate Sibiu,precum ºi Casa Naþionalã de Asigurãride Sãnãtate, pe de altã parte, având caobiect tratamentul spitalicesc acordat înGermania în legãturã cu care solicitãrambursarea costurilor cu titlu de dauneinterese.

1208 Pct. 36. 1209 Pct. 60.


Reclamanta din litigiul principalsuferea de mai mulþi ani de grave afecþiunivasculare. Aceasta a suferit un infarctmiocardic în 2007, în urma cãruia a fostsupusã unei intervenþii chirurgicale. În2009, starea sa de sãnãtate s-a înrãutãþit;a fost internatã la Institutul de BoliCardiovasculare din Timiºoara ºi s-a luatdecizia efectuãrii unei operaþii pe corddeschis pentru schimbarea valvei mitraleºi introducerea a douã endoprotezevasculare. Reclamanta a apreciatcondiþiile materiale de la Institutul de BoliCardiovasculare din Timiºoara ca fiindnesatisfãcãtoare pentru efectuareaacestei intervenþii ºi a decis sã meargã lao clinicã în Germania, unde a fostefectuatã intervenþia respectivã. Costulacesteia ºi cheltuielile de spitalizarepostoperatorii s-au ridicat la suma totalãde 17 714,70 euro. Înainte de a sedeplasa în Germania, doamna Petrusolicitase Casei Judeþene de Asigurãri deSãnãtate Sibiu sã suporte costurileintervenþiei pe baza formularului E 112.Cererea sa a fost respinsã.

La 2 noiembrie 2011, doamna Petru aintrodus o acþiune civilã în vedereaobligãrii Casei Judeþene de Asigurãri deSãnãtate Sibiu ºi a Casei Naþionale deAsigurãri de Sãnãtate la plata contra-valorii în lei a sumei de 17 714,70 eurocu titlu de daune interese. În motivareaacþiunii, reclamanta a invocat caracterulprecar al condiþiilor de spitalizare de laInstitutul de Boli Cardiovasculare dinTimiºoara, întrucât lipseau medica-mentele ºi materialele medicale de primãnecesitate, iar numãrul de paturi erainsuficient, ºi cã, din cauza complexitãþiiintervenþiei chirurgicale ºi a acestorcondiþii precare, a decis sã se deplasezela o clinicã în Germania. Acþiunea sa afost respinsã în primul grad de jurisdicþie,iar aceasta a formulat recurs la instanþade trimitere. În susþinerea acestui recurs,doamna Petru a invocat articolul 208alineatul (3) din Legea nr. 95/2006,

articolul 22 alineatul (1) litera (c) ºialineatul (2) al doilea paragraf dinRegulamentul nr. 1408/71, precum ºiCarta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene.

Instanþa de recurs a constatat cãpãrþile din litigiul principal interpretau înmod diferit dispoziþiile dreptului Uniuniiaplicabile în speþã ºi cã soluþionarea sadepindea de modul în care erauinterpretate dispoziþiile articolului 22 dinRegulamentul nr. 1408/71. În acestecondiþii, Tribunalul Sibiu a hotãrât sãsuspende judecarea cauzei ºi sãadreseze Curþii urmãtoarea întrebarepreliminarã: „Dacã, raportat la prevederilearticolului 22 alineatul (2) al doileaparagraf din [Regulamentul nr. 1408/71],imposibilitatea de acordare a trata-mentului [unei persoane asigurate] în þarade reºedinþã se interpreteazã în modabsolut sau [în mod] rezonabil, respectivdacã situaþia în care, deºi intervenþiachirurgicalã poate fi efectuatã în þara dereºedinþã în timp util ºi corespunzãtor dinpunct de vedere tehnic, în sensul cãexistã specialiºtii necesari ºi chiar ºiacelaºi nivel al cunoºtinþelor despecialitate, totuºi lipsa medicamentelorºi a materialelor medicale de primãnecesitate echivaleazã cu o situaþie încare tratamentul medical necesar nupoate fi acordat în sensul prevederilorarticolului menþionat?”

Prima problemã care s-a ridicat înlegãturã cu aceastã trimitere preliminarãa fost cea a admisibilitãþii. Guvernulromân a invocat urmãtoarele motive deinadmisibilitate: instanþa de trimitere nu aprecizat situaþia de fapt din litigiulprincipal, ci a preluat doar afirmaþiilepãrþilor, deºi susþinerile reclamantei eraudezminþite de pârâte; instanþa de trimiterenu a explicat motivele pentru care unastfel de rãspuns i-ar fi necesar pentrusoluþionarea litigiului principal. CJUE areamintit vocaþia art. 267 TFUE de a fi uninstrument de cooperare între judecãtorul


european ºi cel naþional ºi competenþainstanþei de trimitere de a aprecia perti-nenþa întrebãrilor pe care le adreseazã.Potrivit art. 94 din Regulamentul deprocedurã al Curþii, cererea de deciziepreliminarã trebuie sã cuprindã oexpunere sumarã a obiectului litigiuluiprincipal ºi a faptelor pertinente, astfelcum au fost constatate de instanþa detrimitere, sau cel puþin o expunere acircumstanþelor factuale pe care seîntemeiazã întrebãrile; motivele care audeterminat instanþa de trimitere sãsesizeze Curtea ºi legãtura pe careaceasta o stabileºte între aceste dispoziþiiºi legislaþia naþionalã aplicabilã litigiuluiprincipal. “Întrucât întrebãrile privinddreptul Uniunii beneficiazã de o prezumþiede pertinenþã, Curtea nu poate respingeo cerere formulatã de o instanþã naþionalãdecât dacã este evident cã interpretareasolicitatã a dreptului Uniunii nu are niciolegãturã cu realitatea sau cu obiectullitigiului principal, atunci când problemaeste de naturã ipoteticã ori atunci cândCurtea nu dispune de elementele de faptºi de drept necesare pentru a rãspundeîn mod util la întrebãrile care i-au fostadresate (a se vedea în special HotãrâreaCipolla ºi alþii, C-94/04 ºi C-202/04,EU:C:2006:758, punctul 25, precum ºiHotãrârea Chartered Institute of PatentAttorneys, C-307/10, EU:C:2012:361,punctul 32)”1210. Cererea trimisã deTribunalul Sibiu conþinea expunereacircumstanþelor factuale, deoarece înstadiul procesului de fond, nu se stabiliseîncã dacã medicamentele ºi materialelemedicale de primã necesitate lipseau.Curtea a apreciat cã instanþa de trimitererãspunsese satisfãcãtor ºi cu privire lamotivele care au determinat-o sãsesizeze instanþa Uniunii, reþinând înaceastã privinþã interpretarea diferitã pecare pãrþile o dãdeau dispoziþiei de drepteuropean ºi importanþa crucialã a

interpretãrii acesteia pentru soluþionarealitigiului.

Rãspunzând întrebãrii, Curtea aconstatat cã articolul 22 alineatul (2) aldoilea paragraf din Regulamentulnr. 1408/71 presupune îndeplinireacumulativã a douã condiþii: tratamentul sãse numere printre prestaþiile prevãzute delegislaþia statului membru pe teritoriulcãruia are reºedinþa asiguratul social ºi

tratamentul pe care acesta din urmãintenþioneazã sã îl primeascã în alt statmembru decât statul al cãrui rezident estesã nu poatã, þinând seama de starea saactualã de sãnãtate ºi de evoluþiaprobabilã a bolii sale, sã îi fie acordat înintervalul de timp necesar în mod normalpentru a obþine tratamentul despre careeste vorba în statul membru al cãruirezident este.

Curtea a decis deja cã cea de-a douacondiþie este îndeplinitã atunci cândtratamentul identic sau care prezintãacelaºi grad de eficacitate nu poate fiobþinut în timp util în statul membru alcãrui rezident este persoana interesatã.“În aceastã privinþã, Curtea a precizat cã,în scopul de a aprecia dacã un tratamentcare prezintã acelaºi grad de eficacitatepoate fi obþinut în timp util în statulmembru de reºedinþã, instituþia compe-tentã este obligatã sã ia în consideraretoate împrejurãrile care caracterizeazãfiecare caz concret, þinând seama în modadecvat nu numai de situaþia medicalã apacientului la momentul la care estesolicitatã autorizaþia ºi, dacã este cazul,de gradul de suferinþã sau de naturahandicapului acestuia din urmã, care arputea, de exemplu, sã facã imposibilã sauexcesiv de dificilã exercitarea uneiactivitãþi profesionale, ci ºi deantecedentele acestuia (Hotãrârile Inizan,EU:C:2003:578, punctul 46, Watts,EU:C:2006:325, punctul 62, ºi Elchinov,EU:C:2010:581, punctul 66)”1211. Printre

1210 Pct. 23. 1211 Pct. 32.


circumstanþele pe care instituþia compe-tentã este obligatã sã le ia în considerarepoate fi inclusã lipsa medicamentelor ºia materialelor medicale de primãnecesitate; lipsa echipamentelor specificesau a competenþelor specializate.Aceastã imposibilitate trebuie apreciatã,pe de o parte, la nivelul ansambluluispitalelor din statul membru de reºedinþãapte sã acorde tratamentul despre careeste vorba ºi, pe de altã parte, în raportcu intervalul de timp în care acesta dinurmã poate fi obþinut în timp util.

În mãsura în care susþinerea recla-mantei privind lipsa medicamentelor ºi amaterialelor medicale de primã necesitatede la Institutul de Boli Cardiovasculare dinTimiºoara era doveditã prin probe, Curteade Justiþie a îndemnat instanþa de trimiteresã verifice dacã intervenþia pe carereclamanta trebuia sã o efectueze seputea realiza, în intervalul de timp de 3luni recomandat de medicul curant, într-unalt spital din România.

IV. Egalitatea de tratament în ceeace priveºte încadrarea în muncã ºiocuparea forþei de muncã. Principiulnediscriminãrii pe motiv de vârstã.Principiul nediscriminãrii pe motiv dehandicap (obezitate).

1. La data de 13 noiembrie 2014,Curtea de Justiþie a soluþionat trimitereapreliminarã a unei instanþe spaniole, încauza C-416/13. Cererea a fost formulatãîn cadrul unui litigiu între domnul VitalPérez, pe de o parte, ºi Ayuntamiento deOviedo (municipiul Oviedo, denumit încontinuare „Ayuntamiento”), pe de altãparte, cu privire la decizia acestuia dinurmã de aprobare a unui anunþ deconcurs potrivit cãruia candidaþii laposturile de agenþi ai poliþiei locale nutrebuie sã depãºeascã vârsta de 30 deani. Reclamantul a solicitat anulareamenþiunii privind vârsta, din anunþul

respectiv, motivând cã aceastã condiþienu este nici justificatã, nici întemeiatãîntrucât condiþia fizicã adecvatã pentruexercitarea atribuþiilor este garantatã deprobele fizice impuse de anunþul deconcurs. Instanþa de trimitere a adresatCurþii urmãtoarea întrebare: „Articolul 2alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) ºiarticolul 6 alineatul (1) litera (c) dinDirectiva 2000/78 […], precum ºi articolul21 alineatul (1) din [cartã], în mãsura încare interzic orice discriminare pe motivede vârstã, se opun stabilirii, în temeiul unuianunþ de concurs municipal care aplicãîn mod expres o lege regionalã a unui statmembru, a unei vârste maxime de 30 deani pentru accesul la un post de agent alpoliþiei locale?”

În primul rând, Curtea a arãtat raportulîntre art. 21 din Carta DrepturilorFundamentale ºi Directiva 2000/78: “(...)atunci când este sesizatã cu o întrebarepreliminarã având ca obiect interpretareaprincipiului general al nediscriminãrii pemotive de vârstã, astfel cum esteconsacrat de articolul 21 din cartã,precum ºi de dispoziþiile Directivei 2000/78, în cadrul unui litigiu între un particularºi o autoritate publicã, Curtea examineazãîntrebarea doar în raport cu aceastãdirectivã1212“. Directivei 2000/78 urmã-reºte sã stabileascã un cadru generalpentru a asigura oricãrei persoaneegalitatea de tratament „în ceea cepriveºte încadrarea în muncã ºi ocupareaforþei de muncã”, oferindu-i o protecþieeficientã împotriva discriminãrilor bazatepe unul dintre motivele menþionate laarticolul 1 din aceastã directivã, printrecare se numãrã vârsta. Directiva se aplicãtuturor persoanelor, atât din sectorulpublic, cât ºi din cel privat, în ceea cepriveºte condiþiile de acces la încadrareîn muncã, inclusiv criteriile de selecþie ºicondiþiile de recrutare, oricare ar fi ramurade activitate ºi la toate nivelurile ierarhiei

1212 Pct. 25.


profesionale. Curtea a concluzionat cãDirectiva se aplica împrejurãrilor de faptdin litigiul principal, iar dispoziþia din legearegionalã care instituia limita de vârstãinstituia în mod evident o diferenþã detratament întemeiatã direct pe criteriulvârstei, în sensul dispoziþiilor articolului1 coroborat cu articolul 2 alineatul (2) litera(a) din Directiva 2000/78.

În continuare, Curtea a verificat dacãtratamentul diferenþiat era justificat,conform art. 4 alineatul (1) din Directiva2000/78, de natura activitãþii profesionalesau condiþiile de exercitare a acesteia ºidacã mãsura era proporþionalã cu acestobiectiv. Potrivit jurisprudenþei Curþii,posedarea unor capacitãþi fizice specialeeste o caracteristicã legatã de vârstã. Dinperspectiva unora dintre atribuþiileconcrete pe care agenþii de Poliþietrebuiau sã le îndeplineascã, Curtea aapreciat cã posedarea unor capacitãþifizice speciale poate fi considerat o„cerinþã profesionalã esenþialã ºideterminantã”, în sensul articolului 4alineatul (1) din Directiva 2000/78. Pe dealtã parte, preocuparea de a asiguracaracterul operaþional ºi buna funcþionarea serviciilor de poliþie constituie unobiectiv legitim în sensul articolului 4alineatul (1) din Directiva 2000/78.Analizând proporþionalitatea mãsurii,raportat la acest obiectiv, Curtea aapreciat cã ea este disproporþionalã. “Înaceastã privinþã, trebuie amintit cã, potrivitconsiderentului (23) al Directivei 2000/78,o diferenþã de tratament poate fi justificatã„în împrejurãri foarte limitate”, atunci cândo caracteristicã legatã, printre altele, devârstã constituie o cerinþã profesionalãesenþialã ºi determinantã”1213. Curtea aremarcat cã obiectivul legitim urmãrit prininstituirea limitei maxime de vârstã, puteafi atins prin probele din concurs, carepermiteau selectarea persoanelor cucondiþia fizicã specialã impusã pentru

exercitarea profesiei, într-un mod maipuþin restrictiv decât stabilirea unei vârstemaxime.

Potrivit articolului 6 alineatul (1) dinDirectiva 2000/78, un tratament diferenþiatpe motive de vârstã nu constituie odiscriminare atunci când este justificat înmod obiectiv ºi rezonabil, în cadruldreptului naþional, de un obiectiv legitimprivind, printre altele, politica ocupãriiforþei de muncã, piaþa muncii ºi formareaprofesionalã, iar mijloacele de realizarea acestui obiectiv sunt corespunzãtoareºi necesare. Lipsa unei precizãri în cadrulreglementãrii în discuþie în litigiul principala obiectivului urmãrit nu conduce laexcluderea automatã a posibilitãþiijustificãrii sale în temeiul articolului 6alineatul (1) din Directiva 2000/78. “Înlipsa unei astfel de precizãri, esteimportant ca alte elemente deduse dincontextul general al mãsurii respective sãpermitã identificarea obiectivului pe carese întemeiazã aceasta din urmã în scopulexercitãrii unui control jurisdicþional cuprivire la legitimitatea sa, precum ºi cuprivire la caracterul corespunzãtor ºinecesar al mijloacelor utilizate pentrurealizarea acestui obiectiv”1214. Deºiguvernul spaniol a invocat ca obiectiv almãsurii în cauzã o structurã a vârstelorechilibratã, din elementele dosaruluiprezentat Curþii, nu a rezultat cã mãsurarespectivã viza promovarea unor noiangajãri. Din consideraþiile formulate deinstanþa de trimitere, a rezultat cã cerinþaprivind vârsta se întemeia pe necesitateaformãrii pentru postul respectiv ºi peobþinerea unei perioade de încadrarerezonabile înaintea pensionãrii sau atrecerii la o altã activitate. Curtea aapreciat cã astfel de motive sunt de naturãsã justifice în mod obiectiv ºi rezonabil,în cadrul dreptului naþional, o diferenþã detratament pe motive de vârstã. Deºistatele membre dispun de o largã marjã

1213 Pct. 46. 1214 Pct. 62.


de apreciere în alegerea mãsurilor carepot duce la îndeplinirea obiectiveloracestora în materie de politicã socialã ºide ocupare a forþei de muncã, aceastãmarjã de apreciere nu poate avea ca efectgolirea de conþinut a aplicãrii principiuluinediscriminãrii pe motive de vârstã.Astfel, niciun element prezentat Curþii nua permis sã se considere cã limita privindvârsta recrutãrii era corespunzãtoare ºinecesarã în raport cu obiectivul privindasigurarea formãrii agenþilor în cauzã. Deasemenea, nu a fost consideratãnecesarã pentru a asigura agenþilormenþionaþi o perioadã de încadrarerezonabilã înaintea pensionãrii, în sensularticolului 6 alineatul (1) litera (c) dinDirectiva 2000/78, condiþia privind vârstamaximã.

Concluzia Curþii a fost “cã articolul 2alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) ºiarticolul 6 alineatul (1) litera (c) dinDirectiva 2000/78 trebuie interpretate însensul cã se opun unei reglementãrinaþionale precum cea în discuþie în litigiulprincipal, care stabileºte o vârstã maximãde 30 de ani pentru recrutarea agenþilorpoliþiei locale”1215.

2. O altã hotãrâre interesantã pronun-þatã cu privire la nediscriminarea înprivinþa încadrãrii ºi ocupãrii forþei demuncã este cea din cauza C-354/13,pronunþatã la 18 decembrie 2014.Hotãrârea a fost pronunþatã tot pe calepreliminarã, iar cererea de deciziepreliminarã a fost ridicatã în cadrul unuilitigiu dintre un sindicat al lucrãtorilor, înnumele domnului Kaltoft, pe de o parte,ºi Kommunernes Landsforening (KL)(asociaþie naþionalã a municipalitãþilordaneze), în numele Billund Kommune(Comuna Billund, Danemarca), pe de altãparte, cu privire la legalitatea concedieriidomnului Kaltoft, pretins întemeiatã peobezitatea acestuia.

Billund Kommune, una dintre adminis-traþiile publice daneze, l-a angajat pe dl.Kaltoft în calitate de asistent maternal,funcþie pe care acesta a exercitat-oaproximativ 15 ani. În tot acest timp, dl.Kaltoft a fost obez, în sensul definiþieiOrganizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii ºi chiara fãcut eforturi sã slãbeascã, cu ajutorfinanciar din partea angajatorului sãu, înperioada 2008-2009, însã fãrã rezultat.Prin scrisoarea din 22 noiembrie 2010,Billund Kommune l-a concediat pedomnul Kaltoft, arãtând cã aceastãconcediere intervenea dupã o „evaluareconcretã motivatã de scãderea numãruluide copii”. FOA, în numele domnuluiKaltoft, a introdus o acþiune la Tribunaluldin Kolding susþinând cã, cu ocaziaconcedierii sale, domnul Kaltoft a fostvictima unei discriminãri pe motive deobezitate ºi cã trebuie sã obþinã dauneinterese pentru aceastã discriminare.Acest tribunal a adresat CJUE urmã-toarele întrebãri preliminare: „1) Discri-minarea pe motive de obezitate sãvârºitãpe piaþa muncii în general sau de cãtreun angajator public în special estecontrarã dreptului Uniunii, astfel cum seconcretizeazã de exemplu în articolul 6,referitor la drepturile fundamentale, dinTratatul privind Uniunea Europeanã?;2) O eventualã interdicþie privind discri-minarea pe motive de obezitate prevãzutãde dreptul Uniunii este direct aplicabilãraporturilor dintre un cetãþean danez ºiangajatorul acestuia care este o autoritatepublicã?; 3) În mãsura în care Curteaconsiderã cã în Uniunea Europeanãdiscriminarea pe motive de obezitate esteinterzisã pe piaþa muncii în general saudin partea unui angajator public în special,examinarea aspectului dacã s-a încãlcato eventualã interdicþie privinddiscriminarea pe motive de obezitatetrebuie sã aibã loc conform principiului

1215 Pct. 74.


repartizãrii sarcinii probei, astfel încât, învederea punerii eficiente în aplicare ainterdicþiei în cazul în care se probeazã oastfel de discriminare, sarcina probeitrebuie sã revinã angajatorului pârât […]?;4) Obezitatea poate fi consideratã unhandicap, inclus în protecþia instituitã deDirectiva 2000/78[…], ºi, în caz afirmativ,care sunt criteriile decisive pentru a stabilidacã obezitatea unei persoane implicã înmod concret protecþia acestei persoaneprin interdicþia privind discriminarea pemotive de handicap cuprinsã în aceastãdirectivã?”

Cu privire la prima întrebare, Curtea arãspuns cã dreptul Uniunii, nici cel primar,nici cel derivat, nu cuprinde o interdicþieprivind discriminarea pe motive deobezitate ca atare. Potrivit jurisprudenþeiCurþii, domeniul de aplicare al Directivei2000/78 nu trebuie extins prin analogiedincolo de discriminãrile întemeiate pemotivele enumerate în mod exhaustiv laarticolul 1 din aceasta1216. Directiva seaplicã însã atât în domeniul public, cât ºiîn cel privat ºi trebuie respectatã inclusivde organismele publice, în calitate deangajator.

În continuare, dupã ce a respinsexcepþia inadmisibilitãþii invocat deguvernul danez, Curtea a analizat ceade-a patra întrebare preliminarã, maiexact dacã starea de obezitate a unuilucrãtor poate constitui un „handicap”, însensul Directivei 2000/78. Curtea areamintit finalitatea, domeniul deaplicarea al directivei ºi definiþia noþiuniide „handicap” în sensul Directivei 2000/78: o limitare care rezultã în special dinafecþiuni fizice, mentale sau psihice petermen lung, a cãror interacþiune cudiferite bariere poate împiedicaparticiparea deplinã ºi efectivã apersoanei în cauzã la viaþa profesionalãîn condiþii de egalitate cu ceilalþi lucrãtorisau îngreuneazã exercitarea uneiactivitãþi profesionale1217.

Curtea a apreciat cã starea deobezitate nu constituie, în general, unhandicap în sensul Directivei 2000/78,deoarece nu are drept consecinþãnecesarã limitarea activitãþii profesionale.Totuºi, în anumite circumstanþe, obezi-tatea poate avea astfel de consecinþe: încazul în care aceastã stare cauzeazã olimitare care rezultã în special dinafecþiuni fizice, mentale sau psihice petermen lung, a cãror interacþiune cudiferite bariere poate împiedica partici-parea deplinã ºi efectivã a persoanei încauzã la viaþa profesionalã în condiþii deegalitate cu ceilalþi lucrãtori. Dacãlimitarea pe care o produce în participareapersoanei la viaþa profesionalã este delungã duratã, cu atât mai mult obezitateaintrã în sfera noþiunii de “handicap”. “Înipoteza în care instanþa de trimitere arajunge la concluzia cã obezitateadomnului Kaltoft îndeplineºte condiþiilemenþionate la punctul 53 din prezentahotãrâre, trebuie amintit cã, în ceea cepriveºte sarcina probei aplicabilã,conform articolului 10 alineatul (1) dinDirectiva 2000/78, statele membre trebuiesã ia mãsurile necesare, în conformitatecu sistemul juridic propriu, astfel încât,atunci când o persoanã se considerãlezatã prin nerespectarea în ceea ce opriveºte a principiului egalitãþii detratament ºi prezintã, în faþa unei jurisdicþiisau a unei alte instanþe competente, faptecare permit prezumþia existenþei uneidiscriminãri directe sau indirecte, îi revinepârâtului sarcina de a dovedi cã principiulrespectiv nu a fost încãlcat. Conformalineatului (2) al articolului menþionat,alineatul (1) al acestuia nu aduce atingereadoptãrii de cãtre statele membre a unornorme privind sarcina probei care sã fiemai favorabile reclamanþilor”1218.

Rubricã realizatã delector univ. dr. Anamaria Groza,judecãtor, Judecãtoria Strehaia

1216 Pct. 36.1217 Pct. 53, 54.

1218 Pct. 63.


1. Afectarea statutului judecãto-rului/procurorului prin extindereaefectelor suspendãrii din funcþie,dispusã în temeiul art. 62 alin. (1) dinLegea nr. 303/2004. Acestea constaudoar în neplata drepturilor salariale peperioada suspendãrii, neluarea încalcul a respectivei perioade înstabilirea vechimii în magistraturã,respectiv inaplicabilitatea interdicþiilorºi incompatibilitãþilor prevãzute la art.5 ºi art. 8 din acelaºi act normativ.

(Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Secþia de contencios administrativ ºifiscal, decizia nr. 2032 din 30 aprilie 2014,dosar nr. 5021/1/2013)

Din examinarea lucrãrilor din dosar,constatã urmãtoarele:

Prin Hotãrârea nr.1051 din 8 octombrie2013, Plenul Consiliului Superior alMagistraturii a dispus respingerea cereriide pensionare anticipatã formulate dedomnul N., procuror la Parchetul de pelângã Judecãtoria Olteniþa ºi înaintareacãtre Preºedintele României a propuneriide eliberare din funcþie a domnului N.,procuror la Parchetul de pe lângãJudecãtoria Olteniþa, ca urmare acondamnãrii penale definitive a acestuiaºi înaintarea hotãrârii cãtre PreºedinteleRomâniei, în vederea emiterii decretuluide eliberare din funcþie.

Pentru a hotãrî astfel, Plenul aconstatat cã, la data de 26.10.2012,Secþia pentru procurori din cadrulConsiliului Superior al Magistraturii adispus prin Hotãrârea nr. 372/2012,

suspendarea din funcþie a domnului N.,procuror în cadrul Parchetului de pe lângãJudecãtoria Olteniþa, ca urmare a puneriiîn miºcare a acþiunii penale împotriva sapentru sãvârºirea infracþiunii de luare demitã.

Prin sentinþa penalã nr.106/12.03.2013, Curtea de Apel Bucureºti,Secþia I Penalã l-a condamnat peinculpatul N. la pedeapsa de 4 aniînchisoare, iar condamnarea a rãmasdefinitivã prin decizia nr.2772/19.09.2013a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, Secþiapenalã, prin respingerea recursurilordeclarate de cãtre Parchetul de pe lângãînalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, DirecþiaNaþionalã Anticorupþie ºi de cãtreinculpatul N..

Plenul Consiliului Superior al Magis-traturii a analizat cererea domnului N. depunere în executare a deciziei civilenr.6187/17.09.2013 a Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie, în sensul soluþionãriicererii acestuia de pensionare anticipatã,constatând urmãtoarele aspecte:

O primã cerere de pensionareanticipatã a fost adresatã ConsiliuluiSuperior al Magistraturii de cãtre domnulN. la data de 29.08.2012, însã aceastanu era însoþitã de o decizie de pensionare,astfel încât aceastã cerere nu poategenera efecte juridice, atât timp cât însusþinerea acesteia nu a fost depusã odecizie de pensionare a casei teritorialede pensii competente.

Plenul a remarcat faptul cã domnul N.a adresat Casei teritoriale de pensiiCãlãraºi, la data de 12.11.2012, o cerere

Din jurisprudenþa recentã înmateria organizãrii

judecãtoreºti ºi a statutuluimagistraþilor


de pensionare anticipatã, urmare acesteafiind emisã decizia nr. 166375/07.12.2012. Ulterior emiterii acesteidecizii, domnul N. a reiterat cererea sade pensionare anticipatã ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, noua cerere fiindînregistratã sub nr. 2/23740/1154/03.01.2013.

Faþã de cele de mai sus, în consi-derarea dispoziþiilor legale incidente,Plenul a apreciat cã data ce trebuie avutãîn vedere la analizarea unei cereri depensionare (în cazul în care nu se solicitãca aceasta sã opereze de la o datãulterioarã) este data la care magistratulîn funcþie adreseazã cererea de stabilirea drepturilor bãneºti Casei teritoriale depensii competente, iar nu data sesizãriiConsiliului Superior al Magistraturii.

Or, dat fiind faptul cã domnul N. a fostsuspendat din funcþia de procuror la datade 28.10.2012, ca urmare a punerii înmiºcare a acþiunii penale împotriva sa,Plenul a constatat cã aceastã datã asuspendãrii clin funcþie este anterioarãsesizãrii Casei teritoriale de pensiicompetente.

Întrucât cererea magistratului depensionare anticipatã urmãreºtevalorificarea unui drept ce decurge dincalitatea sa de magistrat, drept suspendatºi în considerarea faptului cã domnul N.era suspendat din funcþie la dataformulãrii cererii de pensionare anticipatã,situaþie incidentã ºi în prezent, când, dealtfel, a survenit ºi o sentinþã penalãdefinitivã de condamnare a magistratului,Plenul Consiliului Superior al Magistraturiia apreciat cã se impune respingereacererii de pensionare anticipatã formulatã.

Faþã de condamnarea definitivã adomnului N. pentru sãvârºirea uneiinfracþiuni, Plenul a reþinut cã, potrivit art.65 alin. (1) lit.f din Legea nr. 303/2004,republicatã, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, judecãtorii ºi procurorii sunteliberaþi din funcþie ca urmare a surveniriiunei astfel de împrejurãri.

Având în vedere sentinþa penalã nr.106/12.03.2013 a Curþii de Apel

Bucureºti, definitivã prin decizia nr.2772/19.09.2013 a Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie ºi dispoziþiile imperative privindeliberarea din funcþie, ca urmare acondamnãrii penale definitive, PlenulConsiliului Superior al Magistraturii adispus înaintarea cãtre PreºedinteleRomâniei a propunerii de eliberare dinfuncþie a domnului N., procuror laParchetul de pe lângã JudecãtoriaOlteniþa, ca urmare a condamnãrii penaledefinitive a acestuia.

Prin contestaþia formulatã în termenulprevãzut de lege, N. a solicitat anulareaHotãrârii Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 1051 din data de 8octombrie 2013, obligarea intimatuluiConsiliul Superior al Magistraturii sã emitão nouã hotãrâre, prin care sã propunãeliberarea din funcþie a contestatoruluiprin pensionare, de la data prevãzutã îndecizia de pensionare nr. 166375 din datade 7 decembrie 2012 emisã de CasaTeritorialã de Pensii Cãlãraºi, iar nupentru condamnare penalã definitivã, cumîn mod nelegal s-a dispus prin hotãrâreaatacatã, precum ºi obligarea intimatuluila plata cheltuielilor de judecatã.

S-a învederat, de cãtre contestatorulN., cã hotãrârea atacatã este nelegalã,întrucât s-a încãlcat dreptul constituþionalla pensie ºi s-a împiedicat exerciþiuldreptului la încetarea funcþiei prinpensionare fãrã temei legal, s-au încãlcatdispoziþiile legale privind atribuþiile ºicompetenþele Consiliului Superior alMagistraturii, s-au încãlcat prevederile art.44 alin. (1) din Constituþia României ºi aleProtocolului nr. 1 la Convenþia pentruApãrarea Drepturilor Omului ºi LibertãþilorFundamentale, s-a încãlcat prezumþia denevinovãþie (art. 6 alin. 1 din Convenþieºi art. 11 din Declaraþia Universalã aDrepturilor Omului) ºi principiul egalitãþiiîn faþa legii ºi a nediscriminãrii (art. 7 dinDeclaraþia Universalã a DrepturilorOmului, art. 14 din Convenþie, Protocolulnr. 12 la Convenþie, art. 16 alin. 1 ºi 2 dinConstituþia României).

Cu referire la motivul de nelegalitateconstând în încãlcarea dreptului


constituþional la pensie ºi împiedicareaexercitãrii dreptului la încetarea funcþieiprin pensionare, s-a arãtat, de cãtrecontestator, cã potrivit art. 47 alin. (2) dinConstituþia României ºi art. 1 din Legeanr. 263/2010 privind sistemul unitar depensii publice (aplicabil ºi magistraþilor,conform art. 6 alin.2 din lege), dreptul lapensie este garantat, ºi cã acest drept senaºte prin cererea formulatã de persoanaîndreptãþitã ºi adresatã casei teritoriale depensii (art. 103 din Legea nr. 263/2010),sub condiþia îndeplinirii condiþiilor legalede pensionare, ce urmeazã a fi constatatede casa de pensii (art. 104 alin. 1 ºi 2 dinLegea nr. 263/2010).

Tot astfel, s-a relevat cã art. 82 dinLegea nr. 303/2004 prevede dreptul lapensie al magistraþilor iar art. 65 alin. (1)lit. b) din acelaºi act normativ stipuleazãcã eliberarea din funcþie a magistraþilorse face „prin pensionare, potrivit legii”,aceastã ultimã normã trimiþând ladispoziþiile de drept comun în ceea cepriveºte stabilirea de cãtre caseleteritoriale de pensii a dreptului la pensieîn condiþiile Legii nr. 263/2010.

Or, s-a evocat cã, la data de 29 august2012, când contestatorul a formulatcerere de pensionare, erau îndeplinitecondiþiile legale pentru pensionareaacestuia, astfel cum rezultã din deciziade pensionare emisã de Casa Teritorialãde Pensii a judeþului Cãlãraºi la data de7 decembrie 2012, aºa încât nu exista niciun temei de drept care sã justifice refuzulintimatului Consiliul Superior alMagistraturii de a respinge cererea depensionare.

A remarcat contestatorul cã legiuitorul,prin art. 104 din Legea nr. 273/2010 ºiart. 85 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, aînþeles sã distingã între naºterea dreptuluila pensie, stabilirea dreptului la pensie ºiacordarea, respectiv plata acesteia,noþiunile nefiind echivalente, ºi aconsiderat acesta cã, în ipoteza statuatãde legea specialã privind statutulmagistraþilor, chiar dacã plata efectivã apensiei este cea a emiterii decretului

prezidenþial, pensia se cuvine ºi sestabileºte tot în condiþiile prevãzute delegea pensiilor, întrucât legea specialãprivind statutul magistraþilor nu derogã dela dispoziþiile de drept comun în ceea cepriveºte naºterea ºi recunoaºtereadreptului la pensie ci doar în privinþa plãþiiefective a acestor drepturi. Or, potrivitdeciziei emise de Casa Teritorialã dePensii Cãlãraºi, drepturile contestatoruluiau fost stabilite începând cu data de 12noiembrie 2012.

Tot astfel, în lumina principiuluiegalitãþii în faþa legii, a nediscriminãrii ºia prezumþiei de nevinovãþie, garanþiifundamentale ale dreptului la un procesechitabil (noþiunea de proces fiindînþeleasã ºi definitã în jurisprudenþaCEDO ca incluzând ºi faza prejudicialã,administrativã a procedurii de soluþionarea unei cauze), a apreciat contestatorul cãnu exista nici un fundament legal pentrurefuzul intimatului de a recunoaºte dreptulsãu la eliberarea din funcþie prinpensionare, drept conferit de legiuitor prindispoziþiile art. 65 lit. b) din Legea nr. 303/2004, întrucât la data la care cererea depensionare trebuia evaluatã ºi soluþionatãnu exista nici un concurs între cauza deîncetare a funcþiei prin pensionare ºi ceaîntemeiatã pe condamnarea penalãdefinitivã.

Dimpotrivã, s-a susþinut cã ºi conduitadilatorie a intimatului, refuzul de asoluþiona cererea contestatoruluiformulatã încã din data de 29 august2012, refuz sancþionat prin decizia nr.6187 din data de 17 septembrie 2013 aÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie – Secþiade contencios administrativ ºi fiscal, agenerat premisa cazului de eliberare dinfuncþie a petentului pentru condamnarepenalã definitivã, prin înfrângereadreptului nãscut ºi recunoscut prin deciziaorganului competent (casa de pensii) dea înceta funcþia prin pensionare.

Cât priveºte motivul de nelegalitatereprezentat de încãlcarea dispoziþiilorlegale privind atribuþiile ºi competenþeleConsiliului Superior al Magistraturii, s-a


apreciat de cãtre contestator cã intimatulnu se putea pronunþa – aºa cum aprocedat prin hotãrârea contestatã –asupra admiterii sau respingerii cererii depensionare, în condiþiile în care aceastãcompetenþã este datã de legiuitor caseide pensii, conform art. 103-104 din Legeanr. 263/2010, iar nu Consiliului Superioral Magistraturii.

Plenul Consiliului Superior alMagistraturii, s-a susþinut, poate hotãrînumai asupra cererii de eliberare dinfuncþie prin pensionare, intimatul fiindabilitat a face propunere PreºedinteluiRomâniei în vederea emiterii decretuluiprezidenþial în acest sens (art. 35 lit. adin Legea nr. 317/2004), fãrã a puteaverifica îndeplinirea sau nu a condiþiilorde pensionare.

Contestatorul a mai susþinut cã fiindîncãlcat dreptul sãu la dobândirea înpatrimoniu a pensiei de la data la careaceasta îi era cuvenitã potrivit dispoziþiilorart. 103 din Legea nr. 263/2010, respectivdata îndeplinirii condiþiilor de dobândirea dreptului la pensie constatatã deorganul competent, este privat devaloarea patrimonialã a acestui drept deasigurãri sociale, veritabil bun în sensulProtocolului nr. adiþional 1 la Convenþie,supus protecþiei constituþionale (art. 44alin. 1) ºi dreptului internaþional.

S-a apreciat de cãtre contestator cã,prin respingerea cererii sale de încetarea funcþiei prin pensionare ºi prinformularea propunerii de eliberare dinfuncþie pentru condamnare penalã,intimatul a comis un grav abuz înexercitarea atribuþiilor, încercând, prinputerea proprie a actului administrativemis, sã impunã o modificare a legii pecare legiuitorul însuºi a refuzat-o pânã lamomentul formulãrii contestaþiei, ºi sãgenereze o sancþiune penalã (privarea dedreptul la pensie legal consacrat) încondiþiile în care legea penalã ºi nicihotãrârea judecãtoreascã de condamnarenu instituie o asemenea sancþiune.

S-a mai învederat, prin contestaþie, cãrefuzând sã analizeze ºi sã soluþioneze

cererea contestatorului de pensionare, înraport cu realitatea existentã la momentulmanifestãrii de voinþã, în sensul încetãriifuncþiei pentru acest motiv, intimatul aîncãlcat prezumþie de nevinovãþie, fiindevident cã, pânã la condamnareadefinitivã penalã, contestatorul aredrepturile oricãrui magistrat careîndeplineºte condiþiile pensionãrii, iaraceste condiþii nu pot fi analizate prinprisma unei conduite viitoare, nicisuspendate sau circumstanþiate înexercitare în funcþie de o posibilã soluþieviitoare a unei instanþe penale, întrucâtar însemna sã se condiþioneze prin actadministrativ un drept consacrat delegiuitor pur ºi simplu, necondiþionat, înabsenþa unui text normativ care sãpermitã acest lucru.

În fine, contestatorul a apreciat cã prinhotãrârea contestatã a fost încãlcat ºiprincipiul egalitãþii în faþa legii ºi alnediscriminãrii (art. 7 din DeclaraþiaUniversalã a Drepturilor Omului, art. 14din Convenþie, Protocolul nr. 12 adiþionalla Convenþie, art. 16 alin. 1 ºi 2 dinConstituþia României), dreptulcontestatorului la pensie, nãscut anteriorcondamnãrii definitive, trebuind sã fierespectat ºi recunoscut în aceeaºimãsurã cu cel al oricãrui magistratprezumat nevinovat.

S-a precizat, drept consecinþã aanalizei realitãþii juridice de la data naºteriidreptului contestatorului la pensie prinprisma prezumþiei de nevinovãþie, cã nuexistã nici un fundament legal pentru aplasa chestiunea analizei drepturilorcontestatorului sub incidenþa unui altregim juridic decât cel definit de legepentru magistraþii al cãror drept deîncetare a funcþiei prin pensionare s-anãscut.

A concluzionat contestatorul cã refuzulintimatului de a recunoaºte dreptul sãude pensie pe o perioadã însemnatã detimp (un an de zile) ºi de a-l nega lamomentul schimbãrii realitãþii juridice faþã


de aceea de la momentul naºteriidreptului reprezintã o încãlcare gravã aprincipiului egalitãþii în faþa legii ºi alnediscriminãrii, deoarece soluþia datãcererii petentului este diferitã de cea datãoricãrui alt magistrat aflat în condiþiisimilare la data naºterii dreptului, iardiferenþa de soluþii este discriminatorie peconsiderente de vinovãþie penalã, deºi unasemenea motiv de distincþie nu erapermis intimatului datoritã forþeiprezumþiei de nevinovãþie la data la careacesta trebuia sã facã propunerea pentrueliberare din funcþie a contestatorului prinpensionare.

Prin adresa nr. 24442/1154/2013Consiliul Superior al Magistraturii, prinsecretarul general, a înaintat la dosardeclaraþia de recurs, în formã olografã,formulatã de N.G. pe o copie a buletinuluisãu de identitate, în numele lui N.,împotriva Hotãrârii nr. 1051 din data de 8octombrie 2013 a Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, declaraþieînsoþitã de o copie a ordinii de zisoluþionate a Plenului Consiliului Superioral Magistraturii din data de 8 octombrie2013 ºi de un exemplar al recursuluiîndreptat împotriva Hotãrârii PlenuluiConsiliului Superior al Magistraturii dindata de 30 ianuarie 2013, soluþionatirevocabil prin decizia nr.6187 pronunþatãla data de 17 septembrie 2013 de ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie – Secþia decontencios administrativ ºi fiscal.

Prin întâmpinarea depusã la dosarulcauzei, intimatul Consiliul Superior alMagistraturii a invocat, în principal,excepþia lipsei dovezii calitãþii dereprezentant, cu consecinþa anulãriicontestaþiei, în ipoteza în care aceastãdovadã nu va fi fãcutã în condiþiile art. 82alin. (1) din Codul de procedurã civilã, ºiîn subsidiar, a solicitat respingereacontestaþiei ca nefondatã. (…)

Pe fondul contestaþiei, intimatulConsiliul Superior al Magistraturii a arãtatcã în mod legal ºi întemeiat a dispus, prin

Hotãrârea Plenului nr. 1051 din data de 8octombrie 2013, respingerea cererii depensionare anticipatã formulatã decontestatorul N. ºi înaintarea cãtrePreºedintele României a propunerii deeliberare din funcþie ca urmare acondamnãrii definitive a acestuia.

În ceea ce priveºte cererea depensionare anticipatã, analizatã încondiþiile punerii în executare a decizieinr. 6187 din data de 17 septembrie 2013a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie –Secþia de contencios administrativ ºifiscal, Plenul Consiliului Superior alMagistraturii a reþinut cã dreptul depensionare anticipatã aparþine doarjudecãtorilor ºi procurorilor în funcþie,aceastã concluzie, potrivit cãreia un astfelde drept presupune ca ºi condiþie premisãca titularul sã fie în activitate, rezultânddin coroborarea prevederilor art. 82 alin.(5) cu art. 83 ind. 1 ºi art. 85 alin. (3) dinLegea nr. 303/2004, republicatã, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare. Oprimã cerere de pensionare anticipatã afost adresatã Consiliului Superior alMagistraturii la data de 29 august 2012,aceastã cerere nefiind însoþitã de odecizie de pensionare. Sub acest aspects-a învederat faptul cã, deºi pensia demagistrat este o pensie specialã, calcululdrepturilor de pensie este atributulexclusiv al Casei teritoriale de pensii,astfel cum rezultã implicit din dispoziþiileart. 85 alin. (3) din Legea nr. 303/2004privind statutul judecãtorilor ºiprocurorilor, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare.

Contestatorul a adresat CaseiTeritoriale de Pensii Cãlãraºi, la data de12 noiembrie 2012, o astfel de cerere depensionare anticipatã, fiind emisã la datade 7 decembrie 2012 decizia nr. 166375.Ulterior emiterii acestei decizii contes-tatorul a reiterat cererea sa de pensionareanticipatã, cererea fiind înregistratã laConsiliul Superior al Magistraturii sub nr.2/23740 din 3 ianuarie 2013.


În considerarea aspectelor susrelevate, Plenul Consiliului Superior alMagistraturii a reþinut în mod judicios cãdata care trebuie avutã în vedere laanalizarea unei cereri de pensionare – încazul în care nu se solicitã ca aceasta sãopereze la o datã ulterioarã – este datala care magistratul în funcþie adreseazãcererea de stabilire a drepturilor bãneºticasei teritoriale de pensii competente, iarnu data sesizãrii Consiliului Superior alMagistraturii.

Or, dat fiind faptul cã contestatorul afost suspendat din funcþia de procuror ladata de 28 octombrie 2012, ca urmare apunerii în miºcare a acþiunii penaleîmpotriva sa, Plenul a constatat cãaceastã datã a suspendãrii esteanterioarã sesizãrii Casei teritoriale depensii competente.

S-a susþinut cã, deºi Legea nr. 303/2004 expune doar câteva din efectelesuspendãrii din funcþie a unui magistrat,precum neplata drepturilor salariale,neincluderea perioadei suspendãrii înperioada de vechime în funcþie ºi inapli-cabilitatea interdicþiilor ºi incompati-bilitãþilor prevãzute la art. 5 ºi 8, aceastãenumerare nu are un caracter limitativ, ciunul exemplificativ.

Intimatul a fãcut referire ºi laprevederile art. 49 alin. (4) din Codulmuncii, care prevede cã „în cazulsuspendãrii contractului individual demuncã din cauza unei fapte imputabilesalariatului, pe durata suspendãrii, acestanu va beneficia de nici un drept carerezultã din calitatea de salariat”, ºi, încontextul prezentat, a apreciat cãsolicitarea contestatorului de eliberare dinfuncþie prin pensionare urmãreºtevalorificarea unui drept ce decurge dincalitatea de magistrat, drept suspendat lamomentul formulãrii cererii.

Prin urmare, în vederea punerii înexecutare a deciziei nr. 6187 din data de17 septembrie 2013 a Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie, prin care Consiliul

Superior al Magistraturii a fost obligat sãprocedeze la soluþionarea cererii deeliberare din funcþie prin pensionare acontestatorului, iar nu la soluþionareacererii într-un sens sau altul, s-a statuat,în conformitate cu argumentele de fapt ºide drept expuse mai sus, cã aceastãcerere trebuie respinsã, urmând caeliberarea din funcþie sã intervinã caurmare a condamnãrii penale definitive acontestatorului.

A relevat intimatul, pe de altã parte,cã textul art. 65 alin. (1) ºi (2) din Legeanr. 303/2004 privind statutul judecãtorilorºi procurorilor, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare, nu stabileºte oordine de prioritate în situaþia în careintervin douã sau mai multe cauze ce potconduce la eliberarea din funcþie a unuimagistrat, dar cu toate acestea rezultã,din ansamblul reglementãrii Legii nr. 303/2004, cã acest act normativ face distincþieîntre motivele imputabile, respectivneimputabile de eliberare din funcþie aunui judecãtor sau procuror, reglemen-tând anumite drepturi pentru magistraþiieliberaþi din motive neimputabile (art. 33alin. 1, art. 65 alin. 6 ºi art. 82 alin. 5).

Eliberarea din funcþie prin pensionarese circumscrie motivelor neimputabile deîncetare a activitãþii, în timp ce inter-venirea unei condamnãri definitive pentrusãvârºirea unei infracþiuni face parte dincategoria motivelor imputabile de încetarea activitãþii unui magistrat, respectiv deeliberare a sa din funcþie.

A reiterat intimatul Consiliul Superioral Magistraturii faptul cã, deºi legea nustabileºte o ordine de prioritate când intrãîn concurs douã sau mai multe cauze ceconduc la eliberarea din funcþie amagistratului, o astfel de prioritate trebuiestabilitã, în concret, în funcþie decircumstanþe. Astfel de argumente, s-aprecizat, pot susþine opinia intimatului dindata de 8 octombrie 2013, de înaintarecãtre Preºedintele României a propuneriide eliberare din funcþie a contestatorului,ca urmare a condamnãrii penale definitivea acestuia.


Tot ca argumente în susþinere,Consiliul Superior al Magistraturii asubliniat cã acceptarea ipotezei în sensulcã nu existã nicio dispoziþie legalã caresã interzicã posibilitatea pensionãriimagistratului pe perioada suspendãrii arconduce la o evidentã eludare aprevederilor legale care reglementeazãca ºi cauzã de eliberare din funcþie amagistratului condamnarea definitivã aacestuia pentru o infracþiune.

Cauza instituitã la lit. f) a art. 65 alin.(1) din Legea nr. 303/2004 ar putea fiastfel înlãturatã discreþionar, prin simplamanifestare de voinþã a magistratului, însensul formulãrii unei cereri depensionare, dupã punerea în miºcare aacþiunii penale împotriva sa ºi suspen-darea din funcþie pânã la momentulsoluþionãrii definitive a procesului penal.În condiþiile expuse, textul nu ºi-ar maiputea gãsi niciodatã aplicabilitatea, ornormele de drept trebuie aplicate ºiinterpretate în sensul producerii de efecte.

În raport de cele prezentate, a apreciatintimatul Consiliul Superior al Magis-traturii cã nu pot fi reþinute criticile denelegalitate invocate de contestatorul N.,referitoare la încãlcarea prevederilor art.47 alin. (2) din Constituþie, art. 1 ºi 6 dinLegea nr. 263/2010 privind sistemul unitarde pensii publice ºi a dispoziþiilor legaleprivind atribuþiile ºi competenþeleConsiliului Superior al Magistraturii.Cererile pentru eliberarea din funcþie amagistraþilor sunt de competenþaConsiliului Superior al Magistraturii potrivitart. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare.

Cu privire la pretinsa încãlcare aprevederilor art. 44 alin. (1) din ConstituþiaRomâniei ºi a Protocolului nr. 1 Adiþionalla Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului, a subliniat intimatul cã nu poatefi reþinutã existenþa unui drept deproprietate în patrimoniul contestatoruluisau o valoare patrimonialã sub forma uneicreanþe certe, ce-i poate conferi o

speranþã legitimã cu privire la valorificareaei.

Referitor la pretinsa încãlcare aprezumþiei de nevinovãþie din perspectivasusþinutã de contestator, s-a susþinut cãnici aceastã susþinere nu poate fi reþinutã,întrucât a beneficiat de aceastã prezumþiepânã la momentul condamnãrii saledefinitive printr-o hotãrâre a instanþeipenale.

Nici argumentele privitoare la pretinsadiscriminare a contestatorului nu au fostconsiderate întemeiate, eliberarea dinfuncþie ca urmare a unei condamnãridefinitive dispunându-se faþã de toþi ceiaflaþi într-o astfel de situaþie, când intrã înconcurs cu o cerere de eliberare dinfuncþie prin pensionare formulatã, deregulã, dupã demararea demersurilor înprocesul penal.

Or, aºa cum s-a mai relevat, accep-tarea ipotezei în sensul cã nu existã niciodispoziþie legalã care sã interzicãposibilitatea pensionãrii magistratului peperioada suspendãrii ar conduce la oevidentã eludare a prevederilor legalecare reglementeazã drept cauzã deeliberare din funcþie a magistratuluicondamnarea definitivã a acestuia pentruo infracþiune.

Prin urmare, cauza instituitã la lit. f) aart. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 arputea fi astfel înlãturatã discreþionar, prinsimpla manifestare de voinþã amagistratului, în sensul formulãrii uneicereri de pensionare, dupã punerea înmiºcare a acþiunii penale împotriva sa ºisuspendarea din funcþie pânã lamomentul soluþionãrii definitive aprocesului penal.

(…) La termenul de judecatã de azireprezentantul intimatului, în aport deîmprejurarea cã contestaþia ce formeazãobiectul litigiului a fost formulatã de N. prinavocat, care a depus la dosar mandatule reprezentare, a înþeles sã renunþe lainvocarea excepþiei lipsei dovezii calitãþiide reprezentant a persoanei care aformulat contestaþia.


Contestaþia formulatã de N. împotrivaHotãrârii nr. 1051 din data de 8 octombrie2013 a Plenului Superior al Magistraturiieste fondatã ºi urmeazã a fi admisã, cuconsecinþa anulãrii actului administrativatacat ºi a obligãrii intimatului ConsiliulSuperior al Magistraturii la emiterea uneinoi hotãrâri prin care sã propunãPreºedintelui României eliberarea dinfuncþie a contestatorului prin pensionare,pentru considerentele ce se vor arãta încontinuare.

Înalta Curte constatã cã o primã cererede pensionare, nesoluþionatã în vreun fel,a fost adresatã Consiliului Superior alMagistraturii de cãtre contestatorul N.,procuror în cadrul Parchetului de pe lângãJudecãtoria Olteniþa, la data de 29 august2012, aceastã solicitare nefiind însoþitãînsã de o decizie de pensionare.

La data de 26 octombrie 2012, Secþiade procurori a Consiliului Superior alMagistraturii a hotãrât, în temeiul art. 40lit. j) din Legea nr. 317/2004 privindConsiliul Superior al Magistraturii,republicatã, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, precum ºi a art. 62 alin. (1) lit.a) ºi alin. (2) din Legea nr. 303/2004privind statutul judecãtorilor ºiprocurorilor, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare, suspendareacontestatorului din funcþia de procuror laParchetul de pe lângã JudecãtoriaOlteniþa, ca urmare a punerii în miºcarea acþiunii penale împotriva sa, de cãtreParchetul de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie - Direcþia NaþionalãAnticorupþie – Secþia de combatere ainfracþiunilor conexe infracþiunilor decorupþie, sub aspectul sãvârºiriiinfracþiunii de luare de mitã, prevãzutã deart. 254 din Codul penal, raportat la art. 7alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentruprevenirea, descoperirea ºi sancþionareafaptelor de corupþie.

Casa Teritorialã de Pensii Cãlãraºi,urmare cererii formulate de contestatorulN., sub nr. 38442 din data de 12 noiembrie

2012, a emis decizia nr. 166375 din datade 7 decembrie 2012, privind acordareapensiei de serviciu, în temeiul art. 82 alin.(2) din Legea nr. 303/2004 privind statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, republicatã,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.Prin aceastã decizie, care a rãmasdefinitivã prin necontestare, drepturile depensie s-au stabilit începând cu dataformulãrii cererii de acordare a pensiei deserviciu, anume 12 noiembrie 2012, prinluarea în considerare a unei vechimi înfuncþiile prevãzute la art. 82 alin. (2) dinLegea nr.303/2004 de 26 ani ºi 9 luni, ºis-a prevãzut, în conformitate cudispoziþiile art. 85 alin. (3) din Legea nr.303/2004, cã plata drepturilor se va faceîncepând cu data eliberãrii din funcþie acontestatorului.

Întemeindu-se pe decizia nr. 166375din data de 7 decembrie 2012, privindacordarea pensiei de serviciu, emisã deautoritatea administrativã competentãCasa Teritorialã de Pensii Cãlãraºi, N. asolicitat din nou Consiliului Superior alMagistraturii, cu cererea înregistratã subnr. 2/23740/1154/3 ianuarie 2013,eliberarea sa din funcþie prin pensionare,hotãrându-se în ºedinþa PlenuluiConsiliului Superior al Magistraturii dindata de 30 ianuarie 2013 amânareadiscutãrii propunerii de eliberare dinfuncþie prin pensionare, a contestatorului,suspendat din funcþie, ca urmare a puneriiîn miºcare a acþiunii penale împotriva sa,pânã la încetarea suspendãriimagistratului.

Ulterior, prin decizia nr. 6187 din datade 17 septembrie 2013 pronunþatã deÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþiade contencios administrativ ºi fiscal, a fostadmisã contestaþia formulatã de N.împotriva Hotãrârii Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii din 30 ianuarie2013, cu consecinþa anulãrii în parte ahotãrârii atacate în ceea ce-l priveºte pecontestator ºi a obligãrii intimatului sãprocedeze la soluþionarea cererii de


eliberare din funcþie prin pensionareformulatã la data de 29 august 2012.

S-a reþinut, în considerentele decizieiÎnaltei Curþi, cu putere de lucru judecat,pe de o parte, cã amânarea soluþionãriicererii contestatorului pânã la momentuljudecãrii definitive a procesului penalechivaleazã cu un refuz nejustificat desoluþionare a solicitãrii acestuia în sensulprevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legeanr.554/2004 a contenciosului adminis-trativ, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, ºi, pe de altã parte, cã refuzulsoluþionãrii cererii contestatorului apareca fiind nejustificat ºi pentru cã, la datade 30 ianuarie 2013, nu exista o hotãrârede condamnare definitivã a contesta-torului pentru sãvârºirea vreuneiinfracþiuni, astfel cã nu se poate susþinecã ar exista un concurs de cauze care sãconducã la eliberarea din funcþie amagistratului.

Totodatã, s-a statuat, prin aceeaºidecizie, cã hotãrârea de amânare asoluþionãrii cererii formulate decontestator pânã la momentul încetãriisuspendãrii din funcþie a fost emisã cuexces de putere, în condiþiile în careaceasta nu a fost motivatã, nu a fostinvocat vreun temei legal pentru aceastãsoluþie, iar cererea de eliberare din funcþieprin pensionare a fost formulatã la datade 29 august 2012, anterior emiteriiHotãrârii nr. 372 din data de 26 octombrie2012 a Secþiei pentru procurori aConsiliului Superior al Magistraturii princare s-a dispus suspendarea din funcþiade procuror.

Se constatã, în fine, cã în data de 8octombrie 2013, consecinþã a analizeiNotei nr. 1/22867/1154/DRUO/ST/2013 aDirecþiei Resurse Umane ºi organizare –Serviciul resurse umane pentru parcheteprin care a fost înaintatã propunereaprivind eliberarea din funcþia de procurorla Parchetul de pe lângã JudecãtoriaOlteniþa a domnului N., ca urmare acondamnãrii penale definitive, ºi cererea

acestuia de punere în executare a decizieicivile nr. 6187 din 17 septembrie 2013 aÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, PlenulConsiliului Superior al Magistraturii adispus, prin Hotãrârea nr. 1051,contestatã în litigiu, respingerea cererii depensionare anticipatã formulatã decontestatorul N., procuror la Parchetul depe lângã Judecãtoria Olteniþa, ºiînaintarea cãtre Preºedintele României apropunerii de eliberare din funcþie aacestuia, ca urmare a condamnãrii penaledefinitive.

În raport de cele mai sus învederate,Înalta Curte constatã, aºadar, cã a fostînvestitã în temeiul art. 29 alin. (7) dinLegea nr. 317/2004 privind ConsiliulSuperior al Magistraturii, republicatã, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, cuo contestaþie ce are ca obiect Hotãrâreanr. 1051/08.10.2013, prin care PlenulConsiliului Superior al Magistraturii arespins cererea de pensionare anticipatãformulatã de domnul N., procuror laParchetul de pe lângã JudecãtoriaOlteniþa (art.1) ºi a dispus înaintarea cãtrePreºedintele României a propunerii deeliberare din funcþie a domnului N.,procuror la Parchetul de pe lângãJudecãtoria Olteniþa, ca urmare acondamnãrii penale definitive a acestuia(art.2).

Având în vedere argumentele expusepe larg în motivarea hotãrârii contestateprecum ºi în egalã mãsurã criticileformulate prin prezenta contestaþie, ÎnaltaCurte constatã cã are a se pronunþa cuprioritate asupra a douã probleme dedrept, respectiv dacã, de lege lata, peperioada suspendãrii din funcþie, întemeiul art. 62 alin. (1) lit. a) din Legeanr. 303/2004 privind statutul judecãtorilorºi procurorilor, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare, un judecãtor/procuror îºi poate exercita dreptul de abeneficia de pensie de serviciu, încondiþiile art. 82 alin. (2) din Legea nr.303/2004 ºi dacã existã vreo ordine de


prioritate în situaþia în care intervinsimultan douã sau mai multe cauze cepot conduce, în condiþiile art. 65 alin. (1)din Legea nr. 303/2004, la eliberarea dinfuncþie a unui judecãtor/procuror.

Cu privire la prima problemã, intimatulopineazã, atât prin considerentelehotãrârii contestate, cât ºi prinîntâmpinarea formulatã în cauzã, cã, peperioada suspendãrii, un procuror/judecãtor nu poate beneficia de dreptulla pensionare anticipatã, invocând înacest sens dispoziþiile art. 82 alin. (5), art.83 ind. 1, art. 85 alin. (3), respectiv art.62 alin. (3) ºi (4) din Legea nr.303/2004,precum ºi cele ale art. 49 alin. (4) dinCodul muncii, pe când, în opiniacontestatorului, un astfel de drept poatefi exercitat în condiþii de legalitate, potrivitdispoziþiilor art. 65 alin.(1) lit. b) din Legeanr. 303/2004, art. 44 alin. (1) ºi art. 47alin. (2) din Constituþia României, art. 1ºi art. 104 din Legea nr. 263/2010 privindsistemul unitar de pensii publice, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare.

Se impune, cu titlu prealabil, a seclarifica natura pensiei de serviciuprevãzutã de art. 82 alin. (2) din Legeanr. 303/2004, recunoscutã în beneficiulcontestatorului prin decizia nr. 166375 dindata de 7 decembrie 2012 emisã deautoritatea administrativã competentã,anume Casa Teritorialã de PensiiCãlãraºi, aceasta având, potrivitprevederilor exprese ale art. 82 alin. (8)din Legea nr.303/2004, regimul juridic alunei pensii pentru limitã de vârstã, iar nual unei pensii anticipate. Pensionareaanticipatã a judecãtorilor ºi procurorilorbeneficiazã de o reglementare distinctã,prin dispoziþiile art. 831 din Legea nr. 303/2004, care prevãd cã „(1) Judecãtorii ºiprocurorii pot fi pensionaþi anticipat, cureducerea vârstei de pensionareprevãzute de prezenta lege cu pânã la 5ani, în cazul în care depãºesc vechimeaîn magistraturã prevãzutã la art. 82 alin.(1) cu cel puþin 5 ani. Cei care îndeplinesc

atât condiþiile pentru acordarea pensiei încondiþiile prezentului articol, cât ºi pe celeprevãzute la art. 82 alin. (2) pot opta întrecele douã pensii. (2) Pensia prevãzutã laalin. (1) are regimul unei pensii anticipatede serviciu. (3) Beneficiarii pensiei deserviciu prevãzute la alin. (1) nu potcumula pensia de serviciu cu veniturilerealizate dintr-o activitate profesionalã,indiferent de nivelul veniturilor respective,pânã la vârsta de 60 de ani. (4) Cuantumulpensiei anticipate se stabileºte potrivitprevederilor art. 82 alin. (1) ºi (4).”

Înalta Curte, analizând limitele ºicondiþiile exercitãrii dreptului la pensie deserviciu, prin prisma interpretãriidispoziþiilor art. 82 alin. (2) ºi ale art. 62alin. (3) ºi (4) din Legea nr. 303/2004,constatã, în dezacord cu intimatul, cãexercitarea respectivului drept nu estecondiþionatã de exercitarea funcþiei dejudecãtor/procuror la data formulãriicererii de pensionare, ci de deþinereacalitãþii de judecãtor/procuror. Astfel, încondiþiile în care legiuitorul în redareaconþinutului art. 82 foloseºte sintagmajudecãtor ºi procuror ºi nu cea dejudecãtor ºi procuror în funcþie prinimpunerea condiþiei exercitãrii funcþiei dejudecãtor/procuror la data formulãrii cereride eliberare din funcþie prin pensionareintimatul adaugã într-un mod nepermis lalege, cu consecinþa atragerii excesului deputere în emiterea unor acte administrativcircumscrise unei astfel de interpretãri.

Totodatã, afectarea statutului judecã-torului/procurorului prin extindereaefectelor suspendãrii din funcþie, dispusãîn temeiul art. 62 alin. (1) din Legea nr.303/2004, ºi asupra exercitãrii dreptuluila pensionare, potrivit art. 82 alin. (2), nupoate fi acceptatã în condiþiile în care, fiindvorba de o mãsurã de excepþie de naturãa suspenda temporar doar exercitareaprofesiei, ºi implicit drepturile ºi obligaþiilece decurg în mod obiºnuit din exerciþiulprofesiei, enumerarea prevãzutã prinnorma imperativã de la art. 62 alin. (3) ºi


(4) este limitativã ºi nu exemplificativãcum în mod greºit a apreciat intimatul.

Prin urmare, contrar celor susþinute deintimat, efectele suspendãrii din funcþie ajudecãtorului/procurorului constau doar înneplata drepturilor salariale pe perioadasuspendãrii, neluarea în calcul arespectivei perioade în stabilirea vechimiiîn magistraturã, respectiv inaplicabilitateainterdicþiilor ºi incompatibilitãþilorprevãzute la art. 5 ºi art. 8 din acelaºi actnormativ.

În cauzã nu poate fi reþinutã incidenþadispoziþiilor art. 49 alin.(5) din Codulmuncii, întrucât, pe de o parte, în situaþiajudecãtorilor ºi procurorilor, efectelesuspendãrii din funcþie sunt prevãzuteprin norme cu caracter special (art. 62alin. 3 ºi 4 din Legea nr. 554/2004), destrictã interpretare, cum s-a mai arãtat, ºiderogatorii de la regimul de drept comunal suspendãrii contractului individual demuncã, reglementat de Codul muncii, ºi,pe de altã parte, dreptul contestatoruluila pensia de serviciu, reglementatã de art.82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (înaintede împlinirea vârstei de 60 de ani), rezultãdin deþinerea calitãþii de asiguratobligatoriu, prin efectul legii, în sistemulpublic de pensii (potrivit art. 3 alin. 1 lit. aºi art. 6 alin. 1 punctul II din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensiipublice) pe durata unei perioade de celpuþin 25 de ani în care contestatorul,anterior suspendãrii din funcþia deprocuror, a exercitat funcþiile enumeratede art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În fine, interpretarea datã de intimatnu este susþinutã nici prin raportare ladispoziþiile art. 85 alin. (3) din Legea nr.303/2004, în condiþiile în care respectivanormã de drept nu reglementeazãcondiþiile de pensionare, ci doar la nivelminimal procedura administrativã dedepunere a cererii pentru acordareapensiei de serviciu la casa teritorialã depensii competentã.

Aºa fiind, atât timp cât nu a interveniteliberarea din funcþia de judecãtor/

procuror, potrivit art. 65 alin. (2) din Legeanr. 303/2004, orice judecãtor/procurorpoate solicita, în condiþiile art. 82 dinLegea nr. 303/2004, în forma în vigoarela data soluþionãrii prezentei contestaþii,eliberarea din funcþie prin pensionare,indiferent dacã se aflã sau nu în exerciþiulfuncþiei. De altfel, aceastã interpretare seregãseºte ºi în practica administrativãanterioarã a intimatului, Înalta Curteneputând identifica argumentele pentrucare intimatul a revenit asupra practiciisale în materia soluþionãrii unor cereri deeliberare din funcþie prin pensionareformulate de judecãtori/procurorisuspendaþi din funcþie (cu titlu deexemplu, a se vedea Hotãrârile PlenuluiConsiliului Superior al Magistraturii nr.973/11 noiembrie 2010 ºi nr. 271/22aprilie 2010), în condiþiile în care cadrullegislativ nu a fost modificat în aceastãmaterie.

În consecinþã, Înalta Curte constatã,contrar celor susþinute de intimat, cã delege lata judecãtorul/procurorulsuspendat din funcþie, în temeiuldispoziþiilor art. 62 alin. (1) din Legeanr.303/2004, îºi poate exercita dreptul lapensionare, în condiþiile art. 82 alin. (2)din Legea nr. 303/2004 privind statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, republicatã,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

Cu privire la stabilirea unei ordini deprioritate în situaþia în care intervinsimultan douã sau mai multe cazuri cepot conduce la eliberarea din funcþia dejudecãtor/procuror, în condiþiile art. 65alin. (1) din Legea nr. 303/2004, intimatulsusþine cã, deºi legea nu stabileºte oastfel de ordine, se impune totuºi oierarhizare a cauzelor de eliberare dinfuncþie în raport de circumstanþeleconcrete, fãcând distincþie între cauzeleimputabile ºi cauzele neimputabilejudecãtorului/procurorului.

Vãzând dispoziþiile art. 65 alin. (1) dinLegea nr.304/2004, Înalta Curte constatã,contrar celor susþinute de intimat, cã în


condiþiile în care legiuitorul nu areglementat situaþia intervenirii în concursa douã sau a mai multor cauze deeliberare din funcþie, nu este permisãstabilirea pe cale pretorianã a unei ierarhiiîntre cazurile de eliberare din funcþia dejudecãtor/procuror, fiind incident, încauzã, principiul ubi lex non distinguit, necnos distinguere debemus.

Prin urmare, nu existã nici unargument juridic în susþinerea interpretãriidispoziþiilor art. 65 alin. (1) în sensulprevalenþei cauzelor imputabile deeliberare din funcþia de judecãtor/procuror(lit.d - i) în raport de cauzele neimputabilede eliberare din funcþia de judecãtor/procuror (lit.a - c), cum în mod nejustificata apreciat intimatul în emiterea actuluiadministrativ contestat.

Aºadar, în lipsa unei reglementãrilegale în situaþia în care au intervenitsimultan mai multe cauze de eliberare dinfuncþia de judecãtor/procuror, de lege lata,va prevala data intervenirii fiecãrei cauze,potrivit principiului prior in tempore,indiferent dacã aceasta este imputabilãsau nu judecãtorului/procurorului încauzã.

Examinând în concret situaþiacontestatorului, prin prisma celor mai susdezlegate, Înalta Curte constatã cã, deºicontestatorul în calitate de procuror ceîndeplinea condiþiile prevãzute de art. 82alin. (2) din Legea nr. 303/2004 - faptconfirmat, cum s-a mai arãtat, prinemiterea, în temeiul art. 106 din Legeanr. 263/2010, a deciziei nr. 166375 din 7decembrie 2012, privind acordareapensiei de serviciu, emisã de CasaTeritorialã de Pensii Cãlãraºi - a formulato cerere de eliberare din funcþie prinpensionare, la data de 29 august 2012(moment la care nu intervenise mãsurasuspendãrii din funcþie dar nici nu fuseseemisã decizia de pensionare) reiteratã ladata de 3 ianuarie 2013 (ulterior emiteriideciziei de pensionare nr. 166375/07decembrie 2012 dar ºi luãrii mãsurii

suspendãrii din funcþia de procuror acontestatorului, prin Hotãrârea Secþieipentru Procurori a Consiliului Superior alMagistraturii nr. 372 din data de 26octombrie 2012) intimatul a amânat ladata de 30 ianuarie 2013 soluþionareacererii pânã la momentul încetãriisuspendãrii din funcþie a contestatorului,deºi nu exista nici un temei legal pentru oastfel de decizie, atitudine sancþionatã, dealtfel, prin prisma dispoziþiilor art. 2 lit. i)din Legea nr.554/2004, de Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie - Secþia ContenciosAdministrativ ºi Fiscal prin Decizia nr.6187 din 17 septembrie 2013.

Totodatã, Înalta Curte reþine cãintimatul, deºi a fost sancþionat pentrurefuzul nejustificat de a soluþiona cerereade eliberare din funcþie prin pensionare acontestatorului, în perioada în care nu eraincident nici un alt motiv de eliberare dinfuncþie, tocmai prin prisma lipsei de temeilegal a mãsurii de amânare a soluþionãriirespectivei cereri, a manifestat aceeaºiatitudine în emiterea actului administrativcontestat, în sensul cã, deºi nu exista nicio normã legalã care sã consacresuspendarea dreptului la pensionare peperioada suspendãrii din funcþia deprocuror, a decis pe cale de interpretarecã o astfel de suspendare existã,justificând astfel respingerea cererii deeliberare din funcþie prin pensionare, cuconsecinþa dispunerii eliberãrii din funcþiade procuror a contestatorului, ca efect alintervenirii unei alte cauze prevãzute prindispoziþiile art. 65 alin. (1) din Legea nr.303/2004, respectiv condamnareadefinitivã a procurorului pentru oinfracþiune, dând, astfel prioritate cazuluide eliberare din funcþie ca efect alcondamnãrii (art. 65 alin. (1) lit. f) faþã decazul reglementat prin dispoziþiile art. 65alin. (1) lit. b) din acelaºi act normativ,respectiv eliberarea din funcþie prinpensionare.

În acest context, Înalta Curte constatãcã refuzul nejustificat al intimatului de a


soluþiona cererea de eliberare din funcþieprin pensionare formulatã de contestator,în sensul dispoziþiilor art. 35 lit. a) dinLegea nr. 317/2004 privind ConsiliulSuperior al Magistraturii, în intervalulcuprins între 29 august 2012 (dataînregistrãrii cererii de pensionare) ºi 17septembrie 2013 (data pronunþãrii decizieinr. 6187/2013 a Î.C.C.J.- S.C.A.F.), ca ºirespingerea, fãrã existenþa unui temeilegal pe care sã se întemeieze susþinereatezei suspendãrii dreptului la pensionareca efect direct al suspendãrii din funcþiade procuror, a cererii de eliberare dinfuncþie prin pensionare la data de 8octombrie 2013, a fost de naturã a afectaîn substanþa sa dreptul la pensionare alcontestatorului, ingerinþã nejustificatã înabsenþa unei norme legale în materie.

De altfel, în considerentele actuluiadministrativ contestat intimatul a ºireþinut, în mod corect, faptul cã princererea formulatã procurorul contestatorurmãreºte valorificarea unui drept cedecurge din calitatea sa de magistrat, însãa apreciat cã un astfel de drept estesuspendat, fãcând astfel o confuzie întredrepturile aferente calitãþii de magistratºi drepturile ce decurg din exercitareafuncþiei de judecãtor sau procuror (dreptulla salariu ºi recunoaºterea vechimii înmagistraturã, de care magistratul nu maibeneficiazã în caz de suspendare dinfuncþie, astfel cum dispune expres art. 62alin. (3) din Legea nr. 303/2004).

Prin urmare, Înalta Curte, constatândcã prin hotãrârea contestatã intimatul arespins cererea de eliberare din funcþieprin pensionare, în considerarea faptuluicã pe perioada suspendãrii din funcþia deprocuror este suspendat ºi dreptul lapensionare, urmeazã a reþine excesul deputere, în sensul art. 2 lit. n) din Legeanr.554/2004 a contenciosului adminis-trativ, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, în emiterea actului adminis-trativ contestat, în condiþiile în care s-astatuat, mai sus, cã procurorul suspendat

din funcþie în temeiul dispoziþiilor art. 62alin. (1) din Legea nr. 303/2004 îºi poateexercita dreptul la pensionare, în condiþiileart. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004privind statutul judecãtorilor ºiprocurorilor, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare.

Totodatã, faptul cã la data de 19septembrie 2013, prin condamnareadefinitivã a contestatorului pentrusãvârºirea unei infracþiuni, a devenitincident ºi cazul de eliberare din funcþieprevãzut de art. 65 alin. (1) lit. f) din Legeanr. 303/2004, nu este de naturã a conducela înlãturarea cazului de eliberare dinfuncþie prevãzut la art. 65 alin. (1) lit. b)din acelaºi act normativ, în condiþiile încare Înalta Curte a învederat, în prezentadecizie, cã, de lege lata, în lipsa uneireglementãri legale în situaþia în care auintervenit simultan mai multe cauze deeliberare din funcþia de judecãtor/procurorva prevala data intervenirii fiecãrei cauze,potrivit principiului prior in tempore,indiferent dacã aceasta este imputabilãsau nu judecãtorului/procurorului încauzã.

În raport de cele mai sus arãtate,constatându-se nelegalitatea ºi netemei-nicia hotãrârii atacate, urmeazã a sedispune, în temeiul dispoziþiilor art. 20alin. (3) din Legea nr. 554/2004 acontenciosului administrativ, cu modi-ficãrile ºi completãrile ulterioare,admiterea contestaþiei formulatã decontestatorul N. împotriva Hotãrârii nr.1051 din data de 8 octombrie 2013 aPlenului Consiliului Superior al Magis-traturii, cu consecinþa anulãrii hotãrâriiatacate ºi a obligãrii intimatului ConsiliulSuperior al Magistraturii sã emitã o nouãhotãrâre prin care sã propunã Preºe-dintelui României eliberarea din funcþie acontestatorului, prin pensionare. (…)

2. În perioada detaºãrii sau numiriiîntr-o altã funcþie publicã, judecãtorulîºi pãstreazã calitatea, motiv pentru


care îi sunt aplicabile prevederile Legiinr. 303/2004 privind statutul judecã-torilor ºi procurorilor.

(Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Secþia de contencios administrativ ºifiscal, decizia nr. 3742 din 10 octombrie2014, dosar nr. 9568/1/2011*)

Din examinarea lucrãrilor din dosar,constatã urmãtoarele:

1. Prima instanþã1.1. Cererea de chemare în judecatãPrin acþiunea civilã înregistratã pe rolul

Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie la datade 28.11.2011, sub nr. 9568/1/2011reclamanta L.B., a formulat recursîmpotriva Hotãrârii Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nr. 797/14.11.2011, în contradictoriu cu ConsiliulSuperior al Magistraturii, prin care asolicitat admiterea recursului ºi înconsecinþã: anularea Hotãrârii nr. 797/14.11.2011 a Plenului Consiliului Superioral Magistraturii, prin care a fost respinsãcontestaþia formulatã împotriva Hotãrâriinr. 786/18.10.2011 a Secþiei pentrujudecãtori a Consiliului Superior alMagistraturii, ºi obligarea acestuia la plataechivalentului în lei a sumei de 100.000EUR, cu titlu de despãgubiri morale.

În motivare s-a arãtat în esenþã cã ladata de 11.11.2010, prin adreselenr.111242/2010 ºi 105899/2010, Minis-terul Justiþiei a sesizat Consiliul Superioral Magistraturii, iar la data de 24.11.2010,respectiv 29.11.2010, AsociaþiaMagistraþilor din România, AsociaþiaProcurorilor din România, precum ºiUniunea Naþionalã a Judecãtorilor dinRomânia au solicitat Consiliului Superioral Magistraturii ca sã declanºeze cerce-tarea disciplinarã împotriva secretaruluide stat L.B., pentru încãlcarea interdicþieiprevãzutã de art. 10 alin. 1 din Legea nr.303/2004, încãlcare ce atrage rãspun-derea disciplinarã potrivit art. 99 lit. a) ºib) din acelaºi act normativ.

Comisia de disciplinã pentrujudecãtori, prin Rezoluþia din data de06.12.2010, a dispus clasarea cauzei subaspectul sãvârºirii abaterilor disciplinareprevãzute de art. 99 lit. a ºi b din Legeanr. 303/2004.

Împotriva acestei rezoluþii de clasare,Asociaþia Magistraþilor din România ºiAsociaþia Procurorilor din România auformulat contestaþie, solicitând infirmareasoluþiei de clasare ºi cercetareadisciplinarã a sa, în condiþiile art. 46 alin.(13) din Legea nr. 317/2004, republicatã,anterior modificãrii prin O.U.G. nr. 59/2009.

Prin Hotãrârea nr. 786/18.10.2011,Secþia pentru judecãtori din cadrulConsiliului Superior al Magistraturii aadmis „plângerea prealabilã” formulatã deAsociaþia Magistraþilor din România, arevocat Rezoluþia de clasare a Comisieide disciplinã pentru judecãtori din dosarulnr. 244/CDJ/06.12.2010 ºi a trimislucrarea Comisiei de disciplinã pentrujudecãtori în vederea completãriicercetãrilor.

A precizat cã a formulat contestaþieîmpotriva hotãrârii, care a fost respinsã,prin Hotãrârea nr.797/2011, cu motivareacã rezoluþia comisiei de disciplinã este unact administrativ susceptibil de revocare.

Reclamanta a susþinut cã hotãrârilecomisiei de disciplinã sunt acteadministrative cu caracter jurisdicþionalcare nu pot fi revocate, motiv pentru careîmpotriva acestora nu se poate formularecurs graþios, ci numai recurs ierarhic,dacã legea prevede aceastã cale de atacsau recursul contencios. S-a menþionatcã, în raport de prevederile de O.U.G.nr.59/2009, numai instanþa de contenciosadministrativ poate soluþiona calea deatac a recursului în contencios, iarrezoluþiile comisiei de disciplinã pot fiverificate sub aspectul legalitãþii ºitemeiniciei numai de cãtre instanþa decontencios administrativ.

Reclamanta a menþionat cã Secþiapentru judecãtori nu avea competenþa


legalã de a revoca rezoluþia comisiei dedisciplinã, cã numai comisiile de disciplinãpot dispune completarea verificãrilor ºinumai înainte de adoptarea rezoluþiei declasare. A precizat cã nu a fost citatã,astfel cã i s-a încãlcat dreptul la apãrare,cã plângerea a fost soluþionatã cudepãºirea termenului de 30 de zile.Reclamanta a mai susþinut cã MinisterulJustiþiei ºi-a exercitat dreptul de sesizareîn toate cazurile în care supremaþia legiiºi integritatea ordinii juridice au fostpericlitate, atât înainte de data emiteriicelor douã sesizãri, cât ºi ulterior acesteidate, în virtutea rolului atribuit prinprevederile art.2 ºi 5 din H.G. nr. 652/2009, potrivit cu care „Ministerul Justiþieicontribuie la apãrarea ordinii de drept ºia drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti”

Cele douã sesizãri nu au fost semnateîn nume propriu ºi nici în calitatea sa dejudecãtor, ci au fost semnate de MinistrulJustiþiei, prin secretarul de stat L.B., încalitatea sa de reprezentant al ministrului.Acest aspect a fost reþinut ºi de Comisiade disciplinã prin rezoluþia din 06.12.2010,unde s-a constatat cã „doamna L.B. asemnat sesizarea adresatã ConsiliuluiSuperior al Magistraturii în exercitareaatribuþiilor aferente funcþiei de secretar destat în cadrul Ministerului Justiþiei, înnumele ministrului justiþiei, în virtuteaatribuþiilor conferite secretarilor de stat,prevãzute ºi la art. 16 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea ºi funcþionareaMinisterului Justiþiei, acelea de a ajutaministrul în activitatea de conducere ºireprezentare a Ministerului.”

1.2. Întâmpinarea formulate în cauzãPrin întâmpinare, reclamantul a

solicitat respingerea cererii ºi a invocatexcepþia necompetenþei materiale aÎnaltei Curþi ºi a lipsei de interes.

1.3. Decizia ºi considerentele ÎnalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie

Prin decizia nr. 2169 din 4 mai 2012,pronunþatã în dosarul nr.9568/1/2011,Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a

declinat competenþa de soluþionare acauzei privind pe reclamanta L.B. înfavoarea Curþii de Apel Bucureºti - Secþiaa VIII-a contencios administrativ ºi fiscal.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre,Înalta Curte a reþinut cã Hotãrârea nr.786din 18 octombrie 2011 a Secþiei pentrujudecãtori a Consiliului Superior alMagistraturii ºi Hotãrârea PlenuluiConsiliului Superior al Magistraturii nr.797din 14 noiembrie 2011 sunt acte adoptateîn soluþionarea unor plângeri adminis-trative prealabile, în cadrul unei procedurireglementate de lege în mod distinct, cutrimitere la prevederile Legii conten-ciosului administrativ nr.554/2004.

Hotãrârea atacatã cu recurs nu faceparte din categoria hotãrârilor regle-mentate de art.29 alin.(5) ºi (7) din Legeanr.317/2004, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare, ci este un actemis în procedura administrativã decontestare a hotãrârii Secþiei pentrujudecãtori, prin care a fost soluþionatãcontestaþia formulatã în temeiul art.46alin.(13) din Legea nr.317/2004,republicatã, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, împotriva rezoluþiei de clasaredispusã de Comisia de disciplinã.

Întrucât Consiliul Superior alMagistraturii este o autoritate publicãcentralã, conform dispoziþiilor art.10alin.(1) din Legea nr.554/2004, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare,competenþa de soluþionare a cauzeirevine Secþiei de contencios administrativºi fiscal a instanþei de fond.

1.4. Precizarea acþiuniiLa termenul din data de 15.03.2013,

reclamanta ºi-a precizat acþiunea, arãtândîn esenþã urmãtoarele: consecinþelejuridice pe care le-a urmãrit vizeazãanularea Hotãrârii Plenului nr. 797/14.11.2011, ºi pe cale de consecinþã aHotãrârii Secþiei pentru Judecãtori nr.786/18.10.2011 - hotãrâre abuzivã, efectdirect al excesului de putere invocat ºiargumentat în cauza de faþã, ºi evident


anularea rezoluþiei din 17.11.2011 aComisiei de disciplinã pentru judecãtori,însã nu pentru verdictul dat de aceastãComisie, care îi este favorabil ºi explicãdeopotrivã abuzul de drept ºi excesul deputere al Secþiei pentru judecãtori aC.S.M., care a pronunþat o soluþieneprevãzutã de lege, forþând cu ºtiinþã ºirea credinþã reluarea etapei cercetãriidisciplinare, deºi aceasta este o fazãunicã în economia dispoziþiilor legale.

1.5. Sentinþa ºi considerenteleinstanþei de fond

Prin sentinþa nr.1240 din 05.04.2013,Curtea de Apel Bucureºti a respinsexcepþia lipsei de interes a acþiunii,precum ºi acþiunea formulatã dereclamanta L.B., în contradictoriu cupârâtul Consiliul Superior al Magistraturii,ca nefondatã.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã,prima instanþã a reþinut cã excepþia lipseide interes invocatã de pârât prinîntâmpinare este nefondatã, deoarece,potrivit art. 46 alin.13 din Legea nr.317/2004, rezoluþia de clasare poate fi atacatãîn condiþiile Legii nr. 554/2004 de cãtrepersoanele prevãzute la art.451 alin.1 ºide cãtre persoana vizatã, astfel cãinteresul reclamantei este nãscut, actual,legitim ºi personal.

Pe fond, s-a apreciat cã suntneîntemeiate criticile referitoare larecursul graþios este exclus în cazulactelor administrative cu caracterjurisdicþional, precum sunt Rezoluþiile declasare ale Comisiei de disciplinã aleCSM, acestea putând fi verificate subaspectul temeiniciei ºi legalitãþii exclusivpe calea recursului contencios, care e datîn competenþa instanþelor judecãtoreºti decontencios administrativ, astfel cumprevãd în mod expres dispoziþiile O.U.G.nr.59/2009, prin care s-a abrogat recursulierarhic, întrucât legea conferea la aceadatã, posibilitatea atacãrii rezoluþiei declasare la Secþia corespunzãtoare aConsiliului Superior al Magistraturii.

Nici cea de a doua criticã din acþiune,referitoare la soluþia de revocare arezoluþiei de clasare, atât timp cât recursulgraþios este exclus în privinþa acteloradministrative cu caracter jurisdicþional,Secþia pentru judecãtori nu putea sãrevoce rezoluþia Comisiei de disciplinã,nu este fondatã, avându-se în vedereprevederile art. 44 alin.1 din Legea nr.317/2004 - forma în vigoare la datapronunþãrii Hotãrârii nr. 786/18.10.2011a Secþiei pentru judecãtori a C.S.M., princare s-a revocat Rezoluþia de clasare aComisiei de disciplinã pentru judecãtoridin dosarul nr. 244/CDJ/6 decembrie2010: „Art. 44 - (1) Consiliul Superior alMagistraturii îndeplineºte, prin secþiilesale, rolul de instanþã de judecatã îndomeniul rãspunderii disciplinare ajudecãtorilor ºi a procurorilor, pentrufaptele prevãzute în Legea nr.303/2004,republicatã.”

Nefondatã este ºi critica de la punctultrei din acþiune, referitoare la faptul cãreclamantei i-a fost încãlcat dreptul laapãrare: contestaþia împotriva rezoluþieide clasare nr. 244/06.12.2010 a fostînregistratã la data de 05.01.2011 sub nr.1/215/1154, fixându-i-se termen desoluþionare la data de 27.01.2011, datãla care a rãmas „în nelucrare”, întrucâtpe ordinea de zi soluþionatã a ºedinþeiSecþiei de la acea datã nu este consemnatvreun termen de amânare, ºi în nici uncaz termenul din data de 18.10.2011 cânds-a pronunþat Hotãrârea nr.786. Mai mult,pãrþile interesate nu aveau posibilitateade a lua la cunoºtinþã de termenul fixat,decât în data de 21.10.2011. Prinîncãlcarea obligaþiei de citare (deoareceera intr-o procedura disciplinarãjurisdicþionalã) ºi neafiºarea pe ordineade zi a soluþionãrii plângerii prealabile, s-aaflat în imposibilitatea de a lua lacunoºtinþã de faptul cã urmeazã a se puneîn discuþie o „plângerea prealabilã”.Instanþa reþine cã pe site-ul C.S.M. sepublicã anterior ºedinþelor Secþiilorordinea de zi nesoluþionatã.


În ceea ce priveºte susþinerile de lapunctul patru din acþiune se constatã cãsolicitarea Asociaþia Magistraþilor dinRomânia, Asociaþia Procurorilor dinRomânia, precum ºi Uniunea Naþionalãa Judecãtorilor din România, de a fideclanºatã cercetarea faþã de reclamantã,pe motiv cã aceasta a sesizat CSM prinadresele nr.111242/2010 ºi 105899/2010,a vizat-o pe aceasta în calitatea sa desecretar de stat în cadrul MinisteruluiJustiþiei.

Instanþa a reþinut cã, deºi reclamantaprin cererea iniþialã a adus argumente pefondul cauzei, în sensul cã ºi-a îndeplinitcorespunzãtor atribuþiile funcþiei desecretar de stat în cadrul MinisteruluiJustiþiei, prin Rezoluþia din 17 noiembrie2011 a Comisiei de disciplinã pentrujudecãtori s-a dispus clasarea cauzei, subaspectul sãvârºirii de cãtre reclamantã aabaterilor disciplinare prevãzute de art.99 lit. a) ºi b) din Legea nr. 303/2004privind statutul judecãtorilor ºiprocurorilor, cu motivarea cã fapteleimputate acesteia nu pot fi analizate prinprisma încãlcãrii normelor prevãzute deCodul deontologic al judecãtorilor ºiprocurorilor, câtã vreme sesizarearespectivã a fost formulatã în temeiul legii,de reclamantã, în calitate de secretar destat în cadrul Ministerului Justiþiei. Însãºireclamanta prin precizãrile la acþiune aarãtat cã solicitã anularea rezoluþiei din17.11.2011 a Comisiei de disciplinãpentru judecãtori, însã nu pentru verdictuldat de aceastã Comisie, care îi estefavorabil, ci pentru excesul de putere alSecþiei pentru judecãtori a C.S.M., carea pronunþat o soluþie neprevãzutã de lege.

Nu este fondatã nici susþinerea de lapunctul 5 din acþiune, cu privire la modulabuziv de exercitare a prerogativeloratribuite prin lege C.S.M., câtã vremepârâtul a emis prin Comisiile sale actelecontestate cu respectarea dispoziþiilorlegale, aºa cum s-a învederat anterior.

În ceea ce priveºte acordare daunelormorale, instanþa reþine cã pârâtul urmând

procedura legalã prevãzutã de Legea nr.317/2004, nu se face vinovat de produ-cerea vreunui prejudiciu reclamantei,astfel cã va fi respins ca nefondat ºi acestcapãt de cerere.

2. Instanþa de recursÎmpotriva acestei sentinþe a declarat

recurs reclamanta L.B.2.1. Motivele de recursÎn motivele de recurs, recurenta a

susþinut cã hotãrârea pronunþatã deConsiliul Superior al Magistraturii nu intrãîn sfera atribuþiilor prevãzute de lege, fiindemisã cu exces de putere.

S-a precizat cã nu putea fi spusã uneiproceduri disciplinare pentru cã sesizareanu a fost întocmitã în nume personal, ciîn calitate de secretar de stat, iar dacãs-ar aprecia cã a formulat sesizarea înnume personal sau ca magistrat, aceastaar fi reprezentat exerciþiul dreptului lapetiþionare.

A mai explicat recurenta cã primainstanþã nu a motivat soluþia adoptatã ºiprin prisma jurisprudenþei CEDO.

2.2. Întâmpinarea formulatã în cauzãPrin întâmpinare, intimatul a solicitat

respingerea recursului, arãtând cã primainstanþã a motivat sentinþa pronunþatã, cãpotrivit art.46 alin.13 din Legea nr.317/2004, forma în vigoare la data pronunþãriihotãrârii de cãtre C.S.M., rezoluþia declasare putea fi atacatã potrivit Legiinr.554/2004 de cãtre persoaneleprevãzute în cuprinsul art.451 din Legeanr.317/2004, respectiv de persoana vizatãsau de inspectorul care a efectuatcercetarea.

2.3. Analiza motivelor de recursÎnalta Curte, examinând motivele de

recurs, sentinþa primei instanþe, probelecauzei ºi legislaþia aplicabilã, constatã cãrecursul este fondat, potrivitconsiderentelor ce se vor expune încontinuare.

Prin rezoluþia comisiei de disciplinãpentru judecãtori din data de 6 decembrie


2010 s-a dispus clasarea sesizãrilorformulate de Uniunea Naþionalã aJudecãtorilor din România ºi AsociaþiaMagistraþilor din România împotrivajudecãtorului L.B., secretar de stat înMinisterul Justiþiei.

Împotriva acestei rezoluþii s-a formulatcontestaþie de cãtre Asociaþia Magis-traþilor din România ºi AsociaþiaProcurorilor din România, iar prinHotãrârea nr.786/18.10.2011 s-a admisplângerea ºi s-a transmis lucrareaComisiei de disciplinã pentru judecãtoriîn vederea completãrii cercetãrilor.

Împotriva acestei hotãrâri s-a formulatcontestaþie de cãtre reclamanta L.B., carea fost respinsã prin Hotãrârea nr.797/14.11.2011 a Plenului C.S.M.

Criticile formulate de reclamantã prinacþiune, dar ºi prin motivele de recurs, sereferã la procedura de soluþionare acontestaþiilor ºi la fondul pricinii.

Cu privire la dreptul C.S.M. de arevoca decizia de clasare

Potrivit art.46 alin.12 din Legea nr.317/2004, în cazul în care comisia dedisciplinã considerã cã nu se justificãexercitarea acþiunii disciplinare, dispuneclasarea.

Acelaºi text prevede cã rezoluþia declasare se comunicã persoanei indicateîn cuprinsul art.451 alin.1 din lege,respectiv persoana care a formulatsesizare ºi persoanele vizate de sesizare,precum ºi inspectorului care a efectuatcercetarea.

Rezoluþia de clasare poate fi atacatã,potrivit Legii nr.554/2004, de persoanaindicatã în art.451 alin.(1) ºi de persoanavizatã, astfel cum rezultã din prevederileart.46 alin.13 din Legea nr.317/2004.

Astfel, potrivit textului art.46 alin.13 dinLegea nr.317/2004, împotriva soluþiei declasare se poate formula contestaþie depersoanã vizatã sau inspectorul judiciarcare a efectuat cercetarea la Secþiacorespunzãtoare a Consiliului Superior alMagistraturii.

Ca urmare a reglementãrii legaleexpuse mai sus se constatã cã rezoluþiade clasare poate forma obiectul cãilor deatac administrative prevãzute de Legeanr.554/2004 ºi apoi obiectul acþiunii lainstanþa de contencios administrativ.

În cuprinsul Hotãrârii nr.786/18.10.2011, Secþia pentru judecãtori aC.S.M. a calificat contestaþiile formulatede Asociaþia Magistraþilor din România ºiAsociaþia Procurorilor din România cafiind plângere prealabilã, întemeiatã peprevederile art.46 alin.13 din Legeanr.317/2004.

Calificarea datã corespunde preve-derilor art.46 alin.13 din Legea nr.317/2004,întrucât legiuitorul a prevãzut procedura decontestare a rezoluþiei de clasare prinprisma prevederilor Legii nr.554/2004, astfelcã sunt aplicabile normele legale careguverneazã obligativitatea îndepliniriiprocedurii prealabile anterior sesizãriiinstanþei de judecatã.

Cu privire la fondul cauzeiÎn cadrul acestei proceduri prealabile,

Secþia pentru judecãtori a C.S.M. aanalizat lacunele cercetãrii disciplinare,motiv pentru care a transmis lucrareaComisiei de disciplinã pentru completareacercetãrilor, apreciind cã în perioadanumirii într-o funcþie executivã, judecãtoriiºi procurorii îºi pãstreazã aceastã calitateºi ca urmare le este aplicabil regimulincompatibilitãþilor ºi interdicþiilor. Înaceste circumstanþe, Secþia pentrujudecãtori a C.S.M. nu s-a substituitcomisiei de disciplinã, ci numai a solicitatsã se completeze cercetãrile, în raport decalitatea de judecãtor a dnei L.B.

Înalta Curte apreciazã cã într-adevãr,în perioada detaºãrii sau numirii într-o altãfuncþie publicã, judecãtorul îºi pãstreazãcalitatea de judecãtor, motiv pentru careîi sunt aplicabile prevederile Legii nr.303/2004 prin Statutul judecãtorilor ºiprocurorilor. În concluzie, Secþia pentrujudecãtori a C.S.M. a adoptat o hotãrâre,în conformitate cu art.46 alin.13 din Legeanr.317/2004, fãrã a se pune în discuþie


excesul de putere. De asemenea,sentinþa primei instanþe este motivatãcorespunzãtor cu obiectul dedus analizeijudiciare.

Având în vedere considerenteleprezentei decizii, în baza art.312 dinCodul de procedurã civilã, recursul se varespinge ca nefondat.

3. Concursul de promovare a judecãtorilor ºi procurorilor în funcþii deexecuþie. Procesul-verbal al comisiei de soluþionare a contestaþiilor la barem ºiprocesul-verbal de motivare a contestaþiilor nu pot fi circumscrise noþiunii deact administrativ, în sensul de act unilateral cu caracter individual emis de oautoritate publicã, în regim de putere publicã, în vederea organizãrii executãriilegii sau a executãrii în concret a legii, care dã naºtere, modificã sau stingeraporturi juridice.

(Curtea de Apel Bucureºti, Secþia aVIII-a contencios administrativ ºi fiscal,sentinþa civilã nr.3005 din 7 noiembrie2014, dosar nr. 505/2/2014)

Prin acþiunea civilã înregistratã la datade 29.01.2014, sub nr. 505/2/2014reclamantele G.A.E. si H.M.R., încontradictoriu cu pârâtul ConsiliulSuperior al Magistraturii au formulatcerere în anulare, prin care au solicitatanularea procesului-verbal de soluþionarecontestaþii si a procesului-verbal demotivare contestaþii la disciplina „Dreptprocesual civil”, promovare pe loc în gradde judecãtor de curte de apel, concursdin octombrie - decembrie 2013, cu privirela modalitatea de soluþionare în cepriveºte cele douã speþe anulate ºi speþacãreia i s-a schimbat rãspunsul. S-asolicitat anularea rezultatelor definitive,recorectarea contestaþiilor formulate faþãde cele trei speþe indicate, cu respectareaprevederilor procedurale legale ºistabilirea unor rezultate definitive corecte.

În subsidiar, s-a solicitat anulareaprocesului-verbal de soluþionarecontestaþii si a procesului-verbal demotivare contestaþii la disciplina Dreptprocesual civil, promovare pe loc în gradde judecãtor de curte de apel, concursdin octombrie - decembrie 2013, cu privirela modalitatea de soluþionare în cepriveºte cele douã speþe anulate ºi speþacãreia i s-a schimbat rãspunsul, stabilirea

pentru fiecare dintre reclamante arezultatelor definitive cu raportare labaremul iniþial, invalidarea parþialã arezultatelor concursului de promovare peloc în grad de judecãtor de Curte de Apelpentru douã posturi ºi obligarea C.S.M.sã le valideze pe fiecare ca judecãtoripromovaþi în grad de Curte de Apel pentruurmãtoarele considerente:

În fapt, au calitatea de judecãtor cugrad de tribunal ºi s-au înscris la acestconcurs de promovare pentru disciplina„Drept internaþional privat”, respectiv„Dreptul muncii”, candidând pentrupromovare pe loc.

La acest concurs de promovare nus-au respectat condiþiile prevãzute deHotãrârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006,cu modificãri, pentru organizarea sa,astfel:

La concursul supus analizei eranecesar ca toate subiectele sã aibãvariante de rãspuns corecte raportat lalegislaþia în vigoare, la materia aflatã înbibliografie, sã fie formate din problemenecontroversate, iar rãspunsul lacontestaþii sã se realizeze motivat,soluþionarea contestaþiilor având loc subcoordonarea preºedintelui comisiilor si cuconsultarea comisiei de elaborare asubiectelor.

Din analiza proceselor-verbale desoluþionare ºi motivare a contestaþiilor laaceastã disciplinã reiese cã, în fapt,procedura nu a fost urmatã. Astfel, nu se


cunoaºte cine a prezidat Comisia desoluþionare a contestaþiilor, iar în cepriveºte consultarea Comisiei de elabo-rare a subiectelor, aceasta consultare nua avut loc absolut deloc. „Cu consultarea”presupune cã deliberarea asupracontestaþiilor la barem se va realiza demembrii ambelor comisii, membrii primeiavând vot consultativ, vot care, în caz deopinie separatã, se motiveazã, dat fiindcã regulile procedurale de drept comunsunt operante.

Întrucât deliberarea comisiei decontestaþii nu a avut loc în componenþaºi dupã procedura prevãzutã de lege,hotãrârea acesteia de soluþionare acontestaþiilor este nulã absolut, lipsadeliberãrilor împreunã cu Comisia deelaborare a subiectelor ducând laimposibilitatea explicãrii raþiunilor care audus la adoptarea baremelor iniþiale, ºi, caatare, la inexistenþa vreunor dezbaterireale asupra acestor aspecte. Nulitateaabsolutã menþionata afecteazã ºiprocesul-verbal subsecvent de motivarea contestaþiilor, care, în lipsa participãriimembrilor primei comisii la deliberãri, nuexpune ºi motivele avute în vedere deComisia de elaborare a subiectelor,neputându-se stabili dacã aceste motiveau fost mãcar cunoscute de Comisia decontestaþii ºi, cu atât mai puþin, dacã aufãcut obiectul deliberãrilor.

Ca urmare, se impune reluareaprocedurii din aceastã fazã, cu o nouãComisie de contestaþii, deoarece Comisiade contestaþii iniþialã este incompatibilãabsolut în pronunþarea unei noi hotãrâri,spunându-ºi pãrerea. De asemenea, înce priveºte contestaþiile formulate, eranecesarã secretizarea numelui contesta-torului anterior corectãrii ºi înaintãriicontestaþiei la Comisia de contestaþii, înacest fel îndeplinindu-se cerinþele deanonimizare a candidaþilor prevãzute deRegulamentul de concurs.

Prin dezvãluirea numelor contesta-tarilor Comisiei de soluþionare a

contestaþiilor este posibilã alterareaobiectivitãþii acestora ºi toate mãsurile deanonimizare a concurenþilor în faza desusþinere a concursului sau în faza decontestare a notei la barem rãmân fãrãefect, prin modul de soluþionare alcontestaþiilor schimbându-se radicalrezultatul concursului. Ca atare, ºi dinacest punct de vedere, procedura decorectare contestaþii este viciatã, celedouã procese-verbale fiind afectate denulitate absolutã.

În subsidiar, dacã se apreciazã cãacest mod de corectare a procedurii deconcurs, prin reluarea sa din fazacorectãrii contestaþiilor nu este posibilã,din aceleaºi raþiuni mai sus arãtate s-asolicitat anularea procesului-verbal desoluþionare contestaþii si a procesului-verbal de motivare contestaþii la disciplina„Drept procesual civil”, promovare pe locîn grad de judecãtor de curte de apel,concurs din octombrie - decembrie 2013,cu privire la modalitatea de soluþionareîn ce priveºte cele douã speþe anulate ºispeþa cãreia i s-a schimbat rãspunsul,stabilirea pentru fiecare din reclamante arezultatelor definitive cu raportare labaremul iniþial, invalidarea parþialã arezultatelor concursului de promovare peloc în grad de judecãtor de Curte de Apelpentru douã posturi ºi obligarea CSM sãvalideze pe fiecare din reclamante cajudecãtori promovaþi în grad de Curte deApel. (…)

Legal citat, pârâtul Consiliul Superioral Magistraturii a depus întâmpinare ladosar, prin care a fost invocatã în prealabilexcepþia inadmisibilitãþii cererii, cuconsecinþa respingerii acesteia, cainadmisibilã, ºi în subsidiar, respingerea,ca neîntemeiatã. (…)

Nemulþumirea reclamantelor vizeazã,în esenþã, modul de rezolvare a contes-taþiilor la barem formulate la disciplina„Drept procesual civil” de unii candidaþila concursul de promovare a judecãtorilor


ºi procurorilor în funcþii de execuþievacante susþinut la data de 10.11.2013,la proba practicã.

Referitor la excepþia inadmisibilitãþiicererii:

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ,cu modificãrile ulterioare, actul adminis-trativ este actul unilateral cu caracterindividual sau normativ emis de o auto-ritate publicã în regim de putere publicã,în vederea organizãrii executãrii legii saua executãrii în concret a legii, care dãnaºtere, modificã sau stinge raporturijuridice.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,„orice persoanã care se considerãvãtãmatã într-un drept al sãu ori într-uninteres legitim, de cãtre o autoritatepublicã, printr-un act administrativ sauprin nesoluþionarea în termenul legal aunei cereri, se poate adresa instanþei decontencios administrativ competente,pentru anularea actului, recunoaºtereadreptului pretins sau a interesului legitimºi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã,interesul legitim putând fi atât privat, câtºi public”.

Actele atacate, reprezentate deprocesul-verbal al Comisiei de soluþionarea contestaþiilor la barem, disciplina „Dreptprocesual civil” ºi procesul-verbal demotivare a contestaþiilor, nu pot ficircumscrise noþiunii de act administrativ,în sensul de act unilateral cu caracterindividual emis de o autoritate publicã, înregim de putere publicã, în vedereaorganizãrii executãrii legii sau a executãriiîn concret a legii, care dã naºtere,modificã sau stinge raporturi juridice,întrucât acestea nu dau naºtere, numodificã sau sting un raport juridic.

Procesele-verbale în discuþie au fostîntocmite în condiþiile art. 20 alin. 4-7 dinRegulamentul privind organizarea ºi

desfãºurarea concursului de promovarea judecãtorilor ºi procurorilor aprobat prinHotãrârea Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 621 din 21 septembrie2006, cu modificãrile ulterioare.

Actele atacate în cauza pendinte,respectiv procesul-verbal întocmit decomisia de soluþionare a contestaþiilor labarem - disciplina „Drept procesual civil”ºi procesul-verbal de motivare acontestaþiilor, nu sunt acte administrativeîn sensul Legii contenciosului adminis-trativ, nefiind emise de o autoritatepublicã, ele reprezentând acte premer-gãtoare - preparatoare emiterii actuluiadministrativ. Potrivit dispoziþiilor art. 47din Legea nr. 303/2004 privind statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, republicatã,cu modificãrile ulterioare, în termen de celmult 30 de zile de la comunicarearezultatelor, Consiliul Superior al Magis-traturii dispune, prin hotãrâre, promovareajudecãtorilor ºi procurorilor declaraþiadmiºi, aceastã hotãrâre reprezentândactul administrativ de validare a rezulta-telor concursului.

Prin Hotãrârea nr. 1313 din10.12.2013 a Plenului Consil iuluiSuperior al Magistraturii s-a dispusvalidarea rezultatelor f inale aleconcursului de promovare a judecãtorilorºi procurorilor în funcþie de execuþieefectivã ºi pe loc susþinut la data de10.11.2013, acesta fi ind actuladministrativ ce poate fi atacat încondiþiile art. 29 alin. 7 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii, republicatã, cu modificãrileulterioare, în cadrul unui astfel de litigiuurmând a fi analizate ºi pretinseleaspecte de nelegalitate a operaþiuniloradministrative ce preced emiterii actului,referitoare la procedura de organizare ºidesfãºurare a concursului de promovare.

Prin urmare, procesele-verbale a cãroranulare se solicitã nu reprezintã un actunilateral de voinþã al autoritãþii publice


ºi nu creeazã o situaþie juridicã nouã,nefiind obligatorii pentru orice autoritate.

În aceste sens este ºi jurisprudenþaÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, cares-a pronunþat constant în acest sens ºiexemplificãm cu decizia nr. 3771/02.11.2006 pronunþatã de Secþia decontencios administrativ, care dispune cã„este inadmisibilã acþiunea în contenciosadministrativ prin care se contestã, în moddirect, actele premergãtoare emiteriiactului administrativ în considerareacãrora a fost întocmit.”

Examinând cu prioritate excepþiainadmisibilitãþii invocatã, în conformitatecu prevederile art. 248 din Codul deprocedurã civilã, instanþa a reþinuturmãtoarele:

Prin cererea din cauza pendinte,reclamantele, prevalându-se de dispo-ziþiile Legii nr. 554/2004 a contenciosuluiadministrativ, cu modificãrile ulterioare,au solicitat în principal anulareaprocesului-verbal de soluþionare a contes-taþiilor la barem ºi a procesului-verbal demotivare a contestaþiilor la disciplina„Drept procesual civil”, privind concursulde promovare a judecãtorilor ºi procu-rorilor din data de 10.11.2013, anularearezultatelor definitive, recorectareacontestaþiilor faþã de trei dintre speþe, curespectarea prevederilor proceduralelegale ºi stabilirea unor rezultate definitivecorecte, iar în subsidiar, anularea celordouã procese-verbale în ceea ce priveºtecele douã speþe anulate ºi speþa cãreia is-a schimbat rãspunsul, stabilirea pentrufiecare dintre ele a rezultatelor definitiveprin raportare la baremul iniþial, invali-darea parþialã a rezultatelor concursuluide promovare pe loc în gradul dejudecãtor de curte de apel pentru douãposturi ºi obligarea pârâtului sã validezepe fiecare dintre ele ca judecãtoripromovaþi în gradul de curte de apel.

În susþinerea cererii, reclamanteleinvocã, în esenþã, nelegalitatea proce-

selor-verbale atacate din perspectivaîncãlcãrii în desfãºurarea concursului acondiþiilor prevãzute de Regulamentulprivind organizarea ºi desfãºurareaconcursului de promovare a judecãtorilorºi procurorilor aprobat prin Hotãrârea nr.621/2006 a Plenului Consiliului Superioral Magistraturii, cu modificãrile ulterioare,respectiv a art. 14 ºi art. 20 alin. 4 dinRegulament.

Reclamantele invocã, totodatã, ºiexcepþia de nelegalitate a prevederilor art.20 alin. 5 din Regulament prin raportarela art. 16 ºi art. 24 din ConstituþiaRomâniei ºi a art. 6 din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului.

Nemulþumirea reclamantelor vizeazã,în esenþã, modul de rezolvare acontestaþiilor la barem formulate ladisciplina drept procesual civil de uniicandidaþi la concursul de promovare ajudecãtorilor ºi procurorilor în funcþii deexecuþie vacante susþinut la data de10.11.2013, la proba practicã.

Referitor la excepþia inadmisibilitãþiicererii:

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ,cu modificãrile ulterioare, actuladministrativ este actul unilateral cucaracter individual sau normativ emis deo autoritate publicã în regim de puterepublicã, în vederea organizãrii executãriilegii sau a executãrii în concret a legii,care dã naºtere, modificã sau stingeraporturi juridice.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,„orice persoanã care se considerãvãtãmatã într-un drept al sãu ori într-uninteres legitim, de cãtre o autoritatepublicã, printr-un act administrativ sauprin nesoluþionarea în termenul legal aunei cereri, se poate adresa instanþei decontencios administrativ competente,pentru anularea actului, recunoaºterea


dreptului pretins sau a interesului legitimºi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã,interesul legitim putând fi atât privat, câtºi public”.

Actele atacate, reprezentate deprocesul-verbal al Comisiei de soluþionarea contestaþiilor la barem, disciplina „Dreptprocesual civil” ºi procesul-verbal demotivare a contestaþiilor, nu pot ficircumscrise noþiunii de act administrativ,în sensul de act unilateral cu caracterindividual emis de o autoritate publicã, înregim de putere publicã, în vedereaorganizãrii executãrii legii sau a executãriiîn concret a legii, care dã naºtere,modificã sau stinge raporturi juridice,întrucât acestea nu dau naºtere, numodificã sau sting un raport juridic.

Procesele-verbale în discuþie au fostîntocmite în condiþiile art. 20 alin. 4-7 dinRegulamentul privind organizarea ºidesfãºurarea concursului de promovarea judecãtorilor ºi procurorilor aprobat prinHotãrârea Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 621/2006, cu modificãrileulterioare.

Actele atacate în cauza pendinte,respectiv procesul-verbal întocmit decomisia de soluþionare a contestaþiilor labarem - disciplina „Drept procesual civil”ºi procesul-verbal de motivare acontestaþiilor, nu sunt acte administrativeîn sensul Legii contenciosului adminis-trativ, nefiind emise de o autoritatepublicã, ele reprezentând acte premer-gãtoare - preparatoare emiterii actuluiadministrativ. Potrivit dispoziþiilor art. 47din Legea nr. 303/2004 privind statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, republicatã,cu modificãrile ulterioare, în termen de celmult 30 de zile de la comunicarearezultatelor, Consiliul Superior alMagistraturii dispune, prin hotãrâre,promovarea judecãtorilor ºi procurorilordeclaraþi admiºi, aceastã hotãrâre

reprezentând actul administrativ devalidare a rezultatelor concursului.

Prin Hotãrârea nr. 1313 din10.12.2013 a Plenului Consil iuluiSuperior al Magistraturii s-a dispusvalidarea rezultatelor f inale aleconcursului de promovare a judecãtorilorºi procurorilor în funcþie de execuþieefectivã ºi pe loc susþinut la data de10.11.2013, acesta fi ind actuladministrativ ce poate fi atacat încondiþiile art. 29 alin. 7 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii, republicatã, cu modificãrileulterioare, în cadrul unui astfel de litigiuurmând a fi analizate ºi pretinseleaspecte de nelegalitate a operaþiuniloradministrative ce preced emiterii actului,referitoare la procedura de organizare ºidesfãºurare a concursului de promovare.

Prin urmare, procesele-verbale acãror anulare se solicitã nu reprezintã unact unilateral de voinþã al autoritãþiipublice ºi nu creeazã o situaþie juridicãnouã, nefiind obligatorii pentru oriceautoritate.

În aceste sens este ºi jurisprudenþaÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, cares-a pronunþat constant în acest sens,respectiv decizia nr. 3771/02.11.2006pronunþatã de Secþia de contenciosadministrativ, care dispune cã „esteinadmisibilã acþiunea în contenciosadministrativ prin care se contestã, în moddirect, actele premergãtoare emiteriiactului administrativ în considerareacãrora a fost întocmit.”

Faþã de considerentele de fapt ºi dedrept învederate anterior, instanþa reþinecã excepþia inadmisibilitãþii acþiunii esteîntemeiatã, astfel cã o va admite. Faþã deadmiterea excepþiei inadmisibilitãþiiacþiunii, instanþa nu va mai analizacelelalte aspecte invocate de reclamanteprin acþiune ºi va respinge acþiunea, cainadmisibilã.


(Curtea de Apel Bucureºti, Secþia aVIII-a contencios administrativ ºi fiscal,sentinþa civilã nr.1877 din 12 iunie 2014,dosar nr. 3324/2/2014)

Prin cererea înregistratã pe rolulacestei instanþe la data de 25.11.2013 subnr. 7704/2/2013, reclamanþii C.L., C.C.G.,I.I.M., B.T. ºi R.-M.L. au chemat înjudecatã pe pârâtul Consiliul Superior alMagistraturii, solicitând ca, prin hotãrâreace se va pronunþa, sã se dispunã anulareaart. 20 alin. 4, 5, 6, 7 ºi art. 14 dinHotãrârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006,obligarea pârâtului la înlocuirea acestorreglementãri cu unele conforme princi-piilor legalitãþii, obiectivitãþii ºi previ-zibilitãþii ºi anularea proceselor-verbale desoluþionare a contestaþiilor la baremîntocmite de Comisiile de soluþionare acontestaþiilor în cadrul concursului depromovare din data de 10.11.2013.

În motivare, reclamanþii au arãtat cãau participat la concursul pentru promo-varea în funcþii de execuþie pentrujudecãtori ºi procurori organizat deConsiliul Superior ai Magistraturii, prinInstitutul Naþional ai Magistraturii la datade 10.11.2013. Aceºtia au arãtat cã ceeace a trezit bãnuiala de fraudare arezultatelor finale ale concursului, iar maiapoi revolta câtorva sute de candidaþi, afost modul în care Comisia de soluþionarea contestaþiilor a înþeles sã uzeze ºi eade dreptul de a stabili rãspunsul corect laîntrebãrile tip grilã ulterior predãriilucrãrilor scrise de cãtre candidaþi.Forumurile profesionale ale magistraþilorde pe internet au început sã vuiascã.Chiar magistraþi neimplicaþi în concurs auînþeles sã exprime puncte de vedere faþã

de modul vãdit trunchiat în care s-a stabilitîn urma contestaþiilor rãspunsul laîntrebãri, prezentând mici exegeze aletextelor legale vizate de întrebãri.

De asemenea, s-a arãtat cã, în cadrulacestui examen, Comisiile de contestaþiiau înþeles sã anuleze trei întrebãri, douãla drept procesual civil ºi una la dreptinternaþional privat, iar la o întrebare ladrept procesual civil au schimbat pur ºisimplu rãspunsul. Aceste intervenþiibrutale în barem au avut loc toate la probapracticã, ceea ce a determinat scãdereanotei unor candidaþi care au predatlucrarea practicã de nota 10, cum suntunii dintre reclamanþi, în timp ce candidaþiicontestatari, precum ºi alþii, care în modcolateral au profitat de conjuncturã, s-autrezit cu note care sã le asigure promo-varea.

Reclamanþii s-au întrebat cu amãrã-ciune pânã la ce numãr de întrebãri din20 (la proba practicã) ar putea Comisiade soluþionare a contestaþiilor sã anulezesau sã le schimbe rãspunsul deoareceRegulamentul nu are prevederi în acestsens, precum ºi cum pot fi respectatecriteriile obiective de apreciere aperformanþelor profesionale în contextulactualei reglementãri a concursului, cândcontestatarii nu mai sunt necunoscuþicomisiei, pentru cã o contestaþie esteasumata prin arãtarea numelui ºi asemnãturii.

Ce sens mai au dispoziþiile art. 19 dinRegulament care prevãd secretizarealucrãrilor înainte de predare de cãtrecandidaþi? Cum poate fi acceptat caaceastã a doua comisie sã funcþionezeca o instanþã superioarã care sã infirmesoluþia celei dintâi? Iar aceasta, la un

4. Regulamentul privind organizarea ºi desfãºurarea concursului depromovare a judecãtorilor ºi procurorilor. Exigenþe de obiectivitate ºiprevizibilitate. Posibilitatea formulãrii contestaþiei la barem, termenul deformulare ºi de soluþionare, modalitatea de soluþionare a contestaþiilor ºi efectelepe care diferitelor soluþii ce pot fi adoptate în urma soluþionãrii contestaþiilor labarem.


moment ulterior desfãºurãrii examenului,când nici un rãspuns nu ar mai fi firesc sãsufere modificãri, decât cu totul ºi cu totulexcepþional.

Comisia de soluþionare a contestaþiilorºi-a întemeiat modul în care a soluþionatcontestaþiile pe faptul cã întrebãrile dinconcurs conþin probleme controversate ºicã nu sunt în acord cu tematica anunþatã,afirmaþii care în opinia reclamanþilor suntnereale ºi au slujit doar scopului avut învedere - anularea unor subiecte ºischimbarea rãspunsului la un altul.Reclamanþii au arãtat cã din redactareaproceselor-verbale nu reiese dacã a avutloc consultarea prevãzutã de art. 14 dinRegulament. Aceste anomalii sunt înprezent permise de Regulament, ceea cecontravine principiilor legalitãþii,obiectivitãþii ºi previzibilitãþii. Cele expuse,precum ºi argumentele înºiruite încuprinsul plângerii prealabile vin sãdovedeascã faptul cã în prezentRegulamentul este conceput astfel încât,sub aparenþa de legalitate, sã lase locsubiectivismului, discreþionarului ºiarbitrariului.

O consecinþã a aplicãrii textelornormative atacate pe calea prezenteiacþiuni este cã procesele-verbale desoluþionare a contestaþiilor la barem auprodus vãtãmare concurenþilor care auobþinut potrivit baremului comisiei deelaborare a subiectelor primele 50 de notede trecere, dar potrivit baremului celeide-a doua comisii unii dintre ei au pierdutexamenul. Potrivit Regulamentului, acestclasament rãmâne secret, iar acest lucrunu este în concordanþã cu principiultransparenþei ce trebuie sã guverneze unastfel de concurs.

Reclamanþii s-au întrebat, în contextulsoluþiilor diferite asupra aceleiaºichestiuni de drept, care este rãspunsulcorect la întrebãrile de concurs, dacã ceade-a doua comisie este mai competentãdecât prima, dacã ea funcþioneazã ca osupracomisie, de ce nu au fost rezolvate

aceste divergenþe înainte de intrarea înexamen a chestionarelor de concurs?

O astfel de posibilitate ca, o a douacomisie de soluþionare a contestaþiilor sãpoatã rãsturna regulile jocului chiar întimpul jocului trebuie eliminatã, prin însãºimodificarea regulamentului de examen,în sensul cã cea de a doua comisie careulterior va soluþiona contestaþiilecandidaþilor va trebui sã rezolve oricecontroversã de opinie ºi orice problemãlegatã de modul de concepere aîntrebãrilor ºi rãspunsurilor anterior intrãriiîn concurs a chestionarelor, astfel încât,ulterior susþinerii concursului, contestaþiala barem sã devinã o excepþie ºi nuregulã, cum în mod nefiresc s-aîncetãþenit obiceiul de a contesta de cãtrecandidaþi orice întrebare pe care nu ausoluþionat-o corect, iar comisia, dupãcriterii devenite oculte pentru restulcandidaþilor sã gãseascã diverse motivaþiipentru rãsturnarea rãspunsurilor laîntrebãri sau sã anuleze întrebãrile ºi sãcadoriseascã punctajul aferent tuturorcandidaþilor, fãrã o justificare obiectivãsau care sã ofere mãcar un minim deconvingere celor care privesc neputincioºicum li se scurge nota iniþial obþinutãprintre degete.

Prezentul regulament creeazã osituaþie de discriminare între candidaþiicare au soluþionat întrebãrile potrivitbaremului iniþial ºi cei care au posibilitateasã conteste rãspunsurile pe care le-augreºit. Cei din prima categorie nu au nicioposibilitate concretã de a acþiona,rãmânând în pasivitate, în timp cecandidaþii din ce-a doua categorie au ladispoziþie demersuri pentru a determinamodificarea substanþialã a baremului. Laacest, examen comisia la disciplinaprocedurã civilã a trebuit sã pregãteascã8 întrebãri pentru proba practicã. Comisiade contestaþii a anulat douã întrebãri, iarla una dintre ele a schimbat rãspunsulcorect. Este inadmisibil ca aceastãcomisie sã admitã cã au fost greºite


aproape jumãtate dintre aceste întrebãri,fiecare având o pondere extrem deimportantã la nota finalã, ceea ce aînsemnat o modificare masivã a ierarhieifinale.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistra-turii a depus la data de 06.01.2014întâmpinare, prin care a invocat excepþiainadmisibilitãþii acþiunii pentru nepar-curgerea procedurii prealabile, iar pe fonda solicitat respingerea acþiunii ca neînte-meiatã.

În motivare, pârâtul a arãtat cãstabilirea procedurii de organizare ºidesfãºurare a concursurilor de promovarea magistraþilor în funcþii de execuþie saude conducere, inclusiv modalitatea decontestare a rezultatelor, sunt atributulConsiliului Superior al Magistraturii,potrivit art. 46 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare. Prin urmare,procedura de organizare ºi desfãºurarea concursului de promovare a judecã-torilor ºi procurorilor reglementatã lanivelul legislaþiei secundare este în deplinacord cu legea, necontravenind princi-piului legalitãþii. De altfel, reclamanþii nuinvocã, în concret, nicio încãlcare avreunei dispoziþii legale, determinatã deprevederile regulamentare a cãroranulare o solicitã.

În ceea ce priveºte principiile obiecti-vitãþii ºi previzibilitãþii, pârâtul a apreciatcã prevederile regulamentare în discuþienu vin în contradicþie nici cu acestea.Normele regulamentare în discuþie suntsuficient de accesibile ºi de precise,permiþând destinatarilor cãrora li seadreseazã sã-ºi adapteze conduita larigorile acestora, cu alte cuvinte normelesunt previzibile.

În ceea ce priveºte pretinsa discri-minare între candidaþii care au soluþionatîntrebãrile potrivit baremului iniþial ºi ceicare au posibilitatea de a contestarãspunsurile pe care le-au greºit, dinperspectiva susþinutã de reclamanþi, s-a

învederat cã sintagma „în condiþii deegalitate” folositã de art. 2 din O.G. nr.137/2000 poate fi interpretatã doar prinraportare la principiul constituþional alegalitãþii în drepturi, consacrat de dispo-ziþiile art. 16 din Constituþia României.

În lumina acestor dispoziþii, situaþiainvocatã de reclamanþi nu se circumscrienoþiunii de discriminare. Dispoziþiileregulamentare a cãror anulare se solicitãau o aplicabilitatea uniformã ºi generalã,atât în ceea ce priveºte posibilitateaacordatã tuturor candidaþilor de contestabaremele iniþiale, cât ºi în ceea ce priveºteimposibilitatea de contestare a baremelordefinitive.

Imposibilitatea reanalizãrii baremelordefinitive de evaluare ºi notare este înmod firesc determinatã de necesitateaexcluderii formulãrii unei noi contestaþiila contestaþia iniþialã. Astfel, potrivit art. 7din Regulamentul privind organizarea ºidesfãºurarea concursului de promovarea judecãtorilor ºi procurorilor aprobat prinHotãrârea Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 621/2006, cu modificãrileulterioare, Comisia de organizare aconcursului, comisiile de elaborare asubiectelor ºi de soluþionare a contesta-þiilor sunt numite de Plenul ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, la propunereaDirecþiei resurse umane ºi organizare ºia Institutului Naþional al Magistraturii,dupã caz.

Art. 11 din acelaºi regulament prevedecã, comisiile de elaborare a subiectelorºi de soluþionare a contestaþiilor suntnumite distinct pentru judecãtori, respec-tiv procurori.

Nici dispoziþiile legale care reglemen-teazã procedura de promovare a judecã-torilor ºi procurorilor în funcþii de execuþievacantã la instanþele superioare ºiparchetele de pe lângã acestea, cuprinseîn Legea nr. 303/2004 privind statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, republicatã,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,nici prevederile regulamentare, nu prevãd


posibilitatea numirii unei alte comisii desoluþionare.

Dacã s-ar îmbrãþiºa o astfel de soluþie,s-ar crea pentru candidaþi posibilitateareevaluãrii contestaþiilor la baremeledefinitive, ceea ce ar deschide calea uneicontestaþii la contestaþia iniþialã.

De asemenea, s-ar putea susþine, dealþi candidaþi nemulþumiþi de noile rãspun-suri stabilite în urma reanalizãrii bare-melor definitive de evaluare ºi notare,acordarea posibilitãþii de contestare ºi aacestor bareme, ajungându-se astfel laun ºir nesfârºit de contestaþii la contestaþii.

În drept, au fost invocate dispoziþiileart. 205 alin. 2 din Codul de procedurãcivilã.

Prin cererea precizatoare depusã ladata de 17.01.2014, reclamanþii au arãtatcã înþeleg sã solicite ºi anularea parþialãa Hotãrârii Plenului CSM nr. 1351/2013,sub aspectul validãrii examenului depromovare pe loc în funcþii de execuþie ajudecãtorilor în grad de curte de apel, carea avut loc în data de 10.11.2013, precumºi anularea Hotãrârii C.S.M. nr. 1313/10.12.2013 prin care s-a respins cerereajudecãtorilor F.A., G.R., C.M., P.M.G. ºiC.M.A. de suplimentare a posturilorscoase la concursul pentru promovareape loc la tribunale, respectiv curþi de apel.

Prin completarea la întâmpinaredepusã de pârât la data de 03.04.2014,acesta a invocat excepþia inadmisibilitãþiiacþiunii în ceea ce priveºte cerereacompletatoare, vizând anularea Hotã-rârilor C.S.M. nr. 1313/10.12.2013 ºi nr.1351/10.12.2013, iar în subsidiar excepþianecompetenþei materiale a Curþii de ApelBucureºti – Secþia a VIII-a contenciosadministrativ ºi fiscal, în raport deprevederile art. 29 alin. 5 ºi 7 din Legeanr. 317/2004, solicitând declinareacompetenþei în favoarea Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie, având în vedere cã princele douã hotãrâri au ca obiect dereglementare cariera ºi drepturilejudecãtorilor ºi procurorilor.

Prin sentinþa civilã nr. 1513/15.05.2014 pronunþatã de Curtea de ApelBucureºti – Secþia a VIII-a contenciosadministrativ ºi fiscal în dosarul nr. 7704/2/2013, a fost admisã excepþianecompetenþei materiale a Curþii de ApelBucureºti – Secþia a VIII-a Contenciosadministrativ ºi fiscal invocatã de pârât,în ceea ce priveºte capetele de cerereavând ca obiect anularea Hotãrârii C.S.M.nr. 1313/10.12.2013 ºi nr. 1351/10.12.2013, competenþa de soluþionare acestor capete de cerere fiind declinatã înfavoarea Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie– Secþia de contencios administrativ ºifiscal, iar capetele de cerere având caobiect anularea art. 20 alin. 4, 5, 6 ºi 7 ºiart. 14 din Hotãrârea C.S.M. nr. 621/2006,obligarea pârâtului la înlocuirea acestorregulamente ºi anularea proceselor-verbale de soluþionare a contestaþiilor labarem au fost disjunse, primind un nounumãr de dosar, respectiv nr. 3324/2/2014. (…)

Analizând actele prezentei cauze,Curtea reþine urmãtoarele:

În ceea ce priveºte excepþia inadmi-sibilitãþii acþiunii pentru lipsa proceduriiprealabile, Curtea reþine cã, potrivit art. 7alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „Înaintede a se adresa instanþei de contenciosadministrativ competente, persoana carese considerã vãtãmatã într-un drept al sãuori într-un interes legitim printr-un actadministrativ individual trebuie sã soliciteautoritãþii publice emitente sau autoritãþiiierarhic superioare, dacã aceasta existã,în termen de 30 de zile de la datacomunicãrii actului, revocarea, în tot sauîn parte, a acestuia.”

În cauza de faþã, Curtea observã cã,anterior sesizãrii instanþei, reclamanþii auadresat plângeri prealabile atât InstitutuluiNaþional al Magistraturii, cât ºi pârâtuluiConsiliul Superior al Magistraturii, la datade 20.11.2013, prin care au criticat atâtprocesele-verbale de soluþionare acontestaþiilor la barem pentru disciplinele


„Drept procesual civil” ºi „Dreptinternaþional privat” emise la data de14.11.2013, cât ºi cu privire la art. 20 alin.4, 5, 6 ºi 7 ºi art. 14 din Hotãrârea C.S.M.nr. 621/2006. Este adevãrat cã recla-manþii nu au indicat în mod expres cãînþeleg sã formuleze plângere prealabilãºi în ceea ce priveºte art. 20 alin. 4, 5, 6ºi 7 ºi art. 14 din Hotãrârea C.S.M. nr.621/2006, însã aceastã împrejurarerezultã din dezvoltarea motivelor expuseîn plângerea prealabilã.

În consecinþã, Curtea apreciazã cãreclamanþii ºi-au îndeplinit obligaþia de aformula plângere prealabilã anteriorsesizãrii instanþei de judecatã, motivpentru care apreciazã cã excepþiainadmisibilitãþii invocatã de pârât esteneîntemeiatã, urmând a o respinge caatare.

Pe fondul cauzei, Curtea reþine cã,potrivit art. 14 din Hotãrârea C.S.M. nr.621/2006, „(1) Comisiile de soluþionare acontestaþiilor constituite pentru discipli-nele de concurs examineazã, subcoordonarea preºedintelui comisiilor ºi cuconsultarea comisiilor de elaborare asubiectelor, contestaþiile la bareme ºiadoptã baremele definitive, care sepublicã pe paginile de internet aleConsiliului Superior al Magistraturii ºiInstitutului Naþional al Magistraturii. (2)Comisiile de soluþionare a contestaþiilorreevalueazã lucrãrile scrise ale cãror noteiniþiale au fost contestate ºi acordã noteconform baremelor de evaluare ºi notaredefinitive.”, iar potrivit art. 20 alin. 4, 5, 6ºi 7 din aceeaºi hotãrâre „(4) Baremelede evaluare ºi notare se afiºeazã lacentrele de concurs la încheierea probeiscrise. În termen de 48 de ore de lapublicarea baremelor pe paginile deinternet ale Consiliului Superior alMagistraturii ºi Institutului Naþional alMagistraturii candidaþii pot face contestaþiila bareme, care se depun la InstitutulNaþional al Magistraturii ºi se soluþioneazãîn termen de 48 de ore de la expirarea

termenului de contestare, potrivit art. 14alin. (1). Soluþia se motiveazã în termende 3 zile de la expirarea termenuluiprevãzut pentru soluþionarea contesta-þiilor. Baremele definitive stabilite în urmasoluþionãrii contestaþiilor se publicã deîndatã pe paginile de internet aleConsiliului Superior al Magistraturii ºiInstitutului Naþional al Magistraturii. (5) Însituaþia în care, în urma soluþionãriicontestaþiilor la barem, se apreciazã cãrãspunsul corect la una dintre întrebãrieste altul decât cel indicat în barem,punctajul corespunzãtor întrebãriirespective se acordã numai candidaþilorcare au indicat rãspunsul corect stabilitprin baremul definitiv. (6) În situaþia încare, în urma soluþionãrii contestaþiilor labarem, se apreciazã cã rãspunsul corectindicat în baremul iniþial nu este singurulrãspuns corect, punctajul corespunzãtorîntrebãrii respective se acordã pentruoricare dintre cele douã variante derãspuns stabilite ca fiind corecte prinbaremul definitiv. (7) În situaþia în care,în urma soluþionãrii contestaþiilor labarem, se anuleazã una sau mai multeîntrebãri din testul-grilã, punctajulcorespunzãtor întrebãrilor anulate seacordã tuturor candidaþilor.”

Curtea reþine cã instanþa de conten-cios administrativ are de examinatconcordanþa dintre prevederile actuladministrativ deduse judecãþii cu legeaorganicã cu forþã juridicã superioarã, întemeiul ºi în executarea cãreia au fostemise, conform principiului ierarhiei ºiforþei juridice a actelor normative,consacrat de art. 1 alin. 5 din ConstituþiaRomâniei ºi art. 4 alin. 3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnicãlegislativã pentru elaborarea actelornormative.

Potrivit dispoziþiilor art. 4 din Legea nr.24/2000 „Ierarhia actelor normative - (1)Actele normative se elaboreazã în funcþiede ierarhia lor, de categoria acestora ºide autoritatea publicã competentã sã le


adopte. (2) Categoriile de acte normativeºi normele de competenþã privindadoptarea acestora sunt stabilite prinConstituþia României, republicatã, ºi princelelalte legi. (3) Actele normative dateîn executarea legilor, ordonanþelor sau ahotãrârilor Guvernului se emit în limiteleºi potrivit normelor care le ordonã.”

Curtea observã cã art. 46 alin. 3 dinLegea nr. 303/2004 prevede cã „Proce-dura de desfãºurare a concursului,inclusiv modalitatea de contestare arezultatelor este prevãzutã înRegulamentul privind organizarea ºidesfãºurarea concursului de promovarea judecãtorilor ºi procurorilor.”

În acest context, trebuie reamintit cãrolul legii organice, aºa cum este ºi Legeanr. 303/2004, este acela de a stabili cadrulgeneral de reglementare a domeniului ceeste vizat, în cauza de faþã statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, elementele denuanþã ce vizeazã stabilirea în concret amodului de executare a legii putând fiadoptate prin acte administrative cu forþãjuridicã inferioarã, precum ºi faptul cãpârâtul Consiliul Superior al Magistraturiieste abilitat prin art. 38 alin. 1 din Legeanr. 317/2004 sã adopte regulamentulprivind organizarea ºi desfãºurareaconcursului de promovare a judecãtorilorºi procurorilor.

De asemenea, Curtea constatã cãreclamanþii nu au indicat o prevederelegalã cu forþã juridicã superioarã care sãfi fost încãlcatã prin art. 14 ºi art. 20 alin.4, 5, 6 ºi 7 din Hotãrârea C.S.M. nr. 621/2006, astfel încât instanþa de contenciosadministrativ ºi fiscal se aflã înimposibilitatea realizãrii unei analizeconcrete a legalitãþii acestor dispoziþii dinregulament.

Prin urmare, Curtea apreciazã cãprevederile art. 14 ºi art. 20 alin. 4, 5, 6 ºi7 din Hotãrârea C.S.M. nr. 621/2006respectã principiul legalitãþii, pârâtulConsiliul Superior al Magistraturii fiindautoritatea competentã sã elaboreze ºi sã

adopte regulamentul privind organizareaºi desfãºurarea concursului depromovare a judecãtorilor ºi procurorilor,iar în actele normative cu forþã juridicãsuperioarã nefiind reglementatãimposibilitatea formulãrii de contestaþii labarem ºi desemnarea unei comisii caresã aibã atribuþii de soluþionare a acestorcontestaþii.

Totodatã, Curtea apreciazã cã dispo-ziþiile criticate de reclamanþi îndeplinescºi exigenþele de obiectivitate ºiprevizibilitate, posibilitatea formulãriicontestaþiei la barem, termenul deformulare ºi de soluþionare, modalitateade soluþionare a contestaþiilor ºi efectelepe care diferitele soluþii ce pot fi adoptateîn urma soluþionãrii contestaþiilor la baremfiind reglementate în mod expres deHotãrârea nr. 621/2006, act administrativpublicat în Monitorul Oficial ºi aflat ladispoziþia oricãrei persoane interesate dea lua cunoºtinþã de prevederile acestuia,astfel încât orice participant la un concursde promovarea are deplinã cunoºtinþã deaceastã procedurã ºi paºii pe care îipresupune.

În egalã mãsurã, Curtea observã cãreclamanþii au invocat ºi împrejurarea cãprin articolele contestate prin prezentaacþiune este creatã o discriminare întrecandidaþii care au rãspuns corect conformbaremului iniþial ºi candidaþii care auposibilitatea de a formula contestaþie labarem, iar în urma admiterii acestora sãfi rãspuns corect conform baremuluirevizuit în urma admiterii contestaþiilor.

Curtea reþine cã diferenþa de tratamentdevine discriminare, în sensul articolului14 din Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului ºi a art. 2 din O.G. nr. 137/2000,atunci când se induc distincþii între situaþiianaloage ºi comparabile fãrã ca acesteasã se bazeze pe o justificare rezonabilãºi obiectivã.

Aºadar, pentru ca o asemeneaîncãlcare sã se producã, trebuie stabilitcã persoane plasate în situaþii analoage


sau comparabile, în materie, beneficiazãde un tratament preferenþial ºi cã aceastãdistincþie nu-ºi gãseºte nici o justificareobiectivã sau rezonabilã. De asemenea,pentru a se ajunge la concluzia existenþeiunei discriminãri, trebuie doveditã exis-tenþa unui criteriu de discriminare potrivitart. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În cauza de faþã, Curtea observã cã nuse poate reþine existenþa unei situaþiianaloage sau comparabile între candidaþiicare au rãspuns conform baremului iniþialºi candidaþii care, în urma exercitãriidreptului de a formula contestaþie la baremºi a admiterii acesteia, au rãspuns conformbaremului revizuit. În plus, Curtea constatãcã reclamanþii nu au indicat care estecriteriul de discriminare, iar un astfel decriteriu nici nu transpare cu evidenþã dinelementele de fapt ale speþei.

În consecinþã, Curtea constatã cã prinart. 14 ºi art. 20 alin. 4, 5, 6 ºi 7 dinHotãrârea C.S.M. nr. 621/2006 nu încalcãprincipiul nediscriminãrii.

În condiþiile în care Curtea apreciazãcã dispoziþiile contestate sunt legale,þinând cont de caracterul accesoriu alcapãtului doi de cerere, având ca obiectobligarea pârâtului la înlocuirea art. 14 ºiart. 20 alin. 4, 5, 6 ºi 7 din HotãrâreaC.S.M. nr. 621/2006 cu alte reglementãri,ºi acest capãt de cerere va fi respins caneîntemeiatã.

Nu în ultimul rând, reþinând cã pro-cesele-verbale de soluþionare a contesta-þiilor la barem întocmite de comisiile desoluþionare a contestaþiilor au fostîntocmite în conformitate cu prevederileRegulamentului privind organizarea ºidesfãºurarea concursului de promovarea judecãtorilor ºi procurorilor aprobat prinHotãrârea C.S.M. nr. 621/2006, Curtea varespinge ca neîntemeiatã ºi cel de-altreilea capãt de cerere.

Pentru aceste considerente, Curteaapreciazã cã acþiunea este neîntemeiatã,urmând a fi respinsã ca atare.

5. În ceea ce priveºte procedura de selecþie a formatorilor Institutului Naþionalal Magistraturii, Legea nr. 304/2004 nu cuprinde nicio prevedere, ceea ce denotãintenþia legiuitorului de a acorda o marjã largã de apreciere autoritãþii publicecompetente, Consiliul Superior al Magistraturii, referitor la conþinutul actuluiadministrativ normativ care este adoptat în acest scop.

(Curtea de Apel Bucureºti, Secþia aVIII-a contencios administrativ ºi fiscal,sentinþa civilã nr.3493 din 17 decembrie2014, dosar nr. 4985/2/2014)

Prin acþiunea înregistratã pe rolulCurþii de Apel Bucureºti – Secþia a VIII-aContencios Administrativ ºi Fiscal,reclamanta S.L.S., în contradictoriu cupârâþii Consiliul Superior al Magistraturiiºi Institutul Naþional al Magistraturii, asolicitat modificarea actului administrativ,Hotãrârea nr.531/2012 a Plenului C.S.M.,sub aspectul art. 15 alin. (7) ºi (8) ºi art.16 alin. (1) ºi (2) din Cap. III Recrutareapersonalului de instruire, astfel încât sãfie asiguratã transparenþa procedurii ºi

garantarea dreptului candidaþilor de acontesta rezultate evaluãrii comisiei deselecþie.

În motivare, reclamanta a arãtat cãeste angajatã ca specialist în comunicarela Direcþia Naþionalã Anticorupþie din anul2005 ºi a urmat etapele înscrierii laprocedura de selecþie, în considerareacriteriilor anunþate ºi motivat de faptul cãaceastã disciplinã figureazã în programade formare a viitorilor magistraþi.

În continuare, reclamanta a arãtat careeste procedura de recrutare reglementatãprin aceastã hotãrâre, precizând cã esteformatã din 3 etape ce cuprind condiþii,criterii obiective, modalitãþi, notarea (decirezultatul), fiind încheiatã brusc,


deoarece, deºi la art.10 se menþioneazãexpres ºi explicit cã recrutarea serealizeazã prin concurs ºi întreagaprocedurã, sub aspectul tuturor etapelor,conþine criterii - notare - condiþii - rezultat- deci toate elementele consacrate aleunui concurs, finalul actului, supusprezentului control de legalitate, introduceîn locul rezultatului, ca ºi element firescºi obiectiv de selecþie criteriul reco-mandare.

În opinia reclamantei, dacã se admitecã acest mod de selecþie - recomandare- ar fi compatibil cu întreaga procedurãderulatã riguros, pe criterii obiective,notare - condiþii - rezultat - deci modalitãþispecifice concursului, este lipsitã de:

- transparenþã, din cauza refuzului(solicitarea formulatã de reclamantã arãmas fãrã rãspuns) de a fi puse ladispoziþia candidatului cel puþin copiilechestionarelor de evaluare completate deauditori, pentru a avea reprezentareaexactã asupra aºteptãrilor, aºa încât într-oviitoare procedurã de selecþie candidatulsã poatã sã-ºi îmbunãtãþeascã nivelul depregãtire, pentru a creºte standardul depregãtire;

- previzibilitate ºi echitate, din cauzafaptului cã, dupã parcurgerea tuturoretapelor concursului, nu este prevãzutãposibilitatea ºi procedura în carecandidatul poate sã conteste.

În acest sens, a arãtat cã posibilitateade contestare este de esenþa previzi-bilitãþii oricãrui concurs. Mai mult, nunumai cã procedura nu are nicio menþiunedespre condiþiile în care candidatul poatecontesta, ceea ce contravine esenþeiprocedurii, care se bazeazã pe unconcurs format din criterii, etape deselecþie, dar introduce un grav dezechi-libru deoarece recrutarea se încheiepractic cu posibilitatea expusã în art.16alin. (1), care acordã Consiliului ºtiinþificvocaþia sã invalideze rezultatul selecþiei.

Prin urmare, deºi candidatul nu poatecontesta nici rezultatul final, cu atât mai

puþin fiecare etapã, existã riscul ca, ºidacã a fost validat, dupã parcurgereaetapelor de concurs, deci admis sã fieulterior invalidat, urmare decizieiConsiliului ªtiinþific, dar fãrã a avea nicioposibilitate de contestaþie sub nici unaspect.

Reclamanta conchide în sensul cãart.16 alin.1 ºi alin.2 din Hotãrârea C.S.M.nr.531/2012 nu este compatibil cu oprocedurã transparentã, echitabilã,conformã concursului ºi încalcã cerinþelede previzibilitate deoarece, afirmãtransparenþa, în cuprinsul articolelorprecedente ºi etapele - criteriile - condiþiile- notarea, specifice concursului, dar sefinalizeazã nu cu rezultat (supus unuicontrol prin contestaþie), ci cu recoman-dare, validare/invalidare, atribute ce revinConsiliului ªtiinþific al I.N.M.

Apreciazã cã simpla referire genericãla criterii transparente, concurs, etape,fãrã sã înfãþiºeze raþionamentul pentrucare nu se poate contesta rezultatulobþinut dupã parcurgerea celor etape, fãrãindicarea baremului, ºi introducereanumai a dreptului Consiliului ªtiinþific sãinvalideze, încalcã echitabilitatea ºicontravine tocmai principiilor afirmate înactul administrativ supus prezentuluicontrol de legalitate, privind transparenþa,concursul, standardele.

Prin urmare, prin prezenta acþiune încontencios administrativ solicitã sã sedispunã:

- obligarea pârâþilor la modificarea ºicompletarea procedurii reglementate înCapitolul III „Recrutarea personalului deinstruire” în sensul asigurãrii transpa-renþei, previzibilitãþii ºi echitabilitãþiiprocedurii de concurs sub toate aspec-tele, deoarece prin dispoziþiile art. 15 alin.(7) ºi (8); ale art. 16 alin. (1) ºi (2) dinCap. III candidatul/ candidaþii sunt puºiîn imposibilitatea de a-ºi continuapregãtirea, de a participa la urmãtoareleconcursuri, necunoscând baremul,necunoscând motivele pentru care


pregãtirea lor de pânã atunci nu aurãspuns criteriilor etapei III de concurs,atât timp cât nu existã un barem la caresã se raporteze ºi nici posibilitatea de acontesta rezultatul.

Considerã reclamanta cã absenþaposibilitãþii candidatului de a contestamãsura la care a fost supus reprezintãviolarea dreptului la o cale efectivã deatac, consacrat de art. 13 din Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului (CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului, MareaCamerã, Hotãrârea din 28 octombrie1999, Wille c. Liechtenstein).

În acest sens, a arãtat cã, în calitatede candidat, a fost vãtãmatã în dreptulde a avea acces liber la concursurileurmãtoare, care s-ar organiza pentruaceastã disciplinã, cât timp nu reglemen-teazã o procedurã de contestaþie ºi desoluþionare a contestaþiilor la mãsura„nerecomandãrii”. Trebuie reþinut cã nueste reglementatã nicio o procedurã decontestare, invalidarea vizând în modexclusiv doar dreptul Consiliului ªtiinþific,nefiind extins prin analogie ºi la candidaþi.

Or, un asemenea aspect este suficientpentru a genera un dubiu cu privire laprevizibilitatea ºi echitabilitatea proceduriide concurs, în condiþiile în care nu seîncadreazã, în mod evident, în definiþiaconcursului pe bazã de procedurãtransparentã, flexibilã, aºa cum se indicãîn chiar preambulul hotãrârii C.S.M.supusã prezentului control de legalitate,nefiind aptã sã contribuie la eficientizareaºi creºterea transparenþei, aºa cum seafirmã în actul ce stã la baza proceduriide recrutare a personalului de instruire.

Reclamanta a menþionat cã a parcursprocedura plângerii prealabile.

În cadrul procedurii administrativereglementate de dispoziþiile art. 200 ºiurm. din Codul de procedurã civilã,reclamanta ºi-a precizat acþiunea, înconformitate cu dispoziþiile art. 8 alin. (1)din Legea nr.554/2004, cu modificãrile ºirepublicãrile ulterioare, în sensul cã a

solicitat anularea Hotãrârii nr. 531/2012pentru aprobarea Statutului personaluluide instruire al I.N.M., aprobatã de PlenulConsiliului Superior al Magistraturii, carea stat la baza organizãrii procedurii derecrutare a unui formator colaborator laDisciplina Comunicare ce a fost desfã-ºuratã în perioada 27 februarie - 30 iunie2014.

Totodatã, a solicitat modificareapentru viitor a actului administrativ,Hotãrârea nr.531 din 19 iunie 2012 aPlenului C.S.M., în sensul introducerii, înetapele selecþiei, a unei proceduri deevaluare de cãtre comisia de selecþie,bazatã pe criterii obiective ºi deci punctajela 1-10, ºi astfel renunþarea la evaluareade cãtre comisie prin „recomandabil vs.nerecomandabil”, urmatã de reglemen-tarea procedurii de contestare.

Legal citat, pârâtul Institutul Naþionalal Magistraturii a formulat întâmpinare,invocând excepþia lipsei calitãþii saleprocesuale pasive, având în vedere faptulcã din prevederile art. 1 alin. (1)coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) dinLegea nr. 554/2004 - legea contenciosuluiadministrativ rezultã cã, în litigiile izvorânddin raporturi juridice de dreptadministrativ, are calitate procesualãpasivã emitentul actului a cãrui anularese solicitã. A susþinut cã actul a cãruianulare se solicitã prin cererea dechemare în judecatã, respectiv Hotãrâreanr. 531/2012, este un act emis de cãtrePlenul Consiliului Superior al Magis-traturii, Institutul Naþional al Magistraturiineavând calitatea de autoritate emitentã.În subsidiar, pe fond, a solicitat respin-gerea cererii de chemare în judecatã caneîntemeiatã.

Pârâtul Consiliul Superior al Magis-traturii a formulat întâmpinare, prin carea solicitat respingerea cererii, caneîntemeiatã. În esenþã, pârâtul a arãtatcã obiectul prezentei cereri îl constituieun act administrativ cu caracter normativ,legalitatea acestuia evaluându-se în


raport cu reglementãrile cuprinse în actelenormative de nivel superior. Apreciazã cã,în speþã, nu existã nicio neconcordanþãîntre actul administrativ cu caracternormativ atacat ºi legislaþia primarã ºi nuexistã nicio vãtãmare în sensul celorimpuse de prevederile art. 8 din Legeanr. 554/2004 privind contenciosuladministrativ, cu modificãrile ulterioare.

Referitor la criticile privind imposi-bilitatea de a contesta rezultateleprocedurii de selecþie a formatorilor,apreciazã cã acestea nu pot fi reþinute,având în vedere tocmai dispoziþiile art. 16din hotãrâre. Astfel, procedura în bazacãreia se realizeazã recrutarea perso-nalului de instruire al Institutului Naþionalal Magistraturii conferã caracterul deprobã eliminatorie primelor douã etape.Prima etapã, constând în evaluareaadmisibilitãþii dosarelor de înscriere sefinalizeazã prin acordarea calificativuluirecomandabil sau nerecomandabil,urmând a se califica pentru urmãtoareaetapã numai candidaþii care au primitcalificativul „recomandabil”, iar cea de-adoua etapã, constând în susþinerea unuiinterviu, se finalizeazã prin realizarea unuiclasament al candidaþilor cãrora le-a fostacordat un punctaj de la 1 la 10, urmânda se califica pentru urmãtoarea etapãnumai candidaþii care obþin punctajulminim 8.

Pârâtul a susþinut cã art. 13 dinConvenþie impune astfel statelor contrac-tante o obligaþie pozitivã ce are ca obiectreglementarea, în cadrul legislaþieiinterne, a unui recurs care sã permitãînlãturarea eventualelor încãlcãri adusedispoziþiilor Convenþiei, efectivitateaacestuia constând în aceea cã abiliteazãinstanþa naþionalã competentã sã exami-neze conþinutul plângerii întemeiate pe odispoziþie a Convenþiei ºi sã ofere oreparaþie adecvatã. Absenþa unui ase-menea recurs în dreptul intern constituieîn opinia instanþei europene o încãlcarea acestei obligaþii ºi deci a prevederilorConvenþiei.

A menþionat cã, aºa cum reiese dinjurisprudenþa Curþii dezvoltatã în aceastãmaterie, art. 13 din Convenþie impune ocale internã de atac în faþa unei autoritãþinaþionale competente care sã examinezeo cerere întemeiatã pe dispoziþiileConvenþiei numai pentru plângerile carepot fi apreciate ca fiind posibil de susþinutîn raport de dispoziþiile Convenþiei.Termenul de recurs în acest context nuare semnificaþia de cale de atac, ci peaceea de remediu ºi de acces la oinstanþã.

Prin urmare, în raport de cele înprecedent inserate, este evident cã nupoate fi reþinutã încãlcarea dispoziþiilor art.13 din Convenþie, legiuitorul secundarasigurând suficiente garanþii candidaþilorcare doresc sã devinã formatori.

Referitor la critica privind netranspa-renþa procedurii de selecþie, pârâtulapreciazã cã nu poate fi reþinutã, avândîn vedere prevederile art. 10-20 dinhotãrâre.

A arãtat cã, la emiterea actuluiadministrativ atacat, s-a avut în vederetocmai redefinirea procedurilor deselecþie, în sensul eficientizãrii ºi creºteriitransparenþei, prin accentuarea standar-delor de conduitã profesionalã a forma-torilor Institutului, dar ºi a procedurilor devalorificare a evaluãrilor periodice aperformanþelor acestora, cu o atenþiespecialã dedicatã asigurãrii caracteruluidinamic al listei formatorilor ºi, deasemenea, completarea Statutului cuprevederi referitoare la obligativitateaimplicãrii formatorilor în activitãþi decercetare ºi de elaborare a strategiilor deformare ale INM.

A susþinut cã actul administrativ cucaracter normativ atacat a fost emis înbaza dispoziþiilor art. 36 alin 1 lit. j dinLegea nr. 317/2004 privind ConsiliulSuperior al Magistraturii, republicatã, cumodificãrile ulterioare, ale art. 103 alin.(1) ºi art. 108 din Legea nr.304/2004privind organizarea judiciarã, republicatã,


cu modificãrile ulterioare, ºi ale Regula-mentului I.N.M., aprobat prin HotãrâreaPlenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 127/2007, cu modificãrileulterioare.

Prin urmare, apreciazã cã reclamantanu dovedeºte existenþa unui actadministrativ individual (emis în temeiulcelui normativ criticat) care sã-i producão vãtãmare prin încãlcarea vreunui dreptprevãzut de lege sau a vreunui intereslegitim, potrivit cerinþelor imperativeimpuse de art. 8 din Legea nr. 554/2004privind contenciosul administrativ. (…)

Analizând materialul probator admi-nistrat, prevederile legale incidente ºisusþinerile pãrþilor, Curtea reþine urmã-toarele:

Examinând, cu prioritate, în temeiuldispoziþiilor art. 148 alin. (1) din Codul deprocedurã civilã, excepþia lipsei calitãþiiprocesuale pasive, invocatã de pârâtulInstitutul Naþional al Magistraturii (I.N.M.),Curtea constatã cã este întemeiatã, dinconsiderentele ce vor fi expuse încontinuare.

Din interpretarea sistematicã aprevederilor art. 1, art. 7, art.8, art. 18,art. 161 art. 24 din Legea nr. 554/2004 ºiastfel cum s-a statuat în mod constant îndoctrinã ºi în jurisprudenþã, calitateaprocesualã pasivã în cadrul raporturilorjuridice litigioase în materia conten-ciosului administrativ aparþine întot-deauna autoritãþii publice emitente aactului administrativ tipic (hotãrâre, ordin,decizie, dispoziþie, instrucþiune etc.) sauasimilat (refuz de soluþionare a unei cererisau nesoluþionare în termen a unei cererireferitoare la un drept recunoscut de legesau un interes legitim) contestat ºi, înanumite cazuri, persoanei fizice saujuridice beneficiare a actului (persoanafaþã de care actul îºi produce efectele) saufuncþionarului chemat în judecatã pentrua rãspunde în solidar cu autoritateapublicã (în situaþia în care se solicitãdespãgubiri).

În cazul de faþã, Institutul Naþional alMagistraturii nu este nici emitentul actuluiadministrativ contestat ºi nu are nici o altãcalitate, dintre cele enumerate anterior,care sã justifice legitimarea procesualãpasivã în cadrul litigiului dedus judecãþii,împrejurarea cã normele adoptate deConsiliul Superior al Magistraturii(C.S.M.) vizeazã personalul de instruireal I.N.M., nefiind în mãsurã sã confereInstitutului calitate procesualã pasivã,raportat la dispoziþiile legale menþionate.

Nici împrejurarea invocatã dereclamantã în cuprinsul rãspunsului laîntâmpinare, în sensul cã I.N.M. areatribuþii directe în aceastã procedurã, nupoate conduce la concluzia cã aceastãinstituþie are calitate procesualã pasivã,având în vedere cã stabilirea acestoratribuþii s-a fãcut de cãtre autoritatea carea adoptat reglementarea contestatã iarcriticile vizeazã tocmai aceastã regle-mentare, fiind necesar ca acestea sã fieanalizate în contradictoriu cu emitentulhotãrârii, în speþã pârâtul C.S.M. Alteraþiuni ce þin de opozabilitatea hotãrâriijudecãtoreºti ce se va pronunþa nujustificã, sub nicio formã, calitateaprocesualã pasivã a I.N.M. în cauza defaþã, în condiþiile în care obiectul analizeide legalitate îl constituie un actadministrativ cu caracter normativ, iar oeventualã soluþie de anulare a actului arfi oricum opozabilã tuturor destinatarilornormelor pe care le conþine, în raport deefectele erga omnes pe care le produce.

În concluzie, Curtea va admiteexcepþia lipsei calitãþii procesuale pasivea pârâtului I.N.M. ºi va respinge acþiuneaformulatã în contradictoriu cu acesta, cafiind introdusã împotriva unei persoanefãrã calitate procesualã pasivã.

Se impune precizarea cã soluþia deadmitere a acestei excepþii face de prisosanalizarea excepþiei invocate în subsidiarde pârâtul I.N.M., respectiv excepþia lipseiprocedurii prealabile.

Procedând în continuare la analizafondului cauzei, curtea constatã cã, din


punct de vedere al naturii juridice,Hotãrârea Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 531/2012 face parte dincategoria actelor administrative cucaracter normativ, supuse exigenþeirespectãrii principiului ierarhiei actelornormative care presupune obligativitateaconformitãþii acestor acte cu actelenormative cu forþã juridicã superioarã întemeiul ºi în executarea cãrora se emitsau, dupã caz, se adoptã.

Acest principiu este consacrat deprevederile Legii nr. 24/2000 privindnormele de tehnicã legislativã pentruelaborarea actelor normative, republicatã,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,care, la alin.(3) al art. 4 intitulat „Ierarhiaactelor normative” prevede cã „Actelenormative date în executarea legilor,ordonanþelor sau a hotãrârilor Guvernuluise emit în limitele ºi potrivit normelor carele ordonã.”

De asemenea, art. 77 din Legea nr.24/2000, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare statueazã cã„Ordinele cu caracter normativ,instrucþiunile ºi alte asemenea acte aleconducãtorilor ministerelor ºi ai celorlalteorgane ale administraþiei publice centralede specialitate sau ale autoritãþiloradministrative autonome se emit numaipe baza ºi în executarea legilor, ahotãrârilor ºi a ordonanþelor Guvernului.”

Din analiza sistematicã a prevederilorlegale menþionate ºi þinând cont deprincipiul general al ierarhiei actelornormative, Curtea reþine cã actele dincategoria cãrora face parte hotãrâreacontestatã, trebuie sã fie emise în temeiulunei legi ºi pot avea ca obiect dereglementare exclusiv modul de aplicare,de punere în executare, în concret, a legii,fãrã posibilitatea de a excede sfera dereglementare stabilitã de legiuitor, însensul adãugãrii la lege sau a modificãriiacesteia prin normele de aplicare pe carele conþin.

În consecinþã, analizarea legalitãþiiHotãrârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 531 din 19 iunie 2012trebuie sã se realizeze din aceastãperspectivã, în sensul de a stabili dacãexistã temei legal pentru adoptareaacesteia ºi dacã prevederile criticate dereclamantã exced legii sau adaugã lalege.

În ceea ce priveºte temeiul legal aladoptãrii Hotãrârii Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nr. 531/2012,dealtfel necontestat de reclamantã, seobservã cã, aºa cum rezultã ºi dinpreambulul actului, acesta constã îndispoziþiile art. 36 alin. (1) lit. j) din Legeanr. 317/2004, republicatã, cu modificãrileulterioare, ale art. 103 alin. (1) ºi art. 108din Legea nr. 304/2004, republicatã, cumodificãrile ulterioare, precum ºi înprevederile Regulamentului I.N.M.,aprobat prin Hotãrârea PlenuluiConsiliului Superior al Magistraturii nr.127/2007, cu modificãrile ulterioare.

Referitor la conþinutul reglementãriiatacate, criticile reclamantei constau, înesenþã, în imposibilitatea de contestarea rezultatelor procedurii de selecþie aformatorilor ºi în netransparenþaprocedurii de selecþie, Curtea constatândfaptul cã reclamanta nu a indicat, înconcret, nicio dispoziþie legalã sauregulamentarã încãlcatã ºi nici nu a adusargumente în sensul cã prevederilecriticate exced legii, raþionamentul expustinzând sã demonstreze faptul cã manierade reglementare a procedurii de selecþienu este compatibilã cu viziunea pe carereclamanta o are cu privire la acest aspectºi nu faptul cã reglementarea nu ar fi înconcordanþã cu legea.

De altfel, Curtea constatã cã, în ceeace priveºte, în general, statutulpersonalului de instruire ºi în particular,procedura de selecþie a formatorilorI.N.M., Legea nr. 304/2004 nu cuprindenicio prevedere, ceea ce denotã intenþialegiuitorului de a acorda o marjã largã deapreciere autoritãþii publice competente,respectiv pârâtului C.S.M., referitor la


conþinutul actului administrativ normativcare este adoptat în acest scop,emitentului hotãrârii revenindu-i aºadarresponsabilitatea de a identifica soluþiilede reglementare adecvate care sãasigure o selecþie transparentã, pe criteriide competenþã, cu respectarea limitelorimpuse de lege.

Împrejurarea cã soluþia de regle-mentare consacratã prin intermediulHotãrârii Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 531 din 19 iunie 2012 nucorespunde exigenþelor reclamantei subaspectul transparenþei procedurii deselecþie a formatorilor nu poate conducela concluzia cã actul este nelegal, câtãvreme prevederile hotãrârii nu încalcãnicio normã cu forþã juridicã superioarã,ci evidenþiazã o diferenþã între viziuneaautoritãþii emitente ºi viziunea reclamanteiîn ceea ce priveºte modalitatea în caretrebuie reglementate aspectele criticateprin prezenta cerere de chemare înjudecatã.

Or, fãrã a nega faptul cã, în principiu,orice reglementare este perfectibilã,inclusiv actul administrativ contestat,Curtea constatã cã toate criticilereclamantei referitoare la lipsa deprevizibilitate, echitate ºi transparenþã nuconstituie motive de nelegalitate aleHotãrârii Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 531 din 19 iunie 2012 ºi,pe cale de consecinþã, nu pot fundamentao soluþie de anulare a actului, întrucâtprevederile criticate nu încalcã nicioprevedere legalã sau o altã normã cu forþãjuridicã superioarã.

Se impune precizarea cã instanþa decontencios administrativ nu poate analiza,pe calea unei acþiuni în anulare a unuiact administrativ cu caracter normativ,dacã reglementarea consacratã prinacest act este sau nu optimã, în raportde aºteptãrile unor potenþiali destinatariai prevederilor respective, ci este învestitãsã analizeze exclusiv conformitateareglementãrii contestate cu actele

normative cu forþã juridicã superioarã(legalitatea), cu respectarea marjei deapreciere a emitentului actului în ceea cepriveºte conþinutul reglementãrii.

În cazul de faþã, deºi reclamantaafirmã în cuprinsul cererii de chemare înjudecatã cã procedura de selecþie aformatorilor este nelegalã, întrucât nurespectã principiile echitabilitãþii,transparenþei, previzibilitãþii ºi nu permitecontestarea rezultatului, aceasta nuindicã ºi nici Curtea nu identificã vreoprevedere legalã încãlcatã prin normelecriticate, ceea ce conduce la concluziacã problema dedusã judecãþii nu este unace þine de legalitatea actului, ci deoportunitatea soluþiei de reglementare,aspect care, aºa cum s-a reþinut ºianterior, intrã în marja de apreciere apârâtului C.S.M.

În subsidiar, Curtea reþine cã suntneîntemeiate criticile reclamantei vizândimposibilitatea contestãrii rezultatelor deselecþie a formatorilor, faþã de dispoziþiileart. 16 alin. (1) ºi (2) din Hotãrâre carepermit invalidarea, de cãtre Consiliulºtiinþific, a rezultatului selecþiei, pentrumotive întemeiate.

De asemenea, procedura în bazacãreia se realizeazã recrutareapersonalului de instruire al InstitutuluiNaþional al Magistraturii conferãcaracterul de probã eliminatorie primelordouã etape. Prima etapã, constând înevaluarea admisibilitãþii dosarelor deînscriere, se finalizeazã prin acordareacalificativului recomandabil saunerecomandabil, urmând a se calificapentru urmãtoarea etapã numai candidaþiicare au primit calificativul „recomandabil”,iar cea de-a doua etapã, constând însusþinerea unui interviu, se finalizeazãprin realizarea unui clasament alcandidaþilor cãrora le-a fost acordat unpunctaj de la 1 la 10, urmând a se calificapentru urmãtoarea etapã numai candidaþiicare obþin punctajul minim 8, etapa a treiaconstând în susþinerea secvenþei


demonstrative de seminar, respectiv aperioadei de probã, putând fi recomandaþipentru recrutare candidaþii care obþinpunctajul minim 8.

Nici critica privind netransparenþaprocedurii de selecþie nu poate fi reþinutã,faþã de prevederile art. 10-20 din Hotãrârecare reglementeazã în detaliu aceastãprocedurã, maniera de reglementare fiindîn mãsurã, în opinia Curþii, sã oferesuficiente garanþii, în sensul cã selecþiaformatorilor se face exclusiv pe criteriiobiective, pe baza cunoºtinþelor îndomeniul respectiv ºi a aptitudinilordidactice.

Dincolo de faptul cã nu poate fi reþinutnici un motiv de nelegalitate a actuluicontestat, Curtea constatã cã în speþã nueste îndeplinitã nici cerinþa constând învãtãmarea unui drept subiectiv sau a unuiinteres legitim, cerinþã care, alãturi denelegalitate, este obligatorie pentru a sedispune mãsura anulãrii unui act adminis-trativ. Astfel, se impune precizarea cãLegea nr. 554/2004 consacrã, în principiu,contenciosul administrativ subiectiv,astfel cum rezultã din interpretareasistematicã a prevederilor art. 1 ºi art. 8din actul normativã, potrivit cãroraprocedura prin intermediul cãreia se poatesolicita anularea unui act administrativeste la îndemâna persoanei care seconsiderã vãtãmatã într-un drept recu-noscut de lege sau într-un interes legitimprintr-un act administrativ unilateral, prinnesoluþionarea în termen sau prin refuzulnejustificat de soluþionare a unei cereri oriprin refuzul de efectuare a unei operaþiuniadministrative necesare pentru exerci-tarea sau protejarea dreptului sauinteresului legitim.

Aºadar, calitatea de subiecte desezinã în contenciosul administrativsubiectiv este recunoscutã de legiuitornumai persoanelor care justificã cerinþavãtãmãrii unui drept subiectiv sau a unuiinteres legitim, condiþie neîndeplinitã înceea ce o priveºte pe reclamantã,

susþinerea acesteia, în sensul cã estevãtãmatã în dreptul de acces liber laconcursurile urmãtoare care s-ar organizaneputând fi reþinutã, întrucât participareasau neparticiparea reclamantei laeventuale selecþii viitoare reprezintã strictopþiunea acesteia, faptul cã reglemen-tarea procedurii nu corespunde exigen-þelor sale nefiind în mãsurã sã îi împiediceîn vreun fel înscrierea la concurs.

Din aceste considerente, constând cãHotãrârea Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 531 din 19.06.2012 a fostadoptatã în temeiul ºi în limitele legii iarreclamanta nu a dovedit îndeplinireacerinþei vãtãmãrii unui drept subiectiv saua unui interes legitim prin aceastãreglementare, în temeiul dispoziþiilor art.8 ºi art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curteava respinge ca neîntemeiatã cererea deanulare.

În ceea ce priveºte cererea demodificare a Hotãrârii nr. 531/2012 însensul introducerii, în etapele selecþiei, aunei proceduri de evaluare de cãtrecomisia de selecþie, bazatã pe criteriiobiective ºi deci punctaje la 1-10, ºi astfelrenunþarea la evaluarea de cãtre comisieprin „recomandabil vs nerecomandabil”,urmatã de reglementarea procedurii decontestare, Curtea constatã cã esteinadmisibilã.

Astfel, deºi aceastã cerere se impuneafi respinsã, în virtutea caracterului sãuaccesoriu faþã de cererea de anulare ahotãrârii apreciatã ca fiind neîntemeiatã,Curtea apreciazã cã analiza dinperspectiva admisibilitãþii are prioritate, înraport de faptul cã, ºi în ipoteza în cares-ar fi admis cererea principalã de anularea Hotãrârii nr. 531/2012, ar fi fostinadmisibilã o cerere de obligare a pârâ-tului C.S.M. de a modifica reglementareaprocedurii de selecþie în sensul indicat dereclamantã, cu un conþinut prestabilit.

În primul rând, soluþia de obligare aautoritãþii publice la modificarea unui actadministrativ nu se regãseºte printre


soluþiile posibile prevãzute de dispoziþiileLegii nr. 554/2004, mai exact de cele aleart. 18 din actul normativ, potrivit cãrorainstanþa de contencios administrativ poatedispune anularea, în tot sau în parte, aactului, obligarea autoritãþii publice sãemitã un act administrativ, sã eliberezeun alt înscris sau sã efectueze o anumitãoperaþiune administrativã, obligareaautoritãþii publice sã încheie un contractla care reclamantul este îndrituit,îndeplinirea unei anumite obligaþii,suplinirea consimþãmântul unei pãrþi,când interesul public o cere ºi obligareala plata unor despãgubiri pentru daunelemateriale ºi morale.

În al doilea rând, soluþia inadmisibilitãþiidecurge logic din împrejurarea cã, aºacum s-a reþinut anterior, în ceea ce

priveºte procedura de selecþie aformatorilor I.N.M., legea nu cuprindenicio prevedere, ceea ce denotã intenþialegiuitorului de a acorda o marjã largã deapreciere autoritãþii publice competente,sub aspectul conþinutului actuluiadministrativ normativ care este adoptatîn acest scop, emitentul hotãrârii, C.S.M.,având libertatea dar ºi responsabilitateade a identifica soluþiile de reglementareadecvate care sã asigure o selecþietransparentã, pe criterii de competenþã,singura constrângere fiind respectarealimitelor impuse de lege.

În concluzie, în temeiul dispoziþiilor art.18 din Legea nr. 554/2004, Curtea varespinge ca inadmisibilã cerereareclamantei de modificare a Hotãrârii nr.531/2012, în sensul indicat.

6. În condiþiile în care reclamantul ºi-a înaintat demisia din funcþia pe care odeþinea, înainte de finalizarea concursului de admitere în magistraturã, aºadarînainte de a avea certitudinea cã va fi numit în funcþia de procuror, este evidentãabsenþa vreunei legãturi de cauzalitate între actului administrativ anulat, princare acesta a fost respins la concursul de admitere în magistraturã, ºi prejudiciulconstând în lipsirea sa de venituri.

(Curtea de Apel Bucureºti, Secþia aVIII-a contencios administrativ ºi fiscal,sentinþa civilã nr. 3046 din 12 noiembrie2014, dosar nr. 7118/2/2013, nedefinitivã)

Prin acþiunea înregistratã pe rolulCurþii de Apel Bucureºti – Secþia a VIII-acontencios administrativ ºi fiscal sub nr.7118/2/2013, reclamantul M.I., încontradictoriu cu pârâþii Consiliul Superioral Magistraturii ºi B.M.G., a solicitaturmãtoarele: obligarea pârâþilor, însolidar, la plata daunelor materiale încuantum de 54.000 lei, calculate pânã ladata de 31.10.2013; obligarea pârâþilor,în solidar, la plata sumei de 5000 de leilunar, cu titlu de daune materiale,calculatã în continuare, cu începere dela data de 01.11.2013 ºi pânã la punereaefectivã în executare a sentinþei civile nr.2212/01.07.2012 pronunþatã de Curtea de

Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a decontencios administrativ ºi fiscal îndosarul nr. 9402/2/2012; obligareapârâþilor, în solidar, la plata daunelormorale în cuantum de 200.000 de lei;obligarea pârâþilor, în solidar, la platadobânzii legale aferente sumelormenþionate la capetele 1-3 de cerere,calculatã cu începere de la dataintroducerii prezentei cereri de chemareîn judecatã ºi pânã la achitarea efectivãa sumelor solicitate; obligarea pârâþilor,în solidar, la plata cheltuielilor de judecatãocazionate de prezentul proces.

În motivare, reclamantul a arãtat cã s-aînscris la concursul de admitere înmagistraturã, organizat în perioada 26iunie - 10 octombrie 2012, iar în urmasusþinerii celor trei probe, a fost declaratadmis cu media 7,335, ocupând poziþia78 în clasamentul celor 100 de locuri


disponibile (test de verificare a cunoº-tinþelor juridice - 73, test de verificare araþionamentului logic - 67 ºi interviu -7,98), conform listei cu rezultateledefinitive ale concursului, publicata la datade 10.10.2012, validatã de Plenul C.S.M.prin Hotãrârea nr. 1035/2012.

Potrivit anunþului afiºat pe pagina deinternet dedicatã concursului, în data de15.10.2012, s-a prezentat la I.N.M., undea optat alãturi de ceilalþi candidaþideclaraþi admiºi pentru unul din locurilescoase la concurs.

Ulterior, a fost programat, alãturi deceilalþi candidaþi declaraþi admiºi, latestarea psihologicã, aceasta desfãºu-rându-se în doua etape: la data de14.10.2012 a avut loc o testare scrisã, iarla data de 23.10.2012 a susþinut uninterviu în faþa psihologului B.M.G.,angajat al C.S.M.

Conform rezultatelor afiºate la data de24.10.2012, alãturi de alþi doi candidaþiexaminaþi la rândul lor de acelaºi psiholog(B.M.G., pârâtul din prezenta cauzã), afost declarat respins la aceastã probã.

Reclamantul a arãtat cã a formulatcontestaþie conform regulamentului, fiindprogramat pentru reexaminarea psiholo-gicã la data de 29.10.2012. În urmaaplicãrii unui nou test scris ºi a susþineriiunui nou interviu, ambele în aceeaºi zi,în faþa unei comisii formate din treipsihologi (V.C., B.D.-G. ºi D.L.C.), a fostdeclarat din nou respins, potrivitrezultatelor afiºate a doua zi.

A precizat cã, urmare a calificativeloracordate de comisia de examinare ºicomisia de reexaminare psihologicã, ladata de 15.11.2012, Secþia pentruprocurori a C.S.M. a adoptat Hotãrâreanr. 416, prin care a constatat neînde-plinirea în ceea ce îl priveºte a condiþieide a fi apt din punct de vedere psihologicºi a fost declarat respins la concursul deadmitere în magistraturã, organizat înperioada 26 iunie - 10 octombrie 2012.La aceeaºi datã, a fost adoptatã de Plenul

C.S.M. ºi Hotãrârea nr. 1035, prin cares-au validat rezultatele concursului deadmitere în magistraturã, organizat înperioada 26 iunie - 10 octombrie 2012,conform listei cuprinzând rezultatelefinale.

Reclamantul a menþionat cã, înconsiderarea rezultatului obþinut la acestconcurs de admitere în magistraturã, fãrãsa-ºi imagineze cã ar putea fi respins lavreuna din verificãrile privind bunareputaþie, aptitudinea psihologicã saumedicalã, ºi-a înaintat demisia din toatefuncþiile deþinute în cadrul Camerei deComerþ ºi Industrie a MunicipiuluiBucureºti, contractul sãu individual demuncã încetând. Astfel, urmare arespingerii sale, pe motivul inaptitudiniipsihologice, s-a vãzut pus în situaþia dea nu avea un loc de muncã ºi de a nubeneficia de niciun venit, nici mãcar deindemnizaþia pentru ºomaj sau deasigurare de sãnãtate, având în vederecã raporturile de muncã anterioare auîncetat prin demisie.

În vederea contestãrii rezultatuluitestãrii psihologice, reclamantul a arãtatcã a solicitat pârâþilor eliberarea rapoar-telor întocmite în cadrul concursului,constatând cã raportul de examinare eraabsolut identic cu cel de reexaminare ºi,mai mult, erau perfect identice cu cele aleceluilalt candidat declarat respins, P.C.G.Pe de altã parte, a arãtat cã acesterapoarte cuprindeau concluzii absolutneveridice, calomnioase, fãrã niciunsuport real, al cãror singur scop vãdit rãuintenþionat era de a îl discredita ºi înjosi.Astfel, nu s-a menþionat nici mãcar osingurã trãsãtura pozitivã de personalitatesau de caracter, ci doar aspecte negative,deºi apreciazã cã este imposibil ca opersoanã integratã din punct de vederesocial ºi familial, cu o carierã reuºitã înspate, care a susþinut un examen dedificultatea celui de admitere în magis-traturã ºi care este perfect sãnãtoasã, sãaibã doar trãsãturi negative de perso-nalitate.


Toate cele menþionate mai sus,precum ºi restul concluziilor reþinute încuprinsul rapoartelor de evaluarepsihologicã, relevã, în opinia recla-mantului, faptul cã examinarea ºi reexa-minarea psihologicã au fost extrem desuperficiale ºi efectuate cu rea-credinþã.Considerã cã este imposibil ca patrupsihologi sã nu gãseascã unei persoanefãrã probleme psihice, cu un trecutprofesional ca al sãu, unei persoaneperfect integrate din punct de vederesocial ºi familial, nicio trãsãturã pozitivãde personalitate.

De altfel, concluziile acestor rapoarteau fost infirmate în mod clar ºi neechivocde o expertizã psihologicã judiciarã ºi deo instanþã de judecatã. Calificativul obþinutca urmare a evaluãrilor psihologice,rapoartele psihologice întocmite, precumºi Hotãrârea nr. 416/2012 a Secþiei pentruprocurori a C.S.M., prin care s-a constatatneîndeplinirea condiþiei de a fi apt dinpunct de vedere psihologic pentruexercitarea funcþiei de magistrat au fostcontestate în instanþã, acþiune care aformat obiectul dosarului nr. 9402/2/2012al Curþii de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-acontencios administrativ ºi fiscal.

Reclamantul a arãtat cã, prin sentinþacivilã nr. 2212/01.07.2013 pronunþatã deCurtea de Apel Bucureºti, Secþia a VIII-acontencios administrativ ºi fiscal, instanþaa dispus: admiterea excepþiilor denelegalitate invocate ºi constatareanelegalitãþii dispoziþiilor art. 6 alin. 1 pct.2, art. 26 ºi art. 27 din Regulamentulprivind organizarea ºi desfãºurareaconcursului de admitere în magistraturã,aprobat prin Hotãrârea Plenului C.S.M. nr.279/2012, a Hotãrârii Plenului C.S.M. nr.849/2012 privind desemnarea comisiilorde psihologi pentru testarea psihologicã,respectiv reexaminarea psihologicã acandidaþilor la concursul de admitere înmagistraturã, organizat în perioadaaugust - septembrie 2012 ºi a HotãrâriiC.S.M. nr. 562/2010 privind organizarea

activitãþii de psihologie la nivelul C.S.M.;constatarea nelegalitãþii examinãrii ºi areexaminãrii psihologice a reclamantului,efectuate în cadrul concursului deadmitere în magistraturã, organizat înperioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, ºianularea rapoartelor de examinare ºireexaminare psihologicã întocmite înacest sens; anularea Hotãrârii Secþieipentru Procurori a C.S.M. nr. 416/2012prin care s-a constatat ca reclamantul nuîndeplineºte condiþia de a fi apt din punctde vedere psihologic ºi a fost declaratrespins la concursul de admitere înmagistraturã, organizat în perioada 26iunie - 10 octombrie 2012; obligareaC.S.M. la emiterea unei hotãrâri prin caresã constate cã reclamantul îndeplineºtecondiþia de admitere în magistraturãprevãzutã de art. 14 lit. e din Legea nr.303/2004 privind statutul judecãtorilor ºial procurorilor, în sensul cã acesta esteapt din punct de vedere psihologic pentruexercitarea profesiei de magistrat;obligarea C.S.M. sã emitã o hotãrâre princare sã se procedeze la înscriereareclamantului pe lista definitivã acandidaþilor declaraþi admiºi la concursulde admitere în magistraturã, organizat înperioada 26 iunie - 10 octombrie 2012;obligarea C.S.M. sã propunã Preºe-dintelui României numirea reclamantuluiîn funcþia de procuror; obligarea C.S.M.sã plãteascã reclamantului suma de2104,3 lei, reprezentând cheltuieli dejudecatã.

A menþionat cã, în prezent, dosarul nr.9402/2/2012 se afla în faza procesualã arecursului, fiind înregistrat pe rolul înalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie, cu termen dejudecatã la data de 04.02.2014.

Reclamantul a arãtat cã, ulteriorrespingerii sale la concursul de admitereîn magistraturã, a întreprins numeroasedemersuri pentru a-ºi gãsi un loc demuncã, demersuri care însã au rãmasfãrã rezultat.

A menþionat cã avizul de inaptpsihologic, acordat de psihologii C.S.M.,


inclusiv de pârâtul din prezenta cauzã,printr-un exces de putere, în mod arbitrarºi total nejustificat, nu a avut doar efectulrespingerii sale în cadrul concursului deadmitere în magistraturã, ci a zãdãrnicitconsiderabil ºansele de angajare în acestdomeniu, în ciuda experienþei profesio-nale, provocându-i astfel o situaþie extremde dificilã ºi defavorabilã.

În aceastã situaþie, reclamantulîmpreunã cu ºi soþia sa, s-au confruntatcu grave probleme financiare, ratelelunare bancare care se ridicã la suma de740 EUR, fiind suportate doar din salariulsoþiei, unica sursã de venit a familiei. Timpde aproape un an, au fost nevoiþi sã sedescurce doar din aceste venituri care,dupã achitarea ratelor, erau insuficientepentru traiul cotidian. Aceasta situaþie aprodus o puternicã stare de angoasã ºifrustrare în ceea ce îl priveºte. Dintr-opersoanã activã, care realiza veniturisuficiente, s-a vãzut în situaþia în care,contrar tuturor demersurilor întreprinse,nu a reuºit sã se angajeze, fiind nevoit sãapeleze la ceilalþi membri ai familiei pentrususþinerea cheltuielile cotidiene. Deasemenea, a arãtat cã starea de angoasãera determinatã ºi de incertitudinea careplana asupra situaþiei sale. Nu ºtia cândse va finaliza procesul în mod irevocabilºi nici când va reuºi sã-ºi gãseascã unloc de muncã, având în vedere crizaeconomicã din România, penuria de locuride muncã ºi exigenþa angajatorilor care,probabil, nu au dorit sã angajeze opersoanã asupra cãreia planeazãsuspiciuni în ceea ce priveºte aptitudineapsihologicã.

Din aceastã perspectivã, a maiînvederat cã, deºi pârâþii aveau obligaþiade a asigura confidenþialitatea rezultatelortestãrilor psihologice, aceºtia nu ºi-auîndeplinit-o în mod corespunzãtor. Astfel,rezultatele examinãrii ºi ale reexaminãriipsihologice au fost, într-adevãr, publicateîn condiþii de confidenþialitate, având învedere ca fiecãrui candidat i s-a atribuit

un cod, astfel cã rezultatul nu a fost ataºatnumelui sãu, ci codului atribuit. Însãºifolosirea unui cod pentru susþinereaacestei evaluãri ºi afiºarea rezultatuluidemonstreazã cã o eventualã respingerepe acest considerent este de naturã acrea prejudicii de imagine. Cu toateacestea, cu ocazia adoptãrii hotãrâriiSecþiei pentru procurori a C.S.M., în ceeace îl priveºte, pe ordinea de zi soluþionatã,afiºatã pe site-ul instituþiei, destinatpublicului, apare soluþia respingerii salepe motiv cã nu îndeplineºte condiþia de afi apt din punct de vedere psihologicpentru profesia de procuror. Aºadar,confidenþialitatea anterior asiguratã a fostcomplet înlãturatã prin publicarea pe sitea acestei motivãri, astfel încât oricepersoanã care a dorit sau va dori vreodatãsã afle informaþii în ceea ce îl priveºte,accesibile în mediul Internet, va putea sacunoascã împrejurarea cã a fost respinsla concursul de admitere în magistraturãpe motivul inaptitudinii psihologice. Or,aceasta împrejurare i-a produs ºi îi vaproduce în continuare un prejudiciu deimagine, cu atât mai mult cu cât, în opiniapopulaþiei ºi a celor necunoscãtori îndomeniu, a fi inapt din punct de vederepsihologic este echivalent cu a suferi degrave afecþiuni psihice.

Mai mult, odatã cu afiºarea în data de30.10.2012 a rezultatului reexaminãriipsihologice, pe lângã starea sa de an-goasã determinatã de situaþia personalã,neliniºtea a crescut considerabil, avândîn vedere cã starea de sãnãtate a mameisale s-a agravat din cauza celorîntâmplate, fiind nevoitã sã se internezeîn spital în data de 01.11.2012, din cauzaunei insuficiente cardiace.

Având în vedere cã actul administrativemis, respectiv Hotãrârea nr. 416/15.11.2012 a Secþiei pentru procurori aC.S.M., precum ºi operaþiunile premer-gãtoare adoptãrii acestuia au fost anulateprin Hotãrârea nr. 2212/01.07.2013pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti


în dosarul nr. 9402/2/2012, obiectulprezentei acþiuni constã în acoperireaprejudiciului material ºi moral suferit caurmare a adoptãrii actului administrativmenþionat.

Reclamantul a arãtat cã dreptulpersoanei lezate printr-un act adminis-trativ la acordarea daunelor materiale ºimorale este prevãzut de art. 8 ºi art. 18Legea nr. 554/2004, dreptul de a exercitao acþiune separatã pentru despãgubirieste prevãzut de art. 19 din acelaºi actnormativ. A solicitat sã se constate caprezenta acþiune a fost formulatã fãrãdepãºirea termenului de prescripþie,având în vedere cã rezultatul reexaminãriipsihologice a fost publicat la data de30.10.2012, iar Hotãrârea Secþiei pentruprocurori, care a avut la baza exclusivrezultatele testãrilor psihologice, a fostadoptatã la 15.11.2012.

Cu privire la calitatea procesualãpasivã a pârâtului B.M.G., a arãtat cãaceasta este expres prevãzutã de Legeanr. 554/2004, care consacra explicitposibilitatea introducerii în cauzã afuncþionarului, stabilind la art. 16 alin. 1cã „Cererile în justiþie prevãzute deprezenta lege pot fi formulate ºi personalîmpotriva persoanei care a contribuit laelaborarea, emiterea sau încheiereaactului ori, dupã caz, care se facevinovatã de refuzul de a rezolva cerereareferitoare la un drept subiectiv sau la uninteres legitim, dacã se solicitã plata unordespãgubiri pentru prejudiciul cauzat oripentru întârziere. în cazul în care acþiunease admite, persoana respectivã poate fiobligatã la plata despãgubirilor, solidar cuautoritatea publicã pârâtã”. Or, numitulB.M.G., angajat în funcþia de psihologC.S.M., este cel care a efectuat exami-narea scrisã ºi oralã, care a apreciat, încontradicþie cu rezultatele testelor scrisesusþinute, cã reclamantul nu este apt dinpunct de vedere psihologic pentruexercitarea funcþiei de magistrat, care aelaborat rapoartele de evaluare ºi a emis

calificativul „respins” ce au stat la bazaadoptãrii de cãtre Secþia pentru procuroria C.S.M. a Hotãrârii 416/15.11.2012, fiindtotodatã ºi superiorul ierarhic ºi coordo-natorul profesional al celorlalþi treipsihologi ce au efectuat reevaluarea,conform art.5 din Hotãrârea PlenuluiC.S.M. nr. 562/2010. De asemenea,calitatea procesualã a pârâtului persoanãfizicã este pe deplin justificatã, având învedere ca s-a cerut obligarea sa în solidarcu autoritatea publicã, astfel cum impuneîn mod expres art. 16 alin. 1 din Legeanr. 544/2004.

Potrivit reclamantului, condiþiile carese cer a fi întrunite pentru angajarearãspunderii civile delictuale suntîndeplinite în prezenta cauzã. Astfel, aarãtat cã prin faptul respingerii sale laconcursul de admitere în magistraturã asuferit atât un prejudiciu material, cât ºiunul moral.

Prejudiciul material este reprezentat,pe de o parte, din veniturile de care a fostlipsit în toatã aceastã perioadã. Înconsiderarea concursului de admitere înmagistraturã, ºi-a înaintat demisia de laultimul loc de muncã ºi, în ciudanumeroaselor demersuri efectuate, nu areuºit pânã în prezent sã se angajeze. Întoatã aceastã perioadã, a fost lipsit deorice venit, astfel încât evalueazãprejudiciul material la suma de 5000 leilunar, reprezentând salariul pe care l-arfi încasat ca procuror, dacã nu ar fi fostdeclarat, în mod abuziv, inapt psihologic.

Perioada de calcul a acestui prejudiciueste cu începere de la 1 ianuare 2013,având în vedere cã, astfel cum rezultã dinînscrisurile anexate, candidaþii declaraþiadmiºi la respectivul examen de admitereîn magistraturã au fost numiþi efectiv înfuncþie, prin publicarea decretelorprezidenþiale, în luna decembrie 2012.Dacã nu ar fi fost declarat respins, ar fibeneficiat de acelaºi tratament, inclusivde salariul de procuror.

Pânã la data introducerii prezenteicereri de chemare în judecatã au trecut


10 luni, astfel încât prejudiciul materialreprezentând despãgubiri calculate lanivelul salariului net lunar al unui procurorcu aceeaºi vechime în muncã ºi înmagistraturã, calculat pe perioadaianuarie 2013 - octombrie 2013 inclusiv,este de 50.000 lei.

De asemenea, în virtutea principiuluireparãrii integrale a prejudiciului,reglementat de art. 1385 alin. 2 din NoulCod civil, conform cãruia se vor puteaacorda despãgubiri ºi pentru un prejudiciuviitor dacã producerea lui este neîndoiel-nicã, a solicitat obligarea, în solidar, apârâþilor la plata sumei de 5000 lei lunar,în continuare, cu incepere de la data de01.11.2013 ºi pânã la punerea efectivãîn executare a sentinþei civile nr. 2212/01.07.2012 pronunþatã de Curtea de ApelBucureºti - Secþia a Vlll-a de contenciosadministrativ ºi fiscal, în dosarul nr. 9402/2/2012.

Tot cu titlu de prejudiciu material, asolicitat obligarea pârâþilor, în solidar, ºila plata sumei de 4000 lei, reprezentândonorariul pentru expertiza psihologicãextrajudiciarã.

Cu privire la aceastã sumã, a solicitatinstanþei sã constate cã poate faceobiectul unor despãgubiri, având învedere cã expertiza extrajudiciarã a fostapreciatã relevantã de cãtre instanþa carea pronunþat sentinþa civilã nr. 2212/01.07.2013 în dosarul nr. 9402/2/2012,reþinându-se la pagina 56 a sentinþei(primul paragraf) cã rapoartelepsihologice extrajudiciare depuse la dosarde cãtre reclamant au forþa probantã aunor înscrisuri, din conþinutul acestorarezultând îndeplinirea condiþiei prevãzutela art. 14 alin. 2 lit. e din Legea nr. 303/2004.

A arãtat cã, în conformitate cu art.1385 din Noul Cod civil, despãgubireatrebuie sã cuprindã pierderea suferita decel prejudiciat, câºtigul pe care în condiþiiobiºnuite el ar fi putut sã îl realizeze ºi decare a fost lipsit, precum ºi cheltuielile pe

care le-a fãcut pentru evitarea saulimitarea prejudiciului.

Sumele solicitate, constând înveniturile de care a fost lipsit ºi onorariulde expertizã psihologicã extrajudiciarã,reprezintã pierderea efectiv suferitã înurma adoptãrii hotãrârii de respingere laconcursul de admitere în magistraturã. Însubsidiar, a solicitat instanþei sã constatecã aceste sume se încadreazã, pe de oparte, în noþiunea de câºtig pe care ar fiputut sã îl realizeze (în ceea ce priveºteveniturile din salariu), respectiv în noþiu-nea de cheltuieli fãcute pentru evitareasau limitarea prejudiciului (în ceea cepriveºte onorariul de expertizã psiho-logicã extrajudiciarã), având în vedere cãaceastã expertizã a stat la baza proceduriiprealabile prin care a solicitat C.S.M.revocarea actului administrativ atacat, înacest mod încercând sã limitezeprejudiciul ce i s-a cauzat.

Reclamantul a susþinut cã prejudiciulmoral constã într-o despãgubire care i secuvine pentru prejudiciul de imagineprodus prin declararea sa, în mod public(publicare pe site-ul instituþiei), inapt dinpunct de vedere psihologic pentruexercitarea funcþiei de procuror, precumºi pentru prejudiciul de imagine produsîn ochii tuturor persoanelor care aveaucunoºtinþã de faptul cã a susþinutexamenul de admitere în magistraturã,care ºtiau ca l-a promovat, dar cãrora,ulterior, a fost nevoit sa le aducã lacunoºtinþã motivele pentru care n-a fostnumit în funcþie.

Alãturi de prejudiciul de imagine, asolicitat daune morale ºi pentru starea deangoasã pe care a trait-o, având în vedereincertitudinea în care s-a aflat, lipsa unuiloc de muncã, a unor venituri, a uneiasigurãri de sãnãtate, faptul cã timp deaproape un an de zile a fost întreþinut desoþie ºi de ceilalþi membri ai familiei,precum ºi problemele de sãnãtate alemamei sale, determinate de avizul deinapt psihologic care i-a fost acordat de


pârâþi. Fapta ilicitã a pârâþilor constã îndeclararea inaptitudinii sale psihologicepentru exercitarea funcþiei de procuror.Astfel cum rezultã din sentinþa civila nr.2212/01.07.2012 pronunþatã de Curtea deApel Bucureºti - Secþia a Vlll-a decontencios administrativ ºi fiscal, îndosarul nr. 9402/2/2012, precum ºi dinraportul de expertizã psihologicã judiciarãºi rãspunsul la obiectiuni, avizul de inaptpsihologic nu este justificat în niciun mod,fiind determinat de lipsa de competenþãºi specializare a psihologilor, precum ºide vulnerabilitatea bateriei de teste,împrejurãri care sunt imputabile pârâþilor.

În ceea ce priveºte legãtura decauzalitate dintre fapta ºi prejudiciu,reclamantul a arãtat cã, în mod evident,privarea sa de veniturile pe care le-ar fiincasat în virtutea funcþiei de procuror,suma achitatã cu titlu de onorariu pentruexpertiza prihologicã extrajudiciarã,precum ºi prejudiciul de imagine,respectiv cel rezultând din starea deangoasã provocatã de situaþia sapersonalã, sunt determinate în mod directde fapta ilicitã a pârâþilor de a-l declarainapt din punct de vedere psihologicpentru exercitarea funcþiei de procuror.

Referitor la vinovãþia pârâþilor,reclamantul apreciazã cã, prin sentinþacivilã nr. 2212/01.07.2012 pronunþatã deCurtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-ade contencios administrativ ºi fiscal, îndosarul nr. 9402/2/2012 ºi prin raportulde expertizã psihologicã judiciarã ºirãspunsul la obiecþiuni, formulat deexperþi, a fost pe deplin doveditã vinovãþiapârâþilor, aceºtia acþionând într-o manierãnelegalã, printr-un exces de putere.

În drept, reclamantul a invocatdispoziþiile Legii nr. 554/2004 ºi ale art.1357 ºi 1386 din Codul civil din 2009.

Pârâtul Consiliul Superior al Magis-traturii a formulat întâmpinare, solicitândrespingerea acþiunii ca neîntemeiatã.

În apãrare, pârâtul a arãtat cã daunelemorale ºi materiale pot fi acordate doar

în situaþia în care este angajatãrãspunderea civilã delictualã a persoaneicare a cauzat altuia un prejudiciu, încondiþiile art. 1349 ºi urmãtoarele dinCodul civil. însã pentru a putea fi angajatão astfel de rãspundere se cer a fiîndeplinite mai multe condiþii desprinsedin interpretarea dispoziþiilor art. 1357 dinCodul civil. Aceste condiþii se referã la:existenþa unei fapte ilicite, prin care seîncalcã o anumitã obligaþie, aducându-se,prin aceasta, o atingere a unui dreptsubiectiv; sãvârºirea cu vinovãþie aacestei fapte, ca element subiectiv alrãspunderii; existenþa unui prejudiciu;legãtura de cauzalitate între fapta ilicitãºi prejudiciu.

A susþinut cã cererea privind plataunor despãgubiri, formulatã de reclamantîn temeiul dispoziþiilor art. 19 din Legeanr.554/2004 privind contenciosul admi-nistrativ, trebuie analizatã sub aspectulîndeplinirii condiþiilor necesare pentruangajarea rãspunderii administrativ-patrimoniale a autoritãþilor pârâte, astfelcum s-a statuat atât în literatura despecialitate cât ºi în jurisprudenþa actualãa instanþelor de contencios administrativºi fiscal, respectiv existenþa unui actadministrativ ilegal, anulat de instanþã, unprejudiciu suferit de reclamant caretrebuie dovedit ºi legãtura de cauzalitateîntre actul ilegal ºi prejudiciul suferit dereclamant.

Din aceasta perspectivã, pârâtulapreciazã cã sunt nu îndeplinite cumulativcondiþiile pentru angajarea rãspunderiisale administrativ patrimoniale, întrucât,din probatoriul administrat în cauzã, nurezultã cã pretinsul prejudiciu a fostcauzat prin emiterea actelor adminis-trative anulate, respectiv nu este doveditãlegãtura de cauzalitate dintre acestea.

În acest sens, a arãtat cã domnul M.I.s-a înscris ºi a participat la acest concursde admitere în magistraturã, fiind declaratadmis dupã etapa eliminatorie ºi interviucu media finalã 7,335.


În conformitate cu dispoziþiile art. 33alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privindstatutul judecãtorilor ºi procurorilor,republicatã, cu modificãrile ºi completãrileulterioare coroborate cu cele ale art. 14alin. (2) lit. e) din acelaºi act normativ,pot fi numite în magistraturã persoaneleprevãzute la art. 33 din lege dacã suntapte, din punct de vedere medical ºipsihologic, pentru exercitarea funcþiei.

Potrivit art. 33 alin. (21) din Legea nr.303/2004 republicatã, coroborat cu art. 15alin. (8) din aceeaºi lege, „verificareaîndeplinirii condiþiei bunei reputaþii ºi acondiþiei de a fi apt din punct de vederemedical ºi psihologic pentru exercitareafuncþiei se realizeazã dupã afiºarearezultatelor definitive ale concursului”.

Pârâtul a menþionat cã, în perioada14-24 octombrie 2012, candidaþii declaraþiadmiºi dupã etapele eliminatorii deverificare a cunoºtinþelor juridice ºi deverificare a raþionamentului logic ºi dupãetapa interviului, au susþinut testepsihologice specifice, aprobate deComisia de metodologie din cadrulColegiului Psihologilor din România ºiconcretizate prin acordarea calificativului„admis” sau „respins”. Dupã derulareatestãrii psihologice, domnul M.I. a fostdeclarat respins. Acesta a formulatcontestaþie, reexaminarea desfãºu-rându-se la data de 29 octombrie 2012,în urma cãreia acesta a fost declaratrespins.

Drept urmare, având în vedere textelelegale sus-menþionate, prin Hotãrârea nr.416/15.11.2012, Secþia pentru procuroridin cadrul Consiliului Superior alMagistraturii a constatat neîndeplinireacumulativã a condiþiilor pentru admitereaîn magistraturã, în privinþa domnului M.I.ºi, în consecinþã, a dispus declarareaacestuia ca respins.

Pârâtul a arãtat cã instanþa de fondºi-a motivat hotãrârea bazându-se pesusþinerea potrivit cãreia psihologii careau efectuat examinarea/reexaminarea

psihologicã nu aveau calificarea necesarãpentru a desfãºura aceastã activitate,respectiv nu deþineau atestat în domeniulde competenþã psihologie aplicatã îndomeniul securitãþii naþionale, or,Regulamentul nu reþine în mod expres ocalificare/competenþã specificã în cazulpsihologilor, însã aceasta estereglementatã de acte normative specificecare completeazã dispoziþiile privindtestarea psihologicã din regulament.

A susþinut cã, potrivit dispoziþiilor dinHotãrârea Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 562/2010 privindorganizarea activitãþii de psihologiapersonalului de la nivelul Consiliului ºi alcurþilor de apel, specializarea pe caretrebuie sã o aibã toþi psihologii încadraþila nivelul acestor structuri este îndomeniul de competenþã psihologiamuncii ºi organizaþionalã, specializarestabilitã, dupã cum rezultã din motivareahotãrârii, ca urmare a consultãriiColegiului Psihologilor din România.

Pârâtul a reiterat faptul cã instanþelejudecãtoreºti ºi Consiliul Superior alMagistraturii nu sunt instituþii cu atribuþiiîn domeniul apãrãrii, ordinii publice ºisiguranþei naþionale, ºi nici psihologiiîncadraþi la nivelul acestor instituþii nutrebuie sã deþinã atestat în domeniul decompetenþã psihologie aplicatã îndomeniul securitãþii naþionale.

Apreciazã cã nici Consiliul Superior alMagistraturii ºi nici alte organe sauinstituþii nu au competenþa de a cenzuracalificativul definitiv acordat de comisiade examinare psihologicã, aceastãexaminare desfãºurându-se dupã oprocedurã reglementatã de normespeciale în materie.

Mai mult decât atât, însãºi CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a decis,cu valoare de principiu, cã evaluareacunoºtinþelor ºi a experienþei necesarepentru exercitarea unei profesii se apropiede un examen ºcolar sau universitar,îndepãrtându-se, astfel, de la garanþiile


instituite de art. 6 par. 1 din Convenþie(CEDO, San Juan c. Franþei, 28.02.2002).

Pârâtul Consiliul Superior al Magis-traturii a susþinut cã a respectat dispoziþiilelegale ºi regulamentare în vigoare cuprivire la organizarea ºi desfãºurareaconcursului de admitere în magistraturã.

Legiuitorul a avut în vedere posibi-litatea producerii unor daune materiale ºimorale prin emiterea unor acte adminis-trative ilegale sau prin refuzul nejustificatal autoritãþilor administrative de a rezolvacererea celor îndreptãþiþi, daunele mate-riale urmând a fi dovedite prin înscrisurijustificative, iar cu privire la apreciereaprejudiciului moral suferit urmând a fiavute în vedere drept criterii orientative,importanta valorii lezate, personalitateavictimei, durata ºi menþinerea conse-cinþelor vãtãmãrii, intensitatea suferinþeisuportate, repercusiunile asupra situaþieisociale precum ºi criteriul echitãþii.

Domnul M.I. a invocat faptul cã, prinemiterea actului administrativ anulat, s-aadus atingere dreptului sãu de a firemunerat ca procuror, fiind privat desume de bani care i se cuveneau de dreptºi de care va beneficia cu întârziere.Pârâtul a arãtat cã prejudiciul materialpretins a fi suportat de reclamant derivãdin faptul cã acesta ºi-a dat demisia de laultimul loc de muncã, deºi procedura deadmitere în magistraturã nu fusesefinalizatã.

Deºi reclamantul menþioneazã cageneratoare a prejudiciului material ºimoral Hotãrârea nr. 416/2012 a Secþieipentru procurori, în susþinerea acestuiprejudiciu, invocã împrejurãri de faptexterioare actului administrativ evocat,sens în care apreciazã cã aceste împre-jurãri nu pot fi reþinute, ele neîntrunindelementul de cauzalitate prevãzut de legepentru a angaja rãspunderea delictualã asubscrisului.

Se solicitã daune morale întrucâtreclamantul apreciazã cã i s-ar fi adus un„prejudiciu de imagine” prin publicarea pe

site-ul instituþiei soluþia comisiei deexaminare ºi de reexaminare, aºa cumprevede procedura regulamentarã privindefectuarea testãrii psihologice. Cu privirela daunele morale solicitate, apreciazãpârâtul cã, prin punerea în aplicare aactului administrativ atacat, nu s-a produsun prejudiciu moral reclamantului, câtãvreme testarea psihologicã este o etapãobligatorie în desfãºurarea concursului deadmitere în magistraturã, astfel cã o probãeliminatorie din cadrul unui concurs nupoate fi susceptibilã de a aduce atingereonoarei, reputaþiei, vieþii intime, familialesau private ori dreptului la imagine a unuicandidat.

De asemenea, a arãtat cã esteevidentã absenþa vreunei legãturi directede cauzalitate între modul imputabil încare reclamantul a înþeles sã renunþe lalocul de muncã avut, ceea ce ar fi pututsta la baza pretinsului prejudiciu materialºi moral invocat în cerere, deºi nu fusesenumit în funcþia de procuror, ºi emitereaactului administrativ anulat de instanþa defond prin care s-a constatat, în urmaefectuãrii testãrii psihologice, potrivittextelor legale ºi regulamentare incidente,cã nu este îndeplinitã condiþia de a fi aptdin punct de vedere psihologic.

Regulamentul de organizare ºidesfãºurare a examenului de admitere înmagistraturã a fost adus la cunoºtinþacandidaþilor odatã cu publicarea anun-þului, orice candidat cunoºtea întreagaprocedurã a concursului, care sunt eta-pele acestui concurs, care sunt moda-litãþile de punctare pentru fiecare dintreprobe, astfel încât în condiþii de transpa-renþã, obiectivitate ºi imparþialitate, toþicandidaþii ºi-au asumat ºansele de câºtigsau pierdere. De altfel, reclamantul ºi-adat acordul pentru testarea psihologicã,declarând cã este pregãtit sã susþinãtestarea ºi retestarea.

Pârâtul a susþinut cã lipsa contribuþieireclamantului la veniturile familiale, pecare o invocã drept temei al prejudiciului


material pretins suferit, este rezultatulpropriei fapte culpabile de a-ºi da demisiala un moment la care cunoºtea cã nu s-afinalizat concursul, în sensul cã urmautestarea psihologicã ºi verificarea buneireputaþii, în conformitate cu dispoziþiile art.12, 14 ºi 33 din Legea nr.303/2004 privindstatutul judecãtorilor ºi procurorilor,republicatã, cu modificãrile ulterioare. Deasemenea, în considerarea aceloraºiargumente, apreciazã cã nu este doveditraportul de cauzalitate între pretinsa faptãilicitã ºi prejudiciul moral suferit dereclamant prin afectarea vieþii familiale,astfel cum a fost descris acest fapt încererea de chemare în judecatã (stareade sãnãtate a membrilor familiei etc.).

Prin urmare, apreciazã cã nu suntîntrunite cumulativ condiþiile prevãzute delege de naturã a justifica angajarearãspunderii instituþiei noastre.

De asemenea, apreciazã cã prinanularea actului administrativ sus-men-þionat, inclusiv anularea actelor premer-gãtoare acestuia, reclamantul a beneficiatde o satisfacere echitabilã a „prejudiciului”suferit.

În consecinþã, având în vedereconsiderentele expuse, considerã cã nusunt îndeplinite condiþiile prevãzute deart.19 din Legea nr.554/2004 privindcontenciosul administrativ, motiv pentrucare a solicitat respingerea cererii, caneîntemeiatã.

În drept, pârâtul ºi-a întemeiatîntâmpinarea pe dispoziþiile art. 205 alin.(2) din Codul de procedurã civilã.

Pârâtul B.M.G. a formulat întâmpinare,prin care a invocat excepþia lipsei calitãþiiprocesuale pasive ºi a solicitat respin-gerea cererii ca fiind introdusã împotrivaunei persoane fãrã calitate procesualãpasivã.

Pârâtul a arãtat cã, astfel, dupã cumrezultã din Sentinþa civilã nr. 2212/01.07.2013 pronunþatã de Curtea de ApelBucureºti - Secþia a VIII-a contenciosadministrativ ºi fiscal, pãrþile la care se

face referire sunt domnul M.I., în calitatede reclamant, ºi Consiliul Superior alMagistraturii, în calitate de pârât, înaceastã hotãrâre B.M.G. neavândcalitatea de parte. În susþinerea acestuiargument, reclamantul a invocatprevederile art. 435 privind obligativitateaºi opozabilitatea hotãrârii din Legea nr.134/2010, republicatã, privind Codul deprocedurã civilã.

Pârâtul a fãcut precizarea cã, raportatla aspectul reþinut de instanþã în motivareaSentinþei civile nr. 2212/01.07.2013,pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti -Secþia a VIII-a contencios administrativºi Fiscal, referitor la psihologul C.S.M.,acesta viza calitatea sa de persoanã caredeþinea, în baza atribuþiilor din fiºapostului, un înscris privitor la pricinã.Astfel, în urma dispoziþiei instanþei, a fostdesemnat de Preºedintele Consiliului sãpunã la dispoziþia experþilor materialulprivitor la testarea psihologicã areclamantului ºi sã participe la expertizaacestuia, fãrã a avea nicio obligaþie de arãspunde la întrebãrile experþilor.

Referitor la calitatea sa de superiorierarhic, respectiv de coordonator profe-sional al psihologilor, pe care reclamantulînþelege sã o invoce în susþinerea calitãþiisale procesuale pasive, pârâtul a precizatfaptul cã, potrivit fiºei postului nr. 127,atribuþiile pe care le îndeplineºtepresupun asigurarea testãrii psihologicea persoanelor care candideazã pentrufuncþia de judecãtor sau de procuror oride personal de specialitate juridicãasimilat judecãtorilor ºi procurorilor dincadrul Consiliului ºi Institutului Naþionalal Magistraturii, precum ºi consiliereapsihologicã a acestor categoriiprofesionale, conform legii.

Dupã cum rezultã din fiºa postului nr.127, postul pe care îl ocupã este acelacorespunzãtor categoriei funcþionarilorpublici de execuþie, respectiv consilierprincipal, fãrã a avea atribuþii specifice deconducere.


De altfel, aºa cum rezultã dinprevederile art. 5 din Hotãrârea nr. 562/2010, subordonarea profesionalã aposturilor de psiholog de la curþile de apelnu este stabilitã faþã de o anumitãpersoanã, ci faþã de o structurã, respectivcompartimentul de specialitate din cadrulConsiliului Superior al Magistraturii.Totodatã, hotãrârea menþionatã nu regle-menteazã o relaþie de subordonare acomisiilor aprobate în cadrul uneiproceduri de concurs, cum este situaþiacomisiei de reexaminare psihologicãaprobatã la concursul de admitere înmagistraturã sesiunea iunie - octombrie2012.

În ceea ce priveºte contribuþia laemiterea actului administrativ atacat dereclamant, respectiv Hotãrârea Secþieipentru procurori a Consiliului Superior alMagistraturii nr. 416/2012, pentru careinstanþa de fond a constatat nelegalitatea,pârâtul a precizat faptul cã, potrivitatribuþiilor pe care le îndeplineºte, nu aavut nicio calitate în emiterea acestui act.

Astfel, activitatea sa în cadrul con-cursului de admitere în magistraturãsesiunea iunie - octombrie 2012 s-adesfãºurat în baza Hotãrârii PlenuluiConsiliului Superior al Magistraturii nr.849/2012, prin care a fost desemnatpsiholog evaluator, precum ºi în bazaatribuþiilor din fiºa postului nr. 127.

Obiectul activitãþii desfãºurate încadrul concursului de admitere înmagistraturã sesiunea iunie - octombrie2012 a fost testarea psihologicã acandidaþilor, activitate prevãzutã dedispoziþiile art. 26 alin 2 din HotãrâreaPlenului Consiliului Superior al Magis-traturii nr. 279/2012 pentru aprobareaRegulamentului privind organizarea ºidesfãºurarea concursului de admitere înmagistraturã.

În ceea ce priveºte activitatea desfã-ºuratã, a precizat faptul cã a respectat atâtprocedura de desfãºurare a testãriipsihologice, astfel cum este prezentatã

în regulamentul de organizare a con-cursului, cât ºi metodologia de examinarecare a fost întocmitã în conformitate cucerinþele Colegiului Psihologilor dinRomânia.

De asemenea, actul profesionalelaborat, respectiv raportul psihologic princare reclamantul M.I. a primit avizulrespins, nu a avut un caracter definitiv,fiind supus contestãrii în conformitate cudispoziþiile art. 26 alin. 5 din Regulamentulprivind organizarea ºi desfãºurareaconcursului de admitere în magistraturã,aprobat prin Hotãrârea PlenuluiConsiliului Superior al Magistraturii nr.279/2012, modificatã ºi completatã,procedurã urmatã de reclamant.

A arãtat cã, dupã cum rezultã dindispoziþiile art. 26 alin. 6 ºi 7 din HotãrâreaPlenului Consiliului Superior al Magis-traturii nr. 279/2012 pentru aprobareaRegulamentului privind organizarea ºidesfãºurarea concursului de admitere înmagistraturã, singurul aviz psihologic carerãmâne definitiv este cel acordat de cãtrecomisia de reexaminare în urma reeva-luãrii testului scris, aplicãrii unui nou testscris ºi susþinerii unui nou interviu, faptcare echivaleazã cu o nouã evaluare ºiimplicit cu emiterea unui nou avizpsihologic.

Având în vedere faptul cã din comisiade reexaminare psihologicã care i-aacordat avizul definitiv de respinsreclamantului au fãcut parte, potrivitHotãrârii Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 849/2012, alþi psihologiîmpotriva cãrora reclamantul nu a înþelessã deschidã acþiune, considerã cãacþiunea reclamantului, prin care solicitãimplicarea ca parte procesualã pasivã asa, este subiectivã, vizând persoana ºinu activitatea desfãºuratã, care nu a avutdrept consecinþã constatarea definitivã aneîndeplinirii condiþiei de a fi apt psiho-logic ºi implicit respingerea reclamantuluila concursul de admitere în magistraturã.

Având în vedere motivele invocate,apreciazã cã introducerea sa în cauzã nu


poate interveni nici în baza art. 16 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, deoarece nueste îndeplinitã condiþia contribuþiei laelaborarea, emiterea sau încheiereaactelor administrative atacate, în condiþiileîn care avizul psihologic definitiv a fostacordat de cãtre alþi psihologi, care nu facobiectul prezentei acþiuni, în cadrulreexaminãrii.

Pârâtul a arãtat cã situaþia personalãcu care se confruntã reclamantul,respectiv lipsa unui loc de muncã, nupoate fi reþinutã în sarcina sa, întrucâtreclamantul avea obligaþia de a cunoaºtedispoziþiile regulamentului de organizarea concursului pus la dispoziþie pe site-ulinstituþiei, opþiunea demisiei fiind o opþiunepersonalã, faþã de care nu a avut niciocontribuþie, în condiþiile în care demisia afost înaintatã la data de 04.09.2012, iartestarea psihologicã a fost susþinutã ladata de 14.10.2012.

A precizat cã reclamantul a luat lacunoºtinþã ºi a semnat consimþãmântulinformal de participare la testareapsihologicã, prin care i s-a pus în vederefaptul cã potrivit dispoziþiilor legale, pentrua putea fi declarat admis trebuie sã fiedeclarat apt psihologic.

Referitor la confidenþialitatea comu-nicãrii rezultatului la testarea psihologicã,pârâtul a precizat faptul cã potrivit art. 26alin. 4 din Hotãrârea Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nr. 279/2012pentru aprobarea Regulamentului privindorganizarea ºi desfãºurarea concursuluide admitere în magistraturã, fiecãruicandidat i-a fost atribuit un cod unic subcare rezultatul a fost publicat pe site, subacest aspect singurul care ºtia codul erareclamantul, fiind strict opþiunea sapersonalã dacã spune sau nu ºi altorpersoane rezultatul obþinut.

În concluzie, pârâtul a solicitat sã seadmitã excepþia lipsei calitãþii procesualepasive ºi sã se respingã acþiunea ca fiindintrodusã împotriva unei persoane fãrãcalitate procesualã pasivã. (…)

Reclamantul a formulat cerereprecizatoare a acþiunii iniþiale, prin care amajorat ºi a precizat câtimea pretenþiiloraferente primelor douã capete de cerere,având ca obiect daune materiale, la sumatotalã de 80.306 lei.

A arãtat cã la data de 18.03.2014 afost publicat în Monitorul Oficial DecretulPreºedintelui României prin care a fostnumit procuror la Parchetul de pe lângãJudecãtoria Brãila. Prin urmare, perioadade calcul al despãgubirilor constând încontravaloarea salariului net lunar este 1ianuarie 2013 - 17 martie 2014 (ziuaanterioarã datei publicãrii decretuluiprezidenþial). Este vorba de 14 luni ºi 11zile lucrãtoare.

A menþionat cã, în conformitate cuadeverinþa eliberatã de Parchetul de pelângã Tribunalul Brãila, anexatã cererii,beneficiazã de un salariu net lunar încuantum de 5254 lei. Prin urmare, pentruperioada 1 ianuarie 2013 - 28 februarie2014, despãgubirile sunt în cuantum de73.556 lei (5254 lei x 14 luni), la care seadaugã suma de 2750 lei aferentã celor11 zile lucrãtoare din luna martie 2014(lunã care, în total, are 21 de zilelucrãtoare, astfel încât suma aferentã uneisingure zile este de 250 lei, care, înmulþitãcu 11 zile, determinã suma de 2750).Astfel, despãgubirile calculate la nivelulsalariului net sunt în cuantum total de76.306 lei, la care se adaugã suma de4000 lei reprezentând onorariu expertizãextrajudiciarã, justificat prin cererea dechemare în judecatã ºi actele depuse ladosar, rezultând suma totalã de 80.306lei.

Reclamantul a precizat cã îºi menþinepretenþiile solicitate prin intermediulcapetelor 3 ºi 4 de cerere (daune moraleºi dobândã legalã), astfel cum au fostformulate prin acþiunea iniþialã. Deasemenea, a solicitat obligarea pârâþilor,în solidar, la plata cheltuielilor de judecatãîn cuantum total de 348 lei (300 lei taxãjudiciarã de timbru ºi 48 lei cheltuieli de


fotocopiere), conform dovezilor de ladosar.

Analizând materialul probator admi-nistrat, prevederile legale incidente ºisusþinerile pãrþilor, Curtea reþine urmã-toarele:

Examinând, cu prioritate, în temeiuldispoziþiilor art. 248 alin. (1) din Codul deprocedurã civilã, excepþia lipsei calitãþiiprocesuale pasive, invocatã de pârâtulB.M.G., Curtea constatã cã esteneîntemeiatã.

Astfel, se reþine cã, potrivit dispoziþiilorart. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare,„Persoana vãtãmatã într-un dreptrecunoscut de lege sau într-un intereslegitim printr-un act administrativunilateral, nemulþumitã de rãspunsulprimit la plângerea prealabilã sau care nua primit niciun rãspuns în termenulprevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poatesesiza instanþa de contencios adminis-trativ competentã, pentru a solicitaanularea în tot sau în parte a actului,repararea pagubei cauzate ºi, eventual,reparaþii pentru daune morale” dispoziþiileart. 19 alin. (1) din acelaºi act normativprevãzând posibilitatea ca acþiunea îndespãgubiri sã fie formulatã pe caleseparatã.

De asemenea, în conformitate cuprevederile art. 16 alin. (1) din aceeaºilege, „Cererile în justiþie prevãzute deprezenta lege pot fi formulate ºi personalîmpotriva persoanei care a contribuit laelaborarea, emiterea sau încheiereaactului ori, dupã caz, care se face vino-vatã de refuzul de a rezolva cerereareferitoare la un drept subiectiv sau la uninteres legitim, dacã se solicitã plata unordespãgubiri pentru prejudiciul cauzat oripentru întârziere. În cazul în care acþiunease admite, persoana respectivã poate fiobligatã la plata despãgubirilor, solidar cuautoritatea publicã pârâtã.”

Din interpretarea sistematicã a textelorlegale citate, rezultã cã în cadrul unui

litigiu în contencios administrativ, avândca obiect despãgubiri pentru reparareaprejudiciului produs printr-un act adminis-trativ nelegal, fie cã cererea este formu-latã odatã cu acþiunea în anulare, fie cãeste formulatã pe cale separatã, aºa cumse întâmplã în cazul de faþã, poate fichematã în judecatã orice persoanã cuprivire la care reclamantul apreciazã cãar fi contribuit la elaborarea, emiterea sauîncheierea actului anulat pentru nelega-litate.

Prin urmare, pentru a avea calitateprocesualã pasivã într-o astfel de cauzã,este suficient ca persoana fizicã chematãîn judecatã pentru a rãspunde în solidarcu autoritatea publicã pârâtã sã îºidesfãºoare activitatea în cadrul acesteiautoritãþi, iar reclamantul sã o considererãspunzãtoare pentru prejudiciul cauzat,împrejurarea cã persoana respectivã acontribuit, cu vinovãþie, sau nu, iar în cazafirmativ, în ce mãsurã, la elaborarea,emiterea sau încheierea actului anulatfiind o chestiune ce þine de fondul cauzei,respectiv de angajarea sau nu rãspunderiicivile delictuale.

Întrucât în cazul de faþã, pârâtulpersoanã fizicã B.M.G. este funcþionarpublic în cadrul C.S.M., autoritatea pârâtãemitentã a actului administrativ anulat iarreclamantul apreciazã cã pârâtul, prinactivitatea desfãºuratã în cadrul con-cursului de admitere în magistraturã pecare l-a susþinut, este rãspunzãtor deemiterea Hotãrârii nr. 416/2012 a Secþieipentru procurori din cadrul ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, Curtea constatãcã acesta are calitate procesualã pasivã,susþinerile privind lipsa vinovãþiei ºi alegãturii de cauzalitate fiind apãrãri defond, care urmeazã a fi examinate deinstanþã în contextul verificãrii îndepliniriicondiþiilor necesare pentru angajarearãspunderii civile delictuale a pârâtului.

Nu poate fi reþinut ca argument valabilîn susþinerea excepþiei lipsei calitãþiiprocesuale pasive împrejurarea cã


pârâtul B.M.G. nu a avut calitatea de parteîn litigiul anterior care a format obiectuldosarului nr. 9402/2/2012, întrucât trebuieavutã în vedere particularitatearaporturilor juridice litigioase de dreptadministrativ constând în faptul cãpersoanele fizice funcþionari publici încadrul autoritãþilor publice pârâte aucalitate procesualã pasivã exclusiv încererile având ca obiect despãgubiri,raþionamentul pentru care acestea pot fichemate în judecatã pentru a rãspundeîn solidar cu autoritatea publicã neregã-sindu-se în cazul cererilor prin care sesolicitã doar anularea actelor adminis-trative, care se judecã în contradictoriucu emitentul acestora ºi, eventual, cudestinatarul (terþ beneficiar).

În consecinþã, faþã de reglementareaspecialã instituitã prin prevederile Legii nr.554/2004, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, persoanele fizice care ocupãfuncþii publice sau care îndeplinesc oactivitate în cadrul unei autoritãþi publicepârâte au calitate procesualã pasivãexclusiv în cererile având ca obiectdespãgubiri cauzate prin actul adminis-trativ tipic sau asimilat nelegal, fie cãacestea sunt formulate odatã cu cerereade anulare a actului, fie cã sunt formulateulterior, pe cale separatã.

Din aceste considerente, împrejurareacã pârâtul B.M.G. nu a avut calitatea departe în litigiul anterior care a formatobiectul dosarului nr. 9402/2/2012 nu esteîn mãsurã sã îi înlãture calitatea proce-sualã pasivã în prezenta cauzã.

În ceea ce priveºte susþinerea pârâ-tului B.M.G., în sensul cã motivarea ºisoluþia din sentinþa civilã nr.2212/01.07.2013 a Curþii de Apel Bucureºti nuîi sunt opozabile sub aspectul dovediriiculpei profesionale, Curtea constatã cãprobarea vinovãþiei reprezintã o chestiunecare urmeazã a fi analizatã pe fondulcauzei, excedând analizei condiþiilornecesare pentru a se reþine existenþa sauinexistenþa calitãþii procesuale pasive.

În concluzie, în raport de dispoziþiileart. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,cu modificãrile ºi completãrile ulterioareºi faþã de cele reþinute în precedent,Curtea va respinge ca neîntemeiatãexcepþia lipsei calitãþii procesuale pasive,invocatã de pârâtul B.M.G.

Procedând în continuare la analizafondului, se constatã cã, în fapt,reclamantul a participat la concursul deadmitere în magistratura, organizat depârâtul Consiliul Superior al Magistraturii(C.S.M.) în perioada 26 iunie - 10octombrie 2012, iar în urma susþineriicelor trei probe de concurs - test deverificare a cunoºtinþelor juridice, test deverificare a raþionamentului logic ºiinterviu - a fost declarat admis cu media7,335, conform listei cu rezultateledefinitive ale concursului, publicatã la datade 10.10.2012, rezultatul fiind validat prinHotãrârea C.S.M. nr. 1035/15.11.2012.

Ulterior, reclamantul a fost programatpentru a susþine proba constând întestarea psihologicã, aceasta desfãºu-rându-se în douã etape - la data de14.10.2012 a avut loc testarea scrisã, iarla data de 23.10.2012 s-a susþinut interviulîn faþa psihologului, pârâtul B.M.G.

Conform rezultatelor afiºate la data de24.10.2012, reclamantul a fost declaratrespins la proba constând în testareapsihologicã.

Rezultatul examinãrii psihologice afost contestat de reclamant, acestasusþinând reexaminarea psihologicã ladata de 29.10.2012, reexaminare ce aconstat în susþinerea unui nou test scrisºi a unui nou interviu, în fata unei comisiiformate din trei psihologi. În urma reexa-minãrii, reclamantul a fost declarat din nourespins.

Curtea constatã cã, la o datã ante-rioarã susþinerii probei constând în exami-narea psihologicã, înainte de a fi finalizatconcursul de admitere în magistraturã,respectiv la data de 04.09.2012, recla-mantul ºi-a înaintat demisia din funcþiile


deþinute în cadrul Camerei de Comerþ ºiIndustrie a Municipiului Bucureºti, con-tractul sãu individual de muncã încetândcu data de 10.09.2012.

Prin Hotãrârea nr. 416 din data de15.11.2012, Secþia pentru procurori aC.S.M. a constatat neîndeplinirea de cãtrereclamant a condiþiei de a fi apt din punctde vedere psihologic, pe cale deconsecinþã, acesta fiind declarat respinsla concursul de admitere în magistraturã,organizat în perioada 26 iunie - 10octombrie 2012.

Reclamantul a contestat la instanþa decontencios administrativ Hotãrârea nr.416/15.11.2012 a Secþiei pentru procuroria C.S.M., prin care s-a constatat neînde-plinirea condiþiei de a fi apt din punct devedere psihologic pentru exercitareafuncþiei de magistrat, acþiunea formândobiectul dosarului nr. 9402/2/2012 al Curþiide Apel Bucureºti - Secþia a VIII-acontencios administrativ ºi fiscal.

Prin sentinþa civilã nr. 2212/01.07.2013, pronunþatã de Curtea de ApelBucureºti - Secþia a VIII-a ContenciosAdministrativ ºi Fiscal, au fost admiseexcepþiile de nelegalitate invocate ºi s-aconstatat nelegalitatea dispoziþiilor art. 6alin. 1 pct. 2, art. 26 ºi art. 27 dinRegulamentul privind organizarea ºidesfãºurarea concursului de admitere înmagistraturã, aprobat prin HotãrâreaPlenului C.S.M. nr. 279/05.04.2012, aHotãrârii Plenului C.S.M. nr. 849/2012privind desemnarea comisiilor depsihologi pentru testarea psihologicã,respectiv reexaminarea psihologicã acandidaþilor la concursul de admitere înmagistraturã, organizat în perioadaaugust - septembrie 2012 ºi a HotãrâriiC.S.M. nr. 562/2010 privind organizareaactivitãþii de psihologie la nivelul C.S.M.

Prin aceeaºi sentinþã, s-a dispusanularea Hotãrârii Secþiei pentru procuroria C.S.M. nr. 416/15.11.2012, prin care s-aconstatat ca reclamantul nu îndeplineºtecondiþia de a fi apt din punct de vedere

psihologic ºi a fost declarat respins laconcursul de admitere în magistraturã,organizat în perioada 26 iunie - 10octombrie 2012 ºi a fost obligat C.S.M. laemiterea unei hotãrâri prin care sãconstate ca reclamantul îndeplineºtecondiþia de admitere în magistraturã,prevãzutã de art. 14 lit. e din Legea nr.303/2004 privind statutul judecãtorilor ºiprocurorilor, în sensul cã acesta este aptdin punct de vedere psihologic pentruexercitarea profesiei de magistrat,precum ºi la emiterea unei hotãrâri princare sã se procedeze la înscrierea recla-mantului pe lista definitivã a candidaþilordeclaraþi admiºi la concursul de admitereîn magistraturã, organizat în perioada 26iunie - 10 octombrie 2012. De asemenea,C.S.M. a fost obligat sã propunã Preºe-dintelui României numirea reclamantuluiîn funcþia de procuror.

Sentinþa fost recuratã de ConsiliulSuperior al Magistraturii, iar prin deciziacivilã nr. 599/10.02.2014, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie – Secþia contenciosadministrativ ºi fiscal a admis recursul ºia modificat în parte sentinþa recuratã, însensul cã a respins, ca neîntemeiate,excepþiile de nelegalitate a dispoziþiilor art.6 alin. 1 pct. 2, art. 26 ºi art. 27 dinRegulamentul privind organizarea ºidesfãºurarea concursului de admitere înmagistraturã, aprobat prin HotãrâreaPlenului C.S.M. nr. 279/05.04.2012, aHotãrârii Plenului C.S.M. nr. 849/08.10.2012 privind desemnarea comisiilorde psihologi pentru testarea psihologicã,respectiv reexaminarea psihologicã acandidaþilor la concursul de admitere înmagistraturã, organizat în perioadaaugust - septembrie 2012 ºi a HotãrâriiPlenului C.S.M. nr. 562/2010 privindorganizarea activitãþii de psihologie lanivelul C.S.M., menþinând celelaltedispoziþii.

Prezenta acþiune în despãgubiri seîntemeiazã în drept pe dispoziþiile art. 8alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu


modificãrile ºi completãrile ulterioare,potrivit cãrora, „Persoana vãtãmatãîntr-un drept recunoscut de lege sauîntr-un interes legitim printr-un actadministrativ unilateral, nemulþumitã derãspunsul primit la plângerea prealabilãsau care nu a primit niciun rãspuns întermenul prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h),poate sesiza instanþa de contenciosadministrativ competentã, pentru asolicita anularea în tot sau în parte aactului, repararea pagubei cauzate ºi,eventual, reparaþii pentru daunemorale…”, precum ºi pe cele ale art. 19alin. (1) din acelaºi act normativ potrivitcãrora „Când persoana vãtãmatã a cerutanularea actului administrativ, fãrã a cereîn acelaºi timp ºi despãgubiri, termenulde prescripþie pentru cererea de despã-gubire curge de la data la care acesta acunoscut sau trebuia sã cunoascãîntinderea pagubei.”

Din interpretarea sistematicã a dispo-ziþiilor art. 8 alin. (1) ºi art. 19 alin. (1) dinLegea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, care constituie temeiul de dreptal acþiunii formulate de reclamant, rezultãcã actul normativ reglementeazã o formãparticularã de rãspundere civilã delictualãa autoritãþii publice, aceasta fiind grefatãpe un anumit tip de conduitã ilicitãmanifestatã fie prin emiterea unui actadministrativ nelegal, fie prin nesolu-þionarea în termen sau refuzul de soluþio-nare a unei cereri privitoare la un dreptsau un interes legitim, cu precizarea cã,în ceea ce priveºte acþiunea întemeiatãpe art. 19 din actul normativ, este avutãîn vedere exclusiv situaþia în carepersoana vãtãmatã a cerut anulareaactului administrativ, fãrã a cere în acelaºitimp ºi despãgubiri.

Fiind vorba, aºadar, de o rãspunderecivilã delictualã, Curtea constatã cãdispoziþiile Legii nr. 554/2004 secompleteazã cu cele ale art. 1349 ºiurmãtoarele din Codul civil, pentru a putea

fi angajatã o astfel de rãspundere fiindnecesarã îndeplinirea condiþiilorprevãzute de art. 1357 din Codul civilpotrivit cãrora „Cel care cauzeazã altuiaun prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârºitãcu vinovãþie, este obligat sã îl repare.”

Din interpretarea textului legal ºi aºacum s-a statuat în mod constant îndoctrinã ºi în jurisprudenþã, aceste con-diþii presupun existenþa unei fapte ilicite,prin care se aduce atingere unui dreptsubiectiv, existenþa vinovãþiei, ca elementsubiectiv al rãspunderii, existenþa unuiprejudiciu ºi existenþa unei legãturi decauzalitate între fapta ilicitã ºi prejudiciu.

În ceea ce priveºte fapta ilicitã, înconcret, în cazul de faþã, Curtea constatãcã acesta constã în adoptarea de cãtreautoritatea pârâtã a unui act administrativa cãrui nelegalitate a fost stabilitã cuputere de lucru judecat, respectivHotãrârea Secþiei pentru procurori aC.S.M. nr. 416/15.11.2012 prin care s-aconstatat ca reclamantul nu îndeplineºtecondiþia de a fi apt din punct de vederepsihologic ºi a fost declarat respins laconcursul de admitere în magistratura,organizat în perioada 26 iunie - 10octombrie 2012.

Curtea are în vedere cã prin sentinþacivilã nr. 2212/01.07.2013, pronunþatã deCurtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-acontencios administrativ ºi fiscal, s-adispus anularea Hotãrârii Secþiei pentruprocurori a C.S.M. nr. 416/15.11.2012,aceastã soluþie fiind menþinutã prindecizia civilã nr. 599 din 10.02.2014 aÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie – Secþiacontencios administrativ ºi fiscal, sentinþarecuratã fiind modificatã numai în ceeace priveºte soluþia pronunþatã de instanþade fond asupra excepþiilor de nelegalitate.

În condiþiile în care s-a stabilit cuputere de lucru judecat, prin hotãrârejudecãtoreascã irevocabilã, nelegalitateaHotãrârii Secþiei pentru procurori a C.S.M.nr. 416/2012, Curtea constatã cã, înspeþã, este îndeplinitã cerinþa existenþei


unei fapte ilicite care, aºa cum s-a arãtat,în cadrul rãspunderii delictuale specialereglementate de dispoziþiile Legii nr. 554/2004, îmbracã forma unui actadministrativ nelegal, tipic sau asimilat(nesoluþionarea în termen sau refuzul desoluþionare a unei cereri privitoare la undrept sau un interes legitim).

Odatã ce nelegalitatea HotãrâriiSecþiei pentru procurori a C.S.M. nr. 416/2012 nu mai poate fi pusã în discuþie, caefect al puterii lucrului judecat, se reþinecã prima cerinþã pentru angajarearãspunderii delictuale a pârâtului C.S.M.este îndeplinitã, neputând fi primiteapãrãrile C.S.M. privitoare la faptul cãdeciziile comisiilor de concurs pentruaccederea într-o profesie, respectivpentru confirmarea sau atestarea unoraptitudini nu pot face obiectul unei acþiuniîn contencios administrativ, acesteapãrãri fiind valorificate de pârât în litigiulanterior soluþionat irevocabil.

Acelaºi efect al puterii de lucru judecatse constatã ºi în privinþa faptei iliciteconstând în nelegalitatea manierei în carea fost examinat în concret reclamantul,din punct de vedere psihologic, ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie reþinând înacest sens, faptul cã acesta reprezintãaspectul de nelegalitate care atrage ºinelegalitatea actului fundamentat pe oatare examinare, respectiv HotãrâreaSecþiei pentru procurori a C.S.M. nr. 416/2012, ceea ce conduce la concluzia cãcerinþa constând în fapta ilicitã esteîndeplinitã ºi în ceea ce îl priveºte depârâtul B.M.G., Curtea nefiind în mãsurãsã repunã în discuþie aspectele statuateprintr-o hotãrâre irevocabilã.

Referitor la existenþa vinovãþieipârâtului autoritate publicã, Curteaconstatã cã se impune ca aceastã cerinþãsã fie analizatã prin raportare la împre-jurãrile concrete în care a fost adoptatactul administrativ anulat pentrunelegalitate, respectiv la maniera în cares-a desfãºurat concursul de admitere în

magistraturã la care a participat recla-mantul, conform procedurii legale.

Din aceastã perspectivã, se impuneprecizarea cã, în materia dreptuluiadministrativ, existenþa unei prezumþii deculpã a autoritãþii publice care a emis unact administrativ anulat pentru nelega-litate are în vedere ipoteza tipicã, cel maifrecvent întâlnitã în practicã, în careautoritatea pârâtã are putere decizionalã,în sensul cã are opþiunea de a-ºimanifesta voinþa concretizatã în emitereaunui act administrativ prin stabilireaconþinutului acestui act. În aceastãsituaþie, prezumþia de vinovãþie aautoritãþii publice emitente a unui act carenu corespunde exigenþelor legale estefundamentatã pe puterea decizionalã, pedreptul de opþiune care îi permite acesteiaca, manifestând maximã diligenþã înrespectarea prevederilor legale în temeiulºi în aplicarea cãrora emite sau, dupã caz,adoptã un act administrativ, sã îºi exprimevoinþa într-un sens ºi sub o formã carerespectã întrutotul condiþiile de legalitate.

În cazul de faþã, Curtea constatã cãfundamentul acestei prezumþii de culpãnu existã, întrucât actul administrativanulat pentru nelegalitate, respectivHotãrârea Secþiei pentru Procurori aC.S.M. nr. 416/15.11.2012, prin care s-aconstatat cã reclamantul nu îndeplineºtecondiþia de a fi apt din punct de vederepsihologic ºi a fost declarat respins laconcursul de admitere în magistraturã, nureprezintã un act decizional, ci un actformal al cãrui conþinut este predeterminatde rezultatul pe care reclamantul l-aobþinut la reexaminarea psihologicã, ladata de 29.10.2012. Aºadar declarareareclamantului ca fiind respins la concursulde admitere în magistraturã nu reprezintãdecizia Secþiei pentru procurori a C.S.M.,ci reprezintã consecinþa faptului cã acestaa fost respins de Comisia de reexaminarepsihologicã, urmare a testului scris ºi ainterviului susþinut la data de 29.10.2012,pârâtul neavând opþiunea de a-l declara


pe reclamant admis sau respins la acestconcurs, ci având obligaþia ca, faþã derezultatul obþinut la reexaminare, sãadopte hotãrârea de respingere.

Curtea reþine cã, din analizaprevederilor legale ºi regulamentareincidente, rezultã cã pârâtul C.S.M. nu areputere decizionalã în ceea ce priveºtedeclararea candidaþilor ca fiind admiºi saurespinºi la probele de concurs, inclusivla proba constând în testarea psihologicã,aceastã decizie aparþinând exclusivcomisiilor de examinare care noteazã ºiapreciazã prestaþiile candidaþilor în modindependent, rolul instituþiei pârâte fiindacela de a consfinþi, în mod formal, prinhotãrârile adoptate, rezultatele decise decomisiile de concurs, respectiv desoluþionare a contestaþiilor.

În cazul de faþã, Secþia pentruprocurori a C.S.M. nu fãcut altceva decâtsã emitã un act formal prin care l-adeclarat pe reclamant respins laconcursul de admitere în magistratura, încondiþiile în care avea obligaþia de aproceda în acest sens, faþã de dispoziþiileart. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004privind statutul judecãtorilor ºi procuro-rilor, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare coroborate cu celeale art. 14 alin. (2) lit. e) din acelaºi actnormativ, în conformitate cu care pot finumite în magistraturã persoaneleprevãzute la art. 33 din lege dacã suntapte, din punct de vedere medical ºipsihologic, pentru exercitarea funcþiei,precum ºi de decizia Comisiei dereexaminare psihologicã prin carereclamantul a fost declarat inapt din punctde vedere psihologic.

În aceste condiþii, în opinia Curþii, esteexclusã orice culpã a pârâtului C.S.M.,având în vedere cã, potrivit legii, acestanu are competenþa de a cenzuracalificativul definitiv acordat de comisiade reexaminare psihologicã ºi niciposibilitatea de a adopta o hotãrâre caresã fie contrarã rezultatului obþinut laaceastã probã de cãtre candidat.

În acest sens sunt ºi prevederile art.27 alin. (2) din Regulamentul privindorganizarea ºi desfãºurarea concursuluide admitere în magistraturã, aprobat prinHotãrârea Plenului C.S.M. nr. 279/2012,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,potrivit cãrora „Candidaþii inapþi pentruexercitarea funcþiei din punct de vederemedical ori psihologic, precum ºi cei carenu se bucurã de o bunã reputaþie suntdeclaraþi respinºi.”

Totodatã, raportat la soluþia ºi laconsiderentele deciziei civile nr. 599 din10.02.2014 a Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie – Secþia contencios administrativºi fiscal, referitoare la excepþiile denelegalitate a dispoziþiilor art. 6 alin. 1 pct.2, art. 26 ºi art. 27 din Regulamentulprivind organizarea ºi desfãºurareaconcursului de admitere în magistraturã,aprobat prin Hotãrârea Plenului C.S.M. nr.279/05.04.2012, a Hotãrârii PlenuluiC.S.M. nr. 849/08.10.2012 ºi a HotãrâriiPlenului C.S.M. nr. 562/2010, Curteaconstatã cã în sarcina pârâtului C.S.M.nu poate fi reþinutã nici vreo culpãderivând din modalitatea în care acestaa reglementat procedura de desfãºurarea concursului de admitere în magistraturãdin perspectiva modalitãþii de desfãºurarea testãrii psihologice ºi a reexaminãriipsihologice, a componenþei comisiilorconstituite în acest sens ºi a modului deorganizare a activitãþii de psihologie lanivelul C.S.M.

În ceea ce priveºte vinovãþia pârâtuluiB.M.G., Curtea apreciazã cã nu a fostdoveditã, în condiþiile în care nu existãtoate elementele necesare pentru a stabilicu certitudine existenþa unei culpeprofesionale a psihologului care aprocedat la examinarea iniþialã areclamantului, nefiind suficientã în acestcaz împrejurarea reþinutã prin hotãrâreajudecãtorescã irevocabilã constând înarbitrariul ºi lipsa de transparenþã aprocedurii de examinare.

Astfel, Curtea reþine cã, în situaþia încare reclamantul a fost evaluat psihologic


la momente diferite (la data susþineriitestãrii psihologice în cadrul concursului,iar ulterior în cadrul litigiului soluþionat prindecizia civilã nr. 599 din 10.02.2014 aÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie – Secþiacontencios administrativ ºi fiscal) ºi înbaza unor proceduri de testare diferite,de cãtre psihologi diferiþi care au ajuns laconcluzii diferite în ceea ce priveºteaptitudinea psihologicã de a exercitaprofesia de magistrat, faptul cã, în moderonat, reclamantul a fost declarat inaptîn urma procedurii desfãºurate în cadrulconcursului nu este în mãsurã, ca în lipsaaltor elemente relevante, sã dovedeascãimplicit culpa profesionalã a pârâtuluiB.M.G.

În acest sens, se reþine, pe de o parte,cã rezultatul eronat al testãrii desfãºurateîn cadrul concursului de admitere susþinutde reclamant poate fi cauzat, într-omãsurã mai micã sau mai mare, aºa cumse reþine, de altfel, ºi în cuprinsulraportului ºi al rãspunsului la obiecþiuni,de vulnerabilitatea bateriei de evaluare,iar pe de altã parte, cã rezultatul obþinutde reclamant la testarea iniþialã a fostcontestat în faþa comisiei de reexaminare,rezultatul obþinut în urma reexaminãriidesfãºurate în faþa acestei comisii, fiindacela care a stat la baza adoptãriiHotãrârii Secþiei pentru procurori a C.S.M.nr. 416/15.11.2012 prin care s-a constatatcã reclamantul nu îndeplineºte condiþiade a fi apt din punct de vedere psihologicºi a fost declarat respins la concursul deadmitere în magistraturã.

Se impune menþiunea cã, deºiconcluziile experþilor judiciari desemnaþiîn cauza ce a format obiectul dosaruluinr. 9402/2/2012 sunt în sensul cã unadintre cauzele avizului psihologic eronatconstã în lipsa de competenþã ºi deexperienþã a psihologilor din cadrulC.S.M., pe motivul cã aceºtia sunt atestaþiîn psihologia muncii ºi organizaþionalã ºicã ar fi trebuit sã fie atestaþi în domeniulapãrare, ordine publicã ºi siguranþã

naþionalã, acestea fiind preluate încuprinsul sentinþei civile nr. 2212 din01.07.2013 pronunþatã de Curtea de ApelBucureºti, argumentele nu mai suntvalabile faþã de aspectele reþinute înconsiderentele deciziei civile nr. 599 din10.02.2014 a Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie – Secþia contencios administrativºi fiscal care a modificat sentinþa instanþeide fond sub acest aspect, constatând cãnu sunt incidente dispoziþiile art. 24 lit. adin H.G. nr. 788/2005.

În concluzie, faþã de considerenteleinstanþei supreme, nici aspectele privindpretinsa lipsã de competenþã ºi deexperienþã a psihologilor desemnaþi încomisiile de examinare, invocate dereclamant, nu pot fi reþinute în dovedireaculpei profesionale a pârâtului B.M.G. ºi,pe cale de consecinþã, în dovedirea culpeiinstituþiei publice pârâte în ceea cepriveºte alegerea componenþei acestorcomisii.

În altã ordine de idei, Curtea are învedere cã, împrejurarea cã la examinareapsihologicã susþinutã în cadrul litigiului cea format obiectul dosarului nr. 9402/2/2012, soluþionat prin hotãrârejudecãtoreascã irevocabilã, rezultatulobþinut de reclamant a fost diametral opuscelui obþinut în cadrul concursului deadmitere, nu demonstreazã culpapsihologului care a efectuat primaexaminare psihologicã, dat fiind intervalulde timp care s-a scurs între cele douãmomente, diferenþa testelor susþinute,starea reclamantului, toate acesteelemente fãcând plauzibilã o diferenþãîntre rezultatele obþinute, fãrã ca aceastasã presupunã sãvârºirea vreunei eroriprofesionale de cãtre vreunul dintremembrii comisiilor care au efectuat celetrei evaluãri – testarea iniþialã,reexaminarea ºi testarea efectuatã încontextul administrãrii probei cu expertizapsihologicã în cadrul procesului.

Curtea apreciazã cã, pentru a se reþinevinovãþia pârâtului B.M.G. ºi, pe cale de


consecinþã, pentru a se angajarãspunderea patrimonialã a acestuia, arfi necesar ca din probele administrate sãrezulte cã verdictul „inapt psihologic”obþinut de reclamant la proba constândîn testarea psihologicã este, cel puþin înparte, rezultatul culpei profesionale apsihologului.

Or, nici din decizia civilã nr. 599 din10.02.2014 a Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie – Secþia contencios administrativºi fiscal, nici din înscrisurile de la filele39-50, întocmite de psihologii care auefectuat expertiza în cadul litigiuluisoluþionat prin aceastã decizie nu s-areþinut acest aspect, constatându-se altetipuri de deficienþe care au condus la unrezultat eronat ºi care nu sunt imputabilepârâtului.

În ceea ce priveºte cerinþa existenþeiunei legãturi de cauzalitate între fapteleilicite ale pârâþilor, concretizate înadoptarea actului administrativ anulatpentru nelegalitate, bazat pe avizulpsihologic „respins” ºi prejudiciul materialºi moral pretins de reclamant, Curteaconstatã cã nu este îndeplinitã, dinconsiderentele ce vor fi arãtate încontinuare.

Reclamantul a invocat faptul cã prinemiterea actului administrativ anulat s-aadus atingere dreptului sãu de a firemunerat ca procuror, fiind privat desume de bani care i se cuveneau de dreptºi de care va beneficia cu întârziere,prejudiciul material pe care îl pretindeconstând în lipsirea de indemnizaþia deprocuror cauzatã de Hotãrârea Secþieipentru procurori a C.S.M. nr. 416/15.11.2012, prin care s-a constatat ca nuîndeplineºte condiþia de a fi apt din punctde vedere psihologic ºi a fost declaratrespins la concursul de admitere înmagistraturã.

Curtea constatã cã aceastã legãturãde cauzalitate nu existã, întrucâtprejudiciul material pretins a fi suportatde reclamant, respectiv lipsirea sa de

venituri, cu toate consecinþele ce audecurs din aceasta – faptul cã reclamantula fost întreþinut de soþia sa ºi de ceilalþimembri ai familiei, dificultãþile financiarecu care s-a confruntat - rezultã exclusivdin împrejurarea cã, la o datã anterioarãsusþinerii probei constând în examinareapsihologicã, înainte de a fi finalizatconcursul de admitere în magistraturã,respectiv la data de 04.09.2012,reclamantul ºi-a înaintat demisia dinfuncþiile deþinute în cadrul Camerei deComerþ ºi Industrie a MunicipiuluiBucureºti, contractul sãu individual demunca încetând cu data de 10.09.2012,prin manifestarea sa unilateralã de voinþã,aºa cum rezultã din înscrisurile probatorii(…).

În condiþiile în care reclamantul ºi-aînaintat demisia din funcþia pe care odeþinea, înainte de finalizarea concursuluide admitere în magistraturã, deci, înaintede a avea certitudinea cã va fi numit înfuncþia de procuror, Curtea apreciazã cãeste evidentã absenþa vreunei legãturi decauzalitate între actului administrativanulat prin care acesta a fost respins laconcursul de admitere în magistraturã ºiprejudiciul constând în lipsirea sa devenituri.

Având în vedere faptul cã la dataînaintãrii demisiei reclamantului,04.09.2012, procedura de concurs nu erafinalizatã, proba constând în testareapsihologicã ºi reexaminarea psihologicãavând loc la date ulterioare, respectiv la14.10.2012, 23.10. 2012 ºi 29.10.2012,în condiþiile în care Regulamentul deorganizare ºi desfãºurare a examenuluide admitere în magistraturã a fost adusla cunoºtinþa candidaþilor odatã cupublicarea anunþului de concurs, astfel cãorice candidat cunoºtea întreagaprocedurã a concursului, etapeleacestuia, modalitãþile de punctare pentrufiecare dintre probe, Curtea conchide însensul cã, prin actul unilateral de voinþãce a condus la încetarea raporturilor sale


de muncã, reclamantul ºi-a asumat, îndeplinã cunoºtinþã de cauzã, riscul derãmâne fãrã venituri, în ipoteza în carenu ar fi trecut de proba constând întestarea psihologicã.

Aºadar, lipsirea de venituri areclamantului, lipsa contribuþiei sale laveniturile familiale, aspecte pe care leinvocã drept temei al prejudiciului materialpretins suferit, sunt rezultatul propriei salemanifestãri de voinþã, în sensul a-ºi dademisia din funcþia pe care o ocupa ºicare constituia sursa sa de venituri, la unmoment la care cunoºtea faptul cã nu s-afinalizat concursul ºi cã urmau etapeleconstând în testarea psihologicã ºiverificarea bunei reputaþii, în conformitatecu dispoziþiile art. 12, 14 ºi 33 din Legeanr.303/2004, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare.

În situaþia în care reclamantul nu ar firenunþat la fostul loc de muncã ºi ar fiaºteptat finalizarea concursului deadmitere în magistraturã, acesta nu ar fifost pus în situaþia de a fi lipsit de venituri,întrucât ar fi obþinut în continuare venituridin activitatea profesionalã pe care odesfãºura în cadrul Camerei de Comerþºi Industrie a Municipiului Bucureºti, fiindevident cã nu s-ar fi produs consecinþelepatrimoniale negative pe care le invocãîn cuprinsul acþiunii.

De asemenea, în considerareaaceloraºi argumente, Curtea apreciazã cãnu este dovedit nici raportul de cauzalitateîntre Hotãrârea Secþiei pentru Procuroria C.S.M. nr. 416/15.11.2012 ºi prejudiciulmoral suferit de reclamant prin afectareavieþii familiale.

Referitor la confidenþialitatea comu-nicãrii rezultatului la testarea psihologicã,Curtea constatã faptul cã, potrivitprevederilor art. 26 alin. 4 din Regu-lamentul privind organizarea ºi desfã-ºurarea concursului de admitere înmagistraturã, aprobat prin HotãrâreaPlenului Consiliului Superior al Magis-traturii nr. 279/2012, fiecãrui candidat i-a

fost atribuit un cod unic sub care rezultatula fost publicat pe site-ul instituþiei.

Împrejurarea cã ulterior aceastãconfidenþialitate nu a fost respectatã lamomentul publicãrii pe site-ul oficial alinstituþiei a Hotãrârii Secþiei pentruprocurori a C.S.M. nr. 416/15.11.2012 nueste imputabilã pârâtului C.S.M. care, înaceastã etapã a concursului, nu areobligaþia legalã sau regulamentarã de aproteja identitatea candidaþilor declaraþirespinºi la concursul de admitere înmagistraturã. De altfel, reclamantul însuºirecunoaºte, implicit, cã nu existã oobligaþie legalã a pârâtului C.S.M. de aasigura confidenþialitatea hotãrâriiadoptate de Secþia pentru procurori,întrucât prin rãspunsul la întâmpinareformulat nu criticã neîndeplinirea de cãtrea acesta a unei obligaþii legale, ci afirmãcã pârâtul „avea posibilitatea de a evita oastfel de exprimare neechivocã”.

În ceea ce priveºte legãtura decauzalitate dintre fapta pârâtului B.M.G.ºi prejudiciul pretins de reclamant, Curteaconstatã cã nu existã, în principal, pentruaceleaºi argumente reþinute în ceea ce îlpriveºte pe pârâtul C.S.M., fiind de prisosca acestea sã fie reiterate.

În plus, se impune a fi menþionat ºifaptul cã actul administrativ anulat pentrunelegalitate se întemeiazã pe rezultatulobþinut de reclamant la reexaminareapsihologicã, din comisia de reexaminarenefãcând parte pârâtul B.M.G., ci alþi treipsihologi, legãtura de cauzalitateneputând fi reþinutã nici din aceastãperspectivã.

Astfel, actul profesional emis de pârât,respectiv raportul psihologic prin carereclamantul a primit avizul Respins, nu aavut un caracter definitiv fiind supuscontestãrii în conformitate cu dispoziþiileart. 26 alin. (5) din Regulamentul privindorganizarea ºi desfãºurarea concursuluide admitere în magistraturã, aprobat prinHotãrârea Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 279/2012, procedurãurmatã de reclamant.


Din aceste dispoziþii regulamentarerezultã cã, aºa cum în mod corect asusþinut pârâtul, singurul aviz psihologiccare rãmâne definitiv este cel acordat decãtre comisia de reexaminare în urmareevaluãrii testului scris, aplicãrii unui noutest scris ºi susþinerii unui nou interviu,fapt care echivaleazã cu o nouã evaluareºi implicit cu emiterea unui nou avizpsihologic.

Susþinerile reclamantului referitoare larãspunderea solidarã reglementatã deart. 1382 ºi 1447 din Codul civil nu pot fiprimite, întrucât, dincolo de faptul cãraporturile juridice de drept administrativintrã în sfera dreptului public, avândaºadar unele trãsãturi specifice care ledeosebesc de raporturile juridice de dreptprivat, rãspunderea civilã delictualãreglementatã de art. 16 din Legea nr.554/2004 se angajeazã numaiproporþional cu contribuþia funcþionaruluipublic vizat la elaborarea, emiterea sauîncheierea actului nelegal.

Nu poate fi primitã nici susþinereareclamantului privind pretinsasubordonare a psihologilor care fac partedin comisia de reexaminare faþã depârâtul B.M.G., având în vedere, pe de oparte, împrejurarea cã subordonareaexistã faþã de structura de specialitate dincadrul C.S.M. ºi nu faþã de pârât,personal, iar pe de altã parte, faptul cãeste vorba despre o subordonareexclusiv instituþionalã ºi nu despre osubordonare profesionalã, membriicomisiei de reexaminare, în calitate despecialiºti în domeniul psihologieiacþionând într-o manierã independentã,necenzurabilã în ceea ce priveºteexprimarea opiniei de specialitate. Dealtfel, rolul ºi atribuþiile membrilorcomisiei de reexaminare psihologicã,procedura de desfãºurare a reexaminãrii,prin maniera în care sunt reglementate,demonstreazã contrariul celor susþinutede reclamant, din moment ce aceastã

comisie poate cenzura rezultatul obþinutde candidaþi la examinarea iniþialã ºipoate ajunge chiar la o concluzie contrarãavizului psihologic iniþial, ceea ce excludeorice subordonare profesionalã.

Susþinerile reclamantului, în sensul cãpublicarea rezultatului obþinut lareexaminarea psihologicã ar fi afectatstarea de sãnãtate a mamei sale ºi cãacesta ar fi constituit ºi unul dintremotivele pentru care nu a fost în mãsurãsã îºi gãseascã un loc de muncã, nu potfi primite de Curte, în condiþiile în carenu existã nici un element care sã probezefaptul cã publicarea acestui rezultat pesite-ul instituþiei ar fi fost în mãsurã sãdetermine, prin el însuºi, consecinþelenegative la care se face referire.

Curtea reþine cã, pentru a se angajarãspunderea civilã delictualã a pârâþilor,este necesar ca prevederile art. 1357 dinCodul civil sã fie întrunite cumulativ.

Or, în cazul de faþã, deºi suntem înprezenþa unui act administrativ nelegal,adoptat în baza unei proceduri deexaminare a reclamantului viciatã subaspectul legalitãþii, aºa cum s-a stabilitcu putere de lucru judecat ºi, deºi esteincontestabil faptul cã reclamantul asuferit o diminuare a patrimoniului, cuconsecinþe asupra vieþii de familie,inclusiv în plan psiho-emoþional, avândîn vedere cã a fost declarat respins laconcursul de admitere în magistraturã,acesta nu constituie un prejudiciu caredã dreptul la reparare, în condiþiile în carenu se poate reþine vinovãþia pârâþilor ºilegãtura de cauzalitate între acteleemise/adoptate de aceºtia, respectivavizul psihologic emis la primaexaminare ºi Hotãrârea Secþiei pentruprocurori a C.S.M. nr. 416/15.11.2012 ºipaguba pretinsã.

În ceea ce priveºte suma de 4000 delei, reprezentând onorariu de expertizaextrajudiciarã, solicitatã de reclamant cutitlu de daune materiale, Curtea constatã


cã cererea este neîntemeiatã, având învedere cã, deºi aceasta are forþa probantãa unui înscris, instanþa de fond aadministrat proba constând în solicitareapunctului de vedere, în scris, a treispecialiºti în domeniul psihologie, care auîntocmit un raport prin care au stabilit dacãreclamantul este apt din punct de vederepsihologic pentru exercitarea profesiei demagistrat ºi dacã rezultatul evaluãriipsihologice este în concordanþã cusituaþia de fapt care rezultã din modul decompletare a testelor psihologice,sentinþa pronunþatã bazându-se peconcluziile acestor specialiºti, ºi nu peraportul de expertizã extrajudiciarã.

Din aceste considerente, constatândîn raport de probele administrate cã încauzã nu sunt întrunite cumulativcondiþiile prevãzute de lege pentru a fiangajatã rãspunderea delictualã apârâþilor, în temeiul dispoziþiilor art. 18 dinLegea nr. 554/2004, Curtea va respinge,ca neîntemeiatã, acþiunea reclamantului,astfel cum a fost precizatã.

Rubricã realizatã dejudecãtor Dragoº Cãlin,

Curtea de Apel Bucureºtiºi

judecãtor Paula Andrada Coþovanu,inspector judiciar, Inspecþia Judiciarã

din jurisprudenþa recentã a curþii europene a drepturilor ... · 29.08.2012 · 224 revista...

Documents