istoria recentÃ În europa obiecte de studiu, surse, … · istoria recentã în europa. obiecte...

COLEGIUL NOUA EUROPÃ

ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA

OBIECTE DE STUDIU, SURSE, METODE

Lucrãrile simpozionului internaþional organizat de Colegiul Noua Europã

Bucureºti, 7 - 8 aprilie, 2000

Copyright © 2002 – New Europe College

ISBN 973-85697-0-2

Seria de publicaþii RELINK

102

ContrarevoluþiaISTVÁN RÉV

Pe 28 noiembrie 1994 Curtea Supremã a Republicii Ungarea dat în ºedinþã publicã soluþia definitivã într-un caz ce fusesedeschis în urmã cu ºaptezeci ºi trei de ani. Curtea a menþinutsentinþa pronunþatã de Tribunalul Curþii Supreme al ConsiliuluiPopular al Republicii Populare Ungare în 1957, care îlcondamna la moarte pe Mihály Francia Kiss pentru crime derãzboi ºi alte acte criminale. Dosarul fusese redeschis în urmarecursului introdus de fiica îndureratã a lui Francia Kiss. Încondiþiile în care Codul de procedurã penalã acordã dreptulla un singur apel ºi cum deciziile Curþii Supreme suntirevocabile în cazuri criminale de acest tip, procedura judiciarãce începuse în vara anului 1921 ºi continuase intermitent pânãla finele lui 1994 a fost în cele din urmã încheiatã1 .

În august 1921 Albert Vári, Procuror regal adjunct ºi PéterKovács, procuror, au fost însãrcinaþi de Ministerul de Justiþie

1 Desigur, procesul acestui terorist “alb” nu este cea mai îndelungatãprocedurã juridicã din istorie. Conform unor date de arhivã, “dupãconstituirea statului Israel ºi inaugurarea Curþii Supreme din Ierusalim,zeci de prelaþi creºtini au stãruit pe lângã Preºedintele Smoira sãdispunã rejudecarea lui Isus de cãtre Curtea Supremã, succesoare aMarelui Sanhedrin din vremea stãpânirii romane, astfel încâtnedreptatea care i se fãcuse sã poatã fi îndreptatã”. A se vedea AsherMaoz, Historical Adjudication: The Kastner Trial and the Commissionof Inquiry into the Murder of Arlosoroff, Mimeo, 1998, p. 1.Preºedintele Curþii Supreme a remis solicitarea Procurorului General,care a iniþiat o anchetã amãnunþitã. Rezultatele anchetei au fostpublicate în volumul The Trial and Death of Jesus, New York, 1967.

103

Contrarevoluþia

sã întreprindã o anchetã în cazul unor omoruri ºi altor atrocitãþicomise între 1919 ºi 1921 în regiunea dintre Tisa ºi Dunãre.Ancheta a fost însã suspendatã de Guvernatorul Horthy, venitla putere în 1919, dupã înfrângerea Primei Republici SovieticeUngare. Acesta a amnistiat toate crimele inspirate de “ ardoarepatrioticã” sãvârºite între 1919 ºi 1921. Detaºamenteleparamilitare au fost beneficiarii imediaþi ai acestui act declemenþã, care viza în mod specific nenumãratele omoruricomise de aºa-numita “jandarmerie suplimentarã” a lui IvánHéjjas dupã vara 1919. Ancheta procuraturii din 1921 a emisun singur cap de acuzare împotriva lui Mihály Francia Kiss (înpofida faptului cã numele sãu apãruse ºi în conexiune cu altecrime), anume, uciderea unui comerciant din Pusztamérges,Vilmos Kalmár, în pãdurea de lângã Orgovány, pe 6 iunie 1920.Procesul fusese intentat de cãtre rudele victimei. Mihály FranciaKiss nu ºi-a negat vinovãþia, dar deºi probele pãreau sã scoatãdin discuþie “ardoarea patrioticã”, indicând mai curând tâlhãrieºi omor, amnistia acordatã de guvern a pus capãt ancheteijudiciare2 . (Atunci s-a produs episodul memorabil în carejudecãtorul a rostit cuvintele “Dumnezeu sã te binecuvânteze,Mihály!” cãtre acuzatul care se îndepãrta, ameninþând cã îi vaucide pe cei ce-l dãduserã în judecatã3 .)

La 13 mai 1947, dupã încheierea celui de-al doilea RãzboiMondial, Tribunalul Popular din Budapesta i-a condamnat lamoarte pe Iván Héjjas ºi acoliþii sãi. (De fapt, în absenþa luiIván Héjjas, au fost condamnaþi Zoltán Babiczki ºi alþi câþiva .)Mihály Francia Kiss, acuzatul cu No. LXII, a fost condamnat lamoarte prin spânzurare, in absentia4 .

2 Arhiva oraºului Budapesta (BFL) B. XI 1798/ 1957-9. BFL-VII. 5.e/20630/III/49. P.17.

3 Biroul Procuraturii, Budapesta. BÜl 638/1957 (BFL 1798/57/I)4 În afarã de Mihály Francia Kiss, Iván Héjjas, conducãtorul jandarmeriei

suplimentare a fost ºi el condamnat la moarte în contumacie.

104

Istoria recentã în Europa. Obiecte de studiu, surse, metode

Avocatul care îi reprezenta pe opt dintre inculpaþi a depuso petiþie prin care contesta caracterul politic al crimeloranchetate. El susþinea cã “ atunci când douã forþe se confruntãcu o asemenea intensitate încât singura soluþie pentru a-ºi atingescopurile este, în convingerea lor, recursul la violenþ ã, actulterorist ºi lupta deschisã, pânã la revoluþie rãmâne doar unpas. Acþiunile ce sprijinã cauza acestei revoluþii, în special celeviolente, pot fi considerate acte de naturã politicã…”5 . Avocatulapãrãrii sugera astfel cã doar acþiunile revoluþionare au caracterpolitic. “Dictatura proletariatului, care a câºtigat puterea prinviolenþã ºi nu a reuºit sã o pãstreze decât prin teroare, fusesedeja înlãturatã la 1 august 1919. Între toamna lui 1919 ºiînceputul lui 1920, acþiunile de naturã politicã îndreptateîmpotriva statului, a ordinii economice ºi sociale, îºi pierduserãutilitatea. Contrarevoluþia izbândise ºi regimul sprijinit de ceiacuzaþi în cazul Orgovány preluase puterea. Actele comise laOrgovány nu puteau fi motivate sau justificate prin intenþii oriscopuri politice. Singura lor explicaþie este dorinþa derãzbunare!”6

Amnistia acordatã de Guvernatorul Horthy în noiembrie1921 privea actele motivate de “ardoare patrioticã” - cu altecuvinte, actele cu justificare politicã - excluzând (cel puþin înintenþia ei declaratã) infracþiunile de drept comun. Deoareceprescripþia extinctivã fusese retrasã în cazul crimelor cumotivaþie politicã evidentã sau al crimelor împotriva umanitãþii,Dr. Nagy, avocatul apãrãrii, încerca sã demonstreze cã fapteleincriminate în acel dosar erau “infracþiuni de drept comun,aºa cum aratã modul în care au fost sãvârºite…, precum ºifaptul cã au fost însoþite de furt, tâlhãrie ºi alte infracþiuni princare inculpaþii ºi-au însuºit sume de bani”7 .

5 Nb. IV. 131/1947 (BFL-VII. 5e/20630/I/49), p. 6.6 Ibid., pp. 6-77 Ibid., p. 7

105

Contrarevoluþia

În formularea acuzaþiilor, judecãtorii Tribunalului Popularinvocaserã în primã instanþã actul normativ VII din 1945, potrivitcãruia “vor fi pedepsite ºi declarate imprescriptibile acele crimeîn urma cãrora s-au pierdut vieþi omeneºti în cursul anului 1919ºi dupã aceastã datã ºi care au rãmas nepedepsite la 25 de anidupã contrarevoluþie, graþie Decretului de Amnistiere no. 59391/1921. I. M. promulgat la 3 noiembrie 1921, precum ºi dinpricina simpatiei arãtate de autoritãþile însãrcinate cu anchetareaacestor crime, simpatie ce a depãºit chiar ºi limitele fixate prinDecretul de Amnistiere”8 . (Un raþionament legal similar întemeiaproiectul de lege Zétényi-Takács adoptat de Parlamentul Ungarîn 1991, care statua caracterul imprescriptibil al crimeloramnistiate din considerente politice de cãtre regimul comunist,mãsurã aplicabilã retroactiv, din momentul în care regimulcomunist fusese înlocuit de primul guvern liber ales în mai 1990.)

Recursul în procesul regimentelor lui Héjjas a fost înaintatCurþii de Apel de pe lângã Tribunalul Consiliului Naþional alPoporului (TCNP), care a emis sentinþa pe 25 noiembrie 1948.TCNP a hotãrât cã incidentele în cauzã puteau fi socotite crimede rãzboi printr-o încadrare juridicã diferitã, anume conformart. 11 coroborat cu art. 5, ºi conform art. 13 coroborat cu art.2, perspectivã din care acestea deveneau imprescriptibile.Consiliul Naþional a afirmat în motivaþia sa cã decretul, devenitulterior lege, prin care Tribunalul Popular fusese înfiinþat, eraformulat “astfel încât toþi cei care provocaserã sau participaserãactiv la catastrofa istoricã ce a lovit Poporul Ungar sã fie câtmai curând aduºi în faþa legii”9 .

Pasajul din lege invocat de Tribunalul Popular definea aldoilea Rãzboi Mondial, ºi avea în vedere în mod specificinstalarea la putere în 1944 a partidului fascist al Arcaºilor Negri

8 NÜ/13672/5. Sz. 1946 (BFL-VII. 5e/20630/III/49) p. 1.9 NOT. II 727/1’947/9. p. 4. (BFL- VII 5e/ 20630/I/49)

106


(Nyilasok), ca pe o catastrofã istoricã. Raþionamentul ConsiliuluiNaþional producea o conexiune între crimele detaºamentelorparamilitare comise în 1919, cu aproximativ douãzeci ºi cincide ani în urmã, ºi regimul fascist al lui Szálasi: “Este un adevãristoric general cunoscut cã dupã înlãturarea de la putere aDictaturii Proletariatului în 1919… ºi eºecul tentativei eroice,revoluþionare de a elibera clasa muncitoare ºi alte pãturi socialeoprimate ºi de a pune bazele unui sistem politic ºi economicsocialist, patria noastrã a intrat în epoca întunecatã acontrarevoluþiei ºi «terorii albe», consolidatã prin sistemulreacþionar al lui Horthy care i-a urmat, ºi care a condus logic,adicã printr-o coerenþã implacabilã, ca ºi cum ar fi fost vorbade aplicarea riguroasã a unei legi, la subordonarea þãrii faþã depolitica italianã ºi germanã. Aceasta a fost la rândul ei urmatãde intervenþia nebuneascã ºi nefastã în al doilea Rãzboi Mondialºi de dezastrul care s-a abãtut asupra noastrã prin guvernareacriminalã ºi mârºavã a Arcaºilor Negri, ale cãror atrocitãþi ºidistrugeri depãºesc, prin proporþii ºi metode, capacitatea umanãde înþelegere… Prin urmare, este un fapt istoric indiscutabil cãnenumãratele crime tipice judecate în acest caz, fie cã au fostcomise sau coordonate de detaºamentele lui Héjjas, fie cã aufost doar inspirate de exemplul lor, îºi au obârºia în mlaºtinaspurcatã ºi ucigãtoare a contrarevoluþiei, din care ºi-au trasputerea bestialã ºi natura odioasã”10 .

În procesul din 1947, Procurorul General punea crimelejudecate în legãturã cu “ teoria naþional-creºtinã”, elaboratã laSzeged în 1919 de cãtre guvernul contrarevoluþionar provizoriu.“La Ideea de la Szeged se referea Miklós Kállay (pe atunci primministru) în discursul sãu de rãu augur din 1943, ca la o doctrinãcare a anticipat-o cu mai bine de un deceniu pe cea anaþional-socialismului german ºi care, în virtutea identitãþii

10 Ibid., p.4

107

Contrarevoluþia

ideologice cu acesta, poate fi consideratã una din sursele eimajore. Însuºi Adolf Hitler ar fi fost nevoit sã recunoascã cã seinspirase din doctrina de la Szeged. Acesta a fost primul vlãstaral arborelui uriaº al fascismului”11 . Raþionamentul pe care sebizuie acuzaþia îi prezintã pe Hitler ºi Szálasi într-un mod carelasã sã se subînþeleagã cã nu exista o alternativã la fascism dupã1919; urmând logica istoriei, evenimentele nu puteau decât sãducã inexorabil la 1944, apoi la 1947 ºi în cele din urmã lacompletul de judecatã care dezbãtea aceste evenimente ºiconsecinþele lor. Cãlãul Mihály Francia Kiss devenea astfelmembru al Arcaºilor Negri încã din 1919, cu mult înainte caacest partid sã fi fost înfiinþat, fiind încã de pe atunci familiarizatcu ideile politice ale lui Hitler, spre deosebire de compatrioþiiacestuia, care scãpaserã din vedere cã un prunc pe nume Adolfse nãscuse în 1889. Viziunea asupra istoriei care pare sã-i fiinspirat pe magistraþi nu e fãrã asemãnare, în stilistica ºi în logicaei, cu cea exemplificatã de cartea lui George S. Berkeley Viennaand Its Jews. Vorbind despre sinuciderea Prinþului moºtenitorRudolph ºi a iubitei sale Marie Vetsera, autorul noteazã : “Celãlalteveniment cu o semnificaþie aparte pentru evreii vienezi s-apetrecut în 1889 ºi a scãpat neobservat atât evreilor, cât ºigentililor: la trei luni dupã moartea lui Rudolf, în satul Branau,aflat în apropierea graniþei, Alois ºi Klara Hitler au avut un fiu”12 .

11 NÜ 13672/5sz/1947. (BFL- VII. 5e/20630/49) p.112 George S. Berkeley, Vienna and Its Jews. The Tragedy of Success,

Maddison Books, Cambridge (Massachusets), 1987, p. 87, apudMichael Andre Bernstein, Foregone Conclusions. Against ApocalypticHistory, University of California Press, 1994, p. 18. În opoziþie cuacest tip de raþionament apocaliptic, Arthur C. Danto remarca:“Nimeni nu s-a gândit sã meargã la mama lui Diderot ºi sã-i spunã:«Pruncul nãscut din tine va fi enciclopedist.»”, Arthur C. Danto,Analytical Philosophy of History, Cambridge University Press,Cambridge, 1965, p. 12, apud Bernstein, ibid.

108


Pe lângã legãtura dintre Szálasi ºi Iván Héjjas (ºi crimelecomise de Francia Kiss în 1919), procuratura a stabilit ºi altecorelaþii între faptele anchetate ºi fascism. Ancheta subliniafaptul cã doctrina naþional-socialistã a lui Hitler fusese nu numaiprecedatã, ci chiar inspiratã de crimele detaºamentelorparamilitare. În preambul, procurorul aducea dovezi privindrãdãcinile istorice ale acestor detaºamente ºi accentua rolullor în definirea fascismului european. Discutând traiectoriapoliticã a fostului prim ministru, Gyula Gömbös, procurorulobserva: “Cãpitanul aghiotant Gyula Gömbös a fost cel care aorganizat Armata Naþionalã Horthistã. El servise o vreme înCroaþia ºi cunoºtea îndeaproape organizaþia militarã secretãMâna neagrã, activã în zona balcanicã, precum ºi acoperireaei oficialã, Narodna Obrana. Gyula Gömbös ºi-a înfiinþatpropria societate secretã, denumitã Asociaþia Etelköz (AEK),urmând acelaºi model… Scopul asociaþiei era acela de aînfãptui sfânta treime a Ideii de la Szeged. Sub conducereafondatorului sãu, care avea sã devinã prim ministru, AEK adeþinut în secret controlul complet al întregii þãri timp de unsfert de secol, cât a durat regimul horthist. Miniºtrii, Parlamentul,organizaþiile sociale, politice ºi economice erau doar marionetedirijate de AEK…”13 .

Astfel, în opinia Procurorului General, crimele comise deformaþiunile paramilitare prefigurau teoriile lui Hitler ºi regimulsângeros al lui Szálasi. În plus, începând cu 1919, membriiacestor formaþiuni, Héjjas, Mihály Francia Kiss ºi Gömbös ºicei ai organizaþiei secrete fasciste AEK au ajuns sã deþinãcontrolul întregii þãri, “deoarece doar celor ce erau ori aveausã devinã membri ai Asociaþiei Etelköz le era îngãduit sã joaceun rol cu o oarecare însemnãtate în viaþa politicã a Ungariei”14 .

13 NÜ. 13672/5sz. 1947 (BFL-VII. 5e/20630/49), p. 2.14 Ibid., p. 2.

109

Contrarevoluþia

Din chiar momentul înfrângerii Dictaturii Proletariatului,Ungaria a început sã fie condusã de fasciºti, care dispuneaudupã plac de ceilalþi oameni politici. Stabilind cã toateramificaþiile cazului porneau din 1919, adicã de la înfrângereaPrimei Republici Sovietice Ungare, magistraþii au reuºit sãacrediteze o interpretare a fascismului ca anticomunism, ca ºicum apariþia fascismului n-ar fi avut alt scop decât sãcontracareze înaintarea comunismului. Dacã evenimentele din1919 n-ar fi fost aduse în prim plan cu atâta insistenþã, ar fi fostdificil ca toate celelalte þinte, victime, alte forþe adversefascismului sã poatã fi minimalizate în asemenea mãsurã.

Motivând respingerea recursului, Consiliul Naþional alTribunalului Popular accentua faptul cã “« metodele de laOrgovány», precum legarea cu sârmã ghimpatã, scoatereaochilor, jupuirea sau îngroparea de viu, ca ºi toate celelalteacte odioase, inimaginabile pentru un european, constituie,dacã nu prin proporþii, cel puþin prin intenþii, un adevãratprecedent pentru lagãrele de concentrare ºi camerele de gazare.În cruzimea lor inumanã acele detaºamente pot fi comparatedoar cu haitele SS ºi cu celulele partidului naþional-socialist.(…) Dupã douãzeci ºi cinci de ani de crime sãvârºite de acoliþiilui Héjjas a fost posibil ca regimurile Sztöjay ºi Szálasi din1944 sã facã acestei þãri onoarea îndoielnicã de a putea declaracontrarevoluþia primul sistem fascist al Europei. Ungaria aveaastfel sã vinã la judecata lumii dupã cel de-al doilea RãzboiMondial împovãratã de un pãcat ºi de o vinã încã ºi maimari”15 .

Fragmentele citate trãdeazã o viziune apocalipticã asupraistoriei, a cãrei singurã concluzie posibilã este actul de acuzare.Prin metodã, dacã nu ºi prin stil, textul apare ca un echivalental flashback-ului cinematografic sau literar. Michael Andre

15 NOT. II 727/1947/9. pp. 6-7. (BFL-VII. 5e/20630/I/49)

110


Bernstein, istoric american al literaturii, constatã cã acest tipde discurs se foloseºte de procedeul “prefigurãrii”, o tehnicã“în a cãrei logicã prezentul este întotdeauna valorizat nu însine, ci ca anticipare a unui viitor deja hotãrât… La limitã,«prefigurarea» presupune un univers închis, în care toatealegerile au fost deja fãcute, în care voinþa umanã se poatemanifesta, paradoxal, doar ca supunere sau ca revoltã vanãfaþã de un viitor inevitabil”16 . Ca ºi cum profeþiile din VechiulTestament s-ar referi nemijlocit la evenimente din NoulTestament, neavând alt rol decât sã le anunþe pe acestea dinurmã, ca ºi cum la un nivel mai înalt sensul Noului Testamentîn ansamblul sãu ar fi acela de a îndeplini promisiunea uneipreparatio evangelica17 .

La începutul anului 1957 poliþia din satul Dunavecse aprimit urmãtoarea informaþie (reproduc declaraþia din dosarulîntocmit de Tribunalul din Budapesta): “ în timpulcontrarevoluþiei [din 1956] Mihály Francia Kiss a fost vãzut înregiunea Szabadszállás la volanul unui automobil Pobeda defabricaþie sovieticã, unde s-a întâlnit cu Preºedintele filialeilocale a Comitetului Naþional contrarevoluþionar. Ancheta aarãtat cã individul care se dãdea drept József Kovács dinBodakút ºi Mihály Francia Kiss erau foarte probabil una ºiaceeaºi persoanã”18 . Pe 8 martie 1957 Mihály Francia Kiss afost arestat ºi închis. Pe 22 martie 1957, Doamna Jenö Rácz(nãscutã Erszébet Kalmár) s-a prezentat la sediul poliþiei dinregiunea Csongrad ºi l-a acuzat pe Mihály Francia Kiss derãpirea ºi uciderea fratelui ei, Vilmos Kalmár, la Pusztamérgesîn vara lui 1920. Partea superioarã mutilatã a trupului lui Kalmár

16 Michael Andre Bernstein, op. cit., p. 2.17 A se vedea Amos Funkenstein, “Collective Memory and Historical

Consciusness”, în History and Memory, vol.1, no. 1, 1989, p. 14.18 B. XI. 1789/1957-9 (BFL-VII. 5e/20630/III/49), p. 19.

111

Contrarevoluþia

fusese gãsitã în pãdurea Orgovány, alãturi de alte cadavremutilate ºi decapitate. Procesul deschis împotriva lui MihályFrancia Kiss în acest caz la începutul anilor ‘20, fusese întreruptîn plinã desfãºurare ca urmare amnistiei generale acordate deAmiralul Horthy.

Tribunalul Oraºului Budapesta a redeschis dosarul lui MihályFrancia Kiss. Spre deosebire de procesul din 1947, instanþa ainclus între acuzaþii alãturi de “vãtãmare corporalã gravã ºiomucidere”, “posesia unui buletin de identitate fals, înregistrareaunor date personale false în buletinul de identitate, tentativã deuz de fals, nerespectarea regimului armelor ºi muniþiei”. Pentrutoate aceste crime Tribunalul l-a condamnat la moarte19 . Instanþaa stabilit cã inculpatul fusese complice la rãpirea, torturarea ºiuciderea a 66 de persoane în 12 incidente separate.

În ochii instanþei, procurarea unui buletin de identitate falsºi ascunderea pistolului demonstrau cã Mihály Francia Kiss nurenunþase la activitãþile sale criminale ºi cã exista o continuitateîntre faptele sale în intervalul dintre 1919 ºi 1956. “Crimelecomise de Mihály Francia Kiss între 1919 ºi 1920 au fost urmatede altele, dupã eliberarea Ungariei în 1945… Mihály FranciaKiss a fost ºi este un individ ale cãrui convingeri fasciste nu potfi tãgãduite”20 , au conchis magistraþii.

Sentinþa reliefa chiar mai puternic continuitatea fascismuluiîn Ungaria ºi rolul central jucat de “teroarea albã” din 1919 înpropagarea fascismului în lume. “…[Francia Kiss a fost unuldintre cei care] s-au raliat miºcãrii politice care a condus lacatastrofele fascismului, nazismului, la cel de-al doilea RãzboiMondial, la îngrozitoarele atrocitãþi ale Arcaºilor Negri ºi lauciderea a sute de mii de oameni ai muncii”.21

19 Ibid., p. 1.20 Ibid., pp. 18-19.21 Ibid., p. 5.

112


Curtea Supremã a Tribunalului de pe lângã ConsiliulPopular (care a avut rolul de curte de apel în cazul MihályFrancia Kiss ºi care a menþinut condamnarea la moarte hotãrâtãde primul tribunal) a inversat cronologia prin sentinþapronunþatã pe 9 august 1957, afirmând cã încã din 1919detaºamentele paramilitare puteau “pretinde în mod îndreptãþitcã deschiseserã drumul pentru fascismul lui Hitler ºi crimeleodioase ale regimului Szálasi… Aceste atrocitãþi cu caracterfascist, care au dat semnalul pentru teroarea fascistã ºi au împinsþara în al doilea Rãzboi Mondial, sunt verigile de legãturã aleaceleiaºi istorii, în aceeaºi mãsurã în care crimele îngrozitoareale Arcaºilor Negri nu sunt doar asemãnãtoare, în forma lor,cu actele de vandalism comise în octombrie 1956 [revoluþiadin 1956], ci sunt parte integrantã a luptei acerbe a fostelorclase conducãtoare… Prin urmare, crimele comise de MihályFrancia Kiss trebuie considerate crime de rãzboi, dar nu pentrucã þara s-ar fi aflat în stare de rãzboi în momentul comiterii lor,cum a dat de înþeles instanþa în prima sa hotãrâre, ci pentru cãnu pot fi separate de cauzele catastrofei istorice care a lovitnaþiunea maghiarã dupã înfrângerea glorioasei RepubliciSovietice Ungare [în 1919] ºi instaurarea pentru o perioadã de25 de ani a regimului fascist al lui Horthy, conducând direct ladezastrul implicãrii Ungariei în cel de-al doilea Rãzboi Mondialºi la dictatura criminalã a lui Szálasi.”22 Întorsãturi de frazãprecum “puteau pretinde în mod îndreptãþit cã deschiseserãdrumul pentru fascismul lui Hitler ºi crimele odioase aleregimului Szálasi” ne fac sã ne întrebãm cum ar fi fost privitlocuitorul unui burg german care ar fi alergat pe strãzileoraºului, strigând: “A început Rãzboiul de Treizeci de Ani!”23 .

22 Nbf. II. 5123/1957/14 (BFL-VII. 5e/20630/49), pp. 2 ºi 8-9.23 Michael Andre Bernstein, op. cit., p. 26. A se vedea ºi modul în care

Habermas a formulat aceeaºi idee: “Propoziþia «Rãzboiul de

113

Contrarevoluþia

În 1957 instanþa a considerat de datoria sa sã identifice ºisã dovedeascã legãtura dintre “teroarea albã” din 1919 ºiaºa-numita “a doua izbucnire a terorii albe”, contrarevoluþiadin 1956. Cazul lui Mihály Francia Kiss a servit drept punte delegãturã între momentele 1919, 1944 ºi 1956, devenind unelement decisiv în explicarea izbucnirii contrarevoluþiei. “Actele de teroare de tip fascist comise de Iván Héjjas ºi MihályFrancia Kiss, ale cãror proporþii ºi amploare au crescut în timp,au pregãtit terenul pentru miºcarea internaþionalã cunoscutãsub numele de «fascism», care s-a manifestat iniþial prinoprimarea ºi exterminarea a milioane de oameni ºi apoi aazvârlit lumea în Catastrofa celui de-al doilea Rãzboi Mondial(sic!). Contrarevoluþia maghiarã a devenit leagãnul fascismuluiºi, prin schilodirea spiritului uman, a condus în linie dreaptã ladezastrul ce a lovit Ungaria la 23 octombrie 1956… Doveziledetaliate ºi indiscutabile pe care se sprijinã demonstraþia seregãsesc în actele criminale ºi uciderile în masã comise defasciºtii maghiari în 1944, dupã cum ele se vãd cu claritate înnelegiurile contrarevoluþionarilor de la 23 octombrie 1956,menite sã îi îngenuncheze pe fiii devotaþi ai Republicii PopulareUngare. Crimele înfiorãtoare precum jupuirea de viu, tãiereaorganelor sexuale ºi alte asemenea acte comise la Orgvány,Iszák ºi în regiunea Kecskemét în 1919 nu le erau necunoscutecelor ce au dat dovadã de aceeaºi cruzime bestialã în sediuldin Budapesta al Partidului Arcaºilor Negri. Cãlãii ºi torþionariimartirilor din Piaþa Republicii [în faþa sediului Partidului

Treizeci de Ani a început în 1618» presupune ca cel puþin aceleevenimente relevante pentru desfãºurarea rãzboiului pânã la Paceadin Westphalia sã se fi petrecut deja, evenimente pe care nimeni nule-ar fi putut relata în momentul în care rãzboiul a izbucnit”. JürgenHabermas, “A Review of Gaddamer’s Truth and Method”, în Fred R.Dallymayr, Thomas A. McCarthy (eds.), Understanding and SocialInquiry, University of Notre Dame Press, Notre Dame, 1977, p. 346.

114


Comunist, unde, pe 30 octombrie 1956, a avut loc singurulmasacru al comuniºtilor din timpul revoluþiei] sau din faþasediului poliþiei din Miskolc [un alt loc unde s-a vãrsat sânge]au folosit aceleaºi metode sãlbatice ca ºi Mihály Francia Kiss ºiacoliþii sãi în 1919. Din toate acestea rezultã cã fãrãdelegilelui Mihály Francia Kiss ºi Iván Héjjas de acum 38 de ani suntstrâns corelate cu ultimul val de violenþã fascistã , ale cãruiizvoare sunt de cãutat în istoria Ungariei”24 ,

În decizia sa privind vinovãþia acuzatului ºi consecinþelefaptelor incriminate, curtea a afirmat cã “Mihály Francia Kiss afost unul dintre cei mai cruzi contrarevoluþionari din toatetimpurile”. “Crimele lui deschid un lung ºir de vãrsãri de sânge,din ele s-a întrupat monstrul numit mai târziu fascism.Comportamentul sãu ºi-a pus amprenta pe un sfert de secol defascism horthist ºi a inspirat acþiunile organizaþiilor subteraneale miºcãrii contrarevoluþionare din perioada construiriisocialismului ; acelaºi spirit a rãbufnit cu sãlbãticie în ziuasinistrã a contrarevoluþiei, pe 23 octombrie 1956. Sãmânþaaruncatã de Mihály Francia Kiss ºi bandele sale în 1919 a datrodul hidos al contrarevoluþiei din 1956. Fiara dezmãþatã ºisângeroasã a scos acelaºi rãcnet feroce în 1919 ºi 1956, iarlegãtura se aflã în persoana ºi cugetul lui Mihály Francia Kiss”25 .

Chiar la o analizã sumarã a textului, e evident cã invocarea“terorii albe” din 1956 nu era doar o figurã de stil. Continuitateaistoricã caracteriza atât latura pozitivã cât ºi pe cea negativã asentinþei, cãci, aºa cum stabilise Tribunalul din Budapesta în1957, istoria era continuã ºi de cealaltã parte. “În octombrie1918 în Ungaria a izbucnit revoluþia proletariatului. Formaþiaimperialistã austro-ungarã s-a prãbuºit ºi s-a spart în fãrâme.Astfel a început procesul prin care, dupã multe decenii de luptã

24 B. XI. 1798/1957-9. (BFL-VII. 5e/20630/49), p. 8.25 Ibid., p. 32

115

Contrarevoluþia

crâncenã, naþiunile au reuºit în cele din urmã sã-ºi câºtigelibertatea ºi sã instaureze democraþiile populare. Calea n-a fostuºoarã…”26 .

În interpretarea pe care se întemeia sentinþa, mersul istorieifusese mai întâi întrerupt de “teroarea albã” din 1919, care aîmpins forþele progresiste în clandestinitate. În 1945, dupãvictoria Uniunii Sovietice ºi a claselor muncitoare, forþelefasciste ºi-au continuat activitãþile în ilegalitate (aºa cum fãcuseMâna Neagrã croatã la vremea sa), pândind clipa în care puteauieºi din nou la suprafaþã. Ocazia aºteptatã a apãrut în octombrie1956. “Adevãrul despre faptele de pe 23 octombrie a ieºit laluminã pe 30 octombrie [când clãdirea Partidului Comunistdin Piaþa Republicii din Budapesta a fost asediatã decontrarevoluþionari]. Mârºãvia, încã ascunsã pe 23 octombrie,s-a dat în vileag pe 30 octombrie. La 30 octombrie ceasurileau bãtut începutul funestului carnaval . Am fost martorii clipeicând contrarevoluþia ºi-a descoperit chipul”, scriau Ervin Hollósºi Vera Lajtai, apologeþi ai restauraþiei comuniste de dupã 1956,în cartea Piaþa Republicii, 195627 .

În intenþia autorilor sãi, András Berkesi ºi György Kardos,thriller-ul istoric comunist Lãncierii trebuia sã ilustreze ºi sãpopularizeze teoriile care inspiraserã decizia instanþei , adicãteoriile istoriografiei comuniste oficiale. Cartea, retipãritã înnouã ediþii, care a inspirat un scenariu de film ºi ºi-a pãstratpopularitatea ºi dupã 1990, povesteºte aventurile unui anumeMaior Rajnaj (pe numele sãu adevãrat István Korponay), dinmomentul cooptãrii lui de cãtre detaºamentele “albe”, trecândprin hibernarea “Lãncierilor” începând cu 1944, ºi ajungândla reactivarea ºi ieºirea din clandestinitate a organizaþiei în1956. “Lãncierii” din carte sunt o grupare paramilitarã, ale cãrei

26 Ibid., p. 3.27 Budapesta, Editura Kossuth, 1974, p. 318 ºi p. 197.

116


trãsãturi respectã în detaliu modul în care istoriografiacomunistã descria Asociaþia Etelköz. Personajul Ákos Rajnajeste limpede inspirat de Iván Héjjas. Pentru autorii cãrþiicontrarevoluþia este rezultatul unei conspiraþii internaþionaleimperialiste, sprijinitã de cãtre forþele subterane ale “teroriialbe”, ceea ce legitima intervenþia militarã sovieticã în sprijinulcomuniºtilor maghiari . (Potrivit cãrþii, “Lãncierii” au fost instruiþide fasciºtii germani ºi maghiari sã rãmânã pe loc ca sabotori înhibernare, comportându-se ca ºi cum ar fi cetãþeni obiºnuiþi ºileali pânã când momentul va fi prielnic pentru o loviturã armatãa contrarevoluþiei.)28 . Romanul n-ar fi putut fi scris fãrãcolaborarea Ministerului de Interne, a Serviciilor Secrete ºi aactiviºtilor Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie a PartiduluiComunist, fiind evident cã autorii au avut acces la documenteconfidenþiale despre „Lãncieri” din arhiva secretã a Ministeruluide Interne29 . Consultarea acestor documente a fost înlesnitãde faptul cã autorii lucraserã în Departamentul de Contraspionajmilitar ºi politic al Ministerului înaintea debutului lor literar30 .

28 E destul de dificil sã stabilim retrospectiv care dintre elementele acesteipovestiri se bazeazã pe documente istorice ºi care au fost inventatede scribii regimului. În ciuda faptului cã o mare parte din istoria“Lãncierilor” provine din texte redactate pentru diferitele procesepublice din anii ’50, multe dintre victimele acestora au pretins dupã1989 cã fuseserã acuzate ºi judecate pentru acþiuni politice reale, ºinu pentru vini imaginare, cã luaserã realmente parte la rezistenþã ºicã respectivele “crime” nu erau produsul imaginaþiei unor anchetatori,procurori sau romancieri comuniºti. Mãrturiile acestor partizaniretroactivi fac sã se clatine pãmântul sub picioarele istoricului.

29 În toamna lui 1997, toate exemplarele aflate în Biblioteca PublicãCentralã din Budapesta au fost scoase din bibliotecã.

30 Generalul Béla Király a avut bunãvoinþa sã-mi împãrtãºeascãinformaþiile sale despre „Lãncieri”: la sfârºitul lui 1944, când armatasovieticã intrase deja în þarã, el a fost abordat de câþiva dintre ofiþeriilui Szálasi, care i-au oferit comanda organizaþiei secrete a„Lãncierilor”, pe cale sã fie pusã pe picioare. În opinia Generalului

117

Contrarevoluþia

În viziunea regimului comunist restaurat dupã ’56,contrarevoluþia era o prelungire, sau mai curând o reiterare acontrarevoluþiei din 1919. “Teroarea albã” din 1919, aºa cuma fost prezentatã în condamnarea Tribunalului Popular ºi înverdictul dat de Curtea Popularã în 1947, premergeafascismului; mai exact, ea reprezenta o formã incipientã defascism. Contrarevoluþia din 1956 îºi avea rãdãcinile în fascism.În aceastã interpretare a istoriei, momentele 1919, 1944 ºi 1956erau legate printr-un fir continuu. Mihály Francia Kisspersonifica logica acestei continuitãþi istorice. Deºi câþivamartori pretindeau cã îl vãzuserã pe fostul terorist “alb” lavolanul automobilului Pobeda, îndreptându-se cãtre loculîntâlnirii cu preºedintele organizaþiei locale a ConsiliuluiPopular, Mihály Francia Kiss, criminalul care trãise ascuns încoliba unui paznic undeva în Marea Câmpie a Panoniei, între1945 ºi 1957, când fusese arestat, nu putea fi prezentat în modconvingãtor drept unul dintre autorii monstruoaselor crime alecontrarevoluþiei. Era nevoie de o legãturã mai elocventã.

La 14 martie 1957, la opt zile dupã ce Mihály Francia Kissa fost reþinut ºi la douã zile dupã publicarea ºtirii desprearestarea lui, în cotidianul oficial al Partidului Comunist,Népsabadság, a apãrut un articol cu titlul “Urmaºul lui MihályFrancia Kiss a fost arestat”. Era vorba despre arestarea lui Béla

Király, care servise dupã 1930 în diferitele armate ale Ungariei ºicare a fost numit în 1956 comandantul suprem al armateirevoluþionare, organizaþia „Lãncierilor” nu era o scornealã apropagandei de dupã 1956. Era probabil vorba de o organizaþie secretãactivã încã de la începutul anilor ’20, în special în Transilvania,implicatã în operaþiuni de spionaj ºi sabotaj. Generalii fasciºti sperauca „Lãncierii” sã-ºi continue activitatea, de data aceasta în daunaarmatei sovietice. Generalul Király, membru al Parlamentului Ungardupã 1990, a declinat oferta, întrucât situaþia i se pãrea fãrã ieºire în1944, ºi s-a pus la dispoziþia celeilalte tabere, oferindu-ºi serviciilearmatei sovietice în ofensivã.

118


Francia, “urmaºul” infamului terorist (natura legãturii de rudeniedintre cei doi devenea neclarã prin utilizarea acestui termen),suspectat de a fi pãtruns prin efracþie în incinta unei bãcãnii înzilele contrarevoluþiei, însoþit de alþi criminali de drept comun.Béla Francia avea sã fie condamnat la patru ani de închisoare.(Dupã 1963 el a fost reabilitat, întrucât a arãtat cu probeinatacabile cã i-ar fi fost imposibil sã se afle la locul faptei înmomentul în care magazinul a fost spart. De asemenea, s-ademonstrat cã nu exista nici o legãturã de rudenie între el ºiMihály Francia Kiss. Nu era nici mãcar “urmaºul” vreunuimembru al familiei acestuia. Marea lui neºansã a fost aceea dea purta acelaºi nume de familie.) Arestarea lui Béla Francia,publicarea ºtirii, procesul ºi condamnarea lui au reprezentatveriga ce lipsea din istoria care începuse în 1919. Dacã teroristul“alb” era fizic incapabil sã comitã singur toate faptele odioasece i se imputau, altfel stãteau lucrurile cu urmaºul lui, cãcisângele apã nu se face, nici mãcar sângele ce pãteazã mâinileunui criminal.

În decursul proceselor Mihály Francia Kiss a fost progresivtransformat într-un arhetip al fascistului: fascistul care luaseparte la întreaga afacere, care se ascunsese ºi supravieþuise înclandestinitate (aºa cum Mâna Neagrã se ascunsese sub numelede Narodna Obrana). În tot acest timp, firea lui rãmãseseneschimbatã. El nu fãcuse altceva decât sã aºtepte momentulpotrivit pentru a arãta lumii adevãratul chip al fascismului.Semnificaþia crimelor lui Mihály Francia Kiss transpare doarpe fondul evenimentelor îngrozitoare ce le-au urmat, mai alesdupã 1956. Prin sentinþa tribunalului, un anticomunist nu puteafi, prin definiþie, altceva decât un fascist.

Conform acestei viziuni, fasciºtii erau anticomuniºti înaintede a fi orice altceva. Evenimentele ulterioare primului RãzboiMondial fãceau parte din istoria luptei neîntrerupte dintre cele

119

Contrarevoluþia

douã forþe, confruntare cum nu se poate mai clarã în vremea“terorii albe” din 1919. Comuniºtii au fost întotdeauna duºmaniide moarte ai fascismului, chiar dacã identitatea victimelorfascismului sugera altceva. Adevãrata menire a fascismului eranimicirea comunismului. De cealaltã parte, comunismul erasingura armã împotriva fascismului, singurul adversar disciplinatºi dârz, capabil sã se opunã forþelor întunericului.

“Miklós Horthy ºi ofiþerii strânºi în jurul lui declarau sus ºitare cã vina pentru ruinarea Ungariei, revoluþia din 1919 ºimutilarea þãrii dupã primul Rãzboi Mondial o poartã socialiºtiimarxiºti - cu alte cuvinte, bolºevicii ºi evreii -, ceea ce erapentru ei unul ºi acelaºi lucru. Horthy însuºi, prietenul sãu,generalul german Ludendorff, ºi protejatul acestuia (sic!), AdolfHitler, credeau cu tãrie în elucubraþiile antisemite ºiantisocialiste din broºura Protocoalele Înþelepþilor Sionului,editatã de profesorul rus Nilush în 1903, la cererea ºefuluiOkhranei, poliþia secretã a Þarului. Dupã Revoluþia Rusã carteaa circulat prin Europa, rãspânditã de nimeni alþii decât ofiþeriiimplicaþi în contrarevoluþia rusã. Broºura a devenit un fel debiblie pentru Horthy, ofiþerii sãi ºi oamenii politici din anturajulsãu. Acesta a fost imboldul pentru Gyula Gömbös, IstvánZadravetz ºi ceilalþi contrarevoluþionari de la Szeged, care aulansat cea mai deºãnþatã propagandã cu scopul de a inoculapoporului ura faþã de tot ce însemna stânga, sau –ceea ce pentruei era acelaºi lucru – faþã de evrei ”31 . Procuratura a consideratoportun sã aminteascã faptul cã antisemitismul forþelorcontrarevoluþionare maghiare îºi avea sursa în textul rãspânditde poliþia secretã a Þarului, Okhrana, duºmanul de moarte albolºevicilor, mai precis de ofiþerii care luptaserã împotrivaRevoluþiei bolºevice. Protejatul prietenului lui Horthy, AdolfHitler, se inspirase ºi el din aceastã carte; e drept, mai târziu

31 NÜ. 1372/5. sz./1946 (BFL-VII. 5e/20630/III/49), p. 2.

120


decât conducãtorii contrarevoluþionarilor maghiari. (Hitlerdevenea astfel el însuºi protejatul lui Horthy.)

În sentinþa pronunþatã în 1957, Curtea Supremã dinBudapesta definea esenþa antisemitismului fascist într-un modmai rãspicat ºi mai limpede: “Forþele imperialiste din toate þãrileau înþeles cã întãrirea dictaturii proletariatului pune în pericolcapitalismul ºi înaintarea imperialismului ºi au recurs la celemai josnice mijloace pentru a anihila miºcãrile ce urmãreauprogresul maselor pe calea democraþiei ºi pentru a menþineputerea claselor superioare. Animaþi de acest þel, mai ales încondiþiile de atunci din Ungaria, ele au descoperit cã stratagemacu cei mai mulþi sorþi de izbândã consta în a deturna sensulluptei de clasã ºi în a o transforma într-un conflict religios.Datoritã politicii duse la acea vreme de Austria, pe lângãconflictul dintre naþiuni care devenea tot mai acut în provinciileImperiului Austro-Ungar, autoritãþile monarhice au avut grijãca aºa-numita chestiune evreiascã sã înfierbânte neîncetatspiritele. În timp, dezbinarea religioasã s-a dovedit deosebitde utilã în zãdãrnicirea oricãrei miºcãri democratice în rândulclasei muncitoare, deoarece pierderea rãzboiului ºievenimentele ce au urmat au fost puse pe seama evreilor dinUngaria, iar atacurile împotriva stângii au fost ºi ele folositepentru a alimenta ura împotriva evreilor”32 .

În structura acestei argumentaþii, nu evreii sunt adevãratelevictime. Dimpotrivã, persecuþiile îndurate de aceºtia aveau rolulde a “deturna sensul luptei de clasã transformând-o într-unconflict religios”, de a deruta “masele”. “…indivizii dubioºiadunaþi la Szeged... afirmau deschis cã Ungaria a pierdutrãzboiul ºi s-a destrãmat din pricina comuniºtilor, iarcomunismul a fost inventat de evrei; astfel se demonstra cã

32 B. XI, 1798/1957-9 (BFL-VII. 5e/20630/III/49), p. 4.

121

Contrarevoluþia

„întraga sreategie politicã a contrarevoluþiei urmãrea smulgereadin rãdãcini a puterii proletariatului”33 . Contrarevoluþia, adicãfascismul - echivalenþã stabilitã prin sentinþe judecãtoreºti ºiprin textele istoricilor comuniºti - îi asocia pe evrei ºi bolºevicipentru a ascunde adevãrata sa naturã ºi activitate, care era, îninterpretarea curþii comuniste, nimic altceva decâtanticomunismul, lupta împotriva unicilor apãrãtori ai claseimuncitoare. Cu alte cuvinte, evreii au fost folosiþi de fasciºtidoar pentru a dezorienta muncitorimea, pentru a o îndrumaîntr-o direcþie greºitã ºi pentru a o þine sub control mai uºor34 .“Antisemitismul, care teoretic nu poate fi conciliat cu ideologiacreºtinã, s-a manifestat cu asemenea evidenþã în nelegiuiriledetaºamentelor lui Héjjas, în cruzimea lor proto- fascistã , încâtaceste detaºamente deveneau aliatul natural al grupãrilorfasciste în atacurile barbare din anii ’40. În virtutea asocieriidintre termenii «evreu» ºi «bolºevic» în propaganda fascistã,fiecare evreu era un duºman care trebuia nimicit”35 .

În vestul Europei, la scurtã vreme dupã al doilea RãzboiMondial, o nouã istorie a rãzboiului a fost þesutã în jurul mitului

33 Ibid., p. 5.34 “Cei care încearcã ºi astãzi sã propage ideile antisemitismului vor sã

distragã atenþia opiniei publice de la actele de sabotaj ale susþinãtorilorordinii pseudo-feudale, cea a marelui capital ºi a reacþiunii în general.De aici vin toate dificultãþile pe care le întâmpinãm în prezent”. Amcitat din intervenþia lui Erik Molnár - foarte cultivatul candidat laposturile de director al Institutului de Istoriei al Academiei Maghiarede ªtiinþã, de Ministru al Afacerilor Externe ºi în cele din urmã deMinistru al Justiþiei în anii ’50 - la una din foarte rarele dezbateripublice de dupã rãzboi iniþiate de Academia Politicã a PartiduluiComunist Maghiar. A zsidókérdés Magyaroszágon (Chestiuneaevreiascã în Ungaria), Budapesta, Szikra, 1946, p. 16

35 NÜ. 13672/5. Sz./1946 (BFL-VII. 5e/20630/III/49), p. 6

122


unei rezistenþe anti fasciste la scarã naþionalã36 . În jumãtateasovieticã a Europei, comunismul a preluat retrospectivmonopolul rezistenþei. În vest se susþinea cã doar câtevapersoane sau grupuri, uºor identificabile ºi mai curândperiferice, au colaborat cu naziºtii, adicã cu germanii care, înlogica acestui mit constituit la puþinã vreme dupã 1945, erauprincipalii, dacã nu cumva ºi singurii vinovaþi pentru crimeleînfiorãtoare ale celui de-al doilea Rãzboi Mondial37 . Germaniiau fost judecaþi în procesele de la Nürnberg. Acuzarea a probatvina germanã. Sentinþa a confirmat aceastã viziune asupraistoriei. (“Tribunalul militar de la Nürnberg avea sarcina de a-ijudeca pe criminalii germani de rãzboi de «cel mai înaltnivel»”38 .) Al doilea Rãzboi Mondial a început din vinagermanilor; ei dãduserã tonul jafului ºi crimelor în întreagaEuropã. Vinovaþii trebuiau gãsiþi în rândurile cetãþenilorGermaniei, þarã ce era pe punctul de a dispãrea, care nu maiexista în fapt, fiind alcãtuitã din câteva zone de ocupaþie, ºicare avea sã fie curând împãrþitã în douã entitãþi distincte, alipitela douã lumi distincte.

Partidele comuniste din Europa occidentalã au jucat unrol important în constituirea ficþiunii istorice a rezistenþeinaþionale generalizate. Antifasciºtii comuniºti se puteau astfel

36 “Când a început cãutarea adevãrului, formele de rezistenþã au fostexaltate, iar formele de colaborare au fost tãinuite…”, Natalie ZemonDavis, “Censorship, Silence and Resistance: The “Annales” Duringthe German Occupation of France”, în Litteraria Pragensia, vol. 1,no. 1, 1991, p. 21.

37 Despre mitul rezistenþei antifasciste la scarã naþiuonalã în vestulEuropei, a se vedea Tony Judt, “The Past Is Another Country: Mythand Memory in Postwar Europe”, în Daedalus, no. 3, 1992, pp.83-118, în special pp. 90-108.

38 M. Cherif Bassiuni, Crimes Against Humanity in International Law,Martin Nijhof Publishers, Dordrecht, 1992, p. 245.

123

Contrarevoluþia

integra majoritãþii naþionale sau deveni chiar avangarda ei, cums-a întâmplat în Italia sau Franþa. Nu e o întâmplare cã în Italiaprimul proiect al decretului de amnistie a fost elaborat, în 1946,de Palmiro Togliatti, Secretar General al Partidului ComunistItalian. Pânã la sfârºitul anilor ’70, iar în unele þãri pânã lafinele anilor ’80 ºi la destrãmarea ºi prãbuºirea regimurilorcomuniste, aproape nici o þarã nu a procedat la o analizã criticãsau autocriticã a istoriei rezistenþei naþionale în partea vesticãa continentului european39 .

În jumãtatea esticã a Europei, comuniºtilor le era rezervatîn exclusivitate rolul de participanþi la rezistenþa antifascistã,rol atribuit de istorii scrise tot de cãtre comuniºti, în condiþiileîn care istoriografia oficialã stabilea cã fascismul se nãscuse cao ripostã la comunism. Acordarea rolului de victimã altcuivadecât unui comunist era doar o stratagemã murdarã a fasciºtilor,o încercare strãvezie de a rãspândi minciuna, “nimic altceva

39 “O tãcere care s-a instaurat în zilele Ocupaþiei ºi care a persistat dupãEliberare a fost tãcerea cu privire la evrei. Abia în ultimul numãr pe1947 din Annales au fost recenzate douã cãrþi despre istoria poporuluievreu, cãrora nu le-a urmat mai nimic pânã la alte douã eseuri în1957. Omisiunea aceasta era de naturã conceptualã mai degrabãdecât practicã. În 1945, când Febvre a propus editorilor de laGallimard o monumentalã lucrare în ºaptezeci ºi ºapte de volumedespre starea Franþei, articolul intitulat «Sémitisme et l’antisémitisme»figura la rubrica «Quelques virus», dar la rubrica «Quelques forces»,în care îºi propusese sã includã cãrþi despre «nourritures chrétiennes»ºi «le protestant français», nu apãreau titluri de cãrþi despre evrei.Abia în preajma lui 1953, Febvre a conceput un «bel ensemble» formatdin trei pãrþi: «un protestant français», «un catholique français» ºi«un israélite français». Categoria «evreu» pare sã fi fost atât deîncãrcatã de conotaþiile negative ale excluderii în timpul Ocupaþiei,încât a durat mult timp ca acest termen sã-ºi recapete semnificaþiapentru cercetarea istoricã ºi în afara comunitãþii intelectuale evreieºti,înlocuindu-l pe cel elevat ºi asimilaþionist de «israielian»”. NatalieZemon Davis, op. cit., p. 22.

124


decât arma folositã de clasa conducãtoare pentru a-ºi aserviclasa muncitoare germanã…”, cum spuneau manualele deistorie est-germane40 . Fasciºtii au încercat sã-i nimiceascã pecomuniºti, singurii lor adversari. (Manualele de istorie de dupã1945 dãdeau o explicaþie confuzã, învãluitã în mister, PactuluiRibbentrop-Molotov, prezentat ca indiciu al naivitãþii ºicredulitãþii sovieticilor, consecinþã a înclinaþiei lor naturale cãtrepace. Clauza secretã a pactului nu era nici mãcar menþionatã,o alianþã între fascism ºi comunism fiind de neconceput dacãse luau în considerare istoria relaþiei lor antagonice ºidivergenþele de doctrinã.) Aºa se explicã, mãcar în parte, faptulcã evreii au dispãrut de pe lista adevãratelor victime alefascismului. Astfel putem înþelege triunghiul crestat în piatrã laBirkenau pentru a-i diferenþia pe prizonierii politici de ceilalþideþinuþi comemoraþi acolo, precum ºi faptul cã inscripþiile depe pietrele de mormânt de la Auschwitz ridicate în vremearegimului comunist din Polonia subliniau martiriul unui numãrneverosimil de mare de prizonieri politici41 . ªi iatã cum seface cã în ediþia care aniversa douãzeci ºi cinci de ani de laeliberarea prizonierilor de la Auschwitz, ziarul evreilor dinUngaria, Új Élet (“Viaþa nouã”), relata : “ Delegaþia l-a aºteptatla intrarea în lagãr pe primul ministru [polonez] JozefCzyrankievicz, pe haina cãruia foºtii sãi tovarãºi de detenþieau prins insigna de prizonier politic, triunghiul în care eratrecutã cu roºu litera P”42 . Aºa se explicã ºi declaraþia pe careComitetul Naþional Executiv al Comunitãþii Evreieºti din Ungaria

40 A se vedea Angelika Timm, Jewish Claims Against East Germany.Moral Obligations and Pragmatic Policy, Central European UniversityPress, Budapest, 1997, p.39

41 A se vedea James E. Young, The Texture of Memory. HolocaustMemorials and Meaning, Yale University Press, New Haven, 1993,p. 141

42 Új Élet, 1960, 1 februarie, p. 1

125

Contrarevoluþia

a fost constrâns sã o facã în 1951: “Între cei care sunt siliþi sãpãrãseascã oraºele ºi sã se mute la þarã nu se aflã în acestmoment nici un coreligionar al nostru, nu existã nici un caz încare deportarea sã fie justificatã de apartenenþa la confesiuneanoastrã. Contrar zvonurilor, cei deportaþi sunt acei foarte bogaþicomercianþi, proprietari de fabrici ºi terenuri care s-au bucuratde privilegii de pe urma regimului fascist al lui Horthy, regimcunoscut în întreaga lume pentru persecuþiile la care i-a supuspe evrei, un regim pe care cei deportaþi acum l-au sprijinitfinanciar ºi moral pânã la catastrofa celui de-al doilea RãzboiMondial”43 .

Relatând desfãºurarea procesului Eichmann,corespondentul postului Radio Europa Liberã la Tel Aviv notacã “Guvernele din Europa de Est sunt gata sã sprijine guvernulisraielian în pregãtirea procesului Eichmann, în mãsura în carescopul acestui proces nu se limiteazã la investigarea crimelorcomise de naziºti împotriva evreilor”. Un diplomat est-europeanintervievat de acelaºi reporter sublinia faptul cã “democraþiilepopulare nutresc speranþa cã procesul Eichmann va aduceluminã asupra actelor comise de toþi fasciºtii, fãrã a-i uita peneo-naziºtii din Germania Federalã de astãzi”44 . Conformistoriografiei comuniste, fascismul luase continuu amploare nunumai de la începutul secolului pânã în pragul celui de-al doileaRãzboi Mondial, ci ºi dupã aceea, evoluþie ce putea fiîmpiedicatã doar prin victoria finalã a comunismului în întreagalume. Într-un articol tipãrit în ºase pãrþi în cotidianul PartiduluiComunist în perioada procesului de la Tel Aviv, doi scribidevotaþi partidului, László Szabó ºi István Pintér, deconspiraufaptul cã aghiotanþii maghiari ai lui Eichmann ar fi trecut înslujba serviciilor secrete din Germania Federalã ºi America ºi

43 Magyar Nemzet, 17 iulie 1951, p. 244 Open Society Archives (OSA), 300/40/12371.

126


aduceau dovezi pentru legãtura directã dintre Endlössung ºimanipulãrile anti comuniste practicate în Occident dupãrãzboi.45

Ofiþerii unguri care conduseserã în al doilea Rãzboi Mondialunitãþi militare anti fasciste care nu se aflau sub controlulcomuniºtilor, nu au fost admiºi în Uniunea Partizanilor decâtla sfârºitul anilor ’80 ºi nu li s-a acordat Medalia Libertãþii,rezervatã celor ce participaserã la rezistenþã. Lupta dusã deBatalionul Görgey, de KISKA sau de Regimentul de VoluntariBuda (grupãri militare ale rezistenþei anti fasciste independentede rezistenþa comunistã) era îndeobºte trecutã sub tãcere.Istoriografia comunistã maghiarã nu reprezenta o excepþie înEuropa de Est, cel puþin în privinþa modului în care descrialupta comuniºtilor împotriva fascismului. În Iugoslavia lui Tito“manualele stãruiau asupra dihotomiei, simplificatã dogmatic,între «revoluþionari» (altfel spus, partizani) ºi «contrarevolu-þionari» (de la ustaºii croaþi ºi cetnicii sârbi pânã la«colaboraþioniºti» ºi guvernele «burgheze» în exil) rezervând,fireºte, primei categorii nu doar legitimitatea politicã ci ºivirtuþile «binelui»”. O altã tendinþã tipicã a acestor manualeera aceea de a “de-etniciza” cel de-al doilea Rãzboi Mondialpe pãmânt iugoslav, descriind evenimentele din perspectiva“luptei de clasã”, ca pe un rãzboi între partizanii comuniºti ºitoate soiurile de “burghezie”, neglijând astfel dimensiuneaetnicã a rãzboiului ºi caracterul lui de rãzboi civil… Conformunei astfel de abordãri “burghezia, fie ea sârbã, croatã orislovenã, purta vina violentelor conflicte etnice ºi a crimelor derãzboi…”46 . În Republica Democratã Germanã Partidul

45 “Dr. Höttl, campionul supravieþuirii”, în Népszabadság, 25 iunie 1961.46 Wolfgang Höpken, “War, Memory and Education in a Fragmented

Society: The Case of Yugoslavia”, conferinþã þinutã la seminarulRemembering, Adapting, Overcoming: The Legacy of World War Twoin Europe, Universitatea din New York, 24 - 27 aprilie 1997, p.14

127

Contrarevoluþia

Socialist Unit îºi întemeia legitimitatea pe lupta îndelungatãdintre forþele fascismului anti comunist (“cea mai înaltã treaptãa imperialismului”) ºi comunismul german anti fascist.Istoriografia oficialã din RDG producea un Holocaust “fãrãevrei”47 , ca ºi cum doar Ernst Thälmann, secretarul PartiduluiComunist German, fusese ucis la Buchenwald, ca ºi cum, înmemoria est-germanã, victimele fascismului fuseserã întâi detoate comuniºtii. În expoziþia prezentatã în lagãrul deconcentrare de la Buchenwald aveau întâietate prizonieriipolitici, în vreme ce victimele din rândurile evreilor erau lãsateîntr-un con de umbrã, iar celelalte categorii persecutate, precumromii sau homosexualii, nu erau nici mãcar menþionate. Vinaindividualã, rãspunderea pentru faptele sãvârºite în trecut eraabsolvitã prin acest sacrificiu colectiv al comuniºtilor în luptalor împotriva fascismului. Din perspectivã est-germanã,confruntarea dintre Republica Democratã Germanã ºiRepublica Federalã Germanã, burghezã, era imaginatã ca oprelungire a rãzboiului dintre comuniºti ºi “urmaºii”fascismului. În Bulgaria procesele pentru crime de rãzboi iniþiatede Frontul Patriei neglijau distincþia dintre cei ce se puseserãîn slujba germanilor, aºa-numiþii “prieteni ai Occidentului”, ºidemocraþii cu vederi anti comuniste48 .

Dupã ce rãzboiul a luat sfârºit, atât criminalii cât ºi victimeleau ales sã uite, sã lase în urmã amintirile teribile ale trecutului.Din dorinþa de a spori anvergura propriului rol în luptaîmpotriva fascismului, Partidul Comunist i-a evacuat pe evreidin istoria lagãrelor de concentrare, iar apoi le-a oferit ºansade a se putea declara anti fasciºti cu condiþia sã-ºi abandoneze

47 A se vedea Angelika Timm, Jewish Claims Against East Germany.Moral Obligations and Pragmatic Policy, Central European UniversityPress, Budapesta, 1997, p. 40.

48 A se vedea Tony Judt, op. cit., p. 91.

128


identitatea iudaicã. Marea majoritate a evreilor din EuropaCentralã trecuse printr-un proces de asimilare înainte deizbucnirea rãzboiului. (Conform ultimului recensãmântdinaintea primului Rãzboi Mondial aproape 75% dintre evreiiunguri considerau cã aparþin naþiunii maghiare, de pildã.) Mulþievrei s-au confruntat cu identitatea lor iudaicã doar în momentulîn care au fost siliþi sã poarte steaua galbenã a lui David, înghetouri sau lagãre de concentrare. Pentru aceºtia, a fi evreunu însemna altceva decât condiþia de victimã, înfometare,suferinþã, pierderea rudelor, camere de gazare ºi alte torturiinimaginabile. Mulþi dintre ei erau descumpãniþi de recentdescoperita lor identitate iudaicã, dar, þineau, bineînþeles sã seopunã în mod decis fascismului49 .

De cealaltã parte, majoritatea celor ce purtau, prinparticipare sau prin complicitate, vina genocidului, sperau cãloialitatea faþã de sistemul comunist le-ar putea garantaimpunitatea. În retorica multora dintre conducãtorii PartiduluiComunist Ungar reveneau stãruitor formulãri ca “ultimii aliaþiai lui Hitler” sau “un popor fascist”, ce stigmatizau, în funcþiede necesitãþi politice curente, fie fostele clase conducãtoare,fie societatea maghiarã în ansamblu. Era o manierã de a avertizacã trecutul poate oricând furniza fapte, dacã se va ivi vreodatãnevoia ca oamenii sã fie pedepsiþi pentru trecutul lor. Opozanþiistalinismului, judecaþi în procesele publice din anii ’40 ºi ’50,erau acuzaþi aproape întotdeauna de fascism sau decolaboraþionism, pentru fapte comise înainte sau dupã 1945.

49 “Ce trebuie sã credem despre acei aºa-numiþi sioniºti socialiºti, careîºi imagineazã cea mai evoluatã formã de organizare socialã -societatea socialistã, pornind de la legile unui popor semi-nomad depãstori?… Singura soluþie, în spirit progresist, a «problemei evreieºti»în Ungaria este deplina asimilare a evreilor. Doar aceastã cale vaconduce la dezvoltare democraticã ºi la eliminarea acelor fapte (sic!)din care se nutreºte propaganda antisemitã”., Erik Molnár, op. cit.,p. 17.

129

Contrarevoluþia

Capetele de acuzare în procesul pogromului de la Kunmadarasdin 1946 (în care au fost uciºi evreii tocmai eliberaþi dintr-unlagãr de concentrare) trãdau faptul cã procuratura ºi instanþatransformaserã cazul dintr-o versiune modernã a prigoaneimedievale a evreilor suspectaþi de vãrsare de sânge creºtin înritualurile lor, într-o conspiraþie antidemocraticã, fascistã ºi,desigur, anticomunistã50 .

Pentru magistraþii, ºi mai ales pentru Tribunalele Poporuluicare au judecat criminali de rãzboi, in extremis veritas. E deînþeles cã în faþa crimelor îngrozitoare sãvârºite de MihályFrancia Kiss - torturarea ºi uciderea a cel puþin ºaizeci de oameni- curtea s-a simþit îndreptãþitã sã recurgã la afirmaþii sugerândo concepþie istoriograficã în virtutea cãreia un eveniment îºipoate devansa circumstanþele ºi tot ce avea sã se întâmple maitârziu era deja conþinut în trecut51 . Nevoia de a argumenta, dea proba continuitatea istoricã ºi riscurile inerente unei asemeneaviziuni asupra istoriei erau evidente încã de la prima sentinþãdatã în cazul Mihály Francia Kiss, mai exact în motivareahotãrârii. Preocuparea de a introduce continuitatea istoricã înreconstrucþia cazului a condus curtea la elaborarea unui discursistoriografic oficial plin de capcane - în speþã pentru ordineacomunistã reinstauratã dupã 1956 - dar care nu au fost sesizatela timpul lor.

S-ar putea dovedi cã definirea istoriograficã a momentului1956 ca o contrarevoluþie este cheia înþelegerii epocii Kádár.

50 A se vedea Peter Apor, The Lost Deportations: Kunmadras, 1946,tezã pentru obþinerea titlului de master prezentatã la Catedra de Istoriea Universitãþii Central Europene, Budapesta, 1996.

51 “O teologie a supercesiunii reduce în mod necesar textul predecesorla un «Vechi Testament», a cãrui semnificaþie de sine stãtãtoare eanulatã o datã ce el e conceput doar ca prim stadiu al unui procescare culmineazã în vestirea unui «adevãr nou ºi deplin» .”, MichaelAndre Bernstein, op. cit., p. 3.

130


Prin prisma contrarevoluþiei, anii dinainte ºi de dupã 1956suportau o interpretare unicã, dintr-o perspectivã unicã, carei-ar fi surprins chiar ºi pe autorii istoriei oficiale din acea vreme.Constructul contrarevoluþiei presupunea, fãrã voia autorilor sãi,o continuitate între epoca stalinistã ºi perioada de dupã 1956.Apãrea astfel o problemã care punea conducerea Partiduluiîntr-o situaþi e similarã cu cea a apologeþilor creºtini, nevoiþi sãdemonstreze unicitatea Noului Testament, statutul sãu aparte,ºi în acelaºi timp sã-i convingã pe eretici de continuitatea sacu Vechiul Testament, întrucât cele douã texte fuseserã emisede aceeaºi sursã.

Una dintre explicaþiile oficiale ale izbucniriicontrarevoluþiei îi cãuta cauzele în epoca stalinistã, înilegalitãþile comise ºi în procesele publice care au avut locînainte de 1956. Dar o greutate egalã era acordatã explicaþiilorcare vedeau contrarevoluþia din 1956 în continuitateaoperaþiunilor contrarevoluþiei fasciste clandestine, a cãreiactivitate secretã nu încetase niciodatã dupã “teroarea albã”din 1919. Prin urmare, în aceastã versiune a naraþiunii istorice,regimul Kádár instalat dupã 1956 ducea mai departe luptaantifascistã ºi anti-imperialistã începutã înainte de 1956,ocrotind aceleaºi valori de agresiunea aceluiaºi adversar, alecãrui rãbufniri duseserã în trei rânduri - în 1919, 1944 ºi 1956- la crime împotriva umanitãþii.

Pentru ca momentul 1956 sã poatã fi interpretat ca o nouãdezlãnþuire a “terorii albe” din 1919 ºi ca o prelungire afascismului, Prima Republicã Sovieticã Ungarã trebuiareabilitatã. Înainte de 1956, Republica Sovieticã Ungarãrãmãsese în istorie doar ca efect al antecedentelor sale ºi caantecedent a ceea ce avea sã urmeze. Republica SovieticãUngarã era doar un pliu istoric, fãrã extensie temporalã . Extremde rare, referirile la ea nu puteau fi decât vagi ºi echivoce,pentru cã ar fi fost prea anevoios pentru un manual de istorie

131

Contrarevoluþia

sã explice faptul cã cei mai mulþi dintre conducãtorii primuluiexperiment bolºevic maghiar nu muriserã în închisorileregimului contrarevoluþionar proto-fascist, ci în exil la Moscova,unde fuseserã condamnaþi în procese publice, cã ei fuseserãaruncaþi în închisori staliniste sau în Gulagul sovietic, cãfuseserã trãdaþi de cãtre fruntaºii comuniºti maghiari de dupã1945. Moartea lui Stalin ºi destrãmarea nucleului dur dinconducerea comunistã dupã 1956 (cei mai mulþi dintre membriiacestuia exilându-se, din nou, la Moscova) au fãcut posibilãresuscitarea aproape uitatei Republici Sovietice. Pentru alegitima interpretarea evenimentelor din 1956 ca ocontrarevoluþie, pentru a le putea corela cu prima “teroare albã”din 1919, pentru a vedea contrarevoluþia ca pe o mascã aeternei primejdii fasciste, era necesarã reabilitarea RepubliciiSovietice.

Imaginile din manualele de liceu tipãrite în anii ’60 ºi ’70ilustrau aceastã legãturã între “teroarea albã” ºi atrocitãþile din1956. Atât versiunea maghiarã cât ºi cea englezã a “Cãrþii albe”,publicatã de Biroul de Informaþii al Consiliului de Miniºtri alRepublicii Populare Ungare despre “Conspiraþia contrarevolu-þionarã a lui Imre Nagy ºi a complicilor sãi”, conþinea fotografiiînfãþiºând atrocitãþi petrecute în 1919, dar ºi în 1956. În ediþiaenglezã, fotografiile sunt dispuse pe aceeaºi paginã, în vremece în ediþia maghiarã cele douã momente apar pe pagini opuse,faþã în faþã. Iatã legendele fotografiilor din ediþia englezã: “În1919… dupã înfrângerea Republicii Sovietelor, FerencSomogyi, unul dintre conducãtorii sectorului Tab, a fostspânzurat pe strada principalã a satului în care trãia”, “…iar în1956, József Stefkó, locotenent de grãniceri, a fost smuls decãtre contrarevoluþionari din patul de spital, târât în stradã,ucis ºi spânzurat de picioare”.52 Proximitatea induce o relaþie

52 Cartea albã, vol. 5, Budapesta, 1958, p. 170.

132


directã între cele douã imagini ºi comprimã vizual distanþatemporalã dintre cele douã evenimente. Ele devininterºanjabile, se suprapun, îºi transferã caracteristicile . Singuradiferenþã este cã una din victime este spânzuratã de gât, iarcealaltã de picioare - altminteri, ele se oglindesc reciproc ;1956 este imaginea în oglindã a lui 1919. În consecinþa acesteicontaminãri semantice, prima contrarevoluþie, “teroarea albã”din 1919, devine în mod firesc cheia de interpretare aevenimentelor din 1956. Iar “regimul contrarevoluþionar” alamiralului Horthy reprezintã atât prelungirea “terorii albe”contrarevoluþionare, cât ºi anticiparea contrarevoluþiei din1956. Nu este o întâmplare cã organizaþia comunistã de tinereta adoptat, în momentul reînfiinþãrii sale, titulatura de “AlianþaTineretului Comunist” : acesta era numele organizaþiei de tineretdin vremea Primei Republici Sovietice Ungare. Pe steagulAlianþei au fost trecute douã date: 1919 ºi 1957 (anul în careAlianþa a fost reînfiinþatã).

Paradoxal, continuitatea cu regimul dinainte de 1956 alegitimat restauraþia sistemului comunist dupã ce trupelesovietice au înãbuºit revoluþia din 1956: mai ales dupã amnistiadin 1963, când majoritatea celor care supravieþuiserãrepresaliilor de dupã revoluþie au fost eliberaþi din închisoare,a devenit evident pentru masele largi cã deºi cei aflaþi la putereerau în mare mãsurã aceiaºi, deºi ei nu îºi repudiau legãturilestrânse cu perioada dinainte de 1956, viaþa era totuºi maisimplã, mai uºor de controlat, mai puþin imprevizibilã ºiînfricoºãtoare decât înainte; era altfel, ºi totuºi era la fel.Comparat cu sine însuºi Regimul Kádár pãrea mai bun decât elînsuºi : era mai puþin înspãimântãtor decât ar fi putut fi, iaroamenii au simþit cã trebuiau sã se teamã de regim mai puþinde cât ar fi fost de aºteptat . Dacã celãlalt termen al comparaþieiar fi fost o altã þarã - Austria vecinã, de pildã, sau un alt sistempolitic, ºi nu un avatar al aceluiaºi regim -, ar fi fost mult mai

133

Contrarevoluþia

dificil pentru restauraþia comunistã sã legitimeze o autoritateneconstituþionalã ºi arbitrarã. Kádár i-a imputat predecesoruluisãu toate erorile politice ce conduseserã la izbucnirea revolteidin 1956 ºi s-a delimitat de linia stalinistã adoptatã de acesta,situându-se simultan în aceeaºi descendenþã politicã. Echilibrulprecar dintre continuitate ºi discontinuitate, în carecontrarevoluþia era factorul decisiv, s-a dovedit o sursã destabilitate, chiar dacã stabilitatea nu era, putem presupune,intenþia istoriograficã ºi ideologicã iniþialã.

Ideea continuitãþii istorice a dat însã ocazia reformiºtilorpopuliºti de dupã 1989 sã afirme - cum a fãcut-o Imre Pozsgay,de pildã, cu prilejul redeschiderii Palatului Széchenyi, restauratºi transformat în hotel de lux - cã “lungile decenii ale distrugeriiºi ruinei au luat sfârºit”. Printr-o singurã propoziþie, oricedistincþie între cele douã perioade mãrginite de anul 1956 afost anulatã; cele douã epoci s-au prãbuºit laolaltã, luate deapele unei istorii continue, nediferenþiate. Aceasta a permis ºia încurajat descrierea evenimentelor de la finele anilor ’80 ca“sângeroasa teroare bolºevicã”, chiar dacã în acea vreme numai exista de fapt nici un prizonier politic ºi majoritateapopulaþiei încerca sã se îmbogãþeascã prin orice mijloace, peo piaþã neagrã tacit toleratã de regim. Pe când comunismul îºitrãia ultimele zile, nimeni nu mai era dispus sã-ºi aminteascãde vreo deosebire între regimul Kádár ºi orice sau oricine l-aprecedat. Continuitatea istoricã, care asigurase dupã 1956legitimitatea guvernului Kádár, a ajuns sã joace un rol esenþialîn delegitimarea lui în 1989. Comunismul a fost, cel puþin înparte, victima propriilor construcþii istoriografice.

Unul din þelurile cele mai importante ale tribunalelor derãzboi din Europa de Est a fost sã demonstreze cã de regulãanticomuniºtii devin fasciºti, cã orice anti comunist este în modnecesar un fascist. Dar aceste procese, ºi istoriografia comunistãîn ansamblul ei, urmãreau ºi un alt scop: sã dovedeascã

134


adevãrul unui loc comun istoriografic, acela cã toþi fasciºtiisunt anticomuniºti. Îmbinate, aceste douã aserþiuni ºi-au lãsatamprenta asupra modului în care societatea se raporteazã lacomunism dupã 1989. În opinia mea, istoria secoluluidouãzeci, aºa cum a fost ea scrisã de cãtre comuniºti – adicãcentratã pe confruntarea dintre comunism ºi fascismulanticomunist – a reprezentat dupã 1989 un obstacol greu dedepãºit în iniþierea unei dezbateri inteligente, oneste ºi serioase,critice ºi autocritice despre comunism.

“În numele fiicei lui Mihály Francia Kiss, Dna Gyula Mészár,Uniunea Naþionalã a Foºtilor Deþinuþi Politici contestã sentinþaTribunalului din Budapesta, datã în 1957, considerând cãînvinuirile de vãtãmare corporalã ºi omucidere ce i s-au aduspârâtului nu au fost probate în cursul procesului.” Consilieriijuridici ai Uniunii Naþionale a Foºtilor Deþinuþi Politici auînaintat un recurs la Curtea Supremã, încercând sã demonstrezecã Mihály Francia Kiss fusese condamnat la moarte prinspânzurare în urma unui proces public tipic, cã fusese acuzatde crime de rãzboi ºi gãsit vinovat de cãtre tribunalul comunistdupã revoluþia din 1956 din simplul motiv cã era anti comunist.Crima sãvârºitã de el era aceea de se fi opus comunismuluiîncã din 1919, ºi de a fi luptat cu aceeaºi îndârjire toatã viaþa,în acelaºi fel în care armata maghiarã încercase sã opreascãînaintarea bolºevicilor în ciocnirile de pe malul Donului în aldoilea Rãzboi Mondial. Câþiva dintre generalii care conduseserãaceastã ofensivã, luptând de partea naziºtilor, condamnaþiulterior pentru crime de rãzboi ºi crime împotriva umanitãþii,fuseserã reabilitaþi de Curtea Supremã a Republicii Ungare dupã1990.

Reabilitarea unor criminali de rãzboi dupã 1989 în Ungarianu reprezintã o excepþie faþã de situaþia din celelalte þãri fostecomuniste. Printre cei care au obþinut achitarea sau pentru

135

Contrarevoluþia

achitarea cãrora s-au fãcut demersuri insistente, se numãrãconducãtorul croat Ante Pavelic, sârbul Draza Mihajlovic,episcopul Zagrebului Stepanic sau Antonescu, care a conduso vreme Garda de Fier româneascã. De asemenea, lui MiklósHorthy i s-a acordat o reînhumare semi-oficialã, la care auparticipat membri ai primului cabinet post-comunist, dedreapta. Astfel, tentativa Uniunii Foºtilor Deþinuþi Politici de aobþine reabilitarea criminalului Mihály Francia Kiss nu trebuiesã ne surprindã. Cei care fac astfel de demersuri considerã cãunicul delict al acelor indivizi, motivul pentru care au fostcondamnaþi de regimul comunist, era opoziþia lor faþã decomunism, aºa cum stabiliserã istoricii ºi tribunalele de dupã1945. Tribunalele comuniste i-au transformat pe anticomuniºtiîn fasciºti, pentru a-i putea gãsi vinovaþi de crime de rãzboi.Cei care au încercat sã obþinã reabilitarea criminalilor de rãzboiºi a fasciºtilor dupã 1989 nu au fãcut altceva decât sã ia înserios logica istoricã a comunismului, folosindu-se de ea capentru a solicita achitarea lor.

“Genocidul evreilor a fost singura atrocitate din istorieurmatã de o concluzie formalã explicitã, de o judecatãinternaþionalã care a statuat un precedent juridic ºi practic…Mai mult, legitimitatea ordinii democratice, liberale create în«Vest» dupã rãzboi a fost în mod explicit corelatã cu aceastãsentinþã. Procesul crimelor de la Auschwitz a fost mai multdecât o soluþie juridicã obþinutã prin identificarea exactã afãptaºilor ºi victimelor. El a devenit fundamentul pe care s-areorganizat ordinea internaþionalã, plecând de la principiul«libertãþii». Aceastã ordine, constituitã ca formã de opoziþie«naturalã» la «totalitarism», a câºtigat astfel o dimensiune«transpoliticã».”53 . Dupã 1958-1959, în special dupã

53 Adam Katz, “The Closure of Auschwitz but Not Its End”, History andMemory, vol. 10, no. 1, primãvara 1998, p. 62.

136


procesului Eichmann, naþiunile apusene au identificat fascismulcu Holocaustul ºi cu lagãrul de la Auschwitz. Aceasta era crimaabsolutã, acesta era numele prin care ea trebuia evocatã ºicomemoratã, astfel încât repetarea catastrofei sã poatã fiprevenitã. Presupoziþia implicitã este cã ne putem apãra denoi înºine doar atâta timp cât reuºim sã pãstrãm, ºi deci sãcontrolãm, amintirea acelor atrocitãþi. În aceastã practicãistoriograficã ºi politicã memoria este conceputã ca acea forþãprin care societatea poate institui o distanþã între sine ºi crimeleîmpotriva umanitãþii ce îi marcheazã trecutul. Occidentul s-aangajat sã intervinã în Bosnia doar atunci când presa a recursla formulãri de tipul “Holocaustul” sau “genocidul din Bosnia”,deci doar atunci când a fost invocatã crima absolutã, deºiaceasta crea o situaþie paradoxalã, în care tratamentulintolerabil la care erau supuºi musulmanii dezminþea unicitateaHolocaustului, singularitatea lui istoricã. Acest paradoxistoriografic ºi logic s-a repetat în Rwanda. Iatã cum se face cãaveau sã fie înfiinþate Curþi Internaþionale pentru Crime deRãzboi, reluând experienþa de la Nürnberg, pentru a cercetacrimele comise în fosta Iugoslavie ºi în Rwanda. Rememorareacrimelor de la Auschwitz ºi a procesului de la Nürnberg joacãun rol esenþial în modul în care se autodefinesc democraþiileapusene, precum ºi în modul în care sunt gândite drepturileomului pe plan internaþional.

Tãcerea stranie de dupã 1989 în legãturã cu istoriacomunismului pare sã indice cã, spre deosebire de fascism,comunismul ºi-a atins punctul terminus, cã nu este nici necesar,nici oportun sã ne amintim acest episod, sã ne confruntãm cuel sau sã îl dezbatem. Aºa cum remarca François Furet,“comunismul nu putea concepe un alt tribunal decât istoria,iar astãzi istoria l-a condamnat la dispariþie. Înfrângerea sa este,

137

Contrarevoluþia

aºadar, irevocabilã”54 . Ceva s-a sfârºit, o istorie pe care nu noiam creat-o ºi a cãrei responsabilitate nu ne revine. Aºa cumgermanii au devenit cetãþenii inexistenþi ai unei þãri inexistente,sovieticii, cei care au creat comunismul, sunt azi cetãþeniiinexistenþi ai unei Uniuni Sovietice inexistente. Dacã înaintede 1989 ungurii se refereau la armata de ocupaþie cu sintagma“trupele ruseºti”, în prezent doar “bolºevicii” ºi “sovieticii” maisunt amintiþi, oameni care nu mai pot fi gãsiþi nicãieri.

În Europa de Est evreii, Holocaustul, lagãrul de la Auschwitzºi chiar procesul de la Nürnberg au cãzut victime lupteiistoriografice ºi ideologice dintre comuniºti ºi fasciºtianticomuniºti. Regimurile instaurate dupã 1945 ºi-au câºtigatlegitimitatea nu prin opoziþie faþã de Auschwitz, crima absolutã,ci prin retorica mitologizatã a luptei neobosite cu anticomuniºtiifasciºti. Înainte de 1989 procesul de la Nürnberg ºi soluþionareajuridicã a crimelor împotriva umanitãþii ºi a crimelor de rãzboinu putea fi decât o notã de subsol în istoria evenimentelorpostbelice. Dupã 1989, în fostele þãri comuniste, Nürnbergule prezentat ca un proces prin care învingãtorii ºi-au fãcutdreptate. Pokrovskii, procurorul sovietic de la Nürnberg, carereprezentase acuzarea în câteva procese publice staliniste,încercase sã-i facã rãspunzãtori pe germani pentru crimele dela Katyn. Argumentul tu quoque, anume cã sovieticii s-au fãcutvinovaþi de crime mai numeroase ºi mai grave decât germanii,a fost frecvent invocat pentru a delegitima procesul de laNürnberg. Toate acestea au fost folosite pentru a contestavaliditatea sentinþelor de la Nürnberg55 . Dupã cãderea

54 François Furet, “Democracy and Utopia”, în Journal of Democracy,vol. 9, no. 1, ianuarie 1998, p. 79.

55 În privinþa legãturii dintre Nürnberg ºi Katyn, a se vedea Telford Taylor,The Anatomy of the Nuremberg Trials, Knopf, New York, 1992, înspecial pp. 466-472.

138


comunismului procesul de la Nürnberg, fundament ºi sursã adrepturilor internaþionale ale omului, a ajuns sã stârneascãaceleaºi suspiciuni pe care le stârneºte tot ce a fost odinioarãasociat cu Sovietele sau comunismul.

O analizã imparþialã a comunismului este îngreunatã ºi decelãlalt element al istoriografiei ºi argumentaþiei juridicecomuniste; ea nu afirma doar cã toþi anti comuniºtii sunt fasciºti,ci ºi reciproca, anume cã orice fascist este în mod necesar unanti comunist. Dupã cãderea comunismului, instigareareligioasã, naþionalistã sau etnicã a devenit o strategie multmai uºor de pus în practicã, presupunând riscuri politice minoreîn comparaþie cu angajarea într-o analizã temeinicã a istorieiºi moºtenirii comunismului. Pentru a evita sã fie calificat dreptfascist, oricine poate susþine cã foºtii membri ai PartiduluiComunist erau de fapt buni maghiari (slovaci, români, ruºi etc.), patrioþi în adevãratul sens al cuvântului, care nu credeau oiotã din doctrina comunistã, ceea ce explicã uºurinþa cu cares-au înscris în partid. Cei care fac uz de astfel de argumentesunt, de asemeni, înclinaþi sã afirme cã împrumutând vechilemetode ale tradiþiei bolºevice (evreieºti) - scrisori de protest,demonstraþii, ziare ºi publicaþii samizdat - ,membrii fosteiopoziþii democratice, pãrând sã se opunã comunismului,legitimau în realitate sistemul comunist.

În Vest, zidul ridicat pe ruinele de la Auschwitz devine dince în ce mai masiv, apãrând umanitatea de ea însãºi. Instituþiilecare reprezintã sistemul internaþional al drepturilor omuluiîncearcã din rãsputeri sã previnã catastrofa, pânã ºi în Kosovo.În Est, înainte de a se prãbuºi, adãpostul firav ºi dãrãpãnat alcomunismului promitea o falsã protecþie în faþa ameninþãriiunui fascism simplificat, convertit în anti comunism. În lecturacomunistã a istoriei recente antisemitismul ºi ura rasialã nuerau decât mãºti sub care fascismul îºi ascundea chipul, fãrã a

139

Contrarevoluþia

avea nimic în comun cu adevãrata sa naturã . Ura rasialã,persecuþia etnicã ºi religioasã nu sunt, în aceastã interpretare,trãsãturi definitorii ale fascismului; asta explicã de ce e atât deuºor sã inciþi la urã în Europa de Est a zilelor noastre. Naþionaliºtiextremiºti, antisemiþi ºi rasiºti nu sunt vãzuþi în mod necesar cafasciºti, pentru cã manualele de istorie din Europa de Est nune-au învãþat asta. “Un anti comunist este un fascist”, spuneaucomuniºtii; pentru cine nu vrea sã primeascã stigmatul de fascistîn lumea post-comunistã, confruntarea cu comunismul e preaanevoioasã. E mai simplu sã fii rasist.

Consecinþele instigãrilor, propagandei ºi discursului istoriccomunist au supravieþuit prãbuºirii sistemului; ele se fac simþiteîn faptul cã orice condamnare a comunismului, din oricedirecþie ar veni ea, oricare ar fi motivele blamului sau criticii ºioricare ar fi convingerile care o inspirã, este suspectatã defascism. De dincolo de mormânt, comunismul reuºeºte, princlimatul de suspiciune pe care l-a întreþinut, sã îngreunezecercetarea istoriei ultimei jumãtãþi de veac ºi sã zãdãrniceascãefortul nostru de a recupera sensul real al cuvintelor, în loculcelui conferit lor de magistraþi în instrumentarea unor cazurica cel al lui Mihály Francia Kiss. Sursa acestor dificultãþi e totmai puþin evidentã ºi mai dificil de recunoscut.

La 4 iunie 1996, ora 16.20, în cursul dezbateriiparlamentare a proiectului ce viza consacrarea prin lege a“memoriei lui Imre Nagy, Prim Ministru martir al Ungariei”, aluat cuvântul Ottó Sándorffy, reprezentant în parlament alPartidului Micilor Proprietari, formaþiune politicã de dreapta:“E greu de presupus cã Primul Ministru, un adversar al cultuluipersonalitãþii în toate formele sale, ar fi consimþit sã fie ridicatla un rang mai înalt decât cei ce au pãtimit alãturi de el, sã fieseparat de celelalte victime. (Aplauze din sectorul ocupat de

140


Partidul Micilor Proprietari.) Toate celelalte victime executateau îndurat aceleaºi nedreptãþi. De aceea, se cuvine sã rostimcu voce tare, aici, în Camerã, numele lor, unul câte unul. Iatãnumele celor 278 de eroi, victime ale rãzbunãrii dictaturiicomuniste în lupta pentru Libertate, dupã Revoluþia de la 1956:Géza Adamszky (parlamentarii se ridicã în picioare) …TiborFöldesi, Mihály Francia Kiss, Ferenc Franyó…”56 .

Traducere de Mihnea Mircan

56 http://www.mkogy.hu/naplo/183/1830046.htm

istoria recentÃ În europa obiecte de studiu, surse, … · istoria recentã în europa. obiecte...

Documents