DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI

1. EDUCAŢIA INTELECTUALĂ Definiţie: vizează activitatea de formare şi dezvoltare a personalităţii umane, prin

asimilarea informaţiilor şi dezvoltarea pe această bază a noi capacităţi intelectuale, funcţionale, instrumentale necesare pentru adaptarea optimă la mediu;- aspectele educaţiei intelectuale care rezultă din analiza definiţiei: informativ, care constă în asimilarea informaţiei ştiinţifice şi umaniste transmise şi formativ, care vizează efectele asimilării acestei informaţii asupra dezvoltării psihice a individului (cognitiv, motivaţional-afectiv, volitiv);

Principii: - Principiul unităţii şi diversităţii educaţiei intelectuale, care evidenţiază raportul dintre „baza comună” şi „baza specifică” a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane;- Principiul ponderii formative a educaţiei intelectuale în raport cu toate celelalte dimensiuni ale educaţiei, care explică rolul exercitat de capacităţile intelectuale, operaţionale, funcţionale în planul formării morale, estetice, fizice, tehnologice;- Principiul corelaţiei dintre conţinutul cultural al educaţiei intelectuale şi necesităţile formative ale fiecărei vârste psihologice şi sociale (şcolare, profesionale), care vizează concordanţa dintre conţinuturi şi profilul psihosocial al fiecărei vârste

Obiectivele educaţiei intelectuale:- informarea intelectuală - constă în transmiterea şi asimilarea informaţiilor ştiinţifice, prelucrate, accesibilizate şi organizate conform normelor psihopedagogice;- formarea intelectuală - vizează „o activare” prin intermediul informaţiei a potenţialităţilor copilului, determinând dezvoltarea tuturor proceselor şi capacităţilor sale intelectuale

Conţinutul educaţiei intelectuale:- cultura generală, ca sistem de cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi intelectuale;- cultura profesională, ca sistem de cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi capacităţi necesare pentru exercitarea unei profesiuni / grup de profesiuni înrudite

Metodologia educaţiei intelectuale:- tehnici de muncă intelectuală;- metode active

2. EDUCAŢIA MORALĂ Definiţie: crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în

structura personalităţii copilului; Principiile educaţiei morale:

- Principiul corespondenţei dintre „teoria” morală şi „practica morală”; - Principiul îmbinării exigenţei cu respectul faţă de copil; - Principiul valorificării disponibilităţilor pozitive ale personalităţii umane în vederea eliminării celor negative; - Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale ale subiectului uman; - Principiul continuităţii, consecvenţei şi unităţii în educaţia morală

Obiectivele educaţiei morale:- formarea conştiinţei morale cu cele două componente: cognitivă, care vizează informarea copilului cu conţinutul şi exigenţele valorilor, normelor şi regulilor morale şi afectivă, care are ca scop formarea emoţiilor sentimentelor morale;- formarea conduitei morale, care vizează formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare morală, precum şi a trăsăturilor pozitive de caracter

Conţinutul educaţiei morale reflectă două dimensiuni principale care vizează: - raportarea omului la societate (educaţia moral-civică) - are un conţinut preponderent social, exprimat în educaţia patriotică, educaţia democratică, educaţia umanistă, educaţia pentru muncă, educaţia juridică ş.a.;

- raportarea la sine (educaţia moral-individuală) – se realizează la nivel de „educaţie filosofică” şi „educaţie religioasă”

Metodologia educaţiei morale:- exemplul moral (cu procedee bazate pe exemple directe, indirecte, reale, imaginare);- exerciţiul moral, bazat pe procedee externe (ordine, dispoziţie, îndemn, avertisment, apel, sugestie, stimulare prin recompense, etc.) şi procedee interne (introspecţie, autoevaluare morală);- aprobarea (lauda, recompensa, exprimarea recunoştinţei);- dezaprobarea (dezacordul, reproşul, neîncrederea, avertismentul, pedeapsa)

3. EDUCAŢIA ESTETICĂ

Definiţie: urmăreşte proiectarea şi realizarea activităţii de formare şi dezvoltare a personalităţii prin intermediul frumosului din artă, natură şi societate

Dimensiunile educaţiei estetice:- educaţia artistică, vizând atitudinea de a percepe frumuseţea unui obiect;- educaţia filetică, ce cultivă dragostea unui subiect faţă de un obiect / subiect;- educaţia religioasă, care vizează pietatea faţă de totalitatea existenţei

Principiile educaţiei estetice:- Principiul educaţiei estetice pe baza valorilor autentice; - Principiul receptării creatoare a valorilor estetice; - Principiul perceperii globale, unitare a conţinutului şi formei obiectului estetic; - Principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic

Obiectivele educaţiei estetice:- formarea atitudinii artistice prin receptarea, evaluarea şi practicarea valorilor estetice;- dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale arteiElementele structurale ale atitudinii estetice sunt: - gustul estetic - se referă la capacitatea de a recepţiona spontan, printr-un sentiment de satisfacţie / insatisfacţie faţă de obiectul estetic;- judecata estetică - reprezintă actul de valorizare, de deliberare şi de ierarhizare a obiectelor estetice într-un câmp axiologic, pe baza unor criterii;- emoţiile şi sentimentele estetice - însumează trăirile profunde şi de durată a frumosului din natură, societate, artă. - convingerile estetice ca „idei despre frumos care au devenit mobiluri interne” şi care vor orienta demersul asimilării şi introducerii frumosului în modul de viaţă al omului, în relaţiile sale cu lumea şi ceilalţi oameni.- idealul estetic - ca ansamblu de teze, principii şi norme teoretice care orientează şi influenţează experienţa estetică la nivel individual sau grupal.

Conţinutul educaţiei estetice este concretizat în cultura estetică care poate fi analizată sub două ipostaze:- cultura estetică obiectivă ca ansamblu de cunoştinţe şi capacităţi estetice care urmează să fie transmise şi asimilate / formate în procesul de învăţământ;- cultura estetică subiectivă, „ca rezultat spiritual produs în individ de asimilarea culturii obiective”.Metodologia educaţiei estetice:- metode şi procedee de educaţie estetică prin intermediul literaturii;- metode şi procedee de educaţie estetică prin muzică;- metode şi procedee de educaţie estetică prin arte plastice

4. EDUCAŢIA FIZICĂ Definiţie: cuprinde un ansamblu de acţiuni care contribuie la dezvoltarea personalităţii

elevului prin potenţarea calităţilor psihofizice ale acestuia şi prin asigurarea unui echilibru între ele

Principiile educaţiei fizice:

- Principiul corespondenţei dintre dezvoltarea psihică şi dezvoltarea fizică a omului („mens sana in corpore sano”); - Principiul interdependenţei dintre cultivarea permanentă a deprinderilor igienico-sanitare şi dezvoltarea potenţialului biologic; - Principiul deschiderii educaţiei fizice spre activitatea sportivă de masă şi de performanţă

Obiectivele educaţiei fizice:- dezvoltarea calităţilor fizice (motrice) de bază: forţa, rezistenţa, viteza, îndemânarea;- formarea priceperilor şi a deprinderilor motrice;- dezvoltarea proceselor psihice (cognitive, afective, volitive) şi a subsistemelor personalităţii

Conţinutul educaţiei fizice îmbracă următoarele forme la nivelul educaţiei formale: - exerciţiile fizice, constând în repetarea sistematică a unei mişcări în vederea formării de priceperi şi deprinderi motorii şi a calităţilor motrice; - gimnastica elementară, de performanţă, gimnastica „ajutătoare”, ca sistem de exerciţii vizând formarea deprinderilor necesare practicării unui sport; - sportul, care include „competiţie şi performanţă, antrenament şi măiestrie”.

Metodologia educaţiei fizice:- forme de organizare: lecţia de educaţie fizică, cercurile şi cluburile sportive, competiţiile, concursurile, excursiile, drumeţiile

5. EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ Definiţie: formarea unui orizont cultural şi tehnologic corespunzător producţiei sociale

moderne, concomitent cu dezvoltarea capacităţilor (deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor) de aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice în activitatea socială

Principiile educaţiei tehnologice: - Principiul complementarităţii prin „alternanţă şi continuitate”, între formarea intelectuală şi formarea practică; - Principiul integrării personalităţii umane în mediul social prin acţiune; - Principiul echilibrului între acumularea cunoaşterii teoretice şi dezvoltarea experienţei practice; - Principiul proiectării resurselor aplicative ale cunoaşterii ştiinţifice la toate vârstele, nivelurile şi formele de educaţie

Obiectivele educaţiei tehnologice:- formarea orizontului cultural şi tehnologic ca ansamblul cunoştinţelor necesare orientării în domeniul unei profesiuni sau grup de profesiuni- formarea capacităţilor, priceperilor şi deprinderilor practic acţionale în vederea desfăşurării unei activităţi sociale;- orientarea socială – şcolară şi profesională

Conţinuturile educaţiei tehnologice:- cultura generală, care asigură dezvoltarea personalităţii în cadrul învăţământului general obligatoriu;- cultura de profil, care prelungeşte cultura generală pe domenii de studiu / cunoaştere determinată de evoluţia structurală a personalităţii, elevul fiind orientat (pe baza aptitudinilor şi atitudinilor sale) spre „real”, „uman”, „economic” etc.- cultura de specialitate/profesională, care aprofundează cultura de profil la nivelul învăţământului secundar profesional şi al învăţământului superior

Metodologia educaţiei tehnologice:- forme de organizare: lecţia de instruire practică, activităţile în atelier sau pe lotul şcolar, vizitele şi practica în unităţile de producţie, cercuri tehnice, concursuri, exerciţiul, dezbaterile, convorbirea individuală, chestionarul, analiza produselor activităţii, tehnicile de orientare