dilemateca

Anul III ● nr. 22 ● martie 2008

SCRIERI ● AUTORI ● LECTURIDILEMATECA10

0PA

GIN

I ●

6 L

EI

DIL

EMA

TECA

m

art

ie 2

00

8

MERIDIANE

VENE}IAArlechini, m`sc`rici, saltimbanci [i al]i nebuni

INTERVIU

Adriana Babe]i

3

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 S U M A R

INFOPetre R`ileanu, Eros la secret sau

despre cum Infernul Bibliotecii

poate deveni un Paradis

al tuturor deliciilor

Bazar

3,14TECA

DOSARAmbroise Barras, Ioana Bot,

Ion Manolescu, Poezia electronic`

RECENZIILiteratur`: Sanda Cordo[,

Paul Cernat, Elena Cra[ovan,

Florin Irimia, Alexandru Budac,

Gabriela Gl`van,

Lumini]a Corneanu,

Alexandru Matei, Mirel B`nic`,

Codrin Liviu Cu]itaru

Istorie: Bogdan Murgescu

Istorie oral`: Magdalena Boiangiu

Eseu: Bogdan Barbu

Psihologie: Victor Popescu

Filozofie: Alexander Baumgarten

Mentalit`]i: Alexandru Ofrim

Arte: Ioana M`gureanu

Spiritualitate: Alice Popescu

Carte pentru copii: Adina Popescu

MERIDIANEMatei Martin, Vene]ia: arlechini,

m`sc`rici, saltimbanci [i al]i nebuni

6-7

8-10

12-13

14-23

26-34

35

36

37

38

39

40

41

42

43

56-59

ANCHET~de Marius Chivu

Unde [i c\nd v-ar pl`cea

s` c`l`tori]i \n timp?

PROFILCato Lein, fotograf de scriitori

INTERVIUAdriana Babe]i: „Amazoneritul

n-are cum s` fie ocupa]ia

care m-ar ilustra cel mai bine“

REPORTAJIaromira Popovici

Pe Valea Prahovei,

bibliotecile „de vacan]`“…

FRAGMENTEIon Iovan

Gr`dina Sionului

RUBRICI

Alexandru C`linescu, Decupaje

Sanda Ni]escu, Preparate din carte

Constantin Vic`, Tehnodrom

Matei C`linescu, Recitiri

Cine ce cite[te: Doru Bu[cu

Ion Vianu, Portrete interioare

Vasile Dem. Zamfirescu

Scriitori pe divan

Ioana Bot, C`r]i de plastic

62-69

70-72

74-81

84-89

92-98

25

44

53

54-55

60

73

83

90

Matei Martin(paginile 56-59)

Cato Lein(paginile 70-72)

Adriana Babe]i(paginile 74-81)

Ion Iovan(paginile 92-98)

4

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8E D I T O R I A L

Pe blog, la The Guardian

Richard Lea, jurnalist la The Guardian, a scrispe blogul sù (blogs.guardian.co.uk/arts/author/richard_lea) un text care se cheam` Come to Ro-mania, readers! Textul se refer` la apari]ia edi]iei\n limba român` a publica]iei The New York Reviewof Books, iar \ndemnul at\t de categoric este imediatexplicat prin cuvintele a doi jurnali[ti care au fost \nRomânia. Jennifer Schuessler de la The Times spu-ne c` ]ara noastr` are o „scen` literar` vie“ [i men-]ioneaz` „s`pt`m\nalul \nc\nt`tor intitulat Dilemaveche“ (are dreptate!). Iar criticul de film A.O. Scottde la New York Times, care a fost de cur\nd \n ]aranoastr` „pe urmele“ lui 4,3,2, afirm` c` „Româniaeste una dintre acele ]`ri \n care pare c` fiecare per-soan` alfabetizat` a scris un roman, o carte de e-seuri sau m`car o pies` de teatru“. Richard Lea \i in-vit` apoi pe cititorii blogului sù s` includ` România\n „jocul“ lor numit „World Literature Tour“ – adic`s` posteze tot ce [tiu despre autori [i c`r]i din Româ-nia. Ceea ce ei [i fac (blogs.guardian.co.uk/books/2008/02/join_the_world_literature_tour_5.html).

Ceea ce mi s-a p`rut demn de aten]ie este tonulde normalitate cu care discut` Richard Lea [i citito-rii sì despre o cultur` pe care nu o cunosc, dardoresc s` o cunoasc`. Exist` o curiozitate intelec-

tual` sincer` \n interven]iile tuturor, iar c\nd pe blogapar c\]iva români care le recomand` – pertinent –ce s` citeasc`, „strìnii“ s\nt entuziasma]i. Dar [i unpic dezam`gi]i de num`rul mic al c`r]ilor traduse \nenglez` [i de dificultatea de a le g`si.

Mi se pare c`, din acest exerci]iu de comunicareonline, am putea \nv`]a ceva destul de important.În primul r\nd, firescul cu care „ceilal]i“ \ncearc` s`ne descopere cultura [i felul \n care ne v`d jur-nali[tii: ca o ]ar` hyper-literate, \n care se scrie [i secite[te mult. Asta \n timp ce la noi, din 1990 \n-coace, discursul dominant e cel catastrofic („moarecultura, nu se mai cite[te“ etc., etc.), de[i e contrazisde ani buni de realitate: se public` mult, momentulgreu a trecut, c`r]ile se cump`r` bine. În al doilear\nd, putem constata c`, de[i ne pl\ngem de „imagi-nea proast` \n lume“ ca de o mare nedreptate pecare ne-o face presa strìn`, c\nd e vorba de cevaconcret cu care s` \mbun`t`]im imaginea, situa]iu-nea e precar`: s-a tradus pu]in, c`r]ile traduse nuprea circul`... În interven]iile de pe blog, apar demai multe ori Mircea C`rt`rescu, Dan Lungu, FilipFlorian. Semn c`, oric\t am regreta noi c` mariiautori din trecut nu s\nt cunoscu]i pe c\t ar merita,tot contemporanii s\nt cei care st\rnesc interesulpublicului strìn. A[a \nc\t s` continu`m expan-siunea cu autorii contemporani. {i s` fim mai pu]infatali[ti…

■Mircea Vasilescu

Mircea VASILESCU (senior editor)Simona SORA (editor coordonator)Marius CHIVU (editor coordonator)

Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator)

Matei MARTIN (secretar general de redac]ie)Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea,

Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor,

Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban

Corectur`: Ruxandra Mihìl`, M`d`lina {chiopuDTP: Adrian DamianFoto: Rare[ Avram

DILEMATECAeste editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti

Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07e-mail: [email protected]

Abonamente: Carmen Dinc` (tel. 407.54.68; fax 407.54.67

e-mail: [email protected])

Reclama]ii abonamente(tel. 407.54.64;

e-mail: [email protected])

Publicitate: Robert Schorr (tel. 407.76.67; e-mail: [email protected])

ISSN 1842 – 1377

DILEMATECA

Foto coperta I: Matei Martin Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

Robert Fisk este probabil „cel mai cunoscutcorespondent din strìn`tate al Marii Britanii“(New York Times). Nu [i-a dob\ndit aceast` faim`printr-o prezen]` zilnic` \n talk-show-uri televi-zate, ci prin analizele produse \n c`r]i [i articole(publicate \n ziarul The Independent) despre con-flictele din Orientul Mijlociu, locuri de unde atransmis timp de peste 30 de ani. Ca s`-[i formezeo opinie interesant` [i pentru al]ii, Fisk [i-a riscatvia]a \n ambian]e unde [uierau gloan]ele (Belfast[i Sarajevo, Beirut [i Bagdad); demascarea ipocri-ziei politicii britanice, una din temele centrale dinc`r]ile [i articolele lui, are ca punct de plecare sin-ceritatea angajamentului. Fisk nu are mereu drep-tate [i istoria nu-l confirm` \ntotdeauna, dar reali-t`]ile descrise de el [i concluziile lui s\nt un ele-ment important \n dezbaterea politicilor mon-diale. {i, totu[i, s-a mirat c\nd a aflat c` la Cairo sevindea foarte bine o carte unde numele lui, tip`ritcu elegante caractere tipografice, ap`rea \n drep-tul autorului; titlul era: Saddam Hussein, de lana[tere p\n` la martiriu“. S-a mirat pentru c` elnu scrisese aceast` carte [i pentru c` – a[a cum sea[tepta – plin` de cli[ee fiind, proza respectivòmitea s` men]ioneze brutalitatea lui Saddam, \nschimb ac]iunile lui \[i g`seau tot felul dejustific`ri. „Nu era un plagiat, era un fals“ spuneFisk pornind spre Cairo ca s` l`mureasc` situa]ia.

C`l`toria [i \nt\lnirile cu cei care p`reau s` fie\n tem` ar putea fi subiectul altui roman. În tov`-r`[ia unui [ofer de taxi [i a unui prieten (ce Sher-lock Holmes se descurc` f`r` un Watson?), Fiskporne[te \n cùtarea editurii trecute pe copert`.B`nuielile prietenilor lui Fisk din Cairo merg spreun anume Magdi Chukri, persoan` cu rela]ii \nmediile literare [i editoriale. Primul drum al luiFisk a fost la „Ibda – cas` a creativit`]ii pentru jur-nalism, publicare [i distribu]ie“. „N-am publicatun asemenea volum“ spune directoarea ingenuu[i destul de credibil. Tot pe pagina 2 figura [i nu-m`rul autoriza]iei de distribu]ie, emis` de cenzo-rul local, reprezentant al Ministerului Culturii. „La

etajul \nt\i era un emporiu – ezit s`-i spun birou –cu c`r]i, un vast atrium cople[it de c`r]i [i manu-scrise. H\rtii la metru puse pe birouri, pe rafturi [ip`rea c` de la podea \n sus, \n`l]imea lor e de omil`. Sute, mii de c`r]i erau stocate \n [iruri dick-ensiene de la podea la tavan, re]ete pentru uncorp s`n`tos, fic]iuni ale prozatorilor arabi, tratatedespre jurispruden]a islamului [i manuale defizic`. Dou` doamne cu v`l [i doi b`rba]i cu barb`st`teau la un birou plasat \n aceast` p`dure lite-rar`; unul dintre ei – la Cairo po]i vedea \ntotdea-una o minune – avea \n fa]` un desktop. Am \ntre-bat dac` volumul meu preferat a primit aprobareapentru v\nzare din partea Guvernului egiptean.«De Robert Fisk?», «Chiar acela!», am zbierat eu.«Da, a fost \nregistrat la noi pe 30 mai 2007».«Ave]i [i numele celui care a semnat cererea?»,«Nu, doar adresa!». La adresa respectiv`, dup` odezbatere \ndelungat` la care au participat to]ilocatarii din curte, s-a ajuns la concluzia c` omulcùtat se mutase de acolo cu un an \n urm`. Darlucreaz` la libr`ria de dup` col]. Cel de la libr`rie\l cuno[tea pe prezumtivul autor al c`r]ii [i i-a con-dus pe Fisk, pe prietenul sù [i pe [oferul de taxi\ntr-un alt cartier. Acolo locuiau nou` milioane deoameni [i ei cùtau o persoan` despre care [tiauc` se nume[te Mahmoud. Fisk s-a \ntors la Ho-telul Marriott. Cartea s-a v\ndut \n c\teva sute deexemplare. Nu se [tie cine a \ncasat drepturile deautor.

■

Autorul \l caut` pe autor

5

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 I N F O

Robert Fisk

„Infernul din Bibliotec` sau Eros la secret“este titlul actualei expozi]ii de la Biblioteca Na-]ional` a Fran]ei, situl „François Mitterrand“.

Metaforele cele mai des utilizate pentru a de-semna Biblioteca s\nt acelea de Labirint [i de Pa-radis: dou` no]iuni apar]in\nd unor sfere cul-turale diferite, dar \ntre care se poate stabili un ra-port de complementaritate. C`ci dac` Labirintulcon]ine ideea de secret, a c`rui dezlegare se afl`\n tezaurul de cunoa[tere compus de c`r]ile Bi-bliotecii, Paradisul, dimpotriv`, este locul tuturorbucuriilor [i pl`cerilor nevinovate, oferite celoradmi[i sub bolta glorioas` a luminii eterne. DarParadisul evoc` imediat ideea de Infern. Infernula fost inventat la Biblioteca Na]ional` a Fran]ei \nanul 1836.

Era nevoie, s` recunoa[tem, de spiritul fran-cez – amestec de gravitate [i ironie, de frivolitate[i metod`, antiecleziast, hedonist, individualist [iata[at, mai presus de orice, de libertate – pentrua desemna sub cuv\ntul Infern o cot` a BiblioteciiNa]ionale. Conservatorii acestei institu]ii vene-rabile au recenzat, clasat, prezervat cu toat` serio-zitatea – \n dreptul acestei cote neobi[nuite –toate c`r]ile, desenele, gravurile [i, mai t\rziu,fotografiile puse la secret pe motiv c` erau con-trarii bunelor moravuri. Prev`zut ini]ial s` as-cund`, demersul s-a dovedit ulterior benefic, c`cia p`strat intact` o bun` parte din produc]ia decarte erotic` [i din sub-categoriile ei inventate capentru a introduce o grada]ie a jubila]iei: galant`,aluziv`, obscen`, libertin`, pornografic`, scanda-loas`. Fondul acesta, devenit cu vremea extremde pre]ios – \ntruc\t con]ine manuscrise, edi]ii ra-re c`utate de bibliofili sau litografii apar]in\nd u-nor arti[ti celebri –, s-a acumulat \n rezervele Bi-bliotecii prin confisc`ri, dona]ii [i, culmea, de laun moment dat, prin achizi]ii. De la sulfuroaseleRagionamenti sau nu mai pu]in extravagantele

Sonetti lussuriosi ale italianului Pietro Aretino(Vene]ia, 1525), ilustrate de postúrile erotice alelui Augustino Caraci sau ale lui Giulio Romano, dela C`lug`ri]a lui Diderot [i p\n` la autori precumGeorges Bataille, Pierre Louÿs, Jean Genet sauPierre Guyotat, trec\nd prin inconturnabilulMarchiz de Sade, colec]iile Bibliotecii s\nt ast`ziexpuse \ntr-una dintre cele mai pasionante ex-pozi]ii pariziene ale momentului.

Dup` ce au circulat \n secret, dup` ce auprovocat condamnarea [i exilul lui Théophile deViau, cel mai citit poet al secolului al XVII-lea, du-p` arderea pe rug, \n 1662, a mai pu]in noroco-sului Claude le Petit pentru o satir` anti-ecle-ziastic` [i pentru culegerea intitulat` BordelulMuzelor, dup` ce au creat nenum`rate problemecu justi]ia unor editori pionieri \n domeniu, pre-cum Jean Jacques-Pauvert, c`r]ile licen]ioase,romanele libertine, culegerile de versuri decoltate[i ilustra]iile mai mult dec\t gr`itoare care le \n-so]esc s\nt, iat`, redate publicului. F`c\nd – dac`mai era nevoie – dovada c` Infernul poate fi o mi-nunat` gr`din` a deliciilor. {i permi]\nd Biblio-tecii s` ias` dintr-un flagrant delict de voyeurismeprelungit timp de c\teva secole – postur` copiosilustrat` [i declinat` ca un gen aparte \n publica-]iile erotice, pentru gustul subversiv al pl`cerii.

Estetica este morala secolului libertin,obscenitatea are de trecut un examende stil

Clasamentul metodic al c`r]ilor imprimate\ncepe \n jurul anului 1700, c\nd se preg`te[te [ipublicarea primului catalog tip`rit. În mod sur-prinz`tor, av\nd \n vedere cariera sa ulterioar`, ro-manului i se atribuie o pozi]ie subaltern` fa]` degenurile „serioase“ cum ar fi poezia, nara]iunearomanesc` inspir\nd o dubl` reticen]`: moral`(pentru capacitatea sa de a aprinde imagina]ia) [iestetic` (prea eclectic [i de un gust \ndoielnic sau,

Eros la secretsau despre cum Infernul Bibliotecii poate deveni un Paradis al tuturor deliciilor

6

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8I N F O

Prosper Mérimée, omagiu lui Stendhal (Henry Beyle), „publicat la Eleutheropolis,anul 1864 de la imposturaNazarineanului“

\n orice caz, neconform). Autonomia domeniuluiestetic nu va veni dec\t mai t\rziu; pentru mo-ment, el cade sub inciden]a puterii ecleziastice [ia codific`rilor impuse de ea. Filozofii materiali[ti,tratatele antireligioase, pamfletele politice, cro-nicile scandaloase c`l`toresc \n acelea[i baloturicu romanele libertine [i traverseaz` clandestinfrontierele. Operele lui Raynal, d’Holbach, Hel-vétius sau Voltaire, la un loc cu L’Académie desdames, Le Portier des chartreux sau Thérèse Phi-losophe, unul dintre romanele cele mai citite [imai reeditate ale vremii. Pe tot parcursul secoluluial XVIII-lea, aceast` literatur` care se cite[te cu osingur` m\n`, dup` expresia spiritual` a unui exe-get din zilele noastre, cunoa[te o dezvoltare ex-cep]ional`. Editorii strìni \[i expediaz` „marfa“din Londra, Amsterdam, Haga, Bruxelles, Ham-burg, Frankfurt, Köln, Geneva, Lausanne. Multeau ajuns \n Infernul Bibliotecii, care reune[te ast-fel tot ce ]ine de lumea subteran` a anonimatului[i a pseudonimelor improbabile, a falselor adrese[i a datelor \n[el`toare, a editorilor clandestini, alocurilor secrete, a celulelor m`n`stire[ti [i a bu-doarelor, a bordelurilor, \nchisorilor [i biblio-tecilor. Les marrons s\nt numite c`r]ile interzise,evoc\nd cu siguran]` castanele arse pe j`ratec [iv\ndute iarna la col] de strad`: delicioase, ele pot\nc`lzi, dar [i arde, \ntr-un moment de neaten]ie.{i \n ciuda faptului c` autorit`]ile vegheaz`, càmenzile, confisc`rile, pedepsele cu \nchisoareanu s\nt chiar un lucru rar – iar unii autori sau col-portori au fost ar[i la modul propriu [i cel mai o-dios cu putin]` –, editorii [i librarii, excita]i de pl`-cerea mortal` de a se juca cu focul, opun cenzurii[arade \n care erudi]ia mitologic` pe gustul vremiieste deturnat` ironic: astfel, c`r]ile \n chestiuneapar cu indica]ia „tip`rit“ \n Citera, la Luxuropolis,\n localitatea O Sut` de Leghe de Bastilia, la Fou-tropolis sau \n atelierele lui Priap. Adresa idealèste cea indicat` pe Almanahul diavolului peanul 1747, opera abatelui Quesnel tip`rit` de-adreptul \n Infern. Ca \ntotdeauna, cenzura func-]ioneaz` ca un carburant al imagina]iei [i d` unpre] subversiunii. Alteori, operele obscene s\ntprezentate \n mod fals ca traduceri din alte limbi.O traducere adev`rat` din italian` – prelucrare arfi cuv\ntul potrivit – este poemul \n cinci c\nturiParapilla, publicat \n 1776 de Charles Borde

dup` Novella dell’Angelo Gabriello. Poate ecoulprocesului r`sun`tor din 1865, \n care imita]ia \nversuri a lui Charles Borde (reeditat`) a fost con-damnat` \mpreun` cu alte 87 de opere licen]ioase[i obscene, s` fi ajuns p\n` la urechile lui IonCreang` care a dat, cum se [tie, o versiuneproprie \n 1877-1878, Povestea pove[tilor.

Cuv\ntul libertin, \n dic]ionarele secolului alXVIII-lea, se afl` \ntre liberté [i libraire, acesta dinurm` \n accep]ia medieval`, din nomenclaturam`n`stireasc`, de erudit copist [i p`str`tor al c`r-]ilor, la care se va adùga ulterior [i cea r`mas` de-finitiv, de agent al comer]ului cu c`r]i. O veci-n`tate care se \nt\mpl` s` fie [i semnificativ`, c`cilibertatea, erudi]ia [i neobosita multiplicare [i di-fuzare s\nt principalele atribute ale acestei lite-raturi. P\n` la apari]ia pornografiei, posibil` odat`cu dezvoltarea fotografiei de la mijlocul secoluluial XIX-lea, romanele libertine circul\nd pe subm\n` p`streaz` gustul referin]elor culturale [i allimbii \ngrijite. Chiar dac` lexicul este adesea pre-s`rat cu inevitabile cruzimi, tonul general este ele-gant, iar sintaxa, altier`. Estetica este morala seco-lului libertin, obscenitatea are de trecut un exa-men de stil. Corpul intr` \ntr-o literatur` eliberat`de orice complex de culpabilitate [i limba fran-cez` se doteaz` cu un vocabular bogat, colorat [inuan]at ce scoate definitiv corporalitatea [i func-]iile acesteia din zona indicibilului, nel`s\nd zone-lor lexicale subterane dec\t [ansa unei inventi-vit`]i pe m`sur`. În mod oarecum analog, prinSade filozofia intr` \n budoar – o revolu]ie de pro-por]ii care, \mpreun` cu exacerbarea libert`]ii in-dividuale \n vederea ob]inerii pl`cerii, f`r` recu-noa[terea nici unei constr\ngeri sau transcen-den]e, constituie mo[tenirea Divinului Marchizc`zut timp de un secol \n uitare [i resuscitat de su-prareali[ti.

În aceste zile, unul din cele patru turnuri aleBibliotecii Na]ionale, cel corespunz\nd aripii careg`zduie[te expozi]ia, este barat pe toat` \n`l]imeade un X roz. Eliberat` de povara Infernului [i deleg`m\ntul de ascetism, Biblioteca s-a mutat, petimpul unui sezon, \n Paradis.

■Petre Rìleanu

I N F OD I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

7

Gravur` dup` un desen de Agostino Carraci

publicat de Pietro Aretino

Man Ray, fotografie publicat`

ca ilustra]ie la un poem de Louis Aragon

8


Perahim Revista de poezie, arte plastice [icritic` Pleine Marge (nr. 46 din decembrie 2007)\i dedic` un grupaj de texte [i imagini incla-sabilului Jules Perahim, ref`c\nd un parcurs \n-ceput \n 1930 la revista Unu [i aflat \nc` \n impre-vizibil` desf`[urare. De la Unu [i Alge, din mediileavangardiste cehe frecventate \ntre r`zboaie, dinpostura de redactor-[ef la Arta plastic` din Ro-mânia anilor ’50 [i de profesor de istoria sceno-grafiei, [i p\n` la veritabila desf`[urare francez`,Perahim s-a reinventat, [i-a schimbat viziunea [imaniera, descoperind „adev`ratul subiect… su-r\sul unui om ce a traversat toate barierele, toatefurtunile, toate dramele cu care a trebuit s` seconfrunte [i cu care se confrunt` mereu dorin]ade a schimba lumea [i via]a… un sur\s de liber` [ifericit` \n]elepciune“ (Alain Jouffroy). Grupajul –reunind contribu]ii semnate de Petr Král, MarinaVanci [i Francis Hofstein – cuprinde [i un remar-cabil poem suprarealist, „À perte de rue“ (inspiratde volumul lui Perahim Un miroir se promènedans la rue), scris la dou` m\ini de SebastianReichmann [i Dan Stanciu.

■ Împotriva curentului. Înc` n-am spustotul! este titlul c`r]ii pe care generalul Paul Aus-saresses, 89 de ani, a publicat-o recent la Paris. Ar

fi vrut s`-i spun` „Circumstan]e“. Scandalul s-a de-clan[at \n anul 2000, c\nd a revendicat public,„f`r` nici un regret [i f`r` vreo remu[care“, fo-losirea torturii [i numeroasele execu]ii sumarepracticate de c`tre armata francez` de sub coman-da sa, \n Algeria. So]ia lui (la 17 ani membr` a Re-zisten]ei franceze \mpotriva ocupantului nazist) eun sprijin \n toate ac]iunile impenitentuluigeneral: „cei de o seam` cu el \l ponegresc nupentru ce a f`cut, ci pentru ce a spus. Spun c`m\inile lui Paul s\nt p`tate de s\nge! {i m\inile lors\nt murdare de dulcea]`? Tac pentru c` tremur`de fric` s` nu li se ia brelocurile. Paul are decora]iip\n` la talie“. Semnifica]ia acestei ie[iri se refer` lasingurul gest al autorit`]ilor care l-a afectat pegeneral: retragerea Legiunii de Onoare, dup` cejusti]ia l-a condamnat pentru „apologia torturii“.Decora]ia o primise pentru actele de vitejie dintimpul celui de-al doilea r`zboi mondial [i apoidin Indochina. De[i titlul promite revela]ii, nouacarte cuprinde mai cur\nd \nt\mpl`ri semnifica-tive; nimic despre Maurice Audin, un t\n`r mate-matician arestat la Alger [i disp`rut \n mod miste-rios, [i nici despre alte laturi \ntunecate ale unuiconflict traumatizant pentru ambele p`r]i. O pri-m` explica]ie ar fi c` adev`rul [tiut de generalulAussaresses nu-l prive[te doar pe el, ci [i pe al]iimai pu]in dispu[i s` se expun`.

■

Bazar

■ Françoise Sagan, Dulcea plictiseal`(traducere de Nicolae Constantinescu,Pro Editur` [i Tipografie, 2007). O ado-lescent`, tr`indu-[i „plictiseala cu pa-siune“, \nt\lne[te pasiunea \n amorulcu un matur care pune la baza leg`turiilor tot plictisul, cu promisiunea c` „nevom amuza“. Frivol, prea frivol? Aceafrivolitate perfid` care ascunde „cevaireparabil, irepresibil“; un ritm [i oconcizie extraordinare \n analiza aceluiinfinit mic al sentimentelor, un joc pro-

fund \n care amuzamentul dispare \nangoasa vital`. La 50 de ani de la apa-ri]ie, nici un rid, nici un vid \n fraz`.(Radu Cosa[u)■ Dac` v` preocup` soarta lui Dumne-zeu \n acest secol, citi]i (y compris cer-ceta]i): 1) „Ireligiozitate“, eseul lui JimJolt din primul num`r al edi]iei româ-ne[ti din The NY Times Book Review;2) volumul Himera credin]ei \n Dum-nezeu de Richard Dawkins (traducerede Victor Godeanu, Editura Curtea Ve-che); 3) accesa]i www.richarddawkins.net de unde pute]i desc`rca \nregistr`-

rile mai multor debate-uri pe tema(in)existen]ei Divine, una dintre aces-tea fiind cea dintre un biolog ateist [imatematicianul cre[tin John Lennox,despre care scrie [i Valentin Cioveie \narticolul „Iluzia credin]ei vs incoeren]aateismului“ din nr. 38 al revistei Idei \ndialog [i 4) accesa]i http://www.youtube.com/watch?v=vnMYL8sF7bQpentru debate-ul pe aceea[i tem`dintre scriitorul Christopher Hitchens[i rabinul Shmuley Boteach. (MariusChivu)

■

v` recomand`Dilemateca

Perahim

9

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 I N F O

Christian Boltanski

■ Înc` o c`l`torie, \nc` un Alain deBotton cump`rat dintr-o libr`rie (ma-mutul Dussman din Berlin): StatusAnxiety, o carte cu poze & desene – ca[i How Proust Can Change Your Life –,din care am aflat, de pild`, care a fostprimul manuscris b`tut integral lama[in` (Life on the Mississippi al luiMark Twain, 1883) [i c`, atunci c\ndFranklin D. Roosevelt a fost \ntrebat cecarte ar oferi-o poporului sovietic pen-tru a-l convinge de avantajele sistemu-

lui american, a r`spuns: CatalogulSears, Roebuck (celebru lan] de ma-gazine)… Pe coperta 4 (a edi]iei Vin-tage International, mai 2005), TheBoston Phoenix spune despre autor:„Intui]iile lui plutesc pe un fel de bl\ndìronie u[oar`… ca un Barthes pixilat“.Wow, „Barthes pixilat“! Nu m-a[ fi g\n-dit niciodat` la asta… (Alex. Leo{erban)■ Reeditarea celor trei volume (Bi-bliografia general`, Toxicologia [iBreviarul) \n seria de autor Mircea Ho-ria Simionescu de la Humanitas. MHS-

ul e la fel de obligatoriu, \n „bibliografiageneral`“ a literaturii române, precumVSH-ul \n protocolul de analize al Mini-sterului S`n`t`]ii. (Claudiu Constanti-nescu)■ Sorin Lavric, Noica [i mi[carea le-gionar` (Editura Humanitas, 2007), ocarte dilematic`, „f`r` prejudec`]i [if`r` poli]e de pl`tit“, dar mai ales o car-te extrem de bine scris` despre unsubiect greu frecventabil. Iar, vorba cri-ticului, cine scrie mai bine [tie maibine… (Simona Sora)

■

v` recomand`Dilemateca

Proiect de asasinat. Un omagiu de carescriitorul turc Orhan Pamuk, laureat al PremiuluiNobel, s-ar fi putut lipsi este prezen]a numelui sùpe lista posibilelor ]inte de asasinat elaborat` de ungrup paramilitar recent arestat la Istanbul. Re-]inerea a 33 de persoane, descoperirea unui de-pozit de grenade de m\n` [i explozive s\nt roadeleunor raiduri ale poli]iei; ceea ce a aflat presa „pesurse“ indic` un grup de fo[ti membri ai for]elor desecuritate, supravie]uitori ai r`zboiului rece sus-]inu]i pe atunci de Occident, de dragul ac]iunilorlor anticomuniste. Acum Guvernul Erdogan e deciss` pun` cap`t ac]iunilor lor teroriste. Le place s` seconsidere reprezentan]i ai „statului profund“ [i]intele lor au devenit kurzii, organiza]iile armenilor[i persoanele care insult` „turcitatea“. Aici \ncepevina gazetarului turco-armean Hrant Dink, ucis, [i ascriitorului Orhan Pamuk, \nc` viu.

■ Secretele romanelor Cum func]ioneaz` fic-]iunea, 282 de pagini scrise de James Wood, pres-tigios critic literar britanic, profesor la Harvard: ocarte pe \n]elesul tuturor pentru a explica scamato-riile prin care prozatorii scot iepurii din p`l`rie. De-scrierea tehnicilor literare evit` jargonul specific alcriticii academice. F`r` preten]ia de a spune totuldespre orice, autorul se limiteaz` la citate din c`r]ile

de g`sit \n biblioteca lui personal` (Dickens, Dosto-ievski, John Updike, David Foster Wallace [i PhilipRoth) [i se debaraseaz` de imperativul metodei.„Nimic acru [i distructiv \n aceast` carte” scrie re-cenzentul din The Economist (9 februarie 2008). Olectur` atractiv` pentru cititorii dep`[i]i de modecare citesc romane [i vor s` afle de ce le plac.

■ A crea, a distruge Posibila via]` a lui Chris-tian Boltanski de Catherine Grenier, ap`rut` la e-ditura Seuil, \nregistreaz` confesiunile unuia dintrecei mai cunoscu]i arti[ti plastici francezi, a[a cumau fost ele exprimate, f`r` nici un fel de redactareulterioar`. Spre deosebire de Jean-Jacques Rous-seau, Boltanski nu [i-a abandonat copiii – „n-amdorit niciodat` s` am copii“ – [i e indiferent ladestinul operelor lui: „{aizeci sau [aptezeci la sut`din operele f`cute de mine s\nt distruse. M` amuzòperele distruse dup` prima lor prezentare...“.Boltanski crede c` dup` moartea artistului, „operaar trebui re\ncarnat`, tot a[a cum un pianist \lre\ncarneaz` pe Chopin“. Familia lui era ciudat`, la[coal` a mers pu]in [i doar arta l-a ajutat s`-[i des-copere personalitatea: „Pictura mi-a dat un fel defunc]ie. Înainte nu avusesem nici o func]ie, nu mer-geam la [coal`, eram schizofrenic, nu vorbeam...“Poate c`, a[a cum scrie Harry Bellet \n Le Mondedes Livres, Boltanski a fost salvat [i de cel de-aldoilea prenume. Se nume[te \n acte Christian-Liberté Boltanski. ■

Bazar

Mobil` [i literatur`. Un lan] de maga-zine de v\nzare cu am`nuntul din Marea Britanie ascos de la v\nzare paturile pentru feti]ele de [aseani, denumite Lolita. P`rin]ii furio[i – [i cu lecturi– au protestat, iar cei care au pus paturile \n v\n-zare au declarat c` n-au v`zut nici o leg`tur`. În-treba]i, cei din administra]ia lan]ului de magazineWoolworth spun c` nu au auzit nici de roman, nicide cele dou` ecraniz`ri, a[a c` n-au crezut c` gre-[esc c\nd au f`cut reclam` pentru Lolita Mid-sleeper Combi, un pat alb din lemn, cu sertare in-cluse. „O s` ne uit`m \n Wikipedia s` vedem de-spre ce e vorba, de[i acum am aflat c\te ceva“. Ce-va, totu[i, nu se potrive[te: dac` nu [tiau c` e unpersonaj celebru, de ce i-au spus Lolita?

■ Ciuda]ii au succes. Prezent` la marea \nt\l-nire anual` de la Vene]ia a editurilor italiene [ieuropene, Milena Agus a venit s`-[i lanseze cartea,Ali di Babbo (B`taia aripilor) care apare simul-tan \n Fran]a [i Italia. Nimic din \nf`]i[area ei n-ositueaz` \n epoca noastr` [i \n lumea scriitorilor. Areu[it s` publice printr-o \n[iruire de \nt\mpl`rineverosimile.

Profesoar` de istorie [i de literatur` italian`,Milena Agus pred` la un liceu tehnic din Cagliaridiminea]a [i scrie dup`-amiaza: „Scriu din co-pil`rie dar \ntr-o zi mi s-a p`rut c` unele lucruriscrise de mine nu s\nt chiar at\t de rele… Citisem\n Repubblica un articol despre o editur` care m-afascinat, Nottetempo. Condus` de Ginevra Bom-piani [i Roberta Einaudi, editura public` doar c`r]ide citit noaptea. C`r]i tip`rite cu litere mari [i deformat mic ca s` nu fii nevoit s`-]i cau]i ochelarii [is` po]i s` ]ii cartea pe piept \nainte de a adormi.C`r]i profunde [i aeriene. Le-am trimis un text pecare \l ]ineam \ntr-un sertar: Mentre dorme il pes-cecane. Dup` c\teva luni mi-a telefonat o femeie:a zis c` se nume[te Ginevra Bompiani [i c` vreas`-mi publice cartea. Am \ntrebat-o cine e, de fapt,

[i c` rog s` \nceteze aceast` fars`, nu mi se paredeloc amuzant`, ba chiar un pic r`ut`cioas`. Era\ntr-adev`r Ginevra Bompiani. Îngerul meu…“Apoi, \ngerul \i public` a doua carte. V\nz`rilestagneaz`: 1500 de exemplare. Dar Ginevra Bom-piani, \ngerul, g`se[te alt \nger, Liana Levi, [i \i \n-credin]eaz` cartea. Al doilea \nger public` volumul\n Fran]a [i devine unul din marile bestseller-uriale anului 2007. Nottetempo o relanseaz` \n Ita-lia… succesul devine interna]ional. Personajulcentral din Ali di Babbo este Madame, o doamn`care \[i ap`r` cu ghearele [i cu din]ii proprietatea,o buc`]ic` de p`m\nt de l\ng` mare. Pu]in \i pas`de bani. Vrea s` p`streze locul, c`r`rile pov\rnite,arbu[tii [i rozmarinul, ro[iile cu gust adev`rat.„Am fost dintotdeauna obsedat` de fiin]ele di-ferite, de cei care nu s\nt \n norm`. Vreau s` ob-serv cum acestea \[i fac un loc \n lume, cum \[i g`-sesc calea lor spre fericire. Am descoperit c` scrii-tura r`scump`r` realul. Uita]i-v` la o persoan`neiubit` de nimeni; dac` o transforma]i \n perso-naj literar, \i modifica]i destinul“.

P\n` la un punct Milena Agus seam`n` cu per-sonajele ei. F`r` s`-l citeze pe Flaubert, a declaratsimplu: „Eu s\nt Madame!“. E supersti]ioas` ca [iMadame [i \[i mobileaz` via]a cu ceremoniale in-ventate de ea: „Înainte s` adorm, \mi pun sub per-n` c`r]ile la care ]in. Cel mai des doarme cu mineNatalia Ginzbourg, dar [i Carl Gustav Jung: \miplac foarte mult reflec]iile lui despre vise. Le punchiar sub pern`: \mi spun c` \n timp ce dorm, cu-vintele vor p`trunde \n mine [i vor continua s` m`inspire“.

}ine la experien]a ei de profesoar` [i nu vreas` renun]e la \nv`]`m\nt: „Mi-a[ pierde identitatea.Uneori, elevii mei aga]` pe pere]ii clasei articoledespre c`r]ile mele, dar eu le scot. Nu vreau nici osuprapunere \ntre cele dou` vie]i. Nu vreau s` fiuconsiderat` scriitor. Scriu pu]in, o sut` de paginipe an. Scriu c\nd am poft`, c\nd simt furnic`turi \ncap [i \n palme. A fi scriitor e un calificativ pe caretrebuie s`-l meri]i. Nu o s` spunem niciodat` de-spre cineva c` e buc`tar doar pentru c` a g`tit dedou` sau de trei ori un fel de m\ncare gustos. Lafel, nu e suficient s` scrii dou`-trei c`r]i bune, cas` fi scriitor“.

■

10


Bazar

Milena Agus

12

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8ALTFE L DESPRE ALTCEVA

■ Pentru mine, mizele lunii februarie se g`-sesc \n „En]iclopedia Encarta“, rubrica \nc\nt`toa-re a Luizei Vasiliu din Suplimentul de cultur` dela Ia[i (nr. 165/9-15.02.2008). „…Fiindc` oricumv` g\ndi]i mult prea mult la ce se \nt\mpl` \n lume[i prea pu]in la restul, am c\teva \ntreb`ri: V` cu-tremur` figurile de cear`, filmele de groaz`, po-rumbeii strivi]i pe [osea, vi se pare c` linguri]elevorbesc, pisicile viseaz`, manechinele din vitrinese holbeaz`, arabescurile de pe linoleum dan-seaz` [i salata cu ton are viermi[ori (s-a spart ri-ma!)? Întotdeauna, uneori, niciodat`?“ R. C.

■ 1) Academia Român` i-a acordat postumPremiul „Ion Creang`“ lui Sorin Stoica. O s` zice]ic` s\nt c\rcota[, dar nu e p`cat c` pe diplom` nu-mele regretatului prozator este… {tefan Stoica?!2) Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor [i-apremiat scriitorii: pe dl Stâncel pentru volumul depoezie Antiorientalia 3, pe dl Bâgiu pentru mo-nografia Valeriu Anania. Scriitorul [i pe dl Jurc`pentru romanul Pa[te, murgule, iarb` verde. Ledorim dlor Stâncel, Bâgiu [i Jurc` s` ajung` s` fiepremia]i [i de Academie! M. C.

■ Scenaristul veteran Ronald Harwood (Pia-nistul, Cazul Furtwängler, Dragostea \n vremede holer`, Scafandrul [i fluturele…), a c`rui fa-milie a sc`pat pogromului lituanian, vorbind de-

spre cel mai recent scenariu al s`u, An EnglishTragedy, despre John Amery, un fascist britanicsp\nzurat pentru tr`dare \n 1945 – [i al c`rui tat`,ministrul Leo Amery, era pe jum`tate evreu…:„Certitudinea produce fanatism. Îmi amintesc unpr\nz la care era [i Isaiah Berlin. Subiectul de con-versa]ie era cum se face c` at\]ia au fost atra[i decomunism \n anii ’30, [i cineva a zis: «Ei bine, amdevenit comuni[ti pentru a lupta \mpotriva fasci[-tilor». Isaiah a zis: «Nu [i Churchill!». {i avea per-fect` dreptate: ca s` te opui unui extremism, nutrebuie s` \mbr`]i[ezi altul…“. {i ce faci atuncic\nd extremismul \]i face curte – adic` dilema mo-ral` din Cazul Furtwängler? „Nu [tiu ce-a[ fi f`cut\n locul lui, recunoa[te Harwood. C\nd am scrisscenariul am avut tot timpul asta \n cap: te sun`Hitler [i-]i zice «S\nte]i dirijorul meu preferat,veni]i s` dirija]i ceva pentru mine…». OK, spunenu dac` po]i! E foarte u[or pentru noi s` vorbim,pentru c` nu s\ntem amenin]a]i. N-am fost nicio-dat` pu[i la-ncercare. În orice caz, eu n-am fostpus niciodat`… Tot ce pot s` sper este s` m`comport bine.“ a. l. [.

■ Despre Hanul lui Manuc, fostul Grand Hô-tel de la Dacie, am g`sit urm`toarea \nsemnare,de pe la 1860, a pictorului Auguste Lancelot, carevizita Bucure[tiul:

„Oamenii cu nervii delica]i, cu pielea sub-]ire, vor face bine s` nu intre \n acest han, darcurio[ii, doritorii de a cunoa[te trecutul, voravea ce s` vad`. S-a p`strat neatins` prima safizionomie, \ntunecat` din nenorocire de necu-r`]enie. Cele dou` r\nduri de galerii care leag`\ntre ele patru mari corpuri de case, scara ceamare care serve[te cele dou` caturi, foarte ele-gant`, sub un chio[c cu acoperi[ ]uguiat [i cuc`priori ie[i]i afar` s\nt \mpodobite cu st\lpi [icu balustrade de un gust frumos [i cu fine]e lu-crate. Am putea zice c` e un palat de lemn; armerita s` fie restaurat, ceea ce nu ar costa preamult, [i s` i se dea o destina]ie mai bun`. […]Galeriile \n care se deschid od`ile servesc de locde plimbare [i de s`li comune. Sub ochii tuturor,fiecare face ca la el acas` […]“.

Unele observa]ii, cum ar fi cea cu necur`]eniasau cu o posibil` destina]ie mai bun`, s\nt valabile[i ast`zi. O dovad` c` Bucure[tiul nu s-a schimbatprea mult \n ultimii 150 de ani! A. P.

3 ,1 4 T E C A

13

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 ALTFE L DESPRE ALTCEVA

■ Într-o s\mb`t`, la Biblioteca „Hasdeu“, osecven]` halucinant`: cei c\]iva cititori se mi[cauca teleghida]i printre rafturi, privind nu cotoarelec`r]ilor, ci spa]iul gol dintre rafturi, prin care tre-ceau scurt cu m\na, \ntorc\ndu-se brusc sau f`c\ndsemne spre bibliotecara-[ef` care-[i pierduseochelarii [i nu putea „func]iona“. Deznod`m\ntula fost pe m`sura scenei: [efa de la „Hasdeu“ r`s-punde la telefon [i scoate un strig`t de bucurie-u-[urare-surpriz`: ochelarii at\rnau de planta orna-mental` din fa]a bancului de primire. Adic` acolope unde trecuser` to]i \nainte de a intra \n biblio-tec` [i de unde se coordona, meticulos, ac]iuneade cùtare. S. S.

■ Dac` mai demult produc`torii unei teleno-vele române[ti, \n combina]ie cu o firm` de lac-tate, lansaser` un concurs pentru m\nc`torii mar-garinei respective, av\nd drept premiu partici-parea lor, ca actori, \n telenovela propriu-zis`,Paulo Coelho a lansat recent un proiect prin careecranizarea romanului sù Vr`jitoarea din Por-tobello va depinde de 15 scenari[ti, selecta]i dinr\ndurile cititorilor. Interactivitatea, se pare, a de-venit sufletul comer]ului: fie c` e vorba de film, fiec` e vorba de carte, consumatorilor li se g`se[teun rol. S. G.

■ Juriul Premiului Goncourt a adoptat, la\nceputul lunii trecute, o modificare a regula-mentului care impune membrilor Academiei olimit` de v\rst` de 80 de ani. François Nourissier(\n v\rst` de 80 de ani) a fost primul care s-a con-format, retr`g\ndu-se din juriu; Daniel Boulanger(86 de ani), bolnav, s-a retras [i el. Reforma carevizeaz` \ntinerirea Academiei Goncourt s-a oprit\ns` aici. Pentru c` Robert Sabatier, Jorge Sem-prun (ambii \n v\rst` de 84 de ani), Michel Tour-nier (83 de ani) [i Edmonde Charles-Roux nu dausemne, deocamdat`, c` ar vrea s` demisioneze.„C\nd va veni acea zi \n care o s` m` simt obosit`,cu siguran]` o voi face“, a explicat decana de v\rs-t` a juriului. „E parc` mai \n form` ca nicioda-t`…“, a conchis, ironic, revista Lire. M. M.

■ Scriitorul german Peter Schütt, n`scut \n1939, de religie luteran`, [i-a petrecut copil`ria \nzona de ocupa]ie britanic` [i a fost impresionat deprezen]a solda]ilor musulmani din India. La 19 anise converte[te la catolicism. Apoi ajunge \n DKR(partidul comunist german), de unde pleac` \n

1988, dup` un conflict generat de politica lui Gor-baciov. În 1991, devine oficial membru al comu-nit`]ii islamice din Germania. Sper` c` aceast` ul-tim` op]iune „va fi pentru toat` via]a“. Depinde.M. B.

■ Am g`sit, \ntr-un text, o foarte original`prescurtare a numelui lui Christos: nu „Ch.“, nu„Hr.“, ci „I. Hristos“. Bine c` autorul textului nusuferea de manii func]ion`re[ti, \nc\t s` adauge [iini]iala Tat`lui. C. C.

■ Intrat` de multi[or \n folclorul intelectual [icircul\nd cel mai adesea \n forme orale, ideea cumaimu]a [i ma[ina de scris \i apar]ine matemati-cianului Émile Borel, care \n articolul „Mecanic`statistic` [i ireversibilitate“, ap`rut \n Journal dePhysique (vol. 3, nr. 1, 1913), scria: „S` ne \nchi-puim un milion de maimu]e dresate s` loveasc` la\nt\mplare clapele unei ma[ini de scris [i c` acestemaimu]e dactilografe, sub supravegherea unorcontramai[tri ne[tiutori de carte, ar lucra din greu,zece ore pe zi, la un milion de ma[ini de scris dediferite tipuri. Iar contramai[trii ne[tiutori de cartear aduna foile scrise [i le-ar lega \n volume. Dupùn an, aceste volume ar cuprinde copia exact` ac`r]ilor de orice fel [i \n orice limb` p`strate \n celemai bogate biblioteci ale lumii“. Dac` a[a ceva ar ficu putin]`, mi-ar pl`cea ca maimu]ele-Menard s`rescrie, printre pic`turi, dou` titluri minunate aleveacului al XVIII-lea: 1) Francesco Algarotti, New-tonianismul pentru doamne sau Dialoguri de-spre lumin`, culori [i atrac]ie; 2) André-FrançoisBoureau-Deslandes, Reflec]ii despre marii oa-meni care au murit glumind. D. S.

■

Poezia electronic`Ambroise Barras

© A

dria

n D

amia

n

15

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

Poezie electronic`, poezie informatic`,poezie generativ`... numeric`, automat`...? amavut o problem` cu titlul pentru c` genul literar\n discu]ie nu are \nc` un nume consacrat [istabil; am vrut s` fie simplu [i clar; am convenitasupra formulei:

a*b:c{d[e]-p}oetryEa se refer` la:a-poetry: varia]ie etimologic` inspirat` de

tradi]ia aristotelic` a poeticii, preia din greac`pe a-, prefix privativ [i poiesis, crea]ie. Numelear putea simboliza non-poeticitatea acestui nouc\mp al crea]iei literare contemporane, undecuv\ntul e \nlocuit de circuitul electronic, deecranul catodic, de Internet...

b-poetry: varia]ie acronimic` I, de la r`-d`cina bit-, binary poetry. Aduce \n prim-planalian]ele suspecte ale poeziei cu caracterul ar-tificial al limbajelor [i al semnelor informatice.

c-poetry: varia]ie acronimic` II, invent\ndprefixul c-, pentru poezia instrumentalizat`, de-pendent` de computer? Aceast` ma[in` uni-versal` a devenit (sub ochii no[tri neaten]i, poa-te, obi[nui]i s` socoteasc` drept literatur` doarceea ce mo[tenim de la „Homer [i al]i autori“)un adev`rat cyber-poet, amestec\ndu-[i codu-rile cu vocea excesiv de liric` a inspira]iei poe-tice omene[ti.

d-poetry: varia]ia acronimic` III trimite lapoezia digital`, ivit` din v\rful degetelor b`t\nd\n clapele unei tastaturi ce \nlocuie[te pana-sti-loul-creionul-pixul pe h\rtie [i degetul pe nisip.{i la digitalizarea informa]iei pe care era elec-tronic` o impune, la nivel global.

e-poetry: electronic poetry.

Înainte chiar de literatura sau de arta care sena[te din \ncruci[area omului cu computerele,limbajul uman \nsu[i se-ncurc`-n termeni vechirefolosi]i metaforic, cuvinte noi [i barbarismevesele c\nd e s` numeasc` aceast` nou` realita-te, cu virtualit`]ile ei cu tot. Ezit`rile noastre ter-

D O S A R

«Od`», in A leer (Antilogia Laboríntica)(3 capturi de ecran, 18 octombrie 2007,http://www.refazenda.com/aleer/)

16

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8D O S A R

minologice se ivesc din aceast` plaj` de apro-xim`ri, care iese din valurile vremii sub ochiino[tri. De mai bine de 20 de ani, se \nmul]escnumele cu care se \ncearc` a da seam` despreamestecul ma[inilor informatice \n domeniulrezervat crea]iei poetice: poezie pe calculator,poezie informatic`, automatic`, numeric`, di-gital`... Apelativele posibile (incomplete, fiecare\n parte) caut` s` circumscrie \ntrebuin]area pecare unii arti[ti o dau tehnologiilor digitale aleinforma]iei [i comunic`rii. Pentru c` ei nu semul]umesc s` se foloseasc` de instrumenteleinformatice (computer, dischet`, CD-ROM,DVD, re]ea, Internet) ca de un mediu de edi-tare [i de difuzare, ca de un suport (mai actual,mai simplu, mai economic dec\t h\rtia) pentruproduc]iile lor poetice. Dup` cum nu s\nt in-teresa]i nici de imaginarea unor istorii roma-ne[ti despre computere care scriu literatur`,cyborgi cu suflet liric [i androizi cu personalit`]iaccentuate. (Ceea ce s-ar numi, simplu, „te-matizarea literar` a invaziei computerelor \nsfera umanului“. SF? Mai s\nt aceste produc]iiSF? {i dac` nu, c\nd au \ncetat s` mai fie?). Nu,ei scriu poezie. Altfel. Cum?

Altfel, mai \nt\i, pentru c` nu orice text lizibilpe un ecran de computer e, prin aceasta, litera-tur` electronic`. E – subtil` nuan]` – „literatur`\n format electronic“! Numeroase situri webofer` azi posibilitatea de a publica online crea]iiliterare, care nu mai depind de circuitele tra-di]ionale ale distribu]iei c`r]ilor. Imediat ce s\nteditate, textele s\nt deja disponibile pe serverespecializate de Internet: dar ele nu s\nt, astfel,

nici informatice, nici digitale. Nimic nu le dis-tinge, la nivelul structurii discursului ori al in-ten]iei autorilor lor, de ceea ce ar fi fost ele peh\rtie: se citesc pe ecran [i pot fi imprimate f`r`pierdere de informa]ie. Pot trece pe h\rtie, din-tr-o mi[care de mouse [i un icnet de impri-mant`, rea[ez\ndu-se \n forma textului tip`rit,clasic` [i lini[titoare pentru mul]i dintre noi.

Poe]ii digitali \[i \ntemeiaz` \n schimb crea-]iile pe modific`rile aduse de unealta-suportul-ma[in`ria computerului \n proiectul operei, \ntextura [i \n receptarea sa. Arta aceasta e di-ferit`: crea]iile lor nu pot fi convertite \n nici unalt dispozitiv dec\t cel digital. Apoi, o dimen-siune particular` a operelor respective mode-leaz`, \n ele, reprezentarea condi]iilor – digitale– ale propriei geneze. Ca propuneri de art`, o-perele digitale solicit` diferit „cititorul“, obli-g\ndu-l s` ]in` cont de mediul electronic \n re-ceptare, \n interpretare.

code poetryComputerul e programabil [i execut` ins-

truc]iunile codate care \i spun, pas cu pas, sec-ven]a de opera]ii ce trebuie \ndeplinite cu da-tele care i se dau spre procesare. Este „orbirea“lui, repro[at` de unii detractori ai ma[inii infor-matice. A[a c`, \nainte chiar de a fi un execu-tant, computerul este cititorul unui „text“ as-cuns, scris \ntr-o limb` („limbaj de progra-mare“) cu caracteristici morfologice, lexicale [isintactice evident artificiale. Un prim tip de

■ Ambroise Barraseste fondatorul grupului

experimental Infolipo;conduce, la Universitatea din

Geneva, un atelier dedicatacestor noi practici artistice.În iunie 2007, a prezentat laBucure[ti (la Colegiul „Noua

Europ`“) [i la Cluj (laGaleria „Plan B“)

performan]a de art` digital`Recouvrements/Noise.

Postscape de Ambroise Barras

17

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 D O S A R

poezie electronic` ar consta, astfel, \n a l`sa s`transpar` la suprafa]a textului lizibil urmeleacestui alt text care este codul executabil: struc-turi algoritmice, cuvinte rezervate sau impuse,punctua]ii func]ionale, care contamineaz` \nconsecin]` nivelul natural, al limbii omene[ti.De pild`, \n textele poetice ale lui Mary-AnneBreeze (Mez, Australia) se ivesc formele in-comprehensibile ale unui program-surs`,balizele html de marcaj, cifrele hexazecimale aleunui soft compilat. Cod reprezentat, expus lec-turii ca un palimpsest, cod ce [i-a pierdut efi-cien]a „ma[inic`“, versul acesta „nou“ las` s` seghiceasc` o nou` form` de performativitatepoetic`; ea nu mai permite nici m`car oanalogie, cu at\t mai pu]in o asem`nare, culimbajul uman:

____---0111010010//The 0&1 C0mmandmentz1.0 $U shell 0hbey the linez & linkz 0v the

K0dE.1.1 $U shell kn0tt go 4th N ed-1T with0ut th

n0-ledge 0v the K0De.____---01110010«SigN++CommanD»,.::...:the DataH In-

pho[mill]ennium:.:..:

(http://tracearchive.ntu.ac.uk/writers/sanford/my_millennium/Inphoe/SigN++CommanD.htm)

Într-un asemenea poem, gestul creatortrimite palimpsestic la constituen]ii fundamen-tali ai unuia din cele mai celebre texte ale cul-turii noastre (poruncile primite de Moise), c`-ruia pare s` \i rejoace, parodic, virtualit`]ileelectronice [i s` \i descopere caracteristici ui-tate: cifrele binare se amestec` \ntr-un [ir de ca-ractere pentru a trasa un 0 sau un 1, adresareapersoanei a doua (you, \n englez`) scris` cumse pronun]`, U, este prefixat` ca [i cum ar fi ovariabil` informatic`, imperativul englezesc seconjug` \n «shell»-program, … «$U shell kn0tted-1T». Mesajul trimite \n primul r\nd la mediullui de manifestare, cele 10 (1 [i 0) porunci bi-

Autori:Annie Abrahams <http://www.bram.org>Jim Andrews <http://www.vispo.com>Giselle Beiguelman <http://www.desvirtual.com>Simon Biggs <http://hosted.simonbiggs.easynet.co.uk>Augusto de Campos<http://www2.uol.com.br/augustodecampos/home.htm>John Cayley<http://homepage.mac.com/shadoof/net/in/>Florian Cramer <http://userpage.fu-berlin.de/~cantsin/permutations/index.cgi>Luc Dall’Armellina <http://lucdall.free.fr>Alexandre Gherban <http://gherban.free.fr>Aya Karpinska <http://www.technekai.com>Jim Rosenberg <http://www.well.com/user/jer/>Alexandra Sæmmer <http://www.mandelbrot.fr>Éric Sérandour <http://www.serandour.com>

18


blice enun]\ndu-se ca 0&1 instruc]iuni de pro-gramare. Desigur, posibilitatea de a cita un frag-ment din textul lui Breeze \n dosarul de fa]`este o dovad` a faptului c` el nu este ireductibilnumeric. Dar asemenea forme de scriere poe-tic` – prin coduri [i linii de programare simbo-lizate – reprezint` cel mai bine calit`]ile textuluielectronic: operant [i semnificant, deopotriv`.Codul, tratat ca un adev`rat text, se ofer` astfellecturii [i figureaz`, totodat`, procesul deapercep]ie estetic` realizat de aceasta.

Dar se poate construi [i un text-cod capabils` controleze literalmente procesul produc]ieipoetice – aceasta este miza unui alt mod de ascrie literatur` electronic`, pe care speciali[tii \lnumesc

generative poetryÎn 1950, Alan A. Turing, \ntemeietorul infor-

maticii moderne, definea condi]iile pentru aafirma c` o ma[in` manifest` o form` de inte-

ligen]`. Spre a aprecia capacitatea ei de a g\ndi– can machines think? –, el evoca posibilitateade a testa capacitatea acesteia de a scrie un so-net. De atunci, s-au \nmul]it \ncerc`rile care am-bi]ionau s` aduc` un calculator \n situa]ia de agenera un text ale c`rui calit`]i literare ar putearivaliza cu acelea ale unui text scris „de m\n`“:strategiile variaz` c\nd este vorba de a \ncurcacititorul, de a-l induce \n eroare asupra originiiartificiale a textului, de a-l surprinde cu fine]easimul`rii procesului crea]iei poetice.

Cu toate acestea, la o privire mai atent`, in-teresul nu const` at\t \n textul produs de ase-menea generatoare electronice, mai ales c` elenu se mul]umesc niciodat` s` scrie un singurtext, ci \n faptul c` ele promit cititorului (re-pede extenuat, ucis de efort...) un capital a-proape inepuizabil de variante textuale. O sut`de mii de miliarde de poeme, o eternitate deepitalami, p + 1 people... Acesta este poten]ia-lul anun]at \nc` din titlu de c\teva dintre celemai faimoase opere literare cu generare auto-mat`. Ele par s` nu se intereseze de text \n sine,

Colective/Festivaluri/Expozi]ii

ELO, electronic literature organisation < http://eliterature.org>ELO promoveaz` [i faciliteaz` scriitura, publicarea[i lectura literaturii electronice, adic` a aceloropere care se \ntemeiaz` pe capacit`]ile deschiseprin dispozitivul informatic. Ofer` un repertoriufoarte vast de opere accesibile \n re]ea.

E-poetry <http://www.epoetry2007.net>E-Poetry este o manifestare bienal` de poezie di-gital`. Autori, critici [i teoreticieni din lumea \ntreag`\[i prezint` aici noile inven]ii. Joac` un rol esen]ial \ndezvoltarea acestui nou c\mp literar.

E-critures <http://www.e-critures.org>E-critures se pretinde agitatorul vigilent [i exigent alliteraturii informatice, digitale, electronice. G`z-duie[te opere, texte, anun]uri noi legate de acestdomeniu.

Infolipo <http://www.infolipo.org>Întemeiat \n vremea dep`rtat` c\nd computerele„erau trase de cai“, atelierul de cercetare Infolipo[i-a croit drum de-a curmezi[ul informaticii prea co-merciale sau prea [tiin]ifice. El caut` s` apropietehnologiile digitale de reflec]ia vag` asupraliteraturii [i a crea]iei artistice: dispozitivul informaticar trebui s` ofere un c\mp estetic inedit, unde se potre\nnoi experien]ele de crea]ie.

p0es1s <http://www.p0es1s.net>p0es1s este un concept de expozi]ie [i de colocviuaplicat formelor electronice ale crea]iei literare. Auavut loc 4 edi]ii, documentate pe site, dimpreun` cuoperele expuse [i comunic`rile prezentate.

Transitoire observable <http://transitoireobs.free.fr>Transitoire observable este un grup de arti[ti digitali,fondat \n 2003 \n jurul lui Philippe Bootz.Consider\nd c` [i-a atins toate obiectivele, grupuls-a dizovat la 6 decembrie 2007. Sic transit gloriaartis digitalis.

„Arta viitorului va fiimpersonal` [i [tiin]ific`.“

GUSTAVE FLAUBERT

„O tehnologie suficient de avansat` nu poate fideosebit` de magie.“

ARTHUR C. CLARKE

19


pentru a experimenta \n schimb \nc`rc`tura es-tetic` a num`rului (excesiv), a varia]iei (infinite)[i a procesului de generare \nsu[i, oferite sprereprezentare. Acolo unde poemul-cod (thecode-poem) propunea spre lectur` ni[te in-struc]iuni de programare ale unui cod virtualexecutabil, poezia generativ` \i ofer` cititoruluispectacolul programului sù de generare \nac]iune. Deplasarea de accent este remarcabil`.Procesul creator ca atare devine oper`(literar`), independent de rezultatul sù. C\tdespre poetul generativ – poetul programator– el lucreaz` la punerea \n scen` a procesuluigenerator mai degrab` dec\t la programarea ge-ner`rii algoritmice de texte poetice. Cititorul, \nsf\r[it, resimte ame]eala – sublim` – a ceea cedep`[e[te simpla lectur` a unui poem astfel ge-nerat: lectorul asist`, ca spectator, la transfor-marea radical` a raportului sù cu opera poe-tic`. Lectura este conceput` ca o activitate per-ceptiv` inedit`, hibrid`, paradoxal`, cu at\t maicomplex` cu c\t inten]ia proiectului poetic esteconvergent` cu interven]ia mediului de pro-gramare. Astfel ajungem la

dynamic poetrycare se ofer` cel mai bine recept`rii pe un

ecran sau \n proiec]ie luminescent`. Poezie ani-mat` (ca [i „desenul animat“), calit`]ile sale ]inde ecran: ca suprafa]` de afi[aj, ecranul e des-tinat privirii-de-imagini mai degrab` dec\t lec-turii-de-texte. Suport de refrac]ie, ecranul nup`streaz` nici o urm` a semnelor mobile care seafi[eaz` pe suprafa]a sa. În descenden]` direct`din poezia vizual` a anilor ’60, creatorii de poe-zie animat` pun \n scen`, astfel, secven]e stro-fice unde cuvintele/imagini ivite din profun-zimile ecranului s\nt transcodate, transcrise,transferate, transfigurate, transformate, trans-gresate, translatate, transliterate, transmodu-late, transplantate, transportate, transpuse,transsubstan]iate, transvazate, tra(ns)versate,tranzitate de propria lor subst(r)an](s)`.

Mo[tenitoare ale poeziei concrete braziliene[i germane, operele lui André Vallias (www.andrevallias.com), de exemplu, joac` pe aceast` Jean-Pierre Balpe et Grégory Chatonsky [2007].

Peoples, «1636 + 1 people, existence d'IsauraCalderon» (3 capturi de ecran, 18 octombrie 2007,http://www.incident.net/works/peoples/)

20


nou` scen` poetic` performan]a verbivo-covizual` a semnului dinamic: lectura Odeisale, para Age de Carvalho, este modelat` deritmul apari]iei, mobiliz`rii [i dispari]iei gra-femelor pe ecran.

Ecranul ca pagin` a poemului concret sus-pend` orizontala versului, ce se poate \ntindepe \ntreaga lui suprafa]`. Ecranul permite, deasemenea, simularea profunzimii, a treia di-mensiune a spa]iului, unde s\nt retrasate liniilede perspectiv`, ca pe o scen` teatral`. În sf\r[it,ecranul cadreaz` o durat`, cea a epifaniei poe-mului conceput ca un adev`rat montaj secven-]ial, care \[i declin` aici fazele demonstrative,construind enun]ul final al odei: „poesia ñimporta o q“, c`reia o ultim` anima]ie \i [tergeurma de pe ecran. La fel de mobil` ca [i eve-nimentul poemului, lectura de pe ecran este oactivitate cognitiv` complex`, unde contem-plarea nu vrea s` cedeze pasul cititului, undeaten]ia alunec` \n distrac]ie, unde interpretareadepinde de capacitatea de a reac]iona la so-licit`rile interactive ale programului.

Recunoa[tem aici o calitate \mp`rt`[it` deorice poezie electronic` – dar poate nu e dec\to form` mai evident` pentru ceva ce carac-terizeaz` crea]ia poetic` \n general – care cons-t` \n re-programarea activit`]ii de lectur`, con-vertit` \ntr-o serie de comportamente percep-tive [i reactive diversificate: a vedea, a auzi, asim]i, a resim]i, a privi, a asculta, a apuca, a con-trola... Proiect ce caracterizeaz` ultima mo-dalitate de manifestare a literaturii electronicede care ne ocup`m aici, numit` de obicei

interactive poetryEa promoveaz` tocmai interven]ia citi-

torului \n procesul de compozi]ie, dac` nu alpoemului \n sine, m`car al lecturii, punctuale,pe care el o face asupra poemului. Utilizareaconceptului de interac]iune se arat` a fi obli-gatorie pentru tot ce prive[te artele [i noile me-dii electronice. Într-o defini]ie abia schi]at`,este vorba despre implicarea sub cele mai va-

„Singurul r`mas pe dinafar` \n aceast` revolu]ie a computerelor este poetul.“

BETTY ANN KEVLES

„Numai o ma[in` poate aprecia o poezie scris`de o alt` ma[in`.“

ALAN TURING

riate forme a destinatarului (operei) \n procesulde dezvoltare a acesteia.

În consecin]`, „interactorul“ (care nu mai eun „simplu cititor“, dar nici un „autor de gradulal doilea“) este factorul ce determin` alegeriledin poten]ialul operei; el contribuie mai \nt\i larealizarea unui precipitat perceptibil al operei(un „produs operat“ al interac]iunii). Este ac-cep]ia cea mai frecvent` a interac]iunii poetice:cititorul unui poem interactiv poate fi pus s`adune datele acestuia din urm`, s` le separe \ninteriorul unei paradigme, s` declan[eze sau s`modifice o anumit` faz` generativ`, o anumit`secven]` animat`... De pild`, interve]iile inte-ractorului \n Soundpoem 6 (http://joerg.piringer.net/index.php?href=soundpoems/soundpoem6.xml) hr`nesc literalmente poemulai c`rui constituen]i tipografici [i sonori disparaltminteri entropic (autorul, Jörg Piringer,

avertizeaz`: „feed the letters, if they are all deadpress reload to restart“).

Cititorul se vede provocat s` \[i compun`propria sa raportare la oper` (propria sa lec-tur`): el nu se mul]ume[te s` consume pur [isimplu semnele la constituirea c`rora con-tribuie propria lui activitate. Face mai mult de-c\t at\t: \[i adapteaz` lectura profilului mereu va-riabil al operei. A citi \n interac]iune \nseamn` aac]iona asupra lecturii. Astfel, spectatorul cons-truie[te spectacolul propriei sale interac]iuni cuopera poetic`. Specular`, deci spectacular`(lectura oferit` ca spectacol), activitatea de lec-tur` este opera realizat` de poezia electronic`.Meritul minim al acesteia din urm` este de aredefini at\t statutul crea]iei [i natura textului,c\t [i modalit`]ile de a citi poezie.

■

21


Reading Brian Kim Stefans

BKS s-a afirmat ca poet al noilor medii electronice prin publicarea, \n UBU (http://www.ubu.com), a poe-mului animat The Dreamlife of Letters (1999), \n care propune o nou` interpretare – pe ecran – a posi-bilit`]ilor deschise de poezia concret`, \ncep\nd cu anii ’50, a cuvintelor emancipate de constr\ngerile sin-taxei, a semnelor desf`[urate pe suprafa]a paginii, a tipogramelor semnific\nd prin materialitatea corpuluide liter` etc.Descenden]a formulei sale artistice din poezia concret` a unor Eugen Gomringer, Decio Pignatari sau Au-gusto De Campos constituie o prim` explica]ie a raporturilor dintre noile dispozitive electronice, implicatede crea]iile sale poetice: folosind toate culorile paletei grafice, afi[ajul cuvintelor sale aprinde literalmentenoaptea ecranului, anima]ia lor deseneaz` trasee \n secven]e ritmate, dispunerea textului ocup` \ntreg spa-]iul de simulare al ecranului. Astfel, versurile catrenului original din Winter Was Hard (http://www.arras.net/kluge/_FILES/winter_was_hard/) pulseaz` \n ritmul interac]iunilor cititorului, dup` cum baleiajul stro-boscopic al unui Poem for airports (http://www.arras.net/kluge/_FILES/please_think_again/) ritmeaz`\n jeturi de lumin` rapide cuvintele ce se [terg imediat de pe suprafa]a ecranului. Gestul poetic exploa-teaz` aici un regim estetic propriu semnelor vizuale [i cinetice.În privin]a materialului textual, poemele sale electronice se revendic` de la sampling-ul propriu culturii tech-no: enun]urile s\nt alc`tuite din texte g`site, recuperate, degradate. BKS are o adev`rat` propensiune pen-tru „furtul de texte“, „reciclarea unor fragmente“ str`ine lui. Ready made texts, texte aduse de oriunde, pecare numai virtuozitatea dispozitivului electronic al manifest`rii lor le configureaz` ca pe o experien]` es-tetic` original`. Textul nu e destinat lecturii, \n poemele electronice ale lui BKS. La r`scrucea dintre ra-dicalitatea estetic` a poeziei concrete [i virtuozitatea dezvr`jit` proprie culturii techno, opera lui BKS pune\n discu]ie modalit`]ile de receptare, prin ilizibilitatea sa. Poate fi consultat` pe site-ul: http://www.arras.net. (A. B.)

Radu Bagdasar, Informatica mirabilis.

Arta [i literatura de calculator(Editura Dacia, 1982).

Prima sintez` româneasc` \n domeniu

22


De obicei, c\nd se vorbe[te (române[te) de-spre acest nou mod de a scrie poezie, se con-fund` arta pentru care mediul electronic esteireductibil [i „poezia pe calculator“, unde ma-[ina ofer` doar suportul electronic unor textece pot fi, altminteri, imprimate f`r` pierdere desens (v. http://hyperliteratura.reea.net, „blog li-terar alternativ“, care \ns` practic` o literatur` \nforme clasice, singurul lucru nou fiind suportulde editare). Nu s\nt, a[adar, „literatur` (saupoezie) electronic`“ multele c`r]i electronice,paginate precum cele adev`rate, doar c` ne-tip`rite (precum cele de la www.liternet.ro, o a-dres` deja prestigioas` \n acest domeniu). Nuapar]in acestor noi specii literare, \n pofida uti-liz`rii neglijente a atributului de „electronic“c\nd se vorbe[te despre ele, nici scrierile carefac din calculator o surs` de inova]ii tematice;din aceast` categorie fac parte unele din suc-cesele ultimilor ani: volumele lui Adrian O]oiu,Chei fierbin]i pentru ferestre moi. Carte de cal-culatoare pentru spirite literatoare (1998),St\ng`cii [i enormit`]i. Carte de calculatoarepentru spirite literatoare (1999), respectiv An-drei Codrescu, Mesi@ (trad. româneasc` –2006). Critica a salutat, impropriu, ca „poeziepe computer“, cartea Andei C`dariu, Lovem@ilproject (LiterNet.ro, 2005), ce ofer` o versiuneimprimabil` la cap`tul lecturii pe ecran – defapt, este o poezie destul de clasic` \n formulelesale, sprijinindu-[i noutatea pe lexicul [iimaginarul \mprumutate din domeniul po[teielectronice.

La capitolul „st\ng`cii grìtoare pentru sta-rea de confuzie“, [i fiindc` prietenul meuGoogle.ro insist` asupra lui, amintesc aici un

soft românesc de scris poeme cibernetice, carepoate fi achizi]ionat online (de la www.inforapart.ro, cu 18,99 EUR; copyright 2004).Programul CyberPoems (http://www.cyberpoems.inforapart.ro/ ) este prezentat, im-propriu, dar cu aplomb, ca o premier` mon-dial` \n domeniu; poezia este \n]eleas`, aici, totca un text scris, imprimabil, bidimensional [ifinit („clasic“, adic`), doar c` scris cu ajutorulcomputerului, \n func]ie de o minim` selec]ietematic` [i lexical` a utilizatorului (dori]i unpoem... de dragoste, ...de desp`r]ire etc., utili-z\nd cuvintele..., evit\nd cuvintele... etc.). Înmod evident, problematica literaturii elec-tronice este necunoscut` programatorilor Info-rapart, care mai ofer`, online, softuri de ges-tiune [i „produse de contracep]ie natural` [imanagement al vie]ii sexuale“.

Exist`, \n sf\r[it, c\]iva arti[ti români, precumKiss Pal Szabolcs (v. mobius.htm, www.context.ro/inserts.htm#), Delia Popa (5+20 Words,http://offset.underconstruct.com/2005/) sauAlexandru Gherban (membru al grupuluiTransitoire observable, http://gherban.free.fr),ale c`ror crea]ii artistice electronice, din dome-niul artelor vizuale, folosesc inclusiv texte, adu-c\nd \ntre parametrii lor elemente de ordinul li-terarului (figuri de limbaj, cli[ee narative etc.);dar ceea ce creeaz` ei con]ine texte exclusiv \nenglez` sau \n francez`, dup` [tiin]a noastr`.Poezia electronic` \n limba român` r`m\ne deinventat. Dovad` c` \ntre românul cel n`scutpoet [i legendarul român softist de geniu \n-t\lnirea \nc` nu a avut loc...

■

Ioana Bot

Poezia electronic`româneasc`

■ Ioana Bot estespecialist` \n literatura cu

form` fix` (Sensuri aleperfec]iunii. Literatura

cu form` fix` ca \ncercareasupra limitelor limbajului,

Casa C`r]ii de {tiin]`, Cluj,2006). A studiat la

Universitatea din Geneva,particip\nd la proiectul„Infolipo Panopticon, o

lectur`“ (2002). Pred`literatur` român` modern`

la Universitatea „Babe[-Bolyai“

(http://www.lett.ubbcluj.ro/ioana/index.html).

Proiecte comune: unDic]ionar al literaturii cu

constr\ngere, ascensiuni \nAlpi \n cùtarea marmotei

albastre, \nv`]area reciprocà graiurilor locale (some[ansuperior, respectiv valaisande sus), re]ete de buc`t`rie

pentru fini cunosc`tori [ip`rin]i dispera]i, traduceri,

c`r]i-obiect pentru copiiicrescu]i f`r` televizor \n

cas`.

23


În termeni tehnici, parcurgerea unui textelectronic (sau hyper-text) se realizeaz` princonectarea opera]ional` a unor blocuri [i re]elede informa]ii, segmentate \n unit`]i minimale.Pentru a „citi“ un hyper-text, trebuie s` acces`m„leg`turile“ sale. O leg`tur` (link) stabile[te untraseu de urmat \ntre nodul-ancor` (anchornode) [i cel de destina]ie (destination node) alhyper-textului. Practic, link-urile reprezint`ni[te comenzi ata[ate unor cuvinte dintr-o pa-gin` electronic`, av\nd func]ia de a le bran[a laalte cuvinte din alte pagini similare. Dac` uti-lizatorul acceseaz` unul dintre cuvintele res-pective, i se deschide o nou` sec]iune a textuluielectronic, cu acelea[i caracteristici. Leg`turahyper-textual` constituie deci reprezentareaelectronic` a unei rela]ii dintre dou` segmentede material textual care se conecteaz` deo-potriv` pe ecranul computerului [i \n minteacititorului.

Textul electronic poate fi \nso]it [i deilustra]ie electronic` (hyper-media), aceastadin urm` stimul\ndu-i cititorului facult`]ile sen-zoriale \n timpul lecturii. De exemplu, semneleliterale ale hyper-textului pot fi \nso]ite de le-g`turi sonore, de imagerie grafic` sau video.Toate \ncurajeaz` o form` de receptare sin-tetic` [i sinestezic`.

Cu toate c` pare \ncremenit pe suprafa]aecranului de calculator, hyper-textul presupuneun mod de lectur` \n ad\ncime, adic` pe unnivel infra-textual [i infra-iconic. Lectura \nad\ncime (3-D sau la interfa]`) se realizeaz`dincolo de planul ecranului, prin desfaceri \n-d`r`tul textului ini]ial. Printre metaforele pecare teoreticienii hyper-textuali le \ntrebuin-]eaz` pentru a ne ajuta s` vizualiz`m structura„din spatele“ ecranului, se num`r`: re]eaua, dia-grama arborescent`, sertarele, setul de cutii chi-neze[ti. Astfel de modele structurale au fost a-

plicate [i textelor scriptice (bi-dimensionale, ti-p`rite pe suport de h\rtie [i numite, conven-]ional, tradi]ionale), cu prec`dere romanelor.

Deschis, dinamic [i variabil, hyper-textul \iofer` cititorului-utilizator largi libert`]i de op-]iune, orientare [i deplasare. Utilizatorul \[ipoate selecta [i schimba continu`rile din mers,pe m`sur` ce procesul lecturii se „ad\nce[te“,sau \[i poate construi de la bun \nceput un tra-seu preferat, pe care s`-l urmeze consecvent.Cu alte cuvinte, cititorul hyper-textual ajunge,\n primul r\nd, un co-autor al informa]iei pe ca-re o parcurge. Dar este, oare, acest mecanismde lectur` productiv` at\t de diferit de cel su-gerat de textul tradi]ional?

C\nd intervine un cititor „mai mult“ \n text:atunci c\nd acceseaz` fizic comanda hyper-tex-tual` a unui generator de e-poems (ca soft-ul dehaiku-uri al lui Luc Dall’Armellina, la adresa:http://lucdall.free.fr)? Sau atunci c\nd acceseaz`mental semnifica]iile unei poezii fixate pe pa-gina de h\rtie (cum ar fi... Duhovniceasc` deTudor Arghezi)?

R`spunsul r`m\ne, la r\ndul lui, deschis. Încazul textului electronic, lectura co-auctorial` a-pare direct [i concret, atunci c\nd, prin ap`-sarea unor butoane generatoare de comenzi, ci-titorul p`trunde \n hyper-text, adnot\ndu-l, co-ment\ndu-l sau cre\ndu-i noi leg`turi. În situa]iatextului tradi]ional, parteneriatul co-auctorialsurvine indirect [i virtual, prin conexiunile in-terpretative pe care cititorul le realizeaz` \npropria sa minte, folosind poten]ialul de sem-nificare al textului parcurs sau, dimpotriv`, ig-nor\ndu-l [i „rescriindu-l“ \n \ntregime. {i\ntr-un caz, [i \n cel`lalt, „citim“ interactiv, mo-del\nd permanent con]inutul lecturii noastre [il`s\ndu-ne, la r\ndul nostru, modela]i de acesta.

■

Ion Manolescu

Cum citim un text electronic?

■ Ion Manolescu este conferen]iar dr. la Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti. A fost bursier la „New EuropeCollege“ (NEC), 1996-1997 [i la Netherlands Institute forAdvanced Study (NIAS). A publicat volumeleAlexandru (roman, EdituraUnivers, 1998), No]iunipentru studiul textualit`]iivirtuale (Editura Universit`]iiBucure[ti, 2002), Videologia.O teorie tehno-cultural` a imaginii globale (Editura Polirom, 2003), O lume disp`rut`. Patru istoriipersonale urmate de un dialog cu H.-R.Patapievici (coautor, Editura Polirom,2004), Explor`ri \n comunismul românesc(coautor, vol. I-II, Editura Polirom, 2004-2005) [i Derapaj (roman, Editura Polirom, 2006).

25


Clarviziune politic`● Emmanuel Monnier: „Anticomunismul

este for]a de cristalizare necesar` [i suficientùnei relu`ri a fascismului“. (1946)

● Jean-Paul Sartre: anticomunismul este „un[obolan sc\rbos“.

● Pierre Daix: „Lag`rele de reeducare din U-niunea Sovietic` reprezint` des`v\r[irea suprim`riicomplete a exploat`rii omului de c`tre om“. (1949)

● Marie Claude Vaillant-Couturier: „Considerc` sistemul penitenciar sovietic e indiscutabil celmai de dorit \n lumea \ntreag`“. (1950)

● Jean-Paul Sartre: „Un anticomunist este unc\ine, nu renun] la convingerea asta, nu voi renun-]a niciodat`“. (1961)

● Jean-Paul Sartre: „Cet`]eanul sovietic pose-d`, dup` p`rerea noastr`, o \ntreag` libertate decritic`“. (1954)

● Maria-Antoinetta Macciocchi: „Mao Ze-dong este \n mod esen]ial antidogmatic [i antiau-toritar“. (1971)

● Philippe Sollers: „La Mao Zedong, materia-lismul [i dialectica ajung la un grad nemaiatins deprecizie, eficacitate, claritate“. (1974)

● Valéry Giscard d’Estaing: Mao Zedong –„farul g\ndirii umane“. (1976)

● Jean-Paul Sartre: „Un regim revolu]ionartrebuie s` se debaraseze de un anumit num`r deindivizi care-l amenin]`, iar eu nu v`d alt mijlocdec\t moartea. Întotdeauna se poate ie[i dintr-o\nchisoare. Revolu]ionarii din 1793 n-au ucis poa-te \ndeajuns“. (1973)

● Roland Leroy: „La originea nazismului seafl` ura fa]` de oameni. La originea comunismuluise afl` dragostea fa]` de oameni“. (1997)

(apud Jean Sévillia, Terorismul intelectual,Editura Humanitas, 2007)

● Marc Lambron: „Odat` cu refluxul secolu-lui XX, nu vom mai cùta eticheta pe cadavru, nu\l vom mai citi pe Aragon prin resentimentul celorcrispa]i de comunism sau de anticomunism, a-ce[ti fra]i care erau adev`ra]i gemeni“. (1997)

● Fidel Castro (apropo de slaba participare a]`rilor din fostul bloc sovietic la Festivalul Tinere-tului din Cuba): „E o lec]ie pentru mul]i. S` n`d`j-duim c` oamenii vor \n]elege ce \nseamn` re\n-toarcerea la capitalism: este lucrul cel mai groaz-nic care se poate \nt\mpla unei societ`]i, oricarear fi fost gre[elile comise de c`tre socialism“.(1997)

● Michel Tournier: „Ador Berlinul. S\nt pu]inpierdut, pentru c` m` obi[nuisem cu Zidul. E ca [icum ai scoate Sena din Paris“. (1998)

● Danielle Mitterrand: „Doamna Mitterranda explicat cu calm c` ]`rile din Europa central`n-au ie[it din totalitarismul comunist dec\t pentrua se lansa, «f`r` s` [tie, \n cùtarea unui alt totali-tarism, liberalismul, care [i-a impus predominarea\n lumea \ntreag`»“. (\n Le Monde, 1999)

● Jean-Claude Gayssot: „Nu am aderat la Par-tidul Comunist pentru dictatura proletariatului [inici pentru partidul unic. Nu [tiam nimic din toateastea“. (2000)

(apud revista Commentaire, rubrica „F`r`comentarii“)

■

D E C U PA J E

AlexandruC`linescu

26

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8R E C E N Z I I

Curtezana [i \ndr`gostitul

Ruxandra Cesereanu, Andrei Codrescu, Submarinul iertat

Editura Brumar, 2007

Una dintre cele mai interesante c`r]i de poe-zie ale anului 2007 a ap`rut \n eleganta colec]ie aEditurii Brumar [i a fost scris` de doi poe]i con-sacra]i, Ruxandra Cesereanu [i Andrei Codrescu,av\ndu-l ca prefa]ator pe Mircea C`rt`rescu, „ma-[inistul – \n expresia proprie – care ridic`, lent [isolemn, cortina, l`s\nd s` se desf`[oare \n fa]a pri-virilor dumneavoastr` un spectacol rar, derutant,pasionant, un peep-show metafizic ce v` va l`sa cur`suflarea tìat`“. Spectacolul este, \nt\i de toate,o premier` \ntruc\t e prima carte scris` \n româ-ne[te de Andrei Codrescu, scriitor emigrat \n1965 [i stabilit \n SUA, care a reintrat \n via]a noas-tr` literar` dup` 1990 cu traducerea mai multorvolume de proz` [i eseu, precum [i cu rubricas`pt`m\nal` din Dilema (veche). „O pianist` cup`rul din neverland [i un american cu o musta]`din transylvania“ dialogheaz` aici \ntre]es\nd fan-tasma unui submarin scufundat „ca s` uite de b`-tr\ne]e de moarte de sterpe]e de lehamite de plic-tis / dar mai ales de ceasornicul nes`tul dichisit cupicioroange din vis“.

Dac` fantasma este comun`, mijloacele [i di-rec]ia de mers s\nt diferite: vocea feminin` credec` „ce altceva dec\t himera era de cùtat pe funduloceanului“, \n vreme ce cealalt` revine st`ruitor la„realitatea care ne m`n\nc` degetele [i oasele“,„realitatea de aici [i acum“. Exist`, de altfel, unc\nt din cele 35 ale acestei epopei transatlantice [ivirtuale (poezia s`n`toas` are \ntotdeaunacheaguri de s\nge \n creier) de \nfruntare \ntre elcare afirm`: „vreau doar cuvintele limpezi / c`zutedirect din stele pricepi / vreau vorbele f`r` m`r-gele [i brizbizuri / f`r` confetti f`r` m`[ti ve-ne]iene / vreau un carnaval demachiat cu riduri [i

cearc`ne autentice / f`r` divaga]ii ochioase ori\ntors`turi bezmetice“ [i ea care \[i ap`r` leoninteritoriul oniric: „nu voi renun]a la vedenii colajenici la delirium tremens / de la care am c`p`tat t`-rie p\n` la os / nu voi renun]a la fibrele lunaticestihii opiomanii lactee / la vaporii mistici apo-calipsele hr`nitoare / nici la autostopul meu demerlin` cu efect de ser` blasfematoare / nici la va-gabondajul himeric“.

Tensiunea c`r]ii [i frumuse]ea ei aparte s\ntdate nu doar de acest turnir al poe]ilor ori de dia-logul livresc (submarinul „se scufund` din greuta-tea c`r]ilor din care este de altfel [i croit“), [i nicinumai de splendida imersiune \n anii copil`riei [iadolescen]ei, ci – mai ales – de felul \n care au-torii trìesc [i scriu atrac]ia existent` \ntre ei. Învreme ce ea este seduc`toarea sau, cu o figur` im-pus` de poezia Ruxandrei Cesereanu, curtezana,cea care are arta de a \ntinde mrejele amorului r`-m\n\nd \n afara plasei, el este \ndr`gostitul. Dincele „dou` stafii \ncle[tate“, ea (care avea „sex de\nger“) crede c` submarinul „era mai ales un bi-noclu de scotocit dup` lumile \nz`pezite din cre-ier“, „era jurnalul ei de vise relativ scandaloase /dar [i o carte de fr\nt oase chiar dac` nu reale ciabismale“, \n vreme ce el (interesat de un anume„magnetism sexual“) descoper` c` „drumul \n-tortocheat / al pasiunilor marine care m` adusesep\n` aici nu era dansul nostru / de dragoste inven-t\nd lumi \n spiralele luminoase ale jocului depoezie / ci numai moftul unei nimfe frumoase ca-re avea nevoie de nefiin]` / [i de iertare [i c` nusubmarinul cerea iertare ci ea \ns`[i“. Cartea este,altfel, [i confruntarea necru]`toare cu propria pa-siune devenit` iluzie amoroas`, din recuzita(dez)\ndr`gostirii nelipsind duio[ia, aten]ia, tan-dre]ea, umorul dus p\n` la sarcasm.

Împletind dou` voci puternice [i foartediferite, Submarinul iertat („construit de-a valmadin ]`nd`ri [i vise“, „un orient express cu odì si-gilate \n ap` / un montagne russe de unde-mi daudrumul cu vrednicie pentru ve[nicie“) ofer`, pel\ng` o poezie remarcabil`, [i o scufundare pri-mejdioas` (pentru cititor – \ntrem`toare) \n „pr`-pastia pe care at\ta timp am r\vnit-o“.

■Sanda Cordo[

L I T E R AT U R ~

28 lei

27

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 R E C E N Z I I

Un „precursor“: N.T. Or`[anu

N.T. Or`[anu, Satire, dic]ionar politic[i alte marafeturi de Bucure[ti

Editura Compania, 2007

Cu sprijinul unor istorici ai Bucure[tilor pre-cum Gh. Parusi sau Adrian Majuru, EdituraCompania a recuperat spectaculos un autor „mi-nor“ [i „excentric“ din secolul al XIX-lea: satiriculN.T. Or`[anu (n. 1833, Craiova – m. 1890, Negreni,jud. Olt). Discipol al popularului poet francez Jeande Béranger, gazetar de atitudine, ini]iator a nume-roase publica]ii umoristico-satirice cu titluri „dr`-ce[ti“ (Nihipercea, Ochiul Dracului, Sarsailètc.) [i cu atitudini critice deopotriv` la adresa con-servatorilor, a liberalilor [i a monarhiei, patriotunionist „de [coal` veche“, arestat \n numeroaser\nduri \n tinere]e, devenit ulterior func]ionar \nPoli]ie [i Justi]ie, director al Monitorului oficial,popularul autor a fost un personaj care a tocmitacid, pe versuri sau \n proz`, moravurile publice aletimpului sù. Calitatea filologic` a edit`rii acestuivolum-antologie, f`r` preten]ii cronologizante,este remarcabil`, iar contextualiz`rile – atractive [ioportune. Pentru alc`tuirea c`r]ii, au servit dreptsurse volumul de autor Opere satirice (1975),Dic]ionar politic (1908), textul autobiografic \nproz` O pagin` a vie]ii mele (1861), Misterele ma-halalelor sau Cronica scandaloas` a ora[ului…(1857). Textul \n versuri al lui Caragiale Marefarsor, mari gogomani, considerat de {erbanCioculescu „o inedit` pasti[` a poetului anti-dinastic N.T. Or`[anu“, \ncheie volumul, iar prefa]alui Petru Romo[an (cu o bun` sintez` bio-biblio-grafic`) [i nota asupra edi]iei semnat` de Adina Ke-nere[ dau seam` de profesionalismul polemic al\ntreprinderii. Situarea tipologic` a acestui „pre-cursor“, intelectual critic avant la lettre, este exac-t`: „N.T. Or`[anu face trecerea de la cronicile ri-mate ale \nceputului de secol XIX (povestea ma-vrogheneasc`, despre zaver`, despre cium`, me-

morialul focului mare) la ziaristica politic` de-vastatoare din ultimele decenii ale aceluia[i secol,constituind adic` puntea dintre poe]ii cronicari (Al.Beldiman, Pitarul Hristache, Zilot Românul, AntonPann) [i scriitorii-gazetari de la Hasdeu la Caragiale,Eminescu [i Vlahu]`. N.T. Or`[anu nu e nici istoric,nici poet, nici ziarist, fiind din toate acestea c\te ce-va, adic` un foarte bun scriitor satiric. Persist` \n fe-lul sù de a fi [i de a scrie memoria «omului vechi»,premodern, prerevolu]ionar. Omul \ns` trìe[te [iscrie dup` ruptur`, dup` Revolu]ia de la 1848. Prin-cipatele Române evolueaz` atunci rapid \n sensuldemocratiz`rii societ`]ii, care se \nso]e[te, din ne-fericire, [i cu o «democratizare» a valorilor morale“.C` simpaticul critic al politicianismului r`m\ne „ac-tual“ – nu \ncape vorb`, iar introducerea sa \n cir-cuit e de apreciat. Textele – fabulistice sau nu – al-c`tuiesc, \mpreun`, o mare cronic` rimat` a mora-vurilor bucure[tene de secol XIX, adev`rat b\lci alde[ert`ciunilor. Pline de verv` (inclusiv formal`),pitore[ti, corozive, savuroase, secven]ele s\nt ire-zistibile [i arat` un talent „plebeu“ autentic, evidentsubevaluat de esteticile prea elitiste. Totu[i, a facedin Or`[anu un „mare scriitor român necunoscut“mi se pare prea mult; girul lui N. Iorga (nu [i al cri-ticii moderniste) arat` mai cur\nd importan]a isto-ric` a acestui „popular propagandist“, identificattrup [i suflet cu „mul]imea“ bucure[tean` \n nume-le c`reia combate. Potrivit unei afirma]ii preaabrupte a prefa]atorului, „de prin 1965, Partidul [ipropagandi[tii sì au preferat net dogma «este-ticului» diferitelor «realisme» prea apropiate de rea-lit`]i ce puteau deveni oric\nd contondente“. S` fie,oare, acesta motivul pentru care, \n perioada de„utile recuper`ri“ a anilor ’70-’80, incomodul Or`-[anu „a s`rit sistematic din planurile editoriale“? M`\ndoiesc... Ceea ce nu se spune \n prefa]` e faptulc` Or`[anu a fost recuperat, pe ici-pe colo, \nc` dinanii ’50, \n (printre altele) culegerile „din literaturaantimonarhic`“.

Nu [tiu \n ce m`sur` volumul va aduce recon-siderarea valorii literare [i, mai ales, a importan]eilui Or`[anu, dar, cu siguran]`, el constituie o ex-celent` introducere alternativ` \n „intimitatea se-colului 19“.

■Paul Cernat

L I T E R AT U R ~

37,50 lei

edi]ie \ngrijit` de Adina Kenere[ [i Petru Romo[an

28


L I T E R AT U R ~

Un c\ntec de dragoste... pentru Islam

Salman Rushdie, Versetele sataniceEditura Polirom, 2007

În ciuda cli[eelor criticii, Versetele satanices\nt o nara]iune incomod` nu at\t prin con]inut,c\t prin construc]ie: trei secven]e diferite ca timp[i context cultural, unificate prin solu]ia ingenioa-s` a visului, cu personaje (sau doar nume) mi-gr\nd dintr-un decor \n altul. Doar citit simultan,suprapun\nd cele trei registre (Londra [i Bom-bay-ul anilor ’80, Jahilia/Mecca secolului al VII-lea,India rural` contemporan`, cu legende desprefete m\nc`toare de fluturi [i pelerinaje ale credin-cio[ilor care despic` – sau nu – apele m`rii), ro-manul „]ine“, \n ciuda senza]iei disconfortante dea nu putea controla firele nara]iunii [i a distan]eiincomode create \ntre cititor [i „lumea textului“care, cu tot „efectul de real“ al descrierilor, se sus-trage reprezent`rilor. {i totu[i, Versetele... trebuiecitite cu tandre]e, nu cu \nver[unare, \ntr-o lec-tur` care s` treac` dincolo de simplificatoareaprezentare mediatic` alb-negru spre polisemia deo frumuse]e aparte: un fluviu de pove[ti, „o mieuna [i \nc` una“, \n ritmul alert, cu umorul [i vervaistorisirilor orientale.

Un poem de dragoste... pentru fiin]ele hibri-de care s\ntem, „cu r`d`cinile \n vise, \n nori“,spunea Rushdie. Romanul nu e \ns` un spa]iu alhedonismului, ci un mediu ostil: prea terestru-in-cendiar pentru a-l m\ng\ia \n zbor, prea aerianpentru a-l str`bate „la pas“, prea fluid pentru a-lrespira. Nu e (numai) o istorisire care „s` te poar-te“ asemeni unui covor zbur`tor, ci un zbor „de-turnat“ care te arunc` dintr-o parte \n alta, c\ndaterizare for]at`, c\nd „umblare pe ape“, r`m\n\ndtotu[i o aventur` a descoperirii alterit`]ii, a nouluicare se inventeaz` continuu la \nt\lnirea dintre oa-meni [i dintre culturi.

Avem \n Versete... un joc mustind de umor,greu de jucat, \n ciuda evidentelor rela]ii cu lu-dicul postmodern. Exist` \n \ncerc`rile de herme-neutic` teama de o blasfemie laic`, de a nu \n-tuneca prin u[ur`tatea comentariilor „aura tragic`a textului“, uit\nd c` „p`catul“ nu este al c`r]ii, cial contextelor [i al paratextelor care au c`zut \nerezia estetic` a ignor`rii polifoniei c`r]ii.

Romanul lui Rushdie e un roman comic caremerit` luat \n serios nu \n pofida, ci datorit` ironiei,parodiei, caricaturalului. Un joc de-a v-a]i ascuns,\n care tu[ele groase, parodiind locurile comune, [idescrierile caricatural-grote[ti ale personajelor (\n-geri-demoni-oameni deopotriv`) s\nt contrabalan-sate de subtilitatea ac]iunilor [i de imprevizibilitateadeznod`m\ntului. Istorisirea men]ine tensiuneadintre dou` tipuri de discurs [i dou` tipuri deprotagoni[ti, dar f`r` rezolvarea facil` tipic`basmelor. Dualismul e compromis \ntr-o magm`general`, \n natura „angelicdemonic`“ a omenirii.

Marea desf`tare a c`r]ii este spectacolul me-taforelor \n cascade, trimi]\nd aparent la acela[iobiect, dar reinvent\ndu-l \ntr-o continu` meta-morfoz` prin suprapunerea sensurilor antino-mice. Compara]iile de \nceput – „ca o p`staie \m-pr`[tiindu-[i semin]ele“, „ca un ou \mp`rt`[in-du-[i misterul“, „ca ni[te fire de tutun dintr-untrabuc vechi [i ferfeni]it“ – pot fi citite ca desci-fr`ri (oximoronice) ale romanului [i totodat` caposibile situ`ri ale cititorului, moduri diferite de aintra \n joac` dup` regulile proprii textului, re-zist\nd astfel monopoliz`rii limbajelor str`ine.

Este, \n acela[i timp, o carte despre miturilec`derii, \ntoarse pe dos, o parodiere [i o tra-ducere a arhetipurilor \n registru comic-dramatic-postmodern. Naratorul \nsu[i, omniscientul-omniprezentul „expert \n c`deri“, joac` diabolic-magistral rolul Ispititorului [i al În[el`torului,distant, ironic, sardonic pe alocuri, suger\nd c`n-ar fi altul dec\t diavolul \nsu[i, c` titlul nu repre-zint` doar o trimitere limitat` la un episod din is-toria islamului, ci romanul \ntreg este un poemcare „s` numeasc` nenumitul (...), s` st\rneasc`dispute, s` modeleze lumea [i s` n-o lase s` a-doarm`“.

■Elena Cra[ovan

59,50 lei

traducere din limba englez`[i note de Dana Cr`ciun

Dou` opinii despre o carte

29


Vr`jitoria narativ`

Salman Rushdie, Versetele sataniceEditura Polirom, 2007

În 1817, \n celebra sa Biographia Literaria,Coleridge propunea un nou concept, \ntre timpclasicizat \n interiorul literaturii critice, [i anumethe willing suspension of disbelief, ceea ce s-artraduce prin „suspendarea voluntar` a ne\ncre-derii“. Demersul este o condi]ie sine qua non arecept`rii oric`rei opere de fic]iune, un mecanismpsihologic ce ar trebui s` se activeze automat ladeschiderea oric`rui roman, dar mai ales a unuiace se integreaz` cu succes galeriei realismului ma-gic, a[a cum este cazul Versetelor satanice.

Volumul debuteaz` cu cele dou` personajeprincipale masculine pr`bu[indu-se \n gol de la o\n`l]ime considerabil`, dup` ce avionul \n care seaflau explodase \n aer \n urma unui atac terorist.Nu numai c` cei doi vor supravie]ui c`derii (un a-dev`rat laitmotiv \n roman), dar la sf\r[itul aces-teia, vor realiza c` se g`sesc la \nceputul unui [irlung de experien]e bizare, neverosimile, pe pe-rioada c`ruia Rushdie \[i va urca personajele – [i,\mpreun` cu ele, pe noi, cititorii – \ntr-un ade-v`rat roller coaster al fabula]iei, pentru a \ntre-prinde o c`l`torie ce va sta sub semnul metamor-fozei [i simbiozei, al transform`rii [i fuziunii, alambiguit`]ii [i proteicului. „Nu ne putem permiteschisme“, spune la un moment dat unul dintremultele personaje ale romanului la soma]ia altuiade a-[i preciza parti pris-ul. Schimbul de replici,aparent nesemnificativ, e relevant pentru viziuneade ansamblu a romanului, at\ta timp c\t evitareaoric`ror partizanate (culturale, stilistice etc.) seproduce programatic \nc` de la primele pagini aleacestui tur de for]` postmodern \n care bino-murile antinomice tradi]ionale, opozi]iile binareale structuralismului exist` doar pentru a fi ul-

terior demontate, iar contrariile se nasc doar pen-tru a se dizolva unele \n celelalte. Altfel spus, isto-ria [i fic]iunea, visul [i realitatea, miraculosul [iprozaicul, credin]a [i ra]ionalitatea, fundamen-talismul [i toleran]a, angelicul [i satanicul, farsa [itragedia, colonizatorul [i colonizatul, islamismul[i hinduismul/cre[tinismul, Al-Lat [i Al-Lah, versul[i conversul, afirma]ia [i lep`darea coabiteaz` si-multan spa]iul narativ al romanului, se \nfrunt`,dar se [i \ntrep`trund constant de-a lungul celor[ase sute cincizeci de pagini, pentru ca, \n final, s`se anihileze fiecare \n antiteza celuilalt/celeilalte.Însu[i titlul romanului trimite \n egal` m`sur` ladou` lucruri diferite, iar interpretarea sa le va con-]ine automat pe am\ndou`. Rushdie, ca produs adou` lumi diametral opuse, nu poate scrie dec\tprin prisma inevitabilei duble viziuni a postcolo-nialului, \ncorpor\ndu-le inexorabil pe ambele \ntextul s`u.

Debord\nd de intertextualitate (replica luiGibreel – „peste tot unde merg m` lovesc de fic-]iuni“ – se potrive[te perfect cu impresia citito-rului pe m`sur` ce \nainteaz` \n lectur`), cu trimi-teri at\t la canonul occidental, c\t [i la cel oriental,laic, dar [i religios, metafic]ional \n comentariilesale cu privire la rolul scriitorului \n agora, laputerea fanteziei de a se suprapune peste reali-tate [i, \n bun` tradi]ie eliotian`, la depersonaliza-rea actului creator, \ns`, \n egal` m`sur`, politic,militant [i, nu \n ultimul r\nd, \mbibat de un umorfin [i inspirat, Versetele satanice constituie un ro-man pentru care „moartea autorului“ nu se justi-fic` dec\t cel mult la nivel simbolic, a[a cum odi-nioar`, un veritabil „ayatolah“ al criticii literareeuropene, Roland Barthes, propov`duia.

„Oamenii scriu ca s` spun` minciuni“, este dep`rere Salman, unul din alter-ego-urile scriito-rului din roman. Posibil, \ns` \n spa]iul din careprovine Rushdie – [i \n cuvintele lui Michael On-daatje, un alt scriitor postcolonial, posesor al fai-moasei double critique –, „o minciun` bine spus`valoreaz` c\t o mie de adev`ruri“. Iar Versetele...s\nt, dac` nu altceva, cel pu]in una din aceste„minciuni“ foarte abil povestite.

■Florin Irimia

L I T E R AT U R ~

59,50 lei

traducere din limba englez`[i note de Dana Cr`ciun

Dou` opinii despre o carte

30


Un Yahoo cu vederi de st\nga

Doris Lessing, O cobor\re \n infernColec]ia „Biblioteca Polirom“

Editura Polirom, 2007

O cobor\re \n Infern este un text curios. În-cepe ca un roman de aventuri, continu` cu unepistolar [i sf\r[e[te \n manifest politic. Alegoria [icategoriile s\nt pretutindeni. Personajele [i exu-beran]a stilistic`, nic`ieri.

Charles Watkins ajunge pe o insul` exotic`dup` o \ndelungat` r`t`cire pe spinarea ocea-nului. Împrejur`rile abandon`rii vasului s\nt celpu]in stranii. R`pire extraterestr` a pasagerilor,interven]ie divin` sau, pur [i simplu, crim` ar pu-tea fi tot at\tea motive s` p`r`se[ti o nav` devenit`de necontrolat. Naufragiul [i via]a pe insul` s\ntdescrise alert \n primele [i, indiscutabil, cele maibune pagini ale romanului. Delfinul salvator, fe-linele aurii, ora[ul p`r`sit, femeile carnivore, tim-pul calculat dup` fazele lunii, zilele delimitate deun tainic ceasornic ale c`rui limbi s\nt umbrelearuncate de protagonist pe t`r\mul necunoscut,bestiarul fantastic trimit cu g\ndul la experimentedemne de The Island of Dr. Moreau, la conflicte\ntre forme de inteligen]` diferite, precum celedintre Yahoos [i Houyhnhnms ori la nebunia u-nor oameni c`rora, de[i li se ofer` a doua [ans`,repet` acelea[i gre[eli, aidoma copiilor din Lordof the Flies. Aluziile la Odiseu, Iason, Sinbad [i laciviliza]iile totemice abund`, \ntruc\t b`rbatul seidentific` pe r\nd cu fiecare dintre eroi, \n vremece-[i organizeaz` existen]a potrivit propriului uni-vers simbolic. Se pot descifra u[or episodul BoilorSoarelui [i un zbor cu pas`rea Rokh, \ns` aven-turile s\nt mereu \ntrerupte de interven]iile a doimedici, care au grij` s`-]i aminteasc` \n ce fel staulucrurile. Din spusele lor \n]elegem c` Watkins,profesor de limbi clasice, a fost g`sit de poli]ie pe

cheiul Tamisei, \n stare de incoeren]`. Internatdegrab` la un spital de psihiatrie, el continu`,inexplicabil, s` fie amnezic [i s` depene o povestede necrezut.

Boteza]i, nu foarte inspirat, „Doctorul X“ [i„Doctorul Y“, cu dorin]a v`dit` de a accentua lipsade chip a unui sistem aseptic [i rigid, cei doi me-dici vor face dialogurile din carte complet nevero-simile. C\t` autoritate poate s` emane o persoan`ce se prezint` „m` numesc Doctorul X“ [i al c`reijargon se rezum` la „propun terapie de [oc“ sau„recomand narcotice“?

Conferin]a zeilor pune punct aventurilor culungi expuneri despre ecologie [i progres, ra]iune[i supersti]ie, individualism [i Armonie Uni-versal`. Altfel spus, \nainte ca povestea s` ajung`la jum`tate, Lessing \]i spulber` orice iluzie c` ai \nfa]a ochilor un exerci]iu de imagina]ie. Aidoma luiAyn Rand, dar de cealalt` parte a baricadei, ro-manciera britanic` g`se[te \n literatur` surse deinspira]ie pentru platforme-program, [i nu pro-voc`ri estetice. Scrisorile cunoscu]ilor lui Wat-kins, care acoper` a doua jum`tate a romanului,nu au doar menirea de a contura tr`s`turile con-tradictorii ale profesorului de la Cambridge, cis\nt tot at\tea ocazii pentru a denun]a rasismul,capitalismul, sistemul educa]ional, oprimarea fe-meii, canonul literar [i r`zboiul. Imaginea capri-foiului consolat de camelie ar fi superb`, dac` nus-ar g`si \ntre fraze demne de T\n`ra gard`, de-spre „Steaua Ro[ie a speran]ei“ [i partizani preo-cupa]i s` construiasc` socialismul.

Rud` cu Jacob Horner din The End of theRoad, dar mai pu]in demonic, universitarul luiLessing se dovede[te la fel de incapabil s` de-p`[easc` etica binar` a societ`]ii c`reia \i apar]ine.El e[ueaz` cognitiv, moral, familial. Problema luiWatkins e c` se pretinde un soi de RandleMcMurphy, \ns` diferen]a de charism` dintreprofesor [i trickster-ul lui Kesey este egal` cu dife-ren]a de autoritate dintre Doctorii X/Y [i Sora-[ef`. Într-o lume plin` de ziduri, Charles Watkins,de[i interesant \n anumite momente, nu izbute[tes` fie dec\t un graffiti ro[u pe un perete ce st` s`se d`r\me.

■Alexandru Budac

L I T E R AT U R ~

39,95 lei

traducere din limba englez`de Virgil

{tef`nescu-Dr`g`ne[tiprefa]` de Mircea Mih`ie[

31


Cartea umbrelor

Chuck PalahniukC\ntec de leag`n

Editura Polirom, 2007

Al cincilea roman al lui Chuck Palahniuk, C\n-tec de leag`n, adaug`, \ntr-o tonalitate sumbr` [iironic`, elemente noi [i semnificative unei viziuniconturate \nc` din primul volum al autorului,Fight Club. Aceluia[i cadru al lumii contem-porane, \n care individul e definit de consumism,mass-media [i izolare, i se adaug` o nea[teptat`component` fantastic`. Romanul, o nara]iune lapersoana \nt\i singular, este un hibrid \n care ele-mente apar]in\nd unor genuri diferite alc`tuiescun discurs unitar.

Protagonistul, Carl Streator, e un jurnalistv`duv, angajat al unui ziar, av\nd o rubric` a „fap-telor diverse“ desprinse din macabrul cotidian:misiunea lui este investigarea unor cazuri demoarte infantil` subit`. Streator analizeaz` unmister similar celui ce \nv`luie moartea so]iei [i afiicei sale. Descoper` \ns` un pattern: \n preajmafiec`rui copil mort \n somn, se afl` o carte, Ver-suri [i poezii din lumea-ntreag`, deschis` inva-riabil la pagina 27. Acolo, \n cele 8 versuri ale unuistr`vechi desc\ntec african, pare c` se ascundefor]a letal` a logosului arhaic. Descoperindu-[i ve-leit`]i de detectiv, Streator ajunge \n preajma unuipersonaj fabulos, Helen Hoover Boyle, patroanaunei agen]ii imobiliare ce se ocup` de v\nzareaunor case b\ntuite. Înv`luit` \n str`lucirea unorbijuterii regale, cu o prezen]` amplificat` p\n` lalimita grotescului de coafura exagerat` [i de pa-siunea pentru culoarea roz, Helen Hoover Boyle af`cut avere r`scump`r\nd casele \n care noii pro-prietari erau teroriza]i de duhuri. În jurul eigraviteaz` un cuplu animat de principiile ecolo-gismului [i ale magiei – secretara sa, Mona, [iprietenul acesteia, Stridie. În contraparte, Carl

Streator \l are \n preajma sa pe Nash, un medic ne-crofil.

Atras de ideea c` acest trio bizar, Helen-Mona-Stridie, cunoa[te secretul cuvintelor magice,Streator porne[te al`turi de ei \ntr-o c`l`torieav\nd ca scop distrugerea tuturor exemplarelor cecon]in desc\ntecul, precum [i a C`r]ii umbrelor,din care textul a fost cules.

Ce urmeaz` e un [ir de incidente marcate deumor negru, devenit o not` specific` scrisului luiPalahniuk. Minciunile, incendiile, accidentele,toate se leag` \ntr-un v\rtej evenimen]ial ce cul-mineaz` cu descoperirea volumului-surs`, scris culichidele corpului omenesc [i legat \n piele deom.

Individualizate coerent, personajele s\ntcaricaturile diforme a ceea ce se cred a fi. Monat\nje[te din umbr` la succesul lui Helen, complo-t\nd \n t`cere cu Stridie. Helen ironizeaz` ritua-lurile magice desf`[urate \n apartamentul Monei,\ns` [tie c` acela[i desc\ntec i-a adormit copilul,conservat acum prin criogenie, [i pe care caut`s`-l re\nvie. F`r` a ezita, se folose[te de incanta]iamagic` pentru a ucide la distan]` sau pentru a-[ielimina clien]ii \nd`r`tnici. Streator, torturat deversurile memorate involuntar ce-i st`p\nescacum mintea, oscileaz` periculos, \n mizantropia[i nihilismul sù, \ntre a deveni un uciga[ capabils` extermine \ntreaga umanitate [i a \ncerca sùite pentru totdeauna desc\ntecul. Tentat de jo-cul de-a Dumnezeu, el ucide c\]iva indivizi agresivi[i incomozi, exasperat de apeten]a oamenilorpentru zgomotul f`r` sens al mass-media, de ne-putin]a lor de a evolua \n sfera limbajului [i ag\ndirii.

C\ntec de leag`n este un roman al c`ruinucleu se reg`se[te \n dinamismul unei nara]iuniconvulsive \n care personajele sf\r[esc prin a-[ipierde identitatea, sufletele schimb\ndu-[i corpu-rile haotic, p\n` la confuzia total`. Revela]ia lim-bajului magic, de mult uitat, contrabalanseazìnvazia incontrolabil` a zgomotului alb \n spa]iilet`cerii. Acesta este domeniul esen]ial \n careromanul lui Palahniuk \[i exprim` metaforele.

■Gabriela Gl`van

L I T E R AT U R ~

29,95 lei

traducere din limba englez`de Radu G\rmacea

32


(Rhythm and) bluesO. Nimigean, nicolina blues

Editura Cartea Româneasc`, 2007

În nicolina blues, O. Nimigean a adunat poeziede at\t de multe feluri, c\t s` ajung` pentru fiecare:pentru cei care \nc` mai cred c` poezia e o art`muzical` [i c` rima e cel mai dulce ingredient alartei poetice[ti, pentru cei care a[teapt` ca poetuls` fie sensibil la agresiunile socialului, pentru este]i,pentru reali[ti, pentru fanta[ti, pentru naivi [i auto-am`gi]i, pentru fanii lui Brumaru, pentru junii mi-zerabili[ti, dar mai ales pentru cei ce [tiu c` poeziapoate locui unde are ea chef.

Venind dinspre bibliotec`, dintr-o multitudinede referin]e culturale pe care le enumer` de la bun\nceput, ca s` fie lucrurile clare, O. Nimigean scrie opoezie aflat` \ntr-o continu` lupt` (cu sine) de

democratizare, de cobor\re a discursului spre fa-miliar, de cùtare a simplit`]ii, apropiindu-se adeseasfid`tor de zona kitsch-ului, \n care, totu[i, nu intr`niciodat`. Tocmai c\nd versurile par mai banale, iarrimele, mai facile, poetul face o volut` spre mareapoezie, d\ndu-i cu s\c cititorului (lec]ie, de bun`seam`, \nv`]at` de la Brumaru [i adus` la zi), a[acum se \nt\mpl` \n didactica vetula: „ea este zg\tiacare m`-nva]` / materia simpl` numit` via]` / trupulsù nu mai pridide[te / s`-mi spun` respir` s`-mispun` prive[te / apuc` pipìe miroase gust` / ]inu-turile fermecate de sub fust` / proaspete calde str`-lucitoare / l`sate s` \mbl\nzeasc` [i s` \nfioare / mo-roc`no[i ca tine [i cocli]i / care nu [tiu s` fie ferici]i“.

Delicioase s\nt cele c\teva epistole c`tre Emil(ghici]i care), prozele poetice, rimate sau nu, ver-surile urm`toare: „oglinda minte / fiind prea clar` [iprea cuminte“ [i multe altele asemenea. nicolinablues e o carte de citit [i de ]inut pe noptier`.

■Lumini]a Corneanu

L I T E R AT U R ~

22,95 lei

cu un preambul de {erban Foar]`

con]ine CD

19,50 lei

traducere din limbafrancez` de Mioara Izverna

Stinge]i televizorul!Chloé Delaume

Locuiesc \n televizorEditura Art, 2007

Nathalie Dalain este pe jum`tate libanez`. Separe c`, la v\rsta de 10 ani, la Beirut, a asistat la ur-m`toarea scen`: tat`l ei i-a \mpu[cat mama [i apois-a sinucis. Asta se \nt\mpla \n 1983. De atunci, Na-thalie abandoneaz` facultatea – la Nanterre e un„cuib“ st\ngist binecunoscut –, apoi devine barma-ni]`. Lucreaz` \n televiziune, e redactor al unei foar-te bune reviste de literatur`, Le Matricule desanges, scrie [i este r`scolit` de Spuma zilelor, deunde [i prenumele-pseudonim, Chloé. Vorbim, a[a-dar, despre Chloé Delaume, autoarea romanului Lo-cuiesc \n televizor, un text-experiment, la fel cumexperimental` este maniera de manifestare a arteipe care romanciera o apreciaz`: OULIPO, Queneau,autofic]iunea doubrovskian`.

De[i foarte incitant` ca tem`, Locuiesc \n tele-

vizor este o carte prea voluntar` (La Télévision,romanul lui Jean-Philippe Toussaint, abordeazàcela[i subiect, dar mult mai relaxat). Chloé De-laume descrie un experiment a c`rui eroin` este:convie]uirea cu un televizor deschis – dar nu me-reu, ci 1451 de ore (adic` vreo 60 de zile) – vremede 22 de luni. Romanul este un fel de autofic]iune,\nregistr\nd fragmente din experien]a avut` de au-toare \n timpul acestui experiment, dar noteaz` [i omul]ime de informa]ii divagante, care fac din carteun fel de eseu sau, dac` vre]i, o critific]iune. S\ntintercalate citate: Flaubert, Baudrillard, de pild`, darmai ales mesaje publicitare. Locuiesc \n televizoraduce cu 199.000 de lei al lui Beigbeder \n ex-ploatarea vechii marote franceze a desfiin]`rii alie-nantei societ`]i a spectacolului etc. Televizorul erù, modernitatea se afl` \n pragul colapsului, lim-bajul trebuie arcuit pentru a lansa s`ge]i c`tre con-[tiin]a cititorului... [i alte hegelianisme de genul`sta.

■Alexandru Matei

33


C`l`torind spre nicìeri

Andrzej StasiukC`l`torind spre Babadag

Editura RAO, 2007

Liderul unei genera]ii care avea \n jur de 30 deani \n tulburea perioad` de ruptur` a anilor ’90, u-nul dintre scriitorii polonezi cei mai cunoscu]i [imai tradu[i ai momentului, practic\nd excentri-cit`]i cu iz boieresc, Andrzej Stasiuk a p`r`sit a-cum ceva vreme mediul undergorund al capitaleiPoloniei, pentru a se instala \ntr-un sat pierdut \np`durile Gali]iei, acel vivier fertil al Europei unde,\n timpul Imperiului Habsburgic, coabitau evrei,ruteni, austrieci, ]igani, polonezi, moldoveni [imulte alte minorit`]i. Iar atunci c\nd Cortina deFier disp`rea topit` de c`ldura revolu]iilor, Sta-siuk a preferat s` priveasc` spre Est, oarecum \ncontra-curent cu colegii sì de litere [i de ge-nera]ie, cei care schimbaser` lumina de la Mosco-va cu cea venit` de la Paris [i Londra.

{i ce \nt\lne[te Stasiuk pe drumurile Estului?Oameni ce se confund` cu animalele pe care(\nc`!) se mai \nc`p`]\neaz` s` le creasc`, \nv`lui]ide mirosuri umede, primare, lini[titoare. V`mipopulate de func]ionari u[or coruptibili, lipsi]i decea mai mic` urm` de „eficien]`“, fete ce servesc\n cafenelele pierdute pe malurile Dun`rii, mici ]i-gani care cer[esc la barierele de cale ferat`. Car-case de camion ruginite, uzine dezafectate saufoste cooperative agricole, vestigii amestecate –de comunism falimentar [i de nep`sare postin-dustrial` – a[tept\nd timpul \n care se vor dizolvacu totul, ca zah`rul \n ceaiul de ment` al Istoriei.Sau, pur [i simplu, p`m\ntul adunat de secole, \n-tre cr`p`turile pietrelor din caldar\mului satuluiR`[inari, pe care polonezul dore[te s`-l viziteze cas`-l \n]eleag` mai bine pe p`rintele lucidit`]ii, E-mil Cioran, citat adesea \n volum.

Potrivit cronicarului literar al prestigiosului

jurnal elve]ian Le Temps, Stasiuk ne-a livrat lacheie o „variant` central-european` a romanuluide aventuri al lui Kerouak“, dar dublat de multereflec]ii filozofice. Pentru Marc Semo de la Libe-ration, curiosul polonez are „verva unui NicolasBouvier“ atunci c\nd \[i a[terne pe h\rtie aventu-rile \ntr-un univers dominat de o „luciditate deza-buzat`“. În fine, este adus \n discu]ie [i Panait Is-trati, \n leg`tur` cu portretele realizate de cei doiscriitori iubitori de libertate – libertatea adev`ra-t`, cea pe care ]i-o d` privirea deta[at` aruncatàsupra celuilalt, aproapele-departele tù.

Ce-i reu[e[te \ns` cel mai bine lui Stasiuk?Fragmentul. Polonezul c`l`tor exceleaz` \n minia-turi. Din c\teva propozi]ii poate schi]a imagineaunui loc, portrete umane, o atmosfer` specific`.Textele din cartea sa s\nt pres`rate cu mici „vig-nete“ purt`toare de melancolie, frumuse]e [idulci teme de reflec]ie. Sosirea vasului Moldova\n portul Sulina. Descrierea ora[ului Hu[i, acolounde nici „corbii nu se opresc din zbor“. Ultimelelocomotive cu aburi ce \nc` mai pufìe obosit \ndiminea]a mic` din uitate g`ri poloneze. Birturile[i barurile umile din Est, populate de interna]io-nala be]ivilor fum`tori de ]ig`ri Carpa]i, Husar [iKolhoznic, a \nvin[ilor unui sistem [i supravie]ui-torilor unei lumi care moare \ncet.

Ce r`m\ne dup` lectura acestei c`r]i f`r` plan,a acestei povestiri lungi [i lente, pline de digre-siuni [i considera]ii poetico-filozofice despre „pa-ta alb`“ de pe h`r]ile europene, care \ncepe la estde Budapesta, se \ntinde p\n` \n Ucraina, se chi-nuie s` existe \ntre Gali]ia [i Albania? R`m\ne sen-timentul c`derii \n timp, certitudinea c` s\ntemdiferi]i de „Europa“ pe care ne str`duim s` o imi-t`m cu disperare, dar pe care nu facem dec\t s-oreproducem \n forme imperfecte, oscil\nd \ntretragic [i comic. {i mai r`m\ne sentimentul c` \n a-ceast` Europ` a periferiilor, dispre]uit` [i tras` deurechi de cancelariile occidentale, se ascunde defapt „incon[tientul“ continentului, acel „ceva“ im-posibil de prins \n cuvinte, „angoasa care b\ntuienoaptea Parisul adormit, Londra sau Frankfurtul“.L’Europe, c’est moi! – pare a spune Andrzej Sta-siuk.

■Mirel B`nic`

L I T E R AT U R ~

22,99 lei

traducere din limba polon` [i prefa]`de Cristina Godun

34


Anatomia textual`

Catherine Byron, VellumEditura T, 2007

Bianca MarcoviciImpactul virtualului

Editura Wordpress (Haifa, Israel), 2007

Voi \ncepe cu o m`rturisire: a trecut mai binede un deceniu de c\nd am scris ultima dat` despreun volum de poezie. Nici unui critic – implicat, se\n]elege, \n foiletonistica literar`, chiar [i cu unritm mediu al frecven]ei publicistice – nu-i face o-noare o asemenea revela]ie. Totu[i, judec\nd larece dinamica noastr` cultural` din ultimii cinci-sprezece ani (cel pu]in), a[ spune c` realitatea demai sus nu este neap`rat incriminatorie. Nu a fost,s` recunoa[tem, tranzi]ia comunismului c`tre li-beralism – strict mentalist vorbind – un timp alpoeziei. Universul cenu[iu, indistinct al coti-dianului a rezonat acum pe deplin (exact ca la en-glezi, \n epoca victorian`, la debutul indus-trializ`rii!) cu instrumentarul de chirurgie social`,presupus de epic – gen c`ruia \i prev`d, \n conti-nuare, o dezvoltare febril`. Dou` fericite „excep-]ii“ m-au scos \ns` din lunga hibernare „ne-poe-tic`“. E vorba, mai \nt\i, despre traducerea \n ro-mân` a volumului The Getting of Vellum/Vellum,apar]in\nd poetei irlandeze Catherine Byron (t`l-m`cirea este f`cut` de angli[tii ie[eni Dana B`-dulescu [i Radu Andriescu, ultimul, poet el \n-su[i). Apoi, am \n vedere cartea cunoscutei poeteBianca Marcovici, Impactul virtualului, tip`rit`recent la Haifa.

Catherine Byron are, cultural vorbind, idealuripre-rafaelite \n art`, crez\nd \n simbioza c\mpu-rilor artistice. Spre deosebire de pre-rafaeli]i \ns`,care supralicitau un sincretism al poeziei cu mu-zica [i pictura, poeta se focalizeaz` pe interferen]a

dintre textul liric [i reprezentarea lui semiotic`.Catherine Byron a colaborat, \n acest sens, cuDenis Brown, artistul caligraf din Dublin, celebrupentru inscrip]ion`rile sale pe piele de animal [ichiar pe sticl`. Poeta a urm`rit \ndeaproape mo-dul \n care se ob]ine pergamentul sub]ire (dinpiele de vi]el) – adic` „velumul“, material folosit(\n trecut) la legarea manuscriselor sau la redac-tarea lor propriu-zis` –, \nvestind \ntregul procescu o dimensiune estetic`. Poemul cel mai consis-tent din volum („Vellum“) este o radiografie [i, \nacela[i timp, o parabol`. Radiografia „canalelor“ontologice prin care natura se metamorfozeaz`,devenind concept, [i parabola spiritului ce \nno-bileaz`, ultimativ, materia. „Scrisul pe piele“ cons-tituie, pentru Catherine Byron, un demers artisticper se. Textul nu e numai g\ndire abstract`, con-centrat` \n semne (lexicale), ci [i „anatomie“,„corporalitate“, „materie“ simbolic`, trìnd „bio-logic“, aidoma unei fiin]e din carne [i s\nge.

Miza artistic` a Biancì Marcovici e poezia dedragoste, mulat` perfect pe profilul sù cultural.Erosul reprezint` pretextul prin excelen]` al sim-biozei dintre eul estetic [i cel textual. Schimbareacontextului istoric \ns` (prin emigrarea poetei \nIsrael, la \nceputul anilor ’90) a adus o nou` di-mensiune \n crea]ia sa, mai cur\nd greu de asumatde c`tre consumatorul de literatur` român. M`refer la o tensiune dramatic`, psihedelic`, gene-rat` de vecin`tatea permanent` a mor]ii [i r`z-boiului. Titlul unui volum precedent al autoareieste c\t se poate de relevant \n acest sens: Cire[eamare sub katiu[e (2006). R`zboiul intervineviolent \n spa]iul sideral al poeziei, dar las` \nurm` trìri puternice, pasibile, \n mod paradoxal,de fior artistic. Frecvent, teroarea anihileaz` iden-titatea ludic` a poetei, metamorfoz\nd-o, proiec-t\nd-o (autodefensiv?) \n capsula atemporal` [ianistoric` a literaturii („Ceva s-a rupt \n mine \nziua Armisti]iului“).

Prin urmare, dac` textul devine corp, atunci [ific]iunea trebuie privit` ca istorie, iar literatura,mai mult dec\t am vrea s` credem, ca via]`.

■Codrin Liviu Cu]itaru

L I T E R AT U R ~

pre] neprecizat

traducere din limba englez`de Dana B`dulescu

[i Radu Andriescu

16 lei

35


Istoriografia matur`

Ovidiu PecicanPoarta leilor. Istoriografia t\n`r`

din Transilvania (1990-2005), vol. IIEditura Grinta, 2007

Acum doi ani, atunci c\nd a publicat primulvolum din anun]ata trilogie analitic` Poartaleilor, Ovidiu Pecican lansa o provocare colegialìstoricilor români. O provocare pe mai multe pla-nuri. Pe de o parte, era un \ndemn la autoreflec]iepentru un corp profesional care nu a excelatniciodat` din acest punct de vedere. Pe de alt`parte, Ovidiu Pecican a avut \ndr`zneala de a p`-r`si cadrul de referin]` na]ional [i propunea uncadru regional cu capitala intelectual` la Cluj. Înfine, Ovidiu Pecican a avut curajul de a prezentac\mpul istoriografic nu ca pe o paji[te undecoexist` pacific exponen]ii tuturor stilurilor pro-fesionale, ci ca pe un teren al confrunt`rii \ntre is-torici \n carne [i oase, afla]i \n competi]ie unii cual]ii. Or, dac` primul volum se referea la noile te-me [i abord`ri propuse de istoricii „tineri“ dinTransilvania, ca [i la polemicile de idei suscitatede aceste \nnoiri, volumul al doilea atac` o pro-blematic` \nc` [i mai contondent`: grup`rile dev\rst`, de afinit`]i [i de interese din interiorulbreslei, ca [i tabloul institu]iilor academice pentrual c`ror control se confrunt` istoricii.

Dup` cum arat` Ovidiu Pecican, subiectulanalizei sale nu se las` u[or prins \n tiparele uneidefini]ii. Istoriografia t\n`r` a fost t\n`r` \n mo-mentul Revolu]iei [i \n primul deceniu de dupàceasta, dar treptat \nainteaz` \n v\rst`. Enume-rarea autorilor [i abord`rilor nu \ng`duie desprin-derea ferm` a unei tr`s`turi de con]inut care s`confere univoc identitate de grup tinerei istorio-grafii clujene. Temele [i abord`rile s\nt pur [i sim-plu prea diverse, astfel \nc\t, p\n` la urm`, tr`s`-

tura unificatoare a grupului este faptul c` to]i aufost, \ntr-o form` sau alta, studen]ii regretatuluiprofesor Pompiliu Teodor. Evident, aceast` baz`comun` ajunge numai conjunctural [i pe termenlimitat \n a conferi unitate [i coeren]` grupuluitinerilor istorici clujeni, iar demersul lui OvidiuPecican, de[i exemplar \n descrierea tipurilor deprietenie dintre istorici, este [i el ambivalent \n a-ceast` privin]`. Pe de o parte, autorul celebreaz`realiz`rile genera]iei de istorici cu care se iden-tific`, dar, pe de alt` parte, exigen]ele radiografieiistoriografice \l poart` pe cì analitice generatoarede reticen]e printre colegi. Astfel, devoalarea afi-nit`]ilor [i cumetriilor care structureaz` c\mpulistoriografic a fost perceput` ca o indiscre]ie im-pardonabil`, iar imprecizia unora dintre in-forma]ii (de exemplu, omiterea unora dintre „n`-[ii“) submineaz` credibilitatea demersului sù.Scriitura rapid` este deopotriv` un atu [i un han-dicap al lui Ovidiu Pecican. Pe de o parte, carteasa se cite[te repede [i cu interes; pe de alt` parte,criticii sì g`sesc destule sl`biciuni, fie la nivelulinsuficientei fundament`ri teoretice, fie la cel alargument`rilor [i contextualiz`rilor (de pild`, as-pectele financiare abia dac` s\nt evocate, iar rela-]iile cu celelalte discipline socio-umane s\nt anun-]ate ca f`c\nd obiectul volumului sau volumelorurm`toare).

{i o alt` critic`, venit` din afara cercului isto-ricilor clujeni. Ovidiu Pecican are dreptate \n a-precierile sale critice fa]` de unele imperfec]iuniale func]ion`rii institu]iilor academice din Transil-vania, ca [i atunci c\nd avertizeaz` asupra riscu-rilor atrofierii valen]elor \nnoitoare [i ale unei \n-toarceri la o nou` form` de na]ionalism. Acesteriscuri s\nt probabil reale, dar, \n compara]ie cuderiva institu]iilor de profil din Bucure[ti [i cucriza generat` la Institutul „A.D. Xenopol“ din Ia[ide involu]ia academicianului Alexandru Zub, elepar minore. Cum \ns` viitorul este deschis, r`-m\ne de v`zut dac`, \n anii urm`tori, istoricii clu-jeni din genera]ia lui Ovidiu Pecican vor [ti s` deam`sura valorii lor [i \n rolurile manageriale ce lerevin, duc\nd totodat` mai departe demersul lor\nnoitor.

■Bogdan Murgescu

I S T O R I E

36


„Ascultam [i euEuropa Liber`...“

Zoltán Rostá[, Antonio Momoc,Activi[tii m`run]i. Istorii de via]`

Colec]ia „Actual“Editura Curtea Veche, 2007

De citit \n paralel cu \ncerc`rile teoretice deexplicare a duratei dictaturii comuniste \n Ro-mânia, monoloagele adunate \n cartea lui ZoltánRostá[ [i Antonio Momoc evoc` mecanismele vie-]ii cotidiene, populate de oameni cu o biografieconcret`, devota]i Partidului [i conduc`toruluiiubit, aproape f`r` nici o rezerv` [i f`r` nici un pri-vilegiu. S\nt to]i b`tr\ni [i chipurile lor n-au fostdec\t \nt\mpl`tor re]inute de jurnalele de actua-lit`]i ale epocii. Acum s\nt \n v\rst` [i \[i amintesccu m`surat` m\ndrie de func]iile pe care le-aude]inut: aproape to]i se trag din familii foarte s`-race, au plecat devreme de acas`, \n primii anidup` r`zboi, au \nv`]at o meserie [i rareori au ter-minat un ciclu de \nv`]`m\nt oficial; partidul i-aluat de la [aib` [i i-a lansat \n diverse func]ii, f`r`putere de decizie, dar asigur\nd formal reprezen-tativitatea; erau cu o treapt` deasupra celorlal]ioameni devota]i regimului; [i-au completat apoistudiile, au mai urcat pe scara ierarhic`, dar totf`r` a-[i dep`[i condi]ia subaltern`: secretar UTC\ntr-un ora[, primar apoi, secretar PCR pe\ntreprindere sau pe comun`, deputat care ridicam\na \n mod automat, [i altele asemenea.

În 2006, frica inspirat` de discursul radicalanticomunist a disp`rut. Oamenii \[i povestesc li-ni[ti]i via]a, crezul consecvent comunist: „Comu-nismul e viitorul omenirii“ – spune unul dintre ei,[i ceilal]i, probabil, ar fi de acord, chiar dac` nus-ar exprima at\t de decis. De altfel, sinceritateaare [i ea anumite limite: autorul acestei afirma]ii,cu un discurs extrem de bogat \n am`nunte inu-tile, e foarte discret \n privin]a celor 17 ani c\nd afunc]ionat \n aparatul Securit`]ii. Ceilal]i nu autr`it episoade de acest tip: scriau rapoarte [i d`ride seam`, \nsufle]eau oamenii c\nd li se cerea a[a

ceva (nu [i-au pus niciodat` problema dac` aceiape care \i \nsufle]eau s\nt ipocri]i sau nu), plecau\n concedii [i se distrau, aveau sentimentul c` s\ntaprecia]i de toat` lumea (cei de sus nu-i certau,cei de jos nu-i scuipau), ascultau Europa Liber`.

În monoloagele \nregistrate de echipa con-dus` de Zoltán Rostá[ [i Antonio Momoc, ei nufac nici o concesie vremurilor noi: dincolo de rea-litatea biologic` a coinciden]ei av\ntului comunistcu tinere]ea, regret` acel egalitarism care le per-mitea lor, celor f`r` \nv`]`tur` [i f`r` alte calit`]idec\t devotamentul, s` fie deasupra maselor. Estehalucinant \n ce m`sur` ace[tia au interiorizat lim-ba de lemn. Practic, cu verbele [i mecanismele eise poveste[te totul: succesele profesionale, e[e-curile, via]a sentimental`, na[terea copiilor.

Înregistr`rile – fidele – creeaz` repetareaunei structuri gramaticale foarte expresive: diate-za pasiv`. „M-au f`cut primar“, „M-au f`cut mem-bru de partid“, „M-au f`cut membru \n Marea Adu-nare Na]ional`“ – spun aceste personaje c\nd \[idescriu via]a. Nu mint. Au fost f`cute, au fostobiectul unei ac]iuni [i nu ini]iatorii ei, iar nostal-gia, mai mult sau mai pu]in m`rturisit`, de aiciprovine: confrunta]i cu nevoia de a face, de a seraporta activ la propriul destin, ajung la un dis-confort psihologic u[or de pus \n c\rca demo-cra]iei. Senza]ia general` este \ns` cea a dialoguluicu persoane irecuperabile, incapabile s` g\ndeas-c` \n termenii realit`]ii: \n excursie \n Israel, unpersonaj nu vede dec\t „neamul de negustori“, iar\n China e fascinat de ordinea de acolo. Politicapartidului li s-a p`rut corect`, mai ales dup` des-p`r]irea de URSS, chiar dac` discursurile din [e-din]e nu se potriveau cu ceea ce vedeau \n jurullor. Realitatea era gre[it`, nu oratorii c`rora le sor-beau cuvintele.

Activi[tii m`run]i nu erau percepu]i demajoritatea apolitic`, nici atunci, nici acum, dreptunelte ale dictaturii, discursul lor nostalgic fiindvalorizat [i promovat ast`zi \n diverse scopuri de-magogice. Ei nu se consider` participan]i la unsistem criminal. În pr`pastia dintre amintirile be-nigne ale acestor oameni [i discursul radical anti-comunist, cresc buruienile care amenin]`, prinsufocare, democra]ia. ■

Magdalena Boiangiu

I S T O R I E O R A L ~

32 lei

37


„Am remu[c`ri, n-are cineva o crim`?“Pascal Bruckner, Tirania peniten]ei.Eseu despre masochismul occidental

Editura Trei, 2007

Sentiment exacerbat al vinov`]iei, autoflagelare\n exces. Acestea par a fi, potrivit lui Pascal Bruck-ner, atitudini la mod` \ntr-o Europ` Occidental` ex-cesiv de preocupat` s`-[i spele p`catele trecutului,asum\ndu-[i cu cìn]` rolul de fost c`lù-[ef al isto-riei mondiale. Europa a cucerit [i asuprit ]`ri, re-giuni [i continente [i a produs ideologii criminale,precum nazismul [i comunismul, din cauza c`roraau murit milioane de oameni. Pentru toate acestea,europenii \[i cer azi scuze, dorind s` arate lumii c`se simt r`spunz`tori retroactiv pentru ororile co-mise de str`mo[ii lor. Rezultatul este un exerci]iuinterminabil al peniten]ei excesive, pe care Bruck-ner \l consider` neproductiv [i, de multe ori, chiaripocrit.

Analiz\nd cu aten]ie fenomenul, autorul desco-per` c`, pe l\ng` avantajul de a da Europei Occiden-tale o imagine respectabil`, de mare putere care \[iasum` [i regret` abuzurile, exerci]iul peniten]ei are[i efecte colaterale mai pu]in nobile. În primul r\nd,invit` la autocenzur`. Vinova]ii trebuie s` tac` a-cum, pentru c` dreptul de a judeca, de a combatealte comunit`]i, regimuri, state sau religii a fost pier-dut din cauza crimelor comise \n trecut. În plus,practican]ii peniten]ei au descoperit c` aceastapoate fi profitabil`, oferind confortul neutralit`]ii.Recunoa[terea vinov`]iilor istorice ofer` astfel ofoarte bun` scuz` pentru neimplicarea \n rezolvareaproblemelor globale actuale: am fost critica]i pen-tru prea mult` implicare, ne-am recunoscut gre[e-lile [i s\ntem hot`r\]i s` nu le mai repet`m refuz\ndimplicarea – par europenii s` spun` atunci c\nd s\ntchema]i s` participe la solu]ionarea crizelor inter-na]ionale ale prezentului.

De[i se vorbe[te mult despre Occident [i Euro-pa Occidental`, personajul principal al c`r]ii este, f`-r` \ndoial`, Fran]a. Ca [i \n lucrarea sa anterioar`,

Mizeria prosperit`]ii, Bruckner vine cu un mozaicde exemple ce schi]eaz` tabloul contemporan al u-nei Fran]e obosite [i apatice, lipsit` de \ncredere \nsine. Obsedat` de reconcilierea cu trecutul [i tem\n-du-se s` intervin` \n for]` pentru stoparea tul-bur`rilor sociale produse de imigran]i, Fran]aexemplific` \n mod concludent, \n opinia autorului,situa]ia actual` a Europei Occidentale. Obligate s`se confrunte cu o revan[` a coloniilor oprimate \ntrecut, manifestat` printr-un flux masiv de imigran]iadeseori ostili culturii [i obiceiurilor locale, ]`rile eu-ropene par incapabile s` ofere solu]ii care s` \i mul-]umeasc` at\t pe vechii cet`]eni, c\t [i pe cei nou-ve-ni]i. Bruxelles-ul, imperialismul american [i globali-zarea s\nt factorii adi]ionali percepu]i ca parte a uneiconspira]ii \ndreptate \mpotriva unor cet`]eni eu-ropeni tot mai dezorienta]i [i neajutora]i.

Departe de a pleda \mpotriva recunoa[terii gre-[elilor [i crimelor ce umbresc istoria european`, au-torul arat` c` exerci]iul peniten]ei este necesar, darnu ar trebui transformat \ntr-o sinucidere, \ntr-o au-tosubminare a Occidentului. Pot fi asumate gre[eliistorice [i f`r` a se renun]a la demnitatea na]ional`sau la m\ndria de a fi parte a culturii europene. Înacest sens, este oferit exemplul SUA, unde con-damnarea extermin`rii americanilor nativi [i ata[a-mentul cet`]enilor fa]` de ceea ce \nseamn` \n pre-zent America s\nt chestiuni delimitate strict. De alt-fel – crede autorul – Europa nu ar avea dec\t de c\[-tigat dac` ar putea adopta atitudinea pozitiv` a ame-ricanilor, \ncrederea \n sine [i optimismul acestora.

A vorbi despre rùl de ieri e important – con-chide Bruckner –, dar [i mai important` e denun-]area crimelor [i nelegiuirilor prezentului. În plus,Europa ar trebui s` inverseze raportul cu trecutul,ce poate fi transformat \ntr-o surs` de \ncredere [im\ndrie pentru locuitorii continentului, printr-undiscurs pozitiv care s` accentueze numeroasele epi-soadele luminoase ale istoriei europene. Mai mult,denun]area crimelor nu ar trebui limitat` la lumeaoccidental`. Ea ar trebui extins` la nivel global, in-cluz\nd astfel ]`ri [i regimuri cu mai pu]in spiritautocritic, mai pu]in dispuse dec\t cele europene s`\[i recunoasc` gre[elile [i s` pl`teasc` pentru ele.

■Bogdan Barbu

E S E U

24,90 lei

traducere din limba francez` [i note de Vasile Zincenco

38


Cum este bruiat`memoria

revolu]ionarilorSeptimiu Chelcea (coord.)

Psihosociologie. Teorii, cercet`ri, aplica]ii

Seria „Collegium. Psihologie“Editura Polirom, 2008

{tiin]ele socio-umane nu mai au mult de trìt,\mi spunea de cur\nd un matematician. Potrivit ra-]ionamentului sù, institu]iile care investesc \n cer-cetare vor ajunge \n scurt timp la concluzia c` uma-nioarele nu s\nt dec\t vorb` goal` [i c` nu pun u-m`rul la progresul tehnicii. Ergo: a[a-zisele „[tiin]eale omului“ vor r`m\ne f`r` finan]are. Realitatea con-trazice \ns` profe]ia. F`r` s` fie blindate cu armuralimbajului riguros matematic, umanioarele nu [i-auspus \nc` ultimul cuv\nt, iar antropologii, sociologiisau psihologii nu par s` moar` de foame. C\t prive[-te cercetarea, [tiin]ele socio-umane au ajuns \n pre-zent mai diseminate ca oric\nd. Psihosociologia, depild`, num`r` 600 de teorii [i modele, majoritatean`scute \n ultimele decenii – aminte[te sociologulSeptimiu Chelcea, coordonatorul volumului colectivPsihosociologie. Teorii, cercet`ri, aplica]ii.

Pe c\t de preten]ios sun` numele acestei disci-pline „de grani]`“, pe at\t de vii \i s\nt temele. De lazvonuri [i teribilisme la manipulare [i gelozie, nimicdin ce e omenesc nu scap` psihosociologului. Saupsihologului social? Greu de ales \ntre cele dou`titulaturi. Oricum, cearta pentru etichete ]ine maicur\nd de „elemente conjuncturale [i de ordin ad-ministrativ“, spune Septimiu Chelcea. Spa]iul aca-demic francez, de pild`, e preocupat mai mult deaspectele sociologice, pe c\nd americanii sufl` maibine pe versantul psihologiei.

„Cea mai uman` dintre [tiin]ele umaniste“, psi-hosociologia nu are \nc` o defini]ie clar` [i nici oteorie unificatoare, beneficiind doar de „teorii cu ni-vel mediu de generalitate“. Una dintre defini]iilelarg acceptate este oferit` de psihologul american

Gordon Allport. Cu o jum`tate de veac \n urm`, elvorbea despre „o \ncercare de \n]elegere [i expli-care a modului \n care g\ndirea, sentimentele [icomportamentul indivizilor s\nt influen]ate de pre-zen]a actual`, imaginat` sau implicit` a celorlal]i“.De atunci, o parte dintre capitolele de baz` ale psi-hosociologiei au evadat din laborator, devenind su-biecte cotidiene (leadership, status, opinie public`,stereotip, conformism, discriminare sau conflictinterpersonal).

Pe l\ng` unghiurile multiple de abordare (nulipsesc etologia sau psihanaliza), tratatul de Psiho-sociologie are meritul c` aminte[te [i cercet`rile dela noi. Între fenomenele autohtone, Revolu]ia din’89 este, de departe, vedet`. Mai mult dec\t un sim-plu gest al unor mul]imi oarbe (Gustave Le Bon),revolta ascunde o serie de factori mai pu]in vizibili.„Jos dictatorul!“ nu reprezenta, de exemplu, doarun slogan preluat pe moment, ci rezultatul uneiconvergen]e de opinii preexistente. Revolu]ionarii„s-au reunit av\nd deja o atitudine antidictatorial`\mpotriva regimului ceau[esco-comunist. Nu stareade mul]ime a condus la convergen]a opiniilor“,puncteaz` Septimiu Chelcea.

Tema revine \n capitolul dedicat memoriei so-ciale. Dac` la o s`pt`m\n` dup` Revolu]ie, partici-pan]ii \[i aminteau c` au strigat „Ceau[escu pic`!“,„Jos criminalii!“, „F`r` violen]`!“, la un an distan]`,ei introduceau \n amintirile lor noi sloganuri – degenul „Jos comunismul!“ – care nu fuseser` in-vocate „la cald“. O dovad` suficient` c` memoria so-cial` este restructurat` \n func]ie de interesele pre-zentului, observ` coordonatorul Psihosociologiei.

Revolu]ia din ’89, emo]iile (pl\nsul lui B`sescu)ori selful românilor (\ntre individualismul occiden-tal [i rela]ionarea de tip oriental) nu epuizeaz` volu-mul colectiv dedicat psihologiei sociale. Teme la felde interesante, de la teribilism [i agresivitate la ero-rile de atribuire [i la atractivitatea fizic`, s\nt bineacoperite de mai tinerii colaboratori ai profesoruluiSeptimiu Chelcea. Nu [tiu dac` se poate vorbi de-spre o „[coal`“ de psihosociologie, dar s\nt sigur c`vom mai auzi de psihosociologii Alina Duduciuc,Octavian Rujoiu, Gabriel Jderu, Loredana Ivan, An-dreea Moldoveanu [i Alexandru Zodieru.

■Victor Popescu

P S I H O L O G I E

32,95 lei

edi]ia a II-a rev`zut` [i adùgit`

39


Cabinetul de curiozit`]i

Horst BredekampNostalgia Antichit`]ii [i cultulma[inilor. Istoria cabinetului

de curiozit`]i [i viitorul istoriei arteiEditura Idea Design & Print, 2007

La cap`tul lecturii eseului lui Horst Brede-kamp Nostalgia Antichit`]ii [i cultul ma[inilorpo]i r`m\ne convins c` forma modern` a voin]eiomului de a se face Dumnezeu a fost dorin]a de ast`p\ni producerea automotorului: ca [i cum mo-dernitatea secolelor XVI-XVIII este povestea celuicare, pe m`sur` ce \[i compune visata ma[in`rie,\[i descompune treptat m\inile, corpul [i \ntreagaf`ptur`. Bredekamp nu spune toate acestea \ncartea sa (ap`rut` \n 1993), \ns` preten]ia autoru-lui revine la o atent` construc]ie a apari]iei – \n is-toria modernit`]ii timpurii – a cabinetului de cu-riozit`]i [i a mentalit`]ii care a \nso]it-o, dar [i atransform`rii treptate a acestuia \n muzeul con-temporan. Cu toat` aparen]a de scrupulozitateistoric`, nu avem \ns` \n fa]` doar o carte de isto-ria artei, care adun` dovezi erudite despre cabine-tele exotice din colec]iile de curiozit`]i ale Euro-pei modernit`]ii, ci mai ales o riguroas` medita]ieasupra destinului modern al omului occidental,sprijinit` pe detalii adunate minu]ios, gra]ie for-ma]iei de istoric a lui H. Bredekamp. De aceea,cartea merit` o reconstruc]ie a argumentelor dinperspectiva unei hermeneutici filozofice a moder-nit`]ii.

Teza lui Bredekamp este simpl`. Secolul alXVI-lea traverseaz`, \n istoria artei, o fascina]iefa]` de mecanismul automotor pe care o asociaz`cultului sculpturii antice. Aceast` fascina]ie esteilustrat` de dezvoltarea cabinetelor de curiozit`]i.Regula de interpretare a lor ]ine de tetrada deconcepte: form` natural`, sculptur` antic`, oper`de art`, mecanism. Sistemul semnificant al colec-

]iilor nareaz` \ns` povestea omului modern: pre-ten]iile de hegemonie universal` a casei de Habs-burg s\nt ilustrate de primul muzeu de curiozit`]iexotice de la Ambras (1573); medicul J.D. Majorvede, \n 1674, tema filozofic` a min]ii umane catabula rasa drept un semn al c`derii adamice re-cuperabile prin acumularea de cunoa[tere al c`reisimbol este cabinetul de curiozit`]i, iar Cetateasoarelui a lui Campanella (1613) apare drept ungigantic asemenea cabinet. Totu[i, odat` cu Leib-niz, o parte a istoriei analizate se \ncheie, deoare-ce monstruosul sprijinit ontologic pe un demiurgcare se joac` (inspirat de Proverbele lui Solomon[i de Legile lui Platon) este \nlocuit, \n filozofia ar-tei, de mitul utilului. La fel, o alt` parte se \ncheiecu J.J. Winckelmann, anticarul vilei Albani, a c`ruiconcep]ie despre cultura greac` ipostaziaz` sta-ticul [i rupe conceptul artei grece[ti de tradi]ia ca-binetului de curiozit`]i, fascinat de machina.

Dar, folosind aceast` tez` drept un simplusuport de evenimente, cartea lui Bredekamp sur-voleaz` nivelul istoriei artei. Ea mediteaz` asupraomului occidental din perspectiva cabinetului decuriozit`]i \n dou` momente ale ei. În primul r\nd,e vorba de analiza consacrat` lui Francis Baconcare, \n Progresul cunoa[terii (1605), define[tenatura drept rezultat al crea]iei formelor obi[-nuite experien]ei noastre, apoi drept rezultat alformelor monstruoase [i apoi drept rezultat opri-mat al crea]iei, adic` tehnica. Aici, cabinetul decuriozit`]i st` la nivelul sensului intermediar, u-nind natura simpl` cu tehnica [i legitim\nd pro-iectul omului modern de a crea automatul univer-sal. În al doilea r\nd, e vorba de medita]ia \n jurulafirma]iei lui Adam Ferguson, din Eseu asupra is-toriei societ`]ii civile (1767): obliga]ia de a efec-tua o mi[care automat` anun]` sc`derea graduluide con[tien]` al omului. Puse cap la cap, cele do-u` afirma]ii duc la o concluzie simpl`, chiar dac`ea nu mai este rostit` de autor: legitimarea timpu-riu-modern` a mitului universului-mecanism poa-te fi citit` \n cheia unei spaime a omului occiden-tal \n fa]a asum`rii con[tiin]ei de sine, iar Nostal-gia … devine proprie filozofului.

■Alexander Baumgarten

F I L O Z O F I E

19 lei

traducere din limba german` de Maria MagdalenaAnghelescu

40


Cum poate s` fiecineva maghiar?

Paul LendvaiUngurii. Timp de un mileniu

\nving`tori \n \nfr\ngeriSeria „Istorie“, Editura Humanitas, 2007

Ap`rut` \n anul 1999, cartea scriitorului [i jur-nalistului Paul Lendvai s-a impus imediat ca o lu-crare de referin]` despre istoria maghiar`. Auto-rul, ungur de origine evreiasc`, tr`ind \n Austria,se simte eliberat din corsetul tabuurilor [i afirm`c` va \ncerca s`-i descrie pe unguri \ntr-o manier`critic`, lucid` [i obiectiv`. Cartea este scris`\ntr-un ritm alert, reune[te informa]ia de ordinistoriografic cu surse literare [i artistice, face apeldeseori la anecdotic`.

Pe parcursul prezent`rii unui mileniu de isto-rie agitat`, s\nt punctate marile momente, \nce-p\nd cu „desc`lecatul“ ungurilor \n C\mpia Pano-nic` (896) [i sf\r[ind cu pr`bu[irea comunismului(1989). Spre deosebire de al]i nomazi, ungurii nuau disp`rut din istorie – ei au preluat civiliza]iaoccidental` [i religia catolic`. În plin` perioad` deglorie, cea a regatului apostolic (sec. X-XIII), un-gurii vor trece prin prima lor catastrof`, cea a ma-rii invazii t`tare din 1241. Ref`cut, regatul Unga-riei va cunoa[te o ascensiune la rangul de mareputere, dar se va confrunta cur\nd cu ImperiulOtoman aflat \n plin` expansiune. În 1526, la Mo-hács, armata maghiar` este spulberat` de sultanulSoliman, turcii ocup\nd apoi Buda [i transform\ndUngaria \n pa[al\c. Timp de aproape 400 de ani,statul maghiar a disp`rut de pe harta politic`. Lasf\r[itul secolului al XVII-lea, ungurii devin supu[iai monarhiei habsburgice, vor lupta pentru liber-tate la 1848, pentru ca \n 1867 s` ajung` la uncompromis cu austriecii. În secolul al XX-lea, sf\r-[itul celor dou` r`zboaie mondiale i-a g`sit pe un-guri \n tab`ra \nvin[ilor. Suport` dou` experien]etotalitariste – fascismul [i comunismul –, dar \n1956 au fost primii care au \ncercat s` ias` de subdomina]ia sovietic`.

Autorul formuleaz` numeroase considera]iide ordin imagologic, preocupat mereu de \ntre-barea: „Ce este un ungur?“. Prezen]a lor \n centrulEuropei este privit` ca un miracol al istoriei: s\ntun popor solitar, f`r` rude, izolat de restul popoa-relor europene prin „zidul chinezesc“ al limbii lorunice. Autorul \l citeaz` pe Arhur Koestler carespunea c` „prin aceast` singur`tate excep]ional`se explic` intensitatea existen]ial` ce \i carac-terizeaz`. A fi ungur este o nevroz` colectiv`“.

Lendvai consider` c` trecutul zbuciumat al un-gurilor, nereu[itele lor colective le-ar fi indus o psi-hoz` de \ncercuire („cetate asediat`“) [i ar explicatemperamentul acestora, amestecul de tr`s`turisanguinare, melacolice [i pesimiste (ungurii au ceamai ridicat` rat` de sinucideri din lume, imaginilefunebre abund` \n poezia [i c\ntecele lor foarte tris-te). Tot \n trecutul lor trebuie c`utat` [i explica]ia e-xacerb`rii con[tiin]ei na]ionale, a arogan]ei [igrandomaniei, a sentimentului de „popor ales“.

Autorul vorbe[te [i despre extraordinara capa-citate de asimilare a ungurilor, despre absorbireaunor numeroase grupuri etnice: pecenegi, cumani,germani, români, s\rbi, croa]i, slovaci, sloveni,evrei. Personalit`]i proeminente ale istoriei lor,scriitori, poe]i [i oameni de [tiin]` au fost \n \ntre-gime sau par]ial de alt` origine etnic`: Iancu deHunedoara – român; Matei Corvin – dup` tat`,român; Lajos Kossuth – slovac; Sándor Petöfi –s\rb; György Lukács – evreu; Ferenc Herczeg –german etc.

În ultimul capitol („To]i s\nt unguri... Genii [iarti[ti“), afl`m c`, f`r` deschiz`torii de drumuri deorigine maghiar`, n-ar fi existat: bomba atomic`(Edward Teller [i Leo Szilárd); studiourile cinema-tografice de la Hollywood (\ntemeiate de imi-gran]ii unguri Adolph Zukor [i William Fox); celmai prestigios premiu pentru jurnalism, fondat deJózsef Pulitzer. Al]i unguri vesti]i: finan]istul Geor-ge Soros, actorii Zsazsa Gábor, Béla Lugosi, TonyCurtis, fotograful Brassai (Gyula Halász).

De[i se fere[te de poncifele istoriografiei un-gare referitoare la români, pe alocuri apare limba-jul na]ionali[tilor maghiari. F`r` \ndoial`, carteamerit` s` fie citit`. S\ntem vecini, dar ne cunoa[-tem at\t de pu]in... ■

Alexandru Ofrim

M E N TA L I T~} I

45 lei

traducere din limbagerman` de Maria Nasta

[i Ion Nastasiaedi]ia a II-a rev`zut`

41


Spiritul creator universal

Julian BellOglinda lumii. O nou` istorie a artei

Editura Vellant, 2007

Istoria artei a cunoscut \n ultimele decenii oredefinire a metodelor [i obiectului de studiu.„Noua istorie a artei“ \ncerca s` r`spund`, \n anii’70 – prin recursul la istoria social` a artei, istoriarecept`rii, a colec]ionismului, semiotic`, post-structuralism, studii de gen –, unora dintre critici-le aduse disciplinei: limitarea cvasi-exclusiv` latradi]ia artei europene occidentale, aplicarea uneiviziuni europocentriste asupra artei extra-euro-pene, perpetuarea distinc]iei ierarhice arte majo-re/arte minore, precum [i a unor concepte pro-prii constituirii ei ca disciplin` academic` euro-pean` \n secolul al XIX-lea.

De[i „Noii istorii a artei“ i-au luat acum loculnoi tactici de abordare a vizualului, al c`ror obiectdep`[e[te, dac` nu chiar ignor`, sfera artisticului,problemele puse \n anii ’70 nu au fost cu totul re-zolvate \n volumele generale de istorie a artei, u-nul din instrumentele de baz` ale disciplinei; au-torii clasici ai genului (Gombrich, Janson, Sto-kstad, Gardner etc.) acord` o aten]ie limitat` pro-duselor artistice extra-europene, dedic\ndu-le ca-pitole separate sau, mai rar, mici inser]ii compa-rative, subordonate viziunii eurocentriste. Nici u-nul nu a oferit o real` alternativ` la viziunea cro-nologic` a artei av\ndu-[i originea \n Antichitateaclasic`, dob\ndindu-[i formularea pregnant` prinVasari, pentru a deveni tradi]ie academic` [i a sf\r-[i prin succesiunea de -isme ale secolului XX. Eu-ropa R`s`ritean` se conjuga \ntotdeauna stinghercu aceast` nara]iune occidental` canonic`.

Cartea lui Julian Bell, care are – desigur, nu \n-t\mpl`tor – subtitlul O nou` istorie a artei, \n-cearc` s` r`spund` unei aspira]ii a istoriei artei ce

p`rea imposibil`: s` livreze cititorului o viziuneglobal` a fenomenului artistic, nu doar prin con-]inut, ci [i prin modul de abordare. {i probabil nutrebuie s` ne mire c` demersul apar]ine unuipractician, Julian Bell fiind pictor. Cartea e scris`din perspectiva artistului, a celui care \[i puneproblema instinctului uman creator [i analizeaz`fenomenul artistic pornind de la obiect, c`ut\ndsimilarit`]i, rela]ii cu alte obiecte [i fenomene cul-turale. Autorul m`rturise[te \n prefa]` c` a exclusorice nu a putut fi ilustrat, iar istoria artei pe careo propune este mai degrab` o istorie a obiectelor\n rela]ia lor cu alte obiecte dec\t un volum enci-clopedic, animat de o viziune determinist` a is-toriei artei (Bell se pozi]ioneaz` explicit \mpotrivaviziunii „progresiste“ a istoriei artei).

Lucrarea p`streaz` structura cronologic` a vo-lumelor clasice de istoria artei, dar \n loc s` tra-teze distinct fenomenele artistice sincrone, caut`similarit`]i \ntre culturi, manifest`ri ale unui unicspirit universal. În timp ce compara]ia produselorartistice ale unor culturi aflate \n contact – \ntrecare au existat schimburi (precum cele \ntrepictorii vene]ieni [i cei otomani la sf\r[itul se-colului al XV-lea) – nu are de ce s` mire, punerea\n rela]ie a unor exemplare perfect paralele (cate-dralele romanice [i templele indiene contem-porane lor, de exemplu) poate fi derutant` [ipare, \n unele cazuri, hazardat`. Bell \ns` chiar re-comand` „dezorientarea“, apt` s` eviden]ieze, \norice moment al istoriei, prezen]a unui spiritcreator universal.

Volumul are meritul unei viziuni personale, alunui ton colocvial, nemarcat de jargonul disci-plinei. Este o poveste a artei, care nu are nevoiede referin]e academice stufoase (de[i autorul sesprijin` pe o bibliografie solid` [i recent`) [i carec\[tig` mai degrab` prin recursul la Orhan Pamukdec\t la vreun istoric al culturii otomane. Alegereaimaginilor – care nu ilustreaz` textul, ci \l suscit`– poate p`rea uneori bizar` (nici una din cele-brele picturi mitologice ale lui Botticelli, prezentdoar cu un desen), dar salutar`: capodoperele o-bosesc [i ele, spunea un istoric de art`.

■Ioana M`gureanu

A R T E

150 lei

coordonator [tiin]ific: lect. univ. dr. Adrian Gu]`traducere din limba englez`de Bogdan Lep`datu, Tania {iperco, Adrian Buz,Valentin S`l`geanu

42


Instinctul poetic

al vie]iiOmar Khayyam

Ai clipa doar... CatreneEditura Lucman, 2007

Ceea ce pare s` curg` cel mai bine \n poemelelui Omar Khayyam nu este vinul (despre care s-avorbit at\t), ci via]a. Dintre poe]ii d`rui]i cu harulde a scoate porumbei albi din joben, \nc` multtimp dup` ce spectatorii s-au \ntors acas`, abia Vil-lon, poate, trei sute de ani mai t\rziu, avea s` cele-breze existen]a cu o frenezie similar`, \ntr-un con-text religios dictatorial (cre[tin, este adev`rat) lafel de intransigent. Dar am putea spune c` Villonera un proscris. Oamenii de [tiin]`, pe de alt` par-te, nu au avut \ntotdeauna cele mai str\nse rapor-turi cu pulsul nenegociabil al viului.

Catrene-le ap`rute \n 2007 la Editura Lucmanvin \n continuarea unei serii impresionante de tra-duceri din Omar Khayyam (Otto Starck, GeorgePopa, George Dan etc.). Pe de o parte, ElisabetaIsanos face o bun` completare a listei, iar pe dealta, cartea urmeaz` tradi]ia volumelor ilustratedin opera poetului, reproduc\nd o edi]ie america-n` de la 1894, cu desene de Elihu Vedder.

Ce determin` un savant s` scrie o poezie at\tde frumos necump`tat`, transgres\nd normele [icredin]ele vremii [i, mai mult dec\t at\t, echilibrulconfortabil al unei min]i altfel [tiin]ifice? {i de cescepticismul s`u elegant \n privin]a lui Dumnezeu(„De multe ori, de Dumnezeu vorbim: / Ne-a f`u-rit; ne-azv\rle-n ]intirim... / M`-ntreb: s\ntem ur\]i?A cui e vina? / S\ntem frumo[i? Atunci de ce mu-rim?“) [i a oric`rei cunoa[teri („Eu niciodat` via]`n-am cerut / {i totu[i am primit-o [i-am t`cut... /{i iat`, am s` plec [i n-am s` aflu: / Prin lumeaasta, pentru ce-am trecut?“) l-ar recomanda unei

lecturi spirituale? De fiecare dat` mi se pare, g\n-dindu-m` la Khayyam, c` r`spunsul st` \n fluxulcald al vie]ii circul\nd cu putere prin venele pro-priei efemerit`]i, de care nu \nceteaz` nici o clip`s` fie con[tient: „Morm\ntul meu, pe to]i o s`v`-mbete, / Tr`snind a vin, o s` v` fac` sete, / Iarseara or s`-l caute aman]ii, / Atra[i de pacea um-brei din boschete“.

Cele mai bune plimb`ri socratice s\nt aceleaal`turi de autori care, acompaniindu-ne, de o par-te, se ]in de m\n` cu moartea, de cealalt`...Înt\lnirile cu Omar Khayyam nu se petrec dec\ta[a, oblig\ndu-ne la o iubire pasional` pentruvia]`.

S-a vorbit de un Khayyam hamletian, heideg-gerian etc. L-a[ putea g`si existen]ialist („Nu estenici o cale, nici un drum“), dar \mi imaginez c` afi \n oricare din aceste feluri, \n societatea persan`de la \nceputul celui de-al doilea mileniu – c\ndmenghina islamismului scindase deja lobul st\ng,al lucrurilor de pe lumea asta, de cel drept, al lu-mii celeilalte –, era o treab` extrem de grea. Cuat\t mai curajoase trebuie s` fi fost, \n condi]iiledate, convingerile sale: „C\t despre trup, pe c\]in-am auzit / Spun\nd c-ar fi de suflet desp`r]it! /Eu [tiu c` vinul, c\nd \mi stinge setea, / M` las` [icu suflet lini[tit“.

Liber` chiar [i de existen]a lui Dumnezeu\ntr-o lume tiranizat` religios, fantasma lui Khay-yam (amorul, vinul) impune o lectur` poetic`. Pede alt` parte, ce poate fi mai spiritual (\n afar` deprezervarea lumii existente) dec\t actul de a crea,asemeni Creatorului \nsu[i? Ca un adev`rat mistic(noi \l avem pe Naum), el [tie c` poezia e singuram\ntuire.

■Alice Popescu

Omar Khayyam (1048-1131), poet persan [isavant (matematician, medic, astronom, filozof), autor,printre altele, al unui celebru tratat de algebr` [i al uneipopulare lucr`ri \n proz`, Cartea Anului Nou. Cea maicunoscut` oper` a sa r`m\ne seria poemelor scurte, \npatru versuri, a[a-numitele robaiuri (traduseimpropriu prin robaiyate ori rubaiyate – robaiyat fiindforma de plural, dup` Otto Starck) sau catrene cu orim` aparte (1-2-4). Omar Khayyam este, poate, poetulpersan care a cucerit \ntreaga lume.

S P I R I T U A L I TAT E

10 lei

versiune româneasc` de Elisabeta Isanos

43

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 R E C E N Z I IR E C E N Z I I

Cine mai are nevoiede Cire[ari?Constantin Chiri]`

Cire[arii (Cavalerii florii de cire[,Castelul fetei \n alb, Roata norocului,Aripi de z`pad`, Drum bun, cire[ari!)

Editura ROXEL CART, 2006

În a[teptarea reedit`rii c\torva dintre c`r]ilecopil`riei mele (din care \mi amintesc doar ni[tefr\nturi absolut fantastice, c`ci \n rest p\n` [i ti-tlurile s\nt pe jum`tate uitate), i-am redescoperitpe Cire[ari. Am recitit, posibil din nostalgie, volu-mele 2, 4 [i 5. Adic` cele mai bune din topul neo-ficial alc`tuit pe vremuri. Pe primul, cel mai ce-lebru – care la prima edi]ie, publicat` de EdituraTineretului, se numise Teroarea neagr` (ulteriors-a transformat \n Cavalerii florii de cire[, deoa-rece se ajunsese deja la concluzia c` „omul nou“nu poate fi terorizat de nimeni [i de nimic) –,l-am ignorat fiindc` rev`zusem de cur\nd ecrani-zarea, de altfel extrem de proast`, pe B1 TV. Ampreferat, \n schimb, Teroarea alb` (sau, dac`vre]i, Aripi de z`pad`).

Nu [tiu de ce \mi \nchipui c` Cire[arii au al-c`tuit o etap` obligatorie [i important` \n copil`-ria mai multor genera]ii. Probabil din cauza faptu-lui c` la capitolul literatur` „pentru tineret“ (unsubgen foarte c`utat prin alte ]`ri, unde cei carese \ndeletnicesc cu scrisul se \mpart [i ei \n cate-gorii, c`ci nu to]i ]in mor]i[ s` ia Premiul Nobel)n-am stat niciodat` prea bine. În afar` de Cire[ari,\mi mai vin \n minte doar c`r]ile lui Mihail Dru-me[, adic` Elevul Dima dintr-a [aptea [i Invita-]ie la vals, romane care \nc` ar mai putea face par-te, printr-o minune, din acea „bibliotec` a [colaru-lui“, ticsit` ast`zi cu aventurile lui Harry Potter.

{i pentru c` vorbim totu[i despre o reeditare,voi \ncerca s` nu mai ]in cont de faptul c` timp dec\]iva ani m-am crezut ba Lucia, ba Maria, uneorichiar [i Tic, [i s` r`spund la urm`toarea \ntrebare:oare mai au ceva \n comun copiii de ast`zi cu

Cire[arii lui Chiri]`?Printre altele, ei nu vor pricepe niciodat` de

ce cei [ase tineri eroi \[i trimit telegrame urgentecare niciodat` nu ajung la timp, sau \ncearc` s`comunice prin semnale Morse, c\nd ar putea pur[i simplu s` dea un apel de pe telefonul mobil.Apoi, li se va p`rea inutil` descifrarea unordocumente vechi \n slavon` sau a unor inscrip]ii\n greaca veche, din moment ce exist` Internet.Denumirile de tipul „cooperativ`“, „Ferometal“,„bufet expres“ sau „ONT“ le vor fi totalnecunoscute. Rela]iile „de amor“ dintre Lucia [iUrsu sau Maria [i Dan \i vor plictisi teribil, c`ci sereduc la [oapte, priviri, fiori (ce-or fi `ia?). Expresiide genul „\ndatoririle pionierilor“ sau „m\ndria[colii“ \i vor contraria. Poantele li se vor p`rear`suflate. Personajele \n sine, exemple de cute-zan]`, ambi]ie [i abnega]ie, vor fi pentru ei demo-date. Iar lipsa fantasticului, absen]a mon[trilor [i a\mpu[c`turilor \i vor convinge s` abandonezeseria \nc` de la primul volum.

Astfel, \nclin s` cred c` o reeditare aCire[arilor se adreseaz` \n primul r\nd celor careau citit c`r]ile acum 10-20 de ani [i care vor s` re-cupereze cu orice pre] o parte din copil`ria lor.Dac` reu[e[ti s` treci peste stilul st\ngaci, pestescriitura roman]at`, peste descrierile anoste [ipeste nuan]ele „ro[ii“ obligatorii („detalii“ pe carenu le observai cu ceva timp \n urm`), vei observac` ac]iunea propriu-zis` \nc` reu[e[te s` „te prin-d`“. A[a c` vei avea parte de o pl`cut` lectur` desear`, atunci c\nd n-ai chef s` cite[ti ceva „serios“fiindc` trebuie s`-l supraveghezi cu coada o-chiului pe pu[tiul care ucide alien[i sau pre-datori, pe ecranul unui monitor.

Pe mine, Cire[arii reedita]i m-au \nduio[at.C`ci m-am g\ndit, cu o trist` duio[ie, la to]i aceiadolescen]i captivi ai anilor ’60 care nu ascultauThe Doors [i Rolling Stones, nu purtau blugi (doartreninguri albastre) [i nu-[i permiteau s` viseze laaltceva dec\t la expedi]ii \n pe[terile din apropie-rea ora[elor unde se ridicau peste noapte fabrici[i uzine. Micile aventuri posibile [i deviza impus`care nu apare \n romane, dar \mi r`sun` \n urechicam a[a: „Iure[, ac]iune, tinere]e!“.

■Adina Popescu

C A R T E P E N T R U C O P I I

70 lei

44


Grimod – un precursorextravagant

În anul 1758, marchiza d’Orgeval aduce pe lumeo ciud`]enie, un mic monstru pe care mult timp re-fuz` s`-l vad`. Bra]ele copilului se termin` cu dou`hidoase cioturi. Printr-o miraculoas` compensa]ie\ns`, este d`ruit cu o inteligen]` [i o \ndem\nare ie-[ite din comun. Un fel de proteze metalice \n form`de gheare reu[esc s` suplineasc` teribila tar`. Folo-sindu-se de ele cu o prodigioas` iscusin]`, ajunge s`scrie, s` m`n\nce, ba chiar s` deseneze. În public, \[imascheaz` sinistrele gheare acoperindu-le cu o pie-li]` alb`. Numele acestei ciud`]enii este Alexandre-Balthazar Grimod de La Reynière – prescurtat, Gri-mod. El se va afirma ca singurul [i veritabilul p`rintefondator al gastronomiei.

Grimod debuteaz` \n publicistic`. Critic de tea-tru, articolele lui agresive st\rnesc de la \nceput v\lv`.Dotat cu un excep]ional talent de regizor, se impu-ne repede aten]iei publicului prin evenimente spec-taculoase [i provocatoare. În primii ani ai Revolu]iei,se al`tur` cercurilor scandaloase din jurul lui Sade [iRestif de la Bretonne, dar se desparte de ei cur\nd,aleg\nd ordinea [i rigoarea, valori esen]iale pentruvoca]ia pe care [i-o define[te – aceea de gastronom.

Precursor al happening-ului, pune \n scen` os-p`]uri fastuoase, culmin\nd – \n 1812 – cu emble-matica cin` funebr`. La o mas` drapat` \n negru, \n-cadrat` de sute de lum\n`ri aprinse, Grimod \[i \n-t\mpin` amabil oaspe]ii, invita]i… la propria sa \n-morm\ntare. Accesorii: catafalcul [i pioase coruri decopii. Aceste puneri \n scen`, magistral orchestratede geniul lui Grimod, se inspir` din ceremonia fune-

rar`, ritualurile masonice [i reprezenta]ia teatral`.Din parodierea ritului masonic se na[te gustul luipentru cod [i protocol.

Mai aproape de gastronomie, Grimod organi-zeaz` acele mese „filozofice“ – un fel de club al gas-tronomilor unde se \nt\lneau, \n fiecare miercurisear`, fini degust`tori [i mari gurmanzi. Se inventaunoi feluri de m\ncare, se [lefuiau [tiin]a gastronomi-c` [i experimentul gustativ. Grupul respectiv devinetreptat un juriu care se \ntrune[te regulat, cenzurea-z`, d` note. Imit\nd sistemul premiilor din critica li-terar`, juriul m`n\nc`, bea, f`r` a cunoa[te numelesau faima autorului.

Iat` cum, de la un punct de plecare ludic, un jocformal de estet, s-a constituit ritul gastronomic caelement de cultur`. Pentru a da o stabilitate acesteiopere efemere, codul cap`t` realitate prin operascris` [i prin institu]ia gastronomic`. Între 1803 [i1812, sub Imperiu, Grimod \[i scrie principalele ope-re: Almanahul gurmanzilor [i Manualul amfitrio-nului. Literatura gurmand` se impune ca un nougen literar, asociind gastronomia [i scrisul. Savoaream\nc`rurilor devine paralel` cu savoarea cuvintelor.Mai pu]in interesat de aspectul tehnic, discursul luicritic este mai degrab` intuitiv [i impresionist. Dup`el, un gourmet este „un literat, un libertin [i un es-tet“. Grimod cultiv` metafora, stabile[te sisteme decoresponden]e \ntre m\nc`ruri [i pictur` (un iepuregustos este un Rafael, o carne de vit` \n s\nge, un Ru-bens) sau \ntre m\nc`ruri [i femei (o brunet` picant`este o rumen` friptur` de g\sc`). „Pentru alc`tuireaunei pivni]e, e nevoie de timp [i de bani… bogatulface corp comun cu pivni]a lui, ca [i savantul cu bi-blioteca.“

Deseori avem impresia c` aceste texte s\nt sur-prinz`tor de actuale. Pentru Grimod, Revolu]ia \n-seamn` „un vid complet \n istoria gastronomiei“, odistrugere a tradi]iilor na]ionale [i mai cu seam` aartei culinare: „Revolu]ionarii s\nt ni[te barbari ce re-trogradeaz` arta“. Restabilirea acestor valori pier-dute este, pentru el, o prioritate.

Gloria pe care Grimod a st\rnit-o \n timpul vie]iii-a fost pe nedrept confiscat` de Brillat-Savarin – de-clar`, scandaliza]i, cei mai subtili speciali[ti. Multtimp ignorat de posteritate, nu a mai fost reeditatdec\t prin anii ’70. Michel Onfray, un admirator pa-sionat, \i dedic` \ns` un capitol \ntreg \n Ra]iuneagurmand`. ■

P RE PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

www.humanitas.ro

Testamente tr`date de Milan Kundera,traducere din francez` de Vlad Russo

Cu cât un scriitor sau un compozi-tor e mai mare, cu atât cre[te [i tenta]iainterpret`rilor abuzive: posteritatearisc` s`-i falsifice opera de dragulscandalului biografic sau pentru a seconforma cli[eelor artistice \n vigoare.Aceasta e tema eseului Testamentetr`date, tem` pe care Kundera o dez-volt` \n varia]iuni, urm`rind \n paralelevolu]ia romanului [i a muzicii.

Umbra de Ismail Kadare, traducere din albanez` de Marius Dobrescu,

colec]ia „Raftul Denisei“Primul laureat al International Man

Booker Prize|ntr-o Albanie terorizat` de dicta-

tur`, un tân`r cineast are privilegiul de ac`l`tori la Paris. Ajunge astfel s`-[i con-sume via]a la hotarul dintre cele dou`lumi: fiecare c`l`torie la Paris este echi-valent` cu o intrare \n t`râmul celor vii,de care nu se simte legat, dup` cum fie-care \ntoarcere \n ]ara natal` \nseamn` orec`dere \n infern.Pre]: 22 lei

Cititorul din pe[ter` de Rui Zink, traduceredin portughez` de MicaelaGhi]escu, colec]ia „Carteade pe noptier`“

Cititorul din pe[ter` este povesteaunui adolescent care a nimerit la timp \ncea mai frumoas` aventur` a vie]ii lui:cititul c`r]ilor. B`iatul prefer`, f`r`\ndoial`, televizorul. Dar ajunge \ntr-unloc unde nu exist` televizor... O para-bol` despre lumea de azi [i o minunat`lec]ie de citit.

Homo ludens de Johan Huizinga, traduceredin olandez` de H.R. Radian, prefa]`

[i not` biobibliografic` de Gabriel Liiceanu

„Homo ludens st` prins` \ncump`na dintre o nostalgie [i un ideal.Adev`rul ei istoric nu este de g`sit decâtscormonind la r`d`cinile civiliza]ieinoastre; conceptul ei des`vâr[it nupoate fi decât rodul unei prospec]ii, allocului pe care istoria nu l-a atins \nc`...“

Gabriel Liiceanu Pre]: 32 lei

Tr`darea c`rturarilor de Julien Benda,traducere din francez` de Gabriela Cre]ia,

prefa]` de Andrei PippidiAp`rut` \n 1927, Tr`darea c`rtura-

rilor a marcat profund dezbaterea deidei din fr`mântatul nostru secol, deoa-rece a prev`zut groz`viile ce aveau s` sepetreac` la numai câ]iva ani de la pu-blicarea ei. R`spunz`tor pentru acesteaeste, potrivit autorului, intelectualul ca-re a abdicat de la menirea sa, acceptânds` intre \n jocul politic, acceptând s` or-ganizeze ura. Pre]: 22 lei

Cunoa[terea inutil` de Jean-François Revel,traducere din francez` de Dan C. Mih`ilescu

De ce „cunoa[terea inutil`“? Pentruc`, cu cât au fost mai multe [i mai eloc-vente adev`rurile [i dovezile privindatrocit`]ile comunismului, cu cât suntmai sigure posibilit`]ile de cunoa[tere [idifuzare democratic` a informa]iei, cuatât ele au fost mai ocultate \n mass-me-dia occidentale, \ntru ap`rarea falimen-tului ideologic [i politic al marii utopiiinstaurate \n 1917. Pre]: 39 lei

A treisprezecea poveste de DianeSetterfield, traducere din englez` deAndreea Popescu, colec]ia „Raftul Denisei“

Bestseller tradus \n peste treizeci de]`ri

„Prin A treisprezecea poveste,Setterfield face o declara]ie de dragosteeroinelor romantice ale lui WilkieCollins sau ale surorilor Brontë. Un mi-nunat roman gotic, care \ns` apar]ineprin spirit secolului XXI.“

Kirkus ReviewsPre]: 36 lei

Cele patru fugi ale lui Manuel de Jesús Díaz,traducere din spaniol` de Ileana Scipione,

colec]ia „Raftul Denisei“Tân`r cercet`tor plin de succes la

un institut de fizic` din Harkov, bur-sierul cubanez Manule Desdín esterechemat \n ]ar`. Dezam`git \n dragoste[i cu visele profesionale spulberate, sehot`r`[te s` fug` \n Occident. Astfel \n-cepe un periplu straniu, printr-o Europ`plin` de refugia]i, un Babel unde se \n-tretaie destinele unor personaje pi-tore[ti sau periculoase. Pre]: 22 lei

www.editura-art.ro

Corpul uman32 pagini [i dou` imagini panora-

mice de peste un metru lungimeCorpul uman reprezint` preocu-

parea principal` a [tiin]ei. Cu toate a-cestea, tot timpul afl`m noi lucruri de-spre structura sa intim` [i despre moduls`u de func]ionare. Înc` din vechimeoamenii cuno[teau unele lucruri debaz` – de exemplu, c` scheletul nostrueste format din 206 oase.Pre]: 33 lei

Cartea cu elefan]i, de Steve Bloom cu 80 de fotografii color [i text de David

Henry WilsonAceast` carte este f`cut` s` poarte

orice copil \ntr-un safari literar [i oaventur` a cunoa[terii. Folosit` cabibliografie pentru un proiect orisavurat` ca un festin vizual, Cartea cuelefan]i va fi pe placul oric`rui iubitor alvie]ii s`lbatice, fie c` are cinci ani saumai bine.Pre]: 49,90 lei

Cele mai frumoase pove[tiO colec]ie de pove[ti savuroase \n

care miracolele irump \ntr-o lumemodern`: purcelu[ii cheam` Salvarea [ivorbesc la telefon, iar atacurile s`lbaticeale lupilor sunt anun]ate la radio.

Pre]: 59,50 lei

Harta lumii preistorice136 x 96 cmCu Harta lumii preistorice orice

copil afl` o sumedenie de lucruri noi f`-r` s` aib` senza]ia c` \nva]`. Ca s` numai vorbim de pl`cere [i fascina]ie...

Pre]: 39,50 lei

P`durea tropical`32 pagini [i dou` imagini panora-

mice de peste un metru lungimeP`durile tropicale se g`sesc \n apro-

pierea Ecuatorului, \n regiuni cu ploibogate. Datorit` c`ldurii din tot timpulanului [i precipita]iilor bogate, p`duriletropicale din zonele joase au cea maimare diversitate de plante [i animaleterestre. Chiar [i azi, oamenii de [tiin]`descoper` noi specii \n zonele izolate.Pre]: 33 lei

Dinozaurii32 pagini [i dou` imagini panora-

mice de peste un metru lungimeDinozaurii au dominat planeta mai

mult de 160 milioane de ani. Atunci c\ndtr`iau, prin preajm` nu mai exista niciun alt mare animal terestru. Unii dintreei, cum ar fi Tyrannosaurus rex, au fostcele mai puternice carnivore din toatetimpurile. Nu degeaba numele lor \n-seamn` \n grece[te „[op\rl` \nfrico[`-toare“.Pre]: 33 lei

Pove[tile buniciiPove[tile clasice, \ntr-o edi]ie deo-

sebit`, cartonat`, buretat`, cu o ilus-tra]ie spectaculoas`. Alb`-ca-z`pada [icei [apte pitici, Scufi]a Ro[ie, Pinoc-chio, Frumoasa din P`durea Adormit`[i alte basme ale bunicii, numai bune decitit la gura sobei…

Pre]: 64,50 lei

Harta lumii. Inven]ii [i exploratori136 x 96 cmDe la foc la cip – un milion de ani

de oameni [i idei reunite prin curajul dea c`l`tori \n jurul lumii c`tre noi t`-râmuri [i descoperiri, desenate astfel\ncât s` po]i descoperi cu pl`cere fai-mo[i exploratori [i inven]ii de toate fe-lurile.Pre]: 39,50 lei

[email protected]

Radu Paraschivescu, Bazar bizarÎn lectura autorului„S-a n`scut romgleza [i a \nviat

Ceau[escu. Ups [i aoleu! O limb` trendy[i o apari]ie misterioas`. De o partereiterarea commitment-ului pentruchallenge-uri, de cealalt` Ioropa [icondâ]unili care ezigst`. Dou` proze \noglind`, despre metehne vechi [i noi.“

Radu ParaschivescuPre]: 25 lei

Tolstoi, Moartea lui Ivan IliciÎn lectura lui Victor Rebengiuc(Dublu CD)Într-o zi, Ivan Ilici \n]elege c` e mu-

ritor. A \nv`]at asta [i la [coal`: oameniisunt muritori, Caius este om, deci Caiuseste muritor. El \ns` nu e om \n general,el nu este Caius, el e Ivan Ilici! Moartealui Ivan Ilici este mai ales via]a lui IvanIlici. Via]a uitucului Ivan Ilici. Via]a mu-ritorului Ivan Ilici.Pre]: 30 lei

Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-VecheÎn lectura lui Andrei Ple[u (4 CD-uri)– \n curs de apari]ie –„Textul lui Mateiu Caragiale e scris

pentru acele momente din viata fiec`ruiom, \n care trecutul e mai importantdecât actualitatea, voluptatea mai im-portant` decât adev`rul, miresmele \n-chipuite sau visate - mai importante de-cât realul. E o apoteoz` a pl`cerii, cu ex-tazele si abisurile ei pline de primejdii.“

Andrei Ple[uPre]: 90 lei

Neagu Djuvara, O scurt` istorie a românilorpovestit` celor tineri – vol. 10

În lectura autorului„R`ul mi se pare atât de adânc [i de

generalizat \ncât nu [tiu dac` genera]iacelor care acum sunt tineri \l vor maiputea stârpi.“

Neagu Djuvara

Pre]: 23,50 lei

Andrei Ple[u, Despre bucurie \n Est [i \n VestÎn lectura autorului– reeditare –„În realitate, un om \ntreg [i o

societate s`n`toas` au nevoie \n acela[itimp de beneficiile subzisten]ei [i decele ale reflexiei, de [osete [i vise, depâinea zilnic` [i de utopii. În Est, ne lip-sesc, deocamdat`, [i unele, [i altele.“

Andrei Ple[uPre]: 23,50 lei

Mircea C`rt`rescu, De ce iubim femeileÎn lectura lui Adrian PinteaE limpede c` [i adul]ii au nevoie de

pove[ti. Numai c` zânele lor [i-au scurtatrochiile, [i-au t`iat p`rul care le ajungeacândva la c`lcâie [i au \nv`]at s` fie fe-mei, ceea ce e mult mai complicat [i maipericulos decât meseria de zân`. Unomagiu (adesea \n sensul cel mai con-cret, erotic, al cuvântului) adus femeilor„pentru c` sunt femei“, rostit de actorulAdrian Pintea.Pre]: 23,50 lei

Ion Creang`, Povestea pove[tilorÎn lectura lui Dorel Vi[an, Melania

Ursu [i Mariana Munteanu– \n curs de apari]ie –„Boccaccio \nsu[i ar fi p`lit de invidie

dac` ar fi putut s` citeasc` aceast` capo-doper` a erotismului comic.“

Gabriel Liiceanu

Pre]: 30 lei

P`storel Teodoreanu, Gastronomice – vol. 3În lectura lui Valentin Uritescu– \n curs de apari]ie –„Un cuvânt de spirit rostit \n proz`

nu-[i pierde nimic din valoare. Prezentat\n versuri, se complic` chestia. Catrenul,\n special, nu suport` nici o licen]` deform`. Patru versuri, patru rime. Sarea laurm`.“

P`storel TeodoreanuPre]: 23,50 lei

www.all.ro

Îndr`gostit` de un masai de CorinneHofmann

Traducere de Mihaela DinklageColec]ia „C`r]i adev`rate“Venit` \n Kenya pentru a-[i petrece

concediul, Corinne descoper` o dimen-siune cu totul nou` a dragostei. Este su-ficient` privirea p`trunz`toare a r`zboi-nicului-masai Lketinga, pentru ca ea s`renun]e la via]a din Elve]ia. Trìe[te aniplini de aventur`, ani de dragoste, dar [ide renun]`ri [i probleme f`r` sfår[it.Pre]: 29,90 lei

Uita]i c` a]i avut o fiic` de Sandra Gregory[i Michael Tierney

Traducere de Teodor Fle[eruColec]ia „C`r]i adev`rate“R`mas` f`r` bani \n Bangkok, pro-

fesoara britanic` Sandra Gregory aacceptat s` transporte o cantitate de he-roin` pentru un necunoscut. Prins` [icondamnat` la 25 de ani de \nchisoare,petrece primii patru ani [i jum`tate \nfaimoasa \nchisoare Lard Yao, poreclit`„Bangkok Hilton“, re[edin]a unor uci-ga[i \n serie, maniaci [i chiar a unui ca-nibal.Pre]: 24,90 lei

Grecia clasic` de Anne-Marie ButtinTraducere de Lia DeceiColec]ia „Mari civiliza]ii“Sunt m`rturii ale perioadei cuprinse

\ntre debutul istoriei Greciei [i sosirealui Alexandru cel Mare la conducerea ei,mijlocind \ntâlnirea cititorului din zilelenoastre cu oamenii unor vremuri \nde-p`rtate [i corectând o imagine \mpins`spre idealisme [i, nu de pu]ine ori, c`trestereotipii p`guboase.Pre]: 24,90 lei

Captiv`. Povestea adev`rat` a unei copil`riipierdute de Julie Gregory

Traducere de Roxana DudeColec]ia „C`r]i adev`rate“Din fraged` copil`rie, Julie Gregory

a fost supus` \ncontinuu radiogra-fierilor, medica]iei [i interven]iilor chi-rurgicale \n cùtarea de[art` a unei bolin`scute \n mintea mamei ei. SindromulMunchausen indus este cea mai ascuns`[i mai periculoas` form` de molestare acopiilor din lume, \ns` Julie Gregory i-asupravie]uit.Pre]: 19,90 lei

Revedere \n Barsaloi de Corinne HofmannTraducere de Mihaela DinklageColec]ia „C`r]i adev`rate“Dup` 14 ani de la fuga ei aven-

turoas` din Africa, abia dup` ce divor]ulei de Lketinga este recunoscut [i \nKenya, Corinne Hofmann se re\ntoarcepe plaiurile masailor, unde este primit`de familia ei african` cu aceea[i c`ldur`[i dragoste, pe care le-a cunoscut \n ceipatru ani de convie]uire.

Nunt` \n decembrie de Anita ShreveTraducere de Roxana BârsanColec]ia „Literatur` universal`“Un nou roman puternic despre o

nunt`, prieteni vechi [i o reuniune ce leva schimba vie]ile. Cel mai ambi]ios [imi[c`tor roman al Anitei Shreve de pånàcum, sondånd resorturile motiva]ieiumane cu elegan]a [i talentul care aufacut din ea „unul dintre cei mai buniautori ai timpului sù“.

Adio, Africa de Corinne HofmannTraducere de Mihaela DinklageColec]ia „C`r]i adev`rate“Corinne Hofmann r`spunde \ntre-

b`rilor cititorilor referitoare la via]a eidup` \ntoarcerea \n Elve]ia. Noul \n-ceput \n „jungla birocratic`“ nu estedeloc u[or. Totu[i, cu aceea[i t`rie, a-cela[i curaj [i optimism, cu care a reu[its` supravie]uiasc` \n Kenya, izbute[tes`-[i construiasc` o nou` existen]`.Pre]: 19,90 lei

Roma de Jean-Noël Robert Traducere de Simona Ceau[uColec]ia „Mari civiliza]ii“Autorul ne propune o c`l`torie \n

timp [i spa]iu, iar stilul practic al lucr`riine permite, fie o lectur` obi[nuit`, fie oinvestiga]ie pe diferite nivele de studiu,menit` s` reg`seasc` o informa]ie punc-tual`. H`r]ile, tabelele, schemele sunt, lar\ndul lor, un instrument esen]ial.Pre]: 24,90 lei

www.edituratrei.ro

C`lùl dragostei de Irvin D. YalomTraducere din limba englez` de

Smaranda NistorColec]ia „Psihologie“Irvin D. Yalom este profesor de psi-

hiatrie la Universitatea Stanford [i au-torul a numeroase c`r]i de psihoterapie,printre care unele texte considerate dejaclasice. Volumul „C`lùl dragostei“ reu-ne[te zece cazuri din experien]a sa, zecepove[ti despre sufletul omenesc.Pre]: 35 lei

Psihologia desenului la copil, de PhilippeWallon, Anne Camber, Dominique Engelhart

Traducere din limba francez` de Nicolae Balt`

Colec]ia „Psihologie“Acest volum este o lucrare de sinte-

z` asupra informa]iilor strânse de-a lun-gul timpului cu privire la psihologia de-senului la copil. Bogat ilustrat`, cartease constituie \ntr-un ghid practic [i in-formativ \n acela[i timp.

Pre]: 29,90 lei

Pata cu bucluc de Mark HaddonTraducere din limba englez` de

Crengu]a N`pristocUn roman care disimuleaz` un su-

biect amar [i dureros sub masca unorsitua]ii irezistibil de amuzante, optimist [iplin de verv`, suspans [i \ntors`turi nea[-teptate ale evenimentelor.Pre]: 37,90 lei

Comunicarea social` a emo]iilor de Bernard Rimé

Traducere din limba francez` deMircea Marin

Prefa]` de: Serge MoscoviciColec]ia „Psihologie“Ce provoac` fascina]ia pentru emo-

]ie? Dar ce este o emo]ie? Ce func]ie \n-depline[te ea? De ce ne comunic`memo]iile? Cartea examineaz` toate aces-te \ntreb`ri pe baza unei bogate docu-menta]ii [tiin]ifice, evaluând aportul co-munic`rii emo]iilor.Pre]: 39,90 lei

Motiva]ie [i personalitate de A.H. MaslowTraducere din limba englez` de

Andreea R`suceanuColec]ia „Psihologie“„Motiva]ie [i personalitate“ repre-

zint` consemnarea original` a activit`]iidesf`[urate de unul dintre cei mai crea-tivi psihologi ai secolului al XX-lea. Ea adevenit o lucrare de referin]` pentruorice persoan` interesat` de teoriilemotiva]iei.Pre]: 39,90 lei

Cìle inimii de Beno\te GroultTraducere din limba francez` de

Rodica ChiriacescuColec]ia „Eroscop“Romanul „Cìle inimii“ are \n centru

povestea unei iubiri imposibile, \ntre ointelectual` [i un marinar, desf`[urat` de-alungul \ntregii lor vie]i. Romanul pune pro-blema iubirii autentice, care nu ]ine contde nimic. Beno\t Groult este consideratò promotoare a feminismului.Pre]: 27,90 lei

Misterioasa dispari]ie a tinerei marchize deLoria, de José Donoso

Traducere din limba spaniol` deCornelia R`dulescu

Colec]ia „Eroscop“José Donoso este unul dintre cei mai

reprezentativi scriitori chilieni. Romanelesale au fost bine primite de public [i i-auadus o faim` interna]ional`. În carteaaceasta g`si]i povestea unei tinere, al c`-rei so] moare imediat dup` nunt`, l`sând-o prad` lumii depravate a aristocra]iei [ipropriei sl`biciuni.Pre]: 19,90 lei

Prietenii mei, iubirile mele, de Marc LevyTraducere din limba francez` de

Marie-Jeanne VasiloiuProasp`t divor]a]i, Antoine [i Ma-

thias simt nevoia s` \nceap` o nou` via]`.Cei doi b`rba]i de 30 de ani, prieteni decând lumea, se instaleaz` \n aceea[i vil`,\mpreun` cu Louis [i Emily, copiii lor, [i\[i impun un set de reguli stricte. Opoveste adev`rat` care trebuia s` devin`scenariu de film, dar care a devenit mai\ntâi de toate un roman de succes.Pre]: 29,90 lei

www.carteataonline.ro

Istoria prostitu]iei, de Mircea B`lanEditura Eurostampawww.eurostampa.roO panoramare documentat` a „celei

mai vechi meserii“, din Antichitate p\n`\n epoca modern`, din Orient \n ]`rileeuropene, de la clasele umile la \naltaaristocra]ie, \n 600 de pagini dense [icaptivante.Pre]; 35 lei (vol. I+II)

Grafologie. Personalitatea \n scris, de Radu Constantin

Editura ASABwww.asab.roLucrarea explic` ce este grafologia

(metod`, [tiin]`, art` a portretului),metodele [i limitele sale \n lumina ac-tualelor achizi]ii [tiin]ifice \n domeniu,prin intermediul unui \ndreptar meto-dologic, insistându-se asupra aspectuluiaplicativ al acestei [tiin]e interdiscipli-nare. Sunt oferite exemple concrete descrieri cu interpret`rile lor grafologice.Pre]: 76,30 lei

C`lug`rul care [i-a vândut Ferrari-ul, de Robin S. Sharma

Editura Excaliburwww.edituraexcalibur.comOricui \i place o fabul` reu[it`. În-

v`]`torii, guru, din Himalaya dau sfaturisimple, cum ar fi acesta: „Ceea ce ]i sea[terne \n fa]` [i ceea ce se afl` \n urmata nu \nseamn` nimic pe lâng` ceea cese afl` \nlùntrul tù“. Bestseller inter-na]ional citat ca referin]` de to]i autoriidin domeniul dezvolt`rii personale.Pre]: 24 lei

Reciful de corali, de Anita GaneriEditura Voxwww.edituravox.roInspirat ilustrate, c`r]ile din colec]ia

„Descoperirea naturii“ ofer` o privirede ansamblu asupra adapt`rii vie]ui-toarelor la condi]iile \n care trìesc.

Ce sunt coralii, cum se formeaz` ei,cum s-au adaptat vie]uitoarele m`rii laacest habitat? Explor\nd aceast` lume,afla]i r`spunsurile la aceste \ntreb`ri [ichiar mai mult.Pre]: 16 lei

Sub povara marilor decizii, de Constantin Corneanu

Colec]ia „Oglinzile istoriei“Prefa]`: conf. univ. dr. Nicolae Rau[Editura Scriptawww.scriptaonline.roLucrarea – cea mai vast` \n pro-

blem` la ora actual` – ofer` o imaginenou` a evenimentelor cruciale din aniicelui de-al doilea r`zboi mondial.Centrul analizei \l constituie circum-stan]ele care au f`cut ca românii s` nufructifice \ntotdeauna acest dar careeste pozi]ia geopolitic` [i geostrategic`.Pre]: 48 lei

Scrisori c`tre un tân`r poet, de Reiner Maria Rilke

Editura România PressCarte celebr` de metodologie poe-

tic`, \n sensul de filozofie a poeziei da-torat` magicului practician al expre-sionismului poetic german Rilke pus`la dispozi]ia cititorilor români aspiran]ila gloria de poet.

Pre]: 15 lei

Evoc`ri de r`zboi. Turtucaia. Pirin-Planina,de George Topârceanu

Colec]ia „Oglinzile istoriei“Prefa]` de acad. Nicolae ManolescuEditura Scriptawww.scriptaonline.ro„Acurate]ea [i precizia am`nun-

telor, umorul, tonul direct al relat`rii, f`-r` ifose stilistice [i f`r` inutil` moralizare– remarc` Nicolae Manolescu –, fac dinaceste pagini o literatur` net superioar`[i mult mai modern` decât cea maimare parte a prozei noastre din primeledecenii ale secolului 20“.Pre]: 20 lei

Rânduiala, legea l`sat` lumii de Dumnezeu,de Dumitru Cristian Amz`r

Editura România PressEdi]ie comemorativ` cu prilejul

centarului na[terii autorului (1906 -1999), unul dintre discipolii lui NaeIonescu, traduc`tor al lui ImmanuelKant \n limba român`, profesor la mariuniversit`]i germane. Cartea con]inescrieri filozofice [i teologice, mareparte din ele inedite.Pre]: 25 lei

www.polirom.ro

Istoria religiilor. Vol. I: Religiile antice deGiovanni Filoramo (coord.), Hors collection

Traducere de Smaranda Scriitoru [iCornelia Dumitru

Religiile din perioada preistoric`,cele din Orientul Mijlociu, religiile lumiiclasice, ale lumii elenistice, religiile Ira-nului antic, Zoroastru [i religia zoroastri-an`; de asemenea, religiile din Europaantic` ale indo-europenilor, popoarelorbaltice, slavilor, cel]ilor [i popula]iilorgermanice.Pre]: 59,00 lei

Via]a [i faptele lui Ilie Cazane de R`zvan R`dulescu,Colec]ia „Ego. Proz`“

R`zvan R`dulescu este unul dintrecei mai de succes scenari[ti români deast`zi. Filme precum Marfa [i banii,Moartea domnului L`z`rescu [i H\rtiava fi albastr` poart` semn`tura sa. • „Un roman excelent.“ (Doru Bu[cu) • „C\nd [tii s` poveste[ti, indiferent undee plasat` ac]iunea, ai toate [ansele s` de-vii fermec`tor, cum e R`zvan R`dulescu,[i cu succes la cititori.“ (Ovidiu {imonca)Pre]: 29,95 lei

Femeia \n ro[u de Adriana Babe]i, Mircea Mih`ie[, Mircea Nedelciu,

Colec]ia „Fiction Ltd“Prefa]` de Mircea C`rt`rescu„Femeia \n ro[u, demonstra]ie teo-

retic` [i practic` de virtuozitate, este oetalare de for]` exact \n momentul \ncare via]a se preg`te[te s`-[i ia revan[aasupra artificialului, adic` atunci c\nd me-moriile, autofic]iunea, jurnalele [i dezl`n-]uirile amoroase d`deau s` ecluzeze ma-nierata, stilata, rafinata «doamn`» opt-zecist`.“ (Simona Sora)Pre]: 34,95 lei

Spaime [i sc\rbe \n Las Vegas de Hunter S. Thompson, Colec]ia„Biblioteca Polirom“

Traducere [i note de Adrian BuzRoman ecranizat \n 1998 \n regia lui

Terry Gilliam, cu Johnny Depp [i Be-nicio del Toro \n rolurile principale – unfilm-cult al contraculturii americane. • „Spaime [i sc\rbe \n Las Vegas este unclasic al culturii pop, imaginea vie a uneiere apuse, o supradoz` de comedie \nstare pur`.“ (Kirkus Reviews)Pre]: 38,95 lei

Mon[tri invizibili de Chuck Palahniuk, Colec]ia „Biblioteca Polirom“

Traducere [i note de Mircea Pric`jan„Cel mai reu[it roman al lui Palah-

niuk.“ (Seattle Times) • „O fantezie ma-cabr` \n care o cover girl mutilat` estecondus` de o regin` a travesti]ilor spreOra[ul de Smarald al propriului viitor:a[a s-ar putea rezuma romanul de o inge-niozitate baroc` al lui Chuck Palahniuk,scriitorul-cult al ultimelor decenii.“(Kirkus Reviews)Pre]: 34,95 lei

Zarv` \n livada de guave de Kiran Desai,Colec]ia „Biblioteca Polirom“

Traducere [i note de C`t`linaNecula

Un roman la apari]ia c`ruia SalmanRushdie exclama: „Kiran Desai este oscriitoare excep]ional`!“. • „O satir` du-ioas`, extrem de bine construit`, caredovede[te un sim] impecabil al detaliu-lui psihologic [i de atmosfer`, precum [italentul unei povestitoare \nn`scute.“(The New York Times)Pre]: 38,95 lei

Isp`[ire de Ian McEwan, Edi]ia a II-a Colec]ia „Biblioteca Polirom“

Traducere [i note de Virgil StanciuRomanul st` la baza unei ecraniz`ri

de excep]ie, cu Keira Knightley, JamesMcAvoy [i Vanessa Redgrave \n rolurileprincipale. Filmul Atonement este mare-le favorit al premiilor cinematograficedin 2008 • „Cel mai complex [i mai pa-sionant roman al lui Ian McEwan.“ (TheNew York Times Book Review)

Pre]: 32,95 lei

Dialog \ntre un filosof, un iudeu [i un cre[tinde Abelard, Colec]ia „Tradi]ia cre[tin`“,

Edi]ie bilingv`Traducere [i note de Filotheia

Bogoiu [i Sorana SortaPrefa]` [i tabel cronologic de

Bogdan T`taru-CazabanEdi]ie \ngrijit` de Adrian MuraruDialog \ntre un filosof, un iudeu [i

un cre[tin este considerat unul dintrecele mai interesante texte teologice alelui Abelard.Pre]: 26,95 lei

www.nemira.ro

Ghidul misoginuluiO antologie de maxime despre fe-

mei, cu autori din Antichitate pân` \nzilele noastre. Dintre personalit`]ile ce-lebre, ale c`ror p`reri sunt prezentate \nacest volum \i amintim pe: Voltaire, Ho-noré de Balzac, William Shakespeare,Montesquieu, Alexandre Dumas-Fiul etc.

„Mahomed a murit otr`vit de o fe-meie care voia s`-i testeze divinitatea.“(autor anonim)

„O femeie frumoas` e paradisul o-chilor, infernul sufletului [i purgatorulpungii.“ (Fontenelle)

Cum m-am l`sat de gândit, de Hannes SteinCine [i-ar dori s` fac` amor cu un

monstru inteligent [i cu ochelari gro[isau s` stea sub acela[i acoperi[ cu altmonstru care se \ndoie[te tot timpul? Dela trezire pân` la culcare, de la r`s`ritpân` la apus, via]a este o gigantic`aglomerare de m`runte necazuri [iumilin]e. Prin urmare, cine \[i propunes` supravie]uieasc` lumii modernetrebuie s` se lase de g\ndit [i poate reu[if`r` gre[ urm\nd pa[ii riguros descri[i deHannes Stein.

Cartea Ignoran]ei, de John Lloyd & JohnMitchinson

Un compendiu al concep]iilorgre[ite, al ne\n]elegerilor [i al gre[elilorfrecvente adunate din programul QI dela BBC. În cazul \n care \nc` mai crede]ic` p`m\ntul nu are decât o lun`, c`George Washington a fost primul pre-[edinte al Statelor Unite, c` Bangkokeste capitala Thailandei, c` AlexanderGraeme Bell a inventat telefonul, c`whisky-ul [i cimpoiul provin din Sco]iasau c` Everest este cel mai \nalt muntedin lume, atunci exist` cel pu]in dou`motive pentru care ar trebui s` citi]iaceast` carte.

Ghidul lene[ului, de Tom Hodgkinson„Ce bine e s` nu faci nimic, [i asta

foarte \ncet, [i dac` se poate [i pe bani.“Tom Hodgkinson continu` ceea ce af`cut mereu, adic` editeaz` reviste, scriearticole, d` petreceri [i v` sugereaz` s` olua]i cu bini[orul \ntr-o lume obsedat` demunc`: „Am \ncercat s` creez un soi decanon alc`tuit din pasaje cu \ndemn lalenevie [i pentru asta am exploratfilozofia, literatura, poezia [i istoriaultimelor trei milenii.“

Enciclopedia lucrurilor care m` sâcâie zilnic,de Hannes Stein

O enciclopedie alternativ` desprelucruri mari [i lucruri mici, dar la fel desâcâitoare: de la declara]ia de venituri laDan Brown, de la muzican]i stradali laprezervative, de la vecini, supermarke-turi, telefoane mobile la exper]i \n O-rientul Apropiat.

O c`l`torie simpatic` [i curajoas`printr-un amestec unic de umor [ionestitate.

Cum sa fii un gentleman, de John BridgesÎntr-o lume a grabei cotidiene, s` fii

un gentleman pare din ce \n ce maicomplicat. Cum te por]i la spectacol, cumintri sau ie[i pe u[`, cum fumezi trabucul,cum te por]i \n avion, cum te \mbraci,cum oferi bac[i[, cum comanzi o sticl` devin sau cum reac]ionezi la o insult` suntdoar câteva situa]ii care \]i pot crea opanic` inutil`. John Bridges te ajut` s`dep`[e[ti nesiguran]a [i s` deprinzi [tiin]ade a fi un gentleman, oferindu-]i toate\ndrum`rile necesare.

Cum s` fii o lady, de Candance Simpson-Gilles

G\ndit` pentru noul secol, Cum s`fii o lady te \nva]` cum te \mbraci laserviciu, cum r`spunzi unei invita]ii, cetrebuie s` faci dac` automobilul ]i-a r`-mas \n pan`, cum aranjezi o cin`, ce po-[et` s` alegi pentru o anumit` ocazie saucum po]i afla trecutul sexual al b`r-batului cu care te g\nde[ti s` ai o rela]ieapropiat`.

Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o via]` f`r` griji, de Tom Hodgkinson

Cartea are un sim] ascu]it al ac-tualului: problema facturilor, a timpului,a stresului este tratat` cu umor degajat [i\n acela[i timp cu erudi]ie. Nu te-ai a[-tepta ca atunci c\nd e[ti ap`sat de datoriis` ]i se ofere un text depre germeniicapitalismului [i tipologia c`m`taruluimedieval ca s` \n]elegi viclenia b`ncilor.

53


Kybernetes, c`pitan de Web

Într-un „pamflet“ (On the Internet) ap`rut la\nceputul anilor 2000, Hubert L. Dreyfus (uncelebru critic al inteligen]ei artificiale \nc` din anii’70) \ncearc` s` descopere schimb`rile pe care ocultur` de tip hiperlink le aduce \n raportul indi-vizilor cu ceea ce cunosc sau vor s` cunoasc`. El pu-ne fa]` \n fa]` dou` culturi: cea clasic`, a bibliotecii,[i cea emergent`, a hyperlink-ului, adic` a Web-ului.Fiecare se bazeaz` pe alte elemente definitorii pecare filozoful american le pune \ntr-un tabel (vezijos).

Tabelul se poate citi ca o matrice [i inversiuneaei puse \n oglind`. Paradigmei clasice, bazat` pe sta-bilitatea informa]iei, pe ierarhii, pe verificarea au-tenticit`]ii (desigur, aceast` verificare e din ce \n cemai greu de f`cut ast`zi), pe conservare [i versiunidefinitive i se opune cea dinamic`, a hiper-leg`tu-rilor, \n care orizontalitatea demersului nostru seconcretizeaz` prin faptul c`, uneori, nu mai po]idesp`r]i zgomotul de mesaj, sensurile de baz` desensurile derivate [i interpret`ri, c` nimic nu sepierde, totul se recicleaz` [i, mai ales, c` navigarenecesse est, uneori doar de dragul navig`rii.

Aparent, Dreyfus a observat corect tendin]aculturii hyperlink de a nu fixa puncte de referin]`pentru informa]ie [i inapacitatea de a oferi un ritualal cùt`rii. Opun\nd dou` mari categorii de no]iuni– ierarhia [i diversitatea –, Dreyfus stabile[te c` \n adoua paradigm` are loc disolu]ia subiectului mo-dern: „Utilizatorul unei biblioteci-hipertext (aka in-ternet, n.m.) nu va mai fi subiectul modern care areo identitate clar` [i care vrea un model complet [i

comprehensibil al lumii. El va fi un subiect post-modern, o fiin]` proteic` preg`tit` s` descopere noiorizonturi. Acest tip de persoan` nu este interesat`s` reuneasc` lucururile cu semnifica]ie, ci s` co-necteze informa]ia existent`, dac` se poate, \ntr-op\nz` (de pìanjen) infinit`“.

Este totu[i corect acest ra]ionament? Putemafirma c` filozoful american are o viziune simplistàsupra noii paradigme. Apoi, el face o mare confu-zie \ntre Web [i Internet. O alt` problem` este asu-marea unei egalit`]i \ntre visul postumanist [i su-biectul postmodern, [i de aici concluzia c` doar ocultur`-bibliotec` e capabil` s` reprezinte intereseleepistemice ale indivizilor corporali. Dar, dup` cumobserva [i Peter Ludlow (creatorul Second Life), cul-tura-hyperlink e un produs al unei activit`]i umane,corporale. Web-ul este o lume de hyperlink-uri, darstructura sa esen]ial` e dat` de un set de ierarhii,personale [i institu]ionale. Ludlow \l compar` cu re-]eaua aerian`: hyperlink-urile nu au nimic acciden-tal, informa]ia este structurat` (conectat`) \n func-]ie de interesele indivizilor, de semnifica]ia sa pen-tru ei, [i \n func]ie de un domeniu (nu o s` vedemniciodat` pe un site pornografic un link c`tre Dile-mateca, nu? {i nici invers).

Un alt motiv pentru care persist` acest conser-vatorism, observa Geert Lovink, este confuzia a-p`rut` \n anii ’90 \ntre ce se poate face pe Web [idiscursul revistelor tehno-futuriste (Wired, de e-xemplu), care militau pentru o revolu]ie a min]ii,post-cartezian`, concretizat` prin renun]area la cor-poralitate [i spiritualizarea total` a indivizilor. Daracea ideologie eliberatoare e dep`[it` ast`zi, iar In-ternetul trìe[te de mult faza sa „social`“, \n care sepropune convergen]a \ntre practica offline [i ceaonline \n dob\ndirea informa]iilor. Biblioteca nu adisp`rut, ci a fost integrat` unui model mai larg [imai flexibil. ■

T E H N O D R O M

ConstantinVic`

54


Juc`torulde F.M. DostoievskiNu-mi mai amintesc dac` am citit vreodat` sau

nu Juc`torul lui Dostoievski. Oricum, [tiam preamulte despre aceast` povestire – din monografii,studii sau biografii citite de-a lungul anilor – ca s`pot vorbi de o prim` lectur`. {i totu[i, dup` ce amrecitit Eternul so] (despre care am scris \n num`rultrecut al Dilematecii), senza]ia pe care am avut-oparcurg\nd textul Juc`torului din cuprinsul vo-lumului Însemn`ri din subteran` [i alte mi-croromane (Editura Polirom, 2007) a fost, \n chipnea[teptat, una de prim` lectur`: intens`, hip-notic`, „cu sufletul la gur`“. Tot ce [tiam dinaintes-a dovedit irelevant. Mai mult – conform\ndu-m`,f`r` s`-mi dau seama, maximei lui Schopenhauer, [ianume c` „Orice carte c\t de c\t important` trebuierecitit` imediat“ –, am sim]it nevoia unei noi lecturi.Aceasta, f`cut` f`r` \nt\rziere, a fost la fel de acapa-rant`, de febril`, de plin` de surprize ca [i cea dint\i.Cu diferen]a c`, \n loc de povestea unui juc`tor \m-p`timit la rulet` care-[i distruge via]a – [i atuncic\nd c\[tig` (ca \n episodul parizian \n care risipe[teabsurd o sum` important` pentru capriciile falseicontese, m-lle Blanche, cocota de lux, dup` fugaPolinei Aleksandrovna), [i atunci c\nd, inevitabil,pierde [i iar pierde, ajung\nd s` fie \nchis pentru da-torii, iar dup` ce este eliberat, s` devin` lacheul u-nui „tic`los“ consilier Hinze doar pentru a-[i jucap\n` la ultimul ban economiile f`cute din modestasa leaf` –, am citit, a doua oar`, o ciudat`, compli-cat`, foarte „dostoievskian`“ poveste de dragoste\ntre narator, Aleksei Ivanovici, [i Polina Aleksan-drovna. Juc`torul a ap`rut \n 1866, cu trei ani \nain-te de Idiotul, [i Aleksei mi s-a p`rut o anticipa]ieprin antitez` a prin]ului M\[kin, iar Polina – o pre-

figurare \ntr-un singur personaj a celor dou` femeipe care le iube[te simultan prin]ul, Nastasia Filipova[i Aglaia Epancina.

Juc`torul e jurnalul intim al lui Aleksei Ivano-vici, ]inut pentru c\teva luni convulsive din via]a lui,apoi \ntrerupt [i reluat, \n capitolul final, dup` a-proape doi ani, pentru a se \ncheia, memorabil [iambiguu: „M\ine, m\ine totul se va termina!“. Sepoate citi \n aceast` fraz` un rezumat al \ntregii exis-ten]e anxioase a personajului: speran]a lui dispera-t`, exaltarea [i sila de sine, sentimenul unei maridragoste ratate, oscila]ia \ntre hot`r\re [i am\nare:„M\ine, m\ine totul se va termina!“. C\nd, de fapt,pentru Aleksei (ca [i pentru cititorul \nsemn`rilorsale), totul s-a terminat \n momentul scrierii/citirii a-cestei fraze. S-a terminat, desigur, dar se va mai ter-mina – un sf\r[it f`r` sf\r[it – at\ta vreme c\t existùn „m\ine“ al jocului (sau al recitirii)… Aleksei e unt\n`r aristocrat s`rac – educat, inteligent, cinic [i en-tuziast, „un tip de rus \n strìn`tate […], nedes`v\r-[it \n toate, care [i-a pierdut credin]a [i nu \ndr`z-ne[te s` nu cread` […], poet \n felul sù“, cum \iscrie Dostoievski lui N.N. Strahov \n 1863, din Italia,descriind proiectul viitoarei povestiri. La \nceputul„confesiunii“ sale, Aleksei e preceptorul copiilorunui general rus aflat cu familia \n Germania, \n ora-[ul fictiv Ruletenburg. Aici totul graviteaz`, firesc [inefiresc, \n jurul cazinoului. Generalul, v`duv \nv\rst` de 55 de ani, \ntr-o situa]ie financiar` precar`,e \ndr`gostit de o m-lle Blanche, cu care ar vrea s`se c`s`toreasc`. El sper` s` intre cur\nd \n posesiaunei mari averi mo[tenite de pe urma unei b`tr\nem`tu[i – numit` [i bunica – a c`rei moarte o a[-teapt` cu ner`bdare. Dar bunica refuz` s` moar`, bachiar, plin` de vivacitate n`zuroas`, \[i face apari]iala Ruletenburg [i-l \nspìm\nt` pe general, amenin-]\nd c`-[i va toca la rulet` averea. (Episodul viziteibunicii d` \ntreaga m`sur` a talentului de umorist [icaricaturist al lui Dostoievski.)

Personajele masculine – povestitorul, \n primulr\nd, dar [i timidul englez Astley, precum [i dubio-sul marchiz francez Des Grieux – s\nt \n raza de a-trac]ie a enigmaticei Polina. Ea l-a iubit totdeauna(afl`m din gura lui Astley \n capitolul final) peAleksei – pe care ea l-a r`scump`rat din \nchisoareade datorii [i de soarta c`ruia continu` s` se intere-seze de departe, din Elve]ia –, dar rela]iile trecutedintre ea [i marchiz, iar apoi cele dintre ea [i Astley

R E C I T I R I

MateiC`linescu


(care o iube[te de la \nceput [i cu care ea convie-]uie[te la vremea ultimei lui \nt\lniri cu Aleksei) s\ntde natur` s` relativizeze sau chiar s` contrazic` a-ceast` revela]ie tardiv`. E adev`rat c` \n scena-cheiedin capitolul XV, c\nd Polina vine \n camera lui dup`ce el a c\[tigat o sum` fabuloas` la rulet`, ea \i spu-ne, prad` unui delir, c` n-are nevoie de banii pe ca-re totu[i ea \i solicitase („Amanta lui Des Grieux numerit` cincizeci de mii de franci“), c`-l ur`[te, c`-liube[te, c` vrea s` fug` cu el \n Rusia, c`-l ur`[tepentru c` el crede c` poate s-o cumpere – dup`care \i arunc` teancul de bancnote \n fa]` [i dispare.Înainte de aceast` criz`, interesant e faptul c` \ndr`-gostitul Aleksei nu vede – sau nu vrea s` vad`? –semnele c` iubirea lui ar putea fi \mp`rt`[it`. S`rac,el crede c` nu poate fi dec\t dispre]uit, c` sentimen-tele sale nu pot fi luate \n serios, c` orice ar face arfi ca [i c\nd n-ar face nimic – [i atunci de ce n-ar faceni[te lucruri ridicole, de ce n-ar debita enormit`]i,de ce nu s-ar comporta chiar ca un bufon –, el r`-m\n\nd oricum \n ochii Polinei un „zero“ (cuv\nt re-petat de mai multe ori); un zero, un m`sc`rici sauun nebun.

De aceea, ca un histrion – ca unul care poatespune vrute [i nevrute, chiar [i lucruri adev`rate [iofensatoare, pentru c` nu va fi luat \n serios –, el in-tr` \n rolul de sclav \ndr`gostit, un sclav care-[i poa-te permite s`-[i declare dragostea pe fa]`, chiar \nmodul cel mai provocator, pentru c` vorbele lui nu\nseamn` nimic. „Fiindc` n-am nici o speran]` [is\nt un zero \n ochii dumitale“, \i arunc` el Polinei,„vorbesc deschis: numai pe dumneata te v`d pre-tutindeni, iar restul mi-e indiferent. De ce [i cum teiubesc – nu [tiu. {tii c` poate nu e[ti deloc frumoa-s`?“ La fel, c\nd Polina pare a se sup`ra pe el: „{i dece te-ai sup`ra pe mine? Fiindc` spun c`-s sclav? Fo-lose[te-te, folose[te-te de sclavia mea, folose[te-te!“.Acest joc, c\nd mai serios (c\nd ar fi riscant s` fie luat\n serios), c\nd mai u[uratec, e caracteristic pentruatitudinea erotic` a lui Aleksei fa]` de Polina, ati-tudine care-mi pare a anticipa, \n ordine cro-nologic`, personajul lui Severin al lui Sacher Ma-soch din romanul Venus im Pelz (1870), sclavul vo-luntar prin contract al frumoasei Wanda. Diferen]ast` \n aceea c` Aleksei viseaz` s` fie torturat [i umilitde iubit` (de fapt, se autotortureaz` juc\nd un rol),pe c\nd Severin \[i realizeaz` visul, devenind proto-tipul a ceea ce a primit numele de masochism. C`

Dostoievski avea intui]ii profunde \n ceea ce pri-ve[te at\t masochismul, c\t [i sadismul e ne\ndoiel-nic [i a fost deseori comentat.

Povestea de dragoste din Juc`torul e ciudat` [itrist`. În loc s` devin` „sclavul“ Polinei, Aleksei sf\r-[e[te prin a deveni sclavul ruletei. E semnificativfaptul c` el \ncepe s` joace la rug`mintea ei, pentruea [i cu banii ei. C\[tig\nd mai \nt\i pentru ea, Alek-sei se las` \ncetul cu \ncetul prins \n mrejele jocului,sper\nd c` norocul lui va avea un efect magic asupraPolinei [i o va face s`-l stimeze, s`-l iubeasc` (de[i,\n fundul sufletului, el se simte mai bine \n posturade histrion umilit). P\n` la urm`, obsesia banilor –ispita diabolic` de a se \mbog`]i peste noapte [ide-a risipi totul a doua zi – \l subjug`. Banii s\nt pen-tru Aleksei doar un simbol, niciodat` un scop. Poatec` patima jocului nu era, pentru el, dec\t deplasareape alt plan a unei iubiri ne\mplinite [i, de fapt, im-posibil de \mplinit. O metafor` dezastruos aplicat`.

■

Fotografii de Matei Martin

57


M E R I D I A N E

Vene]ia: arlechini, clovni,m`sc`rici [i al]i nebuni…

Edi]ia de anul acesta a carnavalului s-a desf`[urat sub generi-cul „Sensation. Tutti i senso in festa“ – adic` toate sim]urile \n s`r-b`toare. Inten]ia organizatorilor a fost s` transforme carnavaluldintr-un eveniment mai degrab` comercial [i turistic \ntr-unfestival cultural de elit`. A[a c` am avut parte nu de unul, ci de do-u` carnavaluri diferite la Vene]ia: cel cultural, cu teatru, expozi]ii[i concerte, [i cel tradi]ional-turistic, adic` deja celebra parad` acostumelor din pia]a San Marco. Personajul central a fost \ns`, me-reu, ora[ul-gazd`.

„Despre Vene]ia s-a povestit [i s-a publicatmult; at\t de mult, \nc\t nu a[ vrea s` v` mai re]incu descrierea ora[ului“ – scria Goethe odat` a-juns \n cetatea dogilor. P\n` la urm`, nu s-a pu-tut ab]ine s` nu consemneze, cu minu]iozitatenem]easc`, detalii despre fiecare str`du]`, canalsau cl`dire vizitate. La jum`tatea secolului alXVIII-lea, Vene]ia era deja un ora[-vedet`: nu,nu pentru turismul de mas`, ci pentruliteratur`. Cu aproape dou` secole \naintea luiGoethe, Shakespeare g`sise de cuviin]` s`localizeze ac]iunea unor tragedii tocmai laVene]ia. Nu a fost primul [i nici ultimul cares`-[i lege succesul literar ([i) de faima locurilordescrise. Mai aproape de noi, [i Henry James selamenta la un moment dat c` nu mai po]i s`spui nimic despre Vene]ia, c` deja s-a spus totul.Dar asta nu l-a \mpiedicat s` scrie cel pu]in dou`texte \n care ac]iunea se petrece la Vene]ia. Nuatmosfera romantic` i-a atras \n Lagun` pe ceimai mul]i scriitori, ci mai degrab` latura ciudat`,

horror, a ora[ului. Byron, Proust [i Ezra Poundau descris \n detaliu umbrele ora[ului, iarThomas Mann vorbe[te despre „o frumuse]esuspect`, dubioas`“. Gondolierul – scria elundeva – e ca un „ghid \ntre dou` lumi“.

Matei Martin

58

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8M E R I D I A N E

De la explorarea literar` la exploatarea literaturii

Vene]ia a ajuns un ora[ at\t de mediatizat,\nc\t orice \ncercare de a (mai) descoperi ceva ede-a dreptul ridicol`. Fiecare ungher a fost dejacercetat, fiecare piatr` din pavaj a fost str`b`-tut` [i lustruit` de sute de milioane de turi[ti(numai \n 2007 au fost 13 milioane, conform ci-frelor oficiale ale Prim`riei), fiecare fa]ad` a fost„ars`“ de zeci de mii de bli]uri...

Cei mai buni agen]i publicitari sau turisticiai Vene]iei s\nt scriitorii. Pe aproape fiecare stra-d` e c\te o pl`cu]` cu „aici a trìt“, „pe aici a tre-cut“ etc., iar Caffe Florian este unul dintre celemai cùtate localuri din ora[. Lumea se \nghe-suie \n cafenea, n-ai loc aproape niciodat` dac`nu ]i-ai f`cut rezervare din timp [i, oricum, de-a-bia intri \nùntru pentru c` mereu s\nt zeci deoameni lipi]i de vitrine! Pe aici au bùt cafeleGoethe, Carlo Goldoni, Madame de Staël, Dic-kens, Proust, D’Annunzio, Rousseau, Heming-way, iar dac` stai s`-i \ntrebi pe chelneri, \]i daiseama c` nimic din marea literatur` universal`nu s-ar fi scris dac` nu ar fi existat Caffe Florian.A[a c` \n pre]ul de 10 euro pentru o cea[c` decafea intr` [i ce au bùt (chiar [i ce n-au bùt!)sus-numi]ii.

„O extraordinar`s`rb`toare a Sinelui“

Oric\t de mult au \ncercat organizatorii s`deturneze aten]ia publicului [i spre alte zone,oric\t de intense au fost str`daniile lor s` de-p`[easc` stadiul de simplu carnaval, parada cos-tumelor a fost mereu \n centrul aten]iei. Arle-chini, m`sc`rici, saltimbanci [i al]i nebuni roiauaiurea pe str`du]e, [i aproape nici unul dintreevenimentele „oficiale“ nu a primit aten]ia me-ritat`. Carnavalul e „o extraordinar` s`rb`toarea Sinelui. Pentru c` permite s` te reg`se[ti, s` fiimul]umit cu tine \nsu]i“ – spunea Freud. Lacarnavalul vene]ian, mul]umirea de sine are odubl` conota]ie: prima e legat` de libertatea pecare ]i-o ofer` deghizarea, de „p`c`lirea“ ierar-hiilor sociale; a doua ]ine de cultivarea eu-lui [ise manifest` printr-o incredibil` poft` deconsum. Timp de o s`pt`m\n` [i mai bine, c\t]ine festivalul, Vene]ia e ca un hipermarket ase-diat de masca]i. Se devoreaz` orice, oricum,oric\t: cantit`]i industriale din cea mai proast`pizza posibil` (cic` autentic`), tone de confetti,hectolitri de spirtoase, containere \ntregi de su-venire [i, evident, m`[ti din plastic, cu ne-miluita. Oric\t de ferit te-ai sim]i la ad`postulcostumului, n-ai cum s` evi]i crizele de an-

59

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 M E R I D I A N E

xietate c\nd vezi at\ta omenet mascat cuprins defebra cump`r`turilor! Tot siropul ingurgitat pecale literar` se dizolv` imediat de acidul acestorscene desprinse dintr-un film de Hitchcock!Bref: cui \i place \nghesuiala, vacarmul, s` mear-g` la Vene]ia, la carnaval. Ceilal]i s` stea acas` [is` citeasc`!

Carnavalul culturii

Oferta cultural` s-a adresat, \ntr-adev`r, tu-tutor sim]urilor: au fost spectacole de teatru,expozi]ii, concerte, evenimente culinare [i, evi-dent, o fastuoas` parad` a costumelor. Ca invi-tat de onoare la carnaval, România a venit la Ve-ne]ia cu propria ofert` cultural`, cu propriaidentitate – pentru c`, nu-i a[a, despre asta evorba la orice carnaval: despre identitate.Vestea bun` e c` evenimentele organizate deInstitutul Cultural Român au fost interesante [iadecvate. Vestea proast` e c` publicul a fostprea ocupat cu parada costumelor, pentru a maiurm`ri ce se petrece pe la standul României.

„România acosteaz` \n lagun`. Carnavalulare un sens \n plus.“ Organizatorii Carnavaluluide la Vene]ia au decis s` acorde un momentspecial al s`rb`torii \nt\lnirii cu o alt` cultur`.

Unul dintre motivele acestei op]iuni a fost toc-mai dorin]a de revigorare a carnavalului, care adevenit, \n ultimii ani, din ce \n ce mai comer-cial, din ce \n ce mai turistic, din ce \n ce maipu]in cultural. Toamna trecut` s-a hot`r\t: pri-mul invitat special avea s` fie România, o ]ar`neolatin`, intrat` recent \n Uniunea European`.Pic` bine pentru c` România [i românii nu au opres` tocmai bun` \n Italia. Ca invitat de onoarela carnaval, România ar fi avut o bun` ocazie dea ie[i \n lume, de a promova o imagine nou`.Îns` Vene]ia e un ora[ greu de cucerit. Mai ales\n timpul carnavalului, c\nd superofertele cul-turale & turistice z`d`rnicesc orice \ncercare deatac. Institutul Cultural Român a adus aici o di-vizie considerabil` de arti[ti, dar nu a reu[it de-c\t o victorie par]ial`. În zgomotul general al pe-trecerilor, evenimentele române[ti au r`mas a-proape neobservate, chiar dac` selec]ia a fostadecvat` la a[tept`rile publicului. Asediat deturi[ti, ora[ul-gazd` al carnavalului este victimapropriului succes. Nimeni nu vine la Vene]ia s`vad` spectacole de teatru, concerte sau expo-zi]ii. În timpul carnavalului, parada costumelordin pia]a San Marco pare s` fie unica preocu-pare cultural` a turi[tilor.

■

60


Book zappingBaba e ucis`, pare-mi-se, abia la pagina o sut`,

iar Porfiri Petrovici \ncepe ancheta pe la o sut` cinci-zeci [i ceva. P\n` atunci, dac` ]ii s` fi citit Dosto-ievski, trebuie s` te mul]ume[ti cu fr`m\nt`rile unuistudent tulburat de foame. Mai grav, ca s` ]i-l at\rnipe Thomas Mann la cing`toare, ai de str\ns din din]ivreo trei sute de pagini. Apoi, Iacob se lupt` cu \n-gerul, povestea \ncepe s` curg` [i, pentru urm`toa-rele opt sute de pagini, Iosif [i fra]ii s`i e ceva maiu[or de citit.

C`r]ile \ncep s` fie prea lungi. Cele vechi, n`s-cute \n calmul unei epoci f`r` cronometru, au oscuz`. Cele noi par s` nu \n]eleag` nimic din noileritmuri [i orare. S-a schimbat ceva fundamental \nmintea [i \n programul nostru zilnic, s-a produs undeclic de ner`bdare care arunc` orice elan de lec-tur` \ntr-o fatal` criz` de timp. Din ratele la cas`, dinWeb, din obsesia carierei, din creditul cu buletinul,din leasing-ul la ma[in`, din toate capcanele aspira-]ionale [i din cele o sut` [aizeci [i cinci de canale TVs-a n`scut, la cap`tul a aproape dou` decenii, zap-ping-ul de carte. Adic` ceva care face din r`sfoit oinstitu]ie, din prefa]` – un alibi lini[titor, [i din pri-mul capitol – un short-time bun de povestit cu b`ie-]ii. Din lectur` nu mai r`m\ne dec\t shopping-ul [inevoia de a plimba c`r]i din ora[ spre noptier`.Bun, [i atunci, cum citim?

S\nt mai multe posibilit`]i: browsing, zapping [i\n legitim` ap`rare. Po]i opta pentru una dintre ele,dar o con[tiin]` lini[tit` are nevoie de toate trei.Browsing-ul e un amestec de informa]ie, nostalgie,curiozitate [i instinct care se cere tradus \n titluri.Lista rezultat` e \ntotdeauna prea lung`, [i e firesc:\n fond, ea ne m`soar` \n secret amorul propriu. Di-versitatea ei e \ns` esen]ial` [i, de aceea, listele

reu[ite sun` ca buc`t`ria chinezeasc`. O carte ama-r` de eseu politic se cere \ndulcit` de un jurnal lamod`, monografia nes`rat` merge cu povestiri pi-cante, iar un volum acri[or de popularizare a [tiin]eiare nevoie de un roman digestiv. În fine, gustul to-tal e cel care conteaz` [i, e clar, el depinde de foa-me.

Faza de zapping e lectura propriu-zis`. C`r]ile,care individual n-au nici o [ans`, pot fi parcurse sec-ven]ial, pe criteriul s`n`tos al oboselii. Dac` e sear`,\ncepi, s` zicem, cu Noica [i mi[carea legionar`, alui Sorin Lavric. Cartea te solicit` [i te face repede s`sufli greu. Cre[te self-esteem-ul, dar scade apetitul.C\t \nc` n-ai ajuns la pagina 60, unde C`pitanul \l \m-pu[c` pe prefectul Manciu, trebuie s` tragi de tineca s` nu desfaci o bere. Dup` ce-o desfaci, la[i echi-pele mor]ii s` lupte cu semnul de carte [i deschiziun Lucian Boia. Occidentul te seduce de la \nceput,mai ales dac` \n fundal, pe National Geographic, seaude un comentariu \ngrijorat de mersul planetei.Numai c`, p\n` la uimitoarea ofensiv` a ceasornica-rilor de la pagina 50 mai s\nt patru milimetri gro-sime. Mult. Hai \n pat, la Henderson, regele ploii.Saul Bellow s-a n`scut s` \nc\nte. Ceea ce [i face dela pagina 45 la 62. At\t c` Eugene Henderson \ncepes` arunce Africa \n aer la 75, acolo unde nu mai aiputerea s` ajungi. Saul se lunge[te, ceea ce \nseam-n` c` e nevoie de ceva mai scurt, mai comprimat.Poate un icnet literar japonez. Este: Sabia de bam-bus [i alte povesiri cu samurai a lui Fujisawa Shu-hei. Bun`, dar seac`, aproape imposibil de adormitpe ea. A[a c` dup` ce r`sfoie[ti posibilitatea unuiRoth, Palahniuk, Hawking, Süskind [i ce ]i-a mai r`-mas pe list`, a]ipe[ti \n final str\ng\nd \n bra]e Ceau-[escu, critic literar.

Ar mai fi, ziceam, cititul \n legitim` ap`rare. Astaia na[tere din cele mai sincere necesit`]i: lenea [i fu-ga de real. S\ntem cu to]ii atra[i de activit`]ile u[oa-re, iar cele grele, cum ar fi g\nditul, ne descurajeaz`.E unul din motivele pentru care recitim cu pl`cerec`r]ile \mbl\nzite deja, cele care ne-au marcat co-pil`ria, adolescen]a, [i lista poate continua p\n` la a-d\nci b`tr\ne]i. D’Artagnan, Tom Sawyer sau Au-guste Dupin au timp. S\nt vreo treizeci-patruzeci deeroi care nu obosesc niciodat` s` ne apere. La ei g`-sim azil literar atunci c\nd ne persecut`, desigur,zapping-ul de carte.

■

C I N E C E C I T E { T E

Doru Bu[cu

Doru Bu[cu este redactor-[ef

la Academia Ca]avencu

T.O. BOBE ● Andrei CODRESCU ● Radu Pavel GHEO ● Florina ILIS Ioan L~CUST~ ● Dan C. MIH~ILESCU ● Ovidiu NIMIGEAN ● Ioana PÂRVULESCUTania RADU ● Nicolae STRÂMBEANU ● Bogdan SUCEAV~

Unde [i c\nd v-ar pl`cea s` c`l`tori]i \n timp?

© Dan Stanciu

63


■ T.O. BOBE În trecut, categoric. În Con-stan]a, \n 1986. A[ intra \n autoservirea Cina [i,de la o mas` de l\ng` u[`, a[ privi-o pe mama.Ar fi la cas`, ar a[tepta clien]ii sau ar pune cior-be [i salate pe linie, \mpreun` cu Severina, tur-coaica. Alt`dat`, duminica, a[ sta la col]ul dintreHasdeu [i L`pu[neanu [i a[ supraveghea bal-conul nostru, ca s-o z`resc m`car o clip` cumiese s` priveasc` tr`surile ]iganilor care se ducspre Mamaia. Apoi, a[ p\ndi strada Dorului p\n`c\nd, din cap`tul ei, l-a[ z`ri pe tataia, apro-piindu-se cu m\inile la spate [i cu o m`r`[easc`\n gur`. Dac` mi-a[ ridica p\n` la nas gulerul, a[putea trece f`r` grij` prin fa]a bunicii, care vor-be[te cu vecinele la poart`. A[ da o tur` [i peAndrei Mure[anu, ca s`-l v`d pe nea Radu cumfuge acas` la pr\nz, \n salopeta murdar` dezgur` [i impregnat` cu miros de carbid. Cu oca-zia asta, poate l-a[ \nt\lni [i pe Gic`, singurul c`-ruia a[ putea s`-i spun, f`r` s`-l sperii, secretulvizitei mele. Ar avea celebra lui coam` disco [ic\teva benzi cu Modern Talking \n bra]e. Cu si-guran]`, a[ vrea s`-mi rev`d [i profesorii. M`carpe Eugen Lumezianu, flan\nd boiere[te \ntre

A N C H E T ~

„Ce este timpul dac` nu m`sura, un rod al inven]iei [i alimagina]iei noastre? At\t c\t exist`, este g\ndit. C\nd e g\ndit, exist`.Timpurile se preschimb` \n spa]iu, se al`tur` sau se suprapun, iarapoi se despart. Putem c`l`tori dintr-un timp \n altul, f`r` s`schimb`m spa]iul. Dar cel care c`l`tore[te dintr-un timp \n altul [inu se \ntoarce la timp \n prezent pierde memoria trecutului (dac`a venit din trecut) sau memoria viitorului (dac` e de acolo).Prezentul \l capteaz`. Prezentul e via]a sa. {i cu to]ii, f`r` excep]ie,ne \ntoarcem t\rziu \n prezentul nostru. Timpul nu st` s` ne a[tepte\n timp ce c`l`torim \n trecut sau \n viitor. Întotdeauna \nt\rziem,un minut sau un veac, tot aia… Poate c` pactul nostru cu timpuleste acela de a tr`i \n prezent, f`r` memoria trecutului sau aviitorului, a timpurilor noastre cele mai \ndep`rtate, din care ne\ndrept`m c`tre prezent…“ (Carlos Fuentes, Crezul meu, 2002)

■ C~L~TORÍE s. deplasare,drum, voiaj, (\nv.) plimbare,umblet.

Sursa: Dic]ionar de Sinonime

© D

an S

tanc

iu

64

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8A N C H E T~

apartamentul cel nou de pe Mircea [i Liceul „Mi-hai Eminescu“, [i pe domnul Daba, \ncuindu-[iDacia alb`. C\teva minute mai t\rziu, de pe tro-tuar, a[ auzi prin fereastra deschis`, declinarea\nt\i, scandat` de treizeci de glasuri: aaarum,poetaarum. În`untru ar fi Cami, Adriana, Adina.A[ avea grij` s` nu strivesc nici un fluture, ca s`m` pot \ntoarce iar`[i, c\ndva.

■ Andrei CODRESCU Eu m-am n`scut latimp [i am c`l`torit mult pe unde am vrut, daram avut mul]i prieteni (femei, de obicei) carevoiau s` c`l`toreasc` \n ere romantizate dec`r]i. M` tem c`, dac` a[ c`l`tori \n timp, a[ajunge \ntr-un loc nedescris \n c`r]i. Din cauzaasta c`l`toresc \n timp numai \n c`r]i.

■ Radu Pavel GHEO Acum vreo dou`-zeci de ani n-a[ fi fost \n stare s` aleg un mo-ment anume. A[ fi mers oriunde, a[ fi vrut s`v`d orice. Între timp am \mb`tr\nit. Am devenit[i mai pragmatic. A[a c`… Dac` a[ avea ocazias` fac doar una-dou` c`l`torii \n timp, a[ face \n

felul urm`tor. A[ \mprumuta de la o banc` vreo30-40.000 de dolari, a[ merge \napoi \n timp \nanul 1990 [i a[ cump`ra vreo patru-cinci apar-tamente cu dou` camere \n Bucure[ti. A[ reveni\n 2008, le-a[ vinde la pre]urile actuale [i a[ c\[-tiga vreo trei-patru sute de mii de dolari. Apoim-a[ duce iar`[i \n 1990 [i, cu banii c\[tiga]i, a[cump`ra vreo treizeci de apartamente similare[i a[ reveni iar`[i \n 2008. Apoi a[ vinde rapid(sper) [i cele treizeci de apartamente, a[ devenimilionar \n euro, a[ cump`ra o cas` \ntr-un loclini[tit [i c`lduros dintr-o ]ar` lini[tit` [i c`ldu-roas`, m-a[ muta acolo [i a[ scrie. Poate chiardespre c`l`toria \n timp. Da, odinioar` a[ fi \n-cercat s` m` duc \n tot felul de momente-cheieale istoriei umane. G\ndindu-m` \ns` mai bine,\mi dau seama c`, \n lipsa distan]`rii \n timp,s-ar putea s` nu-]i dai seama, de fapt, la ce asi[ti,ba chiar s` nu apuci s` asi[ti la nimic. Mergi lab`t`lia de la Waterloo [i vezi ni[te \nc`ier`ri s\n-geroase, izolate [i deloc l`muritoare. Te duci [i-lucizi pe Stalin, iar \n locul lui apare un alt dic-tator la fel de s\ngeros, din specia de care Rusia

© Dan Stanciu

65

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 A N C H E T~

n-a dus lips` niciodat`. Vrei s` vezi c`derea Bas-tiliei [i ajungi \ntr-o gloat` zdren]`roas` [i beat`,cu o sticl` de bùtur` proast`, dup` care vomi]ipe o gr`mad` de paie… Eventual, a[ mai putea\ncerca s` m` duc \n anii \n care eram ado-lescent [i s`-mi dau ni[te sfaturi. Dar cine [tie cepocinoage \mi fac… Cine \mi garanteaz` c` s\ntmai de[tept acum dec\t eram atunci?

■ Florina ILIS mi-a[ dori s` c`l`toresc o vre-me afar` din inima mea, / [i s` locuiesc, tem-porar, / \ntr-o perfec]iune geometric` de crista-le, / s` c`l`toresc cu birja \n timpul mineral [ifluid dintr-o molecul` de ghe]ar, / apoi, / s` m`transpun vremelnic, / c\t o secund` de var`, / \npuful translucid al unei p`p`dii, / conferind ilu-zii despre imponderabilitatea lucrurilor, / s` c`-l`toresc cu aeroplanul \n timpul vegetal [i ne-dureros al florii de tei, / mi-a[ mai dori s` c`l`-toresc pe \ntinderea \nghe]at` a unei stepe, /deasupra c`reia luna ademene[te lupii / ca s` leia min]ile [i s`-i fac` s` mu[te-n z`pad`, / s` c`-l`toresc cu submarinul \n timpul s`lbatic [i im-perativ al fiarelor, / c\nd m-a[ \ntoarce din nou\n inima mea, / a[ c`l`tori printr-o gaur` de vier-me / de-a lungul unei intimit`]i calde de nervi,]esuturi [i celule, / [i, / travers\nd prisma opticà s\ngelui, / s` dau de inima mea cea veche, / a[-tept\ndu-m`…

■ Ioan L~CUST~ Nu am astfel de dorin]e.Lipsa de imagina]ie, necredin]a poate \n alttimp dec\t cel care mi-a fost dat, o anume mole-[eal` a trìrii [i alte c\teva asem`n`toare st`ri m`fac s` fiu neputincios \n fa]a tenta]iei unei ase-menea c`l`torii. M` l`sam, \n copil`rie, furat detimpul pove[tilor. Dup` cum mai t\rziu, \n aniic\nd \nc` citeam c`r]ile ca pe simple pove[ti,m` pierdeam adeseori \n imaginarul lor tempo-ral. Cu intensitate [tiu c` am trìt sentimentulc` m` aflu [i eu sub acel pod din „Rashomon“,povestirea lui Akutagawa. De fapt, nu timpulm` fascina, ci spa]iul. Pe la cinci-[ase ani des-coperisem fascina]ia orizontului. Întotdeaunaam vrut s` [tiu ce se ascunde dincolo de aceadung` sinilie a am`girii spre care tot gone[ti.Poate [i de-asta am prins s` scriu literatur`. Dincuriozitatea de a trece dincolo de orizont…

Dac` ar fi totu[i s` c`l`toresc \ntr-un timp vir-tual, a[ fi curios s` v`d cum este timpul aceleiRomânii despre care se fac fel de fel de proiec-]ii. Am crezut, cu toat` candoarea copil`reasc`,mai apoi adolescentin` [i, \n cele din urm`, cuimbecilitate matur`, \n acel timp pe care ni-ldescriau prestidigitatorii societ`]ii socialistemultilateral dezvoltate. N-a fost s` vin`. Acums\nt lini[tit. Nu cred nici o iot` din ceea ce ni seprezice \n numele unui alt timp care va s` vin`s` fericeasc` ]ara. Oricum, nu m` imaginez tr`-ind \n el. Prefer s`-mi fie sil` de timpul acesta,de clipele pline cu de-alde Cioac`, cu dosariadede tot felul, cu ho]ii inimaginabile pentru ominte ca a mea, cu deziceri [i n`p\rliri succesive[i, mai ales, cu nesf\r[itele cohorte ale jertfelni-cilor \ntru nimicnicie.

■ Dan C. MIH~ILESCU În copil`rie, vi-sam s` pot descifra urmele fugarilor precum a-pa[ii din Winnetou, ori s` m` strecor pe nesim-]ite \n spatele inamicului, sprijinindu-m` numaipe degetele de la m\ini [i de la picioare. În ado-lescen]`, acneic [i depresiv, m` visam adesea caMartin Eden \n finalul romanului omonim, staredin care m` scoteau vremelnic teleport`rile e-minesciene \n epoca lui Alexandru cel Bun saur`t`cirile r`z`[e[ti printre Jderii sadovenieni. Înstuden]ie (via Ioan Alexandru), nu m` visamdec\t t`c\nd, medit\nd [i scriind \ntr-o caban` ai-doma celei heideggeriene din P`durea Neagr`.Acuma, spre pensie, nu mai am dec\t fantasmatimpurilor \n care p`m\ntul [i omenirea, cu totrùl lor consubstan]ial, nu existau. Îmi doresc oc`l`torie sufleteasc` \ntru miezul mitic din po-ve[tile lui Tudor Pamfile [i Simion Florea Ma-rian, c\nd Dumnezeu nu [tia ce s` fac`, bietulde El, cu toat` \ntinderea de lut [i de ape, astfel\nc\t se ruga de \n]elepciunea ariciului, care-Lsf`tuia s` str\ng` oleac` totul \ntre palme… „{ia[a au ap`rut mun]ii, vìle, m`rile“… {i omul,din p`cate.

■ Ovidiu NIMIGEAN Întrebarea m-aadus \n fa]a unei revela]ii: nu cred c` mi-am do-rit cu adev`rat vreodat` s` trìesc \ntr-o alt` e-poc`. Nu mi-e u[or s` recunosc, fiindc` e lim-pede c` imagina]ia mea nu zburd` at\t c\t ar fi

66


liber` s-o fac`. Dar dac` m` g\ndesc mai mult, oasemenea reverie ar putea \ncepe pentru minecu o paji[te foarte \ntins`, la vreme r`coroas`de var`, [i pe care s` o str`bat \mbr`cat` \n ro-chiile casual ale perioadei victoriene, acelea pecare le purtau mai degrab` slujnicele. P`l`ria depai cu panglic` albastr` e obligatorie. Restul dinscena de gen nu garantez c` m` intereseaz`foarte tare. Nu m` v`d \nfrunt\nd zloata \n ri-dicolele pelerine m`tur\nd ude [i-nnoroite p`-m\ntul [i nici sp`l\ndu-m` \n lighenu[ul sm`l-]uit, frate cu oli]a de noapte de sub pat, la fel degra]ioas` cu siguran]`. Altceva \mi lipse[te cu in-tensitate: o lume suficient de codificat` pentrua fi confortabil`, f`r` s` fie asupritoare. De a-ceea m-au fascinat \ntotdeauna fic]iunile asiati-ce, \n care \ntreaga existen]` se poate „citi“ dindetalii care stocheaz` straturi dense de semnifi-ca]ii. Acel palimpsest comportamental care estecartea lui Sei Shonagon, Însemn`ri de c`p`t\i,mi s-a p`rut cel mai odihnitor paradis al \n]ele-surilor depline, al comunic`rii perfecte dintreoameni [i care totu[i nu exclude nepotrivirile,dramele, suferin]a, adic` via]a. Tot a[a, am r`-

mas pentru totdeauna r`pit` de [ansa definitivirosit` de a trì \n România av\nd la temelie unsistem de educa]ie \n familie precum cel dincartea M`rg`ritei Miller-Verghi, Blandina. Unreflex t\rziu, un „rest“ nesperat am descoperitnu demult \n amintirile unei prietene a mameimele, femeie extraordinar`, ale c`rei vitalitateintelectual` [i echilibru emo]ional se hr`nesc [iazi dintr-o des`v\r[it` formare \ntr-o [coal` ca-tolic` din Bucure[tiul antebelic. N-a[ [ti s` aleg,a[adar, \n ce epoc` – evident, alta dec\t cea \ncare trìm – mi-ar fi pl`cut s` m` nasc. Nu-mivine nici s` spun c` s\nt fericit` cu ce trìesc,fiindc` m` simt ca-n povestea cu sarea-n bu-cate: nu [tii ce spui, de fapt, c\nd alegi. Nu s\ntdispus` s` renun] la ce ne-a adus \n materie deconfort de fiecare zi rù-prevestitorul progres alzilelor noastre. (Obiectul de care s\nt cu deose-bire \ndr`gostit` [i de care nu cred c` vreoreverie paseist` m-ar putea desp`r]i e… ma[inade sp`lat automat`.) M` cabrez \ns` brusc la totce ]ine de SF. Viitorul nu poate fi pentru minemai mult dec\t varianta pl`cut cur`]at` a imper-fectului meu prezent. Orice promite mai multmi se face suspect din principiu. De felul meu,nu s\nt \nclinat` spre rescrieri ale celor dejatrìte. Nu regret prea multe lucruri, tot ce numi-a ie[it pun \n c\rca unei alte v\rste, mai ne-coapte, [i uite a[a am ajuns, destul de lin – a[zice – pe panta cobor\toare a vie]ii. Cu timpul,nici s` c`l`toresc nu-mi mai doresc cine [tie ce,ci mult mai mult s`-mi locuiesc intimitatea, me-ticulos, cu fervoare, degust\nd-o pe \ndelete.Vede]i bine c` nu s\nt subiectul potrivit pentruaceast` \ntrebare!

■ Ioana PÂRVULESCU S\nt unele c`l`-torii care-]i las` \n suflet, dar [i \n trup, un fel devraj`. Dup` o vreme de la \ntoarcerea acas`, nuimediat, vraja se transform` \n nostalgie, iarnostalgia, \n g\nd de \ntoarcere. Î]i vine s` teduci pe loc la agen]ia de voiaj [i s`-]i cumperibilet pentru cea dint\i s`pt`m\n` de vacan]`care se va ivi. A[a s-a petrecut [i cu drumurilemele \n timp, deja f`cute, mai \nt\i \n interbelic,apoi ceva mai departe, la mai mul]i kilometritemporali, spre sf\r[itul secolului 19. M-a[ \n-toarce oric\nd acolo, \n România aceea, dar nu

© D

an S

tanc

iu

67


definitiv, ci numai a[a, \n vilegiatur`. Poate c` a-cum n-a[ rata s` aterizez, \ntr-o duminic` dup`-amiaza, la 6 martie 1927, s` zicem, la Cenaclul„Sbur`torul“, unde m-a[ a[eza \n apropiere deG. C`linescu (\nt\mpl`tor prezent), Tudor Mu-[atescu [i Felix Aderca [i a[ vorbi pe [optite cuei, \n timp ce dl Alinescu cite[te un mediocruact II dintr-o pies` oarecare. Cum Camil Pe-trescu nu e prezent, [i nici Sebastian, dup` cemi-a[ lua un respectuos r`mas-bun de la amfi-trion, a[ porni s`-i caut, a[a cum \]i cau]i priete-nii c\nd mergi \n str`in`tate, chiar dac` nu aitimp pentru to]i. Iar apoi, la 24 aprilie, \n alt an,1882, a[ merge pe strada Mercur la nr. 1 ([tiu s`g`sesc adresa), dup` ce \n ajun mi-am trimis car-tea de vizit`, plus o conving`toare scrisoare ex-plicativ` despre motivele intruziunii mele, [i a[participa la o [edin]` a Junimii. L\ng` Maiorescunu m` pot a[eza, e vizavi de oaspe]ii lui, l\ng` E-minescu n-a[ \ndr`zni din varii motive, \n pri-mul r\nd pentru c` nu s\nt blond`, pe Prin]ul{tirbey nu-l cunosc \ndeajuns, iar cu Carp ar tre-bui s` discut politic`. A[a c` m-a[ a[eza mai \n

spate, cu „caracuda“, [i a[ sta p\n` la 1 f`r` unsfert noaptea, c\nd m-a[ l`sa condus` la hotel cuun „2 chevaux“ hipomobil. Apoi a[ reveni \n tim-pul nostru, dar nu chiar \n 2008, ci pu]in mai\nainte [i, uneori, mai la vest, \n „cei mai fru-mo[i ani“ ai vie]ii mele [i a[ retr`i, \ntr-o ordinealeatorie, c\teva din zilele, s`pt`m\nile, luniletandre care fac ca totul s` merite.

■ Tania RADU Întrebarea m` abate de latrebi cu ispita unui Zeitgeschmack, adic` a unui„gust al epocii“, l`s\nd-o, generos, pe aceastadin urm`, la alegerea evazionistului din mine.Voi \ncerca \ns` un periplu nu prin epoci – ar fiun bun prilej de a panoramà, eventual carnava-lesc, de[ert`ciunea –, ci prin nuan]ele, uneori\mb`t`toare, mai mereu angoasante, ale tim-pului. A[adar, s\nt! Cu c\t aplomb m` gr`besca-mi performa prezen]a, instalarea \n eveni-ment... Totu[i, nici n-am rostit-o bine, [i afir-ma]ia at\t de hot`r\t` m` arunc`, paradoxal, \nperplexitate. S\nt? Chiar s\nt? Adineaori aproapec` fui, m` atinsese, a[a, o boare de fiin]`. Cum

© D

an S

tanc

iu

68


ar veni, fusei? Fusesem, \nainte de a m` dizolva\n dubii? Eram, b\jb\ind pe drumurile nemar-cate ale vie]ii, care, cum [tim, vis se afl` a fi?Fost-am? – \ntreb acum ap`sat, ardelene[te,sim]ind c` raportarea la un trecut ferm, clasat,\mi d` un soi de stabilitate, \mi ofer` un reper,instituie o distan]` narativ`, de la care-a[ puteas`-mi examinez sinele [i s`-mi scrutez sinea.Schimb tonul, trec prin inten]ionalitatea pofti-cioas` a lui „s` fiu“ spre perfectul nostalgic al lui„s` fi fost“, m` umflu \n elanul optativului „a[ fi“[i m` dezumflu \n resemnarea cumva resenti-mentar` a condi]ionalului trecut, „a[ fi fost“, al`-tur\nd-o nedumeririi viitorului anterior. Voi fifost? ~sta nu mai e nici m`car viitor anterior, eprezumtiv sadea. Dar nu at\t de sadea ca ur-m`torul: voi fi fost fiind. Ciudat, lic`re \n el opromisiune de avenir propriu-zis. Red\ndu-mi,astfel, speran]a c` mai este \nc` posibil` o\ntoarcere \nc`rcat` de proiect spre cel mai in-tim prezent. A[adar, s\nt? Ei, a[! Parol!

■ Nicolae STRÂMBEANU Am c`l`toritmult \n trecut [i nu [tiu ce m` face s` cred c` nuvoi abandona aceast` preocupare. În prima co-pil`rie, c\nd \nc` habar n-aveam s` scriu, m`atr`geau prea pu]in c`r]ile de colorat [i foartemult h`r]ile [i atlasurile. Pe la cinci ani, tata \micump`rase un glob p`m\ntesc, pe care, spre mi-rarea musafirilor, [tiam s` ar`t Venezuela, Bra-zilia, Australia. C\nd am mai crescut, \mi pl`ceas` desenez h`r]i imaginare. Poate de aceea unuldintre pictorii mei prefera]i este Jan van Delft,zis [i Vermeer: mare parte din p\nzele lui au pefundal h`r]i cu ]inuturi greu de identificat saude-a dreptul imaginare. Întreaga mea adoles-cen]` a colindat lumea al`turi de Robinson, dec`pitanul Grant sau de mult mai adev`ra]ii c`pi-tani Cook [i La Pérouse, ca [i de celebrii explo-ratori Humboldt, La Condamine, Hillary, Scott,Umberto Nobile. Apoi am descoperit Americaal`turi de don Cristobal Colón. M-am aflatal`turi de Rodrigo Bermejo din Triana \n noap-tea de 12 octombrie 1492 c\nd, din v\rful ca-targului caravelei „Pinta“, am z`rit primul p`-m\nt de peste Marea Oceanic`. A doua zi, Colónavea s`-l boteze San Salvador. Am trecut la estde Cabo Tormentoso (nume schimbat mai t\r-ziu de regele Manuel O Fortunado al Portugaliei\n Cabo da Bõa Esperança) al`turi de dom Vas-co da Gama [i am ajuns la Panjim, tocmai c\ndacesta o boteza Gõa. Al]i optsprezece ani amstr`b`tut \ntreaga Indie Mare al`turi de Araña, ac`rui epopee am [i pus-o pe h\rtie. Am colindatal`turi de el Malacca [i Insulele Mirodeniilor,apoi ne-am \ntors \mpreun` \n Spania, ca s`-i \n-so]im pe Fray Francisco de Loayza, pe don Se-bastian El Cano [i pe Antonio de Urdaneta \n celde-al doilea ocol al P`m\ntului. O vreme m-amodihnit. Dar de cur\nd, tocmai am urcat \n pla-tourile andine, la Boca del Monte, al`turi de Li-cen]iatul don Gonzalo Jimenez de Quesada, s`-lc`ut`m \mpreun` pe El Dorado. {i-am fost defa]` c\nd, din porunca lui, Fray Pedro Zambranoa sfin]it acel loc binecuv\ntat din valea Grita [il-a botezat Santa Fé de Bogotá. L-am avut al`turipe don Antonio Represa, cu care am ajuns dup`c\]iva ani la alt cap`t al lumii, ca s` lupt`m \m-potriva lui Soliman Magnificul la asediile Ti-mi[oarei din toamna anului 1551 [i vara lui

© D

an S

tanc

iu

69


1552. M-am g\ndit s` scriu [i povestea lor, a[acum am tr`it-o, c`l`torind prin vreme [i prinvremuri. Iar povestea a prins aripi [i va zbura c`-tre cititori chiar \n aceast` prim`var`. Ce mi-ar`mas pentru c`l`toriile viitoare? Veacul MarilorDescoperiri Geografice: matelo]i [i c`pitani decaravele, t\lhari [i t\rfe, potenta]i ai cur]ilor dinMadrid, Lisboa sau de aiurea, rajahi [i maha-rajahi ai Indiei Mari, Marele Inca, Bogotá [iMontezuma, r`zboaie, mentalit`]i, credin]e, su-persti]ii [i obiceiuri, vestimenta]ii, feluri de m\n-care, ierni geroase [i veri toride. {i \nc` destuioameni care, dup` ce le-am cunoscut [i le-am\n]eles faptele, g\ndurile [i n`zuin]ele, mi-audevenit prieteni c`ci, dincolo de istoria oficial`,faptele lor au \nsemnat izb\nzile care i-au purtatspre nemurire.

■ Bogdan SUCEAV~ Dac` ar exista o ma-[in` a timpului, a[ prefera s` m` \ntorc \n vre-mea de aur a tinere]ii mele, \n prima jum`tate aanilor nou`zeci, la Bucure[ti. Farmecul subtil alacelei perioade era ascuns [i \n faptul c` nu-m`rul de catastrofe a fost mai redus dec\t mediaobi[nuit` pentru România: doar c\teva mine-

riade, un mic cutremur [i multe valuri de cea]`despre care azi nu se mai [tie nimic. Într-unuldintre ele, Regele a venit cu avionul [i a fost tri-mis \napoi. Dac` a[ putea schimba trecutul, i-a[ceda bucuros dlui Ion Iliescu locul meu din ma-[ina timpului [i l-a[ ajuta s` seteze butoanelea[a \nc\t s` c`l`toreasc` numai dus c`tre vremeatinere]ii sale, unde probabil ar fi mult mai fericitdec\t azi. O alt` op]iune ar fi Parisul din perioa-da 1895-1900, c\nd la École Normale Supérieureera decan Gaston Darboux, \n epoca lui HenriPoincaré sau Émile Picard. {i totu[i vremurile a-celea nu ar fi fost la fel de amuzante ca cele deazi, pentru c` pe atunci nu existau antibiotice,iar unele boli erau echivalente cu l`sarea cor-tinei. Nu exista nici Liga Campionilor, nici cursaobi[nuit` Paris-Bucure[ti, dar m`car existailuzia c`, dac` izbute[ti o contribu]ie [tiin]ific`sau artistic` onorabil`, n-o vor comenta to]i ne-pricepu]ii, cu tonul cu care azi se comenteaz`fotbalul. Nu [tiu c\nd s-au schimbat lucrurile at\tde substan]ial, dar b`nuiesc c` epocile frumoa-se agreau decen]a.

■

a consemnat Marius Chivu

© Dan Stanciu

70


În cadrul T\rgului de Carte de laGöteborg din toamna acestui an, ICRStockholm va organiza o expozi]ie defotografii cu scriitori români, fotogra-fii realizate de Lütfi Özkök [i CatoLein. Dac` Lütfi Özkök i-a fotografiat,de-a lungul anilor, printre al]ii, pePaul Celan, E.M. Cioran, Tritan Tza-ra, Eugen Ionesco, Nichita St`nescusau Marin Sorescu, Cato Lein a venit\n România, \n toamna anului tre-cut, pentru a-i fotografia pe c\]ivadintre cei mai buni scriitori con-temporani. ICR Stockholm inten]io-neaz` s` editeze [i un album cu 40 defotografii cu scriitori români.

Povestea lui Lütfi Özkök, poet [i traduc`torde origine turc`, \ncepe la sf\r[itul anilor ’40,c\nd, plecat la studii la Paris, s-a \ndr`gostit de osuedez` pe care a urmat-o \n Suedia. S-a apucatde fotografie dintr-o \nt\mplare [i, de atunci, i-afotografiat pe mai to]i scriitorii parizieni plusto]i greii literaturii universale c\[tig`tori ai Pre-miului Nobel, de la André Breton [i SamuelBeckett, la Gabriel García Márquez, V.S. Nai-paul, Günter Grass, Seamus Heaney [i ceilal]i.Cato Lein, norvegian de origine, reprezint` ge-nera]ia t\n`r`, fiind, poate, cel mai importantfotograf de scriitori din Scandinavia. Îi are \n ar-hiv` pe Umberto Eco, Salman Rushdie, PaulAuster, Susan Sontag, Norman Mailer, OrhanPamuk, Ian McEwan, Alessandro Baricco, JohnIrving, Zadie Smith, Ryszard Kapuscinski [imul]i, mul]i al]ii. Fotografiile celor doi s\nt cum-p`rate de edituri [i de reviste [i s\nt prezente \nnenum`rate albume de gen. Dar iat` povestealui Cato Lein.

S-a n`scut \n 1957 \n or`[elul Batsfjord dinpeninsula norvegian` Varanger de l\ng` MareaBarents. Face fotografii de la 25 de ani, dar, \n-cep\nd din 1996, s-a specializat \n portrete alb-negru cu actori [i scriitori. Ocazional fotogra-fiaz` [i peisaje. De]ine, al`turi de al]i cinci foto-grafi, un studio \n Stockholm, unde [i tr`ie[tedin 1980 al`turi de so]ia sa [i de cei doi copii.

P R O F I L

Cato Lein

Fotograf de scriitori

o

Are \n arhiv` peste 400 de fotografii cu scriitori.„Am acest avantaj c` foarte mul]i scriitori, \nspecial americani, dar nu numai, viziteaz` de-seori Stockholm-ul. Astfel, am tot timpul de lu-cru. Am scos trei albume, toate comandate [ipl`tite de edituri, dar s` nu-]i imaginezi c` sev\nd cine [tie ce. Tr`iesc modest“ – \mi spuneel \n timp ce savur`m mititeii de la City Grill lasf\r[itul unei dup`-amieze \n care a fotografiatc\]iva tineri scriitori \n zona Lipscani. În celec\teva zile petrecute la Bucure[ti i-a fotografiatpe Ana Blandiana, Mircea C`rt`rescu, DenisaCom`nescu, Mircea Dinescu, Filip Florian, M`-d`lina Ghi]ulescu, Adela Greceanu, Nora Iuga,Claudiu Komartin, Gabriel Liiceanu, Lumini]aMarcu, Ileana M`l`ncioiu, Dan Sociu, ElenaVl`d`reanu [.a.

Cato a c`rat dup` el un aparat uria[, din celecu trepied [i p\nz` neagr` folosite la \nceputulsecolului trecut. Scoate componentele dintr-ovalijoar` metalic` [i asambleaz` la ele c\teva mi-nute bune. Este un aparat nem]esc Linhoff detip Polaroid, produs \n anii ’50, a c`rui h\rtie fo-tografic` cost` 100 de euro cutia pentru numai

20 de fotografii. Îl \ntreb de ce at\ta efort [i chel-tuial`: „Pentru c` aparatele digitale de azi s\nt a-proape perfecte. Îmi place s` folosesc film pen-tru imprevizibil. C\nd fotografiezi pe film oricese poate \nt\mpla. Or mie \mi plac tocmai micileimperfec]iuni. Filmul este palpabil, are miros,filmul tr`ie[te [i \mb`tr\ne[te [i atunci trebuies`-l tratez cu diverse solu]ii pentru a men]inecontrastul alb-negru. Apoi, nimic nu poate \nlo-

Lumea ca o camer` obscur`

71

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 P R O F I L

■ Cato Lein a publicatalbumele de fotografii: EttSommarhus berättar(architectur` [i decora]iiinterioare, Nordiska MuseetsFörlag, 1995), Hitta Hem(imigran]ii din Coreea deNord; co-autor Astrid Trotzig,Ordfront Förlag, 2005) [iBlick / Sight (portrete descriitori, Nya Vyer, 2006).Pute]i arunca un ochi pefotografiile lui lawww.catolein.com

Mircea C`rt`rescu

Nora Iuga

72

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8P R O F I L

cui chimia din camera obscur`. Camera obcur`este lumea mea, acolo v`d chipurile ap`r\nd dinnimic...“

Cato lucreaz` \n toat` Scandinavia, fotogra-fiile lui au ap`rut \n ziare [i \n reviste din Suedia,Norvegia [i Danemarca (Vi, Femina, BöckernasKlubb, Dagens Nyheter, Göteborgs-Posten,Aftonbladet, Expressen), iar marile edituri ape-leaz` permanent la arhiva lui: Bonniers, Nor-stedts, Forum, Ordfront sau Widstrand. Vorbimdespre fotografia de jurnalism, despre fotore-porterii ce c`l`toresc prin toat` lumea… „Euam refuzat s` fac jurnalism. A[ fi c\[tigat foartebine, dar mie \mi plac fotografiile alb-negru,f`r` v\rst`, f`r` timp. Îmi plac lucrurile clasice,poate [i pentru c` am r`mas foarte pu]ini caremai fotografiem old-style.“

„Ai vreun truc?“ \l \ntreb. „Deseori fac dou`seturi de fotografii: una pentru model sau pen-tru client, cealalt` o p`strez numai pentru mine.În fotografia pe care o fac pentru mine, \mi tes-tez limitele artistice pe c\t posibil. Cel fotogra-fiat apare \ntr-o cu totul alt` ipostaz`, niciodat`

dezavantajoas`, dar nici m`gulitoare. A[a s\ntcele mai multe din fotografiile mele: \mping pri-virea \ntr-o direc]ie care-l surprinde pe model.De cele mai multe ori, le place. Atunci [tiu c`\mi respect` talentul [i, mai ales, libertatea ar-tistic`.“

Cato Lein a mai fost \n România \n 1984.C\nd \[i aminte[te str\mb` din nas [i r\de jenat.Venise cu o prieten` la plaj` la Mamaia: „Atunci]ara era s`rac`. Vedeai asta peste tot. Acum Ro-mânia este o ]ar` continental`, iar Bucure[tiul\mi pare c` seam`n` pu]in cu Berlinul“. Îi placemult limba latin`, iar asta l-a intrigat [i l-a atrascel mai mult la România: latinitatea limbii. „Lim-ba voastr` este aproape muzical`. Îmi place s-oascult [i m` bucur c\nd mai \n]eleg c\te un cu-v\nt pe care-l [tiu din italian` sau din francez`.“

Îl \ntreb ce-i place s` fac` \n timpul liber [iam surpriza s` descop`r un mare iubitor de fot-bal. Discu]ia este, astfel, deturnat` definitiv dela cele artistice. „În timpul liber antrenez o echi-p` de fotbal format` din fete. Nu o fac pentrubani, \mi place fotbalul“ – mai spune el \ntredou` \nghi]ituri de Ursus. So]ia lui este buc`tar-[ef [i colec]ioneaz` icoane. El – [i ]ine s`sublinieze c` e „pacifist“ – colec]ioneaz` craniide ren [i de mors` din care face, pentru sine,tot felul de figurine abstracte. „Morsele au, ca [ielefan]ii, un loc unde se duc s` moar`, uncimitir al lor. Am avut norocul s` cunosc unfermier din nord care m-a dus s` v`d acel cimitiral morselor aflat \n vecin`tatea unui str`vechicimitir al vikingilor.“

În timp ce d`m gata ultimul mic, discut`mdespre Stockholm, ora[ pe care, gra]ie ICR-ului,am avut ocazia s`-l v`d. Îi povestesc ce anumemi-a pl`cut [i, pentru a nu [tiu c\ta oar`, \mi ex-prim mirarea pentru lumina din nord care cadepe p`m\nt cumva razant, intr\ndu-]i permanent\n ochi. Mirarea mea \l amuz`, apoi r\dem am\n-doi [i ciocnim sticlele de bere pentru ultimaoar`. O s`-mi fac` mare pl`cere s`-l rev`d la Gö-teborg. ■

Marius Chivu

Cranii de mors`

Adela Greceanu

73


Vinovat [i senzualLiteratura lui J.M. Coetzee (cite[te: Kö]i) este

o cugetare despre condi]ia moral` [i istoric` a o-mului alb. Nu e de mirare, dac` ]inem seama delocul de na[tere – Africa de Sud – al acestui autor(n. 1940). Coetzee, care a ales s` scrie \n englez`,nu este \ntru nimic un autor „periferic“. Biografiaconfirm` acest lucru. Educa]ia lui s-a des`v\r[it \nAnglia [i \n SUA [i numai pozi]ia lui, de opozant alr`zboiului din Vietnam, l-a \mpiedicat s` ocupe unpost universitar \n Statele Unite, \n anii ’70. O te-m` – a[ spune tema fundamental` a lui Coetzee– este culpabilitatea, care-l love[te [i-l infiltreaz`p\n` \n str`funduri pe eroul sù. Putem s` ne \n-treb`m dac` doar condi]ia istoric` de alb \n siste-mul Apartheidului – sistem social a c`rui injus-ti]ie, dar [i pr`bu[ire le-a trìt scriitorul – a fost su-ficient` pentru a determina acest punct cardinal alreflexiei sale. Nu [tiu care-i este credin]a re-ligioas`, dar cultura protestant` din care provineeste fundamental cl`dit` pe dimensiunea moral`,pe constanta apreciere a binelui [i a rùlui, pe r`s-punderea subiectului, gener\nd sf\[iere. R`spun-dere care este nu numai individual`, ci [i colec-tiv`. Ca alb [i colonizator, el se simte dator celuioprimat, chiar dincolo de op]iunile [i dispozi]iilepersonale, \n numele unei apartenen]e (de caresufer`). |n acela[i timp, asumarea vinii e \nso]it`de o anumit` voluptate, care provine tocmai dinsuferin]a meritat` ca om alb, ca asupritor. Dar [idin trìrea dec`derii, a mizeriei unui ins \mpinsc`tre condi]ia cea mai insuportabil` prin asuma-rea vinii lui.

|ntr-o oper` de tinere]e, In the Heart of thisCountry (|n inima acestei ]`ri, netradus` \nromâne[te), personajul principal este Magda, fiicaunui fermier sud-african, fat` b`tr\n` cu umoriledetestabil \n`crite, care comite paricidul, este vio-lat`, apoi abandonat` de servitorul negru [i perse-vereaz` \n a trì, \n cea mai deplin` singur`tate.Deflorarea tardiv`, violent` este \ns` inextricabilamestecat` cu voluptate, iar ura fa]` de violator,cu o nespus` ata[are. Dup` cum singur`tatea ceamai profund`, mortal` este izvor de iubire. „S\ntstricat` p\n` \n m`duva oaselor de frumuse]ea a-cestei lumi pustii... nu am avut niciodat` impresiade-a fi crea]ia altei fiin]e umane... cu propria meavoce mi-am enun]at via]a... \n fiecare clip` mi-amales destinul, de-a muri aici, \n aceast` gr`din`pietrificat`, \n spatele por]ilor ferecate, al`turi der`m`[i]ele tat`lui meu, \ntr-un spa]iu care vibrea-z` de ecoul imnurilor pe care le-a[ fi putut scrie,dar pe care nu le-am scris, fiindc` mi s-ar fi p`rut(g\ndeam) prea u[or.“

|n A[tept\ndu-i pe barbari, asist`m la lentadec`dere a unui magistrat imperial trimis pe ofrontier` \ndep`rtat`. Ca spirit, aminte[te de Co-lonia penitenciar` a lui Kafka, iar ca tematic`, deOaspetele lui Camus. Dezaprob\nd \ntru totul is-teria r`zboinic` a armatei [i a unor servicii secreteobsedate de complot, avide de tortur`, magis-tratul se apropie primejdios de b`[tina[i, p`stori,pescari, oameni ai de[erturilor [i mla[tinilor... [ide femeile lor pe care le iube[te cu mil` [i senzua-litate. Pentru st`p\ni, este un tr`d`tor. |ncarcerat,eliberat, devine cer[etor \ntr-o euforie a dem-nit`]ii rec\[tigate.

|n Dezonoare, reg`sim aceea[i indisolubil` u-nire a recompensei erotice [i a dec`derii socialepe fond de culpabilitate alb` fa]` de sistemul A-partheid. Lucy, lesbian`, r`m\ne \ns`rcinat` de peurma unui viol banditesc pe care refuz` s`-l de-nun]e pentru c`, alb` fiind, e vinovat`. Euforiaeste a \nfr\ngerii. Pl`cerea [i – simbolic – materni-tatea s\nt condi]ionate de totala acceptare a vinii.

J.M. Coetzee ne apare ca un Dostoievski pro-testant al lumii globalizate care \[i asum` radicalvinile. Ce lec]ie pentru noi, românii, ve[nic perse-cuta]i, at\t de pu]in dota]i \n a ne pune \n cauz`!

■

ALTFE L DESPRE ALTCEVA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

Ion Vianu

Fotografii din arhiva personal`

75


I N T E R V I U

„Amazoneritul n-are cum s` fie ocupa]ia

care m-ar ilustra cel mai bine“Adriana Babe]i

Cornel Ungureanu, unul dintre cei mai subtili cunosc`tori aic`r]ilor (dar [i ai vie]ii) Adrianei Babe]i, spune undeva: „A.B. esteun om cu un neobi[nuit devotament fa]` de valorile spirituale, cuun bun-sim] tot mai rar \n spa]iile culturii, mereu solidar cu ceimari, dar [i cu o deschidere c`tre ceilal]i – un spor de \n]elegere \naceast` lume fragmentat`“. Mircea Mih`ie[, la fel de apropiat, o socote[te o natur` autodevoratoare, n`scut` fiind sub semnulScorpionului, \n aceea[i zi cu Mircea Nedelciu, al treilea autor alFemeii \n ro[u.

Solar` [i melancolic`, erudit` [i prozatoare \nn`scut`, profe-soar` de voca]ie [i coach cultural, Adriana Babe]i e cel mai mi-nunat interlocutor pe care cineva [i-l poate imagina, fie c` \i cite[tec`r]ile, o ascult` din amfiteatru sau \i ia un interviu. (S. S.)

„Am oroare de emfaza academic`plicticoas` [i stearp`“

Drag` Adriana, e[ti la mijlocul unei is-pr`vi c`rtur`re[ti pu]in obi[nuite \n literelenoastre: tripticul care a \nceput cu Dandys-mul. O istorie va continua imediat cu Amazoa-nele. O poveste [i se va \ncheia cu Strategiileseduc]iei. C\nd ai \nceput s` te g\nde[ti laaceste c`r]i ca la o trilogie?

S` [tii, drag` Simona, c` nu-i cine [tie ceisprav`, din dou` motive. Înt\i, pentru c` ideeade a alc`tui ansambluri (dipticuri, tripticuri) are

ceva tradi]ie \n cultura noastr`. E drept, \n ese-istica literar` ea nu e at\t de vizibil` ca \n cazulromanelor, al istoriilor literare sau al filosofiei,unde n-a[ zice c` ne lipsesc trilogiile. Apoi, \n aldoilea r\nd, a[ fi cu b`gare de seam` \n ce m`prive[te, \ntruc\t construc]ia nu-i \nc` ispr`vit`.Or, isprava-i o treab` dus` cu bine p\n` la cap`t.Stai s` vedem ce iese la urm` de tot. Adev`rul ec`, legat de tripticul meu, lucrurile s-au a[ezatcumva de la sine, \n timp, ini]ial f`r` prea mult`premeditare. Povestea c`r]ilor despre cele dou`ipostaze extreme ale masculinului [i femini-nului s-a declan[at cumva „la comand`“ [i \n eta-pe. N-a fost tema mea. Sau cel pu]in a[a am cre-zut. Acum vreo 30 de ani mi s-a propus s` scriu

76

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8I N T E R V I U

pentru o revist` prestigioas` un studiu desprecet`]ile asediate care b\ntuie prin literatur`. Am\mpresurat c\t am \mpresurat fort`re]ele cupricina [i, la un moment dat, am virat-o spre unfals tratat de strategie literar`, Despre arme [ilitere, din care am tot publicat fragmente \nc`din anii ’80. Doar c` Îmb`rb`tarea, primul sùcapitol, care era un catalog al amazoanelorcelebre, s-a extins la vreo 300 de pagini [i adevenit carte de sine st`t`toare. Pentru cine m`cunoa[te sau doar m` vede pe strad`, e limpedec` amazoneritul n-are cum s` fie ocupa]ia carem-ar ilustra cel mai bine. {i nici amazoana –modelul vie]ii mele. Dar stau [i m` \ntreb oarede ce totu[i, av\nd \n baza de date, prin mam`,bunici [i m`tu[i, o gen` a servitu]ii feminineabsolute, adic` fiind \n via]a real` un fel desclav` (a iubirii, prieteniei [i datoriei), m-amav\ntat \ntr-un subiect cu femei at\t de belicoase[i independente. Pì, chiar de aia m-am av\ntat,\mi spun eu acum, brusc de[teptat`: ca s` com-pensez. Sau ca s` descarc ceva ce probabil \mih`r]uia „inconsciul“. Acolo ar fi resortul ascunsal elanului meu. Cel pu]in a[a zic prietenele psi-hanaliste. Posibil.

Încep\nd de prin 1995, fragmente din opulcu amazoanele, care cre[tea ca un cozonac, auap`rut prin revistele culturale sau academice.Cam tot pe atunci – ceasul rù sau ceasul bun?–, proasp`t \nfiin]atul Polirom a vrut s` scoat`voluma[ul lui Barbey d’Aurevilly Despre dan-dysm [i despre George Brummell. Numai c`{erban Foar]` n-a prea avut timp de Barbey, a[ac` m-am trezit plocon cu traducerea, pe caream biruit-o c\t am putut de rapid [i corect. {i cas` se adune m`car 200 de pagini, am executat lafel de zelos alt` comand` venit` tot dinspre Sil-viu Lupescu: o prefa]` [i o antologie dandystic`\n anex`. Aveam, n-aveam treab` cu dandy-i ([in-aveam nici o treab` cu bìe]ii ìa, o spun sin-cer), cum s\nt fat` de treab`, harnic` [i con[tiin-cioas` ca o albin`, am trudit vreo [ase luni, amadunat ce se putea aduna pe atunci ca biblio-grafie [i am publicat voluma[ul pe a c`rui co-pert` scrie Barbey d’Aurevilly, Dandysmul.

În 1996 mi-am dat, dup` vreo 20 de ani destudiat pe br\nci, doctoratul \n Dimitrie Cante-mir, m-am apucat sistematic, individual [i \n

grup, de cercetarea culturii central-europene,am mai scris la cartea despre amazoane c\nd [icum am putut, dar mai ales am ]inut cursuri deliteratur` comparat` \n fa]a studen]ilor p\n` m-adurut limba. Între toate, cel mai de succes, unop]ional despre strategiile seduc]iei, plasat, camai toate cursurile mele, \n sistem seral, de laopt la zece noaptea. Amfiteatrul era arhiplin,deoarece fetele de la Filo \[i aduceau prieteniide la Politehnic` sau Medicin` s`-[i ia noti]e.P\n` la urm`, nimeni n-a \nv`]at nimic concretdespre cum st` treaba cu sedusul, pentru c`,dup` at\tea strategii, s-a dus de r\p` tot farmeculamorului. At\t de mare a fost \ns` pl`cerea de a]ine (p\n` prin 2002) acest curs [i mai ales de am` documenta pentru el, \nc\t mi-am adunattoate fi[ele cu teorie, toate analizele pe texte ex-trase din epistolarele amoroase ale scriitorilor [iam deschis (la propriu) dou` dosare din cartonlucios pe care le-am pus la p`strare: unul ro[u,cu eticheta strategiile seduc]iei [i unul galben –lettres d’amour. În 2003, mai mult de nevoiedec\t de voie, am reluat, evident \mbog`]it`, bi-bliografia din antologia dandystic` [i \n numai[ase luni am dovedit Dandysmul. O istorie, ca-re a ap`rut \n 2004. În ziua c\nd am a[ezat-o \nbibliotec`, m-a cotropit brusc un mic delir degrandoare [i le-am v`zut fulger`tor pe celelaltedou` aliniate frumos, cotor l\ng` cotor, cu totcu titluri. Dac` dandysmul era o istorie, evidentc` amazoanele n-aveau cum s` fie dec\t o poves-te (oare?). Iar pentru \nt\lnirea dintre b`rba]iiefemina]i (sau dimpotriv`) [i femeile b`rb`-toase (au ba), ce idee mai bun` dec\t strategiileseduc]iei? De[i, o spun ca dandylog [i ama-zonolog profesionist, \n cazul celor dou` tipuriextreme de m/f seduc]ia e ceva absolut nù-citor, ie[it din tipare; ceea ce se vede limpede [iatunci c\nd \[i trimit unul altuia scrisori.

Cum se vor lega c`r]ile \n ritualul (stra-tegic) al seduc]iei?

La vedere, ele se leag` prin structuri asem`-n`toare (capitole, subcapitole), g\ndite oare-cum „\n rim`“. Apoi, au un stil comun, de la mo-dul`rile persoanei care expune [i uneori se ex-pune, p\n` la, ca s`-i zic a[a, un set similar detehnici narative [i descriptive care ritmeaz` fie-care volum. Dar leg`tura esen]ial` e una de pro-

■ Adriana Babe]i,prozatoare [i eseist`, profesor

universitar la Universitatea de Vest din Timi[oara.

A publicat volumele: B`t`liilepierdute. Dimitrie Cantemir,

strategii de lectur` (1998,Premiul Uniunii Scriitorilordin România pentru critic` [i istorie literar`), Dilemele

Europei Centrale (1998),Arahne [i p\nza (2002),

Dandysmul. O istorie (2004,Premiul Uniunii Scriitorilordin România pentru critic`

[i istorie literar`, PremiulAsocia]iei de Literatur`

Comparat` din România),Ultimul sufleu la Paris.

69 de re]ete culinare (2006). A coordonat, \mpreun`

cu criticul Cornel Ungureanu,volumele: Europa Central`.

Nevroze, dileme, utopii(1997), Europa Central`.

Memorie, paradis,apocalips` (1998). A

coordonat num`rul special alrevistei Cultures d’Europe

Centrale (nr. 4/2007): LeBanat – un El Dorado aux

confins. Împreun` cu MirceaNedelciu [i Mircea Mihìe[ a

scris romanul Femeia \n ro[u(ed. I, 1990 – Premiul Uniunii

Scriitorilor din Româniapentru proz`; ed. a II-a, 1998;

ed. a III-a, 2003). A tradusBarbey D’Aurevilly.

Dandysmul (1995), iar \mpreun` cu Delia

{epe]ean-Vasiliu: Pentru o teorie a textului. Antologie

Tel Quel (1981), Romanulscriiturii. Antologie RolandBarthes (1986). Are \n curs

de preg`tire cel de-al doileavolum al unui triptic

deja anun]at, care a \nceputcu Dandysmul. O istorie,

va continua cu Amazoanele. O poveste [i se va \ncheia

cu Strategiile seduc]iei.

77

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 I N T E R V I U

funzime: e vorba despre pattern-ul sau – dac`preferi – matricea a ceea ce ne separ`, dar ne [iune[te ca gen [i ca sex.

Erudi]ia din cartea despre dandysm etopit` \ntr-un stil de o simplitate [i o directe]eaproape incredibile la o asemenea desf`[ura-re de for]e. Miza era estetic` acolo, \n ciudabilan]ului moral din final, sau tocmai de a-ceea. Care va fi miza \n cazul pove[tii despreamazoane?

Mim\nd modestia, a[ zice c` \mi dau m`surazelului c`rtur`resc abia \n cartea despre ama-zoane, dat` fiind [i durata diferit` \n care au fostscrise cele dou` volume. Pentru dandysm, dac`pun cap la cap documentarea [i scrisul propriu-zis \n cele dou` etape, nu scot mai mult de unan [i jum`tate, hai doi. Deci i-am cam expediatpe filfizoni. În schimb, pe frontul amazonic amcomb`tut aproape trei decenii. O via]` de om!Sper s` nu m` sufoc cu tot ce-am buchisit. Frag-mentul despre numele amazoanelor, pe careDilemateca mi l-a g`zduit at\t de generos, echiar cel mai „tehnic“ din toat` cartea, cel maistr\ns, cum se zice, \n chingile bibliotecii. Darmiza nu e neap`rat estetic`, a[a cum n-a fostnici \n istoria dandysmului. S` scrii despre dan-dysm un op academic, „de serie“, adic` respec-t\nd regulile jocului respectiv, pare o contradic-

]ie \n termeni. Dar am f`cut-o cu con[tiin]a \m-p`cat`: [tiu c` nu a ie[it o carte dandy, ultra-so-fisticat` [i rafinat`. Nici m`car nu cred c` a[ fiputut s` fac a[a ceva. Sigur e \ns` c` n-am vrut.M-am g\ndit la un volum onest, cu bibliografia lavedere, ordonat c\t de c\t [i scris, sper, destulde pl`cut ca s`-l poat` citi [i un public mai larg.În]eleg c` s-a v\ndut bine [i c` e de folos stu-den]ilor. Nu [tiu dac`-i neap`rat mare scofal`chestia asta, dar nici de lep`dat nu-mi pare.Cam tot a[a e g\ndit` [i cartea despre amazoa-ne. A[ spune – cam brutal – c` mi-e groaz` desavanteriile seci, scrise plicticos p\n` la adormi-re. Cred din suflet c` [tiin]a poate fi f`cut` [idestins, cu un fel de bun`-dispozi]ie a ideii [ifraz`rii, f`r` crispare. Am oroare de limba delemn academic`, de emfaza stearp`, de scrisulf`r` un dram de elegan]`, mai ales atunci c\ndumanioarele vor s` ias` \n lume. Deci m` str`-duiesc din r`sputeri s` nu fac fraze kilometrice,neglijente, pline de repeti]ii, cu zeci de subor-donate, cu puhoi de gerunzii [i cacofonii inac-ceptabile. M`car at\t.

În Strategiile seduc]iei vei p`stra cadrulestetic al dandysmului [i unul dintre tipurilede feminin pe care dandy-ul, cu „oroarea luide via]`“, le accept`, adic` amazoana, r`z-boinica? Sau dimpotriv`?

Mircea Nedelciu, Adriana Babe]i

[i Mircea Mih`ie[\n timp ce scriau

Femeia \n ro[u(august 1986, Timi[oara)

78


Par]ial, voi \ncerca s` le p`strez mai ales \npartea de teorie. C\t despre scriitorii care prac-tic` arta seduc]iei prin epistolare, evident c` os` se \nt\lneasc` [i c\te-un dandy \n cores-ponden]` cu o amazoan`. E cazul lui OscarWilde sau al lui Barbey d’Aurevilly, \ntre al]ii.Dar majoritatea cov\r[itoare a exemplelor vinedin alt` zon`.

„Nu-i u[or s` fii mereu \ntre“

Cum ar suna un autoportret (dup` mode-lul celui scris de György Konrád ca intro-ducere la Melancolia Rena[terii) al AdrianeiBabe]i?

Al`turarea \mi d` o st\njeneal` teribil`, dinmai multe motive. Ba chiar m` blocheaz`. Deaceea, dincolo de \nceputul scurtei autobiogra-fii pe care [i-o face Konrád, unde doar v\rsta luide atunci [i a mea de acum se apropie, iar pro-fesia e identic`, tot restul difer` [i e at\t de com-plicat, \nc\t pur [i simplu nu pot s` scriu dec\t c`„A. are 58 de ani. Cet`]enia [i limba matern` –român` […]. Meseria sa de baz` este s` predealiteratura“. Nu s\nt \nc` preg`tit` s` vorbesc de-spre tat`l meu, a[a cum face G. K., [i nici despredeport`rile, pu[c`riile, exilurile [i mor]ile din fa-milia mea. Nici despre ce am ales s` fiu cu ade-v`rat, pentru c` am putut s` aleg. Nici despre

propriet`]ile mele, a[a cum le \n[ir` el, pentruc`, \n scripte, nu de]in nimic, dar absolut nimic.Nici despre cei patru copii [i despre cele patruma[ini de scris, despre care poveste[te Konrád,deoarece eu o am numai pe Oana, care acum e\n Canada, la casa ei. Iar pe domnul Consul (carmic) l-am pus la p`strare, fiindc` scriu lacalculator. E drept, garderoba mea poate ficonsiderat` modest`, cum zice [i K. despre alui, dar numai prin compara]ie cu a femeilorbine \mbr`cate (\n ce m` prive[te). De la biroulunde stau, v`d pe geam brazii din fa]a casei, uncorcodu[ [i dou` r\nduri de salc\mi de pe stra-d`. Dac` e var`, frunzi[ul ascunde blocul depeste drum. Cam at\t, dac` m-a[ ]ine fraz` defraz` pe urmele autoportretului pe care [i-l faceK. Oricum, al`turarea e strivitoare.

Dar un portret al personajului A. din Fe-meia \n ro[u? Cum s-a desf`[urat biografiaimaginar`, \nceput` \ntre cei doi M. (dintrecare unul nu mai este), [i cum continu` eaazi?

Biografia de personaj evident c` e fabulat`,de[i am reu[it s` strecor \n roman mult din rea-litatea tr`it` \n cele 17 zile c\t am scris cartea \m-preun` cu cei doi Mirci (\n august 1986). Darpovestea cea mai tare, c\t trei romane la un loc,petrecut` atunci [i mai ales dup` aceea, a r`masnescris`. În 1999, c\nd l-am vizitat ultima oar`,Mircea Nedelciu, adic` personajul Emdoi dinFemeia \n ro[u, m-a rugat s` recapitul`m ce nis-a \nt\mplat \n cei aproape 20 de ani c\]i tre-cuser` de c\nd, \mpreun` cu Mircea Mih`ie[,adic` Emunu, ne-am apucat de roman. Era vor-ba nu numai despre noi trei, ci [i despre persoa-nele reale \n via]a c`rora ne-am strecurat, amdat-o peste cap, am rescris-o ca s` ne ias` cartea,iar ele s-au transformat \n personaje. A[a le-apreluat [i filmul lui Mircea Veroiu, [i spectacolulde teatru, pe un text de C`t`lina Buzoianu.M-am a[ezat pe marginea patului unde el era]intuit [i, dup` ce-am f`cut bilan]ul, am r`masmu]i. Ceea ce s-a \nt\mplat cu mul]i din oame-nii-personaje din Comlo[ [i Timi[oara, cu Mir-cea Veroiu [i so]ia lui, Elena Albu, care o juca pefemeia \n ro[u, a ]inut parc` de un blestem [ide-o pedeaps` pentru jocul de-a fic]iunea, undenoi ne-am sim]it dumnezei. A[a a interpretat

La 4 ani, cu bunica matern`

La 4 ani, cu p`pu[a Lotte

|n galeria „Triade“,Timi[oara, 2004

79


Mircea (care, oricum, nu prea credea \n chestiide genul `sta) toate \nt\mpl`rile aflate parc` lagrani]a paranormalului. Nu peste mult` vremes-a stins. A[a c` A. [i Emunu \[i continu` doar \nroman biografiile al`turi de Emdoi. În realitate,A. a r`mas doar cu Emunu, care \i e cel mai bunprieten. Nu \[i mai scriu epistole, ca \n tinere]e,[i nici roman la patru m\ini nu pot face. Î[itrimit e-mail-uri telegrafice, \[i citesc unul altuiaarticolele [i c`r]ile. Din c\nd \n c\nd apuc` s`molfìe pe strad` c\te un lango[ [i s`-[ipovesteasc` tot soiul de fleacuri, \n timp cestr`bat zona Laho din Timi[oara. De[i, de undee, Emdoi \i tot trimite \n vis semne de\mb`rb`tare, lui A. \i e team` \n continuare c` os` piard` pariul pus cu Emunu cum c` ar scriec\ndva singur` un roman.

Eseurile [i articolele tale s\nt b\ntuite deimagini ale copil`riei: Jung \nt\lnindu-se cuKerényi sub semnul unui puer aeternis, Bar-thes scufundat \n propria copil`rie ca \ntr-uncorp mai bun, tu dans\nd „Alunelul“ \ntre doicopii mai pu]in noroco[i sau decojind treipere deodat`, Oana cu mama ei „super-haioas`“. Cum a fost copil`ria ta?

Oh, Doamne, a fost o bun`tate de copil`rie!Modest`, dar senin` [i voioas`, deoarece cama[a s\nt copil`riile, mai ales atunci c\nd ni le a-mintim la b`tr\ne]e. Abia foarte t\rziu \ns` mi-amdat seama c` fericirea mea venea [i din ne-[tiin]`, prin grija p`rin]ilor, a vecinilor [i cunos-cu]ilor de a m` proteja. Adic` de a-mi ascundemulte lucruri, care m-au devastat atunci c\ndle-am descoperit [i \n]eles. Dar asta s-a \nt\mplatdestul de t\rziu [i numai pentru c` am \nceput sò iau pe firul a ceea ce s-a petrecut \n familiilemamei [i tat`lui meu, \n propria mea familie.Dac` stau [i m` g\ndesc bine, foamea asta de a-dev`r mi-a venit abia dup` Revolu]ie, pentru càbia atunci am avut curajul s` pun \ntreb`ri ce-lor din jurul meu. {i \n primul r\nd mie.

Dar adolescen]a? Ai fost o adolescent` re-bel` sau una ata[at` de p`rin]i?

{i-[i. Am fost o adolescent` foarte ata[at` dep`rin]i, a[a c` micile mele proteste nu se \n-dreptau direct asupra lor, ci \mpotriva a cevadestul de abstract, care era ideea de ordine, deinstitu]ie, de cenzur`, de form` perimat`, an-

chilozat`. S` nu uit`m c` am prins adolescen]a\n plin` liberalizare a sistemului, prin anii ’65.M` cople[e[te un sur\s tandru c\nd \mi aduc a-minte de hipiotismul nostru de pe Bega sau deformele de cultur` underground. Dar dac`scrutez fenomenul cu seriozitate, nu m` pot \m-piedica s` nu v`d cum mult din ceea ce s-a pu-tut numi neo-avangarda artistic` din România(\n artele plastice, teatru, coregrafie, muzic`) adatorat enorm Timi[oarei acelor ani. Am stat pebaricadele acestui protest ultrastilizat, soft(cum a fost, de altfel, mai toat` rezisten]a la co-munism prin cultur`) \n adolescen]` [i tinere]e.E drept, la \nceput doar ca un fel de chibi] \n-rìt, [i abia apoi ca sus]in`tor fervent prin tot ceputeam scrie [i traduce \n reviste.

În tulbur`torul microroman despre celedou` bunici exist` un moment de \nt\lnire cufotografia bunicii paterne (amintirea „clipeica un tr`snet din 28 noiembrie 2002, ora11,35“) \ntr-un fost lag`r de l\ng` Cracovia.Cum te raportezi la partea asta din tine? Te\ntreb pentru c`, \n scris, dar [i \n „perso-najul“ Adriana, contrariile (erudi]ia [i mis-ticismul, exactitatea [i imaginarul, exaltarea[i luciditatea, c`ldura omeneasc` [i seve-ritatea academic`) se completeaz` spectacu-los de firesc.

Vene]ia, 1998

80


A fost pentru prima dat` \n via]a mea, \nCartea cu bunici, antologia lui Marius Chivu,c\nd mi-am luat inima \n din]i, mi-am \nfr\nt oparte infim` de team` [i nesiguran]` (despreale c`ror cauze nu pot s` vorbesc acum) [i amscris ni[te nume proprii, \ntregi sau prescurta-te. E greu s` ai dou` p`r]i \n tine (etnic vorbind,cu tot ce decurge de aici): „aia“ [i „asta“. Care euna [i care e alta, c\nd te afli mereu la mijloc decodru des, unde p`s`rile nu prea ies fiindc` selas` noaptea? Nu-i u[or s` fii mereu „\ntre“, silits` \mpaci rase [i clase, ideologii [i religii. P\n` s`\n]eleg ce [ans` imens` poate deveni amestecul`sta, am sim]it mixtura ca pe o povar` extremde dureroas`, de[i nimeni din jurul meu nu m-aatins direct, \n fa]`, cu ceva care s` m` r`neasc`.Nu zic vorbe mari, dar pentru bruma deechilibru pe care l-am dob\ndit, pentru cum am\mp`cat \n mine m`car o parte din contrariilecare m` sf\[ie, pentru descoperirea bog`]ieicare st` ascuns` \n a[a ceva, n-a[ avea zece vie]is` le mul]umesc prietenilor mei, colegilor,tuturor cunoscu]ilor [i mai ales acestui locminunat, Timi[oara, singurul ora[ din lume \ncare vreau s` trìesc [i s` mor.

„S\nt mai mult f`cut`dec\t n`scut` scriitor“

Te-ai ocupat – p\n` acum indirect – de„egologie, acest organ superb al necunoa[-terii“, cum spune Barthes, pe care \l citezi \n-

tr-un eseu. Cum \]i vei scrie romanul? În nu-mele c`rui eu?

Nu [tiu dac` o s`-l pot scrie. Nu [tiu \n nu-mele c`rui eu.

Mie mi se pare c` \ndelungata ta a[teptare\n fa]a celui de-al doilea roman vine dintr-o„radicalizare“ a onestit`]ii (proprii, dar [i fa-]` de cititor) care se vede \n toate c`r]ile tale[i care e mai bine servit` de „enciclopedism“ [ierudi]ie. Cum \mpaci „adev`rul minciunilor“[i pofta de irealitate, cu aceast` voca]ie etic`?

— Greu de tot le \mpac. Am sim]it pe pieleproprie, scriind dou` texte confesive, un fel deproze, cel despre bunici [i altul despre sarsane-liada personal`, pentru un volum colectiv cu ex-perien]a feminin` \n comunism pe care \l coor-doneaz` la Polirom Dan Lungu [i Radu PavelGheo. Mai bine-mi d`deam \nc` un doctorat,at\t de greu mi-a fost. Am avut faze c\nd am cre-zut pur [i simplu c` derapez, c` m` smintesc,at\t de periculos mi s-a p`rut mersul pe s\rm`\ntre realitate [i fabula]ie. Parte din oamenii de-spre care scriu mai trìesc sau, dac` au murit,mai s\nt \n via]` urma[ii lor. Cum s` fac s` nu r`-nesc pe nimeni, fiindc` multe lucruri s\nt dure-roase, de nespus? Presimt c` un artist autenticnu-[i pune a[a problema. Tocmai de asta credc` s\nt mai mult f`cut` dec\t n`scut` scriitor.A[a c` m` refugiez \n ceea ce m` serve[te –cum spui – mai bine: c`r]ile eseistice, dar blin-date documentar, pe subiecte nu prea cercetatela noi, cum ar fi dandysmul sau amazoanele.Sau romanul central-european, care, ca tem`comparatistic`, r`m\ne cel mai serios proiect almeu, la care lucrez de peste 10 ani. Dac` o s`trìesc mult [i, evident, dac` o s` v`d, o s`-l ducla cap`t. Fie [i ca s` c\[tig m`car un pariu.

Bucuria din orice Mi-am amintit, citindu-]i unul dintre tex-

tele recente din Suplimentul de cultur` despre\nv`]`m\ntul filologic timi[orean (dar [i[tiind c\t de iubit` e[ti de studen]i), o fraz` alui Barthes din 1977, pe care o reiei \n eseulpomenit: „Dac`, printr-un exces de barbarie,toate disciplinele noastre, cu excep]ia uneia,ar trebui expulzate din \nv`]`m\nt, atunci ar

|n clasa \nt\i

|n anul \nt\i de facultate

La New York, cu Oana, 2002

81


trebui salvat` doar disciplina literar`, c`citoate [tiin]ele s\nt prezente \n monumentul li-terar“. Mi se pare mie, sau e[ti \n r`sp`r fa]`de cei care cred azi, la noi, c` e prea mult`literatur` at\t \n \nv`]`m\nt, c\t [i \n via]acultural`?

Nu numai c` s\nt \n r`sp`r, dar chiar militez\nver[unat pe baricadele literaturii. Încep \namfiteatru, unde am r`bdare s` le explic stu-den]ilor – de la Litere! – la ce le poate servi lite-ratura \n via]`, pentru c` mul]i asta vor s` afle \nprimul r\nd. Abia apoi \i atac cu Homer, Dante,Cervantes. Nu m` culc pe-o ureche [i m` arunccivic \n aren`, prin tot soiul de campanii de pro-movare a lecturii pe care le organizez \mpreun`cu colegii mei [i la care particip av\ntat. Ne \nt\l-nim periodic cu studen]ii de la Politehnic` saucu elevii din licee. Facem o revist`, Orizontul, odifuz`m c\t vedem cu ochii, lans`m c`r]i, scriem\n pres`, vorbim la radio [i pe la televiziunile zo-nale, organiz`m happening-uri \mpreun` cu ar-ti[tii plastici. {i tot nu-i destul.

Rubrica ta, „Secretul Adrianei“, din Supli-mentul de cultur` e un continuu elogiu al bu-curiei, un text ne\ntrerupt despre savoarea [ifrumuse]ea vie]ii, despre oameni at\t de rari\nc\t par ireali (cum e Ana Jaroslava Daniel,

c`lug`ri]a franciscan` pe care ai \nt\lnit-o pestrada Memorandului din Timi[oara, unde aicopil`rit). Cum de po]i vedea numai binele \nlumea asta care, orice ai spune, e mai multgri spre negru?

La propriu, nu disting imperfec]iunile lumiidin jurul meu, pentru c` s\nt foarte mioap` [iv`d totul „\n mare“, f`r` pete, ciobituri, fisuri.Dar la figurat v`d extrem de bine [i ur\tul, [i mi-zeria. Doar c` nu le las s` m` sufoce [i s`-misporeasc` ne\ncrederea, nesiguran]a, spaimele.Poate c` felul `sta de a fi, adic` de a m` bucuradin orice, evident nu ca o hlizire continu` [it\mp`, f`r` discern`m\nt, e [i ceva \nn`scut. Darcred c` mi l-am [i sporit pe traseu. C\nd e[ticon[tient c` oric\nd ]i se poate lua definitiv cu-rentul [i c` urmeaz` s` orbec`i cine [tie c\]i ani,te asigur c` altfel te treze[ti \n fiecare diminea]`,oric\t de mohor\t` ar fi ea. Nici nu [tii ce bu-curie imens` e s` po]i num`ra conurile din bra-dul de l\ng` geam, s` prive[ti culorile m`t`soasede la g\tul porumbelului care tocmai a aterizatpe pervaz sau s` te ridici de la birou, s` te \ntinzipu]in [i s` iei o corcodu[` direct din pom, prinfereastra deschis`. ■

a consemnat Simona Sora

Cu Oana mic`, 1976

83


Coca [i LolitaC\nd aleg o carte pentru a o prezenta din un-

ghiul de vedere al psihanalistului, titlul ei m` poateorienta. Drum ascuns de Hortensia Papadat-Ben-gescu [i-a confirmat promisiunea dup` primele pa-gini: Coca-Aimée, fiica Lenorei, abia ie[it` de peb`ncile pensionului din Austria, pare a realiza \n ma-nier` autohton` universalul scenariu œdipian, pus\n act exemplar de Lolita. De \ndat` ce este primit`\n casa doctorului Walter, noul so] al Lenorei, Coca\[i pune \n aplicare planul, la \nceput incon[tient.„P`pu[a f`r` caracter... dar perfect` [i mai ales deo-sebit` prin materialul \ntrebuin]at de natur`...“ \lseduce pe tat`l vitreg [i-[i marginalizeaz` mama, pecare o infantilizeaz` [i prin adresare („mamile a meamic`“). Treptat, devine adev`rata st`p\n` a casei,impun\nd reguli noi, pe care Walter le accept` nuf`r` o anumit` rezisten]`.

Coca se pricepe foarte bine s`-i provoace senza-]ii mult prea cerebralului Walter, arma folosit` fiinduneori agresivitatea verbal`, menit` a sugera, \n lo-gica ambivalen]ei afective, reversul pozitiv al meda-liei: cine se tachineaz` se iube[te, dup` cum cine seiube[te se tachineaz`. Efectul apare imediat. „Wal-ter, dup` astfel de agresiuni, r`m\nea \n pulsa]ie de-zordonat`, \i p`rea c` a suferit o violen]` fizic` nulipsit` de un element de pl`cere.“ Alteori, modul vi-brant \n care-i solicit` doctorului o favoare \l emo-]iona. A[a se \nt\mpl` c\nd Coca-Aimée cere, preci-pitat [i cu teama refuzului, parcul sanatoriului pen-tru o petrecere a noilor s`i prieteni bucure[teni.Walter simte o „b`taie u[oar` \n piept, un fel dezumzet \n fibre, \n palme zv\cnire, un moment deanestezie a creierului“. Mai ales \ncercarea de a pre-

lungi artificial, dincolo de \ncetarea stimulului, pl`-cerea pe care i-o provoca, arat` c` Walter era dejaprins \n plasa frumoasei manipulatoare.

Deosebita ei subtilitate psihologic` se manifest`mai ales c\nd reu[e[te s`-l deculpabilizeze pe Walterpentru trecutul s`u imoral. Averea considerabil` pecare i-o l`sase Salema \n schimbul favorurilor salesexuale \i provoca doctorului conflicte morale pecare \ncerca s` le refuleze. Ca o adev`rat` prestidi-gitatoare de suflete, Coca \l m\ntuie[te, numind-ope Salema „donatoare“, ceea ce \i aduce recuno[-tin]a lui Walter („...se elabora \n subcon[tient un tra-valiu de recuno[tin]` c`tre Aimée“). Mai mult, Cocase instituie astfel \ntr-un fel de instan]` moral` fa]`de Walter, c`ruia nu numai c`-i d` diligen]e, darpoate s`-l [i culpabilizeze, dac` ar avea nevoie.

În sf\r[it, Lolita balcanic` nu ezit` s` foloseasc`mijloacele primitive, dar nu mai pu]in eficiente, aleseduc]iei. Ea provoac` gelozia lui Walter c\nd \ltransform` pe frumu[elul Paul din gr`dinar \n chel-ner de familie. Walter, indignat nu pentru c` i se \n-calc` autoritatea, ci pentru c` vede \n t\n`r un rival,\l concediaz` imediat.

Împrejur`rile vie]ii par a favoriza planul aplicatcu mult` tenacitate de Coca-Aimée: Lenora se \m-boln`ve[te de cancer [i dispare din scen`, l`s\nd li-ber locul de l\ng` Walter. Mai mult, \i sugereaz` culimb` de moarte, la insisten]ele fiicei sale, s` aib`grij` de ea. Realizarea scopului œdipian – urm`ritat\t de Walter, c\t [i de Coca – devine, \n finalul ro-manului, doar o chestiune de timp.

Totu[i, Coca nu este o Lolit`, [i asta nu din cau-za diferen]ei de v\rst` fa]` de aceasta, ci din cauza ab-sen]ei sexualit`]ii din aspira]iile sale. Walter nu estepentru ea, cea caracterizat` de o remarcabil` frigidi-tate, un obiect sexual, ci o surs` de via]` \nlesnit` [ide protec]ie existen]ial`. A[a \nc\t, oric\t de surprin-z`tor ar p`rea, nu Coca ia locul Lenorei l\ng` Walter,ci acesta o \nlocuie[te pe Lenora, cu Coca. Ea nueste suficient de evoluat` psihic pentru a suportatensiunile triunghiului œdipian, ci o feti]` (mult maimic` psihic dec\t Lolita, de nici trei ani) care caut`regresiv o mam` hr`nitoare [i protectoare.

Cum a putut C`linescu s` vad` \n Drum ascunsun roman lipsit de profunzime psihologic`? – m-am\ntrebat la sf\r[itul acestor r\nduri. Tu ce crezi?

■

S C R I I T O R I P E D I VA N

Vasile Dem.Zamfirescu

Fotografii de Luca Istodor

85


La Bu[teni, Biblioteca municipal`

În centrul Bu[teniului, pe strada principal`,s\nt cel pu]in dou` cl`diri frumoase, \ntr-un po-sibil stil montagnard: una e Prim`ria, iar cea-lalt`, Biblioteca municipal` (e drept, laolalt` cuCasa de Cultur`). În`untru, atmosfer` tipic` debibliotec` veche: parchet obosit, rafturi ordo-nate, dar cu un aer pr`fuit [i... frig. {i totu[i, de-scrierea de mai sus nu se vrea neap`rat critic`:\n ciuda lipsei de condi]ii, orice spa]iu cu c`r]i,chiar dac` nu ]ine pasul cu vremurile, \[i are far-mecul lui. Bibliotecara, Isabela Iepura[, ne spu-ne c` ora[ul Bu[teni are bibliotec` din 1938,doar c` sediul nu a fost mereu aici. Dup` maimulte mut`ri [i reveniri, aceasta s-a rea[ezat, a-cum patru ani, \n spa]iul pe care-l vedem.Fondul de carte este de aproximativ 27.000 devolume, din toate domeniile, dar preponderentliteratur` universal` [i român`. C`r]i noi seachizi]ioneaz` mereu, ]in\ndu-se, evident, cont[i de cerere: aceasta const` – ni se spune – maiales \n „c`r]i care destind“...

Principalii cititori r`m\n elevii [i pensionarii.Cei mici, de gr`dini]`, caut` pove[ti [i poezioa-re. {colarii, \n pofida diverselor zvonuri (cum c`n-ar mai citi nimic...) [i a modelor mai mult saumai pu]in trec`toare (de genul Harry Poter,St`p\nul inelelor, Narnia etc.), nu au renun]at

la clasicele Col] Alb, Winnetou, Moby Dick, Pi-ciul, Coliba unchiului Tom sau Micul prin]...Sigur c`, pe l\ng` acestea, copiii mai citesc [ic`r]i poli]iste, SF sau de aventuri. Pensionarii, \nschimb, prefer` memorialistica, \n special vie]ide regi [i regine: Regele Carol I este \n top. Darnu se dau \napoi nici de la romane de dragoste,sec]iune la care conduc deta[at Pe aripile v\n-tului [i Dama cu camelii. Cei de v\rsta a douan-or fi ei cei mai fideli cititori, dar au momentec\nd se mai r`t`cesc pe la doamna Iepura[ [i-[ibag` nasul \n c\te un roman de dragoste sau deaventuri... La fel turi[tii, cititori cam \n num`rde 150-200 pe an. Pentru to]i ace[tia, anul tre-cut s-au achizi]ionat c`r]i \n valoare de 10.000lei, din bugetul local, sum` care, anul acesta, ur-meaz` s` fie dublat`...

Problema bibliotecii este, a[a cum ne-ama[tepta, spa]iul: \n`untru e foarte frig [i nu e locdestul pentru a fi amenajat` o sal` de lectur` (semai nimere[te doar c\te un cititor stingher, pre-cum t\n`ra peste care am dat, din \nt\mplare, cuocazia vizitei mele...). Se a[teapt` o renovare, [imutarea \ntr-un spa]iu mai larg. Mai ales c`biblioteca este [i organizatoarea unei serii deac]iuni culturale (adresate \n special tinerilor [iadolescen]ilor), precum Simpozionul „Emines-cu“, Centenarul „Geo Bogza“ [.a.

În ceea ce prive[te dotarea, se lucreaz` la in-formatizarea bibliotecii, la crearea unui site al

R E P O R TA J

Iaromira Popovici

Pe Valea Prahovei,bibliotecile „de vacan]`“…

86

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8R E P O R TA J

ei. C`r]ile \n limbi strìne nu abund`; exist`, \nschimb, peste drum Casa Româno-Francez`,ap`rut` – ne poveste[te Mihaela C\rstea, res-ponsabil` cu rela]iile publice \n cadrul Consiliu-lui local – \n urma \nfr`]irii Bu[teniului cu o lo-calitate din Fran]a, [i dotat` cu diverse c`r]i [ipublica]ii \n francez`.

În Sinaia: o cas` misterioas` [i o doamn` dezghe]at`

Biblioteca or`[eneasc` din Sinaia nu e pebulevardul central, cel pe care \l [tie orice turistrespectabil. Nici m`car pe Furnica sau pe dru-mul Pele[ului. E undeva pe l\ng` sta]ia de tele-cabin`, din strada Aosta mai la st\nga, destul deascuns`. Momentan. Pentru c` urmeaz` s` semute, \n scurt timp, pe strada Kog`lniceanu,\ntr-o fost` [coal` renovat`, [i se va numi Cen-trul Cultural European – ne explic` GeorgetaDinu, bibliotecar`. Tot fondul de carte e deja \nsaci. Au mai r`mas un singur raft plin, simbolic,[i dou` scaune. Afl`m c` Biblioteca or`[eneasc`Sinaia a fost \nfiin]at` \n 1951 [i de atunci a avutmai multe sedii. Din actualul spa]iu se mut`pentru c` e inadecvat, fiind o cas` particular`,de odihn`. „Probabil c` nu l-a vrut nimeni“, ex-plic`, dovedind umorul salvator, interlocutoa-

rea noastr`. „Acolo unde ne mut`m – adaug` ea– vor fi mai multe comasate: Casa de Cultur`,un Club al Seniorilor, un altul al Juniorilor. Nerug`m Cerului s` ne \ncap` toate c`r]ile acolo“.

Biblioteca se bucur` de un fond de cartedestul de mare – aproape 50.000 de volume,acumulate ini]al prin comasarea mai multor bi-blioteci, apoi prin achizi]ii. Acoper` toate do-meniile, cele mai multe fiind, totu[i, c`r]ile debeletristic`, \n special literatura pentru studio[iide diferite v\rste, de la pre[colari la studen]i. A-ce[tia s\nt [i principalii cititori. Urmeaz` v\rsta atreia. Din nefericire, popula]ia adult` medie pa-re s` aib` alte preocup`ri... De asemenea, a \n-ceput s` scad` num`rul cititorilor din r\ndul co-piilor mai mici: „Î[i g`sesc surse de informare \nalt` parte. Eu nu am nimic cu informa]iile luatede pe Internet, dar o carte e tot o carte. Dac` nus\nt obi[nui]i de mici, nu-[i dezvolt` gustul pen-tru lectur`. {i nici imagina]ia, pentru c` un textpreluat r`m\ne un text preluat... Nu [tiu c\t [i-lmai trece respectivul copil prin filtrul persona-lit`]ii [i al sufletului sù. Nu mai [tie nimic dinstilul operei respective. S-a demonstrat c` folo-sirea excesiv` a calculatorului [i Internetului ecu impedimente asupra imagina]iei“, \[i sus]inepunctul de vedere dna Dinu.

„Sal` de lectur` nu aveam loc s` facem aici;mai d`deam din c\nd \n c\nd s` se citeasc` anu-mite c`r]i de referin]`, care nu se puteau \mpru-muta la domiciliu“, ne l`mure[te \n continuareinterlocutoarea noastr`. În acela[i context, alspa]iului str\mt, se desf`[oar` [i ac]iunile biblio-tecii: doar \n colaborare cu Casa de Cultur`, co-memor`ri Eminescu, Nichita St`nescu, \nso]itede expozi]ii de carte.

C`r]ile cele mai cùtate, cel pu]in la nivelulelevilor, s\nt cele la mod` – de pild`, HarryPoter, c`r]ile cu vampiri, Sf-urile. Bibliotecara\ncearc` s` le recomande [i basmele [i legen-dele românilor, „c` [i ale noastre s\nt frumoa-se“. Desigur c` e solicitat` [i literatura [colaròbligatorie... Studen]ii citesc tratatele lor despecialitate – de psihologie, comunicare, filozo-fie, istorie. Altfel, se mai cite[te literatur` clasic`– de pild`, Dickens, surorile Brontë, Jane Aus-ten, Dumas, Balzac. Dintre scritorii mai noi, euna foarte cùtat`, \n special de femei, Rosa-

87

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 R E P O R TA J

mund Pilcher, care „are ni[te descrieri nemai-pomenite, mai ales din Sco]ia, [i prinde binesufletul feminin“. Jefrey Archer mai are cùtare.Oricum, cei mai asidui cititori s\nt... doamnele.B`rba]ii prefer` c`r]ile istorice, romanele der`zboi.

Pre]ioase s\nt c`r]ile de referin]` – istoriisau enciclopedii. Sau cele cu dedica]ii, de lascriitori care au trecut pe aici [i le-au donat.

„Cred c` asta e o perioad` de trecere. Car-tea nu va disp`rea: o adaptezi [i ritmului, [i lo-cului tù, o deschizi [i o \nchizi c\nd vrei... Edoar o perioad` de penumbr`. Cu copiii vor tre-bui s` lucreze [i [coala, [i familia... Trebuie s` lise citeasc` de mici...“, conchide aceea[i doam-n` Dinu.

La Pele[, c`r]i \n piele [i u[i secrete…

La Castelul Pele[, fac a nu [tiu c\ta oar`, darcu aceea[i pl`cere dintotdeauna, turul muzeu-lui (cu men]iunea c` acum se viziteaz` [i etajul).Ajung, la un moment dat, \n sala prezentat`drept Biblioteca Reginei (mai t\rziu, CorneliaDumitrescu, gestionara bibliotecii, \mi spunec`, de fapt, e Biblioteca Regelui). O sal` nu foar-te mare – cu rafturi sobre, din lemn masiv [i cu\ncrusta]ii – \n care \[i fac veacurile c`r]i maies-tuoase, ordonat legate (marea majoritate, \npiele). Culorile pastel ale copertelor (verzi, gal-bene, ro[ii...) [i grosimea lor mult peste stan-dardul de azi le situeaz` nemijlocit \n alte tim-puri, c\nd cartea reprezenta un alt tip de obiect:mai nobil, mai decorativ, pe care trebuia s`-l tra-tezi cu necesara aten]ie...

Turi[tii din grup nu s\nt interesa]i de con-]inutul bibliotecii. Li se spune c` s\nt cam 700de volume, \n englez`, francez`, german`, peteme de istorie, art`, literatur`, economie, teh-nic`... Mult mai zglobii s\nt informa]iile despreu[a secret`, chiar \n mijlocul bibliotecii, pa-voazat` cu volume false, doar cotoarele de ele;sau despre cuf`rul frumos \ncrustat ce troneaz`\n centrul \nc`perii [i unde Regina \[i ]inea, pa-re-mi-se, scrisorile. O doamn` \ntreab` ce e aia,ar`t\nd spre instala]ia de climatizare...

Grupul pleac` [i eu r`m\n, not\ndu-mi con-[tiincios c\teva din titlurile pe care sumara meacultur` general`, incomparabil` cu a RegeluiCarol I sau Ferdinand, m` las` s` le descifrez:pe cele \n francez`, englez`, român`, latin` (pecele germane, scrise de multe ori cu caracteregotice, nu le pot consemna)... Astfel, rotin-du-m` la \nt\mplare, dau de Around and AboutSouth America de Vincent, legat` \n coperte ro-[ii; de Jules Verne, Voyages extraordinaires; deSainte-Beuve, Grands écrivains français; Ovi-dii Nasonis, Opera Omnia; Prosper Mérimée,Cronique du règne de Charles IX; Schiften, Na-poleon I; Gordon Knox, About Engineering;Plutarque, Les vies des hommes illustres;Oeuvres de P. Corneille; Edouard Mène, Pro-duction végétale de Japon; Laz`r {ìneanu,Basmele române; Eve Curie, Marie Curie; Ale-xandre Dumas, La Princesse Flora... {i multe,multe altele...

Dornic` de a g`si explica]ii [i mai multe de-talii despre ele, m` adresez Corneliei Dumi-

88

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8R E P O R TA J

trescu, muzeograf [i gestionar al bibliotecii mu-zeului. Biblioteca palatului cuprinde documente,fotografii, periodice [i... c`r]i. Colec]ia de cartede patrimoniu, din fondul regal, num`r` aproxi-mativ 2100 de volume. S-a constituit cu ocaziavenirii regelui Carol I \n România. Primele vo-lume au fost aduse de rege de la Sigmaringen,dup` care colec]ia a fost completat` cu lucr`rice ]ineau de via]a economic`, politic`, cultura-l`, [tiin]ific` din epocile lui Carol I, Ferdinand,Carol al II-lea [i Mihai. Spectrul larg al dome-niilor acoperite reflect` preocup`rile foarte di-verse ale suveranilor. Istoria artei predomin`;apoi istorie, religie, legisla]ie, literatur`.... „Nuavem c`r]i vechi (p\n` \n secolul al XIX-lea). Ceamai veche carte a noastr` este din 1827, un ma-nuscris religios, Biblia polyglotta, pe perga-ment, pliat` \n caset` [i scris` \n India. Avem, deasemenea, o Evanghelie \n limba rus`, luat` depe vaporul Potemkin, [i o Iconographie chre-tienne, histoire de Dieu, lucrare a lui Diderot,din 1843.“ C`r]i din secolul al XIX-lea [i \nceputulsecolului al XX-lea exist` [i \n alte domenii:legisla]ie (Etinenne Boileau, Réglements sur lesarts et métiers de Paris, rédigés au XIIIe siècle;arhiepiscopul M. Douet, Archives de l’Empirefrançais, 1863); critic` literar` (Léopold Stern,Pierre Loti et Carmen Sylva, 1831 – Pierre Lotifusese invitat la Pele[); literatur` român`: Ope-rele complete ale lui Caragiale, Simionescu, }a-

ra noastr`... Printre volumele de istoria artei:Paul Letarouilly, Edifices de Rome moderne,1840; A. Mantigny, Rena[tere italian`, arhitec-tur` toscan`, 1874-1875; Ricci Corrado,Bankunst und decorative skulptur der Re-naissance in Deutschland, 1909.

Regele Carol I era un pasionat colec]ionarde arme, timbre, dar [i de ceramic`, textile, mo-bilier. Regina Elisabeta organiza serate literarela care participau arti[ti din \ntreaga Europ`, in-clusiv muzicieni. De aceea, din colec]ia lor nulipsesc partiturile muzicale, nici abonamente ladiverse lucr`ri de decora]iuni interioare [i arhi-tectur`: Decorative Kunst, 1901-1909; Innen-dekoration, Darmstadt, 1914; Deutsche Bur-gen, 1900; In English Homes, 1904-1909; Wlap-penbuch, 1857-1860.

Sigur c` biblioteca include destule lucr`ridin domenii mai pu]in artistice, [i mai legate de„specialitatea“ regilor, precum diploma]ia, artamilitar`, economia, politica, institu]iile... În do-meniul diploma]iei, Carol al II-lea a avut cea mai\nsemnat` contribu]ie – cu, printre altele, listeale Corpului diplomatic din Bucure[ti, dar [iTélégrammes chiffrés sau Les Roumains et lesBulgares (1914). În domeniul militar, bibliotecase poate l`uda cu lucr`ri at\t \n limba român`(David Popescu, Armata noastr`; Cezar Cris-tea, Între tehnic` [i economie), c\t [i \n fran-cez` (Instructions sur l’organisation et l’em-ploi de l’aéronatique et l’armée. Nos buts deguerre). Tablouri concrete ale epocii pot fig`site \n Statistica societ`]ilor pe ac]iuni din1924 \n România (autor I.G. Bibicescu), \n Da-rea de seam` de activitatea Camerei pe anul1907 ori \n Dare de seam` Crucea Ro[ie – aju-torarea popula]iei din Basarabia (1935-1936).

Biblioteca regal` num`ra ini]ial 8000 devolume (conform unei schi]e a acesteia carepreciza, \n final, [i totalul c`r]ilor). Dup` o sem-nificativ` migra]ie a lucr`rilor g`site aici, c`trealte muzee [i institu]ii (multe c`r]i au ajuns laBiblioteca Academiei [i la Institutul de IstoriaArtei), \n sala castelului au mai r`mas \n jur de1000. Restul se afl` \n depozite de conservare,tot \n cadrul muzeului. Pentru p`strarea lor \nbune condi]ii, s\nt urmate acelea[i reguli ca \ncazul tuturor celorlalte piese din muzeu: se res-

89

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 R E P O R TA J

pect` microclimatul s`lii, cu nivelurile necesarede temperatur` [i umiditate. Iar spre a fi feritede praf sau de alte ac]iuni mecanice, s\nt situate\n spatele unor geamuri. La fel [i cele din de-pozit. Dac` cineva ar fi interesat s` le studieze,nu o poate face direct, \ntruc\t s\nt bunuri depatrimoniu cu folosire restric]ionat`. Pot fi \ns`fotografiate cu un aparat digital [i consultate co-piile respective.

La M\n`stirea Sinaia:Biblia de la Bucure[ti [i Asimov…

La M\n`stirea Sinaia exist` o bibliotec`, iar oparte din componentele ei mai valoroase s\ntexpuse \n cadrul muzeului. Despre aceastavorbim cu ieromonahul Mihail, dup` termina-rea slujbei pe care tocmai o oficiase. De[i t\n`r(29 de ani), afl`m de la ceilal]i c`lug`ri c` estecel mai \n m`sur` s` ne povesteasc` despre mu-zeu [i bibliotec`. Afl`m de la el c` biblioteca m\-n`stirii dateaz` \nc` de la \nfiin]area sf\ntului l`-ca[ (secolul XVII). Con]ine c\teva mii de c`r]i:cele pe care le-au citit c`lug`rii de-a lungul vre-mii [i le-au l`sat apoi m\n`stirii, odat` cu „tre-cerea lor la Domnul“, dar [i cele pe care le-aachizi]ionat m\n`stirea. Cea mai veche [i maipre]ioas` este Biblia de la Bucucre[ti, a lui {er-ban Cantacuzino, din 1688. Aceasta se afl` ex-pus` \n muzeu, dar cine are nevoie s-o citeasc`poate s-o fac`. „Eu, de pild`, am f`cut lucrareade master pe manuscrise [i a trebuit s` cerceteztoate edi]iile Sfintei Scripturi de-a lungul vre-murilor, inclusiv pe aceasta. Am citit-o cu grij`,am pus o h\rtie peste scoar]ele ei, dar poate ficonsultat`...“, ne m`rturise[te p`rintele Mihail.S\nt [i altele, la fel de vechi, inclusiv \n limbagreac` – Biblii, evanghelii, ceasloave, p\n` pe la1750. Exist` [i o carte foarte interesant` desprecare un t\n`r din Sinaia a f`cut un filmule] – oEvanghelie \n limba slavon` din 1713, foartemare, cam de 1 m pe 60 cm. „Punctul forte al Bi-bliotecii“, ne l`mure[te p`rintele Mihail, „estec` are absolut toate c`r]ile tip`rite p\n` la jum`-tatea secolului al XIX-lea \n chirilice. Lumea nuprea mai [tie alfabetul `sta, dar noi \l cunoa[-

tem. Pe mine, de pild`, m-a \nv`]at duhovniculmeu, v`z\nd c` am aptitudini: m` punea s` facrug`ciunile de fiecare zi \n chirilic`. Mi-a dat \n-t\i Psalmul 50, bilingv...“

P`rintele e [i doctorand, iar subiectul pecare \l studiaz` este unul... muzical: „16 manu-scrise, din bibliotec`, de muzic` psaltic`: de-alelui Anton Pann, Ucenescu... Aceste manuscrisenu au fost niciodat` date publicit`]ii. De exem-plu, despre Ucenescu, despre care se zice c` arfi compus «De[teapt`-te române», se [tie c` amai l`sat \n urm` un sigur manuscris. Eu dejaam g`sit patru“.

Biblioteca nu este cu acces public. În anii’80 a fost \nghesuit` \n dou` chilii, iar \n anii ’50a fost victima unui incendiu. C`lug`rii mai b`-tr\ni spuneau c` incendiul a fost provocat chiarde comuni[ti, ca s` vin` s` confi[te toate acteleprivitoare la p`m\nturile m\n`stirii. Ast`zi, ac-tele acestea s\nt de neg`sit.

Mai aproape de vremurile noastre apar [ic`r]i de alt` factur`, \n general din marii clasiciai literaturii. „Niciodat` oamenii lumina]i ai Bi-sericii nu au avut re]ineri \n a-[i face o cultur`universal`“, precizeaz` p`rintele. „Povestea cuobscurantismul este o prostie vehiculat` de co-muni[ti. Din ’90 \ncoace, cump`r`m cam tot ce\nseamn` literatur` religioas`. C`r]ile de fic-]iune le achizi]ion`m, \n general, pe cont pro-priu, dar are [i biblioteca a[a ceva – ne-a l`satun c`lug`r biblioteca lui personal`. A[a am citittot Asimov [i Dune... Sf. Vasile cel Mare are unDialog c`tre tineri unde e \ntrebat: «Are voiecre[tinul s` citeasc` [i c`r]i de-ale p`g\nilor?».«Bine\n]eles», r`spunde el, «cre[tinul trebuie s`fie ca o albin`, care merge din floare \n floare [iculege numai ce-i trebuie»... Avem [i foarte mul-t` filozofie aici: Platon, Aristotel, neoplatoni-cienii, Kant...“

Biblioteca urmeaz` s` fie reamenajat`. L\ng`muzeu e o arip` ocupat` de colec]ia de carte re-ligioas` veche a jude]ului Prahova (c`r]i de sluj-b` religioas` din secolele XVII-XIX). Va fi mu-tat`. Spa]iul \i r`m\ne m\n`stirii, care, probabil,va face acolo o sal` de lectur`. Va putea s` fiedeschis` [i publicului, dar \n special cercet`tori-lor care cunosc chirilica.

■

90


Softul imposturiiDe ce ar scrie un ziarist la Informa]ia zilei (Sa-

tu Mare) o carte intitulat` Cum elabor`m lucrareade licen]` [i diserta]ia de masterat, Ghid practic(Eco Print, Satu Mare, 2007)? Tema nu e u[oar`,contrar aparen]elor. Vasile Nechita nu e (\n]ele-gem) nici cadru didactic universitar, nici redactorde carte... Emblematic pentru confuzia care dom-ne[te \n peisajul valid`rii competen]elor la noi, a-cest ghid e scris dintr-un of personal: noi nu avem,occidentalii au! M\nat de un patriotic sentiment aldatoriei fa]` de t\n`ra genera]ie, autorul supline[teacest gol: cu suflet, incontestabil (e o dimensiunegreu de cuantificat sau de judecat); \ntrebarea e – oface, oare, ca specialist? C`ci nu iubirea de mo[ie in-tereseaz` aici, ci cunoa[terea unor tehnici precise,respectiv capacitatea de a le explica altora. Întruc\tparatextele volumului nu ne ofer` nici o garan]ie,iar motoarele de c`utare nici at\t, care ar fi semnele,din carte, dup` care s` putem decide asupra serio-zit`]ii ei? Construit ca o compila]ie, specie pe careautorul \nsu[i o \nfiereaz` \n Prefa]`, pentru a recu-noa[te trei paragrafe mai \ncolo c` „ghidul a avut camodel tehnicile de elaborare ini]iate de cercet`torinord-americani [...] tehnici caracterizate de un \naltgrad de eficien]`, aceast` parte constituind de faptcentrul de greutate al lucr`rii de fa]`“, Ghidul... arede la \nceput probleme de identitate.

Ele sînt \nt`rite de evidentele traduceri neinspi-rate din limba englez` (pentru care Vasile Nechita \i[i mul]ume[te fiicei sale, la \nceput); unele sun`doar poticnit („\n mod tipic“, „rezumarea sau suma-rizarea“, „oportunitatea“), altele sun` chineze[te(„Scrierea [tiin]ific` este formal`“), pentru ca vi[ina

pe discurs s` o constituie un \ntreg capitol consa-crat „gener`rii de material brut“ (ca „etap` de in-ven]ie“) sau „demersul[ui] dificil al gener`rii deidei“, \n care ochiul insistent poate deslu[i urmeleenglezescului „producing [material]“, sensul luifiind – \n textele originale, fire[te – de „colectare [iexpunere a...“.

Ce limb` e aceasta? R`spunsurile s\nt multe [i fe-lurite. De la referin]a la softuri ale anilor ’90 (cinemai folose[te MacWrite, neconvertibil pe PC [i f`r`diacritice române[ti?), la chiar explicarea... roluluicomputerului („instrument care m`re[te substan]ialeficien]a procesului de elaborare a lucr`rii“), textulpare o marf` veche, reciclat` f`r` a i se cunoa[te \n-trebuin]area original`. Îngrijor`toare e lipsa de clari-tate a conceptelor opera]ionale („Sursele primarereprezint` lucr`rile originale, care nu au fost inter-pretate [i evaluate“), ca [i necunoa[terea etapelorunei cercet`ri: „A consulta literatura de specialitate\nseamn` a face un succint istoric al lucr`rilorpublicate de cercet`tori...“. În teritoriul sfaturilor deredactare, patinajul e [i mai spectaculos. C`ci nucuno[tin]ele (\nsu[ite, compilate, r`u traduse saucum vor fi fiind) \l m\n` \n lupt` pe Vasile Nechita, cichestiuni mult mai... profunde, judec\nd dup`calitatea unor sfaturi stilistice precum: „spun\ndextinderea \n loc de l`rgirea (Uniunii Europene, depild`), vom evita conota]ia sexual` a termenului“.

Ne\ndoios, bibliografia româneasc` are nevoiede ghiduri competente pe aceast` tem`. Accentelestranii ale volumului de fa]` \ns`, care ne st\rneaumefien]a [i z\mbetul la \nceput, se v`d confirmatede atitudinea ambigu` fa]` de plagiat (fenomenuluii se consacr` multe pagini, sf`tuitorul autoruluifiind un nenumit specialist \n opera lui Eugen Bar-bu – v` las s` v` imagina]i rezultatul singuri...), deatitudinea concesiv-sferto-doct` fa]` de normeleortografice (de[i „s\nt stabilite arbitrar, acest lucrunu le diminueaz` importan]a“), de derapajele etice,c\nd ni se dau, cu aere superioare, lec]ii de simularea competen]ei: „o atitudine politicoas` este de a-lface pe profesor s` cread` c` \ntrebarea pe care opune el e important`“.

O tez` de diplom` e altceva, spun. Nu-l crede]i,nu cump`ra]i aceast` carte, \nt`resc. Prea t\rziu: s-atip`rit (p`cat de copaci!), e referen]iat` \n alte studii(oare chiar or fi citit-o?), deci – validat` de sistem.

■

C ~ R } I D E P L A S T I C

Ioana Bot

93

C`s`torit \n iunie 1923 cu sexagenara Ma-rica, Mateiu Caragiale ajunge pe mo[ia aces-teia peste nici dou` luni, inten]ion\nd din ca-pul locului s` devin` seniorul domeniului. Înurm`torii ani vine \ns` rar la conac [i st` pu-]in, treburile din capital`, legate, \n special,de tip`rirea povestirii Remember [i a roma-nului Craii de Curtea-Veche, \mpiedic\ndu-l s`fie un adev`rat administrator al micului la-tifundiu din coasta comunei Fundulea. Abiadin 1928, traseul „Bucure[ti-Sionu, Sionu [i-napoi“ devine una din obi[nuin]ele sale.Preia complet exploatarea mo[iei, pornind ocontabilitate minu]ioas` pentru lucr`rile cese succedau pe tarlale, \ntocmind un regu-lament al domeniului [i lu\nd decizii ca un a-dev`rat senior. În cinci ani se descurajeaz`\ns` – „...am abandonat definitiv ideea de aface aici o re[edin]`“, noteaz` el \n 1932, con-sider\nd c` restaurarea conacului ar fi rui-n`toare. Din programul ini]ial p`streaz` nu-mai „capitolul planta]iunilor“; tot efortul sùse concentreaz` de acum asupra l`rgirii [i re-gulariz`rii vegeta]iei s`lb`ticite pe locul ve-chii gr`dini a Sionilor. Ultimul sù an \ntregde via]`, 1935, \l afl` prins \n acest proiect ru-ral.

4 ianuarie. Drum \n ninsoare. Ore de chin,mai ales din pricina vorb`riei ex-prefectuluiCostescu. Que de bruit pour ne rien dire!Într-un t\rziu m` debarc` \n fa]a conacului.

Scutur z`pada de pe gulerul \mbl`nit [i intru.Din fundul salonului m` \nt\mpin` portretulfumuriu al b`tr\nului tripoteur Sion. Pe pieptullui co[covit se \nnegresc \nsemnele de coman-dor al Coroanei României [i rozetele multormedalii pe care le r\vnesc \nc`. Soarele apun\nddeja, m` gr`besc s` ridic flamura – o privesccum unduie [i \ncerc, ca de fiecare dat`, senti-mentul de satisfac]ie c` m`car una din dorin]elemele s-a \mplinit.

Stau pu]in pe verand` adulmec\ndu-mi do-meniul. Deasupra salc\milor, \n st\nga, foarte vi-zibile Perseu [i Clo[ca. Orion clipe[te slab drept\n fa]`, \ntre C\inele Mare [i C\inele Mic. Iar spredreapta, din creasta acoperi[ului, culorile Ka-rabetzilor semnaleaz` c` s\nt aici.

5 ianuarie. Noapte stricat` de grija focului.Lemnul verde arde cu greutate [i arunc` v`l`-tuci de fum afar` din c`min. Soarele r`sare abiala 7,50. Imediat ce m` \nc`lzesc, pun hainele pemine [i ies: o vreme de lacrimi! Totul e ud,jgheaburile pl\ng, ramurile copacilor picur`, petulpine se preling stropi gro[i.

Abia dup` siesta de pr\nz \ncerc s` intru \ngr`din`. Cad \n c\teva gropi unde se str\ngeneaua pentru puie]ii de prim`var`. Dezorienta-re, oboseal`, deziluzie. Totul arat` rù, gol, ne-gricios. M` \ntorc la conac [i preg`tesc vin fiertpentru o sear` lung`.

Încep s` beau; \n prima jum`tate de ceasgr`dina ia formele drepte iubite de antici, \n ur-

F R A G M E N T E

Ion Iovan

Gr`dina Sionului


94

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8F R A G M E N T E

m`toarea jum`tate e invadat` de curbele arabo-maurilor, c\nd golesc cana cu vin se umple devolume italiene[ti; iar acum, c\nd m` preg`tescs` sting lampa, pare o baroc`rie fran]uzeasc`.

18 ianuarie. S\nt \ncredin]at c` nu pot trìf`r` a fi prins \ntr-o construc]ie oarecare, f`r` acl`di. E o \ncredin]are amar`, ursit` de demiurgdoar prin blestem. Împins de afurisenie, am al-c`tuit trei c`r]i – os\nd` izbutit`, prea izbutit`chiar, dat fiind c` am atins plictisul de a fi unperfect meseria[. M-am conturat totodat` pemine \nsumi, reprezint azi chipul mul]umitor alb`rbatului la cincizeci de ani: noblesse, sangfroid, style.

Dar fiindc` nu pot avea ast\mp`r, m-am apu-cat de amenajarea seniorial` a Sionului; de nuera domeniul Marichii, era altceva. Mintea meatrebuie s` pun` \n permanen]` c`r`mid` pestec`r`mid`, s` se dea \napoi [i s` contemple edi-ficiul pe care-l concepe. Nu s\nt deloc m\ndrude asta, totul e o p`c`leal`, o am`gire. O rabie.Dar nu am sc`pare: dup` c\teva zile de lenevienumai, constat c` s\nt deja \ntr-un proiect, càrd de ner`bdare s` pun un g\nd \n oper`.

24 februarie. Duminic` – s`rb`toarea Dra-gobetelui, capul prim`verii. Dincolo de ferestreaud vr`biile ciripind, preg`tindu-se de ouat. LaSionu n`p`desc acum violetele, se umfl` mu-gurii de jasmin. Dar \n restul gr`dinii mai nimicnu e \nc` verde, cu excep]ia tufelor de mahonia\nfrunzite tot anul.

Am o lung` list` pentru achizi]ii, vreau mul]ibosche]i, dar [i puie]i ai p`m\nturilor exotice. Îlvoi convoca pe M`ciucescu la Jardineria dindealul Cotrocenilor, are el acolo o dam` care[tie totul \n materie. Mi-a dat \n toamn` tabelecomplete cu esen]ele, m`rimile [i formele co-pacilor. Dar ca s` alegi, trebuie s` ]ii cont de ca-noane, s` [tii cum se ob]in contrastele [i efec-tele de culoare. Nu e u[or s` faci o gr`din`. Par-c` a[ avea de construit, din nou, un roman. Sevede c` nici o lucrare, oric\t de fireasc`, nu sca-p` de inginerie.

Caut cu \nd\rjire firul care s` m` duc` la \n-]elegerea ideii de gr`din`; r`sfoiesc cele c\tevac`r]i cu peisagistic` din cas`, m` aplec pesteplan[e, peste gravuri [i poze. Toate planta]iu-nile mi se par ni[te \nsìl`ri pompoase, diletan-

tisime, aglomer`ri seci de verdea]` \n jurul c\teunui parterre à la Louis XIV. ~sta era [i gustullui Bacalba[a la noi: un parc unde vin cheflii sàsculte din tufi[uri lùtarii. Un nenorocit de Ci[-migiu. Dup` o serie de creion`ri, s\nt totu[i \n-crez`tor – j’ai les doigts verts. Cel pu]in pe h\r-tie.

16 martie. Aer limpede, dar foarte \n-ghe]at. Îmbrac [uba b`tr\nului Sion [i m` a[ezpe bancheta unui Hupmobile de pia]` \mbl`nitca nababul de la Florica atunci c\nd a primit \nplin trei gloan]e de revolver f`r` s`-i pese. O-dat` ajuns, merg la gar`, aduc \n c`ru]e puie]iiad`posti]i \ntr-o \ngr`ditur` a Grecului. An-grosistul a avut destul` grij` de ei, nici transpor-tul n-a f`cut mare pagub`. Apoi, cu [apte oa-meni, fac peste o sut` de plant`ri. Verific \ntreglotul dup` schema am`nun]it` \ntocmit` la Bu-cure[ti. Sper c` am \nfipt corect, c` n-am\ncurcat puie]ii, etichetele, c` am udat bine. Ex-trem` oboseal`.

17 martie. Duminic`. N-am pe nimeni lalucru. En outre, je ramasse un bon rhume. Azi ezi de hotar \ntre anotimpuri – omul lui Dumne-zeu Alexie descuie p`m\ntul [i scoate g\ng`niilede sub pietre; ultimele crengi \nverzesc, zarz`rii\nfloresc peste noapte. Trec din nou \n revist`suta de nuielu[e abia plantate: tamarix, cydonia,forsythia, wisteria [i tot restul botanicii aristo-crate. Am p`rerea de rù c` nu pot adùga pa-radisului meu [i c\teva din minunatele specii is-lamice: mirt, chiparos, eucalipt, rodie. Robinie-rii au crescut zdrav`n. În spatele lor conaculpare prins \n v`l`tuci de fum – ard focuri defrunzi[ \n toate lumini[urile dintre acareturi.

6 aprilie. M` scol devreme [i imediat dup`9 plec. P`m\ntul e desfundat, birja se \ngroap`mult \n noroi, c\teodat` p\n` la osii. Mitric` fo-lose[te un par solid pentru a scoate ro]ile dinh\rtoape. Într-o or` l`s`m Bucure[tiul dincolode orizont; conacul mi se pare \ns` de neatins,prea departe, izolat [i ascuns \n s`lb`ticie. ~stae Triestul meu?

Ajungem totu[i la pr\nz, \nal] flamura pecatarg [i pornesc ner`bd`tor s` parcurg gr`-dina. Înconjur spa]iile plantate acum dou` s`p-t`m\ni [i ies \n partea ispr`vit`: natura asta tem-bel`! |n lumini[ul al treilea, g`sesc ref`cute mai

■ Ion Iovan (n. 9 mai 1937) a f`cut studii

de drept [i geologie. A publicat volumele de versuri

Dup`-amiaza unei clipe(1976, Premiul Uniunii

Scriitorilor din Româniapentru debut) [i Rezerva]ie

natural` (1979). Dup` acestea scrie proz`,

semnînd \n 1981 o carteinsolit`, Comisia special`

(reeditat` \n 1998), apoi romanele

Impromptu (1986) [i Ultima iarn` (1991).

În 2002 \i apare eseul biograficMateiu Caragiale.

Portretul unui dandy român.Pe urmele acestuia,

definitiveaz` \n 2008, pentru Editura Curtea Veche,

Ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale,

\nso]ite de un ineditepistolar, c`rora le adaug`

un Index al fiin]elor,lucrurilor [i \ntîmpl`rilor.

95

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 F R A G M E N T E

toate corzile tìate ast`-toamn` pentru a nu-mistrica linia. Descop`r [i alte cre[teri anapoda,vl`stari deform\nd volume bine g\ndite, ames-tec\nd una cu alta. Imbecilitatea e aceea[i la om[i la copac – le retezi prostia, lipsa de armonie,ei o iau de la cap`t, prim`var` de prim`var`,ceas de ceas. De cump`rat foarfeci noi [i un fie-r`strìa[ de m\n`.

Perimetrul \ncepe totu[i s` arate pre]ios;anumite zone mai trebuie mobilate cu tufe, cuexotisme de jardinerie, iar suprafa]a, \n \ntregulei delimitat`, \nchis` ca sanctuar personal.De-a[ putea, a[ z`vor\ totul \ntre ziduri, precumpersanii; [i tot ca ei a[ pres`ra mici oglinzi deap`, c\teva m`car, pentru preten]ioasele trestii.Apa o s`-mi lipseasc` mult aici la Sionu, trebuies` aflu o solu]ie de aduc]iune.

Soarele apune spre 7. Voi r`m\ne pe ve-rand` p\n` la toac` s` cercetez cu binoclul par-tea bol]ii expus` cea mai bine \n perioada asta,cea cu stelele V`carului [i Lup`ria. Je me sensfort heureux de ça. Culorile Karabetzilor se maidisting \nc` pe flamur`, luminate de cerul a-murgit.

16 aprilie. Din pricina Marichii, obi[nuin-]ele mele la mo[ie s\nt date peste cap. Pretindes` m` comport ca un adev`rat administrator,cum n-a fost niciodat` b`tr\nul ei, m`sluitorullui Racine. E sup`rat` c` n-am f`cut \nc` nimiccu terenul de v\n`toare. Vrea s`-l v\nd`, s` scoa-t` ceva din p`m\ntul acela sterp. Nu e momen-tul s`-i dezv`lui g\ndurile mele \n privin]a asta;s` m` cread` mai bine neputincios.

Oricum, plou` de la ora 4 dup`-amiaz`. Nuse mai poate ie[i afar`. Zeci de puie]i abia adu[ide la Domenii stau cu r`d`cinile dezvelite \nb`ltoace. Citesc pe verand`, apoi continui, sublampa cu gaz, Livre d’or de la noblesse a luiKessel – nu vreau s`-mi \nnegresc de tot sufle-tul. Je m’accroche à toutes les branches.

18 aprilie. Ieri, \ncet\nd ploaia de cunoapte, am supravegheat plant`rile: cincizeci [iopt de puie]i diferi]i [i ultimele optsprezecepungi cu semin]e alese din agoniseala Jardine-riei. Las zona r`scolit`: [leauri argiloase, movilel\ng` fiecare s`ditur`, resturi ale compostuluiturnat peste r`d`cini, pietroaie \n neor\nduial`.Munc` [i noroi, asta e gr`dina acum; ca un ro-

man \n faza lui de \ncropire, am mai spus-o. Darnu se compar` satisfac]iile finale.

3 mai. Iat`, mai angajat ca niciodat` \n ris-canta politic` neoficial`, trudesc la c\rpirea se-nioriei mele fundulene. Constat c` m` \nd\rjesc\n direc]ii contradictorii. Schizofrenie? N-ar tre-bui s` aleg? Dac` demersul unionist reu[e[te,devin itinerantul unui ambi]ios proiect. C\te di-ploma]ii obtuze voi avea de \nfruntat!

În acest caz, cine va \ngriji Sionu? Voi l`sagr`dina s` recad` \n s`lb`ticie pentru a tundeEuropa? Asta-i dilema mea – dilema ilustruluiHoditz. În fa]a ei, contele s-a retras din demni-t`]i, opt\nd pentru guvernarea vegeta]iei pepropriul domeniu. Eu? Eu continui s` mizez \nambele jocuri. De ce a[ alege acum, c\t` vremenici una din variantele astea dou` nu s-a \n-trupat? Abia reu[ita uneia pune problema exclu-derii celeilalte. Si seulement je trouve le joint.N-am cum s` anticipez.

Dup` dejun \mi fac siesta cercet\nd plan-t`rile de anul `sta. Cred c` am f`cut destule. {ireu[ite; pagube sup`r`toare aflu doar pe su-prafe]ele cu lavandula, semin]ele ei au fost puse\n locuri prea \nsorite. Nu merg bine nici tufelede smochin, de[i au fost \nvelite peste iarn`.Gr`dina, a[a cum exist` \n capul meu, prindetotu[i form` \n teren, nu cred c` mai am multede cultivat. De-acum trebuie s` trec la mode-larea p`m\ntului, s` fac scobituri, coaste [i delu-[oare; voi avea nevoie \n var` de zeci de c`ru]ecu pietri[ de r\u, dar [i cu roc` mare din munte.M` g\ndesc cu pl`cere la momentul c\nd voi tra-sa c`rarea de baz`, [erpuind prin cei cinci sutede ari ai gr`dinii. {i calea de leg`tur` cu terasaconacului; optez de pe acum pentru dale dinlut ars, cu spa]ii de-un deget \ntre ele pentru ale umple iarba. Foarte m\ndru de mine [i deSionul meu.

Recitesc fraza de mai \nainte. Iat` o fa]` aprostiei: s` fii m\ndru de ceea ce faci \ntr-un loc-[or oarecare. Birjarul care vine s` m` ia m\inediminea]`, Mitric`, e m\ndru [i el de curtea lui.Fundulenii ìlal]i la fel, se sume]esc cu \n-cropeala lor. Bufflet-inul Sadoveanu adaug` nu-vel` dup` nuvel` literaturii rom\ne; Br`tescu-Voine[ti, ìlal]i naratori, la fel. {i fiecare \n partee m\ndru de construc]ia proprie. Se umple p`-

96


m\ntul de acareturi [i de h\r]oage. Ar trebui s`m` \nfior c\nd simt m\ndrie de felul `sta \nlùn-trul meu. M\ndrie \nseamn` orbire. Ar trebuimai cur\nd s` n`rui, s` ard.

16 mai. S\nt din nou la mo[ie, plecat ieridup` ora ceaiului, folosind cupeul lui CosteaBratu. C`l`torie suportabil`, arcurile tr`suriifiind moi, caii merg\nd trap \ntins, cu doar treiopriri la ciuturi de f\nt\n`.

Destul de matinal, iau la pas gr`dina; mergdirect prin ierburile deja trecute de glezne, nuam deocamdat` c`r`ri, nu m-am hot`r\t cum s`le fac. În privin]a asta risc o mic` teorie: nu eat\t de important din ce s\nt f`cute traseele, dinpietri[, dale, c`r`mid`, ci de ce s\nt f`cute – ceocolesc ele, ce \nv`luie, unde se \nt\lnesc. C`-r`rile trebuie s` fie mai misterioase dec\t desi-[urile. Deocamdat` \n planta]ia mea [i unele, [ialtele abia se \ncropesc. P\n` a se \nsera, supra-fe]ele fiind s`pate, greblate, [`n]`luite, pun \np`m\nt semin]ele pentru cre[teri perene. Ul-tima sem`n`tur`. Presant devine acum apeduc-tul.

17 mai. Asear` t\rziu, spre miezul nop]ii,deslu[esc pe cer stelele din Coroana; {arpele set\ra spre ele dinspre vest, Dragonul le p\ndeadin partea ailalt`. P`trunderea binoclului nu pu-tea fi mai bun`, m` sim]eam \n m`runtaiele bol-]ii.

Încep deja s`-mi v`d gr`dina, desenul ei secontureaz` \n teren, [tiu arborii, tufi[urile, ier-burile, calc \n botanica locului cu pa[i de cunos-c`tor. Ca Ferdinand \n poiana lui de la Sinaia,bolborosind speciile pe latine[te. Dincolo deasta \ns`, nimic – marele rege gr`dinar era defapt un m`rginit horticultor, un m`rgina[ Ho-henzollern, ocolit de spiritul secularei p`duride la Siegmaringen. Spiritul unui b`tr\n codru,asta trebuie s` plantez aici la Sionu – spiritul co-drului Vl`siei, al Szathmarului [i al min]ii mele.

8 iunie. Via]a \mb\csit` de la ]ar`! Ce conacmi-am g`sit pentru flamura personal`, ce se-niorie – \n b`r`g`ni[ul României, pe p`m\ntplat, cu doar c\]iva copaci mai b`tr\ni dec\t mi-ne, \n \mpotrivirea a dou` cocoane; f`r` firi[orde ap` curg`toare, lipsit de cea mai rudimen-tar` canalizare! Dup` cinci zile, traiul e de nesu-portat; \ncep s` m` imaginez \ntr-o baie ro-

man`, \ntr-o saun` suedez`, \ntr-un bazin tur-cesc. Voi ajunge s` cunosc c\ndva la Sionudeliciile \mbìerii? Domeniu ocolit de r\uri, co-nac ocolit de confort – am din ce \n ce mai pu-]in` r`bdare, l’attente de ma succession dé-passe les bornes.

6 iulie. Ajung t\rziu dup` pr\nz la Sionu, cutrei ceasuri \nt\rziere, nevoit s` angajez un autode pia]`. {oferul, ne[tiind locurile, merge dup`cum \i indic eu cu m`ciulia bastonului. Motorul\nfierb\ntat e gata s` crape c\nd nimerim aleeaspre conac.

Încet-\ncet scap de tiranica psihoz` a celuice trìe[te cu g\ndul c` trebuie s` se arate la ca-fenea. C` trebuie s` arate. La naiba, nimic nutrebuie! În]elept e s` leneve[ti [i s` tot lene-ve[ti. De ce s-a pus oare at\ta oprobiu pe tr\n-d`vie?

În cerul limpede v`d bine Ciobanul cu Oile,apoi descop`r, ceva mai jos, Delfinul; privesc\ns` mai st`ruitor constela]iile lunii iulie, Vultu-rul [i Leb`da, cam la patru co]i deasupra salc\-milor. Bra]ele m` dor din umeri la sus]inerea bi-noclului. Pentru vara viitoare \mi promit un te-lescop cu trepied; mi-l voi d`rui dac` nu deSf\ntul Matei, atunci de Buna-Vestire.

7 iulie. M` scol mahmur pe la al treileac\ntat al coco[ilor; soarele r`sare la 5,40. Jos, laorizont, apuc s` v`d disp`r\nd Luceaf`rul. A]i-pesc din nou, \n halat, cu cea[ca pe genunchi.M` retreze[te vizitiul lui Costea Bratustrig\ndu-mi de sub cerdac: Coane, azi e p\rjol!

Semnele ar[i]ei apar cur\nd; nu am \ncotro\ns`, trebuie s` m` \nham la trebile verii. Cons-tat c` duc mare lips` de oameni; \n gr`din` multp`m\nt trebuie mutat, mult` piatr` adus`. {itoat` suflarea satului s-a transformat \n sece-r`tori; gloata s-a aruncat ca un nor de l`custeasupra lanurilor de gr\u. De unde s` iau p`l-ma[i?

12 iulie. Azi cerul e pu]in \nnorat, dar aerulnu se primene[te, r`m\ne z`pu[itor. Hot`r`scs` nu bat \n retragere [i vreme de patru ceasuriretez cu privirea m`r`cini[uri incoerente [i pun\n loc insule de st\nc`rie b`tute cu valuri de le-v`n]ic` [i spum` de jasmin. Griul argintiu, mo-vul-albastru [i albul sidefat au prezen]` pe re-tina mea, a[a cum se vor \ntrupa \n vara viitoare.

97

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 F R A G M E N T E

Mut procedeul din zon` \n zon` [i-mi v`d astfelispr`vit` str`dania – am gata sub pleoape gr`-dina Sionului, refugiul medita]iei mele.

Medita]ia e ra]iunea gr`dinii; invidios pecontinua ei rena[tere, a[ cugeta aici, ca vechiiegipteni, la re\ncarnare. Într-o bun` prim`var`mi-a[ alege din nou regnul: nici piatr`, nici ar-bore, nici animal – a[ rena[te zeu.

P\n` la urm`, o zi reu[it`. Acum pe-nnoptatm` \ncearc` \ns` o stare de ame]eal`; \nghitc\teva linguri de miere cu m`ghiran. Din p`catenu-mi pot m`sura presiunea arterial`, voi is-pr`vi totu[i carafa cu vin. L`s\nd binoclul sp\n-zurat de sp`tarul scaunului, m`-ntorc cu g\ndulla refugiul medita]iei mele; ajung la o concluziestranie: gr`dina e mai degrab` locul unde anu-lezi con[tiin]a de sine! Nu locul unde rena[tizeu, ci g\ndac – f`r` memorie, f`r` \nchipuire;fericit adic`, satisf`cut de toate. G\ndac, Mateiu.

13 iulie. Asear` am continuat filozofareap\n` am pierdut logica reveriei, dac` pot spunea[a. J’ai alongé la sauce. Trebuie s` m` pun cupicioarele pe p`m\nt, a[tept s` soseasc` laconac, pentru tot sf\r[itul de s`pt`m\n`, celedou` cocoane. S-a dus prea-plinul vis`rilormele.

Vin dup` o plimbare destul de lung`: a-proape totul mi s-a p`rut artificial [i zadarnic.Am avut chiar senza]ia, c\nd m-am \ntors pesteierbi[te, c` \n spatele meu tuf`ri[urile redevindiforme, iar copacii, vulgari, f`r` soi, f`r` fason.Peisajul \mi d`dea cu tifla.

19 august. S` folosesc ziua de azi pentru aintra mai bine \n ritmul locului. Îmi propunplimb`ri metodice pe toat` aria \n care inter-ven]ia mea a \nsemnat ceva de trei ani \ncoace.Asta exclude terenul arabil, acareturile, b`t`turaconacului. {antierul gr`dinii, deci; s\nt con-[tient c` multe nu voi putea face \n perioadaasta – je manque de bras.

S-a \nte]it plecarea cocorilor, \ncepe tre-ieratul. De-acum nimic altceva nu se mai face \nafara ariei. Trece \n fug` pe la mine Costescu, \ndrum spre p`m\nturile lui; s-a smuls cu greu dinora[ doar ca s`-[i v\nd` gr\ul. Peste c\teva zilem` \ntorc cu el \n Bucure[ti. Intru [i eu \n vier-muial`, dornic s` ag`] ceva. E sup`r`tor c` ur-m`resc s` cap`t o pozi]ie \ntre chilipirgiii `[tia,

c` am nevoie de o func]ie. Dar ce pot face? jin-duiesc o demnitate – [i asta tocmai \n momen-tul \n care gust c\t de c\t neat\rnarea.

Iat`, am un domeniu, stau sub flamura mea,\mi construiesc propria gr`din`, g\ndesc cumvreau – [i caut s` m` subordonez! S` m` bagdin nou \n mocirla ministerial`, s` m` aflu iar \ntreburi publice; zilele c\t am fost [ef de cabinet,chiar [i \ntr-un guvern de doi bani precum cel allui Titu Liviu, mi-au otr`vit sufletul. O gr`din`nu-]i d` onoruri. A[a cum nici onorurile nu-]idau \n]elepciune. Între vanitatea de expus labutonier` [i cea de purtat \n suflet mi-e greu sàleg. Zi [i noapte le trìesc ur\t pe am\ndou`.Frumos e doar crepusculul.

14 septembrie. Soarele r`sare devreme;m` trezesc vr`biile ce se \ndeamn` s` plece laciuguleal`. Cît Marica mai zace \n pat, merg pebuza rîpei la care se oprea vechiul p`rcule] alSionilor [i privesc peste [antier: inten]iile abiami se deslu[esc \n teren, deluririle avanseaz`greu. Nu am armata de servi a contelui Hoditz;nu voi putea lucra toat` toamna asta cît el \ntr-ozi. Totu[i v`d terminat lucrul \n sol pîn` vara vii-toare. De atunci \ncolo vom fi, fa]` \n fa]`, doareu [i vegeta]ia.

Cum va ar`ta gr`dina mea? Va avea maimult` intimitate decît garden-urile engleze[ti,mai mult` lejeritate decît jardineria fran]uzeas-c`, nu va fi sufocat` de arhitectura giardino aitalienilor, va avea ingredientul ierbos dup`care tînjesc garten-ele nem]e[ti. Va fi mai debun sim] [i mai de gust decît toate.

17 septembrie. Dup` trei zile petrecute cuboieroaicele Sion, venite, cum spune Marica,pour se mettre au vert, nu mai am nici un chefs` notez muncile sfîr[itului de var`. Amîndou`s-au lep`dat de locul `sta, care acum [aptezeci[i cinci de ani le-a lep`dat pe ele. S` fi avut euun domeniu, s` fi fost [i eu unul din \nzestra]iilumii! Conacul ar fi str`lucit cu adev`rat nobi-liar, ar fi fost castel.

S` trìe[ti \n propriul castel, s`-]i ostoie[tivanit`]ile nu \n construc]ia unei c`r]i, ci \n cons-truc]ia unei propriet`]i, singura oper` autenticaristocrat`!

Picotesc. A[tept s` vin` [i s` treac` dejunulsim]indu-m` tras pe sfoar`. Împins spre ne-

98


fericirile ultime: plictiseala [i acceptarea.25 septembrie. Sunt de ieri la Sionu, sin-

gur. Încerc s`-mi [terg din memorie amintireaultimului séjour, petrecut \ntre cele dou` cu-coane. Prezen]a lor parc` mi-a \nstrìnat locul.Stau stingher \n cerdac [i tatonez cu privirea pe-isajul atît de familiar. Percep o r`ceal` \n rela]iilemele cu el. Eu s` fiu de vin`? Fiindc` i-am \ntorsspatele, l-am p`r`sit la uit`tura critic` a ne-vrednicelor boieroaice?

M` comport fa]` de Sionu ca un p`rinteadoptiv, tem`tor c` va pierde custodia odraslei\ncredin]ate. Nu m` simt pe de-a-ntregul st`pînaici. St`pîn cu adev`rat e[ti pe cele mo[tenitedin tat`-n fiu; senior e[ti cînd de]ii p`mîntulstr`mo[esc [i ai re[edin]` pe el – proprietatearural` e nobil` fiindc` presupune genera]ii dest`pînitori fideli. Un arbore genealogic cre[tepe locul semin]ii lui, nu-[i \ntinde r`d`cinile \nsolul altora.

M` complac totu[i \n aceast` postur` depossesseur – pe veci pierdut domeniul meu, alKarabetzilor; l-a[ fi r`scump`rat poate cu baniiMomoloaiei, de-a[ fi avut un p`rinte onest. A[a,la cincizeci de ani, ce e al meu aici? Doar pînzaflamurii ce se zbate deasupra conacului. {i pu-ie]ii gr`dinii ce \ncep a cre[te pe succesiuneaMarichii, strìn` mie.

22 octombrie. Azi, r`mas singur cu liota dedijma[i, am prilejul s`-mi m`sor capacitatea dea fi, barem o zi, altul: energic, agitat, vulgar. Darnu m` pot degrada prea mult nici m`car tem-porar. Pîn` la urm` las creaturile s` rînduiasc`gr`mezile de [tiule]i dup` voia lor [i dau raiteprin gr`din`. Pîlcul de smochini plantat acumdoi ani de Buna-Vestire nu se \nal]` cît amsocotit; tulpinile r`mîn sub un stat de om, iarfrumoasa frunz` are lobii prea mici. I-a tic`lo[itp`mîntul `sta! – aud printre ]`rani. Acum\n]eleg. P`mîntul românesc tic`lo[e[te. Soiulnobil se sufoc`, se pipernice[te. Pîn` [i vîno[iirobinieri, f`cu]i parc` pentru cele mai vitregelocuri, decad pe meleagurile noastre. Crescurît, contorsiona]i [i spino[i, devenind aracipentru fasole [i lemn de foc.

28 octombrie. Soarele r`sare la 7. Cercomplet acoperit, iar de la 10 ploaie. B`tutulporumbului [i transportul s\nt oprite din cauza

asta, c`ru]ele r`mîn \mpotmolite la gar`. M`simt deplorabil \n odaia friguroas`, \n mirosull`mpii cu gaz – boierna[ blestemat s` trudeasc`\n marginea lumii. Mizerabil e aranjamentul so-ciet`]ii: prime[ti dac` oferi ceva, dac` te zba]i,dac` stai \n ploaie, dac` dai [i tu. Eu nu dau ni-mic. Nu m`cel`resc, nu fac brînz`, nu coc pl`-m`deal`. Am doar grij` de mine. Ce stupidàcuza]ie poate fi aceea de egoism! Ce e mes-chin \n a te \ngriji \n primul rînd de poftele tale?

Ploaia \ncetînd \nainte de prînz, \n curte sereia lucrul. Îmi fac timp pîn` vin c`ru]ele s` a-runc o privire pe linia apeductului: \mi tip`resc\n minte multele opera]iuni ce voi face la prim`-var`, ordinea lor. M` str`duiesc s` nu v`d ce de-zolant arat` domeniul acum. De zece zile aici, \ncea mai nepotrivit` perioad` a anului! Je mesuis tapé toute la corvée.

12 noiembrie. Dezolant` \ntru totul mi s-ap`rut, iar`[i, construc]ia mea pomicol` – rare-fiat`, foarte rarefiat`; str`vezie \n toate direc-]iile. Doar canalul apeductului m-a satisf`cut,era plin ochi, sclipea [erpuind, \nconjurînd de-lu[oarele, urmînd cotele joase ale terenuluipîn` \n vìoaga proiectat` a deveni micul meurefugiu acvatic. Mai departe n-am p`truns, apamustea ca p`cura peste grosolanele ciubote pecare mi le tr`sesem \n picioare. Nimic nu m`putea scîrbi mai mult.

Foarte repede, pe la cinci [i jum`tate \nceps` \mpung` primele stele. La [apte unesc dejapunctele lor luminoase \n figuri: le habile Sa-gittaire, le fort Bouvier, le gracieux Verseau.Ca de obicei, s\nt absorbit de teribila bolt` a Sio-nului. Cercetez dezordonat totul prin lentilelebinoclului; pîn` la urm` m` ata[ez unei miste-rioase alc`tuiri c`reia \i dau numele meu – lestylé Mathieu. Planez cu ea \n firmament. Întu-necosul P`mînt, \nghi]it de hùri, dispare pen-tru totdeauna. Cînd pleci de tot, a[a se [i \n-tîmpl`.

(fragmente din Ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale…,

\n curs de apari]ie la Editura Curtea Veche)

■

dilemateca

Documents