Diferenţe culturale în Romania

Odată cu necesitatea de a ne alinia standardelor europene şi odată cu conştientizarea poziţionării noastre în clasamentul ţărilor cu un nivel scăzut de trai, am devenit mai sensibili la subiectele care însumează caracterizarea generala a societăţii în care trăim.

Ne implicăm din ce în ce mai des în aşa zisele cauze care promit să schimbe ceva, ne angrenăm în discuţii interminabile, analizând după posibilităţi şi limitaţi de cunoştinţe, problemele care par că apăsa cultura şi societatea româneasca.

Unul din aceste subiecte este legat de identitatea noastră şi felul în care percepem interacţiunea cu etniile minoritare. Felul în care principiile noastre, aspiraţiile şi nevoile se întâlnesc cu acelea ale ţiganilor din Romania.

Destul de des ne aflam în situaţia de a ne văita, de a-i renega din motive mai mult sau mai puţin pertinente. Suntem deranjaţi de manele, de agresivitate, de opulenţă şi chiar de indiferenţa autorităţilor care par a trece cu vederea cazuri grave.

Pe lângă problemele la nivel local, ne confruntam şi cu alte probleme generate peste hotare în momentul în care familii de ţigani hotărăsc să se mute din ţară în speranţa obţineri unor venituri prin metode discutabile, de cele mai multe ori ilegale. Eticheta pe care o purtăm de ceva ani este greu de înlăturat şi frustrarea noastră este justificată.

Nu putem blama autorităţile statelor în care aceştia se stabilesc, nu putem forţa opinii asupra locuitorilor, putem doar să sperăm că cineva va face diferenţa între noi şi ei.

Vina este mereu împărţita. Nu putem presupune că este doar vina lor. Nu putem presa toată greutatea acestor fapte pe umerii lor.

Pana la urma, caracterizarea ţiganului nu este una atât de rea. De-a lungul timpului au dat dovadă de o inteligenţă deosebită şi de o capacitate de a se adapta ieşita din comun. Mereu atenţi, organizaţi, perfecţionând arta manipulării si influenţei, au reuşit să devină nişte adevăraţi psihologi. Știu când să ceară şi cui, ştiu ce să vândă şi unde, astfel asigurând venitul necesar supravieţuirii.

Este adevărat faptul că aceste aptitudini au fost dezvoltate în timp, poate de-a lungul câtorva generaţii… dar acest lucru s-a întâmplat. Au reuşit să se adapteze.

Au reuşit cu succes să paraziteze un popor care trece de 20 de ani printr-o criza de identitate, au reuşit să monopolizeze o industrie muzicală lipsită de imaginaţie şi – poate cel mai grav – au reuşit să schimbe mentalităţi.

Mentalitatea este un aspect influenţat de regionalitate. Fiecare zonă din Romania are particularităţile ei deşi privit în ansamblu se observă cu uşurinţă congruenţele şi trăsăturile comune. Este clar faptul că în orice zonă se pot găsi comunităţi de ţigani care convieţuiesc cu cele de români. Aceasta nu este deloc o particularitate. Ce este interesant, este faptul că aproape mereu în aceste cazuri amprentele cele mai puternice sunt cele lăsate de ţigani. Reuşesc să coloreze satele monotone cu adevărate perversiuni arhitecturale, reuşesc să umple străzile cu familii impresionant de numeroase şi mai mereu poluează fonic zone care altfel ar fi oaze de linişte.

Personalitatea lor puternica si pasivitatea noastră duc de multe ori la un monopol total asupra unor sate, cartiere care în timp devin „ale lor”. In cazul in care convieţuirea dintre romanii şi ţigani nu ridică probleme pot rezulta nişte himere socio-culturale cum sunt romanii ţiganizati si ţiganii romanizaţi. Din păcate de cele mai multe ori se întâmpla ca în primul exemplu.

Astfel… întreb: Cine este de vina? Țiganii care încearcă sa supravieţuiască într-un stat lipsit de o infrastructura socio-culturală, lipsit de programe de prezervare a identităţi şi de integrare a minorităţilor sau noi – romanii, absenţi şi pasivi în ţara noastră, dezinteresaţi şi totuşi nemulţumiţi?