determinarea proprietatilor betonului proaspat

8/19/2019 Determinarea Proprietatilor Betonului Proaspat

http://slidepdf.com/reader/full/determinarea-proprietatilor-betonului-proaspat 1/7

Facultatea de Construcții Departamentul de Inginerie Civilă

Specializarea:

Căi Ferate, Drumuri și Poduri

Referat: BETONUL PROASPĂT

Student: Coșarcă Florin – Nicolae

Anul: II, grupa 14341



BETONUL PROASPĂT

Betonul proaspăt este un amestec bine omogenizat de ciment, agregate, apă, şi eventual aditivi

şi reprezintă starea betonului din momentul amestecării cimentului cu apa şi agregatele până la punerea ȋn opera care nu trebuie să depăşească ȋnceputul prizei Calitatea betonului proaspăt se apreciază ținând cont de o prioritate importantă a acestuia

numită lucrabilitate. Proprietate complexa, lucrabilitatea este definite ca aptitudinea betonului

proaspăt de a umple cofrajele şi de a ȋngloba armăturile cu un consum minim de energie, ȋncondițiile păstrării omogenității.

Lucrabilitatea depinde de raportul apă/ciment, caracteristicile geometrice ale agregatului şidimensiunile maxime ale granulelor acestuia, utilizarea de adaosuri şi/sau aditivi.

Consistența stabilitatea şi compactibilitatea betonului sunt caracteristici incluse ȋn proprietatea de lucrabilitate

Consistența betonului proaspăt se defineşte ca fiind mobilitatea acestuia sub influența

greutății proprii sau a unor forte exterioare care acționează un timp limitat asupra lui. Consistențadepinde de coeziunea, vâscozitatea pastei şi frecarea internă dintre particule ca proprietățireologice specifice betonului proaspăt.

Stabilitatea măsoară aptitudinea betonului de a-şi păstra omogenitatea de la preparare ȋntimpul transportului, manipulării, compactării şi finisării, fiind data de segregare şi apa separate prin mustier.

Prin segregare se ȋnțelege fenomenul de separare a constituienților unui amestec eterogen.Cauza determinantă o constituie diferențele de energii potențiale pe care le au componenteleamestecului rezultate din diferențele de volume şi de densități aparente ale acestora. Ȋn timpultransportului, turnării şi compactării, componentele mai grele purtătoare de energii potențiale maimari sunt capabile sa efectueze un lucru mecanic mai mare . Tendința de segregare a betonului

poate fi diminuată compozițional (stabilirea corectă a granulozității şi a raportului apă/ciment, avolumului pulberii sau/şi printr -o serie de măsuri tehnologice, cum ar fii: - Transportul betoanelor plastice şi fluide numai cu ajutorul unor autobene (care relizează

amestecarea continua ȋn timpul transportului. - Turnarea bertoanelor de la ȋnălțimi mai mici decât 1.50 metri, peste această ȋnălțime

impunându-se scurgerea pe jgheaburi sau turnarea prin pâlnii (pentru reducerea vitezei de

cădere). - Limitarea duratei de vibrare a betonului şi amplasarea vibratoarelor ȋn beton după o

anumită scheme. Segregarea sub toate formele ei de manifestare constituie un fenomen cu

consecințe defavorabile pentru calitatea betonului ȋntărit Mustirea betonului se datorează incapacitații componentelor solide de a reține prin absorție,

toata apa de amestecare, o parte di aceasta separându-se pe suprafața betonului de curând turna Ultima caracteristică a lucrabilității este compactibilitatea care reprezintă uşurința cu care betonul poate fi compactat, prin eliminarea aerului, iar masura acesteia, este masa volumică(densitatea aparenta), a betonului proaspat.



Determinarea proprietăților betonului proaspăt

Pe beton proaspăt se efectuează o serie de determinări conform SR EN 12350:2010 şi NE012:2007. Ȋn lucrarea de față sunt prezentate metode şi procedee utilizate pentru efectuarea

determinărilor de consistență şi lucrabilitate.

Ȋn masa betonului proaspăt intrăo cantitate de aer datorită antrenării inerente la prepraresau datorită utilizării antrenorilor de aer cu scopul ameliorării unor caracteristici. Aerul antrenat laamestecarea componenților poartă numele de aer oclus şi este de obicei sub 2%, iar aerul introdus pentru ȋnbunătățirea unor proprietăți ca lucrabilitatea betonului proaspăt, gelivitatea betonuluiȋntărit se numeşte aer antrenat şi este ȋn proporție de maxim 5-6% din masa betonului.

Avȋnd ȋn vedere starea ȋn care se află betonul, asupra lui se fac:

- determinări ȋn stare proaspătă;

- determinări ȋn stare ȋntărită. 1. Determinarea densității aparente (masei volumice aparente)

Efectuarea determinării

Densitatea aparentă se determina ȋn vase având volumul V = 5l; 10l; 20l; funcție demărimea agregatului.

Se calculează cu relația:

Relație ȋn care: m2 – masa vasului cu beton;

m1 – masa vasului gol;

V – volumul vasului.

Inregistrarea rezultatelor

Determinarea Probe

1 2 3

Volumul vasului, „V” [cm3]

Masa vasului gol, „m1” [g]

Masa vasului cu beton, „m2” [g]

Densitatea aparenta, „r a” [g/cm3]

Densitatea aparenta medie, „ ” [g/cm3]

Interpretarea rezultatelor

Functie de densitatea aparentă (masa volumică aparentă) betonul analizat este de tip: Tip Densitate aparentă

Foarte greu (r a > 2500 kg/m3)

Greu (2200 < r a < 2500 kg/m3)

Semigreu (2000 < r a < 2200 kg/m3)

Uşor (800 < r a < 2000 kg/m3)

Foarte uşor (r a < 800 kg/m3)



2. Determinarea lucrabilității Efectuarea determinării

Metoda tasării.

Se toarnă beton ȋntr -un vas de formă tronconică, fără fund având ȋnălțimea hinitial =

300mm. Se umple vasul ȋn trei straturi, fiecare strat se compactează prin ȋmpungere cu o vergea

de 10 ori. Se lasă ȋn repaus 2 – 5 minute. Se ridică vasul şi se masoară ȋnălțimea

betonului hfinal (Fig.1).

Tasarea se calculeaza cu relația: t = hinitial - hfinal

Fig.1

Metoda răspândirii.

Se um ple cu beton un vas tronconic fără fund având ȋnăltimea de 200 mm. Forma

tronconică rămasă după ridicarea vasului (Fig. 2) se vibrează.

Răspandirea se exprimă prin media aritmetică a două diametre perpendiculare a grămezii

de beton formate.

, [cm]

Ȋn lipsa mesei vibrante se poate utiliza şi o placă vibrantă manuală alcătuită dintr-o placămobilă (1) care se poate ridica (roti), pe o placă fixă şi un opritor de rotire (2). Pentru vibrare se

lasă să cadă placa mobilă de la ȋnalțimea opritorului de 10 ori.

Fig.2



Ȋnregistrarea rezultatelor

Metoda tasării

Caracteristica Proba

1 2 3

Ȋnălțimea tiparului „hi”

Ȋnăltimea grămezii „hf ”

Tasarea „t”

Tasarea medie „tmed”

Metoda răspândirii

Caracteristica Proba

1 2 3

Diametru d1

d2

Răspândire „r”

Răspândire medie „r med”

Interpretarea rezultatelor

Observație:

Betoanele având clasă de consistență mai mare de T3, se transportă cu autoagitatoare.

Funcție de rezultatele obținute, betonul analizat are:

clasa de consistență

clasa de răspândire .

Pregătirea şi conservarea epruvetelor pentru ȋncercările de rezistență

Standardul SR EN 12390-2: 2002 specifică metodele pentru pregătirea şi umplereatiparelor, compactarea betonului,nivelarea suprafeței, conservarea şi transportul epruvetelor

pentru ȋncercările de rezistență.

1. Pregătirea şi umplerea tiparelor

1.1 Dacă se utilizează o ramă de umplere, cantitatea de beton utilizată pentru a umple

tiparul trebuie să fie astfel ȋncat o parte din st ratu l de be ton să ramană pe rama de

Tasare Raspandire

Clasa de consistență Tasarea, [mm] Clasă Răspândire

T2 30 ± 10 F0

F1

< 340

340 – 410 T3 70 ± 20

T3/ T4 100 ± 20

T4 120 ± 20

F2 F3

420 – 480

490 – 600 T4/ T5 150 ± 20

T5 180 ± 20



umplere după compactare. Grosimea acestui strat trebuie să fie de la 10% până la 20% din

ȋnălțimea epruvetei de ȋncercat.

1.2 Probele trebuie să fie compactate ȋn minimum două straturi, dar nici un strat nu trebuie săaibă grosimea mai mare de 100 mm.

NOTĂ – Ȋnainte de umplere, suprafața interioară a matriței trebuie să fie acoperită cu un film subțire de

decofrant nereactiv pentru a preveni lipirea betonului de tipar.

2. Compactarea betonului

2.1 Generalități Betonul trebuie sa fie compactat imediat după punerea ȋn tipar, astfel ȋncat să se producă compactarea completă a betonului fără segregare excesivă ş i nici stratificare. Fiecare

strat trebuie să fie compactat prin utilizar ea uneia din metodele descrise ȋn 2.2 si 2.3.

NOTA 1 – Compactarea completă se atinge utilizând vibrarea mecanică, când nu mai apar bule de aer

pe suprafața betonului şi suprafața devine relativ netedă cu un aspect glazurat, fără segregare excesivă.

NOTA 2 – Numarul loviturilor pe strat cerut pentru a produce o compactare manuală completă, va depinde

de consistența betonului.2.2 Vibrare mecanică

2.2.1 Compactare cu vibrator intern

Vibrarea se aplică pe o durată minimă necesară pentru a atinge compactarea completă a

betonului. Se evită vibrarea prelungită care poate produce pierderea aerului oclus.

NOTA 1 – Trebuie să se aibă grijă să nu se deterioreze tiparul. Vibratorul trebuie să fie vertical şisă nu se permită atingerea părtii inferioare sau a pereților tiparului. Se recomandă utilizarea ramei de

umplere.

NOTA 2 – Ȋncercările de laborator au ar ătat că cea mai mare atenție trebuie acordată pierderii de aer oclus

atunci când se utilizează un vibrator intern.

2.2.2 Compactare cu masă vibratoare Vibrarea se aplică pe o durată minimă necesară pentru a atinge compactarea completă a

betonului. Tiparul trebuie să fie ataşat, de preferință, sau prinsă ferm de masă . Se evităvibrarea prelungită care poate produce pierderea aerului oclus.

2.3 Compactare manuală

Compactarea cu bagheta sau bara de compactare. Lovitura baghetei sau a barei de

compactare se distribuie ȋntr -un mod uniform pe secțiunea transversală a tiparului. Se asigură ca

bagheta sau bara de compactare să nu atingă fundul tiparului, atunci când se compactează primul strat, şi să nu patrundă semnificativ ȋn vreun strat anterior. Se supune betonul la cel putin 25

lovituri pe strat pentru a evita pungile de aer ȋncorporat, dar nu pe cel oclus, după compactareafiecărui strat se netezesc uşor marginile tiparului, cu ciocanul de lemn până când apar bulele mari

de aer pe suprafață şi sunt ȋnlăturate adânciturile lăsate de bara de compactare.

3. Nivelarea suprafeței

3.1 Dacă se utilizează o ramă de umplere, aceasta se scoate imediat după terminarea compactării.



3.2 Se ȋndepartează excesul de beton de pe muchia superioară a tiparului, utilizand două mistriide oțel sau două punți plutitoare aduse laolaltă prin mişcare ca de ferastrău, apoi se netezeştesuprafața cu grijă.

4. Marcare

4.1 Epruvetele de ȋncercat trebuie să fie marcate clar şi vizibil fără a se deteriora.

4.2 Trebuie să se păstreze ȋnregistrări pentru a asigura trasabilitatea epruvetei de la luarea

probelor până la ȋncercare.

5. Păstrarea epruvetelor de ȋ ncercat

5.1 Se lasă probele de ȋncercat ȋn tipar cel puțin 16 h, dar nu mai mult de 3 zile, protejate

ȋmpotriva şocului, vibrației şi deshidratării, la o temperatură de 20°C ± 5°C (sau 25°C ± 5°C la

climat cald).

5.2 După scoaterea din tipar, se păstrează epruveta până ȋnainte de ȋncercare, ȋn apă la temperatura

de 20°C ± 2°C, sau ȋntr -o cameră la 20°C ± 2°C şi umiditatea relativă ≥ 95%.

5.3 Formele de păstrare diferite de cele de la 5.2 pot fi realizate conform celor descrise in 5.2. NOTA 1 – Ȋn caz de litigiu, păstrarea ȋn apă trebuie să fie metoda de referință.

NOTA 2 – Menținerea şi măsurarea umidității ridicate de peste ≥ 95% la 20°C ± 2°C nu este simplă. Trebuie

să se realizeze verificări sistematice pentru ca suprafața epruvetei, ȋn cameră, să fie umedă ȋn continuare.

6. Transportul epruvetelor de ȋ ncercat

Se evită pierder ea de umiditate şi abaterile de la temperatura cerută, ȋn toate etapele

transportului prin, de exemplu, ambalarea epruvetelor ȋntărite ȋn nisip umed sau rumeguş umedsau cârpe umede, ori ȋn pungi de material plastic etanşe care conțin apă.

determinarea proprietatilor betonului proaspat

Documents