despre parapsihologie

Psihologie generalǎ Seminar 2

Tema seminarului: Poate sau nu fi consideratǎ parapsihologia o ştiinţǎ?

Parapsihologia este studiul fenomenelor în afara normalului sau a ceea ce este considera a fi normal. Fenomenele parapsihologice nu sunt incadrate in teroriile stiintifice general acceptate pentru ca achizitia de informatii la nivelul constintei se face in afara canalelor senzoriale obisnuite.

Clasificarea fenomenelor parapsihologice

PARAΨ PSI θ THETA

Telepatia Au in centru persoane numite mediumi (persoane care fac legaturea intre lumea vie si cea a spiritelor)

ClarviziuneaPrecognitiaretrocognitia

1.1 Telepatia - simtire la distanta. Telepatia este forma de comunicare intre doua persoane, un transfer de informatii in afara canalelor senzoriale cunoscute. Exemplul clasic este acela referitor la imaginea unor evenimente in locuri indepartate in spatiu dar actuale in timp. Aici intervine criptoscopia - descifrarea continutului mesajului inchis intr-un plic sau intr-o cutie.

1.2 Precognitia. Precognitia este capacitatea de a cunoaste informatii asupra unor evenimente viitoare, insa nu trebuie confundata cu capacitatea de anticipare a unor evenimente pe baza unor speculatii sau deductii logice. In cadrul ei exista fenomenul déjà vu: o persoana se afla pentru prima oara intr-un loc necunoscut si are impresia ca a mai fost in locul respectiv, ca il cunoaste foarte bine.

Formele precognitiei sunt:- imagini dintr-un vis;- o presimtire vaga;- o voce care comuica un eveniment viitor.

1.3 Retrocognitia. Retrocognitia reprezinta achizitia unor infortmatii de catre un subiect asupra unor evenimente trecute. Exemplul tipic consta in obtinerea unre informatii asupra unor evenimente cunoscute de mai multe persoane, dar care intre timp au murit.

1


- Prefixul Ψ PSI are douǎ sensuri: 1 – alǎturi de; 2 – împotrivǎ.- Parapsihologia se mai numeşte şi psihotronicǎ.Nu se poate nega cǎ existǎ si alte energii Ψ.In parapsihologie sunt cunoscute mai mult efectele decât cauza.

Teoria cuantumului material (A. Pǎtruţ)1

Teoria cunatumului material încearcǎ sǎ explice ce se întâmplǎ şi încearcǎ sǎ dea un fundament theoretic pentru tot ceea ce se întâmplǎ în parapsihologie.

Fenomenele specifice acestor douǎ subdomenii sunt:

Fenomenele cauzale Fenomenele asociativeUn anumit fenomen determinat de un efect => legǎtura cauzǎ efect;Apare o relaţie cauzalǎ între douǎ fenomene care nu vor fi cu necesitate în afara spaţiului şi timpului;

Aceste fenomene apar împreunǎ;Aceste fenomene se aflǎ în relaţie asociativǎ

1 Bibliografia primitǎ în cadrul acestul semunar este urmǎtoarea: POPPER, Carl – Cunoaşterea şi problematica raportului minte-corp.O pledoarie pentru introspecţionism; PIAGET, Jean – Dimensiuni interdisciplinare ale psihologia (vezi capitolul referitor la taxonomia ştiinţelor în ştiinţe monotetice, ştiinţe istorice şi ştiinţe juridice); DURHEIM, Emil – Formele elementare ale credinţei religioase

2


Pentru a putea fi considerate ştiinţifice, teoriile unui anumit domeniu trebuie sǎ fie verificabile, testabile şi falsificabile. Or, pentru a fi verificabil, un lucru trebuie sǎ fie repetabil. Despre telepatie, clarviziune, precogniţie şi retrocogniţie nu se poate vorbi decât în cazul anumitor persoane şi nu la nivelul întregii populaţii. Şi atunci, dacǎ dorim sǎ verificǎm acest lucru în condiţii experimentale, necunoscând cauza care produce aceste fenomene nu se poate interveni experimental. Deci din acest punct de vedere, parapsihologia nu poate fi consideratǎ ştiinţǎ.

Ea nu poate fi consideratǎ ştiinţa pentru cǎ nu rǎspunde unor întrebǎri ale omenirii şi deci, nu rezolvǎ problemele pe care şi le pune omenirea (aşa cum a fǎcut-o, de exemplu, inventarea automobilului, a calculatorului, a avionului etc.).

3


Tema seminarului:Relaţia dintre senzaţii şi percepţii.

Percepţie şi învǎţare. Percepţia persoanei

1. Relaţia dintre senzaţii şi percepţii. Senzaţiile sunt procese psihice primare care reflctǎ însuşirile obiectelor şi

fenomenelor din mediul extern, precum şi cele ale mediului intern a organismului, în condiţiile în care stimuli acţioneazǎ direct asupra receptorilor.

PercepTiile sunt procese psihicecare realizeazǎ organizarea şi interpretarea informaţiilor senzoriale, realizând prin aceasta reflectarea conştientǎ a obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.

Senzaţiile stau la baza percepţie, însǎ percepţia nu este doar o simplǎ însumare de senzaţii, pentru cǎ ele sunt integrate, iar aceastǎ integrare este oferitǎ de informaţiile existente în sistemul cognitiv, de motivaţie. Aceastǎ integrare a proceselor senzoriale nu se face haotic, ci pe baza proceselor cognitive.

2. Relaţia dintre percepţie şi învǎţare sau învǎţarea perceptivǎ2

Avem tendinţa de a organiza ceea ce vedem în primul rând în funcţie de experienţa noastrǎ anterioarǎ. Dacǎ ni se prezintǎ de exemplu o fotografie a Golfului râului Colorado luatǎ din avion3, având în vedere experienţa anerioarǎ noi am putea percepe acea fotografie ca fiind un copac în flǎcǎri sau ca o imagine a ramificaţiilor terminale ale axonului neuronal.

Ceea ce percepem şi felul în care interpretǎm acea percepţie depinde deci de cunoştinţele accumulate anterior. De exemplu, dacǎ întrebǎm un cizmar unde se aflǎ Italia pe hartǎ, ne va spune cǎ este ţara aceea care aratǎ ca o cizmǎ.

Argumentaţi4 afirmaţia: “Percepţia este dependentǎ de motivaţie”.In primul rând, selectǎm din viaţa realǎ ceea ce ne intereseazǎ. Ceea ce percepem

depinde în mod direct de motivele care ne afecteazǎ la un moment dat. Un exemplu concludent ar fi transa fipnoticǎ efectuatǎ pe douǎ loturi de studenţi. Primului lot li s-a spus cǎ au o situaţie mterialǎ precarǎ, iar celui de-al doilea lot de studenţi li s-a spus cǎ sunt foarte bogaţi. Dupǎ aceea au fost puşi în faţa a 4 monede (cent, nickel, dime şi quarter – diviziunile dolarului American). Cei cǎrora li se spusese cǎ sunt sǎraci vedeau aceste monede mult mai mari decât în realitate, iar cei crora li se spusese cǎ sunt bogaţi le vedeau mult mai mici decât erau ele în realitate5.

Argumentaţi relaţia dintre învǎţare si percepţie.Argumentaţi relaţia dintre percepţie şi procesele afective.In anxietate – de exemplu – s-a identificat experimental un fenomen pe care oamenii

de ştiinţǎ scotomizarea realitǎţii sau sau perceperea selectivǎ a unor stǎri din realitate (fobia socialǎ, fobia simplǎ etc. care sunt – de fapt – fenomene psihopatologice). Indivizii cu astfel de anxietate percep din realitate şi prelucreazǎ numai stimuli care reprezintǎ pentru ei o ameninţare.

2 In englezǎ – perceptual learning3 vezi capitolul Perceptul Learning (xeroxat)4 In cercetarea ştiinţificǎ, argumentarea se face pe baza datelor experimentale. Argumentǎrile logice se bazeazǎ pe exemple din viaţa cotidianǎ, îmbinate cu studiile experimentale şi trǎgându-se în final o concluzie.5 Vezi Perceptual Learning – subcapitolul Value as a Perceived Size (pag. 155-156)

4


3. Relaţia dintre percepţie şi atenţiePercepţia este un factor selective. De exemplu, în momentul în care aşteptǎm pe

cineva la garǎ, chiar dacǎ acolo se aflǎ o mulţime de oameni, distingem cu uşurinţa chipul persoanei aşteptate, restul mulţimii fiind perceputǎ în nuanţe de gri6.

Un alt exemplu ar fi fenomenul numit cocktail party7. “Broadbent considerǎ cǎ informaţia furnizatǎ de analizatori ar fi pǎstratǎ, înainte de a ajunge la filtrul selective, în cadrul memoriei de scurtǎ duratǎ. Filtrul selecteazǎ informaţiile pe criterii fizice: o voce înaltǎ opusǎ uneia joase, sau imputul de la o ureche opus celui de la cealaltǎ ureche. Informaţiile selectate se transmit uni singur canal de procesare şi de aici cǎtre canalul de ieşire (output), indifferent de rǎspunsul cerut. Informaţiile neselectate sunt reţinute pentru prcesǎr viitoare.

O persoanǎ care şi-a concentrat atenţia pe o conversaţie poate, cu toate acestea, sǎ preia informaţiile relevante oferite de o alta din aceeaşi încǎpere (un nume spre exemplu) iar acest lucruatestǎ existenţa mai multor nivele de procesare. Moray (1959) testeazǎ acest fenomen prezentând subiecţilor, inopinat, un numela una din urechi (fǎra specificarea prealabilǎ a acesteia) concomitent cu prezentarea la cealaltǎ ureche a unui mesaj-ţintǎ. In aproape toate cazurile numele a fost reţinut”.

Sistemul nostru cognitive este “bombardat” cu 100.000 biţi de informaţii/secundǎ, dar el nu poate prelucra mai mult de 100 biţi într-o secundǎ, fiind procesate numai informaţiile relevante pentru noi.

Teoria atenuǎrii a lui Treisman8. Treisman (1960 Si 1964) foloseşte tehnica urmǎririi unui mesaj-ţintǎ, elaboratǎ de cǎtre Cherry9 şi cere subiecţilor sǎ repete mesajul pe care îl aud la o ureche (mesajul-ţintǎ), în timp ce mesajul de la cealaltǎ ureche trebuia ignorat (supraadǎugat). In experimental în care mesajul-ţintǎ era în englezǎ, iar mesajul supraadǎugat era traducerea acestuia în francezǎ, majoritatea subiecţilor îşi dǎdeau seama cǎ semnificaţia ambelor este aceeaşi.

6 Exemplul de manual7 MAILIM, Tony – Procese cognitive (pag. 27) – Broadebent – teoria filtrului atenţional8 MAILIM, Tony – Procese cognitive (pag. 29) – Modelul atenuǎrii al lui Treisman9 Unul dintre primele studii în domeniul atenţiei selective este cel al Lui Cherry (1953), ale cǎrui obiective au fost urmǎtoarele:1. analiza midului î care o persoanǎ se poate concentra pe o singurǎ conversaţie în mijlocul unui adevǎrat “vacarm” cum ar fi petrecerile;2. evaluarea acelei parţi care este reţinutǎ dintr-un material neaşteptat.In experienţele sale, subiecţilor li s-au prezentat 2 mesaje, unul la o ureche şi altul la cealaltǎ. Subiecţilor li s-a cerut sǎ asculte în mod special unul dintre ele şi sǎ-l repete cu voce tare (mesaj-ţintǎ). In momentul în care s-a verificat cât de mult dintre cele 2 mesaje a fost reţinut, s-a constatat cǎ – din mesajul care nu s-a constituit în ţintǎ – au fost reţinute doar caracteristicile fizice (dacǎ vocea era femininǎ sau masculinǎ, cǎt de încet sau cât de tare s-a vorbit şi dacǎ intonaţia s-a impus conţinutului mesajului). In ceea ce priveşte conţinutul, s-a observat cǎ s-a reţinut doar în micǎ mǎsurǎ. Subiecţii nu au remarcat nici mǎcar dacǎ cel care vorbea folosea o limbǎ strǎinǎ sau dacǎ vorbirea era inversatǎ. Procesarea mesajului pare deci sǎ fie minimalǎ.

5


4. Percepţia persoaneiPercepţia persoanei diferǎ de percepţia obiectelor şi fenomenelor, pentru cǎ percepţia

persoanei este mai complexǎ10. Percepţia unei alte persoane debuteazǎ în primul rând printr-o primǎ impresie

10 Vezi ALLPORT – Percepţia persoanei (material fotocopiat)

7

despre parapsihologie

Documents