DestineLiterare

Revistã lunarã de culturã

Anul I nr.1 (1/2008)

Www.scriitoriiromani.com Noiembrie 2008

Pa

rc B

rom

on

t, n

oie

mb

rie

20

08

DLA.C.S.R

Asociaþia Canadianã a Scriitorilor Români

De

sti

ne

Lit

era

re -

An

ul I N

r. 1

(1

/20

08

)

SUMAR

1. Alexandru Cetăţeanu – Un fel de cuvânt înainte ................................................................ pag 1 2. Marian Barbu – Texte critice despre generaţia `80,

considerente generale..................pag 3 3. Nicholas Cetăţeanu – Sick in America .........pag 10 4. Le Verne – Poezie .........................................pag 11 5. Hanna Bota – Motocicleta roşie .................. pag 12 6. Nicholas Dima – Djibouti:

o experienţă inedită ………….. pag 16 7. George Filip - Poeme eliadee ………….….pag 19 8. George Filip – Despre Cezar Ivănescu …… pag 21 9. Eugen Giurgiu – Biserica arsă ……………. pag 22 10. Ionela Manolesco – Éminesco et Neligan . pag 31 11. Ionela Manolesco – Villon, le Pet au deable,

repères.......................... pag 40 12. Livia Nemţeanu – Periplu antilez –

Jamaica.................................... pag 46 13. Ion Mihai Pacepa – Welcome, Destine ..... pag 54 14. Ion Mihai Pacepa – Salut, Destine ............. pag 56 15. Miruna Tarcău – La mélodie de l’esprit..... pag 60 16. Miruna Tarcău – Le temps d’un verre ....... pag 61 17. Cezar Vasiliu – Marea Unire din 1918

şi Biserica. .............................. pag 65 18. Alina Voicu – Poezii .................................. pag 69 19. Zoe Vasiliu – Heraclea Darclée

« Privighetoarea Carpaţilor » ... pag 73 20. Claude G. Matasa - Faudrait-il que les Etats-Unis reculent ? .......................................................... pag 76 21. Mihai Malaimare – Radu Beligan ...............pag 78 22. Gheorghe Tăutan-Cermeianu - Extras din "Un destin pe o muchie de cuţit" ............................. pag 82 23. Alexandru Cetăţeanu – George Emil Palade –

un titan al ştiinţei româneşti. .... pag 84 24. Alexandru Cetăţeanu – Politica şi patriotismul emigranţilor ...................................................... pag 85 25. Program politic al candidaţilor PD-L la Parlamentul României. .................................... pag 86

DESTINE LITERARE

Fondată în 2008

Anul I, nr.1

Editor : Alexandru Cetăţeanu Redactor : Alexandru Cetăţeanu Tehnoredactarea : Dragoş Samoilă

Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text aparţine în exclusivitate autorului!

Aceasta revista literara ar fi trebuit sa apara cevamai des. Dar.. de un an si mai bine, din anumite motive, nua mai ajuns la tipar. Amanarile de la o luna la alta (nu aresens sa dau nume), de la o saptamana la alta, s-au suc-cedat pana am ajuns la exasperare. Atunci, pentru a nu fi“rau”, am cerut o data - cea mai plauzibila si optimista posi-bil (chiar asa m-am exprimat), la care se va termina cugrafica sofisticata si cu pretentiile exagerate si se va da latiparit revista numita…Destine. V-ati dat seama ca despreDestine este vorba. Dupa o gandire si analiza temeinica,s-a ajuns la data de 15 iunie 2008, ca limita de gatare,dupa care anumite carari urmau sa se apropie sau sa sedesparta, fara suparare. S-a semnat chiar si o Intelegerecare consfintea toate cele. Dar…data limita stabilita a tre-cut, fara sa se faca progrese. Motive se gasesc destule, tottimpul. Totusi, am mai stabilit un termen limita. Tot scuze.Si inca unul. In zadar. In ciuda promisiunilor “ferme”, farasa acuz pe nimeni de sabotaj (asa cum mi s-a sugerat),iata-ne ajunsi in preajma sarbatorilor de iarna ale anului2008, tot fara revista.

Ce trebuia sa fac ? Sa abandonez ideea unei re-viste literare in Canada, sau sa ma descurc cumva, in altaforma si formula ? Imi era si rusine fata de cei care mi-autrimis materiale. Avand incredere in oameni, am promis cemi s-a promis si am ajuns de pomina cu asteptata apari-tie… care nu a mai aparut. Am ales sa ma descurc altfel,iata cum:- Revista numita initial Destine se va numi asa cumputeti citi pe coperta, adica Destine literare si va aparelunar, sau aproape lunar. Ramane de vazut.- Revista Destine literare isi propune aceleasi obiec-tive ca revista Destine - din care deriva - insa fara preten-

tii grafice. - Articolele trimise revistei de distinsii nostri colabo-ratori, nu vor fi corectate sau cenzurate, cum se practica pe“ici pe colo” ba chiar si la Toronto. “Fiecare pasare pe limbaei piere”, nu-i asa ? Vor fi publicate cu predilectie materi-alele scriitorilor romani si de oricare alta limba, membri aiAsociatiei Canadiene a Scriitorilor Romani. In plus, se vorpublica si materiale de la personalitati (vedeti in continutnume precum Caludiu Matasa, Nicolae Dima, Gral MihaiPacepa, Mihai Malaimare, Marian Barbu, etc) care simpa-tizeaza revista si pe noi, cei care vom pune “umarul” la asapovara.Vom publica, deasemenea, pe debutantii in ale scrisului,pentru a-i stimula si ajuta. - Revista va fi data la tiparit cu, sau fara diacriticeleromanesti (observati aceste randuri), pe care eu personalnu prea le iubesc si nici in limba latina nu existau (“de laRîm ne tragem”, nu?). Odata ce se comunica foarte binepe Internet fara aceste semne ciudate, cu mult mai “tinere”decat poporul roman (si nu am auzit sa fi aparut incurcaturimajore de comunicare – poate numai s-a confundat.. “tatăcu “țață” etc), de ce sa nu anticipam putin noile tendintemoderne, care cu siguranta ca vor prevala ? In plus, re-vista Destine literare va fi publicata pe Internet.- Daca vor aparea “ simple divergente in pareri” da-torita “caracterului nostru cam vehement” care se vor“schimba in neincredere si in acuzari de intentiuni subver-sive” vorba marelui nostru Eminescu, cel care mai spuneaca “Raul cel mare nu este ca o asemenea stare de lucruriexista, ci ca se perpetua si se mosteneste…” (cata drepateavea ?!) vom gazdui in revista toate opiniile. Poate ca nevom dezvata sa fim “vehementi”. Pentru a avea o opiniecorecta, un “judecator” trebuie sa asculte ambele pledoarii,asa ca atunci cand vor exista opinii diferite pe un anumitsubiect, vom cauta sa oferim spatii egale la opinii..ne-egale. Cei care nu procedeaza asa, in opinia meu sunt sim-plu – manipulatori de informatie.- Revista se va imbunatati (sau deprecia !?) pe par-curs. Asteptam sugestiile distinsilor nostri cititori, care nevor fi de folos, cu siguranta.- Materialele nepublicate, nu se vor restitui. Speramsa existe cat mai putine astfel de cazuri. In plus, ca sa ne“spalam pe maini”, nu ne asumam in nici un fel raspunderepentru exactitatea si continutul articolelor publicate,aceasta responsabilitate revenind in exclusiviate autorilor. - Revista Destine, in tinuta initiala si cu echipa ini-tiala (mai mult sau mai putin), asa cum s-a vazut, va puteasa vada tiparul ca si pana acum sau mai des, dar un numarpe an pare cel mai plauzibil. Ramane de vazut.

Deci, la drum ! Va urez… lectura placuta ! - stimatisi prea ingaduitori cititori !

Alexandru Cetateanu

Destine Literare 1

EDITORIALUn fel de…cuvant inainte

Poetul Cezar Ivănescu, comemorat laMontreal

Au trecut 40 de zile de la acele clipedureroase, când marele nostru prieten CezarIvănescu a avut „murire”.

! Într-o noapte am murire, / într-o noapte ammurit, / fără teamă de orbire / pre Domnul l-amîntîlnit, / fără teamă de orbire / pre Domnul l-am întîlnit! // sufletu-mi vîrtej ca hăul / stăteagol în faţa lui, / spune-mi, Doamne, care-i Răul/ tot Răul Pămîntului ? / spune-mi, Doamne, care-i Răul, / tot Răul Pămîntului ? ……! *

M-am întors în Canada a doua zi după înmor-mântare cu atâta durere în suflet, încât nu amfost capabil să mai scriu nici un rând despre totce s-a întâmplat. De ce a trebuit să fiu eu celcare a petrecut ultimele zile și apoi ultimeleclipe în preajma Maestrului? De ce am fostpedepsit să îndur atât de mult la această de-spărțire, absurdă și total neprevăzută? Nu amsuferit atât nici la moartea mamei mele, Elisa-beta Gh. Costeanu, care m-a părăsit anul tre-cut. A fost o despărțire previzibilă la cei 90 deani ai ei. Dar cum să accept că iubitul nostru Poet ne-apărăsit la doar 67 de ani neîmpliniți? Și în cecondiții!Revenisem în România îngrijorat și cu gândulsă-l încurajez, să-l sprijin. L-am găsit schimbatmult față de anul trecut, cu baston și slăbit în-grozitor. Era însă optimist, cu încredere în vi-itor. ”Să nu ai nici-o grijă bătrane, nu mor caiicand vor când vor câinii”, m-a asigurat de multeori. Și totuși, se mai întâmplă și altfel – depindecât de turbați sunt acei câini. Cum dar să nu mergem împreună în Albania,țara unde i se pregăteau onoruri regești? Chiardacă eram sătul de condus mașini prin imensi-tatea continentului american unde respir devreo 25 de ani, am acceptat fără ezitare sa fiucăpitanul sufletului meu voiajor și al Logan-uluicare ne-a dus cuminte peste trei țări, pestemunți și văi, prin locuri de vis, pană în depărtata

Tirana. ”Echipajul” micii și fragilei noastre cutiimobile mai cuprindea pe Clara, copilotul meu –fiica Poetului și pe distinsul traducător al op-erei ivanesceniene, prof. dr. Luan Topciu, diplo-mat, secretar general al ambasadei Albaniei laBucurești.Cele 14 ore pe drumurile țărilor încă nerefacutetotal după ”binefacerile” comunismului, au tre-cut pe nesimțite, uitând de oboseală. Maestrulera în formă de zile mari. Ne-a cântat, a recitat,ne-a povestit lucruri inedite. Nici eu nu m-amlasat mai prejos – am recitat toate poeziile pecare le știam - nu puține, am povestiti desprelumea mea, departe de lumea măruntă care îlsufoca pe Poet. La opera din Tirana, de vreo patru ori mai maredecât clădirea operei din București, s-a des-fășurat cea mai grozavă lansare de carte pecare am văzut-o vreodată. Desigur, era vorbade o carte a unui Maestru, pentru care al-banezii aveau un deosebit respect. Studenți dela facultatea de teatru au susținut un program -”glumiță” (așa l-a numit Maestrul, nu preaîncântat de asocierea cu poezia profundă pecare o reprezenta), au recitat versuri în al-baneză, iar soliști renumiți de la Opera dinTirana au susținut un program muzical de ex-cepție, care ne-a mers la suflet. Au fost prezențiimportanți oameni de cultură albanezi, am-basadorul României la Tirana și personalulambasadei, precum și cunoscuți oamenipolitici albanezi. În loc să mai zăbovim prin acele locuri min-unate, (nu-mi imaginam că Albania este atât defascinantă), ne-am grăbit să ne întoarcem laBucurești. Maestrul avea treabă în țară, Luanavea treabă la ambasadă - și apoi nu trebuiapăcălit Destinul. Cezar trebuia să meargă laBacău, la o banala operație care, din păcate i-a fost fatală. Dar cine putea bănui așa ceva?În Canada, scriitorii români rătăciți prin lumepoartă un deosebit respect și recunoștiință po-etului din ”Baad”. Cum ar putea fi altfel, cândcinci scriitori de aici au publicat cărți și au fostîndrumați de generosul Poet, director al prodi-gioasei edituri Junimea? George Filip (două

Destine Literare2

volume), Maia Cristea Vieru, Jean Țăranu,Constantin Clisu, subsemnatul și alții careașteptau la rând…. Dealtfel, în semn deapreciere supremă, aveam în proiect să îl prop-unem pe Maestru pentru decernarea premiuluiNobel.În semn de recunoștință post-mortem, ampregătit pe data de 7 iunie 2008 (șapte era unnumăr magic pentru Cezar, cum este și pentrumine) întâlnirea - In memoriam, Cezar Ivă-nescu. Vom face și o pomenire, ca la noi, cucolivă (ce greu am găsit grâul decorticat!), cuvin și chiar cu bere neagră, așa cum îi placeamarelui nostru prieten, protectorul poeților șiscriitorilor din exil. Am transmis anuțul – invi-tație în toate punctele cardinale și așteptămpe toți iubitorii de poezie să fie prezenți. Vomînainta și o petiție președintelui Băsescu încare îl vom ruga să dispună inițierea unei an-chete, pentru a se lămuri moartea suspectă (casă spun numai atât) a marelui poet român, detalie mondială. Apoi, vom mai vedea.

Du-te demn spre Divinitate, Maestre Cezar Ivă-nescu! Noi mai zăbovim puțin.

Alex Cetățeanu

Președintele Asociației Scriitorilor Români dinCanada

*Doina - Melodie fără sfîrşit, fragment (CezarIvanescu, din volumul “Efebul de la Marathon”)

Epocile moderne, cele de după Re-naşterea din ţările europene, şi-au creat liter-atură, într-o inegalabilă diversitate, dar şi unsistem critic de receptare. Misiunea intrinsecă aacestuia era de a întâmpina, de a face…publici-tate (pro sau contra), în primul rând, valorilor.Care, devenind modele, au intrat în circuitul com-paratismului. Dacă multe dintre acestea pot fiapropiate, într-o formulă de fracţii matematice, re-spectând individualităţile de la numărător, prin in-stinct sau contagiune de metodă, de ce, nu?, destil, la numitor, ele creează apariţia unei mişcărisau a unei generaţii. Vezi eclatantele distincţii aleromantismului, simbolismului, mai puţin saudeloc ale parnasianismului, avangardei,suprarealismului, textualismului ş.c.l. în conti-nentul nostru, referinţe speciale fiind înregistrateşi în România.

Oricât s-ar strădui literatura – ca operă decreaţie – să trăiască şi să devină reperabilă prinsine, eşecul afirmării ei poate fi previzibil, chiarcând în depozitul aşteptării se găsesccapodopere. Rostul criticii literare este tocmaiacela de a scoate actul editorial, de natură stat-

Destine Literare 3

TEXTE CRITICE DESPRE GENERAŢIA ' 80CONSIDERENTE GENERALE

Marian Barbu

ică, şi de a-l pune în forme dinamice de compre-hensibilitate. Etuva comentariilor ivite purifică sauîngheaţă. Dezleagă şi perpetuează, stopează oriînchide cumva circuitul.Misiunea criticii de ţinută se arată cu atât maibine de lăudat, când vine din partea contempo-ranilor, retraşi nu într-o capsulă de rachetă, ciîntr-un joc de puzzle al culorilor lirice sau nara-tive.REFERINŢE SPECIALEDespre Generaţia' 80 s-a scris cumva îndeajuns,la vremea potrivită. Fiindcă aşa cum observaGheorghe Mocuţa „Sistemul modei optzeciste,(carte cu titlul omonim, apărută în 2004, 220pagini) a fost pus la punct ca proiect cultural despiritele critice existente la cârma unor cenacluriliterare din mediile universitare”.Întrebarea care apare – nu numai în cazul sem-nalat -, ci şi a celor cunoscute prin mişcările mod-erne, vizează centrul de „comandă”, dedeclanşare a unei direcţii, nivelul producţiei liter-are, de la-nălţimea căruia se poate porni încolosau încoace. Invocarea lui Titu Maiorescu, contemporanul deaur al primilor noştri clasici, a rămas în preajmaevaluărilor literare, atât ca intuiţie, dar şi ca nece-sitate, ca susţinere. A nu se uita contemporanei-tatea marii literaturi din epocă, şi a lui Eminescu,Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu.De asemenea, dată fiind „polemica” luiMaiorescu cu Gherea, se poate constata nunumai diferenţa uriaşă dintre cei doi privind gustestetic, ci şi diferenţa uriaşă a folosirii instru-mentelor de analiză. Iar acestea, atunci, dar ca şiastăzi, după 1990 !, reclamă cultură, informaţieîn domeniu, lecturi fidele în aria literaturii funda-mentale a lumii.Aşa că la acest prag de prezentare a cărţii luiGheorghe Mocuţa mă văd obligat să constat, înprimă instanţă, că atât cei 35 poeţi, cât şi cei 12prozatori, comentaţi în cartea indicată, au studiatîn universităţi din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca,Timişoara, unde existenţa cenaclurilor le-a creato virtuală ambianţă intelectuală şi deschideri sprealte zări ale culturii. Datorită unor dascăli titraţicare au colaborat la fixarea talentelor, ca şi la im-punerea lor.

IDENTIFICĂRI ADECVATEScriind acum din perspectiva timpului scurs, pen-tru Generaţia ' 80, aflată de ceva timp pestevârsta de 50 de ani, nu se pot cita (de reconsti-tuit doar cu bunăvoinţă şi cu elemente disparate)vreo doctrină, principii, organizare în vedereaunei estetici anume. Faptul însă nu i-a împiedi-cat pe noii junimişti ca să nu se afirme individual,dincolo de antologiile de început, propuse şisupravegheate de profesorii lor.„Primul val” al optzeciştilor, cum trebuie să-l cre-dem pe Gheorghe Mocuţa, s-a crezut liber să numai aibă „sentimentul datoriei faţă de valorile tre-cutului” ( sic !).Formularea se arată impardonabilă, deoarece înlogica formală, în plan simplist, nu te poţi identi-fica decât prin apropiere, prin calcul, raportându-te la cei de lângă tine şi la cei din afara ta. Cuatât mai mult, dacă survolând, mai întâi, textelelirice, se observă cu ochiul liber, poate nu mi-marea, dar sigur ajustarea sau reverberareasuprarealismului, dadaismului, expresionismului,a avangardei în genere, din perioadele acestorade glorie interbelică, din România, dar şi din Eu-ropa.A, desigur, rămâne un merit indiscutabil al scri-itorilor optezecişti de a fi înlăturat clişeele literare,fie boicotându-le prin neluarea lor în seamă, fieprin parodii, fie „să amendeze, prin ironie şi scep-ticism, compromisul ideologic şi falsele valori”.O asemenea lecţie afişată avea susţinere, poateşi îndemn, acoperire morală, de ce nu ? politică,dar nu ideologică, de la conducătorii de cenacluri,personalităţi catedratice şi scriitoriceşti de primrang. Unii care pactizaseră cu „diavolul roşu” alcomunismului (port drapel, Ov. S. Crohmăl-niceanu) căutau să se debaraseze de trecut, nurâzând, ci luptând. Aici aş cita pe NicolaeManolescu, Mircea Martin, Marin Mincu a cărorarie informaţională depăşea cu mult pe a unorcolegi ai domeniului. Deci, din startul activităţii încenacluri, asemenea mentori îşi câştigau adepţipentru ideile înnoitoare, în parte cunoscute şipromovate prin cărţile lor. Aş zice, citându-l dinnou pe Mocuţa, că universitarii aceştia s-au con-stituit (programat sau nu ) ca o „instanţă ordona-toare”.Iată de ce „spiritul critic” ibrăilean căpăta profun-

Destine Literare4

zime şi convenea tinerei generaţii. Obiectiveleacesteia, evaluarea lor s-a întrezărit ori s-a de-sprins admirabil prin înscrierea în fluxul deveniriia Generaţiei ' 90. Zice Gheorghe Mocuţa : „Ju-nimiştii tranziţiei îşi dau mâna pentru adecvareavechiului proiect la realitatea existentă, la o nouărealitate care se naşte. Codul ironic se trans-formă în spirit autocritic ori ireverenţios faţă devalorile trecutului. Preocuparea pentru ieşirea dincoşmarul confuziei valorilor estetice îi îndreaptăpe creatori spre vocaţia didactică pentru care aufost pregătiţi în universităţi. Majoritatea lor suntprofesori sau au devenit universitari, atunci cândnu sunt redactori de reviste sau când nu sunt ten-taţi de politică (…).Chiar dacă şi-au pierdut specificitatea, Generaţia' 80 nu dispare (cum lasă să se înţeleagă unii), cise transformă, se adaptează la o nouă realitate,manifestându-se acum prin personalităţi dis-tincte, care şi-au dobândit propria lor identitate şiîşi consolidează propria formulă”.Am dat extensie citatului, deoarece el rămâne unportret (critic) în oglindă al generaţiei amintite,făcut de un reprezentant al ei. Găsim în textul re-produs calităţi, reguli, neajunsuri, identificări, carenu sunt simple constatări, ci rezultante ale uneiinvestigaţii efectuate cu acribie şi responsabili-tate.

Pe de altă parte, prin sublinierile făcute,Gheorghe Mocuţa convoacă, din primul val, poeţişi prozatori cu volume reprezentative. Nu înpuţine cazuri fiind nominalizate şi titluri, apăruteînainte de '89. Ideea este a unei continuităţi saua unei rupturi, faţă de propria creaţie. Faţă deceea ce a fost „în afară”, interesul individualrămâne doar de bănuit ori de pus în valoare cualt prilej.

EDIFICII CRITICE CONCRETEScriind abia în 2007 (mea culpa !) despre o cartedin 2004, care la rândul ei, a luat în antre-priză…critică, texte literare apărute mai de mult,pentru mine înseamnă un indiciu de solidaritatecu Generaţia '80, cel puţin în latura expresă amodernizării scriiturii.În acest sens, am scris degajat despre câtevavolume de poeme semnate George Vulturescu,Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Adrian

Alui Gheorghe, ca şi despre două romane ale luiMircea Nedelciu – Zmeura de câmpie, Tratamentfabulatoriu. Mai nou, în 2007, despre trilogia Or-bitor a lui Mircea Cărtărescu. Toţi aceşti autori mi-au lăsat impresia unor scri-itori pe cale de a se clasiciza, deocamdată pen-tru Generaţia pe care o reprezintă. Ca să devină…canonici.

DESPRE POEZIEÎmpărtăşesc pe deplin părerea lui GheorgheMocuţa că mulţi membri ai Generaţiei '80 au avutca modele opere semnate Leonid Dimov, MirceaIvănescu, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu(colegul meu de facultate bucureşteană), EmilBrumaru, Gellu Naum.Interesantă este afirmarea unor optzecişti cafrondeuri şi înainte de '89 . Sigur, nu cu aşanonşalanţă şi declarativitate cu care au făcut-odupă aceea, în urma înlăturării cortinei roşii. Demenţionat că Mocuţa prezintă acea structură decritic echilibrat care nu afuriseşte şi nu pune lazid o cădere în gol a cuiva, dar nici nu exultă fărăargumente literare desprinse din creaţia colegu-lui de generaţie. Aşa se şi produce fixareafiecăruia într-o formulă edificatoare, ca o pecete,ca un simbol.Despre un volum al lui Mircea Cărtărescu – poe-tul, Gheorghe Mocuţa îi fixează valoarea prin sin-tagme avansate chiar de autor : „o carte pusă înparanteză, eclipsată de celelalte, o carte „cu vo-caţia neşansei” şi care conţine un optzecism„puţin trecut din copt”.Despre „inconfundabilul Muşina, poetul, citim :„Lider contestat al Generaţiei 80, aripabraşoveană (alături de Gh. Crăciun – n.n. M.B.),Al Muşina iniţiază şi susţine o adevărată cam-panie (…) pentru apărarea, impunerea şi ilus-trarea generaţiei sale, (fiind) animat de ideeacompetiţiei continue şi de un apetit teoretic ieşitdin comun …”. „Cu sau fără „şopârle” sau aluzii,experimente sau artificii, poezia lui Al. Muşina seinspiră tot mai mult dintr-o „şcoală a vieţii, expre-sie moştenită de la tatăl său şi invocată cu prile-jul unei anchete despre utilitatea literaturii”, înrevista „Vatra”.Despre sindromul Iaru („aripa bătrână” a optze-ciştilor), reproduc un segment lirico-epic, ca un

Destine Literare 5

firesc gaj al „discursului prozaic şi teatral, anti-po-etic sau, cum îi place să spună, alimentat de ceamai înaltă ficţiune: „Am umplut mări de hârtie faleza/ am pălăvrăgit, / m-am dat de ceasul morţii / amrecunoscut adevărul : nimic nu este adevărat. / -Nu-ţi mai rămâne decât ficţiunea !”Critic şi de sinteză, Gheorghe Mocuţa are ştiinţadenominării propriilor „cartuşe” critice. Devenite ti-tluri, ca mansardă pentru comentariile careurmează, ele ni se înfăţişează definitorii şi atrăgă-toare. Reţin câteva : Un program diabolic (ElenaŞtefoi), Reculegere şi candoare (Mircea Bârsilă),Miza pe negru (Aurel Pantea), Un discurs hăituit(Mircea Petean), Un ritual funambulesc (ValeriuStancu), Calea celui şovăielnic (Ioan Morar), Infer-nul migrator (Gellu Dorian), O poetică a însingurării(Daniel Corbu), Clarviziune şi conştiinţă poetică(Liviu Ioan Stoiciu), Spiritul casei Pogor (LucianVasiliu). Ş. a.m.d.N-am înţeles de ce un poet ca George Vulturescu,de o individualizare aparte a creaţiei, creând o au-tentică mitologie a Nordului, a Maramureşului defapt, este „vârât” Generaţiei '80, când GheorgheMocuţa însuşi scrie negru pe alb : „Transpare înaceastă criză (a creaţiei – n.n. M.B.) semnul izolăriipoetului de zgomotul şi furia generaţiei optezeciste”. În fine !Cum nu pot fi de acord că două instrumente muzi-cale, precum chitara şi muzicuţa pot însoţi explica-tiv, ca un conducător de căldură sau electricitate,spiritual protestatar şi destabilizator al cuiva, cu atâtmai mult, când se aduce vorba de poezia lui MirceaPetean.

DESPRE PROZĂRămâne un fapt bine statuat că proza are un altregim de diligenţe stilistice, ca şi de inspiraţie. Cândse va redacta o istorie literară despre creaţiileapărute după 1990, dar mai ales după 2000, se vavedea ce diferenţe importante s-au creat între ceeace a fost şi ceea ce este, necoborând într-un trecutprea îndepărtat.Prozatorii propuşi în „primul val” au devenit, uniidintre ei, repere citabile – Mircea Cărtărescu, cu opublicitate răsunătoare, făcută ba de NicolaeManolescu, ba de Gabriel Liiceanu şi editura „Hu-manitas”, Bedros Horasangian – cunoscut şi apre-ciat înainte de 89 prin Închiderea ediţiei (1984)Parcul Ioanid (1986), Portocala de adio (1989) –şidupă aceea, făcând ca „scrisul lui (să fie ) decon-

certant, fără abilităţi şi strategii ascunse (…). Vital-itatea şi robusteţea acestei proze rezultă dintr-odisperată asumare a persoanei întâi”.Cititor atent şi interpret scrupulos al mişcărilor liter-are moderne, apărute şi promovate în occidentuleuropean, Gheorghe Mocuţa se baricadează în de-terminările de fond ale acestora, căutând să şi-leexplice / aplice pentru prozatorii generaţiei sale.Aşadar, „structuraliştii au bătut monedă pe poeticaprozei, textualiştii pe romanul politic. Sugestiile lorau fost repede preluate şi catalogate de cercetătorişi universitari, între care, unii, au făcut chiar şcoală.Şcolile şi experimentele de cenaclu au creat în jurullor o adevărată modă. Mulţi autori tineri au forţat înfelul acesta porţile optzecismului, racordându-se laformele descoperite de alţii prin studiu şi talent. Eiau fost capabili să mimeze preocupările pentru lim-baj şi pentru dinamica procesului scriiturii”.Cu asemenea precizări de ordin teoretic constata-tiv, ne întâmpină comentariul critic al lui GheorgheMocuţa la…capitolul Răzvan Petrescu: un prozatordezlănţuit !O deducţie imediată se impune, cum că autoruleste debitor învăţăturilor de program ale acestora.Şi totuşi, ne împiedică în convingerea noastră Ghe-orghe Mocuţa, tăind încrederea ca pe un nod gor-dian : „ Suntem convinşi că Răzvan Petrescu nueste unul dintre aceştia”!Ce este în această paradoxală subliniere – dis-juncţie sau afiliere ?Pentru viteza comentariului despre proza scurtă alui Răzvan Petrescu, care posedă implanturi tem-atice desprinse din violenţe şi derute psihologiceale cotidianului, dezvoltă cazuri clinice, Gh. Mocuţaenumeră, ca stâlpi de susţinere critică, argumenta-tivă, pe: Mircea Martin, Nicolae Manolescu, JohnBarth, Karl Leonhard, Maurice Blanchot. Menirealor se arată demnă de susţinerea comentariului dinfinalul textului de trei pagini : „Discontinuitatea nar-ativă şi dialogică dezvăluie un adevărat bestiar alideilor preconcepute care-l bântuie pe omul derând, pe alegător, pe cetăţeanul turmentat, în junglaneînţelegerii generale. A epocii bănuielii şi deriziu-nii. Vocile din această proză maimuţăresc câtevadin registrele şi dialectele noii babilonii româneşti”.Într-o înaltă formulare de sinteză, Mocuţa caracter-izează opera unui important prozator precum Ghe-orghe Crăciun ca fiind: „o experienţă fundamentalăa şcolii privirii, în cursul căreia dialogul, complici-tatea cu textele altora şi revizuirea propriilor textedevin posibile; abia descifrarea gândirii celui care

Destine Literare6

scrie declanşează ficţiunea continuă”.( Este vorbadespre romanul Frumoasa fără corp – 1993).Foarte bune analize critice vom găsi la subcapi-tolele : Alexandru Vlad : călătoria ca refugiu şi ter-apie (vizând jurnalul Atena, Atena, 1994), DanielVighi : povestirea la răspântie, Discursul intermitental lui Viorel Marineasa, Carmen- Francisca Banciu: exerciţii de consacrare.Concluzionând, aş spune despre antologia de textecritice a lui Gheorghe Mocuţa că rămâne un sobruşi bun îndreptar de analiză / sinteză despre opereleunor colegi de generaţie, oricând putând a fi citatşi citabil într-o istorie literară a modernităţiiromâneşti. În formulările efectuate, GheorgheMocuţa se dovedeşte un excelent stăpân pe lim-baje neologice, ca şi un cunoscător al variatelorregistre stilistice oferite de exprimarea cultă.Marian Barbu15-19 oct. 2007, Herculane

LITERATURĂ MODERNĂ, CRITICĂ PE MĂ-SURĂ

În România, perioada postmodernă, afirmată îndeplină libertate de gândire şi opţiune, a începutdupă 1990, dincolo de semnele şi avertizările ex-istenţei sale de mai-nainte, omniprezente înApusul Europei şi în America de Nord. În acestsens, critica şi istoria literară – componentele dedirecţie, orientare şi analiză în actul de cultură –au cunoscut un salt spectaculos, nu numai în in-teriorul disciplinei ca atare, ci şi în realizările in-dividuale. Tinerii domeniului, unii veniţi dingeneraţiile 80 s-au văzut puşi în situaţia asimilăriicreatoare a unui alt limbaj pe cale de profesion-alizare identitară. Atunci când polemicile lor s-ausituat în zona cordialităţii. Când au trecut la de-molări – ca să fie recunoscuţi şi, deci, de luat înseamă, eforturile lor nu s-au mai conjugat în liniaunei continuităţi cu tradiţia. Judecăţile de valoareau devenit izolate, întâmplătoare şi, în con-secinţă, perisabile, de a doua zi.Gheorghe Glodeanu, universitar în Baia Mare, şi-a urmat drumul didactic şi scriitoricesc, începutîn anii de studenţie ai unui Cluj recunoscut pen-tru constanta sa înnobilată şi filologic după di-recţii înnoitoare, fiind deschis la ceea ceînseamnă asimilare creatoare, oricând putând săintre în jocul celor mai înalte comparaţii.

Descoperindu-l „cândva” în paginile revistei „Tri-buna”, ca unul care traversasem o bună parte dinbibliografia despre fantasticul european, i-am se-sizat originalitatea punctului de vedere, privindu-i pe Mircea Eliade şi Sadoveanu. Comentariulaplicat (atunci) se va amplifica, în timp, iar profe-sorul de astăzi va debuta editorial, unde altfel ?!,decât în Baia Mare, cu o doctă lucrare orientatătematic – Fantasticul în proza lui Mircea Eliade(Ed. Gutinul, 1993).Autorul va reveni special şi seducător asupra lit-eraturii conaţionalului nostru, plecat pe alte me-leaguri ale Europei şi Americii, în 1997, 2001,2002, 2006. Ca şi în toate celelalte cărţi care auvizat literatura interbelică . Dar şi atunci când ascris despre Avatarurile prozei lui Mihai Emi-nescu (2000).De altfel, să fim bine înţeleşi ! Studiind cu acribiedespre o perioadă literară – cum a fost cea inter-belică, (deloc întâmplător, fiind şi una de maximăcreaţie referenţială, venea doar după actul MariiUniri), trebuie să iei în calcul toate fenomenele,nu numai cele de cultură, în primul rând literaturăşi presă, ci şi pe cele de istorie imediată, de con-fruntare politică şi doctrinară, ideologie ş.a.Având perspectiva devenirii în timp a acelor val-ori, trecute prin „furcile caudine” ale „frigului es-tetic”, până în momentul 1989, eşti obligat ca săvezi mai bine formele de lucru ale cercetării tale.Ori Gheorghe Glodeanu a coborât şi a urcat întip, dincolo de obiectul său de cercetare privindreceptarea multiplă şi diferenţiată a acestuia. Aşacă aici s-a aflat ideea preocupării pentru romanulromânesc. Masiva carte din 2005 – Măştile luiProteu. Ipostaze şi configuraţii ale romanuluiromânesc rămâne o importantă depoziţie delucru în această privinţă.Expozeul acesta era strict necesar, deoarece,între romancierii interbelici, alături de Mircea Eli-ade, Liviu Rebreanu, comentaţi în studii docte deistoricul literar, s-au aflat şi Mateiu I. Caragiale(în2003), Max Blecher (în 2005), Anton Holban (în2006).Diferenţierile valorice între aceşti prozatori, deşi se-sizate la vremea lor, nu s-au pierdut, dar n-au maifost esenţiale, de-ndată ce literatura română s-aracordat insistent la „universalele” lumii. Aşa încât,profesorul Glodeanu, citind şi-n limbile occidentuluimişcător şi orgolios, şi-a conceput textele critice pe

Destine Literare 7

dimensiuni postmoderne durabile, orientate tem-atic. La Eliade, pe fantastic, într-o lume aflată înplină degringoladă a concretului; la Mateiu I. Cara-giale, pe poetica misterului; la Max Blecher, penoua estetică; la Anton Holban, pe „transcrierea”biografiei în operă.Cum Holban a fost nepotul critic-ului Eugen Lovinescu, se înţelege că biografiilecelor doi s-au interferat cu beneficii remarcabile înspiritul modernităţii netăgăduite. A unei modernităţicare, pentru români, a însemnat aproape o rupturătotală faţă de actul prozastic cultivat până la 1920.De aici, o primă precizare – Anton Holban, prinprozele sale, a fost ataşat înnoitorilor de epică, în-cepând cu Liviu Rebreanu, H. P.-Bengescu, CamilPetrescu – preţuiţi ca atare de criticul de la „Sbură-torul”. Toate acestea, de după 1920, când în Eu-ropa, modernitatea, de tip occidental, ca şi cea dedincolo de ocean, începuse a da roade dintre celemai importante. Oricum, noutatea frapantă veneadin zona psihicului, a filosofiei existenţei, a dezba-terilor de idei. De aici, întrebarea dacă proza maipoate fi scrisă exclusiv la persoana a treia; dacănaratorul, care şi până atunci se substituia unui(unor) personaj, poate şi el să fie personaj. În acestcaz, mărturisirile sau confesiunile, relatările luimusai să fie realizate la persoana întâi.Aici, la acest nivel, pentru români, Camil Petrescuse cuvine aşezat în fruntea clasamentului - dacăaşa ceva este viabil când se va face. Numai aşasetea de autenticitate se poate satisface, iarcunoaşterea capătă profunzime vizibilă, cu beneficiinu numai de ordin estetic. Aşa că schimbarea reg-istrului personagial şi narativ apropie mult mai multpe lectorul interesat de subiectul literar dezvoltat.Format în atmosfera Literelor din Bucureşti, în spe-cialitatea limba şi literatura franceză, începând din1921; având ca profesori personalităţi recunoscuteale vremii – Mihail Dragomirescu, Charles Drouhet,Al. Tzigara-Samarcaş. După aceea, la şedinţele delucru ale cenaclului „Sburătorul”, cunoscând o seriede personalităţi literare, Anton Holaban a înţeles căscrisul îi poate deveni formă superioară deregăsire, de relaxare, de înţelegere completă avieţii. De altfel, viaţa lui a fost extrem de scurtă. Amurit la aproape 35 de ani, în ziua de 10 ianuarie1937 .(n. 10 febr. 1902, la Huşi).Multe alte informaţii despre „cronologia vieţii şi aoperei” autorului le aflăm dintr-un preambul propusde Gh. Glodeanu la cartea despre Anton Holban,Ed. Limes din Cluj-Napoca, 2006, 168 de pagini.

Cu o impecabilă organizare de capitole, universi-tarul maramureşean, după un pro domo necesar(Coordonate ale unui caz artistic), dezvoltă infor-maţii şi analize la prozele şi dramaturgia lui Holban,însoţind totul conform cerinţelor de colecţie (mono-grafii), cu un pilduitor capitol de extrase din princi-palele referinţe critice (oferite de-a lungul timpului)şi cu …bibliografie.O privire sinoptică a ediţiilor din opera lui Anton Hol-ban evidenţiază creaţiile antume (1929 – Romanullui Mirel, 1931 – O moarte care nu dovedeşte nimic,1932 – Parada dascălilor, 1934 – Ioana) şi pos-tume, Halucinaţii – 1938.În schimb, până la data prezentei monografii, oserie de editori prestigioşi s-au aplecat cu încredereşi pertinenţă asupra textelor lui Anton Holban, aşaîncât, în anul 1997, s-au înregistrat două volumeedificatoare de Opere, datorate Elenei Beram şi luiNicolae Florescu.Cercetătoare recunoscută în spaţiul literaturii derestituire a valorilor, Elena Beram a revenit, în2005, tot într-o formulă de editare a întregii opere alui Anton Holban, grupând-o altfel. Vol. I – romane,schiţe şi nuvele. Vol. II – teatru, note de călătorie.După cum stă bine unei ediţii sobre, remarcabile înlinie academică, se găsesc aici comentarii critice,note şi comentarii.În această ordine de idei, istoricul literar GheorgheGlodeanu a pornit de la un întreg material, bine re-cuperat, dar şi de la un aparat critic de prestigiu.Numai că extrasele lui subscriu ideilor de moderni-tate pe care le-a urmărit în mod expres. Prozelecare i-au încununat silueta valorică a lui Anton Hol-ban s-au numit O moarte care nu dovedeşte nimicşi Ioana.Reverberaţiile proustiene au găsit împlinire, trans-poziţie şi analiză psihologică în ambele proze. Spredeosebire de alţi contemporani, tânărul Holban astăruit aproape obsedant în căutarea autenticităţii,vizibilă în vârstele aflate în pragul maturizării.Acesta rămâne la nivelul erosului. S-ar putea zicecă numai codul iubirii sporeşte cunoaşterea, atât înplanul interiorităţii actanţilor, cât şi în cel al acu-mulărilor de ordin social sau profesional. Pestetoate, romancierul a aşezat luciditatea, provenitădintr-o sinceritate a confesiunii, fapt observat dePompiliu Constantinescu şi Mihail Sebastian.Remarc cu o reală desfătare cărturărească anga-jamentul teoretic al profesorului Glodeanu în dez-baterea clasificării romanului : dinamic şi static, pecare o propusese Anton Holban în urma studiilor

Destine Literare8

făcute în Franţa. Asemenea determinări sau grupăriale romanelor se dorea a fi „altceva” – şi până laun punct chiar că sunt – faţă de clasificările lui G.Ibrăileanu – romane de analiză şi romane decreaţie. Oare Nicolae Manolescu, când a alcătuittriada romanescă – doric, ionic şi corintic -, n-a por-nit şi de la teoretizările lui Anton Holban, pe careactualul exeget le clasifică într-un mod adecvat ?(O cordială polemică a avut învăţatul Liviu Petrescucu Nicolae Manolescu pe tema sincerităţii din ro-manul O moarte care nu dovedeşte nimic. Profe-sorul Glodeanu reproduce un fragment semnificativîn această privinţă, desprinzându-l din cartea Re-alitate şi romanesc, din 1969, unde Liviu Petrescuare un subcapitol – Personajul problematic ).Trebuie să atragem atenţia că autoscopia între-prinsă de Anton Holban nu atinge marginile obiec-tivităţii, deoarece el a căutat să se apropie de acel„sine”, pe care l-a crezut nealterat. Crizele în iubirenu sunt numai de ordin psihologic, ci şi de conşti-inţă. Periplul didactic al scriitorului l-a oprit lângăbariera realismului tradiţional. În schimb, l-aapropiat de ceea ce un timp s-a numit realism psi-hologic. Câţiva esteticieni, critici şi istorici literari austăruit de-ajuns asupra acestei determinări mod-erne, în rândul lor, înscriindu-se şi profesorul Gh.Glodeanu.Orice cercetare de analiză şi sinteză, privind proza,cu precădere romanul, va înregistra diferenţele cat-egorice dintre concepţia lui Holban şi a altor con-temporani. De aici, acel flu epic, absenţa uneistructuri de referinţă, ori a unor acţiuni în devenire.Proustianismul mărturisit al autorului scoate laiveală şi alte surse – Joyce, Henry James, V. Woolf(cunoscuţi,dar…nefolosiţi !).Pe de altă parte, modernitatea scrierilor lui Holban,bine punctată de istoricul literar Glodeanu, se aflăşi în prezenţa jurnalului, a scrisorilor, a mărturisirilorîn faţa …oglinzii. A se vedea rezultatele de ex-cepţie, din acest punct de vedere, obţinute de H.P.-Bengescu şi Max Blecher.Într-un asemenea context, sub titlul propus cărţiidespre Anton Holban – „transcrierea” biografiei înoperă – este cel mai exact dat vreodată creaţiei im-portantului scriitor interbelic. Toată inteligenţa for-mulării se află în cuvântul transcriere, care, primindghilimelele, nu numai că deviază înţelesul primar,dar ne trimite la ceea ce se ştie cu privire la re-flectare. De la cea înţeleasă aristotelic, până la ceade tip hegelian, ca o ceremonie a spiritelor, până la

sec. al XX-lea, când termenul de referent s-a de-părtat de cel indicat ca fiind actant. Analizatorul luiHolban, devenind autoreferenţial, cu toate limitelede structură şi comportament, are lejeritatea lentileicare adună în focarul ei tot ce vine din afară, pre-lucrează şi emană – convex sau concav. De peacum, poate fi el socotit „instanţă ordonatoare”. În cazul prozei cu teme erotice, Anton Holban nuedulcorează, nici respinge, ci constată, chinuitor deadevărat. Liniile de forţă epică degajată, unde potfi percepute decât într-o formulă de spectacol epic? Numai că la Anton Holban nu se nasc fluo-rescenţe, beatitudini – nu în sus, ci în jos. Explicaţia– prototipul, matricea se află în biografia proprie.Lanţurile intrinseci ale acesteia au ceva prometeicîn zăngănitul lor. Aşa se face că nici piesele luiAnton Holban – Oameni fericiţi şi Rătăciri nu pot fisocotite împliniri. Dramaturgia interbelică, prinreperele ei de ţintă europeană, chiar dacă n-a maiconceput un comic de nivelul celui impus de I. L.Caragiale, în sec. al XIX-lea, a diversificat atmos-fera şi tipologia comicului. Apoi, în linia unei mod-ernizări exprese, a impus teatrul de idei (în pas cuscriitorii occidentali), teatrul mitologic, teatrul exis-tenţial. Etc.Este meritul criticului Gh. Glodeanu de a fi analizatdetaşat contribuţia lui Anton Holban la dezvoltareateatrului românesc, precizând că doar „scurta piesăîntr-un act, intitulată Rătăciri, reprezintă o carte dematuritate” . Concluzia este oferită după îndelungiincursiuni în presa vremii, în care Holban se con-fesa, se lamenta, acuza, se explica.Iată că deşi Gheorghe Glodeanu nu face parte dingeneraţiile de frondă, apărute după 1980, în clan-destinitatea „de ieri”, sau după 1990, ştie să seadapteze din mers la cerinţele vremii moderne,scriind în consecinţă.

Marian Barbu10-15 oct. 2007, Herculane

Destine Literare 9

Life is sometimes unfair for Americans. The cen-tral idea of Michael Moore’s new film about thefailure of insurance-led healthcare provision inthe US (Sicko) is that, unlike in the UK, France,Canada and even Guantanamo (where doctorsare rewarded for making people better) decisionmakers in healthcare management organizations(HMOs) get a pat on the back for, frankly, NOThelping ill people get better. Sicko is clearly a subjective account, with a trans-parent agenda, where he showcases the murkydepths to which HMOs will swoop to avoid payingfor someone’s treatment.

Examples of this callous denial of healthcare in-clude the case of a young woman knocked un-conscious in her car through a head-on collision.She was taken from the scene in an ambulanceto a nearby hospital for life-saving treatment .Fortunately she was insured for the treatment butlater learned that her insurance did not cover theambulance ride. Remuneration for this part of theservice was denied, her insuring organization in-formed her coldly, implying that she should have

checked this prior to entering the vehicle. Yes re-ally. At risk of swallowing her tongue and with theuncurbed prospect of her brain swelling, not tomention being unconscious at the time, it was ap-parently HER oversight that resulted in a largebill.

Another illustrative example was that of two men,one in the US, one in Canada, who, in separateincidents, sawed off the tips of several fingers inwood sawing accidents. The Canadian, treatedin his native country, was lucky in that his five dig-its were reattached at no direct cost and, whilehe won’t be playing any Mozart piano concertos,he went home a relieved and grateful man. TheAmerican, by contrast, was offered a choice. Thehospital could replace his middle finger, at a costto him of $60,000, or his ring finger for a mere$12,000. Both were repairable, if he could showthem the money. He couldn’t and, consequently,he now lives with a finger short of the full hand.

There are other gruesome stories of medical un-helpfulness that occasionally appear in the na-tional news; for instance the one a few years agoabout a man who got a knife stuck in his back.He was uninsured, so no medical professionalwas willing to remove the knife until seeing themoney. The man had to live with a knife in hisback for several weeks until his family raisedenough money to have it removed.

Medical bills are certainly large if you are unluckyenough to find yourself sick and uninsured in theUS. A short ambulance ride will set you back$400. A night spent in a hospital bed, with no ad-ditional treatment, will add $800 to your bill. Nottrivial in a country where the average daily wageis $70. Furthermore, the costs of health insur-ance have spiralled upwards in the last ten years,to the point where the majority of Americans canno longer afford it, and companies no longer offerfull insurance to new employees. Most people getmedical insurance co-sponsored by their com-pany; typically this costs the employee around$10,000 / year for full family coverage; with thecompany picking up the other half. And of course,these policies are full of small print with long, long

Destine Literare10

Sick in America By Nicholas Cetateanu

lists of exclusions; essentially rejecting anyonewho cannot prove a clean bill of health, andshielding the insurance companies from payingfor the most common and the most expensiveitems.

Sicko is not a great film. It has moments of lightentertainment, for example when visiting hospi-tals the UK and prompting confused looks on thefaces of parents when he asks them how muchthey paid for their new baby. But overall, it pro-vides an unbalanced, narrow appraisal of Amer-ica’s failure to look after their ill. Michael Moore

comes across as angry and vindictive, possiblybecause he may be refused health insurance inhis country due to his excessive weight.

The film tackles an important subject, but unfor-tunately several valid points get buried under thesea of teary case studies. The contrast betweenhealthcare provision in the US and other nationsis revealed at its starkest not necessary by

footage of confused patients in flimsy hospitalgowns being ejected from hospitals because theycannot pay their hospital bills. Instead, what Ifound the most striking is the lack of compassion,and unwillingness of Americans to help eachother unless they can make a buck. It seems tobe accepted that people who fall ill and are unin-sured, or whose insurance excludes whatever itis they’re suffering from, will rightly go on and dieif they cannot pay.

Nicholas Cetateanu

LeVerneNurenberg, Germania.

Panseucopacii care dorm o clipacand frunzele-au cazuttot mediteaza-n tihnala timpul ce-a trecut .

si clipele de ierni si ploiascunse-n talpa pamanteasca

aduc speranta inapoipe plaiuri sa-nverzeasca...

Destine Literare 11

Nu-mi plac motocicletele, oh, am greșitscriind această propoziție, de fapt îmi plac multmotocicletele, mașinile, calculatoarele, tele-foanele mobile, îmi place tot ceea ce poate oferielectronica, tehnica, dar în privința motocicleteloram o rezervă: nu-mi place să merg cu motoci-cleta. Îmi miroase a mușama încinsă, a benzinăamestecată cu sudoare, sudoare puturoasă, da,pentru că există și o transpirație care nu miroaseurât, ea poate fi asociată cu împlinirea emoțion-ală sau cu munca dusă la bun sfârșit, cu muntelece trebuia escaladat, cu valea ce reușești s-o do-mini pentru că ai realizat urcușul.

În Ravenna, pe Via Faentina, tocmai cândsă ieși din vechiul oraș bizantin spre Faenza, pepartea stângă, se află reprezentanța de mașiniToyota, acolo se vindeau şi motociclete Yamaha.Dacă erau frumoase? Erau superbe, ca niștemanechine pe scenă, pline de sine, inaccesibile,de parcă nu mai există nimeni pe pământ decâtscena, reflectoarele și picioarele lor lungi arun-cate în față unduitor. Vorbesc despre motociclete:așa mi se păreau și ele, ademenitoare, totuși dis-

tante în mândria lor, dar cu adevărat strălucitoarepe mozaicul imensei săli iluminate cu neoaneputernice; m-au luat frisoanele privindu-le, poatede emoții, poate pentru că aerul condiționat erafixat la grade joase, iar afară arăta 39 grade Cel-sius, chiar atâta arăta, anul acesta a fost cea maifierbinte vară pe care am trăit-o, noroc că RivieraAdriaticii e un loc în care, din cauza brizei și aclimei mediteraneene, nu simți căldura su-focându-te, nu ai senzația că vei face în clipa ur-mătoare atac de cord. Mie mi se făcuse pielea degăină; era una roșie (rosso brillante scria petăblița alăturată) cu un design aerodinamic, cufaruri mari din inox strălucitor, încât nu îmiputeam dezlipi ochii de la ea. Vânzătorul a văzutbucuria din ochii mei, s-a apropiat discret și mi-adat toate detaliile privind performanțele unei ast-fel de mașinării, multe dintre ele nici nu știam ceînseamnă, nu doar datorită limbii, ci mai multnepriceperii mele în ale motoarelor, ca până laurmă să îmi propună să o încerc (afară era par-cată una tocmai pentru acest scop). Abia atuncim-am trezit. Non voglio, no, no, no, aproapestrigam la insistențele lui care susțineau că nu arfi nici o problemă, că se poate, că nu e nevoie săvrem s-o cumpărăm. Nu vreau să merg pe mo-tocicletă și basta! De ce? De obicei nu pierziocazia să încerci ceva nou, încercă T să măconvingă. Nu vreau acum, poate mâine, amîncercat eu să scap, dar când am revenit mâine,T mă provocă din nou, vânzătorul se pare că eratare dornic să o pornească, tare ar fi vrut să facăun test drive cu mine în spatele lui, sau eu con-ducând, nici nu m-a întrebat dacă am permispentru motociclete, se înțelegea de la sine că tre-buie să am din moment ce nu-mi pot dezlipi ochiide la ea. Refuzul meu devenea tot mai inconsis-tent în lipsa argumentelor, așa că nu-și maigăseau cuvintele ca să mă convingă, iar eu nuștiam cum să le spun că într-adevăr nu vreau, cănici eu nu mă înțelegeam de unde îmi vine acestrefuz bolnăvicios. Oricum, s-a întâmplat cu atâtde mult timp în urmă, încât nu se poate ca acea

Destine Literare12

MOTOCICLETA ROȘIE(din ciclul Memorii)

Hanna Bota

amintire să îmi mai conducă în vreun fel prezen-tul, doar sunt o femeie matură, conștientă deceea ce pot și ce nu, de ceea ce mi se poate în-tâmpla și ce nu.

Venise în vizită într-o zi de vară căl-duroasă, lungă, plină de praf, așa cum erau zileledin copilărie, de nu se mai terminau, o zi cât osăptămână. Se auzea de departe pufăitul mo-torului, apoi un pârâit prelungit, hurducat. Amfugit în stradă cu sora mea mai mică, era uneveniment să treacă vreun vehicul pe drumul dinfața casei noastre, motociclete nu treceau nicio-dată. Cel mai des treceau tractoare cu remorcă,noi alergam în drum și ne prindeam de marginearemorcii, atârnam în mâini cât rezistam să neținem greutatea corpului, astfel ne căruțam. Credcă era periculos, ne mai agățam și de camioane,nu aveau prea mare viteză, era drum denivelat,dar dacă fiul meu s-ar juca în acest fel aș fi foarteindignată privindu-i lipsa simțământului de peri-col, aș sta cu ochii tot pe el. Ce surpriză! Motoci-clistul veni chiar la noi, trase în curte sub privirilenoastre stupefiate, își scoase casca după ce-i de-zlegă curelușa de sub bărbie – Doamne, cecască frumoasă, albastră și rotundă ca o minge,avusese cândva și vizetă, acum era spartă, de-montată, ne explică eroul acestui evenimentpufăitor. Era un bătrânel cu dinți rari, cu burtamare, buze groase, care atunci când vorbea (șivorbea într-un ritm ca rostogolirea unor butoaiedin vârful muntelui, de nu se mai opreau, erapuțin și bâlbâit) slobozea o ploaie de stropi desalivă, încât un-doi am făcut pasul înapoi pentrua ne păstra fețele uscate. Era o cunoștință vechea părinților, locuia departe, dar în trecere fiind prinCluj se hotărî să-și viziteze prietenii, imediat amsesizat diferența de exprimare, deși eram doarun copil de 8 ani, mama, circumspectă ne-a ziscă-i o cunoștință din partea tatălui, dar bătrânelulafirmă, încă din curte, că este prietenul familiei.Eu aș fi vrut să fie prietenul familiei, oricum, aveamotocicletă și cască, a venit să ne viziteze, vor-bea cu noi întrebând despre toți membrii familiei,spunea că ne-a vizitat și altă dată, dar noi erammicuțe și nu-l mai ținem minte. Mama l-a servitcu ciorbă de fasole verde (ceea ce nu lipseaniciodată din casă pe timp de vară, cât timpcreșteau păstăi în grădina noastră) și plăcinte cu

brânză, cu dulceață de prune (tot din cămara au-tohtonă), noi îl priveam cum mânca și plescăiade plăcere. Plescăitul lui nu ni se păru dizgrațios,ca atunci când mama atrăgea atenția tatălui meusă mănânce frumos, iar acum mi se făcu teamăca nu cumva mama să-i spună și musafirului sănu plescăie. Dar pe parcurs am învățat că acestelucruri nu se spun străinilor, te faci că nu auzi, baîi și lauzi mulțimindu-le că le-a plăcut mâncareași au înghiţit-o cu plăcere, însă după ce pleacă aivoie să comentezi felul lor ”porcesc” de a mânca.Am stat o vreme alături de adulți ca să ascultămdiscuțiile importante, tata nu s-a sfiit nici față demusafir să ne spună că nu avem la ce căsca gurași că putem ieși la joacă. Am fost indignate cusora mea mai mică pentru că ne-a făcut de rușineîn fața unui astfel de musafir important, care aremotocicletă și cască, și după o înțelegere din ochine-am hotărât să nu-l ascultăm și să rămânemmai departe prezente, tata nici nu a insistat,oricum, după o vreme, când au început să vor-bească despre tot felul de cunoștințe comune,căsătorii, înmormântări, grădini, legume plantateși altele, ni s-a părut plictisitor și am ieșit de bunăvoie ca să privim minunea pufăitoare. Miroseaputernic a benzină și pentru că era parcată lasoare avea mușamaua încinsă încât nu puteamsă ținem prea mult mâna pe ea. Tot felul de șu-rubele, rezervoare, curelușe, unele curate desclipeau, altele pline de praf și benzină, uleiuriscurse, am fi vrut să le ștergem, dar ne era fricăsă le atingem. Doar casca ne-am permis s-oîncercăm, pe rând, eu am ținut-o mai mult pecap, aveam prioritatea curajului și a vârstei, măfoloseam totdeauna de acest avantaj.

Soarele își mai domoli din fierbințeală șiîncepea să se vadă umbra casei când tata ieșihotărât să-și reia activitățile, ieși și bătrânelul, de-spre care am aflat că era de-o vârstă cu tata, decinu trecea de cincizeci de ani (evaluam vârstelecum o făceau copiii, toți oamenii ni se păreaubătrâni dacă depășeau 30 de ani) iar acesta, cupărul și mustața pline de fire albe, burta mare,spre deosebire de suplețea și părul negru decorb al tatălui meu, mi-l făceau asemănător cubunicul. Când o să crești o să-ți placă de fiul meumai mic, care-i un băiat tare frumos, îmi spuse, edoar cu câțiva ani mai mare decât tine, nu pre-

Destine Literare 13

ciză câți, cel mare e potrivit pentru sora ta maimare, dar ea nu vrea să îl cunoască; însă eu mărușinai pentru aluziile la viitoarele mele iubiri,problemă pe care o consideram una privată și denediscutat în public, pudoarea mă caracterizaîncă din copilărie. Apoi se întoarse spre sora meamai mare și, nedumerit cumva, continuă o temăpe care, se pare că, au început-o încă din casă:de ce nu vii? Nu cred că ți-e frică, nu ai mai mersniciodată, poți să încerci, dar ea nu se lăsa îndu-plecată, ci refuzând politicos se scuză că ar aveatreabă și plecă de lângă motocicletă. Am fugitdupă ea: ce vrea să faci, ce ai refuzat? Vrea sămă ducă pe motocicletă, dar nu vreau! De ce?am întrebat-o stupefiată, cum să ai așa o șansăîn viață și să-i dai cu piciorul... Să mă lase înpace, bătrân libidinos, şi-apoi nu-mi trebuie niciun fiu de-al lui, că o fi și ăla ca taică-său, spuseea, dar eu nu amînțeles ceînseamnă libidinos,și ce dacă e bătrân,mama zice căbătrânii sunt oa-meni înțelepți, ebine să asculți deei, chiar ea ceresfaturi de la cei maiîn vârstă; nu tre-buie să se măritecu fiul lui, dar amerge pe motoci-cletă..., ei, feteleastea mari nu sunt întotdeauna ușor de înțeles.

Omul își punea casca să plece și atuncimă întrebă pe mine dacă aș vrea să merg cu mo-tocicleta. Eu? Dar e voie pentru copii? Înainte aspus că nu, de aceea m-a deranjat refuzul soreimele, parcă prin ea m-aş fi împlinit și eu, cum deîmi oferă acum mie această șansă? Nu, cea micănu poate merge, dar tu eşti înăltuță, mai puter-nică, poţi să te ții să nu cazi, nu mergem mult,doar așa, o tură pănâ în deal. Mi-am cerut voiede la mama și m-a lăsat, apoi, precaută șiînvingătoare oarecum, am întrebat-o pe soramea mai mare dacă fac bine mergând cubătrânul... și nu am știut repeta cuvântul acelafolosit de ea cu puțin timp în urmă, ea mi-a zis

du-te liniștită, dar să ai grijă să nu cazi!M-a suit în spatele lui. Mușamaua încinsă

îmi ardea picioarele și bucuțele, fustița scurtă s-a ridicat fără s-o pot așeza să mă protejeze, amvăzut că el nu simțea fierbințeala prin pantaloni,apoi mi-am amintit că cei în vârstă au pielea maigroasă, mai insensibilă, așa a spus mama, deaceea ea poate lua o cratiţă de pe foc fără șter-garul de bucătărie, dar dacă eu mă ating de ure-chile cratiței mi se fac imediat bășicuțe. Trebuiasă mă țin de el îmbrățișându-l din spate pesteburtă, avea burta atât de mare că mâinile melenu se întâlneau în față. Mirosea a transpirație.Am evitat să stau prea aproape, dar când ampornit mi s-a făcut un pic frică, el îmi tot vorbeaspunându-mi când o ia la stânga sau la dreapta,dar eu nu auzeam din cauza pârâitului puternic,m-am lipit mai tare de el și cu cât înaintam, deși

bătea vântul și erarăcoros din cauzavitezei, el transpirași-l simțeam ud șigrețos, atunci mi-amamintit cuvântul li-bidinos. Dar era tarebine să mergi pemotocicletă! Dincauza spatelui săuimens eu nuvedeam nimic înfață, însă vedeamlateral și priveam cu-rioasă să văd dacă

mă observă copiii din vecini, că doar nu e lucrumic să mergi pe o motocicletă, dar parcă i-aînghițit pământul pe toți. O să le povestim maitârziu, o să fie martore și surorile mele, dar ealtceva să te vadă cu ochii lor. Nu țin minte totdrumul, dar țin minte că mirosea puternic a ben-zină, transpirație și mușama încinsă. Am trecutde case, de grădini și câmp, apoi am ajuns îndeal, acum se vedea tot orașul în vale, cuminte însoarele de vară ce sta să se domolească. Ne-amoprit, a oprit și motorul spunând că s-a încins șitrebuie să se răcească, între timp pielea pi-cioarelor mele s-a obișnuit cu fierbințeala saumușamaua a preluat temperatura corpului, nuștiu, dar nu mă mai ardea. M-a luat jos în brațe și

Destine Literare14

apoi nu mi-a mai dat drumul, mă sprijineam depământ cu vârful picioarelor în tenișii care abiaatingeau țărâna drumului. Mă ținea în îm-brățișare, capul meu îi ajungea undeva în dreptulpieptului, mi-am dat seama că avea sâni aproapeca o femeie, aproape ca sora mea mai mare carea început să poarte sutien când mergea în oraș.S-a descheiat la cămașă spunând că e foartecaldă ziua asta, fața mi-era printre firele de părumede și lungi de pe piept, îmi masa ceafajucându-se cu părul meu, apăsându-mi capul,nasul, gura de sânii lui. Îmi vorbea tot timpul, nuprea auzeam ce îmi spune pentru că mâinile luiîmi astupau urechile într-un frământat continuu şimai ales pentru că gâfâia de parcă urcase dealulîn fugă, nu călare pe motocicletă. Apoi îmi ridicăfaţa spre el şi se repezi spre ea cu gura căscată,nu sărutând-o, ci lingînd-o, morfolind-o,umplându-mă cu salivă în timp ce horcăia de numai ştiam cum să-mi strâng buzele mai tare casă nu dau voie unei limbi ascuţite şi aspre săpătrundă printre ele. El insista cu putere, iar eunu mă concentram decât cum să rezist ca să nureuşească. Mă strângea tot mai aproape de cor-pul lui, atunci am început să-l resping cu puținamea putere, trecuseră primele momente alemirării care m-au ţinut într-o atitudine pasivă,când nu ştiusem ce să fac, mi-era ruşine de el,deşi după ce i-am simţit grăsimea şi transpiraţianu-l mai consideram musafirul uimitor (te miri pece lucruri mici e judecată lumea celor mari decătre copii), mi-era silă, dar acum după ce tre-cuseră momentele lipsei de reacţie am începutsă-l împing, să tremur de neputință. Zbatereamea l-a incitat şi mai mult, în loc să-mi dea dru-mul am simţit un nou val de putere cu care măţinea pentru sine, am simţit cum ceva între pi-cioare i se face tare, degetele lui trebăluiau cevaîn chiloţeii mei și tremura ca un apucat. Îmi am-intii dintr-o dată de căţeaua noastră, cum vincâinii şi o călăresc, mi-am dat seama că şi oa-menii mari s-ar putea să facă aşa ceva, darcumva nu îmi pusesem problema asta, nu intra însfera jocurilor mele de copil, mi-era de-ajuns cădupă ce cățelei i se va întâmpla lucrul acela vomavea căţeluşi, îmi amintii că se mai vorbea de-spre nu ştiu care fată că a fost făcută de ruşinede un oarecare bărbat, taină pentru mine privind

felul întâmplării, apoi îmi dădui seama de ce nu avrut sora mea să meargă cu motocicleta, poate asimţit că bărbatul acesta ar putea-o face deruşine, bătrân libidinos, mi-am zis. Poate vine cineva pe drum şi scap de aici, m-amgândit, ba nu, dacă vine cineva poate chiar credecă m-a făcut de ruşine, trebuie să scap de unasingură. Instinctual am încetat să mă mai zbat,am văzut că asta îl provoacă, m-am lăsat moaleîn braţele lui, cu toată greutatea, gata să măscurg prin îmbrăţişare. S-a oprit imediat. Amsimţit că mă priveşte, eram cu ochii închişi, aş fivrut să-i văd mutra, dar mi-era ruşine să-l privescîn ochi, m-a întrebat cu vocea revenită la normal,poate puţin mai răguşită, ce am, n-am zis nimic,îşi aranjă cămaşa, pantalonii, nu-i mai simţeamchestia aceea tare între picioare, am întors capulîn altă parte ca să pot deschide ochii. Mi-a spus,parcă scuzându-se, că el nu are decât băieţiacasă, tare i-ar fi plăcut o fetiţă, că el m-a pupatun pic pentru că iubeşte fetiţele, înţeleg cespune? Că acesta trebuie să fie secretul nostru,al mersului pe motocicletă, că trebuie să nu aflenimeni. Bine? Nu i-am răspuns, l-am ignorat tottimpul, de fapt îmi era foarte ruşine de tot, îmidădeam seama că s-a întâmplat ceva ce lavârsta mea nu ar fi trebuit să se întâmple, că elera vinovatul, până la urmă a pornit motocicletaşi ne-am întors. Nu îmi venea să-l îmbrăţişezpentru a-mi ține echilibrul, dar l-am ţinut de că-maşa transpirată cât am putut de tare, înfricoșatăsă nu cad la vreo curbă a drumului. Tot nu eraucopii pe-afară, ce bine că nu erau, îmi era tareruşine de călătoria cu motocicleta, de parcă toatălumea ar fi ştiut de ce voia moşulică ăsta să măducă până în deal. Bătea vântul în vitezacoborâşului, saliva mi se usca pe faţă fără s-o potşterge, mi-era frică să-mi desprind mâna de pecămaşă ca să nu mă dezechilibrez, aşa că pânăacasă totul era la locul lui, doar combinaţia demiros de benzină, transpiraţie, muşama încinsăşi salivă uscată stăruia în nările mele, stăruia as-cunsă undeva în neuronii mei, astfel când vânză-torul a hotărât să pornească motorul aceluiYamaha roşu, parcat afară, în soare, pregătitpentru test drive mirosul a revenit în nări şi îmidau seama că-mi va fi foarte greu să-mi placă sămerg pe motocicletă.

Destine Literare 15

Imi place sa spun ca mi-am inceput viata in 1956cand la varsta de 19 ani, dupa o incercare nereusitade a fugi din tara, am fost prins pe frontiera Iugoslavasi m-am ales cu o condamnare de do ani. Sentinta,despre care am mai scris, a facut insa parte din des-tinul meu si pana in ziua de azi sunt mandru de ea.Fiind inchis intre detinuti politici de mare calibru int-electual si moral, inchisoarea ramane cea mai impor-tanta experienta a vietii mele. Ori de cate ori visez cuochii deschisi si imi refac viata nu uit nici odata sa lasinchisoarea la locul ei. Nu pentru ca ar fi fost o expe-rienta placuta, ci pentru ca anii de inchisoare reprez-

inta inceputul raportarii mele la constiinta nationalaromaneasca si la constiinta universala a umanitatii. Lucrurile nu au fost insa nici usoare si nici simple.Fidel naturii mele de rezvratit permanent impotrivanedreptatilor sociale, in inchisoare am comis tot ceera nepermis. Drept rezultat, m-am trezit trimis si inlagarele de munca DGSM unde am muncit ca un robinca aproape doi ani. Anii care au urmat au fost tot

grei, dar m-am strecurat prin viata fara compromisuri,am reusit chiar sa termin si facultatea, si in cele dinurma in 1968 am reusit sa scap de ghiarele comunis-mului. Au urmat lagarul de refugiati de la Triskirchensi… America. Si de ce am facut aceasta introducere?Pentru ca deschizand ochii in viata la varsta la 20 deani intr-un mod mai putin obisnuit, imi place sa spunca sunt cu 20 de ani mai tanar. Iar dupa pensionare,adica dupa alti 30 de ani de activitate Americana incalitate de scriitor, de reporter, de crainic de radio side profesor, am decis sa-mi inchei cariera pe o notacorespunzatoare inceputului. Oricum, nimeni nu sepensioneaza la 50 de ani? Si asa am ajuns in Africa…

(Adevarul este ca inainte de a accepta Africa am in-cercat din rasputeri sa gasesc o pozitie pe masurapregatirii, capacitatii dovedite, si a experientei mele.Spuneti-mi insa ce post bun poti gasi la Washington

fara pile, mai ales atunci cand esti in mod premeditatblocat? Ce poti gasi daca nu esti nici mason si nici in-formator? Ce poti gasi daca nu apartini nici unei etniicare stie sa manipuleze din culise si nici nu ai vreomafie in spate? Asa se explica deci faptul ca mi-amacceptat destinul de crestin condamnat la crucificareinainte de a fi judecat si am acceptat sa plec inEtiopia. M-am gandit ca oricum Batranul stie mai bine

Destine Literare16

Djibouti: O Experienta ineditaNicholas Dima, Decembrie 2007

decat mine ce are de facut cu un suflet rebel ca almeu. Am ajuns deci profesor universitar la AddisAbeba. Poate unii au jubilat pentru faptul ca am ple-cat din Washington unde le stateam ca un ghimpe incoaste, dar eu am descoperit in Etiopia un adevaratbulgar de aur si totodata mi-am regasit vocatia descriitor. Despre Etiopia am scris insa in cartea JurnalEtiopian, carte editata recent la Bucuresti. Printr-oneglijenta birocratica si printr-o alta cotitura de soarta,nu mi s-au intocmit insa la timp formalitile de prelun-gire a contractului in Etiopia si m-am trezit repartizatdin oficiu in… Djibouti. Si am fost repartizat in Djiboutipentru ca agentia care m-a recrutat a aflat ca inca maivorbesc ceva frantuzeste. Am fost pedepsit deci depropria mea pregatire si competenta. Si aici inchei in-troducerea: inchisoare, lagare de munca, lagare derefugiati, si acum Djibouti. Nu tocmai ceace imidoream, dar nu se stie nici odata. Asa s-ar explicadeci dece am ezitat pana acum sa astern pe hartienoua experienta si sa o transform intr-un Jurnal Dji-boutian. Si totusi.)

... In cursul verii trecute, la inapoierea in SUA m-amoprit din nou prin tara. Cu acel prilej, am ratacit pestrazile Bucurestiului pana am facut o entorsa destulde grava la glezna, entorsa care mi-a trecut doardupa vreo saptamana. Apoi, dupa ce m-am inapoiatin Statele Unite m-a prins o durere inghinala care s-aagravat pana cand am ajuns la un spital de urgenta.Dupa mai multe analize si consultarea a trei special-isti s-a ajuns la concluzia ca ar fi vorba de coapsa sica probabil voi avea nevoie de operatie. Medicii m-auasigurat insa ca nu ar fi inca grav si nu mi-au reco-mandat o interventie chirugicala. In acele conditii, amfacut un tratament paleativ care mi-a alinat durerile siam decis sa plec din nou in Africa. Prietenii si familias-au opus. Sora mea din New Jersey m-a apostrofatsustinand ca nu mai am ce cauta in Africa. Claudiudin Florida a sustinut simplu ca nu ar trebui sa-mineglijez sanatatea. Iar Miriam nici nu a mai vrut savorbeasca cu mine. Fidel firii mele, i-am neglijat petoti si acum am ajuns sa vorbesc de unul singur...Drumul spre noua destinatie a fost foarte lung (48 deore practic fara somn) si extrem de greu. Transferuldintre aeroporturile Hethrew si Getwick din Londra afost un adevarat calvar. Am ajuns deci in Djiboutiepuizat, indispus, si din nou schiopatand. Inceputulnu putea sa fie mult mai rau.Inca de la aeroport m-a lovit o caldura sufocanta devreo 45 de grade la umbra care mi-a taiat pe loc ul-tima urma de dispozitie. Intampinat de reprezentantulorganizatiei noastre am fost dus imediat la un hotelacceptabil unde am fost cazat intr-o camera cu aer

conditionat. Mi-am revenit oarecum repede din toro-peala neasteptata care ma lovise, dar revenirea a fostdoar temporara. Coborind de la primul etaj, undeaveam camera, pana la restaurantul hotelului situatla parter, in aproximativ un minut, am transpirat deputeam sa-mi storc camasa. Era luna septembrie siam aflat ca aceste calduri dureaza mai mult de saseluni pe an, mai precis de prin aprilie pana prin oc-tombrie. Potrivit oamenilor de stiinta, Djibouti ar fi celmai fierbinte loc locuit din lume, ceace acum simt pepielea mea. Adevarul este ca si in aceste zile de de-cembrie cand in sfarsit am decis sa scriu o mica re-latare despre Djibouti, inca mai folosesc aerulconditionat. In ce priveste vara, este sufocant de caldatat ziua cat si noaptea. Iar daca electricitatea se in-trerupe, ceace in cursul verii inseamna de mai multeori pe zi, ori cand se intrerupe timp de mai multe ore,situatia devine insuportabila. O eventuala noapte faraaer conditionat te afecteaza chiar si mintal. De altfel,inDjibouti, trei-patru ore pe la mijlocul zilei, nimic nu maifunctioneaza. Oamenii par sa dispara iar cei ramasipe strazi se lungesc la umbra si cad intr-o stare depseudo-hibernare (estivare sa fiu precis). Cainii parsa intre si ei in letargie si nu se mai misca nici macardaca ii calca vreo masina.Si pentru a agrava situatia, in ziua in care am ajuns euin Djibouti a inceput si luna de Ramadan, o perioadade 28 de zile cand musulmanii nu mananca nimic dela rasaritul pana la apusul soarelui si cand multi din-tre ei nu beu nici apa. (In conditiile de aici trebue safii batut in cap sa nu bei nici macar apa). Si pentru caneplacerile nu vin nici odata singure, in cursul Ra-madanului magazinele si restaurantele obisnuite suntinchise in cursul zilei. E un fel de post negru, dar nuam inteles ce fel de post daca te poti indopa cat vreidupa apusul soarelui. Oricum, ca strain trebue sa ieimasa la putinele restaurante rezervate turistilor, careau insa preturi foarte piparate.

In dimineata zilei in care am ajuns in Djibouti, joi 13septembrie 2007, departamentul de studii occidentaleal universitatii unde urma sa predau convocase primaintalnire cu profesorii, asa ca in pofida oboselii meleam decis sa particip la discutii. Sedinta s-a tinut infranceza, limba oficiala a republicii Djibouti, dar grupulnostru de trei profesori Americani am vorbit mai multenglezeste. Cumva, ne-am inteles. Multe dinsubiectele abordate mi s-au parut dezlanate si con-fuze, si de fapt tot confuze le-am gasit si luni de zilemai tarziu. Un subiect care a dominat discutia a fostanuntul ca unul dintre profesori nu se va prezenta lacatedra si ni s-a cerut insistent sa acceptam ore su-plimentare. Neavand ce face, am acceptat si eu sase

Destine Literare 17

ore la cursurile serale pentru adulti. Potrivit progra-mului universitar, urma sa predau trei cursuri: Soci-etate si Civilizatie Americana si respectiv Britanicapentru studentii avansati si un curs intitulat LumeaAglofona pentru studentii incepatari. Cursurile mi s-au parut interesante si chiar atragatoare. De fapt maasteptam la cursul de Civilizatie Americana si sustinca America o cunosc foarte bine. In ce priveste MareaBritanie, ma simt mai putin pregatit, dar ideia predariiunui curs despre aceasta interesanta tara m-a atras.Oricum, pe la ora pranzului ni s-a urat weekend pla-cut si fiecare s-a retras. A fost un nou shoc pentru cade la inceput mi s-a parut anapoda sa stau acasa dejoi pana sambata si in schimb sa lucrez duminicile.Acest repauz la mijlocul saptamanii si chemarile tan-guitoare si repetitive ale muezinilor mi-au amintit defapt continuu ca ma aflu intr-o cu totul alta lume. Olume aparent blanda si politicoasa in exterior, dar careisi traeste viata retrasa si ascunsa in spatele zidurilor.

In zilele care au urmat m-am aventurat pestrazile orasului vechi, dar am fost dezamagit. Amgasit caldura, letargie, soare excesiv, si putina lume.Cladirile mi s-au parut mici, urate si vechi; strazile le-am gasit evident neingrijite; marfurile oferite de ne-gustori mi s-au parut de calitate inferioara, iar preturilele-am gasit ridicol de mari. Dupa apusul soarelui, sanu uitam ca e luna de Ramadan, s-a deschis si piata,dar gunoaiele, praful si mustele m-au descurajat de lainceput. Bazarul l-am gasit ceva mai acceptabil, dardupa lichidarea locuintei mele din Washington cu unan in urma am jurat sa nu mai agonisesc nimic deprisos. Si Doamne cate lucruri am aruncat dupa osedere de aproape 30 de ani in acelasi apartament.Nu e de mirare ca azi nu ma mai atrage nimic mate-rial. Vorba unui prieten din Washington, numai contuldin banca conteaza.Tot in primele zile am vizitat si un mare supermarketlocal. Mare pentru Djibouti, nu insa si pentru America.Astfel, am constatat imediat ca in general preturile al-imentelor sunt de cel putin doua ori mai mari decat inAmerica. Un kilogram de rosii aduse din Franta, deexemplu, costa 10 dolari. Fructele sunt si ele la fel descumpe si cele mai multe produse sunt vechi si decalitate dubioasa. De fapt, cam totul este importat sitot ce este de import e foarte scump. Am aflat ulteriorca Djibouti isi produce doar trei la suta din necesarulde alimente si nu fabrica nici un produs industrial. Totce se importa, adica practic totul, este supra-taxat deguvern. Pana si apa trebue distilata ori importata. Incateva cuvinte, Djibouti mi s-a parut o aberatie ge-ografica fierbinte si ridicol de scumpa. O capraraioasa cu coada tot timpul pe sus. Si orasul e plin de

capre. Ce mananca aceste animale numai Dum-nezeu stie. Eu le-am vazut cautand frunze cazute pejos si mestecand petice de ziare. Nu e de mirare, har-tia e celuloza de provenienta vegetala.Aceste prime impresii au declansat o reactie atat denegativa in sufletul meu incat continui sa o resimt siacum dupa trei luni de zile cand scriu aceste randuri.De la inceput am hotarit sa nu ma las batut insa si saraman la datorie cel putin un semestru ca sa ma achitonorabil fata de universitate si mai ales fata de stu-denti. Nu m-am lasar batut, dar m-am lasat totusiabatut. In pofida tuturor dificultatilor si indoielilor, zileletrecute am incheiat deci cursurile primului semestruiar luna viitoare urmeaza sa administrez examenele.Nu a fost insa fara noi obstacole si noi frustrari. Inmod neasteptat mi s-a comunicat ca ultimele trei zilenu se lucreaza din cauza importantei sarbatori musul-mane Id. Sarbatorile religioase islamice respecta cal-endarul lunar, ceace intarzie pana in ultima clipaanuntarea lor. Dece? nu stiu, pentru ca si calendarullunar poate fi calculat in prealabil. Oricum, Islamul aaparut cu circa sase sute de ani dupa Crestinism sipractic este si azi cu vreo sase sute de ani in urmalui. Ca sa intelegi lumea Islamica trebue sa-ti imag-inezi cum era Europa pe la anul 1400… Si in ultimelezile intentionam sa-mi avertizez studentii asuprasubiectelor de examen. Acum ma sint vinovat fata deei chiar daca majoritatea lor nu merita un tratamentbinevoitor. Pe de alta parte, se pare ca am facut o impresie bunala universitate. In speranta ca imi voi prelungi sedereain Djibouti, decanul mi-a oferit un contract personalmult mai bine remunerat decat cel pe care il am inprezent. A trebuit sa-l dezamagesc insa. Nici gand deanul viitor. In aceste zile eu am insomnie si cosmaruripentru ca nu stiu ce hotarire sa iau. Sa raman petoata durata anului academic actual potrivit contrac-tului semnat, ori sa ma retrag la incheierea primuluisemestru…?

Nicholas Dima

Destine Literare18

PUNCT

andante dar gloria mundipe verticala dintre sepiise zbate timpul in secundastraluminand epifanepii

la poarta cea mai rotii sacrenebunul isi ucide calulsi printre blande simulacreincepe totusi carnavalul

pacat ca trupul poarta sufletde energii nemistuiteprin care curg izvoare caldeplanse din blande stalacmite

acolo a venit femeiasa-si scalde pruncii chiar neviisi astfel din tocmeala lumiis-au strans in stoluri ageamii

straluminand epifenepiiin undele din runda rundipe verticala unor sepiiandante dar gloria mundi.

DANS

ce a fost nespus s-a spusfoaie verde azi sau maineera beat si nesupussi ducea de lant un Caine

cu o palma pe Saturnin penumbra asadarcioplesc Soarele prin turnca-ntr-un cantec legendar

a sosit si Nasarambcu ochi falsi de peruzeleavea gloante la carambsi scuipa pe menestrele

lele lele somn aldinCalul a fugit cu fatasi-au ramas in tintirimnumai sapa si lopata

de pe cerul din tavancurg paienjenii-n balansdincolo de paravaninsipizi intram in dans

BOBOCUL

mecanica punctului cazutplange-n formula meduzelesi pe cei ce nu au crezutii scalda-n lapte lehuzele

ochiul intelept ucide somnulinteleptul nu stie sa moaradaca n-ar exista cloroformulpoate n-ar fi-n boboci primavara

embrionul se cearta cu Terrasi evadeaza spre sfantul aerdesigur se cutremura erade pe axa lumilor caer

Destine Literare 19

George Filippoeme eliadee

nimeni nu impusca naturafoisorul varstei intr-un piciorrumega lacrimi pure de-a purasorbind opium din newermoor

Eliade s-a certat cu somnuliar bobocul si-a dormit toata vlagasi se-nchina o clipa spre Domnulpe ritmuri din psalmii lui Blaga...

PORTRET

cu doua teorii minus unachipul lui nu incape-ntre stemeprecum nefecundata e Lunafara decrete sau teoreme

partea cealalta nici nu existascheletele surad cainilor orbidar si acolo categoric existasa latre la cer o sleatha de corbi

dar pentru vid nu exista tratatinorogule mort la glasul meudin atentatul la viata a rezultatcel mai nespecific forte cliseu

chiar cand maestrul iti scuipa chipulpe sevaletul insipid fara aerin clepsidra ragneste nisipulsfaramat cu degetele tale de fraier

inchide o clipa ochii si vei vedeade unde curg fluviile de curarasi pe tivga-ti chiluga va rade o steaiar maestrul X patrat va ragni :

nu intra !

ANDANTE

MOTTO:poetul ziua respiraiar noaptea transpira...

culpabil : a zidit Rapsodiafara acordul zeilor contemporaniparc-ar fi venit Iisus Hristosodata la doua mii de ani

stativul era prezent la concert

cu partitura lui preferatadincolo de cortina incerta mai fost resedusa o fata

totul era simplu ca o dramacerberul meu astepta in balconsimteam ca sufletul se destramain sticlute mici de odicolon

fracul falfaia din maneci nebundamele ii vanau pe capitanieu purtam cravata la noul zabunsi haladuiam in zodia-Bani

maestre: ai zidit Rapsodiasi-acum dormi linistit pe trofeienumai eu ostracizez poezia scriind poeme eliadeie

4 ianuarie 2008, Montreal

VĂ SCRIU DESPRE CEZAR

- poem dedicat poetului Cezar Ivănescu –

a fost gonit din blânda lui fiinţă,aşa cum fariseii şi-au dorit,dar eu vă scriu cu bună cuviinţăcă Cezar Ivănescu...n-a murit.

el a privit în craterele uriiprin ochelarii lui mereu neşterşişi a văzut cum colcăiau sperjuriiconduşi de bulibaşii lor perverşi,

că cerul e tot una cu Pământul,chiar cosmosul pluteşte-n pesimism;iar bardul nostru - frate cu cuvântul,n-a respirat licori de comunism.

de-aceea vânzătorii - prin cafeledoreau să-i dea să soarbă flori de mac,dorind să-l răstignească în ateleşi să îi lase sufletul sărac.

Destine Literare20

dar n-a fost Cezar nume de izbeliştişi n-a ştiut nicicând a-ngenunchia.cu versul lui, el contura priveliştişi ctitorea poeme - şi credea.

credea în oameni ca-ntr-o mănăstire,iubea şi flori şi gâze şi copii.a fost prin viaţă mire şi nemireşi vultur chiar - cu visele-n tării.

dar a sorbit pocale de decepţii.vipere multe i-au intrat in sân.nu bănuia că-l vor trăda abjecţii,că homo pentru homo-i un hapsân.

s-a supărat şi a plecat la ceruri.ţigara lui s-a stins pe-un colţ de Maişi-acum îşi cântă doinele prin leruriiar cerul strâmt îi este noul plai.

noi suntem trişti că ne-a plecat poetul.el a suit, doinind, spre infinitdar pe pământ se-ntinde zaiafetulcă Cezar Ivănescu n-a murit.

s-a dus în cer să scrie o poemă,să spună celor sfinţi că pre Pământplutim pe reci banchize de dilemă,că Oamenii au fost...dar nu mai sunt !luna Mai, 2008 - Montreal

DESPRE CEZAR IVĂNESCU:LA AL TREILEA GONG

Primul gong a bătut când amandoi eramtineri “cocoşi" - mai exact când ne-am disputatîntr-o partidă pugilistică pe undeva pe laMedgidia. A fost de fapt o întâlnire demonstra-tivă, de deschidere, fiidcă pe ring se întalneaudoi "cocoşi " renumiţi, unul dobrogean şi-altulmoldovean. Meciul a fost " nul " - adică la egal-itate, fiindcă la vârsta noasatra nu învățasemsă ne și omorâm. Ne-am reîntalnit mai târziu, ca tineri poeţi, pearena atât de criminală a vieţii.

N-am fost niciodată chiar prieteni la toartă, fi-indcă necazurile vieţii nu ne prea răsfăţau.Amandoi ne câstigam codrul de pâine cu greu.Eu am vieţuit tânjind mai mereu pe la periferiarevistelor bine vegheate şi călăuzite de merce-narii partidului comunist. Pe mine mă deza-vantaja mereu "originea nesănătoasă". PoetulCezar Ivănescu a intrat, cumva, pe tarlaua binevegheată de cerberii comunişti. Nici lui nu i-auprea jucat caii în buestru, dar adesea m-a spri-jinit cu prudenţă şi mi-a pus pe la sfintele săr-bători câte un pol în palmă. După un timp, timpul hâd ne-a despărţit fărăsperanţă vreunei revederi. Eu am fost gonit dinŢară spre "raiul imperialist" iar poetul CezarIvănescu a rămas în surghiunul paradisului deacasă.După un troian de ani, chiar înaintea involuțieidin 1989, printr-o doamnă de nădejde, amprimit de la Cezar un volum cu autograf. Aflamastfel ca prietenul meu drag mai trăia.Şi după alte gafe istorice de-ale lui Cronos, maiexact după peste 30 de ani, m-am reîntâlnit cupoetul meu drag pe peronul Gării de Nord. Euvenisem de la Montreal însoţit de nedespărţitulmeu prieten Alex Cetăţeanu. Spun cinstit,aveam nevoie de protecţia cuiva fiindcă reîn-talnirea aceasta istorică mi se părea o fan-tasmă...Poetul era şi el însoţit, ca de obicei, deo pereche de tineri. Cred că era cotidiana luigardă de suflet. Ne-am îmbraţişat de parcă nune văzusem de mai alaltăieri şi am minţit reci-proc cum că nu ne-am schimbat mai de loc. Ceputeam să ne spunem după un car de ani dis-tanţă?Maestrul mi-a publicat în mare grabă douăvolumaşe de versuri şi gongul a sunat din nou:a doua despartire.Plănuisem să ne revedem în anul acesta 2008.Urma deci să mă reîntorc la Bucureşti şi săcatadixim alte mari proiecte. Alex Cetateanu s-a dus în Romania înaintea mea. Spumegam degelozie şi de invidie urmărind itinerariul lor mi-nunat : Iaşi, Bucureşti, Tirana, Bucureşti,Iaşi,Bucureşti, ba şi cu perspectiva unei plecăripână la Chișinău etc... Mi-aş fi dorit să fiu şi eu

Destine Literare 21

cu ei pe acest nebănuit marş spre Golgota. Onemernică pasăre cu clonţ de rubin a sticattoate planurile şi a curmat spontan zilele pri-etenului nostru Cezar Ivănescu. La indis-cutabilul asasinat au contribuit şi mulţinemernici ai generaţiei noastre, mai ales aşazişii confraţi scriitori. Aud că cea mai spurcatădihanie a fost belzebutul securist Mircea Di-nescu, purtatorul ilicit al unui nume infierat in-just ca substantiv propriu.Nu-mi propun să fac o anchetă, o vor face or-ganele în drept. Şi nu mi-am imaginat niciodatăcă pana mea va scrie cutremurată despresfârşitul tragic al poetului Cezar Ivănescu. Ast-fel, pe 24 aprilie 2008 gongul a bătut pentru atreia şi ultima oara. Poetul a traversat Stixul cudemnitate iar eu am rămas trist pe malul fluvi-ului instrăinării mele, Saint Laurent. Pentru cinevor bate în continuare clopotele ? Nu ştiu. Darştiu că ecoul clopotelor de la Iaşi va dăinuiveşnic în sufletul meu. Adio poete CEZAR IVĂNESCU...

Era o zi caldă de toamnă, pe la mijlocul

lunii Octombrie. Dacă îmi amintesc bine, credcă era duminică dar s-ar putea să mă înşelpentru că a trecut mult timp de atunci.Pornisem cu maşina spre nord, pe şoseaua ceduce la Aurora şi după ce am străbătut satulam cotit spre apus pe un drum de ţară, aşacum îmi explicase amicul meu Ignătescu, careîşi cumpărase de curând o fermă. Drumul eradestul de bun iar peisajul era încântător. Pâl-curi de copaci cu frunze aurii ce tremurau uşorîn bătaia vântului, se profilau pe zarea vineţie,acolo unde câmpia se întâlnea cu cerul. Icicolo, mai aproape de drum sau mai departe,case cu acoperişuri roşii, îngrijite de bunigospodari, luceau în lumina molcomă a soare-lui de toamnă.Am micşorat viteza maşinii şi am coborât gea-murile ca să pot privi cât mai departe şi să potrespira aerul răcoros care mirosea vag a fumşi a frunze veştede. Pe cer, nori alburii tiviţi cuaur, răceau ca seninul cerului să pară şi mai al-bastru.Mă gândeam că ideea amicului meu de a semuta departe de oraş, fusese nu se poate maibună şi că în definitiv mi-ar fi plăcut şi mie să-mi trăiesc viaţa pe undeva pe acolo, aproapede natură, să ascult cum foşneşte vântul prinlanurile de porumb, să mă plimb pe cărări cenu duc nicăieri şi să sorb aerul acesta înmires-mat şi dulce.Am ajuns foarte curând la o încrucişare de dru-muri, întocmai cum îmi spusese Ignătescu.Acum trebuia s-o iau spre nord, până voi da deo biserică arsă, la 7-8 kilometri de locul undemă aflam. De la biserica arsă din nou spreapus, drumul mă va duce direct la poarta fer-mei Zorina, botezată de amicul meu cu numelesoţiei sale. Cu totul aş mai fi avut de parcurscel mult 15 kilometri. Am luat-o deci spre nord.Peisajul era acelaşi dar drumul nu mai era totatât de bun, semn că nu era prea circulat, mi-

Destine Literare22

BISERICA ARSĂEugen Giurgiu

am zis. Mergeam încet ca să evit hârtoapele şinu puteam privi nici la stânga nici la dreapta.Câţiva kilometri, chiar dacă drumul era prost,îmi vor lua cel mult un sfert de oră, mă gân-deam, numai să ajung la biserica arsă. Era ora3 şi 20, deci înainte de ora 4 voi fi desigur lafermă.Drumul urca într-o pantă uşoară şi mi-am ziscă dincolo de vârful colinei voi zări ruinele bis-ericii arse dar când am ajuns pe culme nu le-am văzut. Drumul era drept, câmpia, câtcuprindeai cu ochii, era întinsă ca în palmă, darbiserica arsă nu se vedea nicăieri. Am contin-uat totuşi să merg spre nord, gândindu-mă căaprecierea lui Ignătescu de 7-8 kilometri fuseseprobabil greşită. De altfel nu aveam altceva deTăcut: sau mergeam înainte, cu speranţa căvoi da de biserica arsă, sau mă întorceamacasă pe drumul pe care venisem.Drumul intră curând într-o pădure de fagi tineri,plantaţi în rânduri drepte, şi parcă era ceva maibun. Eram însă uşor îngrijorat. O pană demotor m-ar fi adus într-o situaţie destul de ne-plăcută, mi-am zis, privind printre rândurile defagi şi sperând să văd pe undeva o casă, uncamion, un tractor sau oameni la lucru. Dar nuse vedea nimic altceva decât pădurea iar din-colo de pădure, câmpia întinsă, cu lanuri de po-rumb veşted. Ceasul meu arăta 4 şi cinci cândam coborât din maşină şi mi-am aprins o ţigară.Soarele cobora spre apus, ştiam că pe la şasese întunecă şi mi-am zis că cel mai cumintelucru ar fi fost să mă întorc acasă. Am Tăcutcâţiva paşi când deodată o voce de copil măîntrebă:– Ţi s-a stricat maşina?M-am întors speriat. O fetită de 6-7 ani, cu părblond lucind în soare, se uita la mine zâmbind.Avea ochi albaştrii şi buzele roşii ca fragacoaptă.- De unde ai apărut îngeraşule şi ce cauţi înpustietatea asta?– Ţi s-a stricat maşina?– Nu. Am pierdut drumul. M-am rătăcit. Dar tuunde stai?– Vii la noi?

– Nu vin la voi. Caut o biserică arsă.– Pe aici nu este nici o biserică arsă. Dar de cecauţi o biserică arsă?– Pentru că de acolo se face la stânga un drumcare duce la ferma Zorina.– Zorina? Ce nume frumos! Mai bine vino lanoi. Pe mine mă cheamă Angelica.– Dar unde stai?Angelica arătă cu mâna de-alungul drumuluiTară să spună nimic.– Urcă-te în maşină, să mergem.– Pe tine cum te cheamă?– Mihail.Angelica izbucni în râs.– De ce râzi?– Pe mama o cheamă Mihaela şi pe cealaltămamă tot Mihaela.– Dar pe tatăl tău?– Nu ştiu. Nu e acasă.– Dar unde e?Angelica arătă cu mâna spre cer.E orfană, mi-am zis.– Ştiu la ce te gândeşti, spuse Angelica. Tucrezi că tata a murit. Tata locuieşte acolo. Tot-deauna a locuit acolo. Vorbesc cu el în fiecareseară.N-am spus nimic. Deodată, pe partea dreaptăa drumului, acolo unde se termina pădurea defagi, apăru o casă de cărămidă, înconjurată debrazi, iar în spatele ei şi de-alungul drumului,se întindea până în zare o livadă de meri încăr-caţi de fructe. Nu văzusem în viaţa mea o li-vadă mai mare şi nici mere mai frumoase.Am oprit maşina în faţa casei.– Îţi place casa noastră? mă întrebă Angelica întimp ce coboram din maşină.– Da, e foarte frumoasă, am spus, uimit deceea ce vedeam.Casa era joasă, cu patru ferestre mari iar întreele o uşă largă dădea într-un soi de pridvorsprijinit pe patru stâlpi de lemn sculptat. Era oconstrucţie destul de obişnuită prin părţile ace-lea. Pereţii dinspre nord şi dinspre sud aveau şiei câte două ferestre mai mici, astfel încât toateîncăperile primeau destulă lumină. Bănuiam căîn spatele casei, la capătul coridorului care de-

Destine Literare 23

spărţea casa în jumătate, trebuia să fiebucătăria, baia, cămara. Clădirea părea să fienouă. Brazii dimprejur, foarte înalţi, erau de-sigur mai bătrâni decât casa, ceea ce mă Tăcusă cred că locul fusese anume ales în aşa felîncât casa să fie la adăpost de furtuni iarna, iarvara să aibă destulă umbră. Întregul loc păreascăldat într-o lumină ireală. Două femei tinereieşiră în pridvor. Angelica alergă spre elestrigând:– L-am găsit, mama, l-am găsit. Îl cheamă Mi-hail.M-am apropiat de cele două femei carecoborâseră în întâmpinarea mea. Erau blonde,înalte, cu ochi albaştrii. Semănau una cu altaca două gemene.– V-am auzit venind, spuse una din ele.– Şi apoi motorul s-a oprit şi am bănuit că vi s-a defectat maşina, spuse cealaltă.– Am trimis-o pe Angelica să vă întrebe dacăaveţi nevoie de ajutor, explică cea care vorbiseîntâi.Pe faţa mea se citea desigur o mare ne-dumerire.– Amândouă purtăm acelaşi nume, aşa cum v-a spus Angelica.– Liniştea e atât de perfectă aici încât se audecântecul cocoşilor din sat, la zece kilometri dis-tanţă.De ce îmi dădeau oare atâtea amănunte?– Vreţi să intraţi în casă?– Doamnelor vă mulţumesc din suflet, dar suntfoarte grăbit. Caut ferma Zorina pe care acumpărat-o acum un an sau doi amicul meuIgnătescu. Voiam să merg la el să-i vizitez casaşi livada cu care se mândreşte.Am dat aceste amănunte în speranţa că nu-mele fermei sau al amicului meu le erau cunos-cute dar cele două Mihaele se priviră întrebătorşi apoi una din ele răspunse clătinând din cap:– Nu cunoaştem...– De altfel nu cunoaştem pe nimeni prinapropiere.– Nu ne ducem nicăieri...– Avem aici tot ce ne trebuie...Aveau şi aceeaşi voce şi acelaşi timbru cele

două Mihaele, încât dacă nu le-aş fi privit aş ficrezut uşor că vorbeşte una şi aceeaşi per-soană.– Poate ştiţi totuşi unde se găseşte bisericaarsă.– Biserica arsă! exclamară cele două femei şiiar se uitară una la alta cu o mină care părea săexprime oarecare nemulţumire.– Prietenul meu mi-a spus să vin pe drumulacesta până dau de ruinele unei biserici, biser-ica arsă, zicea el. În dreptul bisericii arse se de-schide un drum ce duce spre apus. Ar fi trebuitsă merg pe acel drum până la ferma lui, dar nuam descoperit nici ruinele, nici drumul.– Nu e de mirare. Prietenul dumitale a greşit.Biserica arsă e aici, adică a fost aici. Loculuiacesta i se spune "biserica arsă". Casa noastrăa fost clădită pe ruinele unei biserici, dar asta afost demult... foarte demult.– Totuşi casa dumneavoastră pare a fi nouă,am spus eu neîncrezător.– Pare dar nu e. E doar bine întreţinută.Mă priveau zâmbind cu indulgenţă, de parcă arfi vorbit cu un copil.– Nu-mi rămâne decât să mă întorc acasă pedrumul pe care am venit, am spus cu re-semnare. Vă mulţumesc pentru...– Să ştii că nu te lăsăm să pleci până nu nevizitezi grădina. Ar fi păcat să fi tăcut atâtadrum fără să guşti merele noastre.Ce întâmplare ciudată, mă gândeam. În defin-itiv o plimbare printre merii aceştia scăldaţi însoare, însoţit de cele două femei tinere şi fru-moase, mi se păru mai atrăgătoare decât odupă masă plicticoasă în tovărăşia luiIgnătescu, pe care, ca să fiu sincer, nu-l în-drăgeam prea mult.– Bine, am spus. Livada dumneavoastră e într-adevăr ca o gură de rai.Am surprins un schimb de priviri semnificativeîntre gazdele mele. Zâmbeau, măgulite de ob-servaţia mea.Am pornit printre merii împovăraţi de rod. Unadin Mihaele rupse un măr şi spuse în şoaptă:– Iartă-mă, adresându-se nu mie, cum amcrezut timp de o clipă, ci pomului. Îmi oferi

Destine Literare24

mărul cu un gest care îmi aminti de tabloul luiCranach, "Adam şi Eva." Arătând cu mâna sprepom am spus râzând:– Acesta nu e pomul ştiinţei binelui şi a răului,nu-i aşa?– Ba da, e pomul biblic, dar dumneata nu eştiAdam. –Şi nici dumneata nu eşti Eva.– Nu... ea e Eva. Eu sunt sora ei, spuse unaarătând-o pe cealaltă.Izbucniră în râs amândouă. Am râs şi eu Tarăsă ştiu prea bine de ce. Bănuiam că vorbele lorascundeau un adevăr pe care eu nu aveamvoie să-l aflu. Am muşcat din măr. Gustul lui mise păru cunoscut, ca şi cum aş mai fi mâncatcândva un măr de soiul acesta, ceea ce nuputea fi adevărat. În mirosul şi în gustul lui seamestecau oarecum aromele tuturor fructelorcunoscute mie şi poate şi al celor necunoscute.Cele două femei mă priveau curioase, ca niştegospodine care aşteaptă verdictul unui musafirasupra bucatelor gătite cu grijă.– Nu am mâncat niciodată un asemenea măr şitotuşi gustul lui îmi evocă amintiri vagi pe carenu le pot identifica... Foarte ciudat. Am acumimpresia că şi pe voi v-am cunoscut cândva demult... foarte de mult. Nu vă recunosc chipuldar recunosc sentimentul pe care prezenţavoastră mi-l inspiră.Îmi luară mărul din mână şi fiecare muşcă dinel, ca şi cum ar fi vrut să verifice spusele mele.Îmi dădură mărul înapoi, Tară să spună ovorbă, ca într-un ritual sacrosanct.– Mănâncă-l.Am Tăcut întocmai aşa, sub privirile loramuzate, ca şi cum ar fi fost vorba de o joacăal cărei tâlc le era bine cunoscut.Una în dreapta mea şi cealaltă în stânga, măluară de braţ cu un aer familiar, firesc. Le-amcuprins umerii cu braţele după câţiva paşi, iarele îşi trecură mâinile pe după mijlocul meuîntr-o îmbrăţişare în care trupurile noastre îşivorbeau în ritmul paşilor.– Mărul pe care mi l-aţi dat era desigur ferme-cat, am spus.– Toate merele sunt fermecate. Intr-un măr se

topesc laolaltă rodnicia pământului, luminasoarelui, aerul şi apa...–Şi măreţia lui D-zeu...Vorbele acestea fuseseră rostite pe un ton gravdar apoi izbucniră în râs amândouă ca şi cumar fi vrut să şteargă impresia de seriozitate pecare mi-o lăsaseră.Soarele era acum aproape de asfinţit. Razelelui piezişe lungeau umbrele pomilor în aşa felîncât brazde de lumină alternau la distanţeegale cu brazdele de umbră. Iarba de un verdeintens se frângea sub paşii noştri într-un foşnetslab, ca nişte şoapte abia rostite. Aerul miroseaa mere şi a flori de câmp. Am fost cuprins deo-dată de un val de bucurie cum nu încercasemniciodată. Mă simţeam contopit cu cerul, cuiarba, cu pomii, cu cele două fiinţe de lângămine, cu lumina soarelui, într-o comuniune spir-ituală stranie. Mă detaşasem de prezent şipluteam undeva în înalturi, dincolo de împărăţiatimpului şi a mor t ii de unde cuprindeam si-multan, într-un singur act de cunoaştere, imag-inea mea, înlănţuit de braţele celor două femei,nesfârşitele grădini, pământul cu zarea con-vexă, soarele.– Am ajuns, spuse Mihaela.Ne-am oprit la marginea unui fir de apă clară şirepede.– Priveşte cu atenţie, mă îndemnă cealaltă.Ei da! Apele se întâlneau cu cele ale altui pârâudar nu se amestecau ci curgeau prin ele maideparte: două cursuri de apă ce se încrucişauformând patru unghiuri drepte, ca şi cum ar fitrecut unul pe deasupra celuilalt.– E o iluzie! Aşa ceva nu se poate am strigat,apropiindu-mă de locul unde se întâlneauapele. Am privit îndelung. La încrucişarea celordouă cursuri de apă se forma un vârtej, o spi-rală, ca şi cum apa ar fi fost mişcată de omorişcă, apoi din vârtejul acesta se despărţeauîn două, spre sud şi spre est. Am întins mânaspre ramura subţire a unui pom, dar Mihaelamă opri.– Nu o rupe. Ia frunza asta...Mi-am dat seama că eram pe punctul de face ogreşeală de neiertat. Am luat frunza din mâna

Destine Literare 25

Mihaelei şi am aruncat-o în apă. Am urmărit-oapoi cum plutea spre vârtej şi cum după ce de-scrise un cerc complet, era dusă în direcţia dincare venise. Fără îndoială, mi-am zis, e unfenomen ciudat, inexplicabil, dar apoi mi-amdat seama că la fel de inexplicabil era şi faptulcă apele curgeau, întru cât terenul era perfectplan. Apa nu curgea la vale, pentru că nu existanici deal nici vale.– Dar cum se explică asta? am întrebat.– Nu ştim şi nici nu putem să ştim. E o taină.– Dar apa asta e o apă obişnuită? E bună debăut?– Da, e bună de băut. Altfel de ce ar curge peaici? Toate lucrurile trebuie să aibă un rost. Vreisă bei din apa asta?Cuvintele acestea nu conţineau o simplă între-bare, după cum am înţeles mai târziu, cireprezentau un îndemn şi un sfat.– Ah nu, am spus repede. Mi-e frică.– Păcat...Cele două femei schimbară priviri al căror sensnu l-am înţeles, dar pe feţele lor am citit o maredezamăgire, ca şi cum aş fi căzut la un examenpe care ele ar fi dorit să-l trec. Mă simţeamumilit şi intimidat.– Să ne întoarcem. Cred că e timpul să plecacasă. Se întunecă şi pe drumurile acesteapustii o pană de motor...– De ceţi-e frică? No să ţi se întâmple nimic.Nu crezi în Dumnezeu? Sau în îngerul tău păz-itor?– Oh ba da. Dar îngerul meu păzitor nu se pri-cepe la automobile. Am mai mare încredereîntr-un mecanic...– Cred că te înşeli...Ne-am întors în tăcere. Farmecul dispăruse,deşi ca să fiu sincer, aş mai fi stat cu cele douăMihaele dar din moment ce nu insistaseră, tre-buia să plec. În faţa pridvorului ne aştepta An-gelica lângă un uriaş coş cu mere.– Astea sunt pentru tine, spuse ea. Eu le-amcules dar nu pot să le duc la maşină.– Nici nu trebuie, sunt prea grele.Am pus coşul în maşină şi m-am întors să-miiau rămas bun.

– Cât vă datorez pentru mere? am spus, darcele două femei au ridicat din umeri, auschimbat o privire şi apoi s-au uitat mirate lamine.Angelica se apropie ţinând în mâini o puşculiţăde lut ars.– Pune banii aici, spuse ea întinzându-mi puş-culiţa în care zornăiau câteva monede.M-am căutat prin buzunare, am strâns unpumn de monede şi le-am vârât una câte unaîn puşculiţă.Ajunge, ajunge, ai pus prea multe, spuse An-gelica, apoi îmi Tăcu semn să mă aplec şi îmişopti la ureche: vreau să le fac o surpriză deCrăciun. E un secret foarte mare. Să nu spuinimănui.– Nici o grijă, i-am răspuns în şoaptă.Angelica mă sărută pe amândoi obrajii. Amstrâns-o în braţe şi am sărutat-o şi eu.– Doamnelor, vă mulţumesc din suflet pentrudupă amiaza asta minunată, am spus, dar cu-vintele mele sunau formal, convenţional,nepotrivite cumva cu relaţiile ce credeam că sestabiliseră între noi. M-am apropiat de ele, le-am îmbrăţişat, le-am sărutat pe obraji şi m-amuitat lung în ochii lor, încercând să le spun prinpriviri ceea ce nu ştiam să spun în cuvinte.– Când s-ar putea oare să mai vin pe aici?– Peste un an când vor fi merele coapte, dar terugăm să nu spui nimănui nimic despre noi şidespre livada noastră. Înainte de a veni ne tele-fonezi... 0l0l02. Bine înţeles, te rugăm să nu dainimănui numărul nostru.Vorbeau cu atâta simplitate, cu atâta natu-raleţe.– Un an e lung, am spus, cu sufletul plin desperanţe.– Merele nu se coc mai devreme...– Da... aşa e... Aveţi dreptate. Nu m-am gânditla asta. Rămâneţi cu bine.Se înţelege că m-am gândit îndelung şi adeseala livada de meri, la Angelica şi la cele două Mi-haele. Mâncam în fiecare zi câte un măr saudouă şi mă gândeam la ele. Îmi era dor decompania lor. În mintea mea cele două surorise contopiseră într-o singură imagine, încât

Destine Literare26

încetul cu încetul în închipuirea mea apărea osingură Mihaela. Câte odată mi se părea că ozăresc pe stradă sau în tramvai sau la cine-matograf, dar fireşte nu era ea. Îmi era necazcă nu puteam povesti nimănui despre Mihaelaşi despre toată acea minunată zi de Octombrie.Nu aveam în fond prieteni foarte apropiaţi şieram obişnuit să-mi păstrez gândurile pentrumine, dar chiar dacă ar fi fost altfel, chiar dacăaş fi avut un frate sau o soră, secretul meu nutrebuia trădat, întâi şi întâi pentru că Mihaelamă rugase să nu povestesc nimănui nimic, iarapoi, cine m-ar fi crezut?După ce-i spusesem la telefon că m-am rătăcit,Ignătescu nu insistase să-i mai fac o altă vizitădar asta nu m-a împiedecat să pornesc cumaşina în direcţia fermei lui. Am mers odatăpână în mijlocul pădurii de fagi dar nu ştiu cem-a împiedecat să-mi continuu drumul. Amzăbovit acolo printre copaci, luptându-mă cumine însumi dar până la urmă m-am reîntors.Fireşte că am încercat să vorbesc cu ele latelefon dar nu răspundea nimeni. Telefonulsuna prelung, a pustiu, şi nimeni nu ridica re-ceptorul. Uneori mă întrebam dacă toată istoriaasta nu fusese un vis, dar exista o probă indis-cutabilă: merele. Trebuie să adaog că mereleerau atât de gustoase încât ori de câte ori ofer-eam unul cuiva, muşca din el şi rămânea mut.Mai muşca odată şi întreba:– Ce fel de mere sunt astea? N-am mâncat înviaţa mea ceva mai bun. De unde le ai?Răspundeam cu modestie:– De la o fermă, dincolo de Aurora, şi schim-bam subiectul.A trecut iarna, a venit primăvara şi a venit vara.Merele se împuţinau încât Tăceam economie,nu mai mâncam din ele chiar în fiecare zi şi numai ofeream nimănui nici unul. Dar reuşeam sămă gândesc la Mihaela şi Tară să mănâncmere. Număram zilele câte mai erau până la15 Octombrie. În anul acela 15 Octombriecădea într-o sâmbătă. Vineri m-am dus cumaşina la mecanic şi l-am rugat să verifice mo-torul, cauciucurile, bateria şi aşa mai departe.M-a întrebat dacă plec în străinătate. I-am spus

că s-ar putea dar că nu sunt sigur.M-am reîntors acasă şi am chemat la telefonferma Mihaelei. Eram aproape sigur că nu varăspunde nimeni dar a răspuns.– Aici e Mihail, am spus, cu o voce pe care numi-o recunoşteam.– Aici e Mihaela. Ce mai faci?– Aş vrea să vin mâine la voi. E 15 Octombrie.S-au copt merele?– Da desigur... vino. Poţi să vii îndată dupăprânz?– Sigur că da. Pot să vin chiar dimineaţa, pot săvin oricând.– Înainte de prânz suntem ocupate, dar dupăaceea...În acea seară am mâncat ultimul măr, m-amculcat şi am dormit adânc până târziu. Am ple-cat apoi în oraş să cumpăr cadouri. Măgândisem să le duc un casetofon şi câtevacasete cu muzică de Mozart, închipuindu-mi căîn izolarea în care trăiau le-ar fi prins bine săasculte muzică. Pentru Angelica am cumpăratun aparat de fotografiat din cele simple.Pe la amiezi am pornit spre Aurora ca şi în anultrecut. Era timp frumos, poate chiar mai calddecât acum un an dar după ce am străbătutsatul şi am cotit spre apus, peisajul care măcaptivase înainte, acum mă lăsa indiferent. Mi-am dat seama că mergeam prea repede şi amîncetinit. Ori încotro mă uitam, la pâlcurile decopaci, la casele fermelor din depărtare, la noriialbi cu marginile tivite cu aur, vedeam pretutin-deni chipul Mihaelei. Am ajuns în fine la încru-cişarea de drumuri de unde urma s-o iau ladreapta, spre miazănoapte, dar Tară să ştiu dece, am oprit maşina. O teamă de neînţeles mise strecura în suflet. Încrucişarea de drumurimă Tăcea să mă gândesc că eram şi în altsens la o răscruce şi că alegându-mi drumul pecare voi porni, îmi alegeam poteca pe care voicălca de acum încolo până la sfârşitul vieţii. Mi-am luat inima în dinţi şi am pornit spre Mihaela.Cele două femei trebăluiau prin faţa casei iarAngelica, cu un iepuraş alb în braţe, îmi ieşi încale.– Îţi plac iepuraşii? mă întâmpină ea ca şi cum

Destine Literare 27

nu ar fi trecut un an de când nu ne văzusem.– Îmi plac foarte mult, dar tu îmi placi şi maimult, i-am spus îmbrăţişând-o.–Ţi-l dau. Poţi să-l iei cu tine acasă.Cele două Mihaele se apropiam de mine cubraţele deschise. Le-am îmbrăţişat, le-am săru-tat pe obraji şi dintr-odată temerile mele s-auspulberat cu totul. Intr-adevăr, parcă nu trecuseun an de când nu ne văzusem. Mau primit cape un vechi prieten, mi-au spus că s-au gânditadesea la mine şi că se bucurau că pot să măvadă teafăr şi prosper. Prosperitatea mea sevedea probabil în îmbrăcăminte şi recunosc căîmi pusesem cele mai bune haine pe care leaveam.– Iar voi sunteţi şi mai frumoase şi îmi sunteţi şimai dragi. Ca semn că m-am gândit la voi v-amadus un modest cadou. Pentru Angelica un micaparat de fotografiat iar pentru voi, un caseto-fon.Mi-au mulţumit cu mult mai puţin entuziasmdecât mă aşteptasem şi am observat că schim-bau adesea priviri al căror sens nu-l pricepeam.Era ca un fel de comunicare secretă ce ţinealoc de cuvinte, ca şi cum înainte de a-mi vorbi,se întrebau una pe alta ce să-mi spună.– V-am căutat la telefon de câteva ori dar n-arăspuns nimeni, am spus eu, curios să aflu oexplicaţie.Schimb de priviri, apoi răspunsul:– Nu eram acasă...– Sau poate eram în grădină.Se completau una pe alta şi erau întotdeaunade acord.Am petrecut o după-amiază încântătoare. Ne-am plimbat prin livadă, am glumit, am râs, darla încrucişarea celor două izvoare nu am ajuns.Adevărul e că la acest amănunt m-am gânditmult maitârziu. Deşi aş fi vrut să le pun zeci de întrebări,văzând că ele păstrează o totală discreţieasupra vieţii lor şi că manifestă aceeaşi dis-creţie în privinţa mea, am renunţat, de teamăca nu cumva să tulbur acea atmosferă de pri-etenie rezervată dar nu lipsită de căldură.Spre seară am plecat ducând cu mine ca şi în

anul trecut, multe regrete şi un imens coş cumere.An după an, la 15 Octombrie mă duceam laferma celor două Mihaele şi plecam de acolocu părere de rău după ce petreceam împreunăcâteva ore fermecătoare. În relaţiile noastre nua survenit nici o schimbare. Nu ştiam despreele cu nimic mai mult decât în ziua în care lecunoscusem prin acea ciudată întâmplare.La a treia sau a patra vizită am descoperit to-tuşi că nu eram singurul invitat. De undeva dedeparte, se auzeau în livadă vorbe şi râsete iarcând am întrebat dacă mai aveau şi alţimusafiri, mi-au spus după un scurt schimb depriviri:– Avem atât de multe mere încât suntem bu-curoase să dăm şi altora.– Angelica va trebui în curând să plece undevala şcoală şi vom avea nevoie de ceva bani...Mărturisesc că am primit explicaţia asta cuoarecare nemulţumire. Ceva din farmecul în-trevederilor noastre dispăru în acea clipă. To-tuşi, în drum spre casă îmi spuneam că nuaveam nici un drept să fiu gelos. Dădusemdovadă de o mare naivitate închipuindu-mi căfemeile acestea nu primeau pe nimeni şi că nuvedeau alţi oameni. Erau fermiere şi trăiau dinmunca lor, vânzându-şi produsele. Nimic mainatural şi mai obişnuit, dar tocmai aici era sursanemulţumirii mele. Până în clipa aceea totul mise păruse nenatural şi neobişnuit.– Şi apoi, de ce atâtea secrete? De ce îmiceruseră să nu dau nimănui numărul lor detelefon? De ce mă rugaseră să nu povestescnimănui despre vizitele mele? De ce nurăspundea nimeni la telefon în alte perioade aleanului? Prietenia pe care mi-o arătaseră eraprobabil o manifestare obişnuită a felului lor dea se purta cu toţi oamenii. Aşa cum mă primis-eră pe mine primeau desigur şi pe alţii. În fondnu era vina lor dacă îmi închipuisem că mă bu-curam de un tratament special. La urma urmeinu pierdeam decât nişte iluzii copilăreşti. Înschimb aveam merele, merele care provocauuimirea şi încântarea oricui ar fi gustat din ele.Într-o toamnă, pe la sfârşitul lunii Septembrie,

Destine Literare28

amicul Ignătescu veni la mine acasă. Avusesede rezolvat oarecari treburi în oraş şi segândise să treacă şi pe la mine. Am fost destulde surprins când l-am văzut, mai ales că înafară de două-trei convorbiri telefonice, în ul-timii ani nu mai vorbisem cu el. Fusese ocupatcu exploatarea fermei. Mai cumpărase cevateren şi se lansase în comerţul de fructe pescară mare. Producţia lui principală erau pier-sicile dar în ultimul timp descoperise că solul şiclima favorizau cultura merelor. Ca să măconvingă, îmi adusese câteva mere timpurii,proaspăt culese.– Gustă, mă îndemnă el. Am muşcat din măr.– Da, e bun dar nu are nimic deosebit, nu arearomă...– Bine dar sunt mere ce se coc abia acum, sescuză el. Cum ai vrea să fie?În loc să-i răspund i-am oferit unul din puţinelemere ce le mai aveam. Îl răsuci pe toate feţele,îl mirosi ca un cunoscător, îl cântări în palmă şispuse:– Pare o specie de Parmen Auriu dar nu suntsigur. E din recolta anului trecut, fireşte, dar eperfect păstrat, nu are creţuri, nu e deshidratatde parcă ar fi fost cules ieri.Muşcă apoi din măr, mestecă miezul cu aerulpe care şi-l iau degustătorii de vinuri, mirosicoaja pe care o scuipase în palmă şi după olungă pauză spuse rar:– Nemaipomenit! Extraordinar! Nu cred că ex-istă în lumea asta ceva mai bun. De unde aimerele astea?I-am răspuns cu dezinvoltură:– De la o fermă de mere, nu departe de fermata.– Trebuie să-mi dai adresa... mă duc acolochiar acum. Am să cumpăr o sută sau o mie depuieţi şi îi sădesc în livada mea. În câţiva aniam să scot mere de-astea cu tonele.– Adresa nu o ştiu dar pot să-ţi explic cumajungi acolo.Mi-am dat seama îndată că Tăceam o mare in-discreţie. Totuşi, mi-am zis, Mihaela îmi spus-ese că au nevoie de bani şi că vând mere. Dece n-ar vinde şi puieţi? Şi apoi, pentru

Ignătescu vizita la ferma Mihaelei ar fi pututavea o importanţă decisivă. De ce să nu-l ajut?În plus, ca fermier - i ca vecin, ar fi putut fi defolos celor două femei ce păreau atât de nea-jutorate.– Explică-mi, ce aştepţi?– Cu o singură condiţie. Ferma e ţinută de douăsurori gemene care m-au rugat să nu spunnimănui nimic despre merele lor. Totuşi în ul-timii ani am aflat că au nevoie de bani şi căvând mere în cantităţi mari. Am văzut odatădouă camioane încărcate vârf plecând deacolo. Rugămintea mea e să nu le spui că măcunoşti, să nu cumva să le spui că ai aflat de lamine de ferma lor. Le spui că ai trecut întâm-plător pe acolo, ai văzut livada, casa, si, cavecin, ca fermier, te-ai oprit să le dai bună ziua.– De acord. Nu le spun nimic. Vrei să jur?L-am lămurit în câteva cuvinte.– Şi-apoi, pe drumul care duce la biserica arsă,să ştii că nu e nici o biserică, nici arsă nicinearsă. O fi fost cândva pe acolo vreo bisericădar acum nu mai e. Pe locul acela s-a clăditferma despre care vorbim. Treci printr-o pădurede fagi plantată de curând, urci o pantă uşoarăşi când ai ieşit din pădure, pe dreapta, e o casăjoasă, înconjurată de brazi. Acolo locuiesc celedouă gemene cu fetiţa uneia din ele.– Ceva nu se potriveşte, spuse Ignătescu. Eadevărat că pe drumul ce duce la biserica arsăn-am mai trecut dă mult, prefer să ies înşoseaua principală, dar în câţiva ani nu seputea să crească acolo o livadă despre care sănu fi auzit. În orice caz, plec...Spre seară Ignătescu mă cheamă la telefon.Era furios la culme. Mi-a spus că mi-am bătutjoc de el, că biserica arsă era tot acolo, că în-trebase pe la fermele vecine, că toţi au râs deel şi că nu se aşteptase din parte mea la oglumă atât de proastă. Să nu mă mir dacă deazi încolo nu mă mai cunoaşte. Am încercat să-i spun câteva cuvinte dar a închis telefonul.Am adormit târziu în noaptea aceea iar a douazi de dimineaţă, cuprins de remuşcări, am por-nit cu maşina spre ferma Mihaelei. Plouamărunt, drumurile erau pustii şi mă simţeam

Destine Literare 29

singur într-o lume antipatică şi ostilă. Amstrăbătut pădurea de fagi, am ieşit din ea şi amdescoperit ruinele bisericii arse, pe dreaptadrumului, acolo unde ar fi trebuit să fie şi undefusese, Tară nici o îndoială, ferma Mihaelei. Numai era acolo nici pâlcul de brazi, nici livada,nici casa, nici cele două Mihaele, nici Angelica,ci doar un vast câmp necultivat, năpădit despini şi de urzici. Ruinele bisericii se profilau penorii cenuşii din care se cernea ploaia măruntăde toamnă.Am coborât din maşină, am dat târcoale bis-ericii cu ziduri negre, apoi m-am aşezat pe o pi-atră şi am plâns.Au trecut mulţi ani de-atunci. În fiecare toamnă,prin Octombrie când se culeg merele, măduceam la biserica arsă şi mă plimbam printreruine cuprins de tristeţe. Încercam să măamăgesc spunându-mi că totul nu a fost decâto închipuire, un vis absurd, dar sentimentul căpierdusem pentru totdeauna ceva ce îmi aparţi-nuse în viaţa reală, nu mă părăsea. Suntemvictimele propriilor noastre acţiuni, mă gân-deam. Facem un gest sau spunem un cuvântsau refuzăm un îndemn şi deslănţuim astfel unşir de întâmplări fatale, care nu ar fi avut locdacă acel cuvânt nu ar fi fost rostit. Ruinele bis-ericii arse erau ruinele fericirii mele pierdute.Şi totuşi zidurile acelea negre, exercitau asupramea o ciudată atracţie. Vedeam în închipuirebiserica plină de credincioşi, auzeam cântărilepreoţilor şi simţeam în nări mirosul lumânărilorde ceară ale căror flăcări sfioase tremurau înfumul de tămâie. Unde erau rugăciunile ce serostiseră acolo, izvorâte din inimi cuvioase?Câte rânduri de credincioşi au recurs oare laajutorul divin? Cui le-au fost oare răsplătitefaptele bune şi câţi şi-au ispăşit păcatele princăinţă şi prin rugăciune? Iar eu? Cine şi în cescop mă adusese acolo în acea duminică dupăamiază de mult trecută, ca să-mi dezvăluiepentru o clipă existenta unei alte lumi? Eramun om ca toţi oamenii, Tară merite deosebite şiTară păcate prea grele. De ce tocmai mie să-mifi fost hărăzită acea miraculoasă viziune a uneilumi ideale? Şi care era rostul meu în această

întocmire de întâmplări? Nu eram oare victimaunei teribile farse născocite de cine ştie ce zei-tate răzbunătoare ?Cu timpul vizitele mele la biserica arsă au de-venit mai lungi şi mai dese. Uneori zăboveamacolo ore întregi, aşteptând, nici eu nu ştiam cesau pe cine, dar cu o vagă speranţă că într-obună zi, într-o toamnă sau într-o primăvară,peste un an sau peste zece, îmi voi regăsi lin-iştea. De obicei mă aşezam pe marginea dru-mului, cu spatele la maşină şi aveam astfel înfaţă zidurile bisericii iar dincolo de ele câmpianesfârşită şi pustie. Dar într-o zi, înainte de aieşi din pădurea de fagi, maşina mea oftă dedouă-trei ori şi se opri. Am coborât înciudat. Amridicat capota Tară prea mari speranţe, ştiindcât de nepriceput eram în ale mecanicii şinemulţumit că motorul mă părăsise atât deaproape de ţintă, când deodată în spatele meuo voce de copil spuse:– Ţi s-a stricat maşina?M-am întors brusc. O fetiţă de 6-7 ani, cu părullung, blond, ţinând în braţe un iepuraş alb, măprivea zâmbind.– Pe mine mă cheamă Angelica, pe tine cumte cheamă?

Eugen Giurgiu

Destine Literare30

Deux êtres d’exception, nés presque à l’antipodel’un de l’autre, eurent part d’un même sort ingratet d’une fin pareillement funeste. Par contre,leurs œuvres sublimes les ont autrement réunis,en les portant au sommet de l’art le plus sublimeentre tous : la Poésie. Or, ces deux Pharesavaient été, de leur vivant, mal perçus par uncertain être qui leur fut le plus proche : Nelligan -par son père naturel ; Eminesco - par son par-rain littéraire. Tous les deux en furent conduits àl’hospice comme s’ils étaient fous, ce qu’ils nel’ont pas été. Et comment ? Par un abus de pou-voir. Par une machination ; par une mise enscène préméditée. Aussi les soi-disant pro-tecteurs ont – ils témoigné en faux sur le mau-vais état de santé mentale de leurs victimes. Prisau piège, tous les deux se sont soumis à un ver-dict qui fut, pour chacun d’eux, une condamna-tion camouflée, à la mort.

Ces deux poètes incompris, ces mal-aimés,quoique reconnus par leurs amis intimes comme

étant en bonne santé et n’ayant fait de tort à per-sonne, furent mis à l’écart de la société, chacunde son côté, par quelqu’un de non autorisé. Enfait ils furent séquestrés dans une institutionéquivalant à une prison, dont ils n’allaient plussortir vivants. La rupture forcée du monde leur avalu la mort, d’abord morale, sociale et, finale-ment physique, survenue au lieu même de leurinternement.

Nelligan et Eminesco ne se sont jamais rencon-trés. Ce qui les a réunis, par delà le temps et l’e-space, fut le trésor de la poésie immortelle qu’ilsnous ont léguée, d’une hauteur d’espritgrandiose, qui s’est exprimée par deux plumesmiraculeusement jumelées. Or cette interférenceconstitue l’aspect moins connu, dont je m’évertuede démontrer l’évidence, en épargnant à la foisaux Lecteurs les entraves inhérentes de lalangue et de la distance.

Eminesco et Nelligan on fait couler beaucoupd’encre au sujet de leurs œuvres, mais jamaispar rapport de l’une à l’autre. Néanmoins ce sontdes créateurs de valeur universelle qui se situent(toute proportion gardée) au sommet de l’échellequant à la valeur littéraire, voire parmi les plusgrands virtuoses du verbe et du vers. De nosjours, les nations et les peuples auxquels ils ap-partiennent les glorifient comme des figures deproue et ils sont devenus leurs emblèmes.Comme poètes ils ont écrit ce qu’il y a de mieuxdans la langue respective. Aussi sont-ils consid-érés comme des ambassadeurs auprès desautres peuples, pour la beauté et la valeur in-trinsèque de leurs œuvres, qui font à présent par-tie du patrimoine mondial. Tandis que dans leurtemps, comme êtres humains, tout en se don-nant corps et âme au travail de création, cesdeux poètes ont tout perdu, jusqu’à l’honneur , etils n’ont rien obtenu, pas même les redevancesde leur droit d’auteur. Nous ne pouvons que con-stater l’étrange similitude de leur destin at-

Destine Literare 31

É m i n e s c o e t N e l l i g a n - prémices d’un essai comparatif -

Ionela Manolesco / Montréal, mars 2008

teignant les limites du tragique.

Mais n’y a-t-il pas, entre les deux, d’autresressemblances encore que celles de leur finatroce? Si ! La précocité mentale, la beautéphysique, la fréquence de l’école buissonnière -contrecarrée par une hyper information d’autodi-dactes, de préférence humaniste, puis le choixdifficile de leur amie de cœur comme de leurmuse altière, transposant une femme idéale maisinaccessible ; puis une égale témérité, cella detransgresser les limites de laforce de travail et de vaincrel’impossible sur un plan créatif,le même perfectionnismeformel dans le choix des en-traves prosodiques, dansl’escalade de l’infranchissable,en atteignant le record poé-tique, par la profondeur dusentiment, la hauteur desidées, la richesse de la langueet la perfection du style.

Comment ne pas apprécierleur approche tempéramen-tale ? Je présume qu’ungraphologue, comparant leurssignatures, pourrait se tromperde personne car, quoique dif-férentes, celles-ci lui sem-bleraient tracées de la même main ! De surcroît,leurs noms se ressemblent phonétiquementaussi, dans la mesure où ils constituent, l’un pourl’autre, l’anagramme!

Que dire encore en matière de leur portrait ?C’est, pour chacun des deux jeunes hommes, lependant de l’un par rapport à l’autre ! Même re-gard franc ; même menton volontaire. Posées àcôté, leurs photos se répondent. Eminesco etNelligan se ressemblaient effectivement, par labeauté du visage, la richesse de leur chevelure,la hardiesse de l’allures. Plus tard, ils n’allaientnon plus différer, sinon par rapport à eux-mêmes:; à voir leur calvitie précoce ; la moustache touf-fue, masquant l’amertume ; ces yeux hagards etces joues bouffies avant l’âge, trahissant plutôt

les traitement de choc qu’ils avaient subis..

Deux poètes maudits, en somme, comme tantd’autres « Hommes Romantiques? Oui, sii l’onveut bien. Mais encore deux créateurs torturés,restés au fond de l’âme des adolescents, telsqu’ils furent aux temps de leur début précoce.Nelligan devint poète à seize ans. Éminescoavait publié au même âge son premier poème.Nelligan adorait sa mère. Aussi la premièrefemme dont il s’est épris, fut la meilleure amie de

sa mère. À son tour, Émi-nesco vénérait la sienne.Il s’est voulu auprès d’elledans la mort, comme il l’asouvent écrit. À celle-là iladressa un même sonnetqu’à sa bien-aimée. Ilimaginait s’en aller vers latombe en ayant à côté,sur la même civière, sabien-aimée. Néanmoins ilvoulait que, à son chevet,au lieu de monumentfunéraire, soit plantée unebranche empruntée ausaule pleureur qui veillaitla tombe de sa mère, nonavant que le plant ne soitarrosé par la même amie,de ses larmes…

Éminesco et Nelligan ? Deux bardes d’Amour,également éconduits dans la vie, par l’ amie decœur. L’amour pur reste le même, mais en re-vanche, ils en métamorphosent l’ objet réel, touten le surélevant jusqu’à une muse idéale. Celle-là devint, pour un Éminesco - une princesse duMoyen âge ou une déesse antique et, pour Nel-ligan - une reine intangible et toujours jeune,restée au même âge, resté un éphèbe ; unemuse provenant du lointain, à la chevelure d’oren cascades (tout comme celle du poète Emi-nesco) mais portant un nom allemand, d’autantplus identifiable, par nous, à la souveraine d’unpays dont il divulgue en toutes lettres le nom : laRoumanie…La dame faisant l’objet réel de leurtransfert idéal en muse poétique, se confondait

Destine Literare32

à l’archétype de beauté de leur temps, qu’ilscomparèrent, tous les deux, tantôt à un marbre(de Paros), tantôt à une toile du même Correg-gio.

La parenté , à la fois de l’infortune que de l’élé-vation, par l’inspiration, des deux poètes, meparut d’autant plus surprenante, étant donnéqu’ils fussent fort éloignés l’un de l’autre dans l’e-space (et, tant soit peu, dans le temps). Ils furentet restèrent deux étrangers l’un de l’autre, qui nese sont jamais vus, ni influ-encés. Or, leur similitude in-contestables et de tout ordre,ne pouvait pas me laisser in-différente, étant donné quej’écris en français seulement,tout en ayant le roumaincomme langue maternelle, etque j’agis comme recher-chiste, poète, traductrice etessayiste, me penchant enpriorité sur les « poètes mau-dits ». Leur mauvaise fortune,de même que leur sort fa-tidique m’ayant capté l’intérêt,je me suis consacrée à l’étudede leurs œuvres, à travers lalecture parallèle.

J’ai relu à fond Nelligan, aprèsavoir repris, analysé et traduit en vers, duroumain au français, les poèmes de Mihaïl Émi-nesco. J’ai enregistré leurs convergences surune aire bien plus étendue qu’on ne le croyait au-paravant et ne se basant pas seulement sur leMadrigal de Nelligan, pièce identifiée commeétant un hommage à la reine de Roumanie, lepays de l’autre et qu’il avait nommé en toutes let-tres.

J’ai donc étayé le parallélisme surgissant entreles deux poètes, et je l’ai communiqué verbale-ment en grand, au public montréalais, chaquefois que j’étais invitée d’en parler, dans les cir-constances festives mentionnées. La premièrefois lors de l’évènement initial, voire à l’occasionde la double inauguration, en 2004, de la statue

en pied du poète Éminesco, tout comme du lieuoù celle-ci fut érigée à Montréal, nommé depuislors «Place de la Roumanie ».

Ma dernière prise de parole au même sujet futcelle du 15 janvier passé, lors de la réunion in-terculturelle au même endroit en l’honneur dupoète roumain (né le même jour de l’année1850). Alors le nom du poète Nelligan vintcomme toujours sceller mon allocution double-ment mémorielle. Le nom de la Roumanie, ac-

cordé à la Place, y fut ainsihonoré pour la quatrièmefois. La statue en pied dupoète Eminesco érigée là,au cœur de la métropole,n’est pas loin des lieux quefréquenta Nelligan de sonvivant, quand il s’en allaitvisiter ses amis poètes de-meurant sur les rues SaintLaurent et Saint Denis, nides cafés pittoresques à laparisienne, bordant le CarréSaint Louis, où il s’attardaitavant de rentrer chez lui,rue Laval, non loin du belédifice qui, de nos jours,abrite l’Union des Écrivainsdu Québec.

Ce qui me justifie en général d’associer les deuxpoètes, à part leur vécu similaire, fut leur évolu-tion typique au Romantisme, qui les a englobétous les deux avec un léger décalage, puis auSymbolisme, où Eminesco fait figure deprécurseur, tandis que Nelligan y entra de pleinpied. Voilà le climat culturel du temps qui les adétermines et réuni aussi, lorsque tout ce quiémanait de Paris semblait de bon ton, en biencomme en mal, voire que la « folie », comme « labohème » avaient partout prise. Dans unepareille perspective, les mythes moyenâgeux dela « princesse lointaine » et du « poète maudit »revenant à la mode, gare à ceux qui s’en sont en-goués.

Les Symbolistes furent encore moins sages. Bon

Destine Literare 33

nombre de poètes, dont les plus grands, tels Ver-laine, Baudelaire et Rimbaud, suite à des excèsde toute sorte, sont passés de plein gré par lapsychiatrie. Ce ne fut pas le cas de nos deuxpoètes, qui ne pensaient même pas arriver là,pour un simple surmenage. Il ne l’ont ni voulu, niagréé. Cette solution extrême leur fut imposée deforce. Ils eurent malheureusement part, l’uncomme l’autre, d’une incarcération camouflée (telest le mot juste) par une telle hospitalisation, àlaquelle personne ne s’y attendait. La mélancoliequi hantait leurs vers ro-mantiques n’avait rien encommun avec le syndromedu même nom.

Si Eminesco part de la tristeréalité vécue, pour s’env-oler vers un idéal intangi-ble, Nelligan, de son côté,n’ayant presque pas vécu,mais seulement survécu aucours des longues annéesd’internement, couvrant lestrois quarts de son exis-tence- pour suppléer cevécu, il l’a conçu à traversla nourriture spirituelle quelui offrait la lecture despoètes préférés. Il prenaitces derniers commerepères, tout en créant uneœuvre originale et unique, la sienne. Aussi sapropre poésie devint-elle encore plus prenante,car elle déclenche en nous des échos multiples,suggérant le dialogue intime permanent, entre luiet ses Phares, choisis en fonction d’une hauteurqui correspond à la sienne.

Soit ; la bohème jumela encore d’autres poètesromantiques, mais pas à ce point-là. Entre Emi-nesco et Nelligan, les liens se tissent pour nousde façon bien plus complexe. Pour les atteindre,il ne reste qu’à franchir les barrières de la langue,et qu’à préciser leurs correspondances. C’estdans ce sens que ma contribution se rendnécessaire. C’est pourquoi je me propose d’endéfricher le terrain. Pour dégager de sa gangue,

au profit du Lecteur, cette pierre précieuse, unesymphonie de variations sur les mêmes thèmes,que donnera la lecture en parallèle des poèmesqui se répondent, en l’accompagnant par l’ap-pareillage critique de rigueur. Je suis censée dele faire, pour palier au fait que, sans cela, lagrande poésie risque d’être, tantôt intraduisible,tantôt insaisissable. La traduire et l’élucider, c’estla re-écrire.

J’accorde une grande importance à la conjonc-tion de ces deux étoiles,l’une de jour, l’autre denuit, qui n’en font qu’uneseule : Hypérion. Unmythe qui se reflète dansla poésie d’amour de cesdeux troubadoursanachroniques. Il y a eu,dans leur vécu, un facteurcommun, un personnageréel, qui en a fait le traitd’union. Pour le faire saisir,j’inviterais le Lecteur à unspectacle virtuel, mettanten scène des person-nages historiques, formantun quartet de poètes,groupés par couples re-liés à un solo.

D’une part Èmile Nelligan- l’enfant prodige, poète épris d’une aînée,Robertine Barry ou Françoise, la femme de let-tres, journaliste, amie des poètes qui sympathiseavec son admirateur, à la manière de Lucile et deChateaubriand. D’autre part Michaïl Eminesco,redevenu pour la circonstance le jeune qu’il futjadis, déjà consacré comme poète, épris de soncôté d’une Veronica Miclé, poétesse à son tour,mais reculant, étant une femme mariée. Puis, endehors de ce quartet, une voix en solo, celled’une femme par dessus la mêlée, personnageprivilégié, dont les attraits ( la beauté, la culture etla célébrité) sont contrecarrés par un facteurparalysant : le sceptre.

Cette femme poète n’est pas une mortelle du

Destine Literare34

commun. Elle s’éloigne par le haut, étant unealtesse royale : notamment Élisabeth I- ère deRoumanie, alias Carmen Sylva. C’est la reine laplus intangible, du royaume le moins accessible,parce que le plus lointain de l’Europe. Autant deraisons pour l’enfant exclu, Nelligan de la choisircomme muse inspiratrice. Toutefois, attention,pas comme elle l’était à ce moment-là, une vieilledame, mais comme elle avait été au début deson règne, lorsque le poète Eminesco n’étaitqu’un enfant en bas âge et que celui qui seraÉmile, n’existait pas encore.

Malgré cette énorme distance hiérarchique, Em-inesco l’a connuepersonnellement.Or celle-ci, mêmeen dépit du trône,lui octroya sa hauteprotection.

La reine CarmenSylva lui avait con-fié, comme aumeilleur des poètesde son royaume,une tâche de confi-ance. Eminescos’est rendu utile àla reine poétesse,et comme poète, etcomme un érudit connaissant parfaitement lalangue allemande, et comme traducteur. En re-vanche, elle devint plus tard sa bienfaitrice, maisà son insu. Car autrement il n’aurait rien accepté,lui venant de la part du trône.

Carmen Sylva , que vénérait de loin le poète Nel-ligan était lue, connue et admirée partout dans lemonde. Ses portraits figuraient dans tous les ma-gasines huppés de l’époque. Elle était consid-érée en Occident comme la plus remarquablesdes femmes - auteurs de son temps. Ceux quil’attestent furent des écrivains notoires commePierre Lotti, Mark Twain, le président ThéodoreRoosevelt, Edgar Poë, Bernard Shaw et tantd’autres personnalités illustres, qui l’ont connue,visitée, cultivée, lue et beaucoup appréciée dans

leurs écrits.

Eminesco avait ses raisons de s’en tenir à dis-tance et d’éviter la Cour, tout en admirant lareine. Il avait déjà refusé, pas seulement l’aide,mais encore tout autre soutien financier proposéd’en haut, et même la rémunération pour la col-laboration en tant que traducteur adaptateur, del’allemand vers le roumain, de certaines Allé-gories versifiées de la reine, dédiées par celle-cià l’Amour. Carmen Sylva les avait rédigées en salangue maternelle, pour les faire ensuite publieren version bilingue, dans un Almanach roumain,édité par Eminesco.

Carmen Sylva allaitpourtant l’aider àson tour de ses pro-pres fonds, à l’insudu trône, en luipayant les fraisd’hospitalisation enclinique psychia-trique privée, puisen lui offrant desvoyages de rémis-sion à Vienne et àVenise. Elle l’avaitfait de sa propre ini-tiative, pas en di-rect, mais par

l’intermédiaire du ministre de la culture, qu’étaitdevenu le chef de l’École littéraire ainsi que dela revue des « Propos (rom. : Convorbiri) lit-téraires », le même personnage qui fut le mentordepuis toujours du poète Eminesco, puis le pro-moteur de ses écrits et, en fin de comptes, sonpropre éditeur, le fameux Titu Maïoresco. Il n’em-pêche que cette même personne, le parrain oule père adoptif du poète, ne joue, auprès de Em-inesco , le même rôle de bourreau, que jouaauprès de son propre fils, le vrai père d’ÉmileNelligan.

Le poète Nelligan allait connaître la poésie d’Émi-nesco et le scandale de son internement l’a tou-jours par Françoise, qui en était mise au courantdes intrigues de château dont se plaignait Car-

Destine Literare 35

men Sylva , dans ses lettres à elle et à l’écrivainPierre Loti. Elle aussi en souffrait de ces mani-gances lui créant des préjudices, dont elle faisaitl’objet, de la part de ses dames et demoisellesd’honneur, qui attisaient la jalousie du monarqueet l’éloignaient de bien des amis précieux.

Quant au jeune Nelligan, sa communioncérébrale avec le poète Eminesco tombé en dé-suétude, lui fut incitée toujours par Françoise,sa propre « sœur d’amitié » ; sa protectrice à lui,par les contacts édifiants qu’elle avait établis àParis parmi les gens de lettres. La femme de let-tres et journaliste réputée qu’était devenueRobertine Bary, ne renia jamais son « filleul », lepoète, déchu à son tour, Émile Nelligan. Elle luifit part des trésors de sa bibliothèque. Parmi ceslivres, on signale la version française d’une au-tobiographie, où Carmen Sylva évoquait, nostal-gique, son adolescence à seize ans et samétamorphose, quelque peu après. C’est dansla version anglaise du même livre, que j’ai moi-même remarqué un détail, aussi menu querévélateur : la vignette en forme de rose, uniqueornement que porte sur sa couverture le livre re-spectif.

Le volume qui est relié en vélin, contient le «Journal » de la reine, paru dans sa version enanglais, paru aux États-Unis et diffusé auCanada. La couverture portant le titre, comprendun seul ornement en couleurs, comme un vitraild’Art Nouveau allemand, figurant un bouton derose stylisé et muni d’un minuscule pendentif enforme de cœur. Cela suffit à Nelligan pour fab-uler, en le voyant, et l’identifier à l’auteur du Jour-nal, la reine roumaine dont le portrait éblouissanten couleur l’accueillait en frontispice, à l’intérieurdu volume. Le poète allait dédier, sur le plan del’Absolu, à la jeune fille de seize ans, qu’avait étéjadis la reine écrivain. un poème sentimental, quilui fut inspiré, comme je dis, par cette rose fac-tice, figurant en cloisonné sur la couverture re-spective. Et ce poème n’est autre que le fameuxMadrigal en forme de double quatrain, ou dehuitain, que voici :

J e s a i s l à – b a su n e V i e r g e R o s e

« Je sais là-bas une vierge roseFleur du Danube aux grands yeux douxÔ si belle qu’un bouton de rose

Dans la contrée en est jaloux.Elle a fleuri par quelque soir pur,

En une magique harmonieAvec son grand ciel de pâle azur :

C’est l’orgueil de la Roumanie. »

Pourquoi l’orgueil ? Pour la beauté de CarmenSylva, pour celle de son âme généreuse.. Pour larenommée de son œuvre, dont elle augmenta leprestige du royaume. Or le Madrigal ne fut pasle seul poème que son plus jeune et plus éloignéde ses admirateur lui dédiait, avec son cœur.Émile Nelligan s’est mainte fois inspiré de la fig-ure de Carmen Sylva ; de sa blonde chevelurequi frisait, son germanisme, son répertoire mu-sical.

Nelligan a d’ailleurs récité le Madrigal à toutdébut de sa carrière, à l’ouverture de la soirée in-augurale au Château Ramezay, de la Sociétépar laquelle il fut coopté. Ce poème fut transcrit,d’après la copie autographe sur une feuillevolante, dans le journal intime de José Melançon.Ce huitain célébrait la beauté de la reine Éliza-beth de Wied, épouse de Carol de Hohenzollern,roi de Roumanie. La reine écrivait sous le pseu-donyme de « Carmen Sylva » (signifiant en latin« le Chant de la Forêt »). C’est la reine qui fit con-naître à Robertine - alias Françoise, les vers dupoète roumain Michaïl Eminesco. Il est possibleque, d’une façon ou d’une autre, Nelligan ait belet bien lu, ne fut-ce qu’en traduction, les poèmesde Michaïl Éminesco.

Mais qui fut la femme réelle que Nelligan substi-tua, en fin de compte, par cette Carmen Sylvaimaginaire? Personne d’autre que sa formatriceFrançoise en personne. Le jeune Émile s’étaitépris de cette femme émancipée, belle, im-posante et cultivée. Plus âgée que Nelligan,Françoise était issue du même genre d’allianceque le poète, provenant elle-même d’un père ir-landais et d’une mère canadienne française.Émile, tout en étudiant chez les Anglais aussi,

Destine Literare36

avait opté pour la langue de sa mère et ne parlaitl’anglais qu’un jour par semaine, lors de laprésence, au sein de la famille, du pèrevoyageur.

Il adorait sa mère. Il ne reconnaissait pas unpère qui méprisait son choix p irréversible d’êtreun poète. Il désespérait de la platitude des pro-grammes scolaires quant il en avait un, mag-nifique, qui l’absorbait C’est d’ailleurs toujoursgrâce à sa propre mère qu’il échappa à l’oppres-sion du père et au marasme familial, en s’ap-prochant de Françoise. Sa mère avait adoptécomme lecture courante le journal « La Patrie »,auquel collaborait Robertine Barry, aliasFrançoise..

La mère de Nelligan recommanda son filscomme poète, à la journaliste devenue entretemps son amie. Mais Émile s’était déjà épris decelle-ci , en regardant une photo d’elle, que pub-liait avec des éloges, le chef de la « Revue na-tionale », J.-D. Chartrand. La renommée deFrançoise s’est répandue du Canada en EuropeOccidentale et à juste titre. Elle avait pris pied-à-terre à Paris, d’où elle voyageait beaucoup.

Dès sa rentrée à Montréal, imbue comme elleétait de romantisme et de symbolisme, elle devintla sœur de « charité » ou d’«amitié», du jeuneNelligan, dont elle allait conduire les premierspas, tout en l’aidant à évoluer dans le monde deslettres. À part cela, elle avoue l’avoir intimementconnu et lui avoir servi d’auditoire et de guide. Labibliothèque de Françoise contribua beaucoup àsa formation littéraire..

Cette amitié littéraire, selon le professeur PaulWyczynski (« Émile Nelligan – Sources et origi-nalité de son œuvre » ; Université d’Ottawa,1960) allait le marquer dans ses œuvres dedébut écrites à dix-sept ans seulement, parmilesquelles le poème composé en l’honneur deCarmen Sylva. Or, la femme écrivain de ce nom,la reine de Roumanie, avait voué à Françoise,pour ses mérites , une amitié durable, lors deleurs rencontres dans la Ville lumière, aux salonslittéraires qu’elles y fréquentaient.. Carmen Sylva

écrivait aussi bien en anglais et en français, quedans sa langue maternelle, l’allemand, maismoins bien en roumain.

Parmi les livres de Carmen Sylva, présents dansla bibliothèque de Françoise, comptait le volumediffusé à Montréal aussi, intitulé « Les penséesd’une reine ». Françoise entretenait une corre-spondance soutenue avec elle. Émile Nelliganaimait Françoise. Celle-ci lui résistait, car elle fai-sait le double de son âge. C’est alors que letransfert poétique a eu lieu et que Nelligan rem-plaça sa muse réelle par celle, imaginaire, qui futpour lui la reine lointaine. Non plus comme elleétait alors, mais comme elle avait été (à l’âge deNelligan).. C’est encore la jeune Gretchen touterose, toute blonde et aux yeux couleur d’azur,cette vierge de seize ans, dont il couvrira la reine.

Éminesco et Nelligan ; qui l’eût dit ? Car ils seressemblaient en profondeur, comme ils serassemblent dans nos pensées. La principale rai-son de cette association d’idées, n’est pasbasée sur une simple suite de coïncidences,mais par une prise de conscience de leursaffinités, allant du particulier au général. Quantau Romantisme qui les encadre, il explique enpartie le sort qui revient au poète de génie dontle poids, ou le « fardeau » saturnien, comme l’ac-cusait Villon, comble celui-là pour le terrasser,foudroyer, consommer. Cioran va postuler ceci,quant au destin tragique qui reviendrait, dit-il, àtout poète, au cours du périple vital:

« Il ne peut y avoir d’aboutissement à la vie d’unpoète. C’est de tout ce qu’il n’a pas vécu, que luivient sa puissance… Éminesco, le plus grandpoète roumain, est l’une des illustrations les plusprobantes de l’échec qu’implique toute existencepoétique. Sa vie n’est qu’une série de misèresaccompagnées par le pressentiment de la folie…Ce ne sont que les médiocres qui ont une vie…et, si l’on a inventé les biographies des poètes,c’est pour suppléer la vie inutile qu’ils n’ont paseue » (Émile Cioran, « Exercices négatifs »).

Il y a là une boutade ; un sourire ; de l’orgueilaussi, chez Émile Cioran. Le philosophe

Destine Literare 37

ténébreux qu’il fut, s’approprie en catimini le des-tin malheureux d’Éminesco, en visant tous lespoètes à la fois. Or, si on remplace dans la cita-tion ci-dessus, le sujet Éminesco par la personnede l’autre, à savoir par le plus grand poètequébécois, Émile Nelligan, il aurait raison ; maispas autrement.

On va m’objecter, j’en conviens, que cephilosophe a eu raison de généraliser ainsi, vuque tant d’autres génies sont devenus fous paramour et que, pour la plupart, bon nombre en ontpassé par l’asile. Mais dans le cas de nos deuxpoètes, il y a ce vecteur qui leur est tout à fait par-ticulier et que Villon l’imputait, quant à son destinmalheureux, à Saturne…

Le rapprochement que j’avance, entre les deuxdestinées reste unique, par l’intensité culminantedu tragique. Reprenons le mythe de la «princesse lointaine » dont ils s’éprennent. Le casde « Hyperion » par exemple, chez Eminesco.C’est la dénonciation, par le poète meurtri d’unamour impossible, soit pour une divinité, soit pourla partenaire inaccessible. Pour Nelligan, aussi.Quoique livresque, cette similitude devient symp-tomatique, dans la mesure où la muse respec-tive s’identifie à une seule et unique personneinspirant les deux poètes à la fois.

Émile Nelligan fréquentait Françoise régulière-ment, au cours des trois années que dura leur li-aison, tant au siège de « La Patrie », qu’à sonappartement, situé à Montréal, rue St - Denis.Mais après cela, Nelligan n’allait plus existercomme personne civique. Il continuera cepen-dant de survivre, tout au long des quatre décen-nies à venir, lorsqu’il va s’enfoncer, comme dansun ultime refuge. Françoise allait reconnaîtredans son journal intime, lors de la parution desŒuvres complètes de Nelligan (1904), qu’elleavait été son amie intime et sa confidente ; songuide et son témoin permanent.

N’a-t-il pas accepté l’injuste internement et pro-longé ainsi, de plein gré, sa chère solitude ter-restre ? Mais que pourrait-il faire d’autre ? Sinons’accommoder, comme le clochard à son « bien-

être », au verdict de son père. Toutefois, d’autresl’ont contraint encore de s’y réduire. Sa mèreadorée, par exemple, qui ne le visita que deuxfois seulement, sur tout le parcours des quatredécennies, le temps que dura son hospitalisation.Il l’en accuse, non sans révolte, à la page datéedu 26 février 1897 (écrite il y a juste 111 ansdepuis) :

« En fait, nul n’entendait mon chant. Mais est-ceencore ‘chant’ ce cri de grisaille ? Au fond, ce quicontribue le mieux à la force des solitaires, aurang desquels leur silence me range, c’est qu’ilsn’ont pas d’image à préserver. Je suis franchi pardes accès d’espoir et rêve d’un grand œuvre.Mais pour qu’un tel œuvre se révèle, il lui fautd’être réclamé ou, du moins, reconnu, par ceuxmêmes qui s’en disent capables. En poésiecomme en toute chose, le vivant seul reconnaît levivant ».

Toutefois, quelques mois auparavant (en sep-tembre 1896), le poète avouait son désespoir : «Il m’est des temps d’exil que je nomme poèmeset par où seulement j’échappe au guet de messentinelles. Je me sens agressé d’insolitesprésences, en proie à l’action concertée de monpère… pour me faire entendre ‘raison’. Ma mère,ma complice d’antan, qui me poursuit de son si-lence ! Je fuirais vers des terres d’exil, qu’importe!... Je réalise que jamais je ne pourrais leur fairepartager l’enivrement du verbe qui m’arrache àce temps… Je suis parcheminé par tant de soif etperméable à tant de sources, qu’entre les deuxincessamment j’alterne (n. o. : entre le noir et leblanc). Et par cette alternance, je ne suis qu’illu-sion. Sauf en poème, où il est octroyé à ce fu-gace délié de faire enfin le plein. J’avoue parconséquent mon manque absolu d’intérêt pourtout ce qui n’est absolu ».

Conclusion

Ceci constitue l’extrait du début d’un projet, por-tant sur le livre que je vais publier sous le m titrede « Eminesco et Nelligan » ; un essai de littéra-ture comparée que je couve depuis 2004, lors dudiscours inaugural tenu le 13 septembre à Mon-

Destine Literare38

tréal, Place de la Roumanie, date qui coïncidaitavec le lancement du livre, dédié alors en exclu-sivité au poète roumain et intitulé : « Mihaïl Emi-nesco - poèmes choisis » dont je signait latraduction en vers, du roumain au français, avecprésentation et commentaires - 130 p. , édité parl’auteur et paru à Montréal en 250 exemplaires,ISBN2-98063-8-9.

Dans ce livre j’ai divulguais en annexe troisdocuments autographes, les deux premiers - dela main de Eminesco et le dernier, - de celle deBernard Shaw. Ces témoignages uniques attes-taient clairement, d’une part que le poèteroumain avait lui-même traduit en roumain pourla reine, dont la langue maternelle était l’alle-mand, deux des Allégories en vers de celle-ci, quiparures en version bilingue dans l’Almanach dela Jeune Roumanie pour l’année 1883.Dans undocument en fac-simile , je publiais une lettre deBernard Shaw, témoignant que celui-ci appréci-ait au superlatif, la poésie de Mihaïl Eminesco –qu’il a connue dans la traduction anglaise deSylvia Pankurst - .Le grand écrivain le considéraiten original aussi, comme « un vrai trésor depoésie , de rêve et d’alchimie du verbe ».

Nelligan aurait pensé de même, en le lisant tou-jours en anglais, langue par laquelle Eminescolui parvint, non sans les explications orales et lescommentaires de Françoise, édifiée au préalabledans ce sens par la reine Carmen Sylva, qui en-tretenait avec elle une correspondanceautrement que protocolaire.

Quant à la réaction plus qu’admirative de Nelli-gan devant la beauté de la reine et poète, l’amiede l’amie de sa mère, elle était largementpartagée et justifiée, mais personne ne l’avaitaussi bien décrite que lui.. Le lecteur peut s’enrendre compte en regardant la photo- portraitd’apparat que je donne ci-après. Le poème estun éloge authentique, et l’objet, une vraie reine.

L’identification en fut établie par le professeur del’Université d’Ottawa Paul Wyczynski, dans l’am-ple biographie qu’il a consacré à Nelligan.. AuChâteau Ramezay qui a jadis accueilli les

soirées mémorables de l’École Littéraire de Mon-tréal, se sont présentés entre autres, et lespoètes adolescents Émile Nelligan et JosephMelançon. Ils s’étaient liés d’amitié en étudianttous les deux au même collège de Sainte-Marie(1895-1897).

Nelligan publiait depuis 1895 déjà, des poèmesdont le madrigal « Je sais là-bas ». Ce poèmecompta parmi les sept autres, récités en 1897devant le jury de l’École Littéraire, par le poètede dix-sept ans qui en fut coopté comme mem-bre. Ce poème figure dans le volume des Œu-vres Complètes, publiées sous la direction deLuc Lacourcière aux éditions Fides en 1979, quis’en est servi de la collection Nelligan-Corbeil, oùfigurait ce poème de début de Émile Nelligan,transcrit par J. Melançon dans son journal intimelors de l’évènement, en février 1897.

Cet évènement relie indirectement Nelligan, au-teur d’un Madrigal où il loue Carmen Sylva, reinede Roumanie, et à une autre femme de lettres,sa « soeur d’amitié » Françoise, et implicitementà son « confrère » romantique Mihaìl Eminesco,qui a été l’humble servant de la même reine.

Or, ce sera toujours au Château Ramezay queles deux poètes vont se rencontrer, le nom deNelligan étant une fois de plus prononcé à côtéde celui d’ Eminesco, lors d’une exposition com-mémorative consacrée au dernier, réalisée parl’artiste et designer Marc Marinesco, architectede talent, pour Romfest, l’association culturellede Montréal dont il est le fondateur.

Ionela Manolesco Montréal, 26 mars 2008

Destine Literare 39

Ionela Manolesco « Villon, le Pet au deable »,

Repères

Auteur: Ionela Manolesco – écrivain et artistepeintre du Québec Canada, membre del’UNEQ et du CMAQ.Titre global : «Villon Le Pet au deable» Mon-tréal 2006-2008; Édition d’auteur / à tirages limité, numéroté etsigné. Étape actuelle et projet en cours.

- Classification - Littérature d’essai de dé-codage et de fiction littéraire / colportage his-toire scandaleuse / roman basé sur uneautobiographie implicite / et sur des archivesmises à jour // nouvelle traduction sélective dutexte poétique de référence / avec commen-taires et scolies // exploration du côté hermé-tique de Villon dans l’œuvre classique connue/ découverte du méconnu : / la Stéganographiepoétique du Chant figuré / et parodie de sespasquins, // Reconstitution, par la complétude,du roman perdu de Villon.

L’ilustration / in texte et hors texte, d’un «Pet audeable» de substitution, / une œuvre d’art vi-suel, créée et signée par l’auteur / évoquantune sorte de le Mutus Liber, ce que fut, de touteressemblance, le « Pet » initial, programmé parVillon.

- L’Auteur. I.Manolesco s’est déjà fait connaîtreen tant que traducteur et commentateur dupoète François Villon, tant au Québec et auCanada, qu’ en Roumanie, en France et auxÉtats – Unis. Elle a obtenu dans le passé, de lapart du Multiculturalisme Canada, deux aidesfinancières, dont l’une pour son écriture et pub-lication ; l’autre pour sa peinture et illustration.

-Le profil du créateur. / L’Auteur Ionela Manole-sco écrit et publié depuis toujours d’abord, enfrançais (poésie et essais). Elle est professeurde littérature française au 2e et 3e cycles, enaccomplissant ses études doctorales à l’Uni-versité Mac Gill, département de Français. Ses

écrits se distinguent par la nouveauté de l’ap-proche; l’originalité du contenu, la netteté de laforme, l’érudition sans pesanteur et l’humourimperturbable. Elle possède une vaste cultureet un style très soigné./- L’Artiste I.M. se définit,comme peintre - par l’expressivité du dessin etl’éclat de la couleur. Elle peint des toiles degrand format, des icônes sur bois et illustre deslivres. Outre cela, I.M. pratique la photo argen-tée et l’art à l’ordinateur.

-L’Illustration du « Pet » - I.M. s’y est littérale-ment surpassée en ampleur en créativité. Elley bat son propre record, quant à la force de tra-vail. Elle signe en exclusivité la partie visuelledu « Pet » qui comprend entre autres la com-position graphique et les couvertures, pourchacun de ses livres – ainsi que celle de leursmaquettes, la conception et le suivi de la réali-sation de ces livres, dont chaque page illustréeconstitue une création en soi.

-Structures et bilan. Le « P e t » intégral com-prend à présent deux paliers : les livres paruset ceux en cours de parution. La premièremoitié de la suite des livres de I.M. : « Villon, lePet au deable» vient de paraître en majeurepartie (les volumes qui la composent sont sor-tis de l’Imprimerie, de mai à octobre 2007. Laseconde moitié déjà rédigée reste à imprimerpar étapes, ce qui se fera au cours de, année,2008-2009

La place de l’écrivain Ionela Manolesco dansle paysage francophone, français, canadien etquébécois contemporain s’inscrit dans la relèvequ’elle représente, en dépit de son âge mûr, oujustement grâce à cella. Voir qu’elle en a eu letemps nécessaire de lui venir à bout. Le P e t,une Nouveauté avec N majuscule, ouvre lavoie à un nouveau genre de Livre complexe,ralliant la science à la fiction, le savoir au Jeu etla cryptographie à la prosodie. Il semble évi-dent que cet auteur a quelque chose à dire. Or,tout en venant d’ailleurs, ceci n’a pour autantpas diminué son ardeur; mais que dire, son

Destine Literare40

culte pour le français, qu’elle sert tout na-turellement et par vocation.

D ’ u n « Pet» à l’ a u t r e

Le Pet initial, disparu sans trace a, quoi qu’ondise, bel et bien existé. C’est Villon qui le dit.C’était un « roman » héroïcomique (soit la «

Chronique » de son temps, étalée à laPasquino) auquel François Villon attribuecomme titre le… surnom chrétien d’une Pierrelevée celtique de Paris, notamment « Le Pet »(en ancien français, comme en latin : « pierre»)-« au deable » (ou «qui va très loin»). Villonen fait un calembour et, d’unevraie pierre mouvante, celle deses ancêtres, il en fait un galet,celui de sa fronde virtuelle(l’écriture secrète) dont qu’il vajeter au nez du malin (Pou-voir). Le livre du Pet en étaitdonc un protestataire, donc ondevait le cacher.Cette œuvre de Villon, consid-érée à tort comme perdue,quelqu’un (I.M.) l’a retrouvéepar bribes, cachée en dessousde l’autre : l’écrit classiquemême.L’ancien Pet fait maintenantsurface, grâce à une dé-marche téméraire, celle quilance un nouveau « Pet». Unlivre qui pourrait crier à l’im-posture et à l’outrage. D’au-cun, même n’ayant pas luVillon, pourra bien suspecterson émetteur, d’en avoir fait uncanular. Loin de là, il s’agit d’une véritable dé-couverte, partant d’ un calcul des probabilités,vérifiée par une réduction à l’absurde, attestéepar l’analyse des données au cours d’ unelongue, longue recherche et traduite en pra-tique par un Simulacrum signé I.M., ou un nou-veau « Pet » qui restituait l’ancien. Or, la basesolide de la découverte n’aurait pas suffi pour

la reconstruction du tout dans son entier. Il au-rait fallu restaurer celui-là, chose impensable.Mais l’auteur I.M. avait plusieurs cordes à sonarc. Elle a entrepris sur le plan visuel une dé-marche sans précédent. À une exception près: celle des Carmina Burana sur celui musical,par la complétude.

I.M., l’auteur qui a écrit et illustré le présentLivre, offre au lecteur la restitution intégrale du« roman » perdu, en partant d’un Villon archiconnu (par trop peu de gens, hélas), pouraboutir à celui inconnu : un « Pet », rendu, parle-même, invisible.

I.M. y dévoile au Lecteur d’au-jourd’hui un côté insoupçonnéde l’œuvre du Poète, celui dumystificateur Maître Villon. CeLivre à tiroirs, le P e t, est l’his-toire d’une histoire « dont l’é-cho va très loin » (comme il dit)par rapport à son point de dé-part. Son « romanchevaleresque » (!) partait audébut de la divulgation (en-codée) d’un scandale estudi-antin qui l’a mis en vedette, enle faisant gâcher à jamais savie, mais suscitant chez lui, pardelà l’ Œuvre pathétique, testa-mentaire, exprimant son re-pentir- une autre, un journalintime revanchard, inscrit enCancellata sur la grille desmême vers, comme un JoyeuxCimetière de ses Légataires,ou une parodie de la Dansedes Morts. Car ce Mutus Liber,

programmé comme un Chant Figuré, puis dis-simulé par des jeux de mots, avait été conçupar Maître Villon en images virtuelles (lat.«Fig-urae agentes »), selon l’« Art de Mémoire»; sonlivre de chevet si souvent évoqué. D’où il asortun l’Art « Notoire » : le « Pet au deable » dontil était si fier. C’est lui qui le dit. Et alors, la Kab-bale? Un Notarikon,. Comment la saisir? À la

Destine Literare 41

rigueur, en créant ce nouveau Pet de substitu-tion, qui fait penser, sur un plan virtuel, à la re-constitution au complet et en trois dimensions,d’un complexe druidique en ruines, qui mettraen valeur les pierres levées d’origine, ainsi quel’effet astral obtenu, lors de l’équinoxe à prévoirpour l’an 2008! Comment? En bouchant artifi-ciellement les trous survenus.

L’auteur de la Restitution, Ionela Manolesco,est une experte en matière de Villon. Elle a, parmoments, ré- écrit le Pet. Pareillement à unarchéologue et un potier à la fois, dont l’undéterre et l’autre restaure un précieux vasebrisé. À lire et connue, une autre,… visualiserà la fois, ce nouveau Pet se conforme à lanorme de Villon, qui a créé dans le sein, d’uneœuvre d’Art de Mémoire, où la Poésie n’avaitrien à envier au Théâtre, puisqu’elle l’incorpo-rait.

L’Intêrët que présente la suite de Villon,… lePet.

Les domaines concernés : Bibliophilie du Livrecontemporain / celle du Livre d’ Art conjugué àla Poésie / du Beau livre !/ d’un Villon illustré àchaque page (graphisme, peinture, collage etart à l’ordinateur // Histoire / de la littératurefrançaise; / du XVe siècle / de l’ancien Paris;/mise en valeur des vestiges celtiques réhabil-ités du temps de Villon; // d’un Villon savant etcréateur de langue littéraire, sur un fonds sé-mantique fluctuant, dans un style imagé et enpuisant à pleins bras dans les langues et lesécritures secrètes, après les jargons et l’argent.Par ses commentaires et ses scolies, IM meten avant un Villon moins connu : le latiniste, ca-baliste, alchimiste, goliard attardé et Rhé-toriqueur précurseur, qui s’assume la charged’enrichir et fixer la langue littéraire, au momentoù le Moyen français oscillait entre l’ancien etle moderne, en matière de vocabulaire,prononciation et orthographe./Pris dans l’étaudes luttes intestines qui se déroulaient alors ausein de l’Université de Paris Villon se fait fort

d’en colporter l’Histoire scandaleuse. Or, c’estcela que révèle le « Pet », une fois dévoilé, hâ-tant ainsi le triomphe de la Renaissance. Bref,le « Pet » donne un nom au Code de Villon – etI.M. le brise en vertu des lois de la Stéganogra-phie.

- Genres littéraires :a) Fiction b) Histoire romancées c) Essai d)

Restitution, selon une nouvelle approche, celled’un hermétiste, sur tous les plans et par tousles moyens: / Traduction – transposition – in-terprétation - décodage - complétude et réécri-ture du « Pet » ( tel que le furent, par exemple,les anciens Carmina Burana et plus que cela).Restauration du « roman » de Villon, que l’onconsidérait perdu, mais que l’auteur I.M. aretrouvé en dessous du texte; e) colportage /d’histoire scandaleuse; de procès célèbres –de sa propre histoire. Le « P e t » de I.M. est ungenre à part; un Mixtum compositum de gen-res, cumulés dans une unité scripturale éclec-tique.

- Le Visuel :a) Jeu et invention des Figures concrètes, is-sues de celles de style chez Villon, program-mées dans l’abstrait et le virtuel qu’il propose àl’auteur décodeur et restaurateur à la fois parun code d’allitérations et par des jeux de motsadjacents, éclaircis dans ce sens pour la pre-mière fois, enrichis et mis en valeur par I.M.dans le de la sorte par l’auteur; b) illustrationen Chants Figurés, établie et créée par l’artiste,à partir du Cancellatum de Villon et impliquantles arts visuels qu’elle maîtrise ; c) dessin, col-lage, peinture, graphisme, photographie, mi-crographie et art à l’ordinateur; d) Le côté artimplique en outre, de sa part, la création, ma-nipulation et insertion de l’illustration, qui de-vient dans le contexte, soit emblématique, soitnarrative. Son emplacement rehausse la pagede sa valeur artistique. L’emplacement de laFigure est tantôt in texte, tantôt hors texte; e)L’illustration exploite aussi la lettre et les ini-

Destine Literare42

tiales des manuscrits de Villon. Elle met encoreen vedette, par la calligraphie - les ana-grammes, acrostiches et jeux de mots, repérésou redécouverts chez Villon / mais surtout ellefait revivre les vrais contemporains du poètepar des portraits en chants figurés donnantcorps à ses personnages familiers; f) L’auteurI.M. invente un Jeu créatif, unique par la Figu-ration, surgissant de l’hermétisme et convenantà la parodie caricaturale des personnages, parimages verbales chez Villon.

-Genres critiques et liensa) Interprétation approfondie et révélatrice destextes de base; b) décodage des textes en-cryptés et explication; c) Scolies des Figuresdes Carmina, appuyant la lecture raisonnée aupremier et au second degrés de son œuvreclassique, tel que stipulé par Villon;d) détection systématique du « roman »comique et pseudo chevaleresque du Pet audeable, en lecture seconde; e) fabulation illus-trée et décodée, émanant du discours clas-sique poétique, présentée comme un langageemblématique et soutenue par des scolies. f)Ce Livre est scandé comme une épopée bi-ographique visualisée comme les séquencesd’un film de ciné-vérité et le style, comme unJeu mental de performance et la lecture,comme un dialogue interactif.

Le CODE secret de Villon dans le ‘’Pet’’.

Un évènement réel autour d’une Pierre (lat.-petra /anc. fr.- p e t); une rébellion juvéniledirigée par Villon au Quartier latin autour duPet, devenu une humble borne depuis lesLatins, mais qui fut un fier monument propitia-toire soit une Pierre levée, aux temps desCeltes Gaulois- ;cette pierre de la mésententeentre les deux rives de la Seine et entre lesdeux Camps universitaires de Paris, ce fétichedisputé, enlevé, retourné redisputé puis briséen morceaux par la Police du Prévost, pourque cessent les troubles, voilà de quoi rendrel’écolier Villon un bouc émissaire jusqu’à la fin

de ses jours. Mais Villon allait devenir, grâce àsa plume aciérée, un Héraut d’armes clandes-tin, au service d’une France renaissant de sespropres cendres. Non sans avoir fait, dans saChronique cachée, la fresque de son temps,quand le Royaume du Lys sortait d’une guerreavilissante- tout en faisant de son destin ingratune épopée; de son exil immérité un tremplin,et du Pet de la rue au meme nom et l’actuelle« Baudroyer », un projectile bon à jeter, de safronde titanesque, au nez du Malin (ange de laMort ) qui le harcelait.

Aussi la clé du roman encodé de Villon secache-t-elle dans le titre à échos du susditroman. I.Manon est la seule à l’avoir retrou-vée. Elle va livrer au Lecteur ce Pet potentiel,dans la suite des livres « Villon, le Pet au de-able » (les règles du Jeu y comprises). L’origi-nalité, de inédit et de l’agrément.

I.M. met en valeur un sujet aride et une matièredifficile, qu’elle métamorphose en un Jeu intel-lectuel et créatif à la fois. Ce Jeu divertit, instruitet délecte à la fois le Lecteur, qui en est en-traîné par ce colportage, agrémenté d’histoirescandaleuse, qui éclaire tant de choses, àmoitié tues, par Villon. Car le Pet est l’histoirede l’Histoire, dans ce qu’elle a eu de plus vrai,mais, hélas - d’ indicible.

L’auteur I.M. renchérit sur sa découverte am-plement étoffée d’une « Stéganographie » lit-téraire chez Villon. Le Poète adopte un genred’écriture secrète qui lui est propre, misant surle jeu scénique imagé et sur l’authenticité desfaits. eau hermétique, poétique, alchimique,magique et parodique à la fois, portantvirtuellement vers une imagerie concrète, im-briquée dans un certain texte en vers,généralement le huitain ou la strophe, priscomme grille et subrepticement pointillée parune lettre – porteur, qui se promène comme surun écran Celle-ci n’étant signalée, au Lecteurcomplice, que par une allitération décelable;

Destine Literare 43

mais rendue aux autres imperceptible, fauted’absence intentionnelle de toute autre clé quel’imagination, et rien d’autre, pour deviner uncode d’accès qui se dérobe. C’est ce qu’a fait,le poète François Villon, sur tout le parcours deson œuvre classique, pour sauvegarder l’autre,trop anticonformiste, du Pet au Deable, qui n’asurvécu qu’en restant ce qu’elle est : uneénigme.

La Restructuration du Pet. Essai / Histoire etthéorie littéraire / Analyse de l’œuvre intégraleet en double du Poète./ Gloses et Commen-taires./ Découverte du C o d e secret qui cou-vre en partie le discours et l’écriture de Villon./ Mise en valeur de la portée théâtrale, à sub-strat comique, de son œuvre intrinsèque. /Mise en évidence de l’humour verbal et ludiquede tout Villon. / Étude comparative de Villonconnu – inconnu. / Mise en évidence de la fac-ture parodique de l’ Œuvre de François Villon./L’ancien Pet au Deable de Villon, le romanperdu; découvert et comme « ressuscité de sespropres cendres ». / Création d’un Livre originalet moderne en Carmina Figurata colportantavec désinvolture l’ancien, d’où est sorti unlivre savant et plaisant à la fois.La Restitution visuelle/- L’auteur allait parfairel’illustration de ces Chants, en partant desglyphes et graphèmes décelés sur la gille desvers, tout en analysant, au fur et à mesure,l’hermétisme intrinsèque de Villon./

Annotation - L’Original du Pet a existé de vrai.Mais il allait disparaître avant d’être diffusé.Personne ne l’a lu, à part lui-même et les deuxamis complices lui ayant aidé à le transcrire, il-lustrer, imprimer et cacher, ou subtiliser… Maistous les deux sont morts avant la disparitionstratégique du Poète. Le vrai Pet fut probable-ment jeté au feu, comme un grimoire faisantl’objet d’un autodafé. Acte vindicatif signé parses puissants détracteurs. Villon l’avait consid-éré comme un chef-d’œuvre; son trésor et safierté. C’était une chronique versifiée, trans-

posée par les soins de ses deux amis en «Carmina Figurata» puis « Cancellata». Unmiroir à alouettes reflétant le Paris de Villon.Une parodie originale d’un romanchevaleresque relatant les échauffourées duQuartier Latin, à cause de la Pierre de ce nomenlevée par les Écoliers à l’instigation duPoète. Villon voulait réhabiliter la Pierrepaïenne en chrétienne comme… monumenthistorique burlesque, et l’installer en haut de laMontagne Sainte-Geneviève, le jour même dela prise de Constantinople par les Turcs Ot-tomans…Or, les Forces de l’Ordre en voulurentautrement. La Pierre levée de ce nom (ou le«Pet») fut brisée par les Policiers du Prévôt;mise en menus morceaux et enfouie aux envi-rons de la rue parisienne de ce nom, pour quela discorde cesse.

L’ancien Pet au Deable lançait une écriture se-crète qui inaugurait la Stéganographie avant lalettre; un type d’hermétisme primitif quiprécéda, de quelques décennies seulement,l’invention de celle, intitulée de la sorte parl’abbé Jean de Trithème. L’Histoire de la Cryp-tographie à ses débuts mentionne celle lit-téraire : le technopaignon des poètes grecsanciens. L’abbé Trithème réinventa - tout enl’amplifiant et en lui attribuant une fonctionmagique - l’écriture secrète de la Stéganogra-phie. Or, dans la préface du livre de ce nom,Trithème avouait qu’il s’en était inspiré de l’artexquis de certains poètes illustres de sontemps. Assurément, Villon en fut un.

La suite des livres – albums : «Villon, le Pet audeable» de Ionela Manolesco couvre le corpusà quatre tomes d’étendue variable. Cette ré-partition méthodique reste tributaire à la struc-ture consacrée des œuvres complètes deVillon, dans la mesure où le Poète touche àl’hermétisme, d’une façon où d’une autre, surtout le parcours de son écriture classique.Aussi le «Pet» apparaît-il en plusieurs volumeset fascicules du même format ( 8.1/2 x11)paraissant tous sous l’égide du titre global, tout

Destine Literare44

en portant chacun en vedette un titre théma-tique particulier, qui lui confère une valeur ensoi, celle d’un livre quasi autonome. Ce « Pet »- œuvre de toute une vie – est en outre le fruitd’un projet d’envergure, parachevé au coursdes trois dernières années par un seulcerveau, qui l’a initié, dirigé la recherche,décelé le problème, trouvé la clé, rédigé, com-menté et illustré. L’inventaire qui suit, est enmême temps -le bilan du projet Livre; le Som-maire de la Suite - et la description des vol-umes. Les titres en sont répartis sur troispaliers a) livres à paraître (2008); b) - déjàparus (2007); c) - en cours d’impression (2007-2008).

Liste des volumes parus* et à paraître de laSuite du « P e t » de Ionela ManolescoMontréal, le 3 décembre.2007

-vol.hors-série (IM_(P-exe) « Le Pet au deablede Villon / Exemplum » 180p.ill. (paru en2006)*;-tome I (IM_ Vil. P I L.) « Le Pet (I) dans le ‘Lais’de Villon»; 280 p. ill. (prêt à paraître en 2008); - tome II (IM _ Vil.PJJ « Le Pet (II) dans ‘ le Jar-gon et Jobelin’ de Villon» 2 vols. 380 p. ill. (ibid.);-tome III (IM _Vil. P II I-T) « Le Pet (III) dans le‘Testament’ de Villon » en deux Parties : -(IM _ Vil. P III -T.1) « Le Pet (III.1) dans le ’Tes-tament’ de Villon» -1ère Partie /«Ubi sunt» /(ibid) 12 brochures en coffret / 340 p. ill. (ibid);-(IM _ Vil. P III-T.2) « Le Pet (III.2) dans le ‘Tes-tament’ de Villon » - 2e Partie : « La Paro-magie»** parue en 2007 (voir en bas de pagela description détaillée)**;-IM_ Vil. P IV- Bal. Aut.) « Le Pet (IV, B.1-16),dans les « Ballades Autonomes » (15 fasc.),300p._______________________________

*« La Paromagie ».Sélection des livresdisponibles, couvrant la partie III.2 du P e tdans le Testament de Villon, déjà parus à l’au-tomne 2007

Ionela Manolesco : « Villon, le Pet au deable »(P III,T2) IIM, ibid « Villon, Parodie et Magie » (A)46 p. ill.* IM, ibid « Villon, Parodie et Magie » (B)53 p. ill.*IM, ibid « Villon, Postface et Panoptique »83 p ill.*

IM, ibid « Le Code de La Langue desOiseaux» 35 p. ill.* IIIM, ibid «Villon et les dieux Celtes »107 p. ill.*IM, ibid «Villon :Chimères et Gargouilles »113 p. ill.IM ibid « À Paris sur les traces de Villon » 62 p. ill. IIIIM, ibid (Vil/Pet III,3) Brochures; Mtl, 2006* :

IM, ibid « Villon, Hérault d’armes » ………….29 p., ill*.IM, ibid « Villon, Le Code et La Licence »…. 27p., ill.* IM, ibid « Villon, Le Code / Complément et Épi-taphe...36 p.*

Ionela Manolesco Montréal le 12 décembre 2007

Destine Literare 45

Americanii au promis mari învestiţii în Ja-maica, voind să facă din ea oglinda americană aCaraibilor. Dar nu şi-au respectat promisiunea,învestind mai ales în construcţia de hoteluri şi tur-ism.Ne apropiem de Falmouth. Priviţi podul pestecare a sărit barca lui James Bond, pentru filmulcare s-a turnat aici. Coborâm să facem cunoşt-inţă cu unul dintre singurele locuri în care maiputeţi admira trecutul colonial al Jamaicăi. Yahman ? (de acord ?, O.K.?). Răspunsul de necon-testat pe care-l veţi auzi permanent şi peste tot,este : No problem. Locuitorii insulei trăiesc într-unritm lent, fără a-şi face griji pentru rezolvareaproblemelor; ei se lasă conduşi de soartă.Falmouth are un număr impresionant de edificiide influenţă arhitecturală georgiană. Numele deFalmouth i l-a dat un guvernator din secolul 18care s-a născut în localitatea cu acelaşi nume dinAnglia. In acel timp devenise un port importantpentru comerţul cu zahăr, rom şi sclavi. Eliber-area sclavilor, declinul industriei zahărului şi mai

ales apariţia vapoarelor cu aburi, i-au dat loviturade graţie, căci acestea nu puteau ancora în apelepuţin adânci ale portului.Oraşul e calm, cu o populaţie de numai 3000 delocuitori şi nimic nu mai aminteşte de trecutul luidinamic. Totuşi în centru sunt multe edificii colo-niale britanice acoperite cu ţigle şi construite pestrăzi paralele. Printre ele vedem fonderia pen-tru arme, închisă în prezent, rafinăria de zahăr,închisoarea, care a fost filmată în filmul „Papil-lon”, un rezervor de piatră pentru apa potabilăpompată direct din râul Martha Brae, lung de 40km, care servea la alimentarea împrejurimilor. Totce a mai rămas azi din acest rezervor este o fân-tână de 150 de ani vechime, care marcheazălocul. Apoi Palatul Justiţiei cu statuile celor doi fiiai reginei Victoria, Albert şi George, o bisericăbaptistă veche de 200 de ani splendid restaurată,şi care în secolul 19 a fost locuinţa lui WilliamKuibb ce a predicat pentru emanciparea sclav-ilor, şi alte biserici anglicane.Coborând spre mare, întâlnim impresionantastructură colonială Courthouse construită în stilgeorgian, cu o faţadă cu detalii fermecătoare.Nu departe se află o mlaştină de 3000 de acri, cutrei feluri de mangrove : roşie, neagră şi albă. Şiapropo de râul Martha Brae, ne povesteşteghidul, numele îi vine de la o vrăjitoare – că doarsuntem în plin ev mediu, timpul vrăjitoarelor –care avea puterea să transforme lucrurile. Ea erao „taino” (populaţie a insulei din vremea luiColumb) care a promis spaniolilor să-i conducăla o mină de aur. Şi prin puterea ei asupra apelori-a înecat pe spanioli.Continuăm călătoria pe şoseaua numită aReginelor către Discovery Bay, golful în care amuiat ancora Cristofor Columb. El a fost primuleuropean care a pus piciorul pe pământul ja-maican. La al patrulea voiaj a fost imobilizat în in-sulă câteva luni, aşteptând ajutoarele care numai veneau. Indienii Tainos văzând că rezervelealimentare scad vertiginos şi că spaniolii con-sumă mult, au hotărât să nu-i mai aprovizioneze.

Destine Literare46

PERIPLU ANTILEZJAMAICA

(continuare din numărul 1 al revistei Destine)Livia Nemţeanu

Columb s-a folosit de o şiretenie. În preajma uneieclipse de lună le-a spus indigenilor că Dum-nezeu e supărat din cauza atitudinii lor şi vaacoperi luna. La început n-a fost crezut, dar cândeclipsa a început, indienii panicaţi s-au aruncatla pământ în faţa lui Columb conjurându-l să in-tervină pentru redarea lunii. Lăsându-se greu,Columb s-a rugat şi când eclipsa s-a sfârşit span-iolii n-au mai avut probleme. În timpul lui ColumbAntilele erau locuite de două etnii :Tainos,arawaks ai Marilor Antile şi Caraibii, populaţie fe-roce a Micilor Antile. Superiori în artă, Tainos lu-crau vase cu minuţioase zgârieturi polisate,fabricau ustensile şi obiecte pentru ceremonii,coliere, topoare. Caraibii se serveau de scoici.Discovery Bay arată acum mai degrabă ca unterminal pentru vase galactice, decât ca un oraşportuar, din cauză că centrul este ocupat de unenorm depozit de bauxită, arătând ca o maresferă oranj. Bauxita este bogăţia principală a Ja-maicei şi materia primă pentru fabricarea alu-minei. Dar exploatarea bauxitei a scăzut de la70% în 1970 la 40 % în 1984. Penuria de energieelectrică a obligat-o să reducă producţia de alu-mină pe baza bauxitei. Jamaica e renumită şipentru un calcar special – lime stone – din carese face pastă de dinţi, pereţii închisorilor şi dru-muri, având aspectul asfaltului.Înaintăm către Runnaway. Pe marginea şoseleisunt nenumăraţi arbori înalţi plini de fructulnaţional ackee. Este roşu cu seminţe negrestrălucitoare şi e folosit ca o mirodenie foarteapreciată şi indispensabilă în gastronomia locală.Cu câteva complexe luxoase şi plaje frumoase,alături de mici hoteluri, comerţuri cu mărfuri Walt-Mart, o şcoală şi un teren de golf, ne lasă o im-presie tristă şi dorinţa de a pleca mai departe. Dinportul oraşului Runnaway s-au îmbarcat spanioliicare au fugit din insulă în 1655 când a fost cucer-ită şi ocupată de englezi.Trecem prin localitatea St.Ann’s Bay, unde eraconstruită Sevilla la Nueva, prima cetate fondatăîn Jamaica şi în care se află statuia în bronz a luiColumb.Ne apropiem de obiectivul excursiei noastre,oraşul şi cascadele de la Ocho Rios. Oraşul s-adezvoltat mai întâi datorită zăcămintelor de baux-ită descoperite prin anii 1950 în preajma lui şi

pentru care era necesar un port de exportare aminereului. Apoi a venit turismul. Pacheboturi decroazieră deversează în fiecare săptămână sutede vizitatori. Cascadele au devenit obiectivul prin-cipal şi reprezentativ pentru insulă.Din nou îmi pun costumul de baie şi sandalele cucurele strânse pe gleznă, cumpărate la Montrealpentru a putea fi folosite în apă. Talpa lor arecrampoane speciale pentru a nu aluneca pepietrele din apă care au acele depuneri specificeglisante periculoase, pe care le-am cunoscut şila traversarea unor râuri sau pârâuri în munţiiCarpaţi (România), prin care însă treceam în bo-canci.Cascadele Dunn’s River Falls, cu care mulţi aso-ciază imaginea Jamaicăi, degringolează de pemai multe coline pe o distanţă de 600 m, înaintede a se deversa în Marea Caraibilor. Ele au cevagrandios şi înspăimântător tot odată. Un lung şirindian de turişti care se ţin de mână şi formeazăun lanţ, se caţără în sus din stâncă în stâncă prinvalurile de apă care se aruncă în cascadespumegânde.Dora şi mulţi alţii nu se încumetă să trăiascăaceastă experienţă. De-a lungul cascadei, peunul din maluri, este construită o cărare în scarăcu trepte din scânduri care urcă până la ultimacascadă de sus. Pe această potecă porneşteDora şi ceilalţi care se uită la noi, cei curajoşi saunumai curioşi, ce urcăm cascadele prin miezullor. Mă prind şi eu în lanţ, având grijă să mă afluîntre doi bărbaţi vânjoşi, unul e un jamaicanatletic. Ne tragem unii pe alţii, uneori alunecămpe pietre, dar lanţul ne ţine şi recuperăm verti-cala. La trecerea unei stânci înalte, ghidul care epe laterală înaintează şi mă trage în sus pe dea-supra ei. Pe de o parte mi-e inima cât un purice,pe de alta am un sentiment de încredere. Câţivajamaicani, ghizi sau nu, stau pe de lături şi ob-servă evoluţia şirului de bărbaţi şi femei care pro-gresează, gata să intervină la nevoie. Terenul edin ce în ce mai abrupt şi când ajung într-unsfârşit sus, sunt pierită de frică şi de oboseală,dar mândră că am dat această probă de curaj şivoinţă.Cascadele sunt spectaculare şi unice prin con-formaţia lor, aruncându-se în scări din val în valprintre pereţi de stânci şi copaci, prin pădure pro-

Destine Literare 47

priu-zis. Sălbatice şi fascinante în lumina apusu-lui de soare, care face din stropii ce sar împrejuro năvală de pietre preţioase aruncate de mânainvizibilă a unui nabab. Invizibilă spun şi nugreşesc, căci Dumnezeu este invizibil, darprezent în gândirea noastră şi în fiecare atom.Mai facem un popas pentru odihnă şi timp alocatpentru cumpărături locale, după care luăm dru-mul întoarcerii către cuibul nostru confortabil şiîmbelşugat.

La Poliţie, au făcut câte un portret robot al celordoi bandiţi după descrierea Dorei.Şi urma să se vadă, în caz că s-au găsit am-prente, dacă hoţii aveau sau nu antecedente pe-nale. Şi încă, se pune întrebarea, chiar dacăaveau, dacă poliţia nu lucra mână în mână cugangsterii, caz în care nu mai era de aşteptatnimic. Mai ales că la primul interogatoriu, in-spectorul i-a spus plictisit Dorei :– Da’ ce-ai căutat cucoană noaptea pe străzipustii, de una singură ?Cu alte cuvinte, ce-a căutat a găsit.N-aveau mare speranţă, dar nu se putea să nudepună plângere. Mai târziu li s-ar fi reproşat căau fugit din faţa autorităţilor.Ba inspectorul mai spuse :

– Aţi avut mare noroc că nu v-au omorât ca sănu vorbiţi.Recepţia hotelului a schimbat cifrul cartonaşuluide deschis camera şi safe-ul, ca să nu rişte cahoţii să mai încerce să intre cu cartea rămasă laei.Şi aşa cum era de aşteptat, în zilele cât a maidurat vacanţa lor, ancheta nu s-a terminat. Daraveau să primească rezultatul în Canada. Şi să-l pună în ramă. Că la altceva nu le mai folosea,

chiar dacă-i prindea pe cei doi gangsteri minori.*Această zi ne este dată ca să coborâm spre sud,in interiorul insulei, în Cockpit Country. Este unteritoriu în care nu este recomandabil pentru albisă se aventureze. El este rezervat plantaţiilormari pe care mişună negrii, altă dată sclavi, carelucrează pe plantaţii sau pe parcele proprii şi totfelul de jamaicani asociaţi în ganguri de gang-steri. Aceasta este o regiune sălbatică unde trăi-esc „Marronii”, descendenţi ai sclavilor negri.Negrii formează peste 95 % din întreaga popu-laţie.Malnutriţia este boala cea mai gravă a populaţiei.Comerţul mondial de crack e sub controlul gang-sterilor jamaicani. Jamaica procură marijuana de

Destine Literare48

un miliard de dolari pe an pentru SUA. Ea este aldoilea furnizor după Columbia. Bande violente detraficanţi de droguri se opun măsurilor guvernu-lui. La acestea se adaugă inflaţia şi şomajul.Criminalitatea mare, furturi cu mână armată şicrime, au dus la execuţii sumare, capitale, a sus-pecţilor. În 1988 Curtea de Justiţie a pronunţat oserie de spânzurări. Puterea judiciară este inde-pendentă de puterea executivă. Inegalitatea so-cială a dus la înfiinţarea unui ghetou de negri laKingston. Cartierele locuite de gangsteri suntocolite chiar de jamaicani.Trecem din nou prin Montego Bay şi ne îndrep-tăm spre satul Anchovy, pe un drum frumos încurbe care urcă pe coline, drum cu vegetaţietropicală splendidă şi cu multe flori. Printre co-cotieri, bananieri, palmieri, hibiscus, ajungem înAnchovy unde suntem uimiţi să vedem o biser-ică modernă. Mai departe oraşul Montpelier neîntâmpină cu case mici, joase, bisericile la fel, darmai toţi au televizoare. Pe traseu întâlnim staţiide poliţie care se recunosc uşor, toate sunt vop-site în bleu. Coborâm mereu spre sud, dar urcămla munte (2000 pi = 700 m) printr-o vale plină detulipieri (arbori cu flori roşii-corai de forma şimărimea lalelelor). Ajungem la Cambridge şi-l de-păşim. Drumul continuă în curbe, când la stânga,când la dreapta, prin văi luxuriante cu bambuşi,ferigi arborescente, arbori de pâine. Pe zare sevăd munţii de 2200 pi. Peisaj superb cu mulţi ar-bori araucaria (un conifer care creşte cu ramurileorizontale ca nişte palme uriaşe orientate în sus,ca nişte mari volane de jur împrejur, distanţateegal între ele, semănând cu o pagodă), câţivaportocali cu portocale, papaia, bananieri (au fostaduşi aici în 1520 de spanioli), cu florile lor ca unciucure mov, arbori de cacao, taro care seamănăcu cartoful, planta iam, a cărei rădăcină semănâncă, calabas (tărtăcuţe) mari, lemon gras,ce se întrebuinţează aici contra febrei. Iată şi flo-rile de poinciana, cu frunze ca salcâmul, alteplante pentru boli de rinichi (scumpe, costă 5dolari o linguriţă, dar foarte căutate, foarte efi-ciente), altele contra diabetului, lignuum vitae,planta naţională care vindecă sifilisul, etc. Minibuzul se opreşte în zona oraşului Seaford, înpreajma căruia se află ferma Hilton, care esteobiectivul nostru de astăzi. Suntem invitaţi de în-

dată la un mic dejun reconfortant şi bogat cupreparate jamaicane şi băuturi din fructe locale.După care proprietara plantaţiei, Norma HiltonStanley, care este născută şi crescută aici, neconduce cu cordialitate prin locurile semnificativeale fermei, dându-ne explicaţiile de rigoare saurăspunzând întrebărilor noastre. Este amabilă şizâmbeşte călduros, dar se presimte în atitudineaei şi femeia autoritară care ştie să se impună.În dreptul unei vile pe terasa căreia se află uncuplu în toalete de dimineaţă, ne prezintă pecumnata ei mai tânără şi soţul acesteia, frateleei. O mică grădină înconjură terasa cu orhidee.Cumnata conduce bucătăria fermei şi o vom în-tâlni mai târziu la masa care ni se va servi dupăvizitarea plantaţiei.Suntem în Cockpit Country, în interiorul insulei,unde sunt mai ales plantaţiile de trestie (din carese scoate şi oţet), culturi de ananas, manghieri,arborele de cacao. Plantaţia se întinde cât vezicu ochii. Revin la bananieri, care mă încântă îndeosebi, cu câte o floare vineţie, aproape nea-gră, atârnată pe o tijă lungă de aproximativ unmetru ori mai mult, care creşte în jos, spre de-osebire de fructe care cresc în ciorchine pe o tijătot de vreun metru lungime, dar în sus, cu multezeci de banane pe ea. Ni se arată un arborepreţios, numit silk coton, cu lemnul dur, care sefoloseşte la construcţia bărcilor. Florile lui suntalbe ca bumbacul mătăsos, de unde îi vine şi nu-mele. Cocotierii sunt foarte iubiţi. Sunt buni în în-tregime, nimic nu se aruncă din ei : rădăcina efolosită pentru alcool, trunchiul pentru mobilă,frunzele pentru cercei, agrafe, laptele contrahipertensiunii, iar fructul, cu miezul alb şi tare cade alune, se consumă şi se exportă.Plantaţiile de cafea nu sunt în drumul nostru, daram văzut câţiva arbuşti cu boabe verzi şi roşii(cele coapte care se culeg). Aperitivul Tia-Mariapreparat din cafea, e original din Jamaica.În circuitul nostru ne oprim lângă un aparatrămas din secolul 16, o maşină acţionată demână pentru a scoate sucul din trestia de zahăr.Ni se face o demonstraţie pe loc. Trestia este tăi-ată în bucăţi, având peste doi metri lungime şipusă într-un recipient în care este strivită cu opresă acţionată de o pârghie, sucul ei curgânddedesubt într-un vas. Ni se dau pahare şi luăm

Destine Literare 49

suc direct de la presă. E gustos. E un mod de ex-ploatare extrem de primitiv şi puţin rentabil. Apre-ciez că a fost păstrat acest aparat funcţionabil,pentru a ne demonstra istoria exploatării acesteiplante, căci invenţia zahărului a constituit oimensă bogăţie economică şi gastronomică, carea îmbogăţit mulţi proprietari de plantaţii. În 1814Jamaica domina producţia de zahăr mondială cu15 milioane de kg zahăr pe an. Dar, ca toate in-venţiile, a avut şi ea perioada ei de glorie şi dedecădere. Criza zahărului, prin căderea preţului,afectează economia jamaicană de la începutulpână la finele secolului 19.Mulţi negri se eliberează din sclavie şi părăsesclocuinţele pentru a se stabili pe pământuri propriiunde dezvoltă o cultură diversificată : cartofi,fructe, tabac, banane, gingembre, cacao, cafea,scorţişoară, trestie de zahăr. O parte din produseeste consumată pe loc, alta vândută sau expor-tată.Producţia monoculturii de trestie de zahăr semenţine totuşi, dar scade de la 72 mii tone în1828 la 20 mii tone în 1854.Plantatorii cer Angliei să trimită imigranţi pentrumâna de lucru. Între 1838 şi 1917 vin în Jamaica5000 europeni, 33000 indieni, 5000 chinezi,10000 africani. Diaspora jamaicană este aproapeegală cu populaţia insulei.Pe această plantaţie se află o şcoală : the Har-wood Center. O familie de americani au găsit aicio şcoală mică. Au învestit cinci milioane de dolarijamaicani în 1830 şi au şcolit 60 de copii ja-maicani. Şcoala primară este obligatorie, iar reli-gia majoritară este protestantismul.Vizităm şcoala. Deşi sunt mai multe încăperi,clasa în care intrăm noi are 40-50 de copii devârste apropiate, dar nu egale. Copiii sunt fru-moşi, cu ochi mari negri, cu uniforme albastre, şise adună grămadă în jurul nostru dându-ne hâr-tiuţe cu numele şi adresa lor ca să le scriem şipoate să le trimitem şi un dar de Crăciun.Ne îndreptăm spre terasa acoperită unde am luatmicul dejun, pentru masa de prânz (pe la ora 15).Mesele sunt frumos aranjate, cu câte o floaretropicală într-o sticlă, totul e foarte curat. Sunteminvitaţi să ne spălăm pe mâini şi bem cu aviditatesucurile de fructe stoarse pe loc din trestie dezahăr, papaia, mango. Tânăra doamnă Hilton ne

serveşte la bufetul cald şi rece amenajat pe olatură a terasei, explicându-ne felurile de mân-care expuse, necunoscute de noi. Am mâncatcalaloo cu ackee (mirodenia naţională), iam (olegumă asemănătoare cartofului), carne de porcla cuptor foarte bine pregătită, breadfruit (fructularborelui de pâine) şi multe salate din produselocale. În timpul mesei ascultăm o mică orchestrăde muzică reggae.O negresă, îmbrăcată ca o subretă, ne aducecafele, foarte bune, cafea tare nu apă chioară caîn multe case şi restaurante la Montreal. Profit deaerul cald şi graţios al negresei, ca să-i cer ofavoare. O rog dacă ar putea, după sfârşitulmesei, să-mi acorde câteva minute pentru a-milămuri câte ceva din credinţele negrilor jamaicani.E de acord, dacă se va pricepe. Îi mulţumesc.De pe terasa unde luăm prânzul se văd pe zarecolinele albastre al Cockpitului, ca o barieră la or-izont. Case rare, împrăştiate ici-colo dau viaţăacestui teritoriu sălbatic şi aproape pustiu. O at-mosferă misterioasă se degajă din aer, din spaţiulprins parcă în pioneze fără o boare de vânt. Veg-etaţia tropicală, luxuriantă, pare că a invadatplaneta aceasta înconjurată de ape, izolată în eaînsăşi. În suflet mi se instalează o stare de lin-işte, de poezie, de mister. Miile de zgomote im-perceptibile ale pădurii, senzaţia unui sunet grav,surd şi continuu, care pare a nu avea o sursă ex-terioară, mirosul vag de humus, de descom-punere a vegetaţiei într-o creştere nebună, măpătrunde ca un aer cald saturat de vapori, gatasă cadă asemeni unui voal ce acoperă o altălume, secretă.Muzica reggae plină de ritm, făcută cunoscutălumii de vestitul lor cântăreţ Bob Marley, mă rea-duce în prezent. Pe o terasă mică, aşezată înfaţa terasei mari unde luăm mesele, patru ja-maicani negri ca noaptea, cu o chitară electrică şicâteva instrumente naţionale locale, ne dăruiescculoarea şi pulsul zbuciumat al poporului lor. Omuzică sinonimă cu speranţa, cu şansa de ascăpa ghetoului, mediocrităţii şi mizeriei lui. Easeamănă teribil cu atmosfera muzicii bluesului, ajazzului, rockului, hip-hop…Personalitatea extraordinară a lui Bob Marley,viaţa lui scurtă şi tragică, a marcat spiritele ja-maicane. Marea popularitate a cântăreţului, cari-

Destine Literare50

era lui fulgurantă de Prometeu, ne-a lăsat ooperă de o varietate şi bogăţie incredibilă, raregalate. Fiu al unei femei de menaj de 17 ani,dispreţuit de burghezia albă colonială – consid-erată de negri ca o impostură – muzica reggaegalvanizează rebelii prin mişcarea rastafari, onouă religie planetară sincretică. Ea vrea să resti-tuie africanilor locul care le este destinat în Bib-lie.În 1975 Bob Marley concertează la Londra şimuzica lui cucereşte Europa. E vârsta de aur amuzicii reggae.Muzica reggae ( abreviaţie din jargonul jamaicanstreggae însemnând „o femeie care se dă tu-turor”) s-a născut în Jamaica în 1968. Într-untempo rapid la început, un stil mai nervos carockul, ea se metamorfozează cu timpul. Din1975, după succesul internaţional al lui Bob Mar-ley, muzica reggae devine un termen genericpentru toată muzica jamaicană.Dacă toată lumea îndrăgeşte muzica, în Jamaicaoamenii iubesc muzica cum iubesc viaţa. Muzicalor este stimulativă, de fasonul : „Ajută-te singurşi Dumnezeu te va ajuta”. Muzică dansabilă,veselă, fericită. Ei cântă ceea ce trăiesc, ceea ceeste viaţa lor, nu a altora, aceasta este reggae. Şie deasemenea un imbold de a ieşi din disperatamizerie care-i împinge spre criminalitate. „Pentrua te integra în reggae, trebuie să fii African. Ori deunde ai veni, din Trinidad, din Nassau sau dinCuba, tu eşti African”. (Peter Tosh)Cu toate că a dispreţuit politica, Bob Marley acântat revoluţia, care la el se confundă cu reve-laţia. Venit din ghetouri, mesajul rastafarian are odimensiune socială, deci politică.Succesul muzicii jamaicane reggae constă înfaptul că ea cântă dragostea şi viaţa fiecăruia.Este directă, sinceră, autentică, adevărată. Eaexprimă intuiţii, senzaţii, sentimente, atitudini.Reflectă realitatea trăită şi o luptă contra in-dolenţei şi disperării. Textele lui Marley au sensi-bilizat mult pe compatrioţii săi : Uită-ţi grijile tale şi danseazăUită-ţi durerile şi danseazăUită-ţi boala şi danseazăUită-ţi neputinţa şi danseazăNu e de mirare că prezenţa lui mistică a rămasgravată în inimile jamaicanilor. A murit de cancer

la 36 de ani. Peste 50 de mii de persoane l-au în-tovărăşit la groapă ca pe un idol. Bob Marley adevenit o legendă şi simbolul libertăţii.Când toată bună starea aceasta a luat sfârşit, m-am dus la bucătărie şi am solicitat-o pe Kebra.Ea a venit binevoitoare la masa mea şi a aştep-tat să-i spun ce vreau de la ea.– Miss Kebra, îi spun, eu viu dintr-o ţară din Eu-ropa, România, care are şi ea legendele ei. Amcitit şi despre cele greceşti, normande, arabe,precum şi despre credinţele dv. jamaicane. Darmărturisesc că sunt o ignorantă în ceea cepriveşte credinţele negrilor. Aş fi bucuroasă dacăaş pleca de aici pricepând mai bine unele dinacestea. Ceea ce m-a emoţionat cel mai mult afost credinţa că dacă cineva îţi ia umbra, vei muriîn curând, dacă nu o regăseşti. N-am înţeles cumţi-o poate lua şi cum o poţi găsi şi integra, ca sănu mori. Asta aş vrea să aflu.– Nu ştiu cum aţi aflat despre aceste lucruri, căcisunt nişte practici secrete, magice, despre carenu se vorbeşte decât de cei care le practică.– Vezi Kebra, spun eu, ca să nu vadă în demer-sul meu doar o curiozitate irespectuoasă şi dis-preţuitoare, şi în Europa, în Franţa, Italia, într-oepocă îndepărtată, acum câteva sute de ani înurmă, erau practici care ţineau de vrăjitorie. Depildă, dacă înţepai în inimă o păpuşă de cearăsau de cârpă, cu un ac dat anume prin nişteotrăvuri, persoana care reprezenta păpuşamurea. De murit, murea sigur, nu ştiu dacă chiarnumai din înţepătura păpuşii sau era ajutată şi dealtă faptă.– Chestia cu umbra, am să v-o spun, dar să nu ştiecei de pe insulă că v-am spus-o eu. Trebuie săpromiteţi asta.– Promit.– Cu „umbrele” sunt două situaţii. Umbra mortului,fantoma, care vine printre cei rămaşi, şi care nu edorită, pentru că sperie, e considerată răutăcioasă,şi apoi umbra celui în viaţă, căruia i s-a furat umbraca să moară. Umbra mortului, fantoma, e uneorisimţită de unii ca un vânt cald care intră în camerăşi oamenii încep să tremure, să aibă adică frisoane,alţii nu simt nimic şi întreabă „unde e? unde e?”.Dar alţii au şi puterea să vadă umbra, fantoma,care cum spuneam sperie, pentru că se presupunecă vine ca să facă rău. Atunci oamenii încearcă să-i câştige bunăvoinţa. La a noua zi de la moarte i se

Destine Literare 51

pregăteşte fantomei care va veni sigur în această anoua noapte, o masă bogată cu o găină, orez fiertşi rom alb tare cu care e aşteptată în casa mortu-lui, iar apoi după ce i s-a spus fantomei să plece şisă nu se mai întoarcă, se pun pe mormânt acelebucate, cu invocarea să nu mai vină, pentru că numai este primită. S-a terminat cu ea. Cealaltă„umbră” a unei persoane în viaţă este mai dificil deexplicat. Cuiva care e bolnav şi nu se vindecă, i sespune că nu e boala de vină, ci faptul că i s-a luatumbra, care a fost bătută în cuie pe un arboreduppy (în creolă: fantomă sau purtător de „umbre”).Dacă cineva îi găseşte umbra şi i-o restituie, per-soana se vindecă şi trăieşte.I-am mulţumit amabilei jamaicane.Iată, pe scurt, un dialog găsit întâmplător într-ocarte, care m-a impresionat :Sofia avea 11 ani şi era bolnavă de tuberculoză.Boala, spuneau medicii, a apărut din cauza unorcreaturi invizibile pe care ei le numeau „bacili”. Daradevărul era altul şi Sofia îl ştia. Ea era bolnavăpentru că arborele duppy încerca să o omoare. Evi,fata spălătoresei, îi spusese. Şi ea se pricepea lalucrurile astea, pentru că mama ei era o vrăjitoare.Ben, un băietan alb, îi cere negresei Grace, cunos-cută ca o redutabilă vrăjitoare, să găsească umbraunei fetiţe bolnavă de tuberculoză, pentru caaceasta să nu moară. Vrăjitoarea, căreia îi murisede curând unicul fiu de şase ani, refuză. Cumbăiatul insistă şi insistă, ea îi explică cele trei raţiunipentru care refuză :“– Prima raţiune. A prinde o umbră nu este simplu.O femeie myale (în creolă, vrăjitoare) – ca mine –trebuie să se ducă noaptea la arborele duppy pecare este bătută umbra în cuie. Ea trebuie să-i deatrei ouă şi rom, şi să meargă împrejur cântând pen-tru umbrele care ţin umbra prizonieră. Ea trebuiesă ridice un bol cu apă – şi să-l ridice bine, atât câttrebuie – şi atunci poate că umbra sare înăuntrullui. Apoi trebuie să fugă, cu umbra în apă, tot dru-mul de întoarcere. Şi apoi să moaie o cârpă, să opună pe capul copilului, pentru ca umbra să intreîn interior. Toate astea trebuie să le fac eu.A doua raţiune, spuse ea, a prinde o umbră costăbani. Costă şase şilingi. Tu ai şase şilingi, băiete ?S-ar zice că nu-i ai, zise ea, privind la îm-brăcămintea lui jalnică. Aşa e ?Băiatul nu răspunse.– A treia raţiune, mai spuse ea, şi cea mai bună dintoate. De ce aş ajuta eu un copil buckra? (în creolă,

alb). De ce aş ajuta eu un copil buckra când al meu,fiul meu e mort ?– Pentru că, îi spuse el, eu am un lucru pe care îlvreţi.Ea lăsă să-i cadă pipa şi pentru prima dată dupăatâtea şi atâtea zile, începu să râdă. Îşi puse mânaîn şold, îl privi de sus în jos, cu încetineală şi zise :– Băiete, tu n-ai nimic din ce vreau eu. Peste un ansau doi, poate, vom vedea, dar acum, oh! nu.– Ma’ame, vă înşelaţi asupra acestui lucru. Resti-tuiţi-i umbra Sofiei, zise el, şi eu vă voi spune cinel-a omorât pe băiatul dv.” (Citat din romanul”Ja-maica” de Michelle Paver, Ed.Belfond, Paris, 2002,p.448 – 449).*

La vest de Montego Bay, acolo unde insula se în-gustează pentru a nu mai măsura decât 40 km, lacap terminus, se găseşte localitatea balneară cucea mai frumoasă plajă din Jamaica, Negril. Dru-mul urmează coasta şi oferă fantastice panorameasupra imensităţii mării turcoaz a Caraibilor. De oparte marea, de cealaltă pajişti cu vaci albe „spâne”de coarne şi cu urechile pleoştite, spre deosebirede cele cafenii, normale. Puţine animale, nici oi, niciporci, rare capre. Pe ici, pe colo, câte o roată, maimare, mai mică, părăsite, trădează vechi exploatăride trestie de zahăr. Nu văd culturi de cereale,pământul e pietros.Dincolo de pajişti sunt coline cu case sărăcăcioase,ca nişte cutii albe, ca favelas din America de Sud,case de carton, tablă, placaj.Trecem prin Lucea, Lucy cum i se spune în zonă.Cu câteva edificii cu arhitectură georgiană, oraşuldatează din secolul 16, din timpul ocupaţiei span-iole. După cucerirea insulei de englezi el a devenitun punct strategic şi un port însemnat pentru trans-portul trestiei de zahăr şi al melasei. Cea mai mem-orabilă operă de arhitectură georgiană aici esteCourthouse. Caracteristic şi disproporţionat, turnulmasiv de pe Palatul Justiţiei din anii 1800 posedăun orologiu care indică şi astăzi ora exactă. Darcele mai frumoase sunt bisericile, dintre care unaare un turn de fortăreaţă din secolul 18. Trecem peşosele bune, cu curbe strânse, printr-o vegetaţiecare inundă de peste tot. Surprinzătoare sunt aso-ciaţiile de culori ale unor hoteluri arătoase, mov,galben, verzui sau roşu, roz, corai. Şoferul ruleazăcu 80 la oră, dar trebuie să se ferească de con-ducătorii jamaicani locali, care conduc deseori „cu

Destine Literare52

sicriul deschis”, după expresia locală.Ajungem la Negril. Plaja foarte largă se desfăşoarăpe 12 km lungime, cu palmieri plantaţi de la uncapăt la altul.Oraşul Negril e şi el o metropolă, ca Montego Bay,cu edificii frumoase, multe hoteluri luxoase, restau-rante, baruri şi magazine. După o scurtă plimbareprin oraş, ne oprim pe plajă. E o bucurie să înoţi înapa limpede şi caldă a mării. Singurul regret e că eprea multă lume ca să înoţi gol, ceea ce este ceamai mare desfătare. Pe plaja lungă sunt tonete şibuticuri cu curiozităţile locale, sculpturi de lemn,scoici, pălării de paie, cârpe, dulciuri. Dora, care nuintră în mare, bate plaja şi înregistrează toate nim-icurile. Mâncăm sandviciurile noastre şi dăm restul– ouă fierte, brânză, fructe – paznicului de pe plajă,care e bucuros de dar. Mănâncă şi el. Acest loc,fost sat de pescari, a fost cartierul general al pi-raţilor caraibi care atacau corăbiile spaniole încăr-cate cu aur, venind din America Centrală. În a douajumătate a secolului trecut, reputaţia de colţparadiziac, bogat în peşte – anghila neagră dinrâurile vecine, de unde-i vine şi numele – şi mari-juana, cu apusuri de soare epustuflante, a adusturişti cu nemiluita şi a devenit dintr-un loc sălbatic,o aglomeraţie generală.Spre sfârşitul zilei ne deplasăm către punctul celmai înalt al falezelor unde se află celebrul restau-rant-bar Rick’s Café. La adăpostul falezelor seîntinde o mare terasă, năpădită pur şi simplu detoată lumea din Negril care vine aici să vadă cre-pusculul şi să siroteze o băutură la mesele cuscaune înalte ca la bar de pe terasă. Dincolo defaleze şi între ele, apele au săpat o peşteră al căreifund nu se vede şi în faţa căreia e un lac cu apa deun verde-turcoaz intens. Lacul e adânc, cred că eîn legătură cu marea, căci din vârful falezelor canişte metereze sar în apă câţiva tineri curajoşi. Suntsalturi spectaculare, mai ales că pe stânci s-au ridi-cat şi nişte construcţii precare de scânduri cu bareîn chip de scări, pe care săritorii se urcă încă maisus de marginea falezei. E un adevărat spectacolde care nimeni nu vrea să fie lipsit. Câţiva tineri ja-maicani se plimbă printre turişti şi adună bani ca săsară de cât mai sus.Soarele se aruncă şi el la orizont pe o deschiderede 180 de grade, înfăşurat în voaluri de nouraşisidefii transparenţi, ca voalurile Şeherezadei. Sun-tem fascinaţi, fotografiem şi ne lăsăm cu greu în-torşi către microbuz de ghidul nostru care susţine

că nu numai soarele merge la culcare, ci şi noi, ceicare trebuie să ne întoarcem mai întâi la MontegoBay. Ne mai rămân trei zile de odihnă la mare, lahotelul nostru, şi vacanţa se termină repede, ca totce e bun şi frumos.*Mă uit la Dora şi-mi amintesc înfăţişarea ei dinnoaptea în care a fost atacată şi când am fost je-fuite de mica noastră avere. Aerul ei rătăcit, privireagoală, toată starea ei pradă unei tulburări violente,dar mai ales părul încâlcit cu iarbă şi spini în el,rochia murdară de pământ, mi-au spus mai multdecât a putut ea să articuleze.Sunt bucuroasă că, aparent cel puţin, a recuperatliniştea (nu ştiu dacă şi gustul) de vacanţă, daracum, în ajunul plecării, mă simt obligată să oprevin :– Dora dragă, trecurăm şi prin încercarea asta, căviaţa e doar o luptă, cu multe bătălii pierdute. Dartrebuie să nu pierdem războiul. Nu ştiu dacă tu te-ai gândit, însă cred că e necesar, necesar spun, săfaci nişte analize de îndată ce ajungi acasă, ca săprevii vreo infecţie, sau chiar o boală mai grea, caresă fie repede tratată. E o treabă serioasă şi cred cătu înţelegi aceasta.Dora a tăcut şi nu a găsit de cuviinţă să-mi dea niciun răspuns. Dar nu are importanţă. Important estesă-şi amintească.

Livia Nemţeanu

Destine Literare 53

The Kingdom of Romania, into which I wasborn, was one of the epicenters of European cul-ture. A new generation of intellectuals is now strug-gling to revive that culture and to develop a newnational identity. Allow me to congratulate the As-sociation of Romanian Writers from Canada(ASRC) for helping that effort, and to wish plenarysuccess to its brand new magazine, the Destine. Iam honored to write for it.

Destine is dedicated to building bridges betweenpeople by using Romanian literature, philosophyand religion. Let me add a fourth dimension: erad-icating the barriers the communists erected be-tween individual Romanians.

Until recently, we thought that the most astonishingfailures of communism were the regularity withwhich its political triumphs produced economic ruin.After communism collapsed, we realized that it hadbequeathed another dreadful legacy to us: the po-lice state. By now we know how to restore an econ-omy destroyed by communism, but we are stilllearning how to reverse the communist-style policestate.

A couple of years ago Donald Rumsfeld was askedto comment about the persistence of the Securitatein Romania. “I know nothing about the Securitate,and I don’t care about it!” That was a strategic mis-take committed by the 21st Defense Secretary ofthe U.S.

In 2004 Romania joined NATO, but it was still a So-viet-style police state. Under communism, Roma-nia had one major secret service: the Securitate,staffed with ca. 16,000 operations officers. Now ithas six (SRI, SIE, UM 0962, STS, SPP, DGIA). Ac-cording to the Romanian media, these six servicesare bloated with ca 30,000 intelligence officers.The SRI (domestic security) alone, covering 22 mil-lion people, has ca. 12,000 officers. Its Frenchequivalent, the DST, covering a population threetimes larger, has 6,000 officers. Its German coun-terpart, the Bundesverfassungsschutz (BfV), whichcovers 82 million people, has only 2,448 officers.

If the United States were to apply this Romanianratio to its population, the FBI would have around190,000 (not 28,576) employees and it would con-sume a significant part of the U.S. budget.

A couple of months ago Romania’s democratic po-lice state, in which the law still has little if anypower, generated the first major political crisis in theformer Soviet bloc countries that have joinedNATO. Romania’s Parliament, dominated by nou-veaux riches who once blindly served communismand the Securitate, suspended the country’s dem-ocratically elected president, Traian Basescu, eventhough the Constitutional Court ruled he had notcommitted any of the grave transgressions stipu-lated in the Constitution as reasons for suspension.Most Romanians rebelled. On May 19, 2007, aboutthree-fourths of the voters reinstated PresidentBasescu in a national referendum. Basescu committed two “crimes” in the eyes ofthose nouveaux riches. In 2006, under pressurefrom former political prisoners and dissidents, heopened over one million Securitate files containingcompromising data on people who had been offi-

Destine Literare54

WELCOME, DESTINEIon Mihai Pacepa

cers, informants or collaborators of this communistpolitical police. And on December 18, 2006,Basescu condemned communism as a criminalform of government. Many parliamentarians re-belled. Vadim Tudor—the equivalent of Russia’sVladimir Zhirinovsky—threatened to lynch the pres-ident.

The country is also bitterly divided. Since the col-lapse of communism, over 2 million Romanianshave moved abroad to escape the police state.

The 1989 fall of the Kremlin’s viceroys in EasternEurope was so peaceful that it enriched our vocab-ulary with the “velvet” revolutions. The only excep-tion was Romania, where the change was paid with1,104 dead people and 3,352 wounded.

In the 1970s I accompanied Ion Gheorghe Maureron a visit to Pope Paul VI, who asked, if he couldgrant us one wish, what it would be. “Change ourgeographical position,” the prime minister said, halfjokingly. Romania was, indeed, the only East Euro-pean country entirely surrounded by communism,and that may have affected its transition to democ-racy. Hungary, Poland, the Czech Republic andSlovakia—all NATO members—are struggling toget rid of the Soviet-inherited police state. Roma-nia seems to be quietly promoting it.

Professor Frederick Jackson Turner, of HarvardUniversity, convincingly demonstrated that there isgeography of public opinion that influences a coun-try’s politic and social life. John Lukacs, America’sforemost contemporary historian, fully agrees, andhe believes that Romania is a case in point. I amwith them. Soon after Vaclav Havel and LechWalesa were elected leaders of Czechoslovakiaand Poland, respectively, they headed for Wash-ington, where, in emotional speeches, they ex-pressed their gratitude for the long and painfulefforts made by the West, under the leadership ofthe United States, to bring Soviet communism to itsknees. In turn, the new Hungarian leaders invitedPresident George Bush to Budapest, where, dur-ing emotional meetings, they praised him for free-ing their country. Where the post-communist rulersin Bucharest first sought recognition is illustrated inthe bilateral pact signed with Moscow on April 5,1991, stating that in the future Romania would not

belong to any military alliance that could be "detri-mental to the Soviet Union." (Moscow attempted tolure other previous satellite countries into signingsuch a pact, but it was publicly rejected by their newgovernments.)

The persistence of Romania’s police state is an-other consequence of her geographical proximityto Russia. On May 28, 2002, NATO formally wel-comed Russia as an honorary member and juniorpartner in the alliance set up more than a half-cen-tury earlier for the specific purpose of containingSoviet expansion. “Two former foes are now joinedas partners, overcoming 50 years of division and adecade of uncertainty,” President Bush declared,as Russia prepared to take a seat at the NATOtable with the 19 other members.

Less than a month after that historic summit, thechief military prosecutor of this new NATO allycharged former KGB general Oleg Kalugin with“high treason in the form of betraying state secrets,”because he had “defected” to the United States andhad published an autobiographical book describingold KGB operations against the United States andits main NATO allies. KGB officer Aleksandr Litvi-nenko, who in 2006 would be horribly assassinatedin London, was at that same time prosecuted in ab-sentia for high treason by a military court inMoscow, which charged him with providing oldKGB secrets to the British government.

No wonder. According to Yevgenia Albats, a Russ-ian intelligence expert and author of a well-docu-mented book about the KGB, “the Soviet Union,with a population of 300 million, had approximately700,000 political police agents. The new ‘democra-tic’ Russia, with a population of 150 million, has500,000 Chekists. Where we once had one Chek-ist for every 428 Soviet citizens, we now have onefor every 297 citizens of Russia.”

Now some 6,000 former KGB officers hold the mostimportant positions in Russia’s central and regionalgovernments. President Putin preaches that thedemocratic change the Russian society is under-going is an irreversible one. After World War II,however, I witnessed how the Romanian kingdom,which was at the time a great deal more democraticthan Russia is today, was transformed into a dicta-

Destine Literare 55

torship by the same KGB machinery that is nowbeing preserved in Russia. This machinery mayone day rally behind some new Russian dictator—nationalist, socialist, ecologist, environmentalist orwhatever label he might choose for himself—whosuffers from grandiose dreams of conquering theworld, and who from that vast territory could againthreaten our Western way of life.

The Securitate has also remained in place with anew nameplate on its door. Since the fall of com-munism the Romanians have been faced with anindigenous form of capitalism run by old commu-nist bureaucrats, speculators and ruthless mafiosithat has widened social inequities. Good or bad,the old political police may appear to most peopleas their only defense against the rapacity of thenew capitalists at home.

It may take another generation to repair the moraldamage done to Romania by the communistheresy. Here is where, I believe, Destine and wecan help.

For many years after I became a communist intel-ligence officer I tried to fool myself into finding rea-sons to believe that the Securitate was a malnecessaire. Of course I found some. Only when Ibecame far enough removed—in years andmiles—from the Securitate could I see what a crim-inal heresy it really was. But Romania’s govern-ment still praises the Securitate, and there quite afew people buy this praise. In 1997, SRI publishedThe White Book of the Securitate, a 1,947 page,four-volume “historical-document” whose bottomline is that this criminal organization, which killedand tortured millions, served the country’s nationalinterests in a certain historical period, and thus itsofficers should be kept in the secret services of thenew Romania. At about that same time, CaptainConstantin Bucur, from the SRI department for se-cret electronic monitoring, took fright over the broadscope of the illegal telephone intercepts he was in-volved in, and decided to protect himself. In awidely publicized press conference, Bucur pre-sented several hundred audiotapes proving thatmost of Romania’s prominent politicians, journal-ists and businessmen were being secretly moni-tored day and night without judicial approval. Theonly known consequence of Bucur’s disclosure was

that he was sent to trial for divulging state secrets.

The onlooker at a chess game can often anticipatethe next move better than the players. Here, we arefar enough from Romania’s transition whirl to seethat the communist custom of allowing the ruler tomisuse the security forces in order to learn thehuman foibles of the country's top politicians andbureaucrats will not lead to real democracy. Let’shelp our confreres in Romania see that too. Wecannot eradicate the remnant of the Soviet policestate. But they can.

Lt. Gen. Ion Mihai Pacepa is the highest ranking in-telligence official ever to have defected from theSoviet bloc. In 1989, Romania's president NicolaeCeausescu and his wife were executed at the endof a trial where most of the accusations had comeout of Pacepa's book, Red Horizons, republishedin 27 countries. Pacepa's newest book, Pro-grammed to Kill: Lee Harvey Oswald, the SovietKGB, and the Kennedy Assassination, was simul-taneously launched in the U.S. and Romania.

Salut, DESTINEIon Mihai Pacepa

Traduction en français Ioana Ilie

Le Royaume de Roumanie, mon pays natal, futjadis l’un des épicentres de la culture européenne.À l’époque actuelle, une nouvelle génération d’in-tellectuels est en train de se démener en vue deressusciter cette culture et de développer une nou-velle identité nationale. Accordez-moi la permissionde féliciter L’Association des Écrivains Roumainsdu Canada (ASRC) pour avoir soutenu cet effort etde souhaiter un grand succès à son nouveau mag-azine, Destine. Je me sens honoré d’y écrire.

Destine a pour but de forger des liens entre lesêtres humains par l’intermédiaire de la littératureroumaine, de la philosophie et de la religion. Per-mettez-moi de lui ajouter une fonction supplémen-taire: supprimer les barrières que les communistesont élevées entre les Roumains en tant qu’indi-vidus.

Jusqu’à récemment, nous pensions encore que lepoint le plus désastreux du système communisterésidait dans la manière dont systématiquement,

Destine Literare56

toute victoire politique entraînait une baisse cata-strophique de l’économique. Cependant, après lachute du communisme, nous nous sommes renducompte que ce système nous a légué un autrehéritage abominable : l’état policier. Si nous savonsmaintenant comment remettre sur pied uneéconomie détruite par le communisme, en re-vanche nous apprenons encore comment fairepour renverser son état policier.

Il y a quelques années, on a demandé à DonaldRumsfeld de commenter sur le fait que la Securi-tate continuait d’exister en Roumanie: “Je ne con-naît rien sur la Securitate, et cela ne m’intéressepas!” a-t-il répondu. Une faute stratégique commisepar le 21ème Secrétaire de la Défense des ÉtatsUnis…

Bien que la Roumanie soit devenue membre del’OTAN en 2004, elle est restée un état policierdans le style soviétique. Du temps du commu-nisme, la Roumanie avait un service secret princi-pal —la Securitate— doté, approximativement, de16.000 officiers actifs. À l’heure actuelle, elle en asix (SRI, SIE, DGIPI- ex UM 0962, STS, SPP,DGIA). Selon les médias roumains, ces six serv-ices emploient environ 30.000 officiers d’informa-tion. Le SRI (Sécurité de l’Intérieur), qui couvre àlui seul une population de 22 millions d’habitants,possède environ 12.000 officiers, tandis que laDST, son équivalent français, couvre une popula-tion trois fois plus nombreuse avec un effectif ré-duit de moitié (6000 officiers). Son correspondentallemand, le Bundesverfassungsschutz (BfV), estdoté quant à lui de 2.448 officiers pour une surfacequi recouvre 82 millions de personnes.

Si les États Unis appliquaient cette proportionroumaine à leur population, le FBI devrait employerenviron 190.000 agents (et non 28.576) et ilsgaspilleraient ainsi une part importante de leurbudget national…

Il y a quelques mois, l’état policier de la Roumaniedémocratique, où la force de la loi est faible- si elleen existe- a engendré la première crise politiquemajeure dans les pays qui avaient appartenus àl’ex-bloc soviétique et qui étaient devenus mem-bres de l’OTAN. Le Parlement de la Roumanie,dominé par les nouveaux riches qui, jadis, avaient

servi aveuglement le communisme et la Securitate,a suspendu le président élu démocratiquement,Traian Basescu, malgré la décision de la Cour Con-stitutionnelle; celle-ci avait conclu qu’ils n’avaientaucune raison de le suspendre, puisque durant saprésidence il n’avait commis aucune grave trans-gression aux lois de la Constitution. Les roumainsse sont donc révoltés pour la plupart. Le 19 mai2007, environ trois quarts des électeurs ont rétablile Président Basescu suite à un référendum na-tional.

Pour les nouveaux riches, Basescu avait commisdeux “crimes”. En 2006, sous la pression exercéepar les ex-détenus politiques et par les dissidents,il avait ouvert plus d’un million de dossiers de la Se-curitate dont le contenu révélait des réalités com-promettantes sur ceux qui avaient été officiers,informateurs ou collaborateurs de la police politiquecommuniste. Ensuite, le 18 décembre 2006,Basescu a condamné le communisme en tant queforme criminelle de gouvernement. Beaucoup deparlementaires se sont révoltés. Vadim Tudor—l’équivalent de Vladimir Zhirinovsky de la Russie—a même menacé de lyncher le président.

Aussi, la nation est douleureusement désunie.Après la chute du communisme, environ 2 millionsde Roumains ont déménagé à l’étranger pour sedélivrer de cet état policier qui y subsiste mal-heureusement.

En Europe de l’Est, en 1989, la chute des vice-roisdu Kremlin s’était produite d’une manière tellementpaisible qu’elle nous a permis d’enrichir notre vo-cabulaire par l’expression : une révolution « envelours ». L’unique exception fut la Roumanie où latransformation a été payée par 1.104 morts et3.352 blessés.

Dans les années ‘70 j’ai accompagné Ion Gheo-rghe Maurer lors d’une visite chez le Pape Paul VI,qui nous a demandés ce que nous lui demanderi-ons s’il avait le pouvoir de nous accorder un seul denos souhaits. “Changez notre position géo-graphique” a alors répondu le premier ministre enplaisantant à moitié. En réalité, la Roumanie a étél’unique pays de l’Europe de l’Est entièrement en-touré par le communisme et cela a pu affecter satransition vers la démocratie. L’Hongrie, la Pologne,la République Tchèque et la Slovaquie – tous des

Destine Literare 57

pays membres de l’OTAN- se démènent pourécarter l’état policier hérité des soviétiques. LaRoumanie, elle, semble le promouvoir secrète-ment.

Le professeur Frederick Jackson Turner de l’Uni-versité Harvard a démontré d’une manière conva-incante que dans l’opinion publique, c’est lagéographie qui influence la vie politique et socialed’un pays. John Lukacs, le plus important historiencontemporain d’Amérique tombe en accord aveclui et croit que la Roumanie représente un cas par-ticulièrement frappant de ce phénomène; je suis deson avis. Peu après avoir été élus leaders de laTchécoslovaquie et de la Pologne, Vaclav Havel etLech Walesa se sont respectivement dirigés versWashington où, par des discours émouvants, ils ontexprimé leur gratitude pour les efforts prolongés etdurs accomplis par l’Occident, sous la direction desÉtats Unis, en vue de faire s’agenouiller le com-munisme soviétique. Les nouveaux dirigeants hon-grois ont aimablement invité le Président GeorgeBush à Budapest où, durant des rencontres émou-vantes, ils l’ont loué pour avoir délivré leur pays.Dès lors, le premier murmure de reconnaissancedes maîtres post-communistes de Bucarest s’estfait entendre lors du pacte bilatéral signé avecMoscou le 5 avril 1991, où l’on précisait que, dansl’avenir, la Roumanie ne ferait partie de nulle al-liance militaire qui pouvait “nuire à l’Union Sovié-tique.” (Moscou a tenté de leurrer d’autres paysautrefois satellites de l’URSS pour qu’ils signent untel pacte, mais s’est heurté à un refus public de lapart de leurs nouveaux gouvernements.)

La persistance de l’état policier en Roumanie estune autre conséquence de la proximité géo-graphique de la Russie. Le 28 mai 2002, l’OTAN afait officiellement un bon accueil à la Russie en tantque membre d’honneur et jeune partenaire de l’al-liance fondée précisément un demi siècle aupara-vant pour retenir l’expansion soviétique. “Deuxennemis déclarés se sont maintenant retrouvéscôte à côte en tant que partenaires, accablant 50ans de division et une décennie d’incertitude,” avaitdéclaré le Président Bush lorsque la Russie se pré-parait à prendre place à la table de l’OTAN auprèsdes autres 19 membres.

Il ne s’est pas écoulé un mois après ce sommet his-

torique que le procureur militaire en chef de ce nou-vel allié qu’est l’OTAN a lancé une accusation con-tre l’ex-général KGB Oleg Kalugin pour “hautetrahison sous la forme de dévoilement de secretsd’état”, la motivation étant qu’il “avait fait défection”aux États Unis et avait publié un livre autobi-ographique où il décrivait des opérations du vieuxKGB contre les États Unis et leurs principaux alliés.L’officier KGB Aleksandr Litvinenko, qui, en 2006,allait être victime d’un terrifiant assassinat à Lon-dres, était dans le même temps mis sous accusa-tion in absentia pour haute trahison, par une courtmilitaire à Moscou, pour cause d’avoir fourni augouvernement britannique des secrets du vieuxKGB.

Ce qui n’est pas étonnant. Conformément à Yev-genia Albats, auteur d’un livre bien documenté surla KGB, “l’Union Soviétique, ayant une populationde 300 millions, avait environ 700,000 agents de lapolice politique. La nouvelle Russie « démocratique», avec une population de 150 millions d’habitants,compte 500.000 Chekists. Si auparavant l’ondénombrait un Chekist pour tous les 428 citoyenssoviétiques, maintenant il y a un pour tous les 297citoyens de la Russie”.

À ce moment, 6.000 ex-officiers KGB s’emparentdes postes les plus importants dans les gouverne-ments central et régionaux de Russie. Le PrésidentPutin affirme que le changement démocratique dela société russe est irréversible. Après la DeuxièmeGuerre Mondiale, j’ai assisté à la transformation duroyaume de la Roumanie—qui, à l’époque, étaitbeaucoup plus démocratique que la Russie d’au-jourd’hui—en une dictature, par l’intermédiaire dumême mécanisme KGB que la Russie a gardéjusqu’à aujourd’hui. Ce mécanisme pouvait se mo-biliser un jour derrière un nouveau dictateur russe-nationaliste, socialiste, écologiste, environnemen-taliste ou n’importe quelle autre étiquette il voudraitcoller à son nom—hanté par des rêves degrandeur, de conquérir le monde, et qui, par le con-trôle de ce vaste territoire, pourrait menacer notremanière occidentale de vivre.

La Securitate est aussi restée en place avec unnouveau nom affiché sur sa porte. Après la chutedu communisme, les Roumains ont dû affronterune formule indigène de capitalisme administréepar des vieux communistes bureaucrates, spécu-

Destine Literare58

lateurs et incléments gens de la mafia qui ontétendu les inégalités sociales. Bonne ou mauvaise,la vieille police politique paraît à la plupart des gensleur unique défense contre la rapacité des nou-veaux capitalistes.

Il est fort possible que la réparation du dommagemoral causé à la Roumanie par l’hérésie commu-niste s’étende sur encore une génération. À monavis, dans ce sens, nous et Destine nous pouvonsaider.

Après être devenu un officier communiste d’infor-mations j’ai été tenté, pendant pas mal de temps,de me mentir à moi-même à force de trouver desraisons pour croire que la Securitate était un malnécessaire. Naturellement, j’en ai trouvé quelques-unes. C’est seulement au moment où je me suistrouvé assez loin—en années et en kilomètres—dela Securitate que j’ai été capable de me rendrecompte quelle hérésie criminelle elle représentaiten réalité. Mais le gouvernement roumain vante en-core la Securitate, et il y a des gens qui achètent cequ’on loue. En 1997, le SRI a publié Le livre blancde la Securitate, au total quatre volumes, soit 1.947pages de “document historique” dont le fondementest que cette organisation criminelle, qui a tué ettorturé des millions de personnes, qui, sous pré-texte qu’elle a servi les intérêts nationaux durantcertaines périodes historiques, devrait garder sesofficiers dans le service secret de la nouvelleRoumanie. Aux environs de ce moment, le Capi-taine Constantin Bucur, du SRI- le Département desuivi pour le secret électronique- s’étant mis àcraindre l’avancée des nouvelles technologies per-mettant de s’immiscer en plein milieu d’une con-versation téléphonique illégale qui lecompromettrait, a pris la décision de se protégerpar lui-même. Dans une conférence de presselargement médiatisée, Bucur a présenté quelquescentaines de bandes audio, faisant la preuve que laplupart des politiciens, journalistes et hommes d’af-faires étaient suivis secrètement jour et nuit sansle consentement d’un juge. Les révélations de Bucur n’a conduit à rien d’autrequ’à un procès, où il a été traduit en justice pour di-vulgation de secrets d’état.

Le spectateur d’un jeu d’échecs est souvent capa-ble d’anticiper le prochain mouvement mieux que

les joueurs eux-mêmes. Nous sommes assez loindu tourbillon de transition de la Roumanie pourpouvoir comprendre que l’habitude communisted’accepter que ceux qui maîtrisent le pouvoirabusent des forces de la sécurité doit êtreéradiquée, de la même façon que l’apprentissagedes faiblesses humaines des politiciens et des bu-reaucrates qui occupent un haut rang social neconduira pas à la démocratie réelle. Aidons nosconfrères de Roumanie à voir tout cela. Nous nepouvons pas procéder à l’éradication des vestigesde l’état policier soviétique. Eux le peuvent.

Gral I.M. Pacepa

Lt. Gen. Ion Mihai Pacepa est l’officier d’informa-tions ayant le plus haut rang qui a jamais fait dé-fection du bloc soviétique. En 1989 le PrésidentNicolae Ceausescu et sa femme ont été exécutésà la fin d’un procès où la plupart des accusationsont été prises du livre de Pacepa, HorizonsRouges, publié en 27 pays. Le nouveau livre dePacepa, Programmé pour tuer: Lee Harvey Os-wald, le KGB soviétique, et l’assassinat deKennedy, a été lancé simultanément aux États Uniset en Roumanie.

À l’avenir, M. Pacepa nous promet d’autres articlesinédits tout aussi intéressants.

NR

Destine Literare 59

Je ferme les yeux et mes doigts vagabondentSur ce vieux clavier blanc aux touches pous-siéreuses.La douce mélodie des notes improvisées,De ce piano libre qui m’invente des gammesAmène mon esprit loin des choses de ce monde.

Les yeux clos je peux voir.Sur la douce mélodie des motsS’écrit une histoire.

Les gammes sont tantôtLe chemin des vagues avant d’atteindre la côte,Tantôt le chuchotement d’une chute,Le chant doux d’un oiseau, paroles poétiquesDe la nature resplendissante.

Je ferme les yeux et je vois.Je vois un écran de pétales roses choirD’arbres en fleurs au-dessus d’un lac glacéQu’une brise fait doucement frissonnerA la rosée du matin. Devant moi s’étendL’horizon d’Aton et les tombeaux des roisFlamboyants sous le soleil ardent de la vieille

Égypte;Devant moi s’ouvre un pont jusqu’aux îles desAntillesOù l’océan a la couleur turquoiseDe la plus belle des émeraudes, et où lestropiquesMagnifiques accueillent les naufragés.

Je vois des fauves d’Afrique courirDans la savane, et la fumée d’une flammeS’élever dans l’air frais de la nuitDans le campement d’un voyageur solitaire.

Je vois un océan aux couleurs merveilleusesDes poissons exotiques, aux rencontres dan-gereusesDes arpenteurs des mers, le requin roi des eauxComme le lion est roi de la savane.

Je vois des monarques, ces papillons orangesAux grandes ailes délicates, emportés par le ventVenir se poser sur la tête d’un dragonImmobile paressant au soleil.

Je vois un crépuscule sur RioMettre à feu la belle villeOù soudain s’allument en même temps cent millelumières.

Je vois un oasis de verdure, seul point d’eauDans le désert après un long voyage.

C’est une histoire,Chaque note est un mot, chaque accord unephrase,Chaque refrain l’insistance des versDans une poésie. Mais en ouvrant les yeux,

Je ne vois plus. Mes doigts quittent le pianoEn laissant une longue traînée rouge –lestouches poussiéreusesSont marquées à jamais par l’histoire qui y alaissé son empreinte.

Destine Literare60

La mélodie de l’esprit

Miruna Tarcău

LE TEMPS D’UN VERRE

La taverne est assez sombre, éclairée seulementd’une lumière rouge tamisée par la vitre coloréede la fenêtre qui donne sur la rue. J’y pénètred’un pas lent auquel manque mon cran habituel,puis je balaie la pièce du regard. Je ravale difficilement ma salive. Du revers de lamain j’essuie la sueur de mon front et de mestempes : je tente sans trop de succès de dis-simuler mon angoisse. Si ça tourne au vinaigre,j’ai toujours mon arme accrochée à ma ceinture,sous ma veste. Bien entendu, c’est une mesurede sécurité plutôt inutile dans ce cas précis. Jene vais quand même pas tirer sur lui? Disonsplutôt que c’est un réconfort; une vieille habitude. Je le cherche des yeux parmi les gens, mais jene le vois pas. Je marche, incertain de la direc-tion où je devrais me diriger. Je me dis que ce doit être le premier. Je medirige vers le coin de la salle, décidé à ne pasêtre surpris quoiqu’il arrive, quel que soit son vis-age. Je m’efforce de me donner un air imposantet déterminé; de rendre un peu de fermeté à monpas, de rigueur à ma voix et d’aisance à mesgestes. Quand soudain j’entends derrière moiune voix m’appeler.« Dante. »Je me retourne, pris de court malgré moi. « Vous permettez que je vous appelle par votreprénom? »Il dit cela sans détacher les yeux de l’article qu’illisait avant mon arrivée. Déstabilisé, je n’arrivepas à lui répondre. Je garde mes yeux rivés surson visage, et tout en ayant la désagréable sen-sation qu’il est parfaitement conscient de ma stu-peur, je me souviens qu’au cours de cetterencontre, j’ai l’avantage d’être son client. Etdonc, je lui réponds sans plus de scrupules :« Je préfère garder mes distances autant quepossible. »Étrangement, le ton de ma voix est plus dur quele sien. J’approche une chaise et je prends placeà sa table, près de la fenêtre. Sans m’accouderau rebord, le dos très droit, j’attends. Il paraît nem’accorder toujours pas la moindre importance.J’engage donc à mon tour la conversation :

« Je ne sais pas non plus comment vous appeler.»Je l’observe à l’affût d’une réponse. C’est unhomme mûr, dans la quarantaine, très soigné.Ses traits sont curieusement familiers, un peucomme un visage qu’on aurait aperçu de nom-breuses fois dans une foule au cours de sa vie.Une telle manière de répondre aux attentes queje me faisais de lui est plus qu’incommodante :c’est choquant.« Appelez-moi Lucien. »Il range finalement son journal sur la table etdaigne me regarder. Ses longs doigts osseuxcouvrent en partie le gros titre des actualités : unconducteur saoul a causé un accident hier soirsur l’autoroute; un autobus s’est renversé. Dix-sept morts. C’est à ce moment-là que je me rends compteque mon homme ne pouvait être que lui : quid’autre lirait le journal un dimanche soir dans unbar?« Vous vous amusez? je lui demande en voyantl’article qui prenait toute son attention.-Je m’informe. Alors, comment va la famille?-Je crois que c’est une bonne chose que ni vousni moi n’ayons eu de nouvelles d’eux cesderniers temps. »Un hochement de tête cynique est la seuleréponse qu’il donne à cette affirmation. C’est àce moment que la serveuse apparaît, carnet à lamain, prendre notre commande. J’ai d’abord leréflexe de l'écarter d’un signe de la main, mais illa retient.« Pour moi, ce sera du vin rouge, et pour mon-sieur… »Il me désigne. Je soupire; pour vite me débar-rasser de la situation, je succombe sans réfléchir.« La même chose. »Elle part enfin. J’attends qu’elle s’éloigne pourcontinuer. Mais avant que je ne prenne la parole,il parle le premier.« Vous savez, j’ai beaucoup entendu parler devous. -Vraiment! »Une fois de plus, la surprise enlève les mots dema bouche. Je tente de le couvrir aussitôt parune réplique :« Eh bien, moi de même, c’est le moins que je

Destine Literare 61

puisse dire. -Vraiment Dante, vous vous attendiez à ce quevos actions n’arrivent pas jusqu’à moi?-Non, ce n’est pas ça. Seulement je ne croyaispas que mon cas était si spécial. Des tueurs àgages, j’imagine que vous avez vu beaucoup aucours de votre… carrière?-Oh, ça. Voleurs, meurtriers, infanticides, parri-cides. J’ai vu bien pire. Mais combien d’entre euxont-ils jamais souhaité me rencontrer, et se re-pentir de leurs crimes devant la société? »Un air moqueur vient masquer ses traits del’ironie de ses propos. Sur ses lèvres mincespasse l’ombre d’un sourire. Je m’empresse de lecontredire. « Ce n’est pas ce que je veux faire.-Et pourtant, c’est ce que vous faites. -C’est pour avoir une seconde chance de vivreavec Ana que je fais appel à vous, et rien d’autre.C’est pour l’amour de ma vie. »Je fais une pause, avant de me rappeler à qui jeparle. Alors je rajoute :« Mais bien sûr vous vous en foutez. Vous nedevez sûrement pas croire à l’amour.-Voilà une vision assez stéréotypée que vousavez de moi.-Ce qu’on dit de vous serait faux?-Vous savez, les journaux… »Il me montre la manchette d’aujourd’hui et feuil-lette les pages.« …c’est comme la Bible. Tous deux disent ceque les gens veulent entendre tout en faisantpeur aux masses pour les empêcher de tomberdans la décadence et les crimes…-Alors vous croyez en l’amour? dis-je, sceptique.-Je crois que beaucoup de gens croient enl’amour. C’est le prétexte qu’ils donnent aux piresde leurs folies, c’est ce qui justifie la transgres-sion des règles et les actes désespérés. Ce n’estpas vous qui me contredirez… »La serveuse vient apporter les deux verres de vincommandés. C’est lui qui paye pour nous deux;la jeune femme sourit et lui adresse un clin d’œilalors qu’il lui laisse le reste de 100$ en pourboire.Sans savoir pourquoi, un frisson parcourt monéchine. On la laisse une fois de plus s’éloigner avantd’aborder enfin véritable le sujet de notre ren-

contre. « Bon, assez perdu de temps. Parlons affaires,propose-t-il.-Je suis d’accord …Combien d’années vous medonnerez?-Vous savez, blague-t-il, la peine courue c’est laperpétuité.-Mais non, ça je sais bien. Je veux dire, combiend’années il me reste avant cela?-Avant?… Ça ne dépend pas que de moi.-Vraiment? De qui d’autre, alors? La chance? Ledestin? Dieu?-Il y a ça. »Un éclat étrange fait un instant briller ses yeuxdans la noirceur. Il passe la main dans sescheveux noirs et relève d’un côté son col blanc àl’arrière de son cou. Puis il prend une gorgée deson verre de vin, ce qui rougit ses lèvres minces. « Soyons sérieux », dit-il. Il sort un contrat de sa serviette. Doucement il lepose sur la table, sort un stylo de la poche avantde son veston et me le tend. Ma main se déploiepresque seule pour l’empoigner et se place sur lasignature sans réfléchir. Puis elle se cloue surplace; un doute me prend. « Alors, combien d’années? »Il hausse les épaules. « Trente, trente-cinq ans. Peut-être moins, peut-être plus. Ça dépend de vous. -De moi? Alors ce contrat, il sert à rien? Vous nefaites rien de plus que ce que je vous demande?»Pour éviter de m’emporter, je resserre mon poingen gardant mon bras sur la table et garde mesjambes pliées sous la chaise. Je force unegrosse gorgée de vin à glisser le long de mongosier. Son silence me perturbe. Dire qu’il est déplaisantest une expression plutôt faible pour décrire cetair de supériorité et ce recul qui le caractérisent.Sa suffisance me fait l’effet d’une claque. « Ne vous faites pas d’illusion. Je ne suis pas làpour rehausser l’offre ni pour faire valoir l’ampleurde mes capacités ou de mon inaptitude à con-trôler les choses de ce bas monde. Je suis venupour vous faire signer un contrat. -Allez-y. Convainquez-moi. -Si vous êtes un tant soit peu familier avec la no-

Destine Literare62

tion de libre-arbitre, vous devez savoir que je neforce jamais la main à mes clients. -Vous me faites croire que j’ai le choix du moyenutilisé pour arriver à mes fins? Ou du prix quej’aurai à payer pour cette nouvelle vie sans délitsque je compte mener une fois que mon passécriminel se sera effacé des records?-Vous trouvez mes services trop cher payés?-Seulement si je n’ai pas la garantie de ma pleinesatisfaction face à ces services. »Un silence passe entre nous. Sa voix s’était dur-cie au tournant de la conversation et malgré sonvisage impassible dénué d’émotions, ses grandsyeux noirs fixés sur moi semblent me lancer deséclairs. Je feins de diriger mon attention sur la fenêtrepour briser ce lien invisible qui s’est formélorsqu’il m’a regardé droit dans les yeux. Soutenirson regard trop longtemps est aussi difficile quede regarder le soleil dans un ciel clair sans nu-ages, un beau jour d’hiver. Je cligne des yeux pour chasser cette idée demon esprit et reviens à la charge. Il est toujoursaussi immobile, pas un froncement de sourcilsn’alterne l’expression figée de son visage. « À quel type de garantie vous référez-vous?, dit-il enfin.-Écrite. »Avec une sorte de sourire satisfait, je lui désignele contrat. Il adopte alors un air encore plusdétestable. Tout en se penchant légèrement versmoi, il me glisse d’une voix grave et bassecomme un roulement de tambours :« La question que vous devez vous poser, cen’est pas si vous pouvez ou non avoir unegarantie que je serai à la hauteur de vos attentes.Réfléchissez, puis répondez-moi, la question estla suivante : jusqu’où êtes vous prêt à aller pourobtenir cette seconde chance que seul moi puisvous accorder? »Le sentiment d’avoir gagné du terrain dans lesnégociations s’escompte aussitôt. Un pincementau cœur m’envahit, la voix et l’imagination memanquent pour trouver une réplique. La peur dela solitude s’installe à nouveau en moi, à un pointtel que je crains même la fin de cette conversa-tion; que cet être haïssable quitte soudainementle bar et me laisse, livré à mes tourments.

Mais malgré cela, je trouve le courage de medéfendre :« Ce n’est pas de la peur. »Mon interlocuteur lève un sourcil en guise descepticisme. « Peut-être est-ce un manque passager decourage?-Elle est vicieuse, votre tactique d’approche!, jelui siffle soudain. Vous savez très bien que vousm’avez abordé dans un moment de faiblesse!-Heureux de voir que vous en êtes conscient.Mais cela ne change rien au fait que vous man-quez de fermeté dans vos convictions. »Il a dit cette phrase en abandonnant un instantce ton ironique qui ne semble pas le quitter, pourun ton de reproche. J’empoigne le stylo d’unemain tremblante.« Je ne reviendrai pas sur ma décision », jeproclame soudain à voix haute, plus à moi-mêmequ’autre chose. J’applique la pointe du stylo sur le papier blancdu contrat à l’endroit désigné pour la signature.D’un coup d’œil furtif je relis les trois clausesclaires et nettes de l’entente. Son regard insis-tant et cette présence pesante me donnent l’im-pression que mon temps m’est compté –commes’il ne me restait plus que quelques secondespour me décider. Le temps de reporter à nouveaumon attention sur la signature, une tache rouges’est formée à l’endroit où j’ai appliqué la pointedu stylo sur la feuille. Une dernière hésitation me retient.« Et…que se passera-t-il lorsque j’aurai signé? »Une légère dilatation des narines marque sonagacement.« Je ferai ce que nous avons convenu que jefasse, après quoi vous me serez redevable duprix que vous connaissez bien.-Et c’est tout? -Vous vous attendiez à quoi exactement? Uncoup de tonnerre? Une pluie de sauterelles? Unecomète qui tombe du ciel?-Mais non, mais… Vous devez tout de même êtreau courant de ce qui s’est passé, non? Desraisons qui m’ont poussées à la tuer, et de cellesqui m’ont amené à faire ce que je fais aujour-d’hui? Vous devez sûrement connaître un peu lavie de vos clients avant de signer vos contrats!

Destine Literare 63

-Je ne sais pas tout, Dante. Mon métier c’estd’être là, à l’affût de tout ce qui se passe pourrépondre à l’appel de ceux qui me sollicitent. Lereste ne m’intéresse guère. »Ses longs doigts osseux attirent une nouvelle foismon attention sur le contrat. Un mouvement furtif dans la rue attire un instantmon regard sur la fenêtre. Je fais mine de meperdre dans mes réflexions et affiche un air ab-sent.« C’est l’heure, Dante. », me rappelle-t-il, pres-sant.À présent que je ne le regarde plus, sa présencepernicieuse ne m’affecte presque plus. Cet airautoritaire et détaché l’a quelque peu quitté aucours de notre conversation informelle et cetterelation d’hommes d’affaires dont le temps estcompté est à présent rompue. Il me semble quej’ai tout mon temps.« Ce n’est pas pour rien que j’ai tenu à vous par-ler; ce n’est pas pour retarder le moment fa-tidique où j’apposerai ma signature sur ce contratet scellerai mon destin. Je profite ainsi du mo-ment où vous êtes encore enclin à m’écouter,puisqu’il en est de votre avantage, pour m’expli-quer. Voici donc mes raisons :Vous voyez, toute ma vie j’ai été malhonnête. J’aitriché, volé, tué et violé toutes les lois de lamorale et de la justice. Je n’ai jamais eu de con-sidération pour personne –ni même pour la seulefemme dont je sois jamais tombé amoureux.Tous ceux que j’approche semblent condamnésà périr par ma main ou à souffrir de ma présencedans leur vie comme d’un fardeau, d’une ombreprojetée sur leur futur. Je suis néfaste, je prendsplaisir à cet horrible métier pour lequel je suis sidoué, comme si j’étais fait pour l’exercer. Jeprends plaisir aux vices. Je suis mauvais.Et pourtant j’aime Ana. Je crois que le mal estégocentrique, il ne vit que pour ses désirs, sespulsions et ne fait jamais que profiter des autres.L’amour est tout le contraire; c’est l’opposé dumal. Tout être capable d’amour et de donner savie pour un être aimé ne peut être mauvais. Il nepeut qu’être bon.L’amour pardonne, l’amour protège et l’amour sesacrifie pour l’autre. C’est ce que je fais en sig-nant. C’est une preuve irréfutable d’amour,

preuve que je peux changer si l’on m’accordeune seconde chance. Que je peux être bon!C’est la raison pour laquelle je vous ai racontécette histoire : c’est pour me repentir de mes er-reurs. Je veux être lavé de mes péchés. Je meconfesse pour pouvoir réellement recommencerà neuf, une autre vie. Une seconde chance devivre avec Ana. Alors je l’honorerai, je lui seraifidèle et je serai honnête. »Il demeure un moment en silence, doigts croiséssur la table, paumes ouvertes; les yeux fixés surmoi, droit, inébranlable. Et il me dit une chose.« L’Enfer est pavé de bonnes intentions. »Puis je comprends. Cette remarque tacite me faitcomprendre qu’on ne joue pas éternellementavec le feu : je ne suis après tout, rien de plusqu’un mortel. Flegmatique je porte la main austylo, j’observe une dernière fois la tache rouge àl’endroit prévu pour la signature, ensuite la datede l’entente qui à jamais restera gravée dans mamémoire avant d’inscrire lentement mon nom enlettres détachées.

Dante Pacino, mardi 6 juin 2006.

Subrepticement il me dérobe la feuille du contratfraîchement signée, me laissant le stylo. Il se lèvesans un mot de plus, pressé, mais avant de par-tir il me tend la main. Je ne la lui sers pas.« Au revoir, dis-je simplement.-Jusqu’à notre prochaine rencontre. »

Miruna Tarcău

Destine Literare64

La 1 Decembrie 2008, românii de pre-tutindeni, din tarã si din afara granitelor ge-ografice, sãrbãtoresc 90 de ani de la Marea Unirede la Alba Iulia, când, sub conducerea înteleaptãa Regelui Ferdinand Întregitorul s-a realizatRomânia Mare. Pentru noi, românii, anul 1918 afost un an providential. La 27 Martie 1918Basarabia - lacrima neamului românesc - reve-nea la Patria Mamã ; la 28 Noiembrie 1918 erarândul Bucovinei - cu obcinele si mânãstirile sale-, pentru ca la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia -devenitã capitalã de suflet a neamului românesc- sã se realizeze unul din visele seculare alenatiunii române, desãvârsirea statului nationalunitar, prin Unirea Transilvaniei, Banatului,Crisanei si Maramuresului cu România.Alba Iulia, mândrul oras transilvan, mai fusese

martora unor evenimente de seamã ale istoriei siculturii române. Aici, realizase Mihai Viteazul, la21 Octombrie 1599, prima Unire politicã a celortrei Tãri Românesti ; tot aici a apãrut, la 20 Ian-uarie 1648, "Noul Testament de la Bãlgrad" almitropolitului Simion Stefan. La Alba Iulia ausuferit martiriul, la 28 Februarie 1785, Horia si

Closca si tot aici, vor fi încoronati, la 15 Oc-tombrie 1922, Regele Ferdinand si Regina Maria,ca primii suverani ai României Mari.

Pe fundalul succesiunii evenimentelor is-torice din anul 1918 vom încerca, în cele ceurmeazã, sã subliniem contributia BisericiiRomânesti, Ortodoxã si Greco-Catolicã, la MareaUnire.România intrase în primul Rãzboi mondial pentru"împlinirea dezideratului fundamental al desãvâr-sirii statutului national" - cum preciza C. C.Giurãscu.

În toamna anului 1918, Monarhia austro-ungarã se destramã ca stat, datoritã crizei celorpatru ani de rãzboi, înrãutãtirii situatiei econom-ice si, mai ales, a ridicãrii natiunii din dublamonarhie, între care si românii din Transilvania.La 12 Octombrie 1918, dupã manifestãrile de laCluj, Brasov, Arad, Resita si Petrosani, Comitetulexecutiv al Partidului National Român din Tran-silvania a formulat o declaratie prin careproclamã dreptul inalienabil la viatã liberã aromânilor din dubla monarhie. Declaratia a fostcititã în Parlamentul de la Budapesta, la 18 Oc-tombrie al aceluiasi an, de cãtre deputatulAlexandru Vaida-Voievod (greco-catolic), ultimala care au participat delegatii ardeleni.Între Octombrie-Noiembrie 1918 au luat fiintã înTransilvania si Banat, Consiliile nationaleromânesti, iar la 30 Octombrie 1918 s-a constituitla Arad, Consiliul National Român, ca ""unic forcare reprezintã vointa poporului român". Subconducerea sa s-a intensificat lupta pentru re-unificarea cu Tara. Slujitorii Bisericii Românesti -Ortodoxe si Greco-Catolice - s-au aflat în primelerânduri ale luptãtorilor pentru unitate nationalã,deziderat pentru care militau si periodicele reli-gioase din Ardeal.Ca exemplu al fraternitãtii Ierarhilor români dinTransilvania - ortodocsi si greco-catolici - care arputea servi de pildã si pentru situatia de astãzi,mentionãm si faptul cã, la 21 Noiembrie 1918, ceicinci Episcopi români, ortodocsii Ioan Papp al

Destine Literare 65

MAREA UNIRE DIN 1918 ŞI BISERICA

Cezar Vasiliu

Aradului si Miron Cristea al Caransebesului sigreco-catolicii Iulian Hossu al Gherlei (devenitapoi cardinal), Dimitrie Radu al Oradei si ValeriuTraian Frentiu al Lugojului, au semnat o "De-claratie de adeziune" la C.N.R., prin care-l re-cunosteau "ca singurul conducãtor politic alnatiunii române". Actul a avut un ecou pozitiv înrândul clerului si credinciosilor celor douã Bisericisurori.La 14 Noiembrie 1918, profesorul Nicolae Bãlansi cãpitanul Victor Precup erau trimisi de C.N.R.la Iasi pentru a discuta cu conducãtorii de atunciai tãrii situatia din Transilvania. La 15 Noiembrie1918, la propunerea prof. Bãlan, C.N.R. hotãraconvocarea unei Mari Adunãri Nationale, cu dep-utatii alesi si reprezentanti ai tuturor organizati-ilor românesti.

Duminicã 1 Decembrie 1918, a avut loc laAlba Iulia, Adunarea Nationalã care a decisunirea cu România. Erau prezenti 1228 deputatisi delegati oficiali, alãturi de 100 de mii de româniveniti din toate pãrtile unde se vorbea româneste,de la Maramures la Dunãrea bãnãteanã, din TaraBârsei pânã-n cea a Crisurilor. Între ei se aflau sireprezentantii Bisericii.

S-a început prin slujbe urmate de TeDeum-uri în bisericile ortodoxã si greco-catolicãdin Alba Iulia, dupã care delegatii s-au reunit însala Cercului Militar, sub presedentia lui Cicio-Pop. În biroul adunãrii au fost alesi trei presed-inti - George Pop din Bãsesti, episcopul DimitrieRadu al Oradei (unit) si episcopul Ioan Papp(ortodox).Raportul principal a fost prezentat de VasileGoldis (ortodox) care a citit si proiectul rezolutiei,devenit Hotãrîrea de unire a Transilvaniei cuRomânia care începea astfel : "Adunarea nation-alã a tuturor românilor din Transilvania, Banat siTara Ungureascã, adunati prin reprezentantii lorîndreptãtiti la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie1918, decreteazã Unirea acestor români si a ter-itoriilor locuite de dânsii cu România. Adunareanationalã proclamã îndeosebi dreptul inalienabilal natiunii române la întreg Banatul, cuprins întrerâurile Mures, Tisa si Dunãre". Goldis si-aîncheiat raportul cu cuvintele "legãtura sfântã acelor 14 milioane de români ne îndreptãteste azisã zicem Trãiascã România Mare !".

Ultimul orator a fost Iuliu Maniu, greco-catolic,care a vorbit în numele Partidului NationalRomân din Transilvania - discurs prohibit pestepatru decenii în România. Iatã un scurt fragment: ". . . Dacã privim înapoi la suferintele înduratede neamul românesc, dacã ne amintim de sân-gele vãrsat, nu stiu cum sã multumim lui Dum-nezeu, cã ne-a dat nouã, celor din generatia deacum, sã trãim aceste timpuri de înãltare . . .Înainte de a lua hotãrîri trebuie sã ne închinãmînaintea acelora care au ajutat ca lumina libertãtiineamurilor sã strãbatã norii. Acestia sunt vitejiidin glorioasa armatã românã, condusi de marelecãpitan, Regele Ferdinand (. . .) Unirea tuturorromânilor într-un singur Regat si într-unnedespãrtit stat este nu numai un ideal sfânt, ci siun drept inalienabil al nostru în baza fiintei noas-tre nationale unitare. (. . .) Noi, românii din Tran-silvania, Banat si Ungaria suntem în drept siavem datoria sã pretindem aceastã Unire, pentrucã aici a fost leagãnul românismului (. . .) (St.Neagoe, Istoria Unirii Românilor, ed. Diogene,Bucuresti, 1993, p. 287-290).La ora 14, delegatii au mers pe Câmpul lui Horiaunde asteptau cei peste o sutã de mii de români.S-au rostit mai multe discursuri. Episcopul MironCristea al Caransebesului a spus, între altele :"Nu ne putem gândi astãzi la altceva decât laaceea ce au hotãrît si au fãcut fratii din Basara-bia si Bucovina, adicã la Unirea cu scumpa noas-trã România, alipindu-i întreg pãmântulstrãmosesc". Dupã care a poftit pe episcopul IuliuHossu al Gherlei sã citeascã Hotãrîrea Unirii, ur-matã de cuvintele : "Fericit am vestit hotãrîreajudecãtii lui Dumnezeu prin reprezentantii a toatãsuflarea româneascã ; fericiti voi, care atipecetluit pe veci Unirea cu Tara Mamã. O viatãîntreagã veti mãrturisi cu mândrie «Si eu am fostla Alba Iulia». Trãiascã România Mare, una si înveci nedespãrtitã".Entuziasmul multimii ajunsese la culme. Glasuri,vibrând de mândrie nationalã, scandau "Suntemuniti cu Tara" sau "Trãiascã România Mare". Ceidoi episcopi, Cristea si Hossu se îmbrãtisau feric-iti, cu roua bucuriei în priviri, iar episcopul Cristeaprofetea: "Pe cum ne vedeti aici îmbrãtisatifrãteste, asa sã rãmânã îmbrãtisati, pe veci, totifratii României" (idem, p. 292).

Destine Literare66

Adunarea a ales Marele Sfat National - 212membri - în care au intrat cei cinci episcopiromâni, teologi, protoierei si preoti. La 2 Decem-brie, Marele Sfat National a ales Consiliul diri-gent, iar la 14 Decembrie o delegatie alcãtuitã dinVasile Goldis, Alexandru Vaida Voievod si epis-copii Cristea si Hossu au prezentat la BucurestiRegelui Ferdinand actul Unirii Transilvaniei cuRomânia. Atestarea hotãrîrii istorice de la 1 De-cembrie 1918 a fost fãcutã prin decretul regal din11 Decembrie 1918, investit cu putere de votul

Parlamentului din 29 Ianuarie 1919.În acelasi timp în Banat situatia generalã

era mai confuzã datoritã ocupatiei militare. La în-ceputul lui 1919 s-a constituit "Liga Bãnãteanã",condusã de diaconul Avram Imbroane (ortodox)cu scopul de a informa opinia publicã si Confer-inta de pace de la Paris despre drepturileromânilor din acest teritoriu.La 8 Ianuarie 1919, Consiliul national sãsesc dinMedias a aprobat hotãrîrea de la Alba Iulia, de-cizie asemãnãtoare luând si svabii din Banat, re-uniti la Timisoara la 10 August 1919, O delegatiea "Ligii bãnãtene" a mers la Paris prezentând un

memoriu asupra drepturilor noastre asupra aces-tui teritoriu.

Unirea Transilvaniei cu Tara a adus schim-bãri radicale si în viata Bisericii, mai ales a celeiortodoxe.Ierarhii din provinciile alipite au intrat, la 30 De-cembrie 1919, în componenta Sfântului Sinod dela Bucuresti, conform rânduielilor canonului 34apostolic. La 31 Decembrie 1919, episcopulMiron Cristea devenea Mitropolitul Primat alRomâniei. Au fost reînfiintate episcopiile Oradei

(1920), Clujului si Armatei (1921), Tomisului,Cetãtii Albe si Hotinului (1923). Mai mult, arde-lenii au fost privilegiati în alegerile de episcopi.Alãturi de Miron Cristea, au devenit episcopi :Lazãr Duma la Arges, Lucian Triteanu la Roman,Justinian Teculescu la Ismail, protopopul deSãliste, Ioan Stoica, la Armata si cel de Brasov,Vasile Saftu, la Râmnic. La Sibiu a devenit mit-ropolit prof. Nicolae Bãlan, iar la Cluj episcopNicolae Ivan. Catedra de Istoria românilor de lanoua Universitate clujeanã va fi ocupatã de pro-toiereul de Sãliste, prof. Ioan Lupas.Una din marile împliniri ale Unirii de la 1 Decem-

Destine Literare 67

brie 1918 a fost construirea catedralei ortodoxedin Alba Iulia, în numai un an si jumãtate, avândca arhitect pe V. G. Stefãnescu si pictor pe CostinPetrescu. Ea a fost sfintitã la 15 Octombrie 1922de cãtre Mitropolitul-Primat Miron Cristea, cuocazia încoronãrii Regelui Ferdinand si a RegineiMaria.La 4 Februarie 1925, Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române aproba ridicarea Bisericiinoastre la rang de Patriarhie, confirmatã prin"Tomos"-ul Patriarhului Ecumenic, din 30 Iunie1925. Înscãunarea primului Patriarh al României- Miron Cristea - a avut loc la Bucuresti, la 1 Nov.1925.Legea si Statutul de organizare a Bisericii Orto-doxe Române, prevãzând participarea masivã alaicilor la viata Bisericii conform Statutului sa-gunian, consfintea astfel autocefalia Bisericii -obtinutã în 1885, în urma independentei de statdobânditã prin luptã în 1877 -. Ele prevedeau ex-istenta a cinci mitropolii - Ungro-Vlahia, Moldovasi Transilvania, plus a Mitropoliei Bucovinei, cuArhiepiscopia Cernãutilor si Episcopia Hotinului,si a Mitropoliei Basarabiei, înfiintatã în 1927, cuArhiepiscopia Chisinãului si Episcopia CetãtiiAlbe -.În 1920, Guvernul român a intrat în tratativediplomatice cu Vaticanul, iar în 1921 s-a deschisLegatia românã pe lângã Vatican si Nuntiaturaapostolicã la Bucuresti. La 10 Mai 1927, la stãru-inta Regelui Ferdinand I (catolic) s-a semnatConcordatul cu Vaticanul. Ritul latin avea omitropolie la Bucuresti, cu 4 episcopii sufraganesi alta la Iasi. Ritul greco-catolic avea MitropoliaBlajului, cu 4 episcopii sufragane. În 1928 s-aemis o nouã Lege a Cultelor care a fost valabilãpânã în 1948, an în care Biserica sorã greco-catolicã a fost desfiintatã prin lege. Restabilirea eijuridicã s-a fãcut dupã evenimentele din Decem-brie 1989.Considerãm cã pânã în anul 1918 a existat o fru-moasã colaborare între Ierarhii, preotii si credin-ciosii celor douã Biserici nationale românesti -ortodoxã si greco-catolicã. Ei au fost împreunã înmomentele de rãscruce din viata poporuluiromân : rãscoala lui Horia, Closca si Crisan ;Supplex-ul; Memoriile lui V. Moga si I. Lemeni ;revolutia din 1848 ; ASTRA ; Memorandumul sau

primul Rãzboi mondial (Pr. prof. M. Pãcurariu).Desfiintarea Bisericii greco-catolice în 1948 aînsemnat bunuri confiscate, episcopi si preotiarestati.Sase epoiscopi greco-catolici vor muri în temnitãîn urma tratamentelor fizice si morale inumane :Vasile Aftenie al Bucurestiului (+1950) ; IoanSuciu al Blajului (+1953) ; Traian Frentiu alOradei (+1952); Titus Livius Chinezu al Bu-curestilor (+1955) ; Ioan Bãlan al Lugojului(+1960) ; Alexandru Rusu al Bãii Mari (+1963) ;altii vor suferii ca Iuliu Hossu al Gherlei-Clujului(+1970) - în ultima parte a vietii cu domiciliul for-tat la mânãstirea Cãldãrusani si Iuliu Hirte(+1978). Alãturi de ei au murit si 4 episcopicatolici de rit latin, Alexandru Cisar al Bu-curestiului (+1950), Antonie Durcovici al Iasilor(+1950), Francis Staffler al Oradei (+1957) si Au-gustin Pasa al Timisoarei (+1955).Desigur si Biserica Ortodoxã Românã îsi aremartirii sãi. Tot în perioada comunistã au pieritnumerosi mireni si preoti ortodocsi la Canal sauîn temnitele de tristã amintire. Martirologiul Nea-mului Românesc cuprinde pe Patriarhul NicodimMunteanu (+1948), pe Mitropolitii Irineu Mihãl-cescu al Moldovei (+1948), Tit Simedrea al Bu-covinei (retras în 1945, + 1971), Efrem Enãcescual Basarabiei (alungat în 1944, + 1968) si peepiscopii Nicolae Popovici al Oradei (pensionatfortat în 1950, +1960) sau Grigore Leu al Husilor(+1949). Pe toti acestia, precum si pe preotii sicredinciosii martirizati de comunisti, BisericaOrtodoxã Românã are datoria moralã sã-i can-onizeze într-o zi pe care ne-o dorim cât maiapropiatã.Consider, deci, cã cea mai potrivitã încheiere oconstituie cuvintele Regelui Ferdinand I rostite laîncoronare la Alba Iulia, la 15 Octombrie 1922 :"Mã închin cu evlavie memoriei celor care, întoate vremurile si pretutindeni, prin credinta lor,prin munca si prin jertfa lor au asigurat unitateanationalã si salut cu dragoste pe cei care auproclamat-o, într-un glas si o simtire, de la Tisapânã la Nistru si pânã la Mare" Ferdinand I -Regele tuturor românilor. Sis sibi terra levis !

Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu

Destine Literare68

FATA CU OCHI DE LUP

Tuna! Ploua! Arde! Bruma curge pe dealul de foc, din eama priveste fata cu ochi de lup.

Mirosul eisi mana eise impletesc in aer,liane, tipete, lanturi.

E dansde papusa precoce, o dor subsorile,gura-i e stramba,a gustat din sarutul pelinului,dar nu se lasa !Mana eise-arunca dupa zmeisi dihanii albastre,ursi greoi la chipsi in labe,care, nebuni !,sfarama muntii !

Fata cu ochiin care lumea se vede inversridica o mana,frunza de vara ?de toamna ? de luna ?Un semn imi face, mi-ar spune,secretul ii apasa guracu alta infometata de sarut.

Cum sa o strig?Stapana secretului ? Sarutului ? Vinovata

de maini zburatoare,taietoarea de pacle,soraursilor ucigasi.

De ce s-o fi lasat inserarea ?Ceata intra-n noi,ne scutura oaselecu biciul de argint.E tarziu.Stinge lumanarea !Bate fereastra In cuiul lungde sub podea !Trage pleoapa pe ochi !Lasa cantecul de umbre,de neumbre,de preumbre,sa te legene,fara culoare,fara gust, semanand, sau doar mi se pare ?,cu mirosul mamei, demult…

VRAJITORUL

Era noapte cu mirosde arsalunecandpe-o mana fina, o parere…

Era noapte cum numai in miez de zi,la gura toamnei, mai poate sa creasca.

Frunzele melecantau,sopteau,

Destine Literare 69

Poezii

Alina Voicu

mestecau tutun cu iasomie,isi scoteau dintii maruntide prin buzunaresi-i atarnau pe stalpiide fum.

Noaptea aceean-avea taram,nici intuneric,numai o mantie marecu care-mi incantam piticiidin muntele vrajit.

Uneori,Doamne,ochiul din noapteafara intunericma doare.Ca un plans,ca un cutit infipt pana la praseledrept in cuvant.

Vin iar la tine,Doamne al ciungilorsi-al bietilor muti,te-ntreb.Incotro ?Pe cine sa apucde guler,de mana,spre malul celalalt ?

Care-i puiul de intuneric ?Mai e vreunul ?S-a ratacit pe strada asta ?Pe coada asta de pian ?Spune, Doamne,din icoanele tale,din balauriiinchisi in lumanari,lasa-ti

norii sa vorbeascasi hienele-n somn de paduresa se trezeasca !

Linistea curgedeplina ca primul sarut,nesfarsitaca intinderea ce mi-a lovit mintea,lina, lina,colina,paclain careun copac se inchinaunui alt vis…

NOAPTEA PELINULUI

Suntem la adunarea asta,mai mare intre toate,toti teribil de frumosi,genii.

Draga Domnule Presedinte,vorbeste mataca ai cobza mai grasasi arcusul mai lung !

Vorbeste mata,care le stii pe toate,cate-au fost,cate sunt, cate-ar fi putut sa fie !

Razi ?Razi in pumn ?Cat gagalicea ?Cat oul si boul ?Domnule Presedinte,ne pare rau, ti se-nverzesc Mustatileiar vestarade si ea din gauri cu ochi invers !

Destine Literare70

Adunarea noastra,a geniilor,se inchinacuvios, Mariei Tale.Te informeaza,la fel de cuvios : iti vom taia Mustatile,cobza si capul ! Oamenii sa vina apoisa se-nchine !La cobza.El, capul, va decora frumuseti de statuisi frumuseti de vis.

Si, Domnule Presedinte,caci te vad ganditor,cu manape umbra de inima,n-ai grija,acolo,in lumea dreptilor la trupsi incolacitilor la privire,noi, aici, avem radacini si fire de lelecata frunza si iarba, toate cu mustati sipui de cobza, gura cat surasi zambetul mai ceva ca marea marilor!

Nu ne duce grija, aici, lucrurile se aseazaFiecare pe cate un scaunsi–un foc, un spectacol !Dar ce-i ?Vine iarna ?Gerul ?Suflu albsi suflu negru ?Vine refuzul ?Tremurul din cap ?

Smucirea din mana ?Hatanarea din picioare?

Fugi, Domnule Presedinte,ia capul taiatsi fugi!Vin lupii !Doamne ...!Vin lupii !

Poèmes en Français

FLIRT ENTRE DEUX TETES

La lunea perdu sa fille dans la forêt des pendus.

Je suis assisesur cette pensée,ma robe flotte autour,le monsieurlisant son chapeau à trois pas de moi,espère avoir un aperçude mes jambes !

Pauvre fou !Pauvre galantpoussiéreux dans sa têtecomme une vieille maisonhabitée par le roi des rats !

Je n’ai pas de jambes !Je n’ai non plus de mains !Je ne suisque robe,chaussures,bas brillants,glissant sur une penséecomme les doigts sur le piano !

En fait,je ne suis

Destine Literare 71

que le fantômequi hante tes lèvres, les mots que tu as dits hier !ceux que tu penseras demain !

Et toi ?Tu n’es pas mon voisin !Tu esun Princedes rêvesd’une jeune filleà la peau de désert,aux yeux plus sombresque la plus noiredes noirceurs,au cœur abyme,au cœuraccordéon !

Fou !Tu n’es, toi aussi,qu’un fantôme !nous sommes deuxà habiterl’iris grisde ce soir,brusquement de novembre,brusquement de rien !

LA NUIT DES PAPILLONS

Un papillon à la bouche d’argentpleurele rire pendu à un arbre.

Il fait nuit,il fait musiquecomme dans un conte d’Andersen.Doucementles étoiles donnent la mainaux toits grisâtres.Le feu craque

ses os.J’erredans cette villede papillons brisés,sur les touches d’un piano,jauniescomme un champdéserté par les merles.

Je suis vent,caprice, souffle d’un monstreaux queues de cris,regardd’une vieille figée dans ses nuits.

De blancheursont mes mots,de noirceur mes rires,je suis l’ombredes blanches-neiges.Parfois,mes poches sentent le vin,autrefoisle devin. Il y a,comme une ivressedans le tonnerre.Bonjour,adieu…Deux mots,deux rives…

Destine Literare72

La 10 ianuarie 2008 s-au împlinit 69 deani de la moartea Haricleei Darclée, una dincele mai importante cântareţe de operă alepoporului român.Hariclea Darclée, supranumită “PrivighetoareaCarpaţilor” a fost astrul românesc care a strălu-cit fară asemănare un sfert de secol pe scenade operă a două continente.

S-a născut la Brăila, la 10 iunie 1860,păcălind pe tatăl său, Ion Haricli, care îşi doriseun băiat. Acesta era un om cu stare, dobândităde câteva generaţii de familia sa de origine lev-antină, cum rezultă din zapisele vestite cu cor-bul heraldic al pecetei de boierie. Mama saMaria, născută Aslan, era o femeia educată, el-egantă şi iubitoare de muzică, facând fată cubrio societaţii timpului.

Hariclea Darclée a crescut la moşiapărinţilor de la Turnul Magurele, având o pasi-une deosebită pentru tatal său, care s-adovedit a fi reciprocă. Fetiţa işi trăia fericitădimineaţa vieţii, până în clipa când părinţii audecis s-o educe la un pension din Viena. Aici

româncuţa noastră, isteaţa, a reuşit să-şi iden-tifice inclinaţiile spre muzică, artă şi limbistrăine, pornind cu tenacitate spre marele eidestin.

Cu prilejul unei vizite la Viena, Ion Hari-cli şi-a dus fiica la Opera Mare, spre a vedea“Traviata” de Verdi, cu celebra cântăreaţaAdelina Patti, reprezentanta cea mai de seamăa şcolii de “belcanto” a vremii. Atunci, pentruprima oară, Hariclea a simţit chemarea mirificăa zeiţei muzicii spre care nu avea curajul să-şiridice privirea, chemare care a marcat-o defin-itiv. A intuit atunci, în loja teatrului vienez, cănimic nu o mai poate opri, că ceea ce va urmava fi o luptă cu valurile vieţii, fiind hotărâtă săajungă biruitoare la liman. De multe ori, în sin-guratate, când dorul de ţară şi de părinţi o mis-tuia, privea, nostalgică, valurile Dunăriialbastre, ştiind că aceastea îi vor duce gân-durile la Brăila natală.

După terminarea studiilor, Hariclea seîntoarce în ţară, de astă dată la Bucureşti, undefamilia se stabilise între timp. Începe imediatstudiul de canto, având noţiuni substanţiale im-propiate la Viena. Într-o zi, compozitorulGeorge Cavalia, a întrebat-o ce urmăreşte prinlecţiile de canto, la care a răspuns fară ezitare:“independenţă, voinţă, progres, creaţie.” Şi aşaa fost. Hariclea mergea des la teatru şi laoperă, pentru a asculta şi învăţa. Opera şiteatrul românesc erau la bun început de drum,şi uneori erau şi turnee din străinătate.

În febra cunoaşterii artistice, a cunoscutşi febra iubirii, pentru locotenentul Iorgu Hartu-lari, unul din eroii Războiului de Independenţădin anul 1877, decorat cu ordinul “Stanislas” şicu Virtutea Militară, care îi va deveni soţ. Erablond, zvelt, cu ochi albaştri, cu mustaţa deasă,ce mai, numai bun de iubit! Din nefericire, întimp de pace, eroului îi erau tare dragi cărţilede joc şi băutura, fapt care au determinat mai

Destine Literare 73

HARICLEA DARCLÉE “PRIVIGHETOAREA CARPAŢILOR”

Zoe Vasiliu

târziu ruptura dintre ei. Au avut un fiu, Ion Har-tulari, cu înclinaţii tot spre muzică.

În 1866, soţii Hartulari se aflau la Paris,unde Hariclea se înscrie la conservator, în-cepând studiile de “belcanto” cu renumitul pro-fesor Edmond Duvernois. Acesta şi-a dedicattot timpul elevei românce, fiind captivat de re-alul ei talent muzical, însoţit de seriozitate şiperseverenţă.

Prin intermediul profesorului de canto,este descoperită decompozitorul CharlesGounod, care, fără ez-itare, îi încredinteazărolul Julietei din opera“Romeo şi Julieta”.Marelui Gounod îi da-torează Hariclea nu-mele de Darclée, care,personal a pregătit-opentru rolul Margareteidin “Faust”. Ziarele şicriticii de artă ai vremiinu mai contenau cuaprecieri elogioase laadresa tinerei debu-tante. Hariclea a avutpretenţia, de altfel satis-făcută, ca în textulcronicilor să se speci-fice ca este românca.Din acest moment, im-presarii lirici din Franţa,Spania si Anglia şi-aufăcut insistent apariţia.Desigur, a început şilupta advcrsarilor dinculise, dar tânăra cân-tăreaţă i-a temperat cu tact şi stăpânire de sine.De acum, toate drumurile îi erau deschise.

Vasile Alexandri, care a fost martorul di-rect al primelor sale succese, scria în 1888 luiPapadopol Calimachi: “Încă o stea română pecerul artelor! Ea cu cât va reuşi mai mult, cuatât ne va face cunoscuţi mai favorabil la naţi-unile străine, care ne cunosc puţin şi rău. Din-

tre ai noşti ne mai putem lauda cu Bărseanu,la Viena, cu Teodorini la Madrid şi Lisabona, cuNuovina, cu tenorii Dumitrescu şi Gabrielescu,cu baritonul Popovici”.

Succesele Haricleei Darclée la Peters-burg, au confirmat proaspăta faima pariziană,prin aprecieri de genul: “cea mai bună Mar-garetă pe care am auzit-o pe scenele noastre”.Tot pe atunci l-a cunoscut pe compozitoul rusArthur Rubistein şi a învăţat rolul Vaniei din

“Ivan Susanin” deGlinka. La Petersburg acântat în “Ernani” deVerdi şi în “Hughenoţii”de Mayerbeer.

Turneul s-a încheiatîntr-un extaz al publicu-lui, iar orchestra Teatru-lui Mare, dirijată deînsuşi directorul teatru-lui, a interpretat imnelenaţionale ale Rusiei siFrantei. Astfel romancaHariclea a creat o fra-ternitate artistică intrecele doua ţări.

Încurajată de suc-ces, Hariclea îşi in-dreapta privirea şiaspiraţiile spre Italia,patria cântecului şi aartei, dorind săcucerească scena multinvidiatei Scala din Mi-lano. Prima persoanăpe care a întâlnit-o,care a recunoscut-o şis-a oferit să-i dea lectii

la Milano, a fost Ruggiero Leoncavalo, com-pozitorul de mai târziu al operei “Paiaţe”, careo denumise la Paris “privighetoare silvană”. Lacorectivul ei, apelativul s-a transformat în “Priv-ighetoarea Carpaţilor”, indiciu al dragosteineţărmurite de glie.

Auzită întâmplător, prin fereastra de-schisă a locuinţei, de doi impresari, carora li s-

Destine Literare74

a adaugat si Leopold Mugnone, directorul“Scalei”, Hariclea a fost angajată pentru o seriede spectacole la cunoscutul teatru liric milanez.La unul din spectacole a asistat şi marele Verdi.Evenimentul a determinat-o să cânte ca nicio-dată până atunci. A doua zi, cronicile din “Cor-riere della Sera”, “Gazeta Piemontese”,“Gazzeta dei teatri” etc, au mărit faima Hari-cleei Darclée.

Cel mai de seamă admirator şi prieten,cu care puţin artişti tineri s-au putut mândri, afost Giuseppe Verdi, căruia Hariclea i-a inter-pretat tot repertoriul şi el i-a audiat toate spec-tacolele, împărtind gloria publicului la Milano,Roma, Torino, Genova sau Napoli.

Alt titan al muzici, care a apreciat-o de-osebit a fost Giacomo Puccini, autorul operei“Tosca”, după romanul lui Sardou, care a inţe-les că şi-a scris opera pentru Hariclea. Inter-pretarea rolului Floriei Tosca, a fost un succesunic. Premiera acestei opere i-a scos în caleadevărata dragoste, în persoana baritonuluiEugenio Giraldoni, interpretul lui Scarpia. Sin-uozităţile vieţii au obligat-o să renunţe la feri-cirea personală, retrăgându-se cu demnitate,în clipa în care a aflat că idolul său era căsă-torit. Alţi compozitori fascinaţi de calităţile salevocale şi artistice au fost Gomez, Mascagni,Catalani, etc.

La sfârşitul anului 1891, în suita unorcelebrităţi ca: Zitti, Pasqua, Guerm sau LaStehle, Hariclea organizează un turneu înRomânia, având în repertoriu: Faust, Rigoletto,Manon, Cavaleria Rusticană. A mai efectuatturnee în ţara natală în 1897, 1902, 1903, 1906şi 1910. De fiecare dată, succesul a fost asig-urat de calitatea artei interpretative a actorilor şiîn special de contribuţia Haricleei, care a datstrălucire acestor seri de neuitat pentru români.Comentariile timpului au fost, realmente, sen-zaţionale. Poeţii vremii au imortalizat eveni-mentul, de exemplu: C. Brăiescu in 1900“ Ai revenit ca rândunica, Din lumea zărilor albastre,Şi ca şi dânsa-ţi cauţi cuibulSub streaşina casuţei nostre

… Rămâi, o mai rămâi slăvită În veci, stalucitoare stea Căci cerul scump al ţării tale E`n drept să aibă raza ta.”

La pupitrul orchestrei ultimului turneu înţara a fost marele Solari, care a declarat admi-rativ: “Românii sunt o naţie mai muzicală chiardecât italienii”.

Revine în Italia, continuă să cânte, apoiacceptă contracte avantajoase la BuenosAires, Rio de Janeiro, Sao Paolo, sau Montev-ideo, cântând alaturi de Titto Ruffo sau EricoCaruso, având ca dirijori pe Arturo Toscanini.

Sondajul aprecierii spectatorilor, com-pozitorilor, dirijorilor, cântăreţilor de seama, pre-sei şi criticilor de specialitate, o consideră peHariclea Darclée drept cea mai mare artistă deoperă, timp de un sfert de secol. Repertoriulsau numară 57 de opere, aşa cum rezultă dinafişele şi programele spectacolelor, din cronici,sau din corespondenţa sa particulară.

În 1938 se întoarce în ţară, împreună cufiul ei, regasindu-şi prietenii care mai erau înviaţă: Nicolae Iorga, George Enescu, CezarPetrescu, Victor Eftimiu, etc. La sfârşitul lui de-cembrie 1938 se internează la spitalul Fi-lantropia. Înaintea agoniei, zidurile acestuiaascultau uimite cântecul privighetorii ce se pre-gatea sa moara. Acest lucru s-a întamplat la 10ianuarie 1939. În 1960 s-a sărbătorit în România centenarulnaşterii artistei.

În luna noiembrie 1991, a avut loc laMontreal “Gala filmului românesc”. Printre celezece pelicule prezentate, la loc de cinste a fost“Darclée”, dupa romanul lui Nicolae Carandino. A fost magnific!

Zoe Vasiliu

Destine Literare 75

Certains de mes amis me taquinent en medemandant : « Si c’était à refaire, serais-tu tou-jours disposé à jouer les « faiseurs de rois » pouraider George W. Bush à gagner comme en 2000? » Ma réponse, comme celle de nombreuxAméricains d’origine roumaine est résolument :OUI. Nous aimons ses efforts constants pour laliberté et sa lutte contre le terrorisme. Nous trou-vons qu’il incarne les principes et les idéaux quinous ont fait venir dans ce fier pays. Ai-je été unesorte de « faiseur de rois » ? Permettez-moi defournir quelques explications.Mes premiers contacts directs avec la politiqueaméricaine datent de l’époque où George W.Bush gagna les élections présidentielles avec les537 voix du comté de Broward, en Floride, oùj’habite.Mon engagement, en tant que l’un des leadersspirituels de la Communauté roumano-améri-caine, fût-elle le fruit du hasard, a pu cependantgagner suffisamment de voix pour y faire pencherla balance.

Pendant la campagne électorale, je fus chargéd’organiser une réunion de la Communauté deFloride, pour entendre James C. Rosapepe quiétait alors ambassadeur des Etats-Unis enRoumanie, membre du parti démocrate et ami duprésident Clinton.Quand le dirigeant démocrate Mitch Caesar,m’eût refusé son aide pour organiser cette réu-nion, je me tournai vers son adversaire républi-cain. Mais l’aide de celui-ci comportait unecontrepartie. E. Clay Shaw Jr. demanda à par-ticiper à cette réunion. Au cours des débats, quise déroulèrent dans une atmosphère de parfaitecivilité, l’indifférence des Démocrates apparut defaçon flagrante, alors que le désir des Républi-cains d’aider notre communauté se manifestaclairement.En tant qu’animateur des débats je fis remarquerau public qu’il aurait bientôt à exprimer sapréférence.Cet événement ne fut pas dépourvu de con-séquences, car les personnes présentes à la réu-nion firent part à leur entourage de ce qui s’étaitpassé. Quelques mois après les élections, je fusinvité à une assemblée locale du Parti Républi-cain et on me reparla de cette réunion. J’apprisque de nombreux américains originaires despays de l’Est avaient été mis au courant de cequi s’y était dit et qu’en général ils avaient eu uneréaction de rejet des Démocrates : ils se de-mandaient s’ils n’auraient pas été traités avec lamême indifférence en des circonstances sem-blables.Sans compter les 15.000 Américains d’origineroumaine vivant dans le sud de la Floride (la plu-part dans le comté de Broward), il faudrait rap-peler qu’en Floride, à peine un citoyen sur troisest né aux Etats-Unis et que la plupart des nou-veaux arrivants témoignent d’un grand esprit desolidarité quand il s’agit des causes communes.A l’époque de la guerre froide, des centainesd’entre eux se réunissaient chaque année àMiami pour la « Captive Nations Week » ( La se-maine des nations privées de liberté).

Destine Literare76

Faudrait-il que les Etats-Unis reculent ?Par Claude G. Matasa

En tant qu’américain originaire d’Europe de l’Estet ancien prisonnier politique dans mon paysnatal, j’ai une autre vision de la liberté que celledes personnes qui la considèrent comme ac-quise et garantie. Titulaire de deux Doctorats enSciences, ingénieur diplômé, auteur de publica-tions aux Etats-Unis et en France, détenteur detrois brevets internationaux, à l’époque où je vi-vais encore en Roumanie, j’aurais pu avoir unesituation aisée en y demeurant. Mais j’ai préférétout quitter pour recommencer une nouvelle vie àpartir de rien, dans ce grand pays. Pour beau-coup de gens comme moi, la Statue de la Libertéétait un symbole irrésistible, attirant tous ceuxqui, comme moi, ne pouvaient s’accommoder ducommunisme.Une fois admis comme immigré, je m’efforçai dem’adapter à ma situation nouvelle. Nouveaucitoyen, préoccupé d’apprendre à survivre ici, j’ailongtemps prêté peu d’attention à la politique,confiant dans la solidité du système. Aujourd’huiencore, je ne suis membre d’aucun parti poli-tique. J’ai toujours eu le sentiment que les déci-sions politiques concernant ma vie pouvaient êtreconfiées à d’autres, plus qualifiés que moi.Mais me voici obligé de reconsidérer ma position.Certaines forces se manifestent, qui pour béné-ficier de résultats rapides en politique, cherchentà persuader la population de renoncer auxprincipes de ce pays. Au lieu de combattre le ter-rorisme à sa racine, ils réclament un retrait.Qu’est ce que cela pourrait résoudre ? L’Es-pagne a tenté le retrait et ce pays a perdu lastature internationale dont il jouissait. Que seserait-il passé si les Etats-Unis avaient reculéaprès le 11 septembre ? L’Espagne est peut-êtredisposée à payer le prix, mais les Etats-Unis au-raient perdu bien plus de leur prestige !Quand une nation permet de disperser et de

gaspiller ses énergies, elle s’effondre. Pensez àl’Empire Romain.A brève échéance, un apaisement pourrait sem-bler bénéfique, mais qu’arrivera-t-il si les terror-istes nous frappent à nouveau une fois que nousaurons baissé la garde ? Je vous rappelle cesdéclarations d’un leader d’Al Quaida, proclamantque de nouveaux coups seraient portés quandon s’y attendrait le moins. Je ne pense pas qu’Al

Quaida ose nous porter un nouveau coup aussilongtemps que George W. Bush sera à la MaisonBlanche, ce qui raviverait la notion de danger im-médiat et réduirait le opposants au silence.Le principe d’apaisement a coûté la vie à des

millions d’être humains, juifs et non-juifs, alorsque la Grande Bretagne et la France hésitaient àprendre la décision de combattre l’Allemagnenazie et acceptaient des accommodementsdépourvus de colonne vertébrale. Ce principed’apaisement a permis au communisme de se ré-pandre depuis l’Union Soviétique à l’Allemagnede l’Est et à toute l’Europe de l’Est.Plus récemment, quand le génocide faisait rageau Kossovo, les Européens continuaient de dis-cuter alors que les Américains se battaient. Etque dire de l’impact enAsie, en Corée et au Vietnam de la fameuse

phrase de Mao, qualifiant l’Amérique de tigre depapier ?Si les opposants à George W. Bush gagnaient,ce pays serait perdu pour toujours. Je suis fierqu’en cette période de compétition, à la fois lesAméricains d’origine roumaine et la Roumanieelle-même, soutiennent de façon indéfectiblel’action de l’Amérique dans une région du mondequi est d’une importance capitale pour tout lereste de l’univers. Ils démontrent par là qu’ilssavent avoir une perspective à plus longueéchéance et qu’ils sont capables de surmonterles douleurs du tribut à payer aujourd’hui. Pournous, la formule de Benjamin Franklin n’a rienperdu de sa portée : « Celui qui veut acquérir lasécurité au prix de la liberté ne mérite pas le re-spect et personne ne lui en témoignera jamais ».Claude G. Matasa ( www.matasa.net) est pro-fesseur à l’Université de l’Illinois et ConsulGénéral Honoraire de Roumanie en Floride.

Claude G. Matasa

Destine Literare 77

Oamenii importanţi se recunosc după reacţiaîn momentele critice, pentru că acolo se dovedesccalităţile, acolo se arată şi defectele, iar rezultantaeste exact vectorul valorii.Era într-o după amiază, eram la repetiţie cu Richardal III –lea, Beligan juca rolul titular. Trebuie să spundin capul locului că, în opinia mea, a fost cel mai tul-burător Richard pe care l-am văzut vreodată. Dinnefericire, juca în acel spectacol, altminteri intere-sant, montat de Horea Popescu, la sala mare, spaţiuîn care Beligan era cu totul depăşit şi glasul luimărunţel nu putea transmite nenumăratele nuanţela care se gândise cu minuţiozitatea unui farmacist.- Măi, teatrul este ca munca unui farmacist,obişnuia să ne spună. Când prepară ăla medica-mentul, dozele trebuie să fie super exacte pentru casă nu construiască o otravă. Băgaţi la cap şi maicitiţi şi voi câte o carte.- Meştere, eu tocmai am citit Luni, Marţi, Mier-curi... spunea râzând Johnny.Cartea lui Beligan era, într-un fel, pentru noi, ceitineri, un fel de Învăţăturile lui Neagoe...si o citisemcu toţii.- Nu e rău, Johnny, dragă, dar vezi că nu esingura.Horea ne dăduse o pauză şi umblam cu toţii prin

teatru, fiecare după treburile lui. Eu aveam să-i zicceva legat de nişte treburi, nu-mi aduc aminte acumce şi nici nu este important, aşa că deschid uşa cab-inei lui Beligan şi intru. Nu era lumină, perdelele erautrase, Beligan era la masa de machiaj cu capul înmâini.- Vă e rău, meştere? întreb.Ridică greoi capul, se uită la mine prin oglindă şiînţepenesc. Beligan plângea. Am rămas locului,siderat de imagine şi jenat că am dat buzna ca unprost peste om fără să bat la uşă. Cred că a simţit căeram stânjenit şi s-a explicat:- Am ratat, Mihai.Nu eram în stare să scot un sunet şi atunci a con-tinuat:- Rolul. Ţin atât de mult la rolul ăsta şi nu amputerea să-l fac să trăiască aşa cum ar merita.- Meştere, dar este cel mai grozav Richard pecare l-am văzut.Adevărul este că stăteam în sală şi mă uitam fasci-nat la câte sensuri putea să scoată. Îmi plăcea teri-bil, dar este adevărat că stăteam în rândul întâi. Adat din cap a mulţumire, dar pe chip i-a rămas aceatristeţe iremediabilă pe care o avea atunci când seuitase la mine prin oglindă.- Meştere, dacă simţiţi că este imposibil, de cenu renunţaţi? La urma urmelor, sunteţi directorulgeneral, puteţi să faceţi asta.- Dacă eram doar Beligan o făceam, să fii fărăde grijă, dar sunt exact ceea ce spui, directorul gen-eral al acestui teatru, şi nu-mi pot permite aşa ceva.Am avut orgoliul să cred că voi izbuti, va trebui săduc crucea asta până la capăt. Hai!A ieşit cu mine din cabină, mă ţinea de după umerişi îmi amintesc că eram tare mândru, chiar dacădoar eu şi el ştiam ce înseamnă asta. A fost un Richard controversat. Unii ca mine, careavuseseră norocul să stea în rândul întâi, îl socotis-eră bun, alţii l-au criticat. Richard al III- lea s-a jucatdestul de mult şi era chiar un spectacol novator înfelul său, căci folosea o scenotehnică sofisticată,cascadori, efecte speciale, ce mai, era un fel de su-perproducţie.Costumele erau interesante. Piele multă, lucruri debună calitate. Eu jucam un oarece, dar care avea unmonolog scurt şi dramatic la faţă de scenă, îmiplăcea, aveam un costum negru de stofă, cizme

Destine Literare78

RADU BELIGAN

Mihai Malaimare

lungi de piele, arătam şi eu a om şi spuneam vor-bele cu patos, cred că cineva a şi scris câteva cu-vinte despre asta, vă imaginaţi ce mândru am fost.Curios, nu-mi amintesc cum a murit spectacolul.Adevărul este că lucrurile astea nici nu vrei să ţi leaminteşti, spectacolele mor singure, ca elefanţii, nule jeleşte nimeni, te pomeneşti că s-au dus şi gata,altele la rând. Aceasta este una din marile tragediiale teatrului, căci mereu ai impresia că încă se maiputea, dar la fel de adevărat este şi faptul că şi celenoi trebuie să trăiască, au nevoie de spaţiu vital şi,ca să şi-l procure, omoară pe cele care le stau încale, sau care sunt mai expuse. Spectacolele sunt ca oamenii, nici o diferenţă, uneletrăiesc enorm, altele se prăbuşesc de la prima gripă.Unul din spectacolele care a trăit imens a fost Oa-meni şi şoareci, montat de Finţi, cu Piersic, RicaGagealov, Vichi Moldovan,Matei Alexandru, de restul,iacă, nu-mi aduc aminte.Să-mi fie ruşine, dar asta e.Era un spectacol mare şi,ceea ce era foarte intere-sant, Piersic era altfel decâtîn tot ceea ce juca. Nu ştiamce anume, dar simţeamasta foarte clar. Văzusemspectacolul de zeci de ori.Întâi de la hulubărie, la fos-tul teatru. Coboram din cab-ina mea în pijama, astav-am mai spus-o, cu o bereîn mână şi mă uitam ca unprost, cred că odată am şiadormit.Într-o zi, mă cheamă Beli-gan în birou, intru, era şi Vichi acolo şi-mi spun căStănescu s-a îmbolnăvit şi deseară trebuie să intrueu în Oameni şi şoareci. - N-ai mult, două pagini, şi trebuie să stai pepat şi să povesteşti toată tărăşenia cât mai liniştit cuputinţă.- Hai, că nu-i greu, ce dracu, o scurtează Be-ligan, să fii liniştit Vichi, ăsta e actor bun, o scoate lacapăt. Hai, pa!, ne dă el afară, căci tocmai sunasetelefonul, Sanda Ulmeni, secretara lui, fabuloasăsecretară, tocmai suna, chipurile îl căuta cineva pedirector, aşa că trebuia să ieşim.Vichi îmi dă textul, un pogon de vorbe despre cumfusesem eu, mă rog, personajul, la curve, o povestedestul de încurcată şi, în orice caz, lungă al dracu-

lui. Vichi mă sfătuise să scriu o parte din text pecearceaf, sau chiar pe ceva hârtii pe care să le dis-imulez în pat, nu puteau să-mi ofere nici o repetiţiepentru că erau cu toţii foarte ocupaţi, dar, cum spus-ese Beligan, eram un actor bun, aşa că la treabă!Mă duc eu acasă, mă frământ ca toţi dracii şihotărăsc că nu e bine, monologul trebuia spus altfel,trebuia jucat, la urma urmelor, personajul era un lu-crător de la fermă, nu prea isteţ, aşa că trebuia sădea din mâini, să arate cum a făcut, să construiascăpentru auditoriul său lumea despre care vorbea.Învăţ eu vorbele, îmi fac mişcarea şi vine seara. Toţise poartă cu mine prieteneşte, mă mângâie, oDoamne, uite că-mi amintesc, Chiril Economu şiPetruţ, mamă, îi văd aidoma, mă îmbărbătează, auîncredere, mi-au spus tot felul de vorbe.Intrăm în scenă, ne ocupăm locurile pe paturile

suprapuse, linişte, se ridicăîncet cortina, se aprind lam-pele, hăul imens devine şimai mare, dar nu am timpde teamă, am treabă şi astamă ţine tare. Îmi vine rân-dul şi sar din pat. Au rămasnăuci, pentru că ce s-a pe-trecut le-a depăşitînţelegerea. Am jucat cumsimţeam eu, cum ştiam eu,cum credeam eu. Am luattrei rânduri de aplauze şiam plecat acasă fericit caniciodată. N-am stat laaplauze că nu mi-a spus ni-meni să o fac, m-am dusacasă şi am povestit, şi m-am lăudat, şi am băut cea

mai bună bere din toată viaţa mea de până atunci.A doua, zi mă cheamă Beligan. Intru bucuros.- Ce-ai făcut, măi Mihai?- Ce-am făcut?- Le-ai stricat ălora spectacolul.- Eu? Păi am luat trei rânduri de aplauze,meştere, i-am spart, publicul era în delir. N-au avutei aplauze la scena asta de când joacă.- Păi tocmai asta e, la dracu, că Finţi nu a doritaplauze la scena asta, aşa că stai mata pe tuşă, amsuspendat celălalt spectacol până se însănătoşeşteStănescu.Am rămas mut, ceva mi se părea neverosimil, cevanu era la locul său, dar decizia se pare că era luatăde vreme ce nici Vichi, nici ceilalţi nu veniseră la dis-

Destine Literare 79

cuţie, pur şi simplu mă dăduseră afară pentru căFinţi nu dorise aplauze la scena aia nenorocită.Era una din lecţiile mele, pe care trebuia să o asim-ilez dacă voiam să fiu cineva în teatru. Astea, lecţi-ile de viaţă, trec mereu pe lângă noi, dar nu neînghiontesc, nu ne trag de nas, trec pur şi simplu şidacă nu ai minte să le vezi şi să le înţelegi rămâiprost şi te mai şi lauzi.Regizorul este o persoană extrem de importantă înteatru. Este responsabil de creaţia sa, spectacolul,şi trebuie să se ferească mai ales de cei care i-o în-trupează, actorii, care sunt imediat predispuşi să fiemai deştepţi decât găina, mai inventivi şi mai îngă-duitori cu publicul, căruia, de dragul aplauzelor, îi potface toate concesiile de pe lume. Aşa se strică toatespectacolele, aşa s-au deteriorat mari creaţii. Spec-tacolul lui Finţi rezista în forma de la premieră demai bine de 17 ani şi nu-mi era mie îngăduit să-l dis-trug. Gândiţi-vă că juca acolo Piersic, omul care n-ar fi stat pe gânduri să lase baltă totul şi să stea devorbă vreo patru ore cu spectatorii, era acolo MateiAlexandru, care se dădea în vânt după tot felul decioace şi nici un cuvinţel, nici un gest din celehotărâte de Finţi nu se clintiseră. Spune lumea că-ibătea Finţi pe actori, dar nu am nici o confirmare înacest sens. Aşa că am părăsit în glorie rolul, oare-cum afanisit că o scrântisem, dar şi mândru că-miprobasem calităţile şi nu-mi făcusem de râs bla-zonul. Eram actor cotat, aplaudau o mie de oamenide trei ori pe un monolog tâmpit, eram cineva, dacăei voiau ca pe vremea lui Finţi, treaba lor, rămânemprieteni.- Te-ai necăjit, mă întreabă după câteva zileBeligan ?- Nu, mint eu eroic.- Ai priceput ceva?- Cred că da.- Asta e important, restul sunt daraveri declopotniţă, mormăie Bosul şi pleacă mai departe,lăsându-mă baltă destinului meu, de vreme ce de-clarasem că am priceput ceea ce trebuia.Ca regizor sunt extrem de încăpăţânat, nu renunţ laideile mele, dar este şi foarte adevărat că mulţi din-tre actorii cu care am lucrat mi-au spus numai tâm-penii. Au un dar actorii ăştia de a spune prostii cenu s-a pomenit. Chiar mă întreb cum dracu' de amputut fi actor. Habar n-au de nici unele şi au şi idei.Eu când văd un actor cu idei mor de ficat. - Mai citiţi şi voi Schopenhauer, Kant, scriaîntr-o zi la avizier Beligan, sastisit de gluma tâmpităcu băgatul degetului în fund.

Devenise un fel de modă. Care cum ne prindeamneatenţi, hopa, un deget în fund, erau unii careaveau avans şi răcneau ca din gură de şarpe, eramai mare dragul. Erau nişte răcnete pe holurileteatrului de se auzeau, probabil, până în biroul luiBeligan.Asta cu băgatul degetului nu era o invenţie a noas-tră, a generaţiei mele, cum ar veni, era un fel deboală a Naţionalului, sufereau mulţi de ea şi nu erautoţi doar firfirici. Nu ştiu ce jucau, dar Chiril Economu era pe o scarăîn mijlocul scenei, Marcel Anghelescu stătea şi ţineascara, iar Birlic, trecând pe lângă Marcel, îi bagă undeget în fund, Marcel răcneşte năpraznic, dărâmăscara, Chiril cade ca un sac de cartofi şi-şi rupemâna, iar publicul rămâne mut la o scenă incredi-bilă, Birlic fugărit dintr-un arlechin în altul de cătreregizorul spectacolului, însuşi Sică Alexandrescu,care văzuse din culise tărăşenia, pusese mâna peun măturoi şi se jura, răcnind şi el cât putea, că-lomoară pe vinovat.Dacă este o minciună, vă mint şi eu, dar povesteacircula prin teatru şi nu o spuneau nişte neica ni-meni, aşa că bănuiesc că era adevărată.O altă poveste teribilă cu Beligan şi Marcel. O ştiude la Vichi Moldovan, aşa că are licenţă.Beligan cu Marcel în scenă, Marcel juca rolul Min-istrului, Beligan pe al unuia care cerea ceva. Beli-gan stătea pe un scaun din profil, Marcel la birou,cu faţa către public.Acuma trebuie să ştiţi că Marcel Anghelescu râdeadin te miri ce, era o catastrofă. În plină discuţie,destul de aprinsă, Beligan spune mormăit, aşa cumîi era stilul:- Să luăm de pizdă, hm, calul dumitale.Marcel cască ochii, trage aer, se sufocă, cască ochiişi mai tare, Beligan se uită la el candid, n-a mâncatusturoi, Marcel simte că pământul e foarte mic, vineun val de râs tocmai din călcâie, ajunge în gât, îndinţi, fălcile se umflă, nu are scăpare, se aruncă subbirou şi, după ce se sfarmă de râs, strigă către Be-ligan să joace el mai departe că Ministrul are treabă.Nu s-a putut face nimic, au tras cortina.- Ieşi de-acolo, s-a tras cortina, spune Beligan,depăşit şi el de situaţie. Marcel iese cu precauţie, râde, râde, oboseşte derâs şi într-un final tace.- Eşti nebun, întreabă Beligan?- Eu, strigă Marcel? Eu? Tu spui să luăm depizdă calul dumitale şi eu sunt nebun, strigă Marcel,şi se dărâmă o altă bună bucată de vreme de râs.

Destine Literare80

Pauză.Tăcere de mormânt.În sfârşit, când totul părea rezolvat, Beligan zice:- Eşti un prost, Marcel. Uiţi că eu sunt un actorcare am citit enorm şi că-mi folosesc creierul, dacăştii ce înseamnă asta. Eu nu învăţ rolul pe de rost.Eu am logică. Deci, cum puteam să spun eu, un ast-fel de actor, Marcel, să luăm de pizdă calul dumitale,ce, calul are pizdă?Actul următor s-a jucat după o pauză foarte lungă, aapărut şi Secretarul de stat, rol inexistent, pentru căDomnul Ministru tocmai fusese chemat de cătrePrim-Ministrul la o discuţie importantă.De câte ori am povestit chiar şi în prezenţa lui ches-tia asta, Meşterul lua un aer visător, probabil se gân-dea la generaţia lui, îi va fi fost dor de ea, cine ştie?Nu ştiu cum a început destinul meu de regizor, prob-abil că aveau un gol de producţie şi eu îmi arătasemmuşchii la Institut cu Eunucul, care făcuse un suc-ces incredibil la Bulandra, aşa că a mers. ÎntâiClovnii, apoi Actorul şi, în sfârşit, Mantaua.Cu Mantaua a fost o daraveră teribilă. Se aprobăideea, la urma urmelor un Gogol nu e de colo, deşicu Gogol o păţiseră şi ăia la Bulandra, devizul,destul de pipărat, 60.000 lei, şi începe treaba. Nu despre munca mea cu actorii vreau să vorbescacum. Vine vizionarea, catastrofă, lui Beligan nu-iplace ce vede. Cred că l-a mai influenţat un pic şi B.Elvin, secretarul literar, dar chestia era că tocmai elera inamicul public numărul unu al spectacolului.Mai vine şi Gigi Trif de la Consiliul Culturii şi Edu-caţiei Socialiste cu chestii legate de Gogol, treabaera ca şi făcută. Degeaba mă strofoc eu, strig, înjur,ameninţ, totul părea pierdut. Trif îi dădea înainte cătrebuie cenzurat spectacolul, Beligan se înfurie şistrigă:- Măi, Gigi, mi se rupe mie de ce spui tu acolo,treaba este că mie nu-mi place spectacolul. Merg către casă abătut cum nu s-a mai pomenit.Aveam o carte în mână, ceva despre viaţa lui Gogol.Deschid şi citesc la întâmplare, citesc, citesc, mă lu-minez şi strig din toţi rărunchii, de se sperie miliţianuldin poarta Ambasadei SUA:- Am dreptate, am dreptate!Scria acolo că Gogol a fost impotent, ori eumuncisem la spectacol exact nouă luni, timp în carenu mă culcasem nici cu nevasta. Impotenţa luiGogol îl făcuse să vadă o lume pe lângă care ceilalţitreceau fără de griji, abstinenţa mea, care, acum căo descoperisem, mă mira teribil, mă făcuse să vădaceeaşi lume ca şi el. Era clar, spectacolul era bun.

Argumentul a funcţionat. Nu era Beligan omul să nupriceapă asta. Mantaua s-a jucat ca un spectacol alInstitutului de Teatru, găzduit de Naţional. Compro-misul a funcţionat şi spectacolul a avut succes.Beligan!Sute de povesti, chiar nu glumesc, as putea vorbizile în şir despre nişte lucruri pe care nu le ştie ni-meni, s-au petrecut acolo, la teatru, între noi, suntnumai ale noastre, şi multe aşa vor şi rămâne, cevamister trebuie să plutească, altfel nu mai are haz.Dar una tot trebuie s-o mai spun. Era când Lamiadădea examen la Institut. Eu eram acolo profesor,Bibanul urma să fie profesorul acelei clase, eu eramdoar în comisie. Toţi am considerat că la acea probăLamia era de nota 8, dar eu am notat diferenţiat, însensul că am dat 9 la recitare si 7 la improvizaţie,pentru că aşa mi s-a părut că era corect. Bibanulspusese clar că n-o vrea la clasă, nu ştiu ce diferendera între el şi Beligan, aşa că ceilalţi, mai înţelepţidecât mine, notaseră ambele probe cu 8. Lamia apicat şi Beligan, furios, s-a dus la Institut, a cerut săvadă notele, le-a văzut şi s-a făcut foc pe mine că dece i-am dat 7. A vrut chiar să mă dea afară dinteatru, chit că ar fi urmat o tevatură straşnică, laurma urmelor nici eu nu eram chiar fitecine. XXXA fost un scandal monstru, dar până la urmă Beli-gan a înţeles că nu eu eram eu vinovatul şi m-a lăsatîn pace. Mi-a plăcut cum şi-a apărat Beligan copilul.Lamia este acum o mare actriţă şi Beligan a doveditcă ştia de ce se bate, ştia că se poate sprijini pe untalent real şi un caracter rar, asta este Lamia şi re-spect nervii lui de atunci. Culmea, câţiva ani maitârziu, aveam să fiu obligat să fac acelaşi lucru cucopilul meu, care tocmai pica la Institut pentru că nucitise lecţia despre aparatul de fotografiat şi, slavăDomnului, Mihai este azi unul dintre cei mai buni op-eratori din ţară, iar eu trag nădejde, în sufletul meu,că nu numai din ţară. Radu Beligan, o siluetă prelungă, osoasă, cu gân-durile undeva departe, cu ochi iscoditori, neliniştit,mereu gata să te năucească spunând o vorbă deduh colosală, cu o poftă nebună de teatru. Esteteatrul însuşi, în forma lui cea mai pură. Un El Zorab al teatrului românesc.

Mihai Malaimare

Destine Literare 81

"Terminând Salonul cărţii parisian, m-am dus cusoţia la o agenţie de voiaj. Vroiam să ne ducem în Kenia,la un safari. Iubesc animalele si vroiam să vedem "regele"la el acasă. Văzusem deja atâtea filme despre Africa, de-spre animalele ei superbe. S-a întâmplat, însă, să fienevoie de nişte vaccinuri contra unor boli tropicale. Cumnu aveam timp să aşteptăm, am optat pentru Grecia.Era o şansă unică să cunosc acasă la ea un peisaj de cul-tură, care mi-a înnobilat viaţa. Imaginaţi-vă că alergaţi pepista unde au avut loc primele întreceri olimpice. Închideamochii şi mă vedeam apropiindu-mă de finalul unei curse.Tribunele antice există până în ziua de azi şi parcă vezi fru-moasele epocii aplaudând învingătorii jocurilor. Femeile nuerau admise la jocuri din motive pe care noi nu le putemînţelege. Nu sunt ei, grecii, cei care au inventatdemocraţia?Am plecat în insula Egina, locul de naştere al lui Homer.M-am fotografiat coborând de la templul doric de la Aphaia,construit cu cinci secole înainte de naşterea Domnului IisusHristos. Este o insulă verde, acoperită cu pini, de plantaţiide măslini, de plantaţii de lămâi. Plaja de la Agia Marinaera foarte frecventată de turişti şi de atenieni. Bineînţeles,gândurile mi-au înflăcărat imaginaţia copilăriei şi ado-lescenţei. Ce mare poet şi scriitor a fost acest om al căruipasaj pe Pământ se împleteşte la fiecare pas cu legenda,cu toate că războiul troian a fost o realitate confirmată dearheologii moderni. Pesemne că au avut o memorie colos-ală, orală, unică, cum n-a mai fost niciodată în analelepoeziei şi artei...La un moment dat, am observat câteva sute de bisericuţe

albe, în miniatură. Fiecare era de o frumuseţe aparte, dec-orată după mijloacele financiare ale fiecărui proprietar.- Cine sunt aceştia? – am întrebat eu ghidul, careera o femeie.- Sunt grecii din străinătate, în special din StateleUnite şi Canada.Câştigând mulţi bani acolo, ei s-au decis să mulţumeascăpe această cale lui Dumnezeu. Ei sunt oameni credincioşi,ca voi, românii! - Sunt convins. Am fost la catedrala din Atena, de Paşti, şiam avut impresia că mă aflu la mine acasă, la Arad.Egina este supranumită şi Insula pistaşilor. Negustorii am-bulanţi te invită să cumperi la toate colţurile. Cum să refuzio asemenea invitaţie? Nu ştiam că o să mi se vândă pistaşiamari. Fără să vreau, mi-am adus aminte de Ulise, decadoul său otrăvit oferit troienilor. "Fereşte-te de greci şicând îţi oferă daruri!" Acest fapt mărunt nu mi-a stricat bunadispoziţie. Nici n-am avut timp. Vaporul ne transporta pe oaltă insulă, numită Idra, cu mai puţină vegetaţie, bogată înstânci şi pitorească prin arhitectura ei, cu casele ei albe. Nis-a spus că mulţi scriitori şi artişti străini locuiau aici în per-manenţă, unii dintre ei fiind şi proprietari. Viaţa de noapteera intensă, iar cârciumile "tremurau" de buzuki şi derâsetele comesenilor. Desigur că ar fi trebuit să încep cuAcropole. Eşti pur şi simplu copleşit de minunatele con-strucţii care ne-au transmis mesajul unei civilizaţii colosalepeste milenii. Am petrecut acolo două zile şi parcă n-amvăzut totul. Am urcat cu emoţie în tribunele Teatrului luiDioniss, situat la picioarele Acropolelor, pe flancul sudic.Cei care au construit stadionul Giuleşti s-au inspirat, de-sigur, din imaginea celebrului teatru antic. Ce frumuseţe,ce acustică! Ce mari iubitori de teatru erau grecii, când măgândesc că, la spectacole, asistau 15-20.000 de specta-tori! Cu nimic mai prejos este şi teatrul din Epidaur, de-scoperit de un cioban, în secolul XIX.Asistam şi eu la tragediile lui Sofocle şi Euripide, la comedi-ile şi satirele lui Aristofon. Lumea greacă se purifica, râzândsau reflectând la destinul tragic al lui Oedip–rege. Ca sănu mai vorbim de corurile antice, un preludiu al criticii deartă de mai târziu.Toate monumentele din Acropole datează de la vârsta deaur a lui Péricles. Se spune că este epoca în care cei maivestiţi sculptori şi arhitecţi şi-au dat mâna şi şi-au încrucişattalentele, ca să ne impresioneze pe veşnicie. Ei se numescPhydias, Mnésicles, Iktinos, Kallikrates şi alţii, pe careghidurile turistice au uitat să-i menţioneze.Colina sfântă a Acropolelor o vedem din orice punct alAtenei, graţie marmurei albe din care este construită, care,ca şi diamantele, străluceşte în mii de locuri pe cerul al-bastru al Aticii.Propileele Acropolelor din Atena sunt, indiscutabil, o operăarhitecturală desăvârşită.Citim într-un ghid turistic că lucrările de construcţie au fost

Destine Literare82

Extras din "Un destin pe o muchie de cuţit"Gheorghe Tăutan-Cermeianu

Editura "Viaţa arădeană" - 2006

încredinţate lui Menicles, începând cu anul 437 î. Ch., darau fost abandonate, pe jumătate terminate, în 432. Aceastăoprire a fost determinată nu numai de declaraţia de războidin Peloponez, ci, mai ales, din cauza unor dificultăţi deordin tehnic, ce întâmpinau arhitecţii privind relaţia întreoperă şi mediul ambiant. Propileele ocupă toată coasta oc-cidentală a colinelor, care, din vremea Mycenienilor, erasingura coastă accesibilă. Această intrare monumentalăformează un fel de avanscenă, ducând la Acropole. Ea secompune din trei părţi distincte: coridorul central, dez-voltându-se în două aripi, aripa de nord ducând la Pina-cotecă al căror pereţi erau decoraţi cu operele unor pictorirenumiţi, ca faimosul Polygnote. La dreapta de Propilee,pe o mică movilă, se ridică un mic templu dedicat AtheneiNike. Suntem informaţi că este vorba din secolul V î. Ch. Ela fost construit pentru a comemora victoria grecilor contraperşilor. Templul restaurat se compune din opt coloane ion-ice, dintre care patru pe coasta orientală şi patru pe coastade sud. Friza care înconjoară cele patru părţi prezintăscene de bătălie între greci şi perşi. Ea prefaţează celebracolumnă a lui Traian, unde combatanţii sunt Dacii şi Ro-manii.Parthenonul este, desigur, cel mai important şi mai impre-sionant. El se ridică pe punctul cel mai înalt al stâncii (156m) şi se află situat înaintea ruinelor unui templu şi maivechi.Péricles a ordonat ca el să fie construit din marmură Pen-telică şi în stil doric. Ca şi celălalt monument de care amvorbit mai înainte, Parthenonul este dedicat aceluiaşirăzboi câştigat contra perşilor şi este ofranda de mulţumireadusă zeiţei Athena, patroana oraşului. Parthenonulcuprinde 46 de coloane. Faţadele sunt ornate de statui. Amputut număra 92 de metope sculptate.Această desăvârşită operă a fost încredinţată arhitecţilorKallicrates şi Iktinos şi celebrului sculptor Phydias. Înpartea centrală se află faimoasa statuie a Athenei, înaltăde 12 m. Ea a fost sculptată de Phydias în aur şi fildeş.În epoca paleocreştină, Parthenonul a fost transformat într-o biserică închinată Fecioarei Maria, ilustrând astfelizbânda creştinismului împotriva idolatrismului, iar maitârziu, turcii au transformat-o în mosche!Ce păcat că Parthenonul nu mai este cel de altădată. În1687, el a fost transformat într-un depozit de praf de puşcăde către turci; care, mai apoi, au fost asediaţi de cătreveneţieni. Celebrul monument a fost distrus în parte da-torită exploziei depozitului de muniţii. M-a impresionat înmod deosebit şi caryatidele de pe Acropole, amintindu-mi,că, la un moment dat, era o revistă comunistă de cultură,în Arad, care purta acelaşi titlu şi la care eu nu am avutacces, dat fiind statutul meu de "duşman al poporului, cuvederi burgheze". Chiar uzate de vreme, celebrele statui, fixate ca niştecoloane în corpul monumentului, ne transmit pentru vremeîndelungată frumuseţea inegalabilă a femeii antice.Muzeul Naţional de arheologie din Athena este o sursă in-epuizabilă de opere de artă.M-am oprit îndelung la statuia lui Poseidon. Această statuiede bronz a fost găsită în mare, nu departe de capul

Artemieson. Zeul se pregăteşte să lanseze furca sa. Mon-umentul este opera unui mare sculptor din Peloponez,probabil Calamis. Sculptura respectivă a fost realizată cu500 de ani înainte de naşterea Domnului Iisus Hristos. La 70 de kilometri de Athena, se ridică pe o colină ruineletemplului lui Poseidon. Ni se spune că a fost construit laînceputul celei de a doua jumătăţi a celui de al V-lea secolînainte de Hristos. Peristilul este de stil doric, în vreme cepartea frontală este loniană. Au rămas numai 15 coloane,cu piesele de arhitectură care le unesc. O restaurareparţială a fost efectuată în 1958-1959; el a fost construit cumarmură provenită de la minele "Argilegos". Alături, amvăzut câteva blocuri de marmură extrase în antichitate şicare aşteaptă încă un Phydias să le fasoneze şi să le în-corporeze într-un nou templu. Din înălţimea colinei, ne-ambucurat de o vedere panoramică extraordinară cu golfulSaronic. De departe se vedea clar insulele Manronissons,Agios Georgios sau Kea.Am trecut de la Grecia Continentală la Peloponez, traver-sând Canalul de Corint. Ideea a aparţinut împăraţilor Nermşi Adrian. Dar proiectul s-a realizat abia în 1882-1893; Cor-intul este o răscruce de drumuri între golful cu acelaşinume, deschis Europei şi golful Saronic, îndreptat spreAsia. Cercetările arheologice au scos în evidenţă vestigiilecivilizaţiei Mycéniene, la epoca Greciei Mari şi la ImperiulRoman. Dar Corintul este cunoscut, mai ales, prin contin-genţa sa biblică. Sfântul Apostol Pavel a predicat aici nouareligie creştină criticând moravurile corintinienilor. Mulţi cor-intieni s-au creştinizat, ascultându-l pe Sfântul ApostolPavel.Am admirat un splendid mozaic din epoca romană, templullui Apollon şi alte vestigii.Periplul nostru a continuat la Mynenes. Era încă o confir-mare a Iliadei şi Odiseei. Iată-ne în oraşul antic Mykine,leagănul civilizaţiei cu acelaşi nume şi capitala regeluihomerian, Agamemnon! Am intrat cu adâncă emoţie în in-teriorul mormântului mândrului rege, participant la asediulTroiei! El este în forma unui stup de albine. Poarta leilor şiPalatul regal se află în vârful colinei.La 25 km de Nauplie (prima capitală a Greciei după alun-garea turcilor), se găseşte vechiul Epidaur, de care am vor-bit deja când am întâlnit teatrul lui Dionissos. Aici a fostrenumitul sanctuar al lui Asclépios, unde bolnavii veneausă se vindece. În ciuda existenţei sanctuarului lui Apollon,teatrul rămâne prima "minune antică". Este unul dintre celemai cunoscute şi mai bine păstrate din Grecia.

Gheorghe Tăutan-Cermeianu

Destine Literare 83

Destine Literare

Pe data de 8 octombrie 2008, marele savantroman-american George Emil Palade a parasitacesta planeta, plecand spre eternitate. S-a nascutla Iasi, intr-o familie de oameni de cultura, pe datade 19 noiembrie 1912 (peste cateva zile a fi implinitrespectabila varsta de 96 de ani!). Laureat al premiului Nobel pentru fiziologie saumedicina in anul 1974 (impreuna cu savantii AlbertClaude si Christian de Duve), marele savant aadus o mare contributie stiin-tifica la cunoasterea biologieicelulare. Implicit, a contribuitenorm la recunoasterea geni-ului romanesc in lume. Ca sialti romani celebri – Mircea Eli-ade, Emil Cioran, Vintila Horia,Eugen Ionescu etc, mediculPalade, absolvent al Universi-tatii Carol Davila din Bucurestisi-a slefuit valoarea in lumealibera, mai exact in StateleUnite, unde a trait pana la sfar-situl vietii. Este usor de imagi-nat ce s-ar fi intamplat cu unom de geniu ca doctorulPalade in Romania comunista.Probabil ca ar fi ramas unmedic anonim, fara sanse deafirmare, mare pierdere pentruRomania si pentru umanitate.Si probabil, precum prietenullui mai tanar, prof. Dr. ClaudeMatase (vedeti pozele), ar fi facut si el un “stagiude reeducare” prin puscariile comuniste.Dar destinul marelui om de stiinta a fost altul. Inanul 1946 (pentru a evita pericolul comunist si nu“nazist” cum se exprima intentionat gresit un oare-care) a ajuns la Univ. din New York pentru studiipostdoctorale, de unde a fost acceptat la institutulRockefeller, alaturi de alti mari oameni de stiintaprecum Albert Claude, George Hogeboom, KeithPorter si altii. Keith Porter, in special, a avut o mareinfluenta in activitatea de cercetare a viitorului lau-reat al premuilui Nobel, considerat de Palade, dupaplecarea acestuia la Harvard “Our Father Who Art

at Harvard”. Dupa 28 de ani la Rockefeller University, profesorulPalade impreuna cu sotia (A fost casatorit cu Mar-ilyn Farquhar, colega - cercetatoare in biologie,dupa moartea primei sotii, Irina Malaxa, cu care aavut doi copii –Georgia si Philip) s-a mutat la renu-mita universitate Yale. In anul 1990 s-a mutat dinnou, de data aceasta la Universiatea California dinSan Diego, unde a functionat ca decan al depar-

tamentului “Scientific Af-faires” la Facultatea deMedicina.Dragostea savantuluiPalade pentru Romania sidorinta de a-i ajuta pe ro-mani, a ramas nestirbita, inciuda sistemului comunist incare se sbatea tara lui debastina . Inca de pe vremealui Ceausescu, cu renumelelui bine-cunoscut, respectatpana si de comunisti, a fostcapabil sa sprijine tinere tal-ente in ale cercetarii med-icale sa studieze in SUA.Lucru greu de realizat pevremea dictaturii comuniste.Pe doi dintre colaboratorii siprietenii lui Palade – Maya siNicolae Simionescu i-amcunoscut si eu prin anii1981-1982, cand locuiam in

Romania, la Institutul de Biologie si Patologie Celu-lara din Bucuresti. Acel Institut (care ar trebui sa-ipoarte numele), dotat cu cele mai moderne aparatede cercetare pentru vremea aceea, a fost creeat cuajutorul marelui savant roman patriot George EmilPalade.

Toata recunostiinta noastra, maestre Palade !

Drum bun spre eternitate !

Alexandru Cetateanu

84

George Emil Palade – un titan al stiintei romanestiAlexandru Cetateanu

Destine Literare

Am “intrat” in politica (vorba vine, deoarecesunt un simplu membru al PD-L) din dragoste de tara si din patriotism. Tot dinpatriotism am sprijinit pe presedintele Traian Basescula 12 mai, 2007, organizand un miting la Montreal,cand am simtit ca trebuia sa facem ceva pentru Ro-mania, care a incaput pe mana unor legiuitori…nelegiuiti. Iata cum vad si simt eu lucrurile, de aici, dintara frunzei de artar:Inca de pe vremea R.S.R., noi cei care am reusit sascapam din ghiarele comunistilor, am fost socotititradatori. Tradatori de ce? De un sistem social sipolitic totalitar sifalimentar? Mental-iatea aceasta aramas poate siacum, cand noi, ceiplecati din tara deraul comunismuluisau post-comunis-mului, nu suntemprea iubiti de cei curamasite de men-talitate comunista. Iata insa ca dupa19 ani de la elim-inarea lui Ceaus-escu, lucrurileincep sa seschimbe. PartidulDemocrat Liberal sipresedintele TraianBasescu au reusit cu mare greutate introducerea vo-tului uninominal care va zgudui clasa politica agatatabine la putere. Evident, daca romanii nu vor fi pacal-iti asa cum au mai fost, lucrurile se pot schimba sprebine. Se vor alege depuati si senatori care vor fi re-sponsabili direct in fata alegatorilor, pe care vor fiobligati sa-i reprezinte corect in Parlament. Cei carenu-si vor face datoria si nu-si vor indeplini promisiunileelectorale vor cadea de la sine la alegerile urmatoare- deci nu va fi de joaca, asa cum a fost pana acum.Pentru prima data in istoria Romaniei, tot prin lupta

PD-L si a presedintelui Traian Basescu, si noi, romaniirataciti prin lumea larga, vom putea avea reprezen-tantii nostri in Parlamentul Romaniei. Este numai uninceput de democratie, de care s-au speriat si mai

tare cei ajunsi pe diferite cai ciudate la putere. S-ausperiat asa de tare (in special trista alianta PSD cuPNL), incat au cautat si cauta sa blocheze pe caimurdare acest act de dreptate pentru romanii din di-aspora. In primul rand, au reusit sa limiteze la maximcolegiile electorale pentru “strainatate”. Necinste pefata. Pentru peste 10 milioane de cetateni romanicare traiesc in mai toate tarile planetei, s-au creatnumai 4 pozitii de deputati si doua de senatori (camtot atatea cate sunt pe starzile Crangasi si Izvor dinBucuresti). Am auzit cu urechile mele cum unul...Bogdan Olteanu (nu pare oltean cum nu sunt eu

asiatic) spunea canoi, romanii dindispoara “nu sun-tem interesati savotam” si dadeacifre eronate(daca nu ma inselzicea ca numaiaprox. 200.000 deromani de petoata planetamerg la urne) ig-norand faptul caacestora nu li sepermite decat for-mal sa voteze.Pentru a fi maiclar, sa luam ex-emplu Canadei,unde respira in jur

de 200.000 de romani si exista numai 3 (trei) centrede vot; Doua in provincia Ontario – (Ottawa siToronto) si unul in provincia Quebec (respectiv inMontreal). Este posibil asa ceva? Sa zicem in glumaca poate s-au orientat dupa numarul de statui ale luiEminescu existente la noi (doua in Ontario si una inQuebec). In a doua tara ca marime din lume, undetraiesc atatia cetateni romani, numai trei centre devot ? Este ridicol. O alta metoda murdara pentru a descuraja romanii savoteze (stiind ca antipatia este reciproca si noi nu vomvota niciodata cu actualii “carmuitori”), si la care sepreteaza cei in cauza, este complicarea formelor delegitimare, in ciuda legii electorale. Aceasta prevedeca este suficient un pasport romanesc neexpirat (de

85

Politica si patriotismul emigrantilor

Alexandru Cetateanu

Destine Literare

ce oare, daca este expirat nu mai esti cetateanroman?) si “…orice alt document emis de autoritatilestraine care dovedeste resedinta in strainatate. Iataca se incerca rastalmacirea legii. Daca citim site-ulMAE, aflam ca numai doua forme ar fi valabile – re-produc: 1. Card (sic) de resedinta permanenta (Per-manent Residence Card) si 2. Permis de sedere (Visa record of landing). Cata dezinformare ! (imi vine greu sa cred ca estevorba de incompetenta)Oare chiar sa nu stie cei “competenti” ca cele douasituatii enuntate mai sus se refera NUMAI la emi-grantii de orice origine care nu au inca cetateniacanadiana? Sau poate ca nu au inteles fraza (obtin-uta prin Copy and Paste din reglementarile canadi-ane) “Once a grant of citizenship is awarded, you are no

longer a permanent resident and your card will be re-voked.” (Odata ce s-a acordat cetatenia (canadiana,na) nu mai esti rezident permanent si legitimatia (deresedinta permanenta, na) va fi revocata.) Daca devii cetatean canadian, nu mai poti detineacea legitimatie de rezidenta permanenta si te poti le-gitima cu Certificatul de cetatenie canadiana, pe bazacaruia iti scoti pasportul canadian cu care te poti le-gitima deasemenea, asa cum te poti legitima si cupermisul de conducere. Cat despre hartia impaturitain patru IMM 1000 (de care se mentioneaza in Co-municatul ambasadei) tot la cei fara cetatenie cana-diana se refera. Cum cetateania canadiana se obtinein aprox. 3 ani, foarte putini romani vor fi in aceastasituatie.Speram sa se revina cu un Comunicat corect, caresa ajunga la toti cei dezinformati, iar MAE sa-sicheme acasa incompetentii sau daca eroarea estevoita, sa-i felicite pentru ingeniozitate.

Referitor la candidatii propusi de gramada departide si organizatii pentru camera deputatilor si sen-atul Romaniei, marea majoritate sunt oportunisti, carenu pot face decat rau noului concept. Culmea nerusi-narii, este ca si PSD-ul ne trimite o candidata.Eu personal nu cred decat in candidatii propusi de

PD-L care ne-au vizitat la Montreal si Toronto, iar inprezent se afla intr-un turneu obositor pentru a se in-talni cu alegatorii din marea majoritate a centrelor devot (30 !) din USA.

Programul candidatilor PD-L in 12 puncte este clar sipoate fi analizat mai jos.

Votând candidaţii PDL, votăm pentru Ţară!Asa sa ne ajute Dumnezeu !

PROGRAM POLITICal candidatilor PD-L la Parlamentul RomanieiEugen CHIVU - SenatMircea LUBANOVICI - Camera Deputatilor

1. Redobandirea cetateniei romane intr-un regim fa-vorabil de catre toti cei fortati de imprejurari sa re-nunte la ea in anii comunismului! Dorim ca toti ceicare au fost obligati sa renunte la cetatenia romanasub dictatura comunista pentru a emigra spre liber-tate sa-si poata redobandi cetatenia romana si toatedrepturile cuvenite in regim preferential!

2. Marirea numarului colegiilor uninominale. Suntemtotal nemultumiti de modul discriminatoriu de infiintarea unui asa mic numar de colegii uninominale pentruromanii din afara tarii cand numarul acestora ar fi,dupa estimarile multora, de aproape patru milioanefara a lua in calcul romanii din imediata vecinatate atarii. Comparand aceasta situatie cu cea din municip-iul Bucuresti unde traiesc aproape doua milione decetateni romani si unde sunt allocate aproape 60 decolegii uninominale, este limpede ca s-a creat o dis-criminare in mod intentionat!

3. Inlaturarea restrictiilor in exercitarea dreptului lavot. Actuala guvernare PNL-PSD si-a batut joc decetatenii romani din afara tarii ingradindu-le dreptulconstitutional de a participa la vot si de a fi alesi prinfelul in care a stabilit modul de desfasurare aalegerilor si dreptului de exercitare a votului in afaratarii. Nu este correct sa se interzica participarea la vota sute de mii de cetateni romani din afara tarii! Deaceea consideram ca trebuie sa se gaseasca cat maiurgent modul cel mai sigur pentru implementarea vo-tului prin corespondenta ce ar permite fiecaruicetatean roman stabilit in strainatate sa participe lavot, indiferent de locul unde a ales sa traiasca sau catde departe este de vre-un consulat romanesc.

4. Lobby pentru eliminarea vizelor de catre tarile dinacest colegiu uninominal. Romanii au concretizat nu-meroase din cerintele statelor occidentale cu privire laalinierea standardelor necesare pentru eliminareavizelor. Consideram ca nu este correct ca romanilorsa li se impuna in continuare bariere in ce priveste cir-culatia libera sau contactul rapid cu familiile acestoraaflate in alte tari.

5. Inbunatatirea serviciilor consulare. Ineficienta con-sulatelor pe alocuri este un fapt foarte cunoscut insa

86

Destine Literare

nu vom accepta ca acesta sa ramana neschimbat. In-susi presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu,si-a exprimat dezamagirea fata de dezinteresul gu-vernului PNL-PSD. Chiar si la congresul romanilor dindiaspora organizat la Madrid in luna octombrie a.c.presedintele a exclamat ca “Statul roman trebuie sarenunte la a-i mai batjocori pe romanii din afara tarii”.Consideram ca imperios necesar marirea numaruluiconsulatelor, marirea numarului personalului, alo-carea de resurse financiare satisfacatoare acestorconsulate si nu in ultimul rand introducerea sistemu-lui de angajare si atragere in componenta personalu-lui consulatelor a cat mai multor oameni cu expertizadin randul comunitatilor romanesti.

6. Sprijin pentru pastrarea traditiilor si indentitatii cul-turale ale tuturor romanilor din afara tarii. Nu esteadmis ca milioane de roman ice traiesc in afara tariisa nu beneficieze de sprijin in actiuni social-culturalesi chiar religioase ins copul pastrarii traditiilor si iden-titatii cultural romanesti. Fiecare tara care si-a apre-ciat cetateanul la valoarea si potentialul real a reusitsa implementeze programe si parteneriate cu asoci-atii si organizatii etnice din afara granitelor sale. Esteintentia noastra sa facem totul ca romanii din afaratarii sa resimta mandria si a-si satisfaca dorul deneam.

7. Incurajarea si sprijinirea pastrarii valorilor spiritualeromanesti. Este evident ca biserica a devenit singurulnucleu care a reusit sa satisfaca dorinta romanului dea-si pastra limba, cultura si identitatea. Biserica ro-maneasca, indiferent de confesiune, este si trebuiesa ramana un catalizator de coagulare a unitatii ro-manesti, iar sprijinirea acestora este pentru noi o pri-oritate.

8. Sprijinirea scolilor de limba si traditie romaneasca.O natiune ce nu-si ajuta fiii si fiicele si nu ii incura-jeaza sa-si pastreze limba natala nu este demna derespectful si dragostea acestora. Pentru ca vrem catoti romanii din afara tarii, inclusiv cei nascuti in familiide romani peste hotare, sa-si doreasca relatii cu Ro-mania si sa se identifice cu cultura noastra, estenecesar sa oferim o motivatie pentru pastrarea limbiiprin scolile de limba si traditie romaneasca. Astfel,daca exista initiativa fie din partea unei biserici sau aunui grup social-cultural romanesc din afara tarii de aorganiza o scoala de limba si traditie romaneasca, eatrebuie sprijinita logistic, moral si material.

9. Sprijinirea initiativelor de afaceri ale cetatenilor ro-mani din afara tarii in Romania. Intrucat de prea multe

ori cetateni romani de buna credinta ce si-au facut unstatut social si financiar in afara tarii doresc sa revinain Romania pentru a investi si a sprijini economia na-tionala au intampinat prea multe piedici birocratice,vom sprijini initiativele de afaceri ale cetatenilor ro-mani din afara tarii si le vom oferi suportul nostru sivom apara drepturile constitutionale si legislative aleacestora.

10. Sprijin echidistant acordat tuturor asociatiilor si or-ganizatiilor,social-culturale sau religioase, pentru omai buna interactiune si coagulare in scopul unitatiituturor romanilor din afara tarii. Fara unitate intre aso-ciatii comunitatile romanesti din afara tarii pierd multedin drepturile ce li se cuvin din partea tarilor de resed-inta. Vom face totul ca valoarea cumulativa romanilordin afara tarii sa fie recunoscuta si apreciata de catreguvernele tarilor de adoptie, insa pentru aceasta tre-buie intai ca romanii sa fie mai uniti si sprijiniti in a-sipastra unitatea.

11. Încurajarea cooperarii româno-americane în rân-dul tinerilor apartinând comunitatii românesti dinStatele Unite, în special a celor nascuti în aceastatara din parinti români, prin realizarea de proiecte so-cial-culturale si sportive cât si proiecte de afaceri bi-laterale. Este important ca tinerii romani absolventi deinstitutii superioare de invatamant din tarile in carelocuiesc sa beneficieze de tot sprijinul in initiativeleacestora de a dezvolta relatii cu organizatii si firmedin Romania.

12. Îmbunatatirea relatiilor românilor din acest colegiucu autoritatile administrative locale. Stabilirea de noirelatii între comunitatile românesti din afara tarii cuautoritatile administrative locale si de stat ale tariloradoptive, precum si revigurarea relatiilor existente înmulte dintre aceste comunitati. Consideram ca re-cunoasterea valorilor comunitatilor românesti si po-tentialul acestora, atât social-cultural, politic si religioscât si economic, trebuie sa ramâna o prioritate per-manenta.

87

Destine Literare

PROFESORUL GEORGE EMIL PALADE SI

PROFESORUL CLAUDE G. MATASA