despre copii de pe fb
DESCRIPTION
copiiTRANSCRIPT
]
de dupa Revelion, la gradinita unde merge Iulia, nu s-a mai facut trierea de dimineata. Drept si prin urmare, mereu ne luptam cu muci, cu saptamani incomplete de gradinita si asa mai departe. De ieri m-am hotarat sa incerc sa fac si altceva in a-i ridica cumva sistemul imunitar, asa ca am cumparat un tonic apicol pentru copii. Trebuie sa ii dau 2 lingurite / zi, dimineata si dupa-masa. Singurul produs apicol probat si acceptat intr-un final de Iulia a fost mierea, deci ma asteptam la retinere, chiar respingere.
Cand i-am administrat prima lingurita, a scuipat-o din gura si mi-a spus ca nu ii place si sa nu ii mai dau "asa ceva nici-o-da-ta!". M-am lasat jos, m-am uitat in ochii ei si i-am spus: "E important pentru mine sa iei o lingurita dimineata si una dupa-masa. Vreau sa ma ajuti ca sa te fac bine si sa scapi odata de muci. M-am saturat de muci! Si eu cred ca si tu te-ai saturat de ei. Nu trebuie sa iti placa "mierea asta cu ciocolalta" (asa a numit ea tonicul apicol - eu nu am contrazis-o), doresc doar sa iei lingurita, sa o mananci repede si apoi, daca doresti, schimbam gustul cu altceva. Ok? Pot sa am asta de la tine?"Raspunsul a venit instant: "Da." A venit, a luat si mancat lingurita cu tonic, a baut putina apa si a plecat la joaca.
Azi dimineata, nu dorea sub nici o forma sa ia lingurita. I-am spus tot de mai sus din nou, ea insa se invartea in cerc in bucatarie... La un moment dat m-am oprit, m-am uitat la ea si ce aud pe un ton ghidus?!I: "Ai uitat << Pot sa am asta de la tine? >>..."Eu: "Pot sa am asta de la tine?" I.: "Da, desigur! Apa unde e?"
Si uite asa invat cum sa ceri cuiva ceva explicit, nu doar sa sugerezi... O viata intreaga mi-am petrecut-o sugerand lucuri, asteptandu-ma apoi ca lumea sa le faca, pentru ca deh.. era "evident", iar apoi sa constat ca nu erau facute... Ma frustram aiurea si gandeam te si miri ce.
Get started
"Cum pot sa ii explic copilului meu in varsta de 5 ani ca nu e bine sa ii bata pe ceilalti copii atunci cand se supara pe ei?"
Nu are nevoie de explicatii ci de exemplul personal al adultului si de interesul adultului fata de experienta neplacuta traita de copil, la care copilul a reactionat violent. Data viitoare cand tu (adultul) te superi pe copilul tau pentru indiferent ce motiv, ai ocazia sa ii arati cum preiei responsabilitatea asupra frustrarii tale, ce faci atunci cand nu obtii ceea ce voiai de la el, sa ii arati cum tu nu ridici mana asupra lui, asupra nimanui si cum supravietuiesti supararii pe care o simti.
Atunci cand il vezi pe el suparat si pregatit de atac, pune-i in cuvinte frustrarea: "te-ai suparat ca nu a vrut cutare sa iti dea jucaria?" / "te-ai
suparat ca n-am vrut sa te las la desene?", etc. Stii de ce e suparat. Si el va spune DA. Si tu vei spune: "STIU! Si eu as fi suparata in locul tau." Atat.
Daca te-a lovit sau a lovit pe altcineva, intereseaza-te de ce-a facut-o, dar atentie la acel "de ce!" -- noi adultii avem obisnuinta sa intrebam retoric "de ce?" cand de fapt vrem sa spunem: "mi se pare o porcarie ce-ai facut". Mai bine zic "mi se pare o porcarie ce-ai facut". Pastrez "de ce"-ul pentru cand sunt realmente interesata sa inteleg ce fel de frustrare sau frica sau pierdere a trait copilul incat a simtit nevoia sa se manifeste violent. Orice gest ofensiv este un gest DEFENSIV al cuiva care se simte la randul sau amenintat. E prea simplu sa ii judecam ca fiind personajele negative pe cei ce ridica mana asupra altuia si ne e greu sa ne conectam cu acea parte din noi care le intelege gestul. Ne uitam prea usor la comportament si ne grabim sa il condamnam, cand de fapt comportamentul nu este decat o invitatie la dialog, prin care copilul ne roaga sa il insotim in lumea lui, sa ii punem in cuvinte emotia pe care o traieste si sa ii vedem competentele si puterea, care-i redau increderea aceea in el insusi, multumita careia nu mai simte nevoia sa se dovedeasca puternic.
Experimentati, si vedeti, cat de repede se incheie de cele mai multe ori o frustrare sau o suparare, atunci cand adultul e empatic si pune in cuvinte trairea copilului, validand-o cu seriozitate: "stiu! te vad - esti suparat, nu-i asa?"
Foto: din dixit Imi reaminteste faptul ca fiecare copil se naste responsabil (capabil adica sa raspunda provocarilor din jur) - deprinderea artei de-a raspunde intr-un mod adecvat se realizeaza treptat, in timp, prin experiente repetate si optim cand e lasat in barca lui, la fraiele propriilor raspunsuri, inspirandu-se din cum ne conducem noi ceilalti propriile barci in mijlocul furtunilor proprii.
