214075

A N I V E R S A R E A

DE PATRU SECULE DE LA MÓRTEA LUI

STEFAN CEL MAREDOMNUL MOLDOVEI

(2 IULIE 1504)

NIC. DENSUSIANU

V* ACADEMIEI *)

ESTR AS DIN «ROlWĂNtA M IL IT A R Ă » IU N IE 1904.

■oi>S><§)c3<go

B U C U R E SC I ,■ -.A

Instit. de Arte Grafice CAROL GÖBL S-r I. St. Rasidescu16, S tr a d a D ó m n e l , 16

1904.11.319.

A N I V E R S A R E A

DE PATRU SECULE DE LA MÓRTEA LUI

STEFAN CEL MAREDOMNUL MOLDOVEI

ESTRAS DIN «ROMANIA MILITARĂ» IUNIE 1904.

BUCURESCIInstit. de Arte Grafice GAROL GÖBL S-r I. St. Rasidescu

16, S t r a d a D ó m n e l , 16

1904.

(2 IULIE 1604)

DE

NIC. DENSUSIANU

11.3X9.

ANIVERSAREADE PATRU SECULE DE LA MÓRTEA

LUI

ŞTEFAN CEL MARE, DOMNUL MOLDOVEI( 2 I U L I E 1 5 0 4 )

In 2 Iulie 1504, se stinse Marele Domn şi erou al Mol­dovei I o n Ş t e f a n V o i v o d u l , care în timp de 47 ani aî domniei sale a apărat cu un curagiü şi devotament es- tra-ordinar independenţa politică a Moldovei şi a fost un zid puternic al creştinătăţii în contra estensiuniî domniei musulmane dincóce de Dunăre.

Ştefan cel Mare personifică înVaceste timpuri intréga istoria poporului român d e li Dijjjö|irjea de jos. El este tipul şi simbolul naţiunii române, ó^ré íh cură' de atâtea secule apărându-şî independenţa sa polit;că*'Şi naţională, a apărat cu succes la Dunărea de jos causa civilisaţiuniî în contra barbariei. É1 a luptat nu numai pentru apărarea ţereî sale, dar el a luptat tot o-dată pentru Europa, pentru creştină­tate şi umanitate 1).

Plâns de totă ţâra, regretat de íntréga creştinătatea şi admirat chiar de inimicii séi, el fu ímorméntat la mănăsti­rea P u t n a, din Bucovina, ridicată de dénsul şi consecrată în a. 1470,

’ ) Hunuuzaki, Documente privitóre la istoria Românilor, Voi. VIII p. 5. Ş t e fa n c e l Ma r e scrie Papei S i x t IV în 29 Nov. 1474; Sanc- titati vestrae certificamus, quod nos semper cum potentia nostra quam nobis Omnipotens Deus attribuit o m n i cum a f f e c t u pa- r a t i s s i m i s u m u s i n t e n d e n t e s p r o C h r i s t i a n i t a t e t o t i s v i r i b u s d e b e l l a r e . . . Ortamur itaque S. V . ut cum aliis poten- tissimis Regibus et Principibus taliter adoperetur ne C h r i s t i a n i t a s a ......... infidelibus suppeditetur.

Nici o-dată, ca în timpu­rile lui Ştefan cel Mare situa- ţiunea politică a Europe! nu a fost mai critică, mai tristă, şi religiunea creştină mai a- meninţată.

Europa se află în faţa in- vasiuniî turcesci. Insă creş­tinătatea era divisată, statele de apus slăbite şi indiferente de sortea Europei de sud-ost.

** *In timpurile lui Ştefan, Sul­

tanul M a h o m e d II termi­nase cucerirea peninsulei bal­canice. în 1453 el luă cu asalt C o n s t a n t i n o p o l u l şi-l prefăcu în capitala imperiului turcesc. în 1459 supuse S e r ­bia. In 1464 fu cucerită B os­nia, în 1467 H e r ţ e g o v i n a şi Al bani a , ér în 1475 Ma­homed II supuse Cri m ul şi încredinţa guvernul de aici unui Chan tătăresc. A t h e n a a fost luată în 1458, P e l o p o - nesul în 1460. Th r a c i a . M a c e d o n i a şi Bul gar i a devenise provincii turcesci încă din secuiul al XlV-lea, ér Ţ 6 r a - r o m â n 6 s c ă ca să-şi asigure frontierele me­ridionale în contra incursiu­nilor musulmane se védü si-

M■' i

Ş t e f a n c e l M a re după ilustraţiunea din Evangelia dăruită de dânsul mănăstirii H o m o r . Icóna represintă pe Sânta Fecióra sedând pe tron cu Christ în braţe. La piciórelo tronului Ş t e f a n

c e l M are închină Sântei Fedőre tetravangelul séü

lită, după bătaia dela Nicopol, în 1397, să se oblige a plăti tesaurului turcesc un tribut anual de 500 piaştrii în argint.

Acum peninsula balcanică fiind cucerită, Mahomed 11 se decise să estindă domina- ţiunea turcâscă şi în părţile de nord ale Dunării de jos. Cu deosebire dânsul voiâ să supună M o l d o v a , o ţâră avută, care-şî conservase până în timpurile aceste o inde­pendenţă absolută, un stat puternic în résbóie, care nu voiâ să plătâscă tribut Tur­cilor, care domină gurile Du­nării şi colţul de nord-vest al Mării-negre. Plin de curagiü şi de energiă, Mahomed II era de credinţă, că o-dată bariera dela Dunărea de jos ruptă şi Moldova supusă, Turcii vor puté uşor să cuprindă Tran­silvania, Polonia şi Ungaria.

Aceeaşi convingere politică o aveâ şi Bai azet II, fiul şi succesorul lui Mohamed II. In anul 1502 Baiazet invită ordele tătăresc! de la Volga să se stabilâscă pe câmpiile Chiliei şi Cetăţeî-Albe şi seriá Chanului tătăresc: «Dacă tu ve i avé în mâni l e tale M o l d o v a , drumul nos-

6 :

tru va f i d e s c h i s în t o t e p ă r ţ i l e 1 ur ne i » 1).

Din nefericire însă pentru ţările române, şi în generai pentru causa cea mare a creştinătăţii, Ştefan aveâ să lupte în aceste timpuri nu numai cu armatele cele înfricoşate ale lui Mohamed II şi Baiazet II, dar încă cu doi veciniT puternici, cari conduşi de o politică naţională réü înţelâsă, în loc de a se alia cu Ştefan în contra periculului comun, cercau să supună denşii \éra Moldovei.

Unul din aceşti principi creştini era Mathi a Corv i nul , care fără nici o causă dreptă de nemulţumire, se ridică în a. 1467 cu résboiü asupra lui Ştefan, voind să facă téra Moldovei vasală regatului unguresc. Mathia trece în Mol­dova cu 40.000 de omeni pe la pasul Oituzulul şi al Ghi- meşului, înaintăză către Sucéva, capitala Moldovei, arde Tro- tu'şul, Băcăul, Romanul şiNémtul, apoi se opresce la Baia_ Ştefan ia posiţiune între rîurile Moldova şi Şomuz aştep­tând timpul oportun, când să p<5tă da lupta cu ómenl mal puţini în contra la mai mulţi; în fine védénd, că regele Ungariei nu luase măsurile necesari de precauţiune, dénsul trimise în séra de 15 Decembre pe câţi-va omeni de ai săi, ca să. dee foc oraşului Baia, apoi la lumina flăcărilor şi a luneî a- tacă castrele regelui. Oştea lui Mathia este învinsă şi mare parte cade în luptă. însuşi regele căpătă trei rane şi e scos în lăgăn din locul de bătaie, ca să nu cadă în mânile Ro­mânilor, ér restul trupelor sale scapă numai cu mare greu­tate străcurându-se prin poteci şi eşind în Ardél.

Cu începutul anului 1475 armatele otomane se pun în mişcare către Dunărea de jos pentru subjugarea MoldoveL

Sultanul Mohamed II sub pretext, că Ştefan nu voiesce 5

5 Hurnmzaki-Densnşianu, Documente, Voi. II, P. 2. p. 493 a 1502: T u r c u s vuit quod Zavolhensis veniret ad campos Kilie et Byalo-grod et dominaretur Walachie: .........S i tu W a l a c h i a m t e n e b i s ,n o b i s l i b e r u m ér i t p r o g r e d i ad o m n e s p a r t e s mundi .

7

să-Î plătâscă tributul, pe care-1 cerea, séü că nu voiesce să ducă în personă tributul la Constantinopol, trimite pe Su- leiman-paşa din Albania în capul unei armate de 120.000 óment, ca să cucerâscă Moldova. Insă Ştefan folosindu-se de o admirabilă strategie, atrage pe Suleiman-paşa într’o pă­dure de lângă rîul B â r l a d u l u i , din sus de V a s 1 u i ü, şi după ce însuşi în personă face minuni de vitejie, bate şi distruge íntréga armata lui Suleiman. Puţini Turci scapă cu fuga, ér restul, parte cade pe câmpul de luptă, parte fu înecat în apele Bârladului şi ale Şiretului.

In acéstá memorabilă luptă întemplată pe locul numit la P o d u l - î n a l t , aü cădut patru paşi, Românii aü câştigat peste 100 de stéguri, aü făcut o mulţime de captivi şi aü luat o pradă enormă. Trupurile celor ucişi în lupta dela Podul-înalt, scrie istoricul polon D l u g o s s , aü fost arse, dar aü rémas grămedî mari de őse, cari vor atestă şi în se- cule depărtate mărimea acestei învingeri. Pentru acâstă bi­ruinţă, ne spune Dlugoss, Ştefan nu s’a sumeţit, ci a postit 4 dile numai cu apă şi pâne şi a poruncit în totă ţâra, ca nimene să nu-î atribue luî, ci numai lui Dumnedeü acéstá în­vingere. Apoi Ştefan Vodă trimise, cu boierii cunoscuţi şi de frunte ai ţereî, 36 stéguri turcescî ca trofee regelui Casimir din Polonia şi o parte forte alésá din prada de résboiü.

De asemenea a trimis câţî-va robi de frunte şi stéguri turcescî Papei Sixt IV din Roma, rugându-1 pentru ajutoriü în contra Turcilor.

învingerea lui Ştefan asupra Turcilor a fost salutată cu nespusă bucuriă de totă lumea creştină. Acum singur Şte­fan era considerat ca cel mai capabil între principii lumei de a se luptă cu succes în contra Turcilor ; singur el me­rită, după cum scrie Dlugoss, să fie pus în fruntea oştilor creştine în contra Musulmanilor.

Lupta lui Ştefan cu Suleiman-paşa la Podul-înalt a mai avut încă un epilog. încă pe când Ştefan-Vodă se află la Vasluiü lângă Bârlad, i veni scire dela Soroca, că H a t m a­

8

n i i c ă z ă c e s c î a u trecut cu érdele lor peste Nistru şi prădâză ţâra. Ştefan alârgă repede înaintea Cazacilor, i lo- vesce nóptea fără veste la G r u m ă z e s c i , i gonesce şi înâcă o mare parte din ei în undele Nistrului, apoi se în- tórce cu mare triumf la Sucéva, unde Mitropolitul cu preo­ţii î-1 binecuvântă ca pe un î m p ă r a t şi b i r u i t o r i ű d e l i m b i p ă g â n e .

Sultanul Mohamed însă aprins de ură neîmpăcată asupra lui Ştefan, fiind-că nu voiâ să-i plătdscă tribut, fiind-că a- lungase garnisóna turcéscá din Chilia şi nimicise armata cea puternică a lui Suleiman-paşa de 120.000 ómeni, face acum noue pregătiri de résboiü asupra Moldovei, şi în luna lui Maiü 1476 plécá însuşi în personă în capul acestei espediţiunî. Sultanul, trece Dunărea pe cinci poduri cu o mulţime enormă de ómeni, cămile, tunuri de résboiü, şi pătrunde în Moldova. Tot în acelaşi timp năvălesc asupra Moldovei şi T ă t a r i i d i n Cr i m, ce venise în ajutoriu Turcilor. Insă Ştefan Voivodul, după cum scrie istoricul Dlu- goss, nu se înspăimânta nici faţă de aceşti doi inimici atât de puternici, cari năvălise din doué părţi aprópe în unul şi acelaşi timp asupra Moldovei, ci având în inima sa un curagiü de admirat şi necredut, dede foc la tóté bucatele şi victualele, ca aceste să nu cadă în mânile inimicilor, apoi cu totă cute­zanţa şi energia se aruncă asupra Tătarilor, de a căror pu­tere se temeâ mai mult de cât de Turci, şi încredinţat în ajutoriul lui Dumnedeu i lovesce, i învinge şi-î gonesce până la Nistru cu atâta râvnă, în cât pe mai mulţi i tăiă în fugă de cât în bătaie. In timpul acestei persecuţiuni terórea cu­prinse aşa de mult pe Tătari, încât ei aruncau jos armele» arcurile, tolbele cu săgeţile, hainele de pe ei, şeile de pe cai, ca să p0tă fugi maî uşor şi apoi ca nisce turbaţi să- riau goi în apa Nistrului, unde aprópe cu toţii s’au înecat.

După învingerea T ă t a r i l o r , Ştefan se íntórce acum asupra T u r c i l o r . Cu aceeaşi repediune, Ştefan lovesce

9

pe neaşteptate şi strivesce maî multe cete turcescî, ce se îm- prăsciase prin ţâră, ca să prădeze; apoi se retrage şi fortifică în munţi, în o pădure, pe care Turcii o numiră «Marea de ar­bori», ér cronicarii români Valea-Albă. Aici în 26 Iulie se în­tâmplă memorabila bătaiă numită de la R e s b o i e n i . R o­mânii, după cum ne spun autorii turcescî, îndreptară asupra ianicerilor un foc aşa de bine nutrit şi aduseră atâta groză în liniile lor, în cât aceştia de frică se culcară cu toţii la pă­mânt şi nu mai voiau să se ridice pe lângă tóté încuragiările lui Mohamed-beg, a generalului lor. Insă Sultanul observând acâstă desordine şi lipsă de curagiű din partea celor mai distinşi ostaşi aî sei, apucă singur în mână un scut, şi se repede înaintea ianicerilor, asupra trupelor române. Acest esemplu aprinde din noü curagiul în inimele soldaţilor turcescî, ei pătrund în interiorul pădurii şi lupta se în­cepe acum pept la pept. In fine Românii puţini la numér, încunjuraţi şi atacaţi de tóté părţile, sunt învinşi, biruiţi nu de arme, ci copleşiţi de mulţimea cea mare a Turcilor. Acéstá înfrângere fu crâncenă pentru Turci. Perderile lor fură e- norme, şi învingerea fără resultat. Sultanul Mohamed cercă apoi să cuceréscá cetatea Sucevei şi a Hotinului, dar perde în amândoue locurile o mulţime de ostaşi, fără să le potă luâ. In fine Sultanul Mahomed vedând, că acéstá espediţiune, ori cât de puternică, nu póte să-l facă stăpân asupra Mol­dovei, încetâză operaţiunile, ridică asediele şi începe a se retrage cu trupele sale spre Dunăre.

Insă Ştefan, pe lângă totă înfrângerea, ce a suferit’o la Valea-albă, nu perde curagiul, strînge repede óste nouă, plécá după Turci, i ajunge, când aceştia voiesc să trécá Dunărea, i lovesce fără veste şi-î silesce să lase totă prada, ce o făcuse în Moldova şi să trécá repede pe cel alalt ţârmure. Apoi dânsul curăţă ţâra íntrégá de Turci şi se întorce cu isbândă la Sucéva, după cum scrie vornicul Grigorie Ure- chiă. însuşi regele Mathia al Ungariei în scrisórea, ce o a-

10

dresézá Papei Sixt IV, numesce retragerea lui Mohamed, din Moldova, «o f u g ă r u ş i n o s ă » *■).

In a. 1484 Turcii făcură o nouă irupţiune asupra Moldovei.Sultanul Bai aze t II, ca să-şi résbune de ruşinea şi în­

frângerea, ce o suferise părintele séű Mohamed II de la Ştefan Voivodul, se pune în mişcare în luna lui Maiü 1484 cu trupele sale către Moldova. Planul séü era, că după ce va supune Moldova, să stabilâscă o legătură directă între imperiul turcesc cu Tătarii de la Crim şi de la Volga, ori cu alte cuvinte să se coloniseze Basarabia cu Tătari şi să prefacă Moldova în o provinciă turcéscá.

Baiazet trece Dunărea pe la I saccea, ocupă Chi l i a şi Ce t at e a - a l bă , apoi începe să devasteze în lung şi în lat ţâra Moldovei. De astă-dată operaţiunile defensive ale lui Stefan se mărginiră numai la atacuri şi lupte parţiale, un mod tradiţional de luptă, care încă din timpurile cele mai străvechi se dovedise atât de practic pentru ţările de la Dunărea de jos.

Acum Baiazet II, desperând să potă înfrânge pe Stefan şi să cucerâscă Moldova, fu silit a se íntórce înapoi peste Dunăre.

In anii 1497 şi 1498 un noű résboiü ameninţă indepen­denţa politică a Moldovei, este résboiul, pe care Stefan Voi­vodul Moldovei trebui să-l pórte cu regele Ion A l b e r t al Poloniei.

Regele Ion Albert, un om doritor de gloriă, credénd, că ^"M oldova în urma luptelor continue, ce le avuse cu Turcii,

este slăbită şi că acum e timpul bine venit, ca să supună acestă ţâră, începuse încă din a. 1495 să facă preparativele de résboiü. Sub pretext, că densul voiesce să mergă asupra Turcilor, ca să iea din mânile acestora Chilia şi Cetatea- albă, regele Ion Albert voiá în realitate numai să delăture

*) Hurmuzaki, Documente, voi. VIII, p. 23 a. 1476 Scrisórea rege­lui M a t h i a către Papa Sixt IV.

11

pe Ştefan şi să pună în domnia Moldovei pe fratele séü Sigismund. Tot o-dată regele Poloniei chiamă la résboiű pe Alexandru ducele Litvanieî, pe Tifen magistrul cavalerilor teutoni, de asemenea'pe ducele Masoviei, şi după ce face o revistă peste trupele sale concentrate la Leopole, în numér de 80.000 omeni, intră în Moldova cu însemne de résboiü şi înaintâză către Sucéva, capitala ţerei. Insă Stefan are şi de astă-dată un plan de résboiü bine combinat. Dânsul ocupă mai ântâiu tóté drumurile din părţile de nord ale Mol­dovei şi face imposibil ca trupele regelui să potă primi provisiunî din Polonia şi Rusia; apoi surprinde şi infestézá în conţinu din locuri ascunse armata regelui Poloniei şi nu voesce, în nici un cas, a se dimite la o luptă decisivă.

Situaţiunea devine din di în di mai dificilă pentru regele Poloniei. Trupele sale numerose încep a simţi tot mai mult lipsa de bucate şi de nutreţ. Ele încep să murmure pe sub ascuns în contra regelui, şi un sentiment sinistru le cu­prinde, că résboiul acesta va avé un sfârşit nefericit. Descura- giarea cresce şi disciplina slăbesce. De altă parte, regele Ion Albert védénd, că nu póte să cucerâscă nici Sucéva, că Mol­dovenii nu voesc a se dimite la o luptă decisivă, că résboiul acesta se póte prelungi încă timp nedeterminat, se hotăresce în fine a suspenda operaţiunile şi a se întorce în Polonia.

Asediul Sucevei se ridică şi regele fixézá diua pentru ple­care. Insă pe când trupele polone sosesc în pădurea numită « B u c o v i n a » , o mulţime de ţărani români pedeştriî le încunjură de tóté părţile, daü năvală asupra lor, închid tóté drumurile de eşire cu arbori tăiaţi, restornă carele, şi năru- iesc asupra trupelor polone arborii inţinaţî, pe cari î-î tă­iase din rădăcină. Lupta, după cum o descriü autorii poloni, a fost una din cele mai înverşunate şi mai crâncene. Aci cade o mare parte din armata regelui Ion Albert, aci în fine se stinse, séü cădu în captivitate, o mare parte din nobilimea cea mai alésá a Poloniei şi a Rusiei.

Acésta este făimosa bătaie din c o d r u l C o s m i n u l u î

P l a n u l c i t a d e l e i ( c a s t e l u l u i p r i n c i a r ) de la S u c é v a , după săpăturile esecutate până la finele anului 1901. (După C. A. Romstorfer), Legenda la pag. 14 nota 1.

14

care a avut de consecinţă pagube enorme şi suferinţe grele pentru Polonia şi Malorusia.

** *

Energia şi resoluţiunea, cu care Ştefan Voivodul se opuse la tóté încercările Turcilor de a-şî estinde dominaţiunea dincóce de Dunăre, luptele şi succesele sale victorióse asupra formidabilelor armate turcescî, cu deosebire însă măiestria sa de résboiü, prin care se arătă a fi superior tuturor ini­micilor séf, atraseră asupra sa laudele şi admiraţiunea în- tregei Europe şi făcură să renască speranţele în inimile creştinilor, că armatele turcescî, ori cât de înfricoşate pot să fie, ele totuşi se pot învinge.

Gloria numelui lui Ştefan Voivodul străbătu departe şi la popórele asiatice.

U z u n A s s a n , regele Persieî, trimite ambasadori la Ştefan * 9

i) Legenda la planul citadelei séü al castelului princiar dela Sucéva,. reprodus la pag. 12 — 13. — 1. Spaţiul altariului din capela, ce se afla în etagiul de asupră spaţiului 2. — 2, 3. Două camere la supra­faţa solului. — 4. Stâlp pentru susţinerea clădireî. — 5-8. Porţi. —9. Stâlp pentru galeriă.— 10. Resturi ale fundamentului.— 11. Cameruţă cu resturi de oseminte omenescî. — 12. Cameră cu o vatră de foc şi scară în spirală.— 13. Hala de răsărit, jos. — 14. Cameră cu vatră de foc, jos. — 15. Cameră cu scară în spirală, jos. — 16. Cameră, jos. — 17. Hala de apus în suterană. — 18-19. Scara de scoborît pentru 17.— 20-23. Turnuri.— 24. Gropă secretă dinaintea Porţii.— 25. Cisternă.— 26. Cameră.— 27. Turn rotund în zidul de lângă şanţ.— 28. Restul unei clădiri în formă de turn.— 29. Turn rotund.— 30. Resturile unui turn mai vechiü.—31. Gropă. Destinaţiunea necunoscută.— 32. Resturi din ar­cul unui zid.— 33-36. Rondele. — 37. Spaţiu boltit în formă de pivniţă. — 38— 40. Resturi din zidul esterior al şanţului, cu stâlpi.— 41. Pavagiű de beton la intrarea, ce duce la podul mobil. — 42-43. Fragmente maridé ziduri.— 44. Locul pentru esecuţiunea criminalilor(?),— 45. Lo­cul, unde s'aü descoperit numerose monete şi resturi netrebuincióse din fabricarea monetelor.— 47, 47. înălţimi formate din ruine şi pământ aruncat.— 48-50. Strat descoperit cu numerose de oseminte umane.

15

cel Mare rugându-1, ca dimpreună cu alţi principi creştini să se ridice în contra oribilei puteri a Otomanilor 1).

Papa S i x t IV, în bula, ce o adresâză creştinilor în a. 1476, numesce pe Ştefan « a d e v ă r a t a t l e t al c r e d i n ţ e i c r e ş t i n e » şi invită pe toţi credincioşii să contribue din a- verile, ce le-a dat Dumnedeu, ca să uşureze sarcinile cele mari ale résbóielor lui Ştefan cu Turcii, séü să se înroleze în personă sub stégurile acestui Principe, de óre-ce dénsul « a p ă r ă c a u s a şi d r e p t u r i l e l u i D u m n e d e ü » 2).

Ér Senatul veneţian în o scrisóre a sa, prin care felicită pe Ştefan pentru învingerile sale asupra Turcilor, se esprimă ast-fel:

«O ! dacă ar fi şi cei alalţi principi creştini cu atâta su- «flet şi voinţă, séü dacă singur ai avé atâtea puteri, pe cât «de mare î-ţi este sufletul téü; însă D-deü prea puternicul, «a cărui causă Măria Ta o aperi, nu va părăsi pe Măria «Ta, şi nu va permite ca ceî-alalţî principi creştini să ré-

*) Hurmuzaki, Documente, Voi. VIII. pag. 5. a. 1474.2) Hurmuzaki-Densuşianu, Documente prívitóre la istoria Româ­

nilor, Voi. II. P. 2 p. 241, a. 1476. Sixtus Episcopus etc. Universis Christifidelibus. . . Cum itaque sicut cunctis palam est orbis natio-nibus.......... Thurcorum gens adversus orthodoxam fidem. . . et prae-sertim a d v e r s u s d i l e c t u m f i l i um n o b i l e m v i r u m S t e p h a ­num W a y u o d a m d u c e m M o l d a v i e eiusque dominia que in fi-nitimis ipsorum Turchorum oris sita sunt........ moliri non desi-nat, et quamvis prefatus S t e p h a n u s t a n q u a m v e r u s C h r i s ­t i a ne f i de i a t h l e t a proni sit animi ad resistendum ipsorum Thurcorum. . . incursionibus, tarnen ad tante rei perferendam sar­cinam . . . non suppeterent facultates, sed sunt ad ea Christicolarumopes et subsidia non mediocriter necessaria............ igitur de omni-potentis dei , c u i u s c a u s a m et i u r a Staphanus ipse inter ce- teros christifideles tuetur pro viribus, misericordia, et eorundem Petri et Pauli apostolorum eius auctoritate confisi, universis. . . . christifideli­bus ........ qui . . . de bonis sibi a deo collatis . . . in Christiane fideisibsidium........... erogaverint, aut personaliter una cum ipso S t e ­p h a n o in prefate Turchorum gentis debellationem se contulerint___peccatorum remisionem. . . . concedimus et elargimur.

16

■«mână indiferenţi, ci-i va ridică şi însufleţi în contra acestui «flagel şi pericul comun» 1).

Insă cele mal sincere şi ma! frumóse elogii le aduce lui Ştefan st oricui polon Ion Dlugoss, canonicul din Ciacovia, contem­poran al acestui mare Domn. Cuvintele sale sunt următorele:

«O b ă r b a t m i n u n a t , c a r e n u e c u n i m i c m a l i n- « f e r i o r d e c â t D u c i i e r o i aî v e c h i m e ! şi p e c a r i « n o i i a d m i r ă m a t â t d e mul t . D é n s u l e s t e c e l « d e â n t â i i i î n t r e P r i n c i p i i l u me i , c a r e în t i m- « p u r i l e n ó s t r e a r a p o r t a t o î n v i n g e r e a t â t d e « s t r ă l u c i t ă a s u p r a T u r c i l o r . D u p ă j u d e c a t a « me a , d é n s u l e s t e c e l m a î d e mn , c ă r u i a să i d e e « d o m n i a ş i i m p e r i u l m i l i t a r p e s t e t<5tă lum ea, «ş i lu i să i se î n c r e d i n ţ e z e p r i n s v a t u l , p r i n « î n ţ e l e g e r e a şi h o t ă r î r e a c o m u n ă a t u t u r o r « c r e ş t i n i l o r , d e m n i t a t e a d e C o m a n d a n t s u - « p r e m şi D u c e in c o n t r a T u r c i l o r , pe c â n d ceI- « a l a l ţ i r e g i şi p r i n c i p i c a t o l i c i î - ş i p e t r e c t i m - « p u l n u m a i în t r â n d ă v i e şi în d e s f r é n á r i , o r i « în r é s b ó i e c i v i l e » 2). * 3

tj Hurmuzaki, Documente, Voi. VIII p. 7. a. 1574. S e n a t u l Ve - n e ţ i a n căt re Ş t e f a n V o i v o d u l M o l d o v e i : U t i n a m v e l tal i a n i m o et v o l u n t a t e r e l i q u i e s s e n t p r i n c l p e s c hr i s - t i a ni v e l s o l u s t a n t u m h a b e r e t i s v i r i u m q u a n t u m m a g ­n i t u d i n i a n i mi v e s t r i c o n v e n i r e t . Sed D e u s omnipotens •cuius c a u s a m a gi t is non deseret Excellentiam Vestram, non permittet ut reliqui principes christiani diutius torpeant, excitabit omnes et inflamabit contra communem pestem et incendium.

3) O v i r u m a d m i r a b i l e m , h e r o i c i s Du c i b u s , q u o s t a n - t o p e r e a d m i r a m u r n i h i l o i n f e r i o r e m : qui sub nostra setate tam magnificam victoriam inter Principes mundi primus ex Thurco retulit. Meo judicio d i g n i s s i m u s , cui t o t i u s m u n d i Pri nci - p a t u s et i m p e r i u m et praecipue mu n u s I m p e r a t o r i s et D u- ■cis c o n t r a T h u r c u m , communi Christianorum consilio, consensu et decreto, aliis Regibus et Principibus Catholicis in desidiam et vo- luptates, aut in bella civilia resolutis, committeretur. Dlugossi Hist. Polon. Tomus II (1712) p. 528.

17

In ce privesce s c i i n ţ a şi a r t a d e r é s b o i ü , secuiul al XV-lea şi caracterisézeL prin talentele militare şi prin luptele glorióse ale luî I o n C o r v i n u l (numit şi R o m â ­nul ) şi ale luî Ş t e f a n c e l Mare , Domnul Moldovei.

Cu deosebire însă Ştefan aduse, prin succesele sale, arta de résboiü română la un mare renume. Eşit din şcola cea ve- •chiă militară a ţăreî, Ştefan nu este creatoriul unui nou ■sistem de luptă, ci el rémase fidel tradiţiunilor şi măiestriei vechi de résboiü ale Românilor.

In aceste timpuri Românii nu imitase nimic. Noi trăiam cu legile nóstre, în mare parte nescrise, şi cu moravurile nóstre vechi, purtam résbóie fără aliaţi şi ne apăram cu arta nóstrá de résboiü, moştenită de la părinţi; însă prin sciinţa şi prin modul nostru de luptă, noi ne-am ridicat mai pre sus de inimicii noştrii.

Paginele istoriei lui Ştefan cel Mare sunt cele mai fru- móse despre valórea militară a Românilor. Fie care luptă a luî Ştefan conţine o nouă strategie, din care vor puté să înveţe forte mult toţi aceia, cari se ocupă cu sciinţa de résboiü. Ştefan de şi aveâ tot-de-una forţe de résboiü in- ferióre la numér, însă el este tot-de-una învingătorm, nu numai faţă de ostile cele numeróse şi bine ţinute ale Unga­riei şi Poloniei, dar şi faţă de armatele cele puternice şi victorióse ale Musulmanilor, de cari tremura în epoca a- césta Europa întregă.

Mahomed II, cuceritoriul Constantinopoluluî şi al penin­sulei balcanice, cu tóté că eră un mare talent militar, se védü însă inferior tacticei şi concepţiunilor strategice ale lui Ştefan

Planurile de résboiü ale luî Stefan cel Mare eraü tot-deIuna admirabil combinate şi esecutate. El sciâ să alâgă forte bine direcţiunile, să esecute cu repediune marşurile, să să ascundă tóté mişcările trupelor sale. «Unde nu cugetai, acolo î-1 aflai», dice despre dénsul Vornicul Grigore Ure­che. El sciâ să profite de tóté circumstanţele terenului şi ale momentului. Sciâ să atragă pe inimici în locuri favo-

2

18

rabile şi apoî dând asalt cu un curagiü entusiast, i aducea imediat în confusiune. Pe câmpul de luptă Ştefan făceâ mişcări atât de neprevădute pentru adversarii săi, în cât aduceâ modul de luptă şi soluţiunea, pe care doriâ să o aibă.

In luptele sale, el se folosesce adese ori de atacurile de nópte, şi tinde măi cil sămă se dee bătăii un ast-fel de curs, éá pe inimici să-î înece în rîuri, şi ast-fel să aducă asupra lor un desastru complet.

Gu deosebire Ştefan se distinge prin o tenacitate ad­mirabilă, ceea ce face parte din caracterul ómenilor mari. învins, el nu-şi perde curagiul, ci se pregătesce din nou ca să câştige victoria. Atunci când i se pare, că lupta e per- dută, el se aruncă cu resoluţiune şi energiă în mijlocul ad­versarilor şi prin actele sale de curagiü şi vitejie restabilesce

; rândurile şi inspiră trupelor sale încrederea, că învingerea trebue şi póte să fie câştigată.

Ştefan este o adevărată mărime de résboiü, mai ales când cugetăm, cât de vaste şi puternice eraü statele, pe cari el le învinse, şi cât de mici şi slab armate erau trupele, pe cari el le ducea din victoriă în victoriă.

« S u n t î n c u n j u r a t d e i n i m i c i d e t ó t é p ă r ­ţ i l e », dice dénsul către medicul séü Matheiü Muriano la a. 1502, «am a v u t 3 6 d e bă t ă i , a m î n v i n s îd 34 «şi am perdut numai 2.» 1).

Pe lângă talentele sale militare, cari făcură din dânsul cél de ântâiu Căpitan mare al secuiului al XV-lea, Stefan strălucii tot-o-dată şi prin calităţile sale morale.

«In ce privesce persona acestui Domn»— scrie medicul seu de curte, Mateiü Muriano— «el este un om f ó r t e *)

*) Hnrmuzaki, Documente, voi. VIII p. 36. i502: io fo a la Visitationde questo lllustrissimo Signor D u c a S t e p h a n o ............ et dissemietiam: io s o n o c i r c o n d a t o da i n i mi c i . . . . . . e ho a v u t ob a t a i e 36 d a p o i e h e s o n s i g n o r de q u e s t o p a e s e de l e q ual s o n s t a t o v i n c i t o r e de 34 et 2 pe r s e .

19

« î n ţ e l e p t , d e mi i de m ü 11 ă 1 a u d ă, ş i f o r t e i u b i t « de s u p u ş i i séi , f i i n d - c ă e s t e í n d u r a t o r i ű şi « d r e p t ; e s t e c u m u l t ă g r i j ă în t o t e , şi un b ă r - «b a t g e n e r o s » *).

Insă ca om de résboiü, caracterul séü aveá fără îndoiâlă şi părţile sale severe. De multe ori el era răpit de mâniă şi de multe ori prea nemilos faţă de inimicii sei.

Pietatea sa era sinceră.Nenumăratele sale învingeri şi elogiile, ce i se adresaü

din diferite părţi, nu-1 făcură nici o-dată sumeţ. Tote succesele sale dénsul le atribuiâ numai singur lui Dumnedeü.

Istoricul Dlugoss, după cum am amintit mai sus, vorbind despre invingerea lui Ştefan asupra Turcilor la Podul-înalt, scrie:

«Din causa acestei învingeri, el nu se sumeţi de loc, ci «posti 4 dile întregi numai cu pâne şi apă şi dede poruncă «în totă ţăra sa, c a n i m e n e să nu c u t e z e s ă - i a t r i - « b u e l u i a c ă s t ă î n v i n g e r e , c i n u m a i l ui D u m - « n e d e ű, fiind-că după judecata tuturor î n v i n g e r e a d i n « a c e e a di n u m a i D u m n e d e ü a d a t - o, şi de aceea «numai lui singur i-se cuvine lauda acestui triumf.»

EI zidi 44 de mănăstiri şi biserici, drept mulţumire lui Dumnedeü pentru învingerile câştigate, pentru ruga şie şi pentru pomenirea şi odihna sufletelor drept-credincioşilor creştini, cari perise în aceste résbóie.

Pe lângă tótá strălucirea meritelor sale, el rămase tot- de-una neclintit în marginile modestiei şi ale umilinţei re­ligiöse.

Un admirabil esemplu în acâstă privinţă ni-1 ofere epi­taful, ce şi-l pregătise singur încă până trăise. *)

*) Hurmuzaki, Documente, Voi. VIII p. 36, a, 1502: Quanto a la persona del prefato Signor (Duca Stephano) le h o m o s a p i e n t i s - s i mo d e g n o de m o l t a l aude, a m a t o m o l t o da li s u b d i t i pe r e s s e r c l e m e n t e et j u s t o , m o l t o v i g i l a n t e et l i b e ­ral e prosperoso de la persona per la eta sua.

M ă n ă s t i r e a P u t n a di n B u c o v i n a , unde se află înmormântat Ş t e f a n c e l Mare , D o m n u l M o l d o v e i , după o iconădin secuiul al XVIII-lea !).

Reproducem acâstă ilustraţiune după interesanta publicaţiune a d-luî R. Pr. Raitidl, Geschichte der Bukowina, Czernowitz, 1903, p. 88,

22

Eroul, a cărui gloriă o invidiaü atâţia principi din lumea europeană şi asiatică, acela, care bătuse pe stăpânitorii po- pórelor de la Adriatică până la Baltică şi de la Baltică până la Golful persic, acela, pe care Mitropolitul ţârii î-1 salutase şi binecuvântase ca pe un împărat şi biruitoriü de limbi păgâne, puse pe mormântul séü numai simplele cuvinte : «Aici odihnesce e v l a v i o s u l D o m n I o n Ş t e f a n V o i - « v o d u l c u m i l a l u i D - d e ű D o m n al ţ â r i i Mo l - « d o v e i , ctitorul şi zid toriul acestui sfânt locaş», etc. *), făiă să întrebuinţeze cel puţin epitetul tradiţional, ce-1 aveâ de « Ma r e » Voivod.

Meritele sale pentru poporul român, serviciele ce le-a adus dânsul creştinătăţii, civilisaţiunil şi situaţiuniî politice a Europei de apus, sunt mari, nepreţuite.

Memoria sa este şi va fi tot-de-una scumpă şi eternă tu­turor Românilor.

Sâmbetă, în diua de 3 Iulie 1904, clopotele de la tóté bisericele românescî, vor vesti poporului, că se împlinesc 400 de ani de la mórtea acéstui mare Domn şi eroü.

In acâstă di, Românii din tóté părţile vor aduce un oma­giu de pietate, de recunoscinţă şi admiraţiune memoriei sacre a acestui Domn, bun, generos şi vitéz, care în timpuri atât de grele a apărat cu atât devotament şi succes insti- tutiunile si esistenta naţiunii române 2).

*) Episc. M é l c h i s e d e c în Revista pentru istorie de Gr. G. To- cilescu. An.,1 (1883) p. 255.

*) Noi vom reproduce aici şi amintirea elogiosă, ce i-o consacră, cu o sută de ani maî târdm, istoricul polon C r o m e r : B ă r b a t d e m n de m e m o r i a t u t u r o r v é c u r i l o r p e n t r u m ă r i m e a s u f l e t u l u i séü, p e n t r u m ă i e s t r i a s a p o l i t i c ă , p e n t r u cu- n o s c i n ţ a a d â n c ă a l u c r u r i l o r m i l i t a r e şi p e n t r u r é s - b ó i e l e f e r i c i t e , ce l e - a p u r t a t în c o n t r a T u r c i i or, U n g u ­ri l or , P o l o n i l o r şi T ă t a r i l o r ( V i r m a g n i t u d i n e ani mi , astu, peritia rei militaris et rebus contra Turcarum, Ungarorum et Polonorum reges, ac Tattaros feliciter : gestis, o mni a e v o m e m o - r a b i l i s (Cromeri Polonia. Ed. 1589, p. 452.)

23

Amintirea despre faptele sale gloriose ne va face să imi­tăm virtuţile sale, şi să cercăm a apără cu tóté puterile opera dificilă a părinţilor noştri.

Aducându-ne aminte de Ştefan, ne aducem tot-o-dată aminte de vitejii séí ostaşi căduţl la Baia, la Podul-înalt, la Chilia, Cetatea albă, la GrumăzescI, la Résboiení, la Ca- tlabuga, la Scheia, în codrul Cosminuluî, la Sepniţî, la Zar- noviţi, etc., ostaşi de o bravură necomparabilă, înmormân­taţi pe locurile, unde au câştigat aceste frumóse învingeri.

Credincioşi tradiţiunilor strămoşesc!, ei se luptară şi că- dură ca adevăraţi eroi pentru apărarea patriei, limbei şi re- ligiunei române, pentru gloria şi onórea numelui român.

Mulţumită valorel şi vitejiei lor, Moldova n’a ajuns să fie provinciă turcâscâ.

Ei aü ajutat puternic, ca să ajungem la starea şi consi- deraţiunea, de care ne bucurăm astă-di.

Esemplele lor de credinţă către Domn şi Patriă, de e- roism şi devotament pe câmpul de luptă, vor rémáné tot- de-una vii în inimile poporului român. Ele ne vor fi tot-o-dată o încuragiare şi o siguranţă de succes în timpurile grele ale viitorului.

Istoria şi naţiunea română le sunt, şi vor fi, recunoscătoreUmbrele lor să odihnâscă în pace.