"De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor"a fost scrisa spre sfarsitul vietii marelui carturar si a ramas neterminata.

Miron Costin a trait si a invatat pana la 20 de ani in Polonia. A avut o viata scurta, curmata tragic la 58 de ani .

Cea mai luminata minte a secolului al XVII-lea a lasat totusi, in ciuda “cumplitelor vremi”, un numar insemnat de lucrari istorice si poeme in limba romana si polona, dar poate ca nicaieri personalitatea lui Miron Costin nu iese in evidenta ca in “Predoslovia” la “De neamul moldovenilor”, marturisire dramatica a unui carturar patriot, care n-a putut suporta “ocarile” aduse scestui neam “de o seama se scriitori’.

Ideea fundamentala, pe care o exprima ca adevar istoric de necontestat, este aceea a originii latine a poporului roman si a limbii romane.

Scopul lucrarii este polemic, autorul criticand in termeni duri pe cei care copiasera cronica lui Grigore Ureche si introdusesera niste "ocari" la adresa romanilor: ei sustineau ca stramosii nostri se trag din temnitele Romei, aruncand astfel un blam etern asupra neamului. O asemenea fapta nu putea fi iertata de cronicarul patriot, date fiind consecintele ei in curgerea timpului: "Nici este saga a scrie ocara vecinica unui neam".

Cu o probitate exemplara, Miron Costin ne obisnuieste cu responsabilitatea vesniciei, asumandu-si in fata posteritatii ceea ce a scris: "Eu voi da sama de ale mele cate scriu". 

Aceeasi probitate o manifesta autorul in recunoasterea meritelor lui Grigore Ureche care a inceput consemnarea faptelor istorice "de dragostea tarii". 

Din "Predoslovie catre cetitor iu" se desprind inaltele trasaturi morale ale autorului: patriotismul, orgoliul de a face parte dintr-un neam cu origine aleasa, raspunderea in fata posteritatii, sentimentul adevarului.

Stilul lucrarii se caracterizeaza prin echilibrul intre fraza de tip latin, exprimarea populara si limba ingrijita.

Expresia orala, adresarea directa, enumeratia, plasticitatea exprimarii, constituie tot atatea calitati ale stilului costinian.

"Predoslovia" cuprinde si note de meditatie filozofica si religioasa asupra destinului uman, individual si colectiv, indeosebi al popoarelor, nasterea semintiilor fiind pusa tot sub semnul divin, ca si facerea lumii:

"staturile si-ncepaturile taralor lumii, ce si singura lumea, ceriul si pamantul, ca santu zidite dupa cuvantul lui Dumnezeu celui puternic".

Pentru cronicarul moldovean, cartea, "scrisoarea", este, metaforic vorbind, "iscusita oglinda mintii omenesti", este eterna, caci "traiescu si acum scrisorile in lume si vor trai in veci", autorul si cititorul dobandind deopotriva "nemuritoriu nume".

De aici pana la celebra formulare despre "cetitul cartilor" nu mai e decat un pas, care incununeaza insa dimensiunea umanista a personalitatii lui Miron Costin:

"...ca nu ieste alta si mai frumoasa, si mai de folos in toata viiata omului zabava decatu cetitul cartilor".