,

„NEAMUL

DEVINE

ETERN

PRIN CULTUL

EROILOR”

NICOLAE IORGA

ASOCIAÞIA NAÞIONALÃCULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

FILIALA �MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞAApare ºi sub egida SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENI, SOCIETÃÞII DE ªTIINÞE ISTORICEDIN ROMÂNIA, UNIUNII ZIARIªTILOR

PROFESIONIªTI DIN ROMÂNIA,cu sprijinul Editurii Bibliotheca ºi SC LIN IMPEX SRL

Anul XVINr. 3-4(43-44)2013

Acest numãr se distribuie gratuit

S U M A R

REVISTÃ DE CULTURÃ ISTORICÃ ªI DE CINSTIRE A EROILOR NEAMULUI

l 1 Decembrie 1918: Marea Unire � visul secular împlinit al tuturor românilor � VISARION NEAGOE / 2l Jertfa sã nu fi fost în zadar! � CONSTANTIN TÃNASE / 4l Despre Unire sã vorbim cuvinte pline, apoi sã le punem la lucru � IULIAN FILIP / 5l România Mare � sfânta ºi ancestrala vatrã a neamului � GEORGE COANDÃ / 7l l Înaltpreasfinþia Sa doctor Nifon Mihãiþã � o mare personalitate providenþialã pentru Târgoviºte / 9-10 l Profesorul Mihai Stan � o emblemã a Târgoviºtei culturale

Studii � Cercetãri � Opinii � Mãrturisiri

l Dramatism ºi sacrificiu. Calvarul românesc � Basarabia (2) � ALEXANDRU MANAFU-TÂRGOVIªTE / 12l Fereºte-mã, Doamne, de prieteni! � MIHAI STAN / 17l Situaþia românilor din Transilvania de la ocupaþia strãinã pânã la Marea Unire � IULICÃ MATEI / 20l Sfârºitul Primului Rãzboi Mondial ºi problema unitãþii sufleteºti în România Mare (1918-1920) � MARIAN CURCULESCU / 23l Publicistica lui Eminescu despre Bucovina � VICTOR PETRESCU / 26l Presa poliþiºtilor în România Mare � DAN GÎJU / 28l Armata Românã în misiunea istoricã de eliberare, întru Unire, a teritoriului naþional � GHEORGHE ªERBAN / 33l O amintire tragicã: rãzbunarea horthystã � MIRCEA NICOARÃ, EMIL-CORNEL PETRESCU / 36l Împlinirea Marelui Ideal � MARIOARA PAVEL / 38l Onor la Eroi � CONSTANTIN VOICU / 40l � CONSTANTIN VOICU; ALEXANDRU MANAFU-TÂRGOVIªTE / 41l Premiantul revistei �Eroica� � GEORGE MOCANU / 47

2

General maior(r),profesor universitar doctor

VISARION NEAGOEPreºedintele Asociaþiei Naþionale

Cultul Eroilor �Regina Maria�

1 Decembrie 1918:Marea Unire � visul secular

împlinit al tuturor românilor

actul sublim din istoria românilor, sãvârºit la 1 Decembrie 1918pe Câmpia Libertãþii din Alba Iulia, a fost posibil datoritã unor

factori favorizanþi, interni ºi, mai ales, externi, care au fãcut posibilãîmplinirea visului secular al neamului: unirea între aceleaºi frontiere a tuturor celor cegândeau, vorbeau ºi simþeau româneºte.

A fost, mai întâi, contextul internaþional favorabil creat în urma primei mari conflagraþiimondiale, care a avut drept consecinþã istoricã desfiinþarea imperiilor þarist ºi austro-ungar,context valorificat admirabil ºi inteligent de cãtre poporul român. Iar acest fapt a fost posibil odatã cu intrarea în rândul marilor puteri ale lumii a Statelor Unite ale Americii care, prin voceapreºedintelui sãu, Woodrow Wilson �, cerea, în Congresul american, autonomia/autodeterminarea pentru toate grupurile etnice aparþinând Austro-Ungariei. Acest principiu,o datã însuºit ºi reiterat de cãtre liderii europeni ai Antantei � alianþã învingãtoare în rãzboi �avea sã se propage cu repeziciune în Europa, însufleþind popoarele aspru oprimate de veacuride imperiile vremii.

În al doilea rând, voinþa popularã în provinciile istorice româneºti a fost permanentalimentatã de sacrificiile de sânge fãcute de români pe câmpurile de luptã ale Primului RãzboiMondial ºi, îndeosebi, de victoriile obþinute în vara anului 1917 în memorabilele bãtãlii de laMãrãºeºti, Mãrãºti ºi Oituz. În plus, fiind mobilizaþi ºi obligaþi sã lupte în armate ºi alianþediferite, uneori împotriva fraþilor lor de sânge, românii au conºtientizat cã singura soluþie pentruevitarea acestei situaþii absurde ºi paradoxale este unirea. Aºa se explicã faptul cã, IuliuManiu, proeminent politician transilvãnean, aflat ca ofiþer pe frontul de vest, adunã la Viena70 000 de soldaþi, români din Transilvania, înrolaþi cu forþa în armata austro-ungarã, pe careîi aduce în þarã.

ªi ar mai fi ceva, din pãcate mai puþin abordat de istorici: nu trebuie uitat cã, înfiecare din provinciile româneºti revenite la trupul þãrii � Basarabia, Bucovina ºiTransilvania � decizia politicã ori popularã de Unire cu România a fost urmatã de apelul

3

la Armata Românã, care, prin prezenþã ori acþiuni militare, a consfinþit de fiecare datãactul politic petrecut.

În al treilea rând, este de remarcat cã, în perioada premergãtoare marelui eveniment,clasa politicã româneascã, poate mai mult ca oricând în istoria noastrã naþionalã, a fost unitãºi fermã, atât în politica internã, cât ºi pe plan internaþional, reuºind ca prin acþiunile desfãºuratesã serveascã interesul naþional ºi sã fie la unison cu vocea poporului.

În acelaºi context, este remarcabil cã toate instituþiile importante ale statului au fost, deaceastã datã, împreunã: biserica, armata, ºcoala. Aºa se face cã, alãturi de cei 1228 dedelegaþi oficiali, reprezentând toate cele 30 de cercuri electorale din cele 27 de comitateromâneºti, s-au aflat episcopii, delegaþii consilierilor, ai societãþilor culturale româneºti, aiºcolilor medii ºi reuniunilor de meseriaºi, ai organizaþiilor militare ºi ai tineretului universitar.Aºadar, toate pãturile sociale, interesele ºi domeniile de activitate din viitoarea Românieerau prezente la Alba Iulia.

Nu în ultimul rând, este importantã de menþionat prezenþa pe Câmpia Libertãþii areprezentanþilor Basarabiei ºi Bucovinei, strãvechi provincii româneºti, care îºi hotãrâserãsingure destinul � revenirea la Patria-Mumã, România, încã din 27 martie ºi, respectiv,15/28 noiembrie 1918. Fãrã îndoialã, deciziile de la Chiºinãu ºi Cernãuþi au reprezentat unimbold pentru fraþii transilvãneni: le-au dat curaj ºi putere.

Din respect pentru istorie ºi adevãr, orice evocare a acestui eveniment, care a marcatdefinitiv istoria modernã ºi contemporanã a României, nu se poate încheia fãrã subliniereacontribuþiei importante a Casei Regale a României la realizarea Marii Uniri. În primul rând,decizia alãturãrii þãrii noastre la Antantã � singura alternativã pentru redobândirea pãmântuluiromânesc al Transilvaniei la Regatul de atunci al României � aparþine conducerii vremii,Regele având cuvântul decisiv, chiar dacã aceastã hotãrâre presupunea o declaraþie derãzboi fãcutã þãrii de origine, Germania. În plus, este de menþionat cã Regina Maria � numelecãreia suntem onoraþi sã-l fi atribuit Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor pentru motive maimult decât întemeiate � este personalitatea care prin influenþa ºi patriotismul sãu a sprijinitdelegaþia românã care a negociat condiþiile Convenþiei de pace desfãºurate în urma încheieriiPrimului Rãzboi Mondial, prin care s-a asigurat legalizarea actului Marii Uniri proclamate deimpresionanta adunare naþionalã de la Alba Iulia.

Aºadar, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, semnatã prin prezenþa ºi amprenta desuflet a celor peste 100 000 de oameni veniþi din toate colþurile provinciilor româneºti peplatoul Cetãþii � acolo unde marele ºi întâiul întregitor de neam ºi þarã, Mihai Viteazul, îºifãcuse intrarea triumfalã în fruntea unui alai mãreþ la 1 noiembrie 1599 la prima tentativã deunire � consfinþea aducerea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins întrerâurile Mureº, Tisa ºi Dunãre) ºi Þara Ungureascã (Criºana, Sãtmar ºi Maramureº) înãuntrulaceloraºi frontiere. Fie ca România sã dãinuie veºnic, în graniþele sale fireºti, naturale, iarromânii sã fie mereu uniþi. Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

4

Jertfa sã nu fi fost în zadar!

General de brigadã (r) CONSTANTIN TÃNASEPrim-vicepreºedinte al Asociaþiei Naþionale

Cultul Eroilor �Regina Maria�ºi preºedinte al Filialei

�Mihai Viteazul� Dâmboviþa

a împlinirea a 95 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie1918, România se confruntã cu inacceptabile pretenþii

revanºarde ºi iredentiste ale Budapestei ºi ale formaþiilor politice ºicivice maghiare din România. Se produce, din pãcate, o recrudescenþã accentuatã amanifestaþiilor antiromâneºti, iar românii, în generozitatea lor providenþialã, nu dau replica,bineînþeles constituþionalã, pe care o meritã astfel de atitudini ºovine.

Nu cu mult timp în urmã, la 25 octombrie, Armata Românã ºi-a aniversat ziua. ªi estebine a nu fi uitat faptul � unul de istorie eroicã, legendarã chiar � cã la aceastã datã, acumaproape ºaptezeci de ani, oºtirea româneascã, într-un iureº de nestãvilit, a eliberat destãpânirea Ungariei hothyste Ardealul de nord-vest, rãºluit de pe harta patriei de Budapestafascistã prin odiosul diktat de la Viena din 30 august 1940, cu binecuvântarea lui Hitler ºiMussolini, ºi cu acordul tacit al lui Stalin, izgonind, în bãtãliile de la Carei ºi Satu-Mare,hoardele honvezilor maghiari ºi ale armatei hitleriste. Sã amintim cã pe frontul antihorthyst ºiantihitlerist România a pus în bãtaie 11 comandamente de corp de armatã, 27 de divizii, forþeaeriene, reunind sub tricolorul de luptã 540.000 de combatanþi, dintr-un total de 1.100.000 deluptãtori, prin acest numãr de militari oºtirea româneascã fiind, pe drept cuvânt, a patra puterearmatã care a contribuit la marea victoriei împotriva Reich-ului nazist. Iar în ofensivaeliberatoare a Ardealului de nord-vest jertfa de sânge a Armatei Române a fost impresionantã:60.000 de cãzuþi pe �câmpul de onoare�, de rãniþi ºi dispãruþi. Oare, o asemenea jertfã sã fiezadarnicã? Sã sperãm cã nu, cã pretenþiile Budapestei, sprijinite de formaþiile politice ºi civicemaghiare din România, þintind sfãrâmarea statului naþional ºi unitar român, sã rãmânãdoar o deºertãciune a deºertãciunilor. Cãci, în Uniunea Europeanã, asemenea iluziirevanºarde sunt periculoase chiar pentru Ungaria.

ªi la aniversarea a 95 de ani de la înpãtuirea Marii Uniri vom sta de veghe la dãi-nuirea patriei în starea de statu quo actual, ºi dacã va fi sã fie vom spune din nou rãspicat:PE AICI NU SE TRECE!

5

Despre Unire sã vorbim cuvintepline, apoi sã le punem la lucru

Doctor IULIAN FILIPScriitor, ºeful Secþiei folclor

la Institutul de Filologie al Academieide ªtiinþe a Republicii Moldova

fi fiind nevoie ºi de multã vorbã despre Unire � pentru lumea tânãrã, care îºiduce traiul într-o realitate, care poate sã parã mai multã pentru cosmonauþidezrãdãcinaþi. Lecþia noastrã de istorie, care ar trebui oferitã permanent, dar

delicat � sã nu tulburãm vecinãtãþile � e un subiect prioritar în meniul nuclear potrivit meseinoastre rotund-colþuroase, unde sã ne deprindem a fi mai toþi, sã ni le vorbim zi de zi, ca sãînþelegem ce putem face cu ceea ce avem aici unde ne-a dat Domnul sã fim. Aproapedouã secole programul diabolic imperial (þarist, sovietic) a mãcinat sufletele din poligonulexperimental basarabean cu un singur scop � sã ajungem sã fim altceva decât simþireromâneascã. Am supravieþuit... Dar nu ne slãbeºte Kremlinul! Iar problema basarabeanãdoar uneori ajunge sã însemne seism românesc � când confruntarea Kremlin-Chiºinãudevine mai spectaculoasã, bunãoarã ca acum, când regia l-a scos în avanscenã pe Oniºcenco,în ultimul act� Gazul rusesc închis, accesul în piaþa rusã blocat pentru vinul ºi merelebasarabene � evident, din considerente politice! � au determinat Europa ºi Bucureºtiul sãporneascã ºantierul transfrontalier, ca sã se realizeze o conexiune energeticã exemplarãIaºi-Ungheni. Zic exemplarã, fiindcã aceasta trebuie sã o facem ºi în celelalte componenteenergetice, rutiere, agrotehnice, hidrotehnice, silvice, vinicole, viticole, medicinale� Gãtinþapieþelor europene ºi bucureºtene de a admite vinurile moldoveneºti pe uºã mai largã e unsemn cã spectacolul ce ni se tot însceneazã de cãtre �fratele mai mare� e remarcat ºi înþelesîn tot dramatismul lui. În temelia acestui teatru ºi în repertoriul lui secular tragediile abiaacum se scot la recetire mai desluºitã: deportãri, foamea organizatã, rusificare�

Revin cu accentul: sã ni le vorbim pe ale noastre toatele, ca sã vedem mai desluºit cee de fãcut în primul rând ºi în toatã ziua? Componenta spiritualã, culturalã, educaþionalã ecu podurile cele mai suspectate ºi mai atacate � podurile dintre noi ºi noi. Suspectate burseleoferite de statul român pentru studenþii basarabeni, suspectate bibliotecile româneºti�Sunt lucruri care trebuiesc fãcute permanent ºi sunt români care nu o întind cu vorba, dar fac,dupã îndemnul lui Roosevelt ori, mai precis, dupã îndemnul inimii. Acestea de scos la televizor� de modele pentru clasa politicã ºi pentru plângãreþii cronici, care nu mai pot ieºi din valeaplângerii neamului. Dar� lacrimile nu mobilizezã � poate cã uºureazã, dar nu mobilizeazã.

�Fã ceea ce poþi, cu ceea ce ai,acolo unde eºti.�Theodore Roosevelt

6

Am fost prins în delegaþii pornite sã încheie protocoale de bunã (dacã nu chiar frãþeascã)colaborare între Chiºinãu ºi Bucureºti, în anii de domnie a câtorva primari�

Între primãriile Chiºinãu ºi Târgoviºte un astfel de contract s-a încheiat dupã ce lumeabunã din cele douã geografii româneºti s-a prins în colaborãri concrete, necesare, fireºti,care trebuiau pur ºi simpli ori la urma urmei consfinþite de administraþiile acelor sufletesensibile din douã importante oraºe româneºti, din douã importante centre de culturãromâneascã.

Nu mai obosesc sã-l pomenesc pe Ricã Ungureanu, camertonul relaþiilor noastre,cãruia îi datorãm �Crizantema de Argint� la Chiºinãu ºi aducerea în Basarabia a unei echipevoievodale, între care îl remarc pe Victor Petrescu (ca sã nu alunec în ceea ce-mi placefoarte mult � sã înºir numele dragi ale descãlecaþilor atunci la Chiºinãu), directorul BiblioteciiJudeþene �Ion Heliade-Rãdulescu�, care a fãcut pod lucrãtor între biblioteca pe care oconducea ºi Biblioteca Municipalã �Bogdan Petriceicu Hasdeu�, condusã de LidiaKulikovski, iar în consecinþã ne-am ales la Chiºinãu cu biblioteca de carte româneascã�Târgoviºte�. Prin Victor Petrescu ºi graþie �Zilelor bibliotecilor româneºti� l-am cunoscut peprietenul Mihai Stan, scriitorul, editorul, elementul nuclear al procesului literar-cultural dincapitala voievodalã, iar harurile profesorului de a-ºi tot fortifica echipa (întru cele bunecãrturãreºti), conjugate cu cele ale echipei academicianului MIhai Cimpoi, a dus la oþesãturã în mai multe iþe ºi la mai multe drumuri capitale (între capitala voievodalã ºi ceaexperimentalã � gluma e doar a mea)�

Din Târgoviºte drumuri de cãrþi se bat ºi spre Drochia mea dragã, iar din Drochiateatrul de copii al lui Petre Ababii, ºeful direcþiei culturã, e invitat ºi implicat în concursuritârgoviºtene, de unde revine acasã cu aprecieri, încurajãri ºi înþelegeri mai limpezi la capitolulce avem de fãcut. Cã drochienii mei au o relaþie de toatã plinãtatea ºi frumuseþea cu maivecinii lor colegi de la Botoºanii lui Eminescu, mi-i foarte plãcut s-o tot spun�

Prin Biblioteca Naþionalã pentru Copii �Ion Creangã�, director Claudia Balaban, relaþiacu Humuleºtii lui Creangã, cu Târgu-Neamþ e prin nepoata scriitorului, doamna OlguþaCaia, iar Bojdeuca de la Þicãu ne-a pus în relaþie cu toatã lumea bunã de la Iaºi, cu care numai obosim sã conlucrãm/colaborãm � �Zilele Creangã� (de o parte ºi alta a Prutului),�Sãrbãtoarea Liliacului� (la Sadoveanu), Festivalul �Grigore Vieru�, Târgul de carte� Divulgcu ocazia aceasta un proiect, care se coace acum între aceste adrese sensibile, pe care-lnumesc aproximativ ÎNCRENGÃTURA DE AUR, itinerar/arc voltaic esenþial întreEminescu ºi Creangã. Angrenãm elementele activate deja, legãm relaþiile existente dejape segmente întinse Ipoteºti-Botoºani-Drochia-Chiºinãu-Iaºi-Târgu-Neamþ-Humuleºti,însemnând ºi implicând în proiect localitãþile de pe acest itinerar care au dat literaturiiromâne scriitori. Proiectul în aceasta constã: sã ne cunoaºtem prin mesagerii esenþiali, sãrefacem legãturile prin copiii ºi tinerii, ºi profesorii, ºi bibliotecarii acestui itinerar tensionat/esenþial între Eminescu ºi Creangã�

Între Târgoviºte ºi Chiºinãu proiectele noastre s-ar fortifica ºi ele cu o �loazã de viþã�româneascã unduitã he-he-e!... prin localitãþi ce se mândresc cu atâþea scriitori români, carear transforma cei 500 km într-o miraculoasã dinamicã salã de lecturã, despre care toatãEuropa sã se uimeascã. Iar noi sã constatãm cã pe aceastã cale întregirea noastrã e maifãrã hopuri.

7

Doctor GEORGE COANDÃMembru al Academiei Americano-Române

de Arte ºi ªtiinþe din SUAProfessor Honorificus al Universitãþii

�Valahia� din Târgoviºte

º putea fi acuzat cã titrarea acestui editorial este una pateticã,care þine de un poncif patriotard. Cã, integraþi � ºi din vrereanoastrã naiv mioriticã, dar mai ales din oculte raþiuni ºi politice,

ºi economice, ºi militare ale altora � în falnica, dar ºi friabila Uniune Europeanã, mãrºãluind,împinºi de la spate cu anasâna, spre planetara globalizare, nu ar mai fi cazul sã fim bântuiþide sentimente patriotice, acum când România este musai sã-ºi cedeze, fãrã regrete, o parteuriaºã din suveranitatea ºi din independenþa de stat în folosul, cicã, al UE. Dar, am începutsã ne dumirim, surprinºi ºi dezamãgiþi, cã este în folosul... Germaniei, Franþei, Regatului Unital Marii Britanii ºi al mogulilor transnaþionali din �mãreaþa democraþie� a �unchiului Sam�, ºinu numai. Ei, vedeþi cum se aratã pricina!

Numai cã, pentru Ungaria nu prea se aplicã aceastã strategie maleficã de sacrificare asuveranitãþii ºi independenþei naþionale, ba, dimpotrivã, punându-ºi în bãtaie, cu revanºardãºi revendicativã încãpãþânare, pervers ºi perseverent, un lobby cu ecou în puternicelecancelarii euroatlantice ºi la marile monopoluri globaliste, Budapesta a declanºat oimpertinentã ofensivã de reînviere a unei stafii � �regatul lui ªtefan cel Sfânt�, o înjghebarenefireascã, prãbuºitã, odatã la Mohács, în 1526, când Înalta Poartã a fãcut din Ungaria centralãpaºalâc, ºi, a doua oarã, a fost spulberatã, pe propria �mânã moartã� a grofismului politicianist,pãrtaº al Vienei habsburgice ºi Berlinului wilhelmian la aruncarea lumii în uriaºa hecatombãa Primului Rãzboi Mondial �, principala ºi obsedanta þintã fiind recuperarea/furtul criminal alTransilvaniei, care, cândva, fusese o adevãratã �perlã a coroanei�. Oful Budapestei este mare,o gâfâialã otrãvitã de urã, grãbitã sã-ºi încheie conturile revizioniste/fascistoide cu Bucureºtiulînainte de trecerea unui veac de la înfãptuirea, fireascã, legitimã, deci, a României Mari înziua astralã de 1 Decembrie 1918. A fost sã fie atunci o DREPTATE A ISTORIEI.

Dupã semnarea Tratatului de pace de la Trianon (Paris) din 1920, la 4 iunie, dintre PuterileAliate ºi Ungaria, prin care, de jure, s-a recunoscut UNIREA pãmânturilor strãbune aleTransilvaniei, Banatului, Criºanei ºi Maramureºului cu Patria-Mamã România, iar în 10 au-gust, în acelaºi an, la Sèvres, s-a internaþionalizat fruntaria dintre cele douã state, un bãtrânconte hârºit în rele ºi duºman declarat al �opincarilor valahi�, a lãsat cu �limbã de moarte� un�testament� ºovin revizionist: sã nu se împlineascã un veac de la Unirea cea Mare a românilorºi, cu orice risc, Transilvania � aºa cum o vede Budapesta în halucinaþia ei cartograficã �

România Mare � sfântaºi ancestrala vatrã a neamului

8

dintre Carpaþii Rãsãriteni ºi de Miazãzi, Tisa superioarã, Dunãrea bãnãþeanã ºi Partium �,sã fie reînghiþitã hulpav de Magyarorság, adicã de þara adusã de vântoase turanice în inimaEuropei din tenebrele Asiei altaice. ªi, de atunci ºi pânã în zilele noastre, în mentalul colectival maghiarilor ºi în �programul revizionist� al Budapestei, acest �testament� este pus în practicãpas cu pas, ba ºi cu o oprimare însângeratã a românilor din Ardealul de nord-vest, fãcutcadou lui Miklos Horthy de doi comparºi cu mintea rãtãcitã � Hitler ºi Mussolini, cu acordultacit al �þarului roºu�, Djugaºvili/Stalin � între 1940 ºi 1944, iar acum este �pus în execuþie� cuzori furibund pentru autonomia/autodeterminarea fantasmaticului �þinut secuiesc� plus � oescaladare periculoasã a pretenþiilor � dorinþa aiuritoare de a vârî Transilvania sub...protectoratul Ungariei naþionaliste revanºarde, fãrã sã-i întrebe nimeni pe urmaºii geto-dacilordacã au ceva de spus, majoritari aici de la începutul lumii, proprietarii de drept, baºcaameninþarea cu �nesupunerea civicã�.

ªi luând noi seama la acest zor ne-am putea alarma: Attila, ante portas! Însã vom rãspundecu strigarea hungaristã, ca sã priceapã copii pustei, ºi Magyar Garda, ºi zãpãciþii din partidulfascisto-hothyst Jóbbyk, ºi falsul �erou al revoluþiei române�, ricanatorul rãspopit Tõkés Laszlo,ºi mai marii UDMR, ºi guvernanþii ºi parlamentarii tropotitori de ceardaº revizionist de subdealul Gelert de pe malurile Dunãrii: �Nem! Nem! Soha!� (�Nu! Nu! Niciodatã!�) la îndemnuldement al leventului Dücsõ Csaba � pãstrat în suflete ungurilor de peste 7 decenii � �Nincskegyelem� (�Nu va exista milã!�) pentru care este o �datorie de onoare� a fi uciºi oricum ºiprin orice mijloc criminal. Sau pe româneºte, cã ºi aºa or sã priceapã: PE AICI NU SE TRECE!

Sã ne înþelegem, sub soarele României este loc destul ºi pentru maghiarii rãmaºi aicidupã Tratatul de la Trianon. ªi putem fi pe bunã pace. Iar Sfânta Vatrã a neamului este ºi vafi în dea pururi, istoriceºte ºi etnic, ROMÂNIA MARE (ºi dupã integrarea în UE a Moldovei dela rãsãrit aºa se va întâmpla sã fie prin neatizarea graniþei de pe Prut).

ªi unitã va dãinui ca Vatrã naþionalã. Cãci dacã vetrele naþionale nu vor mai fi, nimic nuva mai fi!

Ungaria însã trebuie sã priceapã cã la Trianon s-a dat un verdict care a consfinþit o realitate,un adevãr imanent ºi o DREPTATE ISTORICÃ: in integrum, Transilvania e România.Dacã nu va reuºi sã-l priceapã, se va exclude, pe propria rãspundere ºi din vinã-i, din europacivilizatã ºi fãrã feude medievale. Se pare, totuºi, cã Budapesta � infestatã încã de �sindromulmongol�, adicã al cãlãreþilor nomazi cuceritori ai altor zãri în cãutarea unor patrii de pripas �îºi doreºte o reîntoarcere la mistica fruntariilor miºcãtoare de trib fino-ugric. Uitã cã pe maghiariitribali i-au europenizat, printre alþii, prin convieþuire � antropologic privind lucrurile � ºiprotoromânii (�pastores romanorum�), trãitori la nãvãlirea nãpraznicã din Carpaþi ºi pânãîn Câmpia Pannonicã a triburilor ungureºti ale lui Árpád. Deci, nu mai sunt o rasã purã cumle place sã se creadã. Adevãrul ãsta îi sâcâie, le dã fibrilaþii. Asta e, orice ar crede ei, Dã-leDoamne, în al doisprezecelea ceas, lumina înþelepciunii! Sã fie primitã. Igen?

ªi la nouã decenii ºi jumãtate de la Mare Unire, iatã credinþa-mi: ROMÂNIA MAREFI-VA. ªi Transilvania, de asemenea, în eterna PATRIE � MAMÃ ROMÂNÃ.

Târgoviºte10 noiembrie 2013

9

In Honorem

Înaltpreasfinþia Sadoctor NIFON MIHÃIÞÃ �

o mare personalitateprovidenþialã pentru Târgoviºte

naltpreasfinþia Sa, prof. univ. dr. NIFON MIHÃIÞÃ,Arhiepiscop ºi Mitropolit al eparhiei istorice ºi voievodale aTârgoviºtei, membru al Consiliului de coordonare editorialã

a revistei �Eroica�, personalitate de primã mãrime a Bisericii OrtodoxeRomâne ºi a miºcãrii ecumenice mondiale, va împlini, la 5 ianuarie2014, ºapte decenii de viaþã petrecutã în demnitate ºi întru slujirea cuhar duhovnicesc a Tatãlui Ceresc.

Dupã ce a fost învestit cu importante responsabilitãþi în ierarhiaPatriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, în decembrie 1999 a fost întronizat Arhiepiscop alTârgoviºtei, devenind, apoi, ºi Mitropolit ad personam. În cei 14 ani de vlãdiceascã ºedere înscaunul unor iluºtri mitropoliþi înaintaºi a desfãºurat o admirabilã operã ctitoritoare: aºezareatemeliilor unor lãcaºuri de închinãciune, pe altele, existente, renovându-le, ridicareaprestigiului Facultãþii de Teologie a Universitãþii �Valahia�, iniþierea ºi binecuvântarea unorlucrãri de educaþie ºi înduhovnicire (Almanahul Bisericesc, sau remarcabile culegeri de studiiºi cercetãri) ºi nu numai. ÎPS dr. NIFON MIHÃIÞà s-a impus ca o eclatantã efigie nu numaia Târgoviºtei, dar ºi a vieþii bisericeºti ºi a culturii româneºti contemporane.

Pentru întreaga sa operã ctitoritoare ºi cãrturãreascã, Înaltpreasfinþitului prof. univ. dr.NIFON MIHÃIÞÃ i s-au conferit, cu recunoºtinþã, distincþii ºi premii strãine ºi româneºti, OrdinulNaþional pentru Merit în grad de Ofiþer al Preºedintelui României, titlul de Cetãþean de Onoare

al Târgoviºtei, ºi, recent, Universitatea�Valahia� i-a acordat titlul academic deDoctor Honoris Causa.

La mulþi ani de viaþã în sãnãtate ºicu alte numeroase rodiri bisericeºti ºicãrturãreºti Înaltpreasfinþiei SaleArhiepiscop ºi Mitropolit NIFON alTârgoviºtei.

Biroul executiv al Filialei�Mihai Viteazul� Dâmboviþaa Asociaþiei Naþionale Cultul

Eroilor �Regina Maria�Catedrala Arhiepiscopalã ºi Mitropolitanã din Târgoviºte

10

In Honorem

Profesorul Mihai Stan �o emblemã a Târgoviºtei culturale

a 9 iulie a.c., profesorul, scriitorul ºi editorul MIHAI STAN, preºedinte alSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni, redactor-ºef fondator al revistei �Litere�, ºi

membru al Consiliului de coordonare editorialã a revistei �Eroica� a trecut pragul celeide-a ºaptezecea vârste.

Personalitate marcantã, o adevãratã emblemã a Târgoviºtei culturale, profesorul MIHAISTAN a reuºit, cu frumoasã ºi infatigabilã strãdanie, ca director al Editurii Bibliotheca ºi capreºedinte al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, sã adauge vechii Cetãþi de Scaun voievodal,dar ºi de culturã renascentistã româneascã, semnificative vectorialitãþi creatoare ºi de afirmareîn contextul propãºirilor româneºti contemporane.

Mereu deschis spre orizonturile cunoaºterii, susþinãtor fervent al afirmãrilor literare în�amfiteatrul� Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, care poate fi privitã ºi ca o academie a fosteiCetãþi de Scaun, dar ºi prin mijlocirea Editurii Bibliotheca, editoarea al revistei �Eroica�, înpaginile cãreia publicã o rubricã incitantã ºi instructivã, profesorul MIHAI STAN a binemeritatîncununarea operei sale editoriale, literare ºi publicistice cu Ordinul Ziariºtilor clasa I Aur, cuMedalia �Meritul Civic�, conferitã de Preºedintele Republicii Moldova în acest an, cu Medalia

�Meritul Cultural� a MinisteruluiCulturii ºi Patrimoniului Naþional,ºi cu înaltul titlu de Cetãþean deOnoare al Târgoviºtei.

La mulþi ani, în fapte deculturã, domnule profesorMIHAI STAN!

Biroul executiv al Filialei�Mihai Viteazul� Dâmboviþa aAsociaþiei Naþionale Cultul

Eroilor �Regina Maria�Scriitorul Mihai Stan la standul Editurii Bibliotheca,organizat cu prilejul celui de al II-lea Congres Mondialde Eminescologie de la Chiºinãu (3-4 septembrie 2013)

11

12

Dramatism ºi sacrificiu.Calvarul românesc � Basarabia (2)

Colonel (r) doctorALEXANDRU MANAFU-TÂRGOVIªTE

Analist politico-militar

1920 (28 octombrie): Prin tratatul de la Paris,Franþa, Imperiul britanic, Italia ºi Japonia recunoscunirea Basarabiei cu România. Conceput cu unpreambul ºi nouã articole, tratatul stipula:�Imperiul britanic, Franþa, Italia, Japonia,

principalele puteri aliate ºi România;Considerând cã, în interesul pãcii generale în

Europa trebuie sã asigurãm încã de acum asupraBasarabiei o suveranitate care sã corespundãaspiraþiilor populaþiei ºi sã garanteze minoritãþilorrasiale, religioase, ºi lingvistice, protecþia care lise cuvine;

Considerând cã din punct de vederegeografic, etnografic, istoric ºi economic, reunireaBasarabiei cu România este pe deplin justificatã;

Considerând cã populaþia Basarabiei ºi-amanifestat dorinþa de a vedea Basarabia unitã cuRomânia;

Au hotãrât sã încheie prezentul tratat:Art.1. Înaltele pãrþi contractante declarã cã

recunosc suveranitatea României asuprateritoriului Basarabiei, cuprins între frontieraactualã a României, Marea Neagrã, cursulNistrului de la vãrsare pânã în punctul în care seîntâlneºte cu vechea graniþã�.Pentru prima datã în istoria sa, în ciuda uneinoi opoziþii a Rusiei, care nu era deloc dispusãsã înapoieze Basarabia, România era, în sfârºit,delimitatã de frontierele sale naturale. Ea îºi realiza

�Trezeºte-te, ridicã-te, sau rãmâi pe veci cãzut.�John Milton, 1667.�În chestiunile cele mari, în acele de ordin moral care stãpânesc

viitorul unui NEAM, de care sunt legate interesele lui supreme deonoare ºi de naþionalitate, nu pot fi preþuri de tocmealã, nu pot fimotive de oportunitate ca sã te hotãrascã a le compromite,coborându-te de pe tãrâmul înalt ºi sigur al principiilor. Oricare ar fivicisitudinile zilelor ºi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora rãsplatei.�Ion I. C. Brãtianu

cea mai scumpã dorinþã, graþie eforturilor ºisacrificiilor armatei sale, înþelepciunii oamenilorpolitici, dar mai ales, echitãþii de care au dat dovadãaliaþii în privinþa sa.1924 (27 martie-2 aprilie): Conferinþa ruso-românã la Viena nu ajunge la nici un rezultat,datoritã pretenþiilor sovietice asupra Basarabiei.În noiembrie, are loc �revoluþia� de la Tatar-Bunar, pentru �eliberarea Basarabiei ºi alipirea eila URSS� pe care guvernul român o reprimã.În acelaºi an, se constituie dincolo de Nistruo republicã socialistã moldoveneascã.În august 1924, sub preºedinþia lui V. Kolarov,membru al Comitetului Executiv al Cominternuluiºi factor decisiv în Federaþia Comunistã Balcanicãse pune la punct planul operaþiilor militareîmpotriva României.România era împãrþitã de Comintern în 5 zoneoperaþionale revoluþionare: prima, la Cernãuþiîmpotriva zonei Iaºului; a doua, Basarabia, cuaccent pe localitãþile insurecþionale din sud �Tatar-Bunar, Vâlcov, Tusla; a treia, zona Dobrogeicu centrul revoluþionar pe Cadrilater; a patra,Banatul ºi Ungaria de rãsãrit cu centrul la Lugoj,Caransebeº, Simeria; a cincea, Ungaria cu centrulla Cluj, Dej, Oradea. În Dobrogea se miza peajutorul Bulgãresc, în apus era vizat cel maghiar,în est se promitea ajutorul Armatei Roºii.În 1940, când România a fost sfârtecatã, prin

13

dictat hitlerist, forþele de presiune externã veneaudin aceleaºi direcþii.În fond, Moscova îºi avea interesele ei pre-cise ºi de aceea �revoluþia� a avut loc numai înBasarabia, care era obiectivul rusesc pentru 1924.Ea a început pe 12 septembrie 1924 în judeþulIsmail, la Nicolaevska, lângã Marea Neagrã ºi afost uºor reprimatã. Lichidatã într-un loc, revoluþiacomandatã a Cominternului a izbucnit în altul: laTatar-Bunar (judeþul Cetatea Albã) ºi împrejurimi,fiind reprimatã ºi aici de armata românã cu carea intrat în conflict.Un document de la Kremlin semnat de Stalinpe 24 noiembrie 1924, menþioneazã cã, dupãeºecurile revoluþiei de la Tatar-Bunar, �þarul roºu�optase pentru rezolvarea �chestiunii Basarabieiprin forþa armelor�. Soluþia a fost adoptatã de Biroulpolitic ºi trecutã Statului Major al Armatei Roºiipentru planificarea unei acþiuni militare.Planul de ocupare a Basarabiei de cãtreURSS mai avea de aºteptat încã 16 ani.

1938 (iunie): Ministrul sovietic al afacerilorexterne a înºtiinþat legaþia României la Moscovacã nu va mai accepta note diplomatice româneºtiîn care, vorbindu-se de Basarabia, se va folosiexpresia �teritoriu românesc�, de asemenea, nuva mai accepta nici expresia �malul românesc alNistrului�, nici pe cea de �frontierã� ºi nici mãcar�frontierele României Mari� (cf. Alex. Cretzianu,Nation Roumane, Paris, 1 iunie 1954).1939 (23 august): Pactul germano-rus(Ribentropp-Molotov) prin care se hotãrãºte cãBasarabia intrã în sfera exclusivã a URSS.

1940: În 20 martie, discursul lui Molotov carelasã sã se întrevadã o viitoare agresiune asupraRomâniei ºi se afirmã cã URSS n-a renunþat laBasarabia, dar n-a voit sã recurgã la rãzboi pentrua o avea.În 10 aprilie, Molotov convoacã pe ministrulRomâniei la orele 22.30 ºi îi vorbeºte de o seriede incidente de frontierã (care, aºa cum s-adovedit mai târziu, erau imaginare). El îi spune cã�incidentele depãºesc orice limitã�, iar �guvernulsovietic nu va tolera repetarea unor asemeneacazuri�.26 iunie 1940: Ultimatumul sovietic cerândcedarea imediatã a Basarabiei ºi a Bucovinei deNord.

�Guvernul sovietic apreciazã cã restituireaBasarabiei cãtre URSS implicã în mod organiccedarea unei pãrþi din Bucovina, a cãrei populaþie,în marea sa majoritate, are legãturi istorice ºi delimbã cu Ucraina sovieticã. Aceastã cedare aBucovinei de Nord ar fi cu atât mai echitabilã cu

cât ar constitui pentru URSS o reparaþie apagubelor pe care i le-a provocat, ca ºi populaþieiBasarabiei, dominaþia româneascã de 22 de aniasupra acestei provincii.

Guvernul sovietic propune deci guvernuluiregal al României:

1. Sã restituie Basarabia URSS-ului;2. Sã-i cedeze partea nordicã a Bucovinei,

cf. delimitãrilor indicate pe harta alãturatã.Guvernul sovietic îºi exprimã speranþa cã

guvernul român va accepta aceste propuneri ºiva face astfel posibilã o soluþie paºnicã aîndelungatului conflict ruso-român. Guvernulsovietic aºteaptã rãspunsul guvernului regalromân în ziua de 27 curent� (cf. Franco Trandafilo,Bessarabia, Terra di Dolore � Basarabia, þinut aldurerii, Bucureºti, 1941).Guvernul român trebuia sã se resemnezedacã voia sã evite ocuparea þãrii întregi ºiizbucnirea unui nou conflict generalizat în aceastãparte a Europei. Niciodatã atitudinea Rusiei nu afost mai cinicã. Ea nu a ezitat de aceastã datã sãpretindã un teritoriu care nu a fost nici mãcar o zial ei: Bucovina. Atâta cinism ºi atâta violenþãstârnesc revoltã.Trimiþând un ultimatum atât de brutal, eludândorice tentativã de negociere, ruºii au refuzat sã-ºiia cel mai mic angajament cum ar fi sã nu recurgãla forþã, în cazul acceptãrii condiþiilor impuse.28 iunie 1940: URSS remite o a doua notãultimativã. Acceptarea ultimatumului rãmâne unfapt discutabil ºi astãzi. Dincolo de amãrãciuneadin sufletul românesc, de dorinþa militarilor de ase bate pentru pãmântul strãmoºesc, de a salvaonoarea naþionalã, hotãrârea guvernanþilor de aceda fãrã luptã o parte a teritoriului strãmoºesc,este interpretatã ca un gest de laºitate publicã careimpieteazã onoarea ºi demnitatea naþionalã, cuurmãri nefaste ºi în perioada actualã. (Poate cãsituaþia Poloniei, cotropitã, împãrþitã, cu armatadecimatã a constituit un argument în decizia deacceptare a ultimatumului sovietic.)Guvernul român acceptã ultimatumul ºitrupele ruse ocupã imediat teritoriul cedat, în careurmeazã o prigoanã a liderilor naþionali români,cei mai mulþi fiind arestaþi, deportaþi, uciºi.Iatã ce scria Nicolae Iorga în 1940:

�Acei care cautã sã confunde administraþiaromânã la o epocã încã tulbure pentru toate þãrile,cu drepturile naþiunii române în Basarabia, seînºealã sau cautã sã se înºele. DREPTURILENAÞIUNILOR SUNT IMPRESCRIPTIBILE ªINU DEPIND DE VALOAREA UNEIGENERAÞII. Nemulþumirile generale pentru

14

fiecare schimbare de situaþii, fatalitãþile care seleagã epocii de dupã rãzboi, la toate þãrile care auparticipat la marele conflict, nu pot fi argumenteîmpotriva unui act de o legitimitate atât de absolutã,ca acela al alipirii Basarabiei la Regatul Român.

Dacã þãranii basarabeni, care formeazãenorma majoritate a populaþiei � ºi în aceastãenormã majoritate, Românii dominã � pot prezentaplângeri împotriva cutãrui sau cutãrui funcþionar,care, foarte adesea, emanã din mediul socialbasarabean însuºi, nu pot uita cã propietatea depãmânt pe care ei o smulseserã prin miºcãrirevoluþionare în 1917, a fost transformatã deParlamentul român din 1920 într-o situaþie dedrept, cã prin acest fapt, fiind stãpâni aipãmântului, ei devin stãpâni ai vieþii politice ºi cã,nu administraþia din Bucureºti va acþiona înBasarabia, ci administraþia acestei clase þãrãneºtibasarabene însãºi, îºi va da osteneala pentru a-ºi satisface propriile interese, servind în acelaºitimp, interesele superioare ale patriei comune.

Cât despre celelalte naþionalitãþi, Statul Românunit le asigurã ºcoli aparþinându-le la propriu;reprezentate în Parlamentul Român, ele au avutmijlocul de a-ºi prezenta plângerile ºi aspiraþiile. Pecând în Alsacia, ocupanþii germani au fostconstrânºi sã pãrãseascã þara, afarã de cei carese cãsãtoriserã acolo, capitala Basarabiei era plinãde Ruºii emigraþi, pe care actul din 1917 i-a gãsitîn þarã, dar ºi de o imensã mulþime de strãinialungaþi din provinciile ruseºti de cãtre tulburãrilerevoluþiei ºi care datoresc salvarea propriei lorexistenþe, adãpostului oferit de România.

Ziarele ruseºti apãreau liber la Chiºinãu ºinumãrul lor întrec pe ale jurnalelor româneºti;literatura rusã gãsise în Basarabia debuºeu ca ºiînainte; nu se înþelegea sã fie forþatã conºtiinþanimãnui ºi se spera cã va veni timpul când fiecarenaþiune îºi va recâºtiga patria.

Atunci Românii, vechii locuitori ai Basarabiei,ar fi fost singuri sã dispunã de soarta lor.

IATÃ CE A GÃSIT ÎN BASARABIA INVAZIASOVIETICÃ: PENTRU ROMÂNI UNTERITORIU DE ISTORIE NAÞIONALÃ ªI DESTAT NAÞIONAL....

Oaspeþilor, care au intenþia sã rãmânã într-oþarã pe care o considerã ca a lor, nici opiniapublicã, nici clasa politicã, nu au sã le cearãaltceva decât respectul datorat unei þãri ospitaliereºi, pe cât posibil sentimentelor naturale faþã decei care, dupã ce au suferit sub jugul strãin, nuînþeleg, din partea lor, sã impunã un altul, foºtilorstãpân despuiaþi de o putere uzurpatã.�Ruºii s-au dovedit la fel de agresivi în Basarabia,

ca ºi în Bucovina. La 29 iunie, au dezarmat unbatalion românesc în gara Bãlþi. Au desantat trupe,în zone a cãror ocupaþie nu era prevãzutã decâtpentru 2 iulie. Au împiedicat îmbarcarea trupelorromâne în portul Reni. Ofiþeri români au fostdegradaþi, molestaþi ºi trimiºi la Chiºinãu.Ruºii erau stãpânii Basarabiei ºi Bucovinei,însã au ajuns la acest rezultat doar prin forþaarmelor.Oricare ar fi argumentele viclene pe care leinvocã, istoria nu le dã nici un drept asupra acestorprovincii. Se confirmã, încã odatã cã argumentulsãracului este istoria, argumentul bogatului esteforþa (brutã) a armelor(sau a banului, astãzi).August 1940: URSS mobilizeazãdemonstrativ trupe la hotarul cu România, înainteadictatului de la Viena.Septembrie 1940: Diktatul de la Viena.�În urma arbitrajului-dictat de la Viena s-au

desprins din trupul Transilvaniei 52 243 kmp, cuo populaþie româneascã de 1 304 894 suflete(50,1% din total), faþã de numai 480 000 unguri ºitot atâþia secui (total 968 372).

Dupã statistica ungureascã din toamna anului1940, citatã de domnul Sabin Manuilã (Universul,1 ian. 1941) românii reprezentau 48,7% dinnumãrul total al locuitorilor Transivaniei cedate.

Opt judeþe, din cele 23 câte numãraTransilvania, au fost înstrãinate în întregimea lor(Ciuc, Maramureº, Nãsãud, Odorhei, Satu Mare,Sãlaj, Someº ºi Trei Scaune). Alte trei judeþe(Bihor, Cluj ºi Mureº) au fost spintecate în douã,creându-se hotar artificial în inima însãºi aromânismului ardelean.

Dacã se exclude enclava secuiascã, româniiformeazã în teritoriul cedat Ungariei, în districteleMaramureº, Satu Mare, Sãlaj, Cluj, Someº ºiNãsãud un procent care atinge pânã la 70% dinîntreaga populaþie cedatã� (cf. Milton G. Lehrer,Ardealul pãmânt românesc, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti,1989).22 iunie 1941: Trupele române sub comandageneralului Antonescu trec Prutul pentru eliberareaþinuturilor româneºti.A fost sclipirea de demnitate naþionalã, a fostînceputul Rãzboiului pentru Apãrarea FiinþeiNaþionale (, care se continuã sub alte forme, ºi înziua de azi).A fost o reacþie justã, normalã ºi fireascã labrutalitate ºi agresiune.

�Dreptul la respect. Un stat, ca persoanãinternaþionalã, se bucurã în aceeaºi mãsurã ca opersoanã particularã, de dreptul de a fi respectatdin punct de vedere moral. Orice atingere a

15

onoarei sale cere o reparaþie. Un stat care nupoate sã-ºi apere onoarea, pierde dreptul la re-spect ºi la independenþã, cãci una nu poate existafãrã cealaltã.� (F. Martens, Traité de Droit Inter-national, Traduit du Russe � Tratat de dreptinternaþional, tradus din rusã, Paris, A. Chevalier-Moresco, 1883, vol. 1, p. 402).Fãrã comentarii.

1944: Reocuparea Basarabiei de cãtre URSS.1949: Autoritãþile sovietice procedeazã lamasive deportãri în Siberia ale românilorbasarabeni.!957-1958: Perioada întoarcerii multordeportaþi din Siberia înapoi în Basarabia.1968: Manifestaþia de solidaritate a Românilorcu Cehoslovacia, ocupatã de trupele sovietice, serãsfrânge negativ asupra românilor basarabeni, caresunt supuºi unor interdicþii naþionale apãsãtoare.1972: Are loc o nouã serie de arestãri ºideportãri în Siberia, cu scopul lichidãrii oricãreiforme de independenþã în gândire ºi acþiunenaþionalã.1987: Moldova este singura republicã dinURSS, care a folosit îndemnul la �reconstrucþie�formulat de Mihail Gorbaciov la CongresulScriitorilor din Uniunea Sovieticã, printransformarea unei conferinþe obiºnuite înCongres al Scriitorilor, în timpul cãruia se facpropuneri de reformare a întregii vieþi a UniuniiScriitorilor. Cu aceastã ocazie apar: Cenaclultinerilor �Alexandru Mateevici� ºi organizaþiaFrontul Popular din Moldova, care încep seria derevendicãri culturale ºi naþionale.1987-1989: Se desfãºoarã mitingurineautorizate ale Frontului Popular din Moldova ºiale Cenaclului tinerilor �Alexandru Mateevici� princare se cer conducerii de partid ºi de stat aMoldovei sovietice, reforme sociale ºi culturale însens naþional, în spiritul �perestroikãi�.26 iunie 1989: În prezenþa a peste 50 000 deoameni, are loc primul miting autorizat al FrontuluiPopular din Moldova. Activitatea se desfãºoarã înPiaþa Mare a oraºului Chiºinãu, ocazie cu careeste denunþat tratatul Ribentropp-Molotov, iarintrarea trupelor �eliberatoare� sovietice din 28iunie 1940, este privitã ca ocupaþie.Se arboreazã pentru prima datã Tricolorulºi alte însemne româneºti.27 august 1989: Are loc Marea AdunareNaþionalã din Piaþa Mare a oraºului Chiºinãu, cuparticiparea a circa 700 000 oameni, care voteazãpentru limba românã (�moldoveneascã�) ca limbãde stat. Acþiunea prefaþeazã disputeleparlamentare furtunoase în care s-a votat limba

moldoveneascã ºi grafica latinã, ca limbã ºi grafiede stat; ca reacþie au loc greve în oraºele rusofone(Tiraspol, Râbniþa etc.)pregãtind viitoarele miºcãriseparatiste ale transnistrenilor ºi gãgãuzilor.22-31 decembrie 1989: În Moldova sovieticãse înfiinþeazã de cãtre voluntari, diviziile �ªtefancel Mare� ºi �Vlad Þepeº� cu scopul declarat de aajuta �revoluþia� românã.Februarie 1991: La invitaþia preºedinteluiRomâniei, d-l Ion Iliescu, preºedintele RepubliciiMoldova, d-l Mircea Snegur, viziteazã Româniaºi vorbeºte în faþa plenului Parlamentului Român.Întâlnirea dintre cei doi preºedinþi a avut loc ºi�douã steaguri tricolore au fâlfâit alãturate, imagi-ne mult mai grãitoare, decât pare la prima vedere�.

** *�Poporul care conºtientizeazã procesul

istoric prin care trece, are toate drepturilesã se legitimeze în istoria universalã�.

V. Pârvan�Nu pot altfel�.Luther

Acum, la începutul sec. XXI, Europa se aflã încurs de reaºezare sub stindardul comun al UniuniiEuropene, dar, de multe ori aceasta resuscitãteorii ºi peoiecte vechi. Omul politic european,modul de gândire ºi concepþia acestuia se miºcãpe direcþiile ideologiilor ºi hãrþilor politice gânditeîn secolul XVIII, când facerile ºi desfacerile destate erau o simplã operaþie de cabinet încancelariile marilor puteri europene.Astãzi, frontierele nu se mai modificã cusabia, cu forþa brutalã ºi agresivitate. Metodelesunt mult mai subtile, mai diabolice, iar mijloculde aplicare îl constituie rãzboiul economic global,presiunea financiarã, ingineria socialã sauautomatizarea societãþii, adicã ingineria deautomatizare socialã (armele tãcute) pe scarãnaþionalã sau mondialã, fãrã sã vorbeºti de scop:controlul social ºi distrugerea de vieþi umane, cualte cuvinte, sclavia ºi genocidul. Este în fapt osocietate sclavagistã în care cuvintele de ordinesunt rata, creditul, dobânda, siguranþa locului demuncã, frica ºi disperarea pentru incertitudineazilei de mâine.Pentru a obþine o economie lipsitã de neprevãzuttrebuie sã existe un control total asupra claselor dejos din societate, care sã fie instruite ºi angajate înrealizarea unor sarcini de duratã, începând de la ovârstã fragedã, înainte de a ajunge la vârsta la care

16

sã punã întrebãri ºi sã caute rãspunsuri.Existã, categoric, un proiect de autonomizarea marilor provincii româneºti Moldova,Transilvania, Muntenia (o continuare, în fapt, aplanurilor ruso-austro-ungare, planul german deorganizare a Europei post-belice, teoria Valev-Novozamskhi etc.)O Moldovã autonomã ar conveni, în egalãmãsurã ºi ucrainenilor ºi ungurilor.Interesul de azi al oamenilor politici, oamenilorde culturã ºi jurnaliºtilor (unguri ºi ucraineni) pentruChiºinãu, s-ar cuveni sã dea de gândit mai multcelor vizaþi în direct � românilor Basarabiei ca ºiromânilor României.Raportul românilor cu Basarabia nu esteraportul ungurilor cu Transilvania. Atât în Basarabiacât ºi în Transilvania, românii sunt autohtoni ºi nuintruºi, cum sunt ungurii în Transilvania.Dacã �experimentul Gorbaciov� a eºuat, el n-a fost decât o liberalizare aparentã, þinta fiind totmenþinerea centralizãrii imperialiste ºi a exploatãriicolonialiste, cu tot cortegiul lor de injustiþie ºinenorociri.Afirmaþiile deputatului Emilian Dan, fãcute înAdunarea Deputaþilor, la 12 decembrie 1915 îºimenþine valabilitatea ºi astãzi: �nimeni, din cei dinafarã, nici cei dinãuntru nu pot cere României sãaibã altã politicã decât o politicã româneascã...aºa cum cer interesele româneºti... Soartaidealului naþional e strâns ºi indisolubil legatã cusoarta României�.România puternicã, idealul poate trãi ºi sepoate înfãptui, dar pacea nu se poate dobândinumai prin forþã, ci mai trebuie ºi altceva ºi anume,mai multã dreptate.Este oare nevoie de sacrificarea identitãþii ºilibertãþii naþionale pentru o posibilã reglementare(derizorie) definitivã ºi avantajoasã a relaþiilorexterne? Este necesar, pentru a pãstra în viaþã�rãdãcinile� sã înduri blestemul generaþiilorviitoare?Cea mai acutã necesitate a perioadei actualeîn raporturile româno-basarabene este ocomunicare ritmicã, calmã, egalã, fãrã partizanate,singura care îi poate ajuta.Experienþa basarabenilor ne lumineazãasupra pericolelor din Transilvania. Experienþa dinTransilvania îi poate lãmuri asupra pericolelorce-i pândesc.Fãrã a crede în miracole, istoria românilor neînvaþã, printre altele, cã �rãbdarea, asociatã cuinteligenþã ºi cu munca fãrã preget� duce la capãtulcel bun.ªtim cã, într-adevãr, Occidentul nu ne va ajuta,

�dupã cum nici un punct cardinal�.Nãdejdea este în noi înºine.�Un singur lucru nu poate Dumnezeu: sã ne

mântuiascã fãrã consimþãmântul nostru�, arãtaNicolae Steinhard.Iatã de ce �...viaþa nu e un teatru de varitãþipicante unde anumite persoane au, de drept, locuriîn loje sau în stalurile întâi, ci un câmp deîncercare, de pregãtire, o tabãrã uriaºã a muncii,în care oricine a se îngriji, nu numai de plãcereasa, ci de datoria ce i-a cãzut, de ajutarea celorlalþiîn datoria de care sunt legaþi, de sprijinirea prinactivitate ºi jertfã a conceptelor superioare carese chiamã: ÞARÃ; NEAM; CIVILIZAÞIE�.Iatã de ce se impune sã cãutãm putere,înþelepciune, rãbdare, înþelegere, clarviziune ºicoeziune de grup, de moralã ºi de schimbare amentalitãþii la nivel social pentru a o lua de la capãt.NOTE� Lazarez, A.M., Moldavskaia Sovietskaia

Gosudarstvenosti, Basarabskii Vopros, Kiºinev,Kartia Moldoveneaska, 1974.

� Cantemir, Dimitrie, Hronicul vechimii moldo-vlahilor.� Cantemir, Dimitrie, Descriptio Moldaviae.� Lenin, V.I., Dreptul naþiunilor la autodeterminare.� Lenin, V.I., Caiete despre imperialism.� Marx, K., Însemnãri despre români.� Mãrgãrit, Anton Rezistenþa Basarabiei.� Raþiu, Anton, Românii de dincolo de Bug.� Eminescu, Mihai, Rãpirea Bucovinei, Editura

Vestala, Bucureºti, 2012.� Eminescu, Mihai, Românii din afara graniþelor þãrii,

Editura Saeculum I.O., Bucureºti, 2000.� *** Vitralii � Lumini ºi umbre, Revista Veteranilor

din Serviciile Române de Informaþii, anul IV, nr. 13.� Dumitru Preda, Vasile; Alexandrescu, Costicã Predan,

În apãrarea României Mari. Campania armateiromâne din 1918-1919, Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 1994.

� Antonescu, Ion, Românii, originea, trecutul,sacrificiile ºi drepturile lor, Editura CLIO,Bucureºti, 1990.

� Vãratic, Vitalie ,Preliminarii la raptul Basarabieiºi nordului Bucovinei, LIBRA, Bucureºti, 2000.

� Iorga, N., Oameni care au fost, vol.1, Tipografia deSud, Craiova, 2009.

� Lehrer, Milton G., Ardealul, pãmânt românesc,Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1989.

� Kiriþescu, C.I., România în al Doilea RãzboiMondial, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti,1995.

17

Fereºte-mã, Doamne, de prieteni!

Profesor MIHAI STANPreºedintele Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

a 20 martie1990, la Târgu-Mureº, a avutloc un pogrom sângerosîmpotriva populaþiei maghiare�.1) � �Situaþia actualãa maghiarilor din România este similarã cu cea aevreilor din anii 1930�.2) � �În România decurgeîmpotriva minoritãþii maghiare un proces depurificare etnicã, la fel ca în Bosnia, doar cãmijloacele întrebuinþate sunt mai subtile�.3) � �Încursul celui de al Doilea Rãzboi Mondial, înRomânia s-au comis împotriva evreilor atrocitãþila fel de mari ca în Ungaria.� 4) � �Washingtonul artrebui sã fie mai sever cu Bucureºtiul ºi sã nurenunþe la verificarea anualã pentru reînnoireclauzei pentru România.�5) � �Tratatul de bazãromâno-ungar reprezintã o trãdare. Tot ceea ceni se smulge cu forþa poate fi redobândit, dar laceea ce renunþãm noi înºine este bun pierdut.�6) ��Cine poate nega cã de 80 de ani în aceastã þarãare loc o purificare etnicã spiritualã? [...]Egalitarismul între minoritãþi este de-a dreptulînjositor.�7) � �Doresc sã atrag atenþia ParlamentuluiEuropei cã în România, prin metode subtile, chiarºi acum, continuã omogenizarea ºi românizarea

Excerpte

MottoAfirmaþii mincinoase ºi antiromâneºti fãcutede László Tökés, europarlamentar român! *

Transilvaniei prin metoda schimbãrii artificiale aproporþiilor etnice.�8) � �În Transilvania continuã ungenocid sângeros, început în urmã cu 90 de ani.�9)

� �Dacã (maghiarimea) va ºti sã-ºi uneascã forþele,atunci ea se va transforma într-o armatã capabilãsã loveascã.�10) (preluate din �Jurnalul naþional�)În cartea �Reîntoarcerea în Paradis�, cu carese va încheia trilogia �Paradis� (romane în caretema principalã este aceea a prezentãrii avatarurilorintelectualului-profesor în perioada comunistã, ºinicidecum aºa cum recent un pseudocritic credecã este o expresie a nostalgiei autorului faþã deregimul trecut; ipostazã de neconceput, din mo-ment ce familia autorului a suportat represiuneacomunistã � tatãl 7 ani în puºcãriile comuniste,autorul interzis la facultate; de fapt titlul este unulironic-oximoronic pe care numai inºii inteligenþi îlpot decela), imaginez o discuþie/conversaþie înCancelaria �ªcolii Noastre� declanºatã de ultima�revendicare� a pastorului Tökés László, dovedit,dupã �Jurnalul naþional� spion/agent care cerea caTransilvania sã devinã �Protectorat� al Ungariei.E de meditat la faptul dacã nu cumvaimpertinenþa fãrã margini a celui care, la comandãstrãinã, în aºa-zisa revoluþie, a provocat moartea* Pentru �merite� greu de dovedit, preºedintele României l-a �recompensat� pe pastorul Tökés László cu Ordinul Steaua Românieiîn grad de Cavaler. Întreaga societate civilã româneascã a contestat gestul preºedinþiei, cotidianul �Jurnalul naþional� trecândîn revistã intervenþiile ce nu pot fi catalogate decât drept antiromâneºti ale acestui personaj atât de controversat.1. �Declaraþie� la reuniunea ecumenicã a World Council of Churches � WCC (august 1990, Geneva).2. În cotidianul �Süddeutsche Zeitung�, 19 februarie 1993.3. Declaraþie fãcutã la o televiziune din Ohio, preluatã de cotidianul �The Washington Times� (februarie 1993).4. Declaraþie fãcutã în Israel (februarie 1994).5. Declaraþie fãcutã în SUA (mai 1995) citatã de Agenþia Ungarã de Presã (MTI).6. La slujba ecumenicã a bisericilor istorice ungare (16 noiembrie 1996).7. Afirmaþie a lui László Tökés cu ocazia vizitei preºedintelui Fidesz, Victor Orban, la 14 septembrie 1997.8. Intervenþie la Bruxelles (19 februarie 2009).9. Declaraþie a europarlamentarului Tökés László (!) la Miercurea-Ciuc (1 mai 2009).10. Declaraþie a lui Tökés László la Washington (18 iunie 2009).

18

a sute de tineri cu sufletul candid care chiarcredeau în acþiunile lor, are la bazã faptele unuirevoluþionar pe care preºedinþia þãrii l-a ºi�recompensat� acordându-i ordinul SteauaRomâniei în grad de Cavaler!?Reacþiile la derapajele lui Tökés László (vezimottoul) au fost prompte. Organizaþii alerevoluþionarilor din Timiºoara i-au retras titlul derevoluþionar. Primul-ministru a cerut Preºedinþieiretragerea ordinului Steaua României, darPreºedinþia nu i-a dat curs, invocând necopetenþa.UDMR, pentru prima datã, se delimiteazã depreºedintele sãu de onoare?!Mai nou, liderii partidelor maghiare refuzã sãdea jos steagul secuilor.Oare câþi cetãþeni români numãrãaceastã etnie?E de amintit cã la recensã-mântul efectuat în perioada 18-27martie 2002, doar 532 de persoanes-au declarat cã aparþin minoritãþiisecuilor din România. Pentru a sporinumãrul secuilor, la recensãmântuldin 2012, etnicii maghiari au fostîndemnaþi sã se declare secui ºi numaghiari. Statisticile ultimuluirecensãmânt nu prezintã care estenumãrul declarat al secuilor ci doarpe acela al maghiarilor.În schimb liderii, parlamentarii,reprezentanþi ai etniei conlocuitoarea maghiarilor trec prin parlament introducerea calimbã oficialã în justiþie a maghiarei?Cum s-a ajuns aici?În documentarea pentru �Ieºirea din Paradis� amrecurs la o carte excepþionalã �Fereºte-mã,Doamne, de prieteni� cu subtitlul �Rãzboiulclandestin al Blocului Sovietic cu România� (bloc încare Ungaria era vârf de lance în �conflictele� cu þaranoastrã), semnatã Larry L. Watts*, tradusã dinenglezã de Camelia Diaconescu, Ed. Rao, 2011.Nu ºtiu dacã toate excerptele îmi vor folosi lacrearea imaginii pe care o au contemporaniidespre �relaþiile� ungaro-române, dar sigur vorschimba pentru mulþi percepþia influenþatã deponcifele epocii comuniste care clamau prieteniaromâno-maghiarã inclusiv cu �Regiunea

Autonomã Maghiarã�, una dintre marile erori alelui Gheorghe Gheorghiu-Dej.Iatã câteva!�Pânã când va sosi momentul potrivit pentru unatac, vor trebui menþinute relaþii paºnice cuRomânia, însã trebuie folositã orice ocazie pentru ao izola diplomatic, iar în Transilvania trebuie sã-ºimenþinã activitatea o organizaþie iredentistã activã.�(Amiralul Miklós Horthy, octombrie 1919)�Este limpede cã guvernul rãspunzãtor nupoate angaja toate mijloacele necesare pentru a-ºiatinge scopul, din motive politice [...] activitateaîmpotriva românilor din nordul Transilvaniei poatefi efectuatã numai de patrioþi maghiari fãrã funcþiioficiale, cu sprijinul secret al guvernului maghiar[...]Celor angajaþi în acþiunile împotrivaRomâniei trebuie sã li se asiguredeplina imunitate�. (Plan adoptat deguvernul maghiar, decembrie 1941)�Înþelegem cã guvernul respon-sabil nu se poate implica dincolo deun anumit nivel ºi nu poate întreprindemãsurile care ar conduce la atingereascopului, deoarece, din motive politice,aceasta ar fi imposibil... De aceea,activitatea împotriva românilor dinnordul Transilvaniei poate fi dirijatã ºiexecutatã numai de persoane private,de câþiva patrioþi maghiari, de osocietatea restrânsã grupatã în jurulacestora. Totuºi, o astfel de activitatesolicitã inevitabil sprijinul secret al guvernuluimaghiar, altfel autoritãþile locale s-ar lovi de unobstacol insurmontabil. De aceea, este necesarca patrioþii maghiari care desfãºoarã astfel deactivitãþi sã acþioneze numai cu aprobarea tacitãºi cu sprijinul secret al forurilor superioare.�(propunere înaintatã de Atzél ºi Héjjas primului-ministru László Bárdossy, în noiembrie 1941)�Pentru a justifica represiunile oficialeîmpotriva românilor, membrii «Rongyos Gárda»vorbitori de românã, îmbrãcaþi în costumenaþionale româneºti ºi dându-se drept români, vorlansa atacuri teroriste împotriva unor grupuri denemþi transilvãneni ºi maghiari.� (Document 445,p. 600-602; apud Larry L. Watts, op. cit., p. 134)�Numai forþa brutã impresioneazã masele

* Consultant al Corporaþiei RAND la momentul revoluþiei, Larry Watts a cãlãtorit deseori în Europa de Est ºi în URSS,înainte de 1989. Ulterior a asistat oficial din România la înfiinþarea Colegiului Naþional de Apãrare ºi a colaborat cu maimulþi miniºtri români ai Apãrãrii ºi ºefi de stat-major la reforma în domeniul armatei, cooperarea în Parteneriatul pentruPace ºi integrarea României în NATO. În 1990 ºi 1991 a fost ºeful biroul IREX din Bucureºti, iar pânã în 1997 a fostsenior consultant al Project on Ethnic Relation (PER) ºi director al Biroului PER din România pentru reforma sectoruluide securitate pe lângã consilierul prezidenþial pentru securitate naþionalã din România. Activitatea sa de consilier a fostrecunoscutã de Serviciul de Informaþii Externe, de Preºedinþia România ºi de Ministerul Apãrãrii.

19

needucate. Trebuie sã acþionãm astfel încât maselesã simtã cã ungurii sunt o forþã care ia lucrurile înserios. Trebuie sã dezrãdãcinãm din Transilvaniaiedera care produce memorandumuri ºi proclamaþii.�(ziarul �Budapesti Hírlap�, nr. 345, 1891)�Autoritãþile militare, care au fost însãrcinate laînceput cu administrarea teritoriilor reanexate, auordonat mii de expulzãri, exproprieri, revocãri alecãrþilor de identitate, închiderea magazinelor ºi aatelierelor, transferuri de proprietate («colonizãri»)fãrã compensãri ºi alte acte în detrimentul românilor.Autoritãþile civile care le-au înlocuit pe cele militareau confirmat toate mãsurile luate de acestea. Dupãaceea, elementul românesc a fost sabotat în ceamai serioasã manierã în toate domeniile economice,atât prin legi ºi ordonanþe noi direcþionate, în primulrând, împotriva populaþiei româneºti, cât ºi prinaplicarea discriminatorie a legilor în vigoare.� (VasilePuºcaº, �Transilvania ºi aranjamentele europene �1940-1944�, Cluj, Fundaþia Culturalã Românã, 1995,p. 66-67; apud Larry L. Watts, op. cit., p. 137)�Elementele noastre de încredere sã infiltrezePCR pe orice cale posibilã, unde sã acþionezeapoi intens ºi într-o manierã disciplinatã pentru acâºtiga încrederea ºi a obþine funcþii importantemai ales în administraþia de stat. Dacã este posibil,fraþii noºtri pierduþi, care colaboreazã actualmentecu partidele democratice româneºti, trebuie sã fieconvinºi sã dea concurs cauzei noastre prinvoturile lor.� (Ordinul nr. 2683/08.09.1946, în ASRI,fond �D�, dosar nr. 159, f.13-14/05081; apud LarryL. Watts, op. cit., p. 167)�Aceleaºi date indicã faptul cã au fost trimiºiemisari în Transilvania din rândul persoanelor curesponsabilitãþi ºi vederi iredentiste, pentru a creao stare de spirit inadecvatã în rândurile populaþieimaghiare din România. ªtim cã autoritãþilemaghiare acþioneazã ºi prin intermediul celor careau rude în Transilvania, încurajându-le sã meargãîn vizitã, cu scopul de a strânge informaþiireferitoare la starea de agitaþie a populaþiei ºi laamplasarea unitãþilor militare româneºti. Prinaceastã campanie, organele sovietice ºimaghiare încearcã sã contracareze mãsurileadoptate de conducerea de partid a României, cuocazia recentelor vizite din Transilvania.� (ASRI,fond �D�, dosar nr. 10141, vol. I. F. 123-130, p.182-183; apud Larry L. Watts, op. cit., p. 473)Fiºele cuprinzând aceste excerpte sunt multmai numeroase ºi, la o selecþie, am exclus pecele care ar putea amplifica un conflict interetniccare ºi aºa, în lipsa unei reacþii ferme aguvernanþilor tinde sã fie escaladat prin declaraþiileadesea iresponsabile precum cele ale lui TökésLászló ºi ale altor aºa-ziºi lideri ai populaþieiromâne de origine maghiarã.

Se pare cã avem de-a face cu continuareapoliticii dinainte ºi din timpul celui de-al Doilea RãzboiMondial când, dupã diktatul de la Viena, o parte dinTransilvania a fost anexatã abuziv Ungariei.În 2018 se vor sãrbãtori 100 de ani de la MareaUnire. ªi dupã un secol, dupã 20 de ani de laînlãturarea regimului comunist, existã vizibilãpreocuparea liderilor maghiari care, plecând dela acreditarea noþiunii de ei inventate a �drepturilorcolective pentru minoritãþile naþionale�, amplificãideea autonomiei teritoriale etnice (aºa se explicãaccentul pe �þinutul secuiesc�, noþiune fãrã funda-ment istoric).În volumul amintit (�Reîntoarcerea în Paradis�),intenþia autorului este de a reda prin mijloaceleliteraturii frãmântãrile acestei epoci de tranziþie,inclusiv cele care þin de regionalizarea þãrii, de aºa-zisa autonomie teritorialã, care, de fapt, trebuie sãfie doar o autonomie administrativã.�Fereºte-mã, Doamne, de prieteni�, cartealui Larry L. Watts, pentru prima datã dã la ivealãcomplotul organizat împotriva României de�prietenii� din Blocul Socialist, aºa cum reiesedin subtitlul cãrþii �Rãzboiul clandestin al BloculuiSovietic cu România�, lãmuritoare fiind în acestcaz nota înscrisã pe coperta 4 a volumului:�«Fereºte-mã, Doamne, de prieteni» examineazãinteresele strategice aflate în spatele relaþiilorantagoniste ale României cu «aliaþii» din Rãsãrit,motivaþiile incredibilei sfidãri a þãrii noastre laadresa Moscovei, metodele de «eliberare»militarã ºi de securitate din jugul sovietic,scopurile opoziþiei faþã de politicile de la Kremlinºi, mai ales, reacþia sovieticilor ºi a loialiºtilor dinrândul membrilor Pactului de la Varºovia în celemai înalte consilii ale acestora, aºa cum au fostacestea consemnate de lideri ai PartiduluiComunist, de comandanþi militari ºi de organeale securitãþii statului.�Multe dintre momentele prezente în�Reîntoarcerea în Paradis� au ºi o notãsenzaþionalã datoratã faptului cã Larry L. Watts aavut acces la documente ale Tratatului de laVarºovia ºi la alte documente declasificate decãtre Agenþia Centralã de Informaþii (CIA), precumºi de arhivele securitãþii din fostele statecomponente ale blocului comunist.Vizitator sezonist la Covasna (la mofete), timpde 15 ani consecutiv, autorul acestor excerptenecesare scrierii romanului �Reîntoarcerea înParadis�, nu a constatat nici un fel de conflictinteretnic ºi a ajuns la concluzia cã numaipoliticienii, din motive de toþi ºtiute, întreþin aceastãstare tensionalã. Desigur, spre folosul lor capoliticieni. Altfel ar mai fi ei, Tökés László ºi acoliþiisãi, deputaþi, senatori, milionari în euro?

20

iua de 1 Decem-brie se aflã laloc de cinste înistoria naþionala. Anulaminteºte tuturor româ-

nilor cã la 1 Decembrie1918, la ALBA IULIA, s-aprodus evenimentul mult aºteptat, timp de secole,de cãtre suflarea româneascã din Transilvania,unirea cu Patria Mamã, realizându-se statul unitarromân. În anul 1918 provinciile româneºti, aflatesub dominaþii strãine, prin voinþa poporului s-au unitcu Patria-Mamã. Basarabia la 27 martie 1918,Bucovina la 28 noiembrie ºi Transilvania la 1decembrie, realizându-se România Mare.Dupã constituirea voievodatelor în Transilvania,românii au suferit crunt datoritã ocupãrii provincieide cãtre maghiari. Conform istoricilor maghiarii, deorigine ungro-finicã, au migrat din Muntii Urali ºis-au stabilit între Nipru ºi Nistru, în þinutul Atelcuz.Fiind atacaþi de pecenegi în anul 896 sub comandalui Arpad, s-au îndreptat spre vest, ajungând înPolonia. De aici au trecut Carpaþii Pãduroºi, prinpasul Verecke ºi învingându-i pe valahi ºi slavi,s-au stabilit în Câmpia Panonia. Au încercat sãînainteze spre vest, dar fiind înfrânþi la Meesburg ºipe râul Lech, au rãmas în câmpie nu în regiunilemuntoase. Dacã ungurii ar fi fost victorioºi spre vest,Transilvania nu ar fi ajuns sub stãpânirea lor.

De aici maghiarii au atacat cele trei voievodatedin Transilvania, în care erau români: al luiMenumorut în Criºana, al lui Glad în Banat ºi al luiGelu în Podiºul Transilvaniei. În urma luptelor, deºiau fost înfrânþi voievozii, þinuturile nu au fostocupate. Menumorut ca sã salveze voievodatulºi-a cãsãtorit fiica cu fiul regelui Arpad, în jurulanului 900. În anul 904 Gelu a cãzut în luptã, iarvoievodatul a devenit vasal ungurilor. În anul 934ºi voievodatul lui Glad a devenit vasal ungurilor, ela rãmas la conducerea þinutului, dar în schimbdãdea sare ungurilor.

Cum în Câmpia Panonicã nu era sare, argintºi aur, ungurii au început sã ocupe ºi celelalte

Situaþia românilor din Transilvaniade la ocupaþia strãinãpânã la Marea Unire

Colonel (r) IULICÃ MATEI

voievodate pe lângã al lui Menumorut, care eracondus de fiica lui ºi de fiul lui Arpad. Regele ªtefanI, nemulþumit cã Gyula, voievod în locul lui Gelu,nu a încetat sã-i atace pe unguri, l-a atacat în anul1003. Gyula a fost ucis, iar teritoriul bogat în aur ºiargint a fost ocupat ºi supus coroanei maghiare.Acelaºi rege în anul 1021 a atacat ºi cuceritvoievodatul din Banat, condus de Ahtum, fiul luiGlad, pe motivul cã a cerut vamã pentru sareatransportatã ungurilor. În anul 1210, ungurii auajuns la Olt cucerind ºi stãpânind Transilvania.Chiar dacã ungurii s-au luptat cu românii pentrua ocupa Transilvania, ulterior regii, nobilii ºi istoriciiau susþinut cã au gãsit teritoriul nelocuit. Au motivatcã valahii fiind ciobani, s-au refugiat la sud deDunãre ºi dupã venirea lor au început sã vinã cuoile în Carpaþi, uitând sã mai plece. Unii istoriciunguri pentru a dovedi vechimea ungurilor în þinutulCarpato-Panonian, au scris cã ungurii sunt sarmaþiicare au locuit ºi locuiesc în Transilvania. Dacãromânii ar fi venit dupã unguri oamenii, localitãþile,râurile ºi munþii ar fi avut nume ungureºti nuromâneºti. Au fost ºi istorici maghiari, care aurecunoscut cã teritoriul a fost locuit de valahi.Notarul Anonymus, al regelui Bela, a scris înlucrarea �Gesta Hungarorum�, cã ungurii când auvenit în Panonia, þinutul era locuit de valahi ºi deslavi, fiind obligaþi sã lupte cu ei, pentru a-i cuceri.Tot el i-a calificat pe valahi: �cei mai rãi oameni depe toatã suprafaþa pãmântului�.Regii maghiari, pentru a respinge atacurilenãvãlitorilor, pecenegi, cumani ºi tãtari, au colonizatTransilvania cu alte naþii, pentru a apãra graniþele.Primii au fost secuii, urmaºi ai cabarilor, nu aimaghiarilor. S-au aºezat în Bihor, Timiº, Mediaº ºiSighiºoara, între anii 1112-1144, apoi au foststabiliþi spre graniþa de est, unde sunt ºi azi numiþi�ceangãi�. Au urmat saºii de origine germanã, întimpul regelui Bela al III-lea, între anii 1141-1162 ºis-au aºezat în pãrþile Albei, Sibiului ºi Braºovului.Ultimii au venit ºvabii între anii 1718-1787, în treivaluri ºi au fost colonizaþi în Banat ºi regiunilevecine. Pentru apãrarea graniþelor de sud au fost

21

aduºi de regele Andrei al II-lea, în anul 1211cavalerii teutoni, în Þara Bârsei, fiind alungaþi derege în anul 1255. În anul 1241 regele Bela alIV-lea, a adus cavalerii ioaniþi, înlocuindu-i peteutoni, care ºi aceºtia au plecat.Dupã ocuparea Transilvaniei ºi colonizarea cusecui ºi saºi, regii, nobilii ºi guvernanþii maghiari auluat mãsuri drastice de deznaþionalizare ºimaghiarizare a românilor. Prima mãsurã a fost prinreligie, interzicând ortodoxismul ºi românilor sãzideascã biserici sau sã participe la slujbe în bisericileexistente. A doua mãsura prin învãþãmânt de la celprimar pânã la cel universitar. Urmãtoarea mãsurã afost prin administraþie, îi obliga pe români sã ºtiemaghiara, pentru a rezolva problemele, deoarece laprimãrii erau numai maghiari. Armata a fost o altãmãsurã, tinerii români ca sã se angajeze în armatãerau obligaþi sã îmbrace uniforma ungureascã, sã-ºischimbe religia ºi sã-ºi maghiarizeze numele. O altamãsura a fost portul îmbrãcãmintei, românilor le erainterzis sã poarte cojoace, îmbrãcãminte stil popularromânesc, opinci ºi pãlãrii, erau obligaþi sã poarteîmbrãcãminte ungureascã.Totuºi situaþia românilor s-a îmbunãtãþit cândTransilvania a devenit vasalã Imperiului Otoman,în perioada 1529-1688, iar Ungaria a devenitpaºalâc. Situaþia s-a înrãutãþit din nou când a fostocupatã ºi dominatã de Imperiul Habsburgic, în anul1688, schimbând jugul de lemn al turcilor cu cel defier al austriecilor.

Datoritã acestor mãsuri de deznaþionalizare,românii nemulþumiþi s-au revoltat de mai multe ori.Prima revoltã a fost rãscoala de la Bobâlna, dinanii 1437-1438. Rãscoala a fost înfrântã,conducãtorii au fost spânzuraþi ºi omorâþi mulþiþãrani români, care au participat la rãscoalã. Întimpul rãscoalei la Cãpâlna s-a încheiat o alianþãîntre unguri, secui ºi saºi numitã �Unio triumnationum�. Scopul principal era de a înãbuºidorinþele de viaþã libera a românilor. Cum þãrãnimiii-a ajuns din nou cuþitul la os, în anul 1514 s-adeclanºat rãscoala condusã de Gheorghe Doja.Oastea rãsculaþilor a fost înfrântã la Timiºoara, iarGheorghe Doja a fost ucis fiind pus pe un tron defier înroºit. În noiembrie 1514 dieta de la Pesta aadoptat Tripartitum (Codul în trei pãrþi), careinterzicea românilor: sã se strãmute, sã aibã arme,sã aibã cai ºi altele. Celor care aveau arme li setãia mãna dreaptã.Deoarece þãranii ºi minerii fierbeau denemulþumire, în anul 1784 a izbucnit rãscoalacondusã de Horea, Cloºca ºi Criºan, care a cuprinsaproape toatã Transilvania. Rãscoala a fost înfrântã,iar cei trei conducãtori s-au ascuns în munþi, au fosttrãdaþi, prinºi ºi arestaþi. La 28 februarie 1785 aufost executaþi la Alba Iulia, fiind traºi pe roatã ºi tãiaþiîn faþa a mii de români aduºi cu forþa, sã vadã ce-iaºteaptã dacã se vor mai rãscula. Împãratul Iosif al

II-lea (în anul 1785) a fost de acord cu patentaimperialã care desfiinþa legarea de glie ºi servituþiapersonalã a þãranilor. În anul 1790 împãratul arecunoscut independenþa Transilvaniei ºi separareaei completã de Ungaria, deoarece ungurii cereauunirea Transilvaniei cu Ungaria, dând astfel o loviturãde moarte românismului.Cum în anul 1848 s-au declanºat revoluþii înEuropa, pentru românii din Transilvania a fost prilejulpentru a lupta sã obþinã eliberarea de sub dominaþiamaghiarã. Dacã românii solicitau eliberarea, unguriiau fãcut propaganda unirii Transilvaniei cu Ungaria,având deviza: �unire sau moarte!�În martie 1848 patrioþii români printr-oproclamaþie informa românii cã prin unire îºi pierdnaþionalitatea ºi îi îndemna sã acþioneze pentru adezlega lanþurile asupririi maghiare. Pentruîndeplinirea scopului propus, Andrei ªaguna, aconvocat adunarea românilor pe Câmpia de la Blaj,în zilele 14-16 mai. La adunare pe lângã cei 45.000de transilvãneni au participat ºi delegaþi dinMuntenia ºi Moldova. Parlamentarii maghiari nu auagreat dorinþa românilor, i-a pedepsit aspru pentrua opri miºcarea: casele celor participanþi au fostarse; intelectualii au fost destituiþi, preoþii au fostspânzuraþi sau împuscaþi; i-au solicitat împãratuluiAustriei Ferdinant I sã nu aprobe cererea deautonomie a românilor. În septembrie 1848, peaceeaºi câmpie s-a desfãºurat o nouã adunare, lacare au participat ºi 6.000 de moþi înarmaþi, conduºide Avram Iancu. Adunarea a aprobat Dieta, princare se solicita împãratului Austriei, sã accepteautonomia Transilvaniei. În plus s-a hotãrât unireacelor trei principate române, constituind Daco-România. Parlamentarii unguri i-au impusîmpãratului sã nu aprobe dieta ºi au semnat legeaprivind desfiinþarea românilor ca naþie autohtonã.Fiind înfrânta revoluþia parlamentarii ungari auluat mãsuri foarte dure împotriva românilor: au fostuciºi 30.000 de români, cu sau fãrã judecatã ºi 240de sate au fost dãrâmate. Chiar dacã împãratulFranz Iosif a dispus ca ºi românii sa fie egali îndrepturi cu ungurii, parlamentarii unguri susþineauregatul unitar, dar sã fie cu o singurã naþie, ceamaghiarã, toþi locuitorii sã se considere maghiari.Dupã unirea Principatelor Române suferinþeleromânilor ardeleni au contribuit la întãrirea dorinþeiromânilor din regat de a se constitui România Unitã.Aceasta deoarece politicienii din România seinteresau de soarta conaþionalilor din Transilvania.Datoritã acestei interesãri, guvernanþii unguri auinterzis difuzarea în Transilvania a presei ºi aoricãrei tipãrituri din România.Deoarece în 1867 s-a instaurat dualismul,imperiul numindu-se Imperiul Austro-Ungar, Ungariaa devenit regat, la egalitate cu Austria. Dacã unguriijubilau, românii aveau o situaþie ºi mai durã, fiindconduºi de nobilimea maghiara, care guverna

22

Transilvania. Scopul principal al ungurilor era sãdesfiinþeze naþiunea româneascã.Duritãþile ungurilor faþã de românii dinTransilvania au generat în România un sentimentde durere ºi de profundã dragoste pentru fraþii dedincolo de Carpaþi. La 4 iunie 1894 s-a desfãºurat

în Bucureºti un miting la care au participat 423.837de persoane din tot regatul. Manifestul a fostadresat opiniei publice europene.În anul 1897 parlamentul de la Budapesta avotat maghiarizarea numelor oraºelor ºi satelortransilvãnene ºi interzicerea de a se mai difuza ziareromâneºti. Ministrul Instrucþiunii Publice, conteleAlbert Apponyi a accelerat campania dedeznaþionalizare a românilor, prin faimoasa LegeApponyi, care a fost adoptatã în anul 1917. Obiectivulprincipal era maghiarizarea românilor prin ºcoli.Legea prevedea: guvernul are dreptul de a suprimaorice ºcoalã româneascã (art. 12); învãþãtorii trebuiesã întãreascã elevilor români spiritul ca aparþin naþieiungare (art. 17); învãþãtorii trebuie sã predea numaiîn limba maghiarã (art. 19). Izbucnirea PrimuluiRãzboi Mondial, la 28 iulie 1914, a fost un prilej pentruunirea României cu provinciile aflate sub stãpânirestrãinã. Þãrile membre ale Antantei au propusRomâniei sã li se alãture, cu toate cã fãcea partedin Tripla Înþelegere, având acordul unirii cuTransilvania ºi Bucovina.Când s-a desfãºurat Consiliul de Coroanã laSinaia, în ziua de 3 august 1914, s-a propus ºi s-aadoptat ca România sã devinã þarã neutrã.Neutralitatea a durat pânã la 7 august 1916, cândRomânia a semnat, la Bucureºti, Tratatul ºiConvenþia Militare cu Antanta. La 28 august armataromânã a intrat în rãzboi atacând unitãþile austro-ungare din Transilvania, eliberând parte din teritoriu.Unitãþile române au fost primite cu bucurie de locuitoriºi mulþi tineri s-au înrolat în armata româna.

Dupã retragerea trupelor române autoritãþilemaghiare au desfãºurat o campanie de reprimarea miºcãrii naþionale româneºti prin: rechiziþii,internãri în lagãre, arestarea unor lideri politici,suspendarea presei ºi desfiinþarea a 507 ºcoliprimare româneºti în anul 1917, prin legea datãde contele Apponyi. La 16 octombrie 1918împãratul Carol I a lansat manifestul �Cãtrepopoarele mele credincioase�, care prevedea ofederaþie de ºase state independente, Transilvaniarãmânând în componenþa Ungariei. Drept rãspunsdeputatul român Alexandru Vaida-Voievod a cititîn parlamentul ungar Declaraþia de independenþãa românilor din Transilvania.Când în noiembrie 1918 s-a destrãmat ImperiulAustro-Ungar ºi având ca exemplu unireaBasarabiei cu România ºi hotãrârea CongresuluiPopoarelor Asuprite din Imperiul Austro-Ungar, dela Roma din aprilie 1918, a început o puternicãmiºcare româneascã pentru unire. În fruntea

miºcãrii s-au aflat Partidul Naþional Român ºi PartidulSocial Democrat. Treptat puterea localã a fostpreluatã de Consilii româneºti denumite Sfaturi. La12 noiembrie s-a constituit Consiliul NaþionalRomân format din ºase membrii ai PNR ºi ºase aiPSD cu sediul la Arad. La 22 noiembrie Consiliul aanunþat guvernul de la Budapesta cã a preluatputerea în Transilvania ºi a hotãrât sã supunãaprobãrii populaþiei documentele unirii în cadrulunei mari adunãri la Alba Iulia în ziua de 1decembrie 1918.La 1 Decembrie la Alba Iulia s-au prezentat 1228delegaþi aleºi ºi peste 100.000 de oameni veniþi dintoatã Transilvania, fãrã a fi constrânºi, pentru ahotãrî unirea cu Patria Mamã. Mulþimea cântacântecele patriotice: Deºteaptã-te române, Treceþibatalioane române Carpaþii, Ardealul ne cheamã,Hora unirii ºi altele. Adunarea a fost deschisã deGheorghe Pop de Bãseºti, iar Vasile Goldiº, a datcitire �Hotãrârii de unire�, cu urmãtorul cuprins:�Marea Adunare Naþionalã a tuturor românilor dinTransilvania, Banat ºi Þara Ungureascã, decreteazãunirea acestor români ºi a tuturor teritoriilor de dânºiicu România�. Participanþii bucuroºi au aplaudatîndelung, fiecare simþind cã trãieºte o zi unicã, ceamai însemnatã din istoria milenarã a poporuluiromân. Astfel actul de la Alba Iulia a consfinþit pevecie înfãptuirea Marii Uniri. Unirea a fostrecunoscutã ºi de naþionalitãþile din Transilvania.Saºii la 8 ianuarie 1919, la Mediaº ºi ºvabii la 10august 1919, la Timiºoara.Marea Unire din anul 1918 a încununat aspiraþiilede veacuri ale românilor, de a vieþui într-un singurstat; a îndeplinit visul românilor din Transilvania pentrueliberarea de sub dominaþia maghiara; a realizatgraniþele vechii Dacii; a marcat momentul creãriiRomâniei Mari, situându-se dupã acþiunile de unireale fraþilor din Basarabia ºi Bucovina.

Pentru cã a fost ºi rãmâne pagina cea maisublimã a istoriei româneºti, începând cu anul 1990,ziua de 1 Decembrie, a devenit Ziua Naþionalã aRomâniei, fiind sãrbãtoritã de români.NOTE� Milton G. Lehrer, Ardealul Pãmânt Românesc, Ed.

Vatra Româneascã, Cluj-Napoca, 1991, pp. 108-110,125, 140-149, 158-170, 210-225, 243-251, 256, 278,282-287, 321-323;

� Mircea Muºat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul unitar român, Ed. ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1981, pp. 85-89, 92-98, 106-109, 161-167, 249-256, 344-360, 377-386, 455-460,493-495, 573-579, 605-607, 629-635;

� * * * Istoria Militarã a poporului român, vol. V,Ed. Militarã, Bucureºti, 1988, pp � 389-347, 738-740,747-750, 755-766.

23

Sfârºitul Primului Rãzboi Mondialºi problema unitãþii sufleteºtiîn România Mare (1918-1920)

n România dedupã rãzboiulmondial (1918-1920), o problemãimportantã era rea-lizarea unitãþii sufleteºti.Înfãptuirea acestuideziderat întâmpinagreutãþi cauzate de urmãrile negative lãsate derãzboi în atitudinea ºi comportamentul unor oameni:dorinþa de îmbogãþire rapidã, nerespectarea legii,tendinþa spre violenþã, opinii nerealiste despre viaþãºi fericire, problema colaboraþioniºtilor. Dificultãþile ºi lipsurile provocate de rãzboi auprilejuit unora îmbogãþirea prin speculã. Afaceriledubioase se întâlneau atât în Vechiul Regat cât ºi

în teritoriile unite, mai ales în zona de graniþã (undelegea era mai uºor încãlcatã)1. În cursul anului 1920,cu ocazia reformei monetare, mulþi au fãcut afacericu ruble2, coroane etc.3. Alexandru Marghilomanarãta cã existau �veºnic aceiaºi oameni care n-aunimic de fãcut ºi care umblã dupã combinaþiuni�4.Oamenii de bunã credinþã solicitau autoritãþilorsã adopte mãsuri pentru stârpirea speculei caredãdea impresia cã �nu are margini�5 Presa oglindeaaceastã tristã realitate ºi prezenta cazurile despeculã ºi afaceri necinstite ºi publica numele celortrimiºi în judecatã6. Era nevoie de o acþiunehotãrâtã a autoritãþilor, cãci începea sã seîncetãþeneascã ideea cã se putea trãi ºi fãrãmuncã, folosindu-se �îmbogãþirea prin lovituri caresã te azvârle ca o trambulinã în lumea bunã.�7

Imediat dupã rãzboi, sub influenþa evenimentelorde pe front ºi a sãrãciei au apãrut acte de violenþã,furturi, jafuri ºi tâlhãrii, mai ales în Basarabia, Moldovaºi Dobrogea8.Autorii lor erau îndeosebi dezertori,criminali amnistiaþi, �mulþimile abrutizate ale frontuluirus� etc.9, care foloseau arme aduse de pe front10.La acestea se adãuga corupþia unor funcþionari, faptce producea nemulþumirea populaþiei11. Al.Marghiloman nota cã �se fura peste tot, în toateadministraþiile ºi aceasta la lumina zilei�.12.

Profesor doctor MARIAN CURCULESCU

Indignatã de aceastã situaþie, regina Mariascria: �Totul este foarte deprimant. Din nou aº vreasã fiu rege; eu cu siguranþã n-aº lãsa lucrurile aºa,nu m-aº rezuma doar sã dojenesc ºi sã ameninþ, ciaº acþiona, aº rãsplãti ºi aº pedepsi cu ostentaþie.�13Opinia publicã cerea �sã se sfârºeascã cudesfrâul�14. Pe adresa guvernului Averescu (1920-1921) soseau memorii ºi scrisori ale þãranilor caresolicitau ca în þarã sã fie introduse ordinea ºicinstea prin orice mijloace, propunându-se ca �toþicriminalii care furã ºi omoarã sã fie judecaþi ºicondamnaþi la moarte în faþa publicului�.15

Oamenii corecþi considerau cã se impuneaverificarea ºi revizuirea averilor celor îmbogãþiþipeste noapte, a averilor funcþionarilor publici,�pentru a putea împãmânteni la noi, cât mai curând,cinstea desãvârºitã�16. Dincolo de toate acesteaspecte, trebuie subliniatã atitudinea de cinste ºide sinceritate a majoritãþii populaþiei ºi reacþia deblamare a celor care încãlcau legea. Cu îndrep-tãþire scria profesorul Ion Borcea: �Dacã n-ar firezervele de cinste ºi de curãþenie sufleteascã dinmarea masã þãrãneascã ºi muncitoare, ar trebuisã deznãdãjduim de viitorul acestei þãri.�17

O serie de intelectuali încurajau populaþia,îndeosebi prin articole în presã, pentru promovareacorectitudinii ºi a câºtigului prin muncã. Eiconsiderau cã acea conºtiinþã a neînfrângerii cares-a format la foºtii combatanþi în anii rãzboiului îiva ajuta pe oamenii simpli sã suplineascã lipsatrecãtoare a câºtigului material. Aºa de pildã, IonAgârbiceanu scria cã �în câºtig material neamulnostru totdeauna a fost sãrac, dar veºnic a fostbogat în comorile cele dinlãuntru�18.Rãzboiul a adus schimbãri în concepþia despreviaþã ºi despre fericire. S-a accentuat diferenþa deavere dintre oameni, fapt ce s-a reflectat în stareade spirit. Astfel, cei îmbogãþiþi au intrat în �înaltasocietate�, formându-ºi o mentalitate nouã, sprijinitãde forþa financiarã. Acest lucru era constatat maiales de bucureºteni, cu ocazia plimbãrilor la ªosea.În acest sens, ziarul �Þara nouã� scria: �Pe dreapta

24

ºi pe stânga automobilele îþi iau ochii cu viteza lorvertiginoasã ºi nu exagerãm când spunem cãnumãrul lor este aproape egal cu al trãsurilor.Recunoºti din când în când feþele simandicoaseale câtorva ciocoi bogaþi, restul foºti chelneri, birtaºi,mici negustori, ºoferi, foºti agenþi de percepþie,plutonieri de armatã, oameni de serviciu de pe laautoritãþi, tinichigii care înainte de rãzboi abia aveaubanul zilnic pentru pâine, se lãfãiesc azi în echipajeproprii ºi învârtesc sute de mii de lei, ba chiarmilioane. Sunt procopsiþii rãzboiului, foºti ºefipopotari de pe la regimente sau de la depozitelede provizii, toþi cei care în timpul rãzboiului, avândscutul puternicilor, au strâns averi în pagubasãrmanei sãrãcii a oraºelor ºi satelor.�19

Cei înstãriþi se încadrau în noul spirit al vremiiîn care banii erau un factor important: mulþi aveauautomobile la scarã, fãceau plimbãri, vilegiaturi20petreceau în marile restaurate ºi grãdini de varãetc.21. La Bucureºti veneau oameni din toatã þaracu diverse treburi, încât strãzile ºi localurile�rãsunau de graiurile strãine, ruseºti, ungureºti,nemþeºti, ale minoritãþilor din noile provincii�22.În general oamenii, mai ales cei cu venituri maimici23, doreau sã uite ororile ºi privaþiunile rãzboiuluiºi-ºi cãutau refugiul în diferite distracþii. NichiforCrainic scria cã �sufletele cãutau acum uitareacoºmarelor infernale într-o infernalã descãtuºarea instinctelor ºi a senzaþiilor atâta vremecomprimate�24. Lumea �era setoasã de viaþã ºilacomã de senzaºii, mânca, bea, cânta ºi dansaîntr-o veselie nervoasã ºi violentã, rãzbunându-secumplit pentru rãbdãrile impuse în rãzboi�25. Uniidintre cei dezamãgiþi de viaþã sau ºocaþi de urmãrilerãzboiului (gospodãrii distruse, familiadezorganizatã, sãrãcie etc.) au cãzut în patimabeþiei. Presa scria cã �vedem cã în multe pãrþi s-astricat mai mult decât era înainte�26.Au apãrut atitudini noi faþã de problematica vieþiimateriale. Astfel, dacã pânã în rãzboiul mondialexista acea permanentã grijã pentru asigurareaexistenþei materiale, dupã 1918, mulþi din cei celuptaserã pe front ºi-au format o mentalitate nouã:nepãsarea pentru ziua care urma. Care eraexplicaþia? Trãind mereu ameninþaþi de moarteaadusã de lupte, unii dintre combatanþi nu se maigândeau la ziua de mâine ºi �fiecare concentra totulnumai în ziua în care se simþea trãind�27. Aceastãnepãsare pentru ziua care urma, apãrutã pe front,a continuat la unii ºi în anii de pace. Astfel,Averescu nota: �Chibzuiala, cumpãtarea, regulareacheltuielilor în mãsura mijloacelor disponibile ºi maicu seamã, grija de a crea rezerve pentru ziua demâine, nu mai preocupa pe nimeni. Totul seconcentra la ziua trãitã, iar viitorul era lãsat, ca ºipãsãrile cerului, în grija lui Dumnezeu.�28 Aºa seexplicã de ce existau oameni care-ºi cheltuiau fãrã

chibzuinþã banii adunaþi cu multã trudã pânã înrãzboi. Cu surprindere nota regina Maria: �E straniusã vezi cum omenirea în vremuri de pace îºicheltuieºte fãrã rost tot ceea ce ºi-a agonisit ºi cucâte opinteli de necrezut alcãtuieºte totul, din temiri ce, în zilele de restriºte�29.Multe din visele frumoase pe care oamenii ºi lefãcuserã ºi pe care sperau sã le împlineascã dupã1918, s-au spulberat sau �au luat alte întruchipãri�30.O problemã importantã care frãmânta opinia

publicã era cea a vinovaþilor de rãzboi, acolaboraþioniºtilor. Lumea îi cunoºtea pe aceºtia ºidorea sancþionarea lor. În anii 1916-1918, unii aucolaborat cu inamicul, fie ameþiþi de �propagandaotrãvitoare� germano-austriacã�31, fie intimidaþi deforþa militarã a Puterilor Centrale32, fie dinconvingerea cã �neamþul va rãmâne triumfãtor pânãla sfârºit�33 sau, pur ºi simplu, din dorinþa �sã nusufere ceva de la nemþi�34. În faþa opiniei publice,vinovaþii din timpul rãzboiului au avut reacþii diferite.Astfel, unii dintre ei s-au resemnat, au primitînfrângerea ºi aºteptau iertarea, acea iertarespecificã românului. Alþii erau dispuºi �la orice scuzeºi compromisuri invocând amnistia�35 Existau însãºi din aceia care cãutau permanent sã sedezvinovãþeascã36.În presã37, în parlament38, în scrisori ºi memoriitrimise autoritãþilor de oameni de diferite profesii39,se cerea �judecarea vinovaþilor�40. O serie deintelectuali (Take Ionescu, N. Iorga º.a.)41, studenþi,þãrani, solicitau arestarea ºi pedepsirea celor �cares-au pus de-a curmeziºul�42. În anii 1919-1920, înmemorii înaintate autoritãþilor, cetãþeni din diferitezone ale þãrii considerau cã nu trebuie milã pentrutrãdãtori43 ºi cã cei vinovaþi nu meritau sã primeascãpãmânt44 Încã din decembrie 1918, Curtea Marþialãa început interogarea colaboraþioniºtilor, fiindpronunþate pedepse diferite: arestãri, îndepãrtãridin funcþii, condamnãri etc.45

Lumea, dornicã de o regenerare moralã caresã înlãture �toate miasmele vechii lumi pãcãtoasece s-a prãbuºit�46, s-a dovedit neîndurãtoare faþãde cei vinovaþi. Astfel, N. Iorga scria: �Nu vã putemierta niciodatã, fiindcã, de unde sunteþi, nimica nuvã poate ridica sus ºi fiindcã orice legãturã cu voine-ar târî în fundul de prãpastie unde sunt sortitea mucezi oasele acelor care ºi-au vândut þara ºineamul lor.�47

Oamenii credeau în procesul de primenire moralãcare trebuia sã aibã loc în România Mare. Cu multrealism, O. Goga consemna: �Toþi cei care în trecutau umblat pe cãile strâmbe ale norocului, vor aveaprilejul sã cunoascã rostul necruþãtor al vremii. Se vascormoni ca într-un vârtej vâltoarea pãcatelor ºi seva ºterne în vederea deaproapelui ca sã-ºi cearãjudecata. Vor fi clipe de rãsplatã, vor fi clipe de biruinþãtoate aceste pedepse. Ele vor curãþa drumul poporului

25

nostru de multe stârvuri sufleteºti. Pe urma lor nu vommai întâlni nici pe trãdãtorii care pentru arginþi auvândut soarta unui neam, fie în camera de laBudapesta, fie în gazetele închiriate de nemþi carese strigau la Bucureºti pe Calea Victoriei.�48

Regina Maria, comentând aceastã importantãproblemã a primenirii morale, considera cã �cei careau fost de cealaltã parte a baricadei trebuie sã seîmpace cu situaþia de a fi ei acum cei care aupierdut�49. ºi astfel, exista speranþa populaþiei cãviaþa se va aºeza pe baze noi, pe cinste ºi pecurãþenie sufleteascã. Subliniind aceastã speranþã,O. Goga scria: �Întrebãrile se vor înmulþi, valul desãnãtate va creºte, undele lui vor pãtrunde în toateascunziºurile vieþii noastre.�50

Treptat, în perioada interbelicã, odatã cudezvoltarea generalã a þãrii, s-au fãcut paºiimportanþi privind realizarea unitãþii sufleteºti însocietatea româneascã.NOTE1. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Consiliul

Dirigent, secþia Siguranþã generalã, poliþie ºijandarmerie, dos. 3/1920, p. 29; vezi ºi �GlasulBucovinei�, III, nr. 350 din 12 februarie 1920, p. 1

2. C. Argetoianu, Memorii, vol.VII, Buc., Ed.Machiavelli, 1996, p.121; vezi ºi �Glasul Bucovinei�,III, nr. 367 din 4 martie 1920, p. 1

3. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond PreºedinþiaConsiliului de Miniºtri, dos. 30/1920, p. 296

4. Al. Marghiloman, Note politice, vol.IV, Buc., 1927,p. 373

5. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond PreºedinþiaConsiliului de Miniºtri, dos. 30/1920, p. 296

6. �Viitorul�, 12, nr. 3486 din 11 octombrie 1919, p. 4;vezi ºi Arhivele Naþionale, filiala Dâmboviþa, fondPrefectura jud. Dâmboviþa, dos. 19/1920, p. 22

7. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Casa Regalã,dos. 146/1931, p. 2

8. �Cultura poporului�, I, nr. 18 din 29 august 1921, p.7; vezi ºi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fondMinisterul de Interne, dos. 458/1919, p. 17, p. 23

9. �Sfatul Þãrii�, II, nr. 246 din 13/26 februarie 1919, p.1; vezi ºi �Universul�, XXXVII, nr. 342 din 6 noiembrie1919, p. 4

10.Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond PreºedinþiaConsiliului de Miniºtri, dos. 19/1918, p. 37

11. Ibidem, dos. 58/1920, p. 112. Al. Marghiloman, op. cit, vol. V, p. 8013. Maria � regina României, Însemnãri zilnice, vol. I,

Buc., Ed. Albatros, 1996, p. 16514. Þãranii mor pe front, oamenii politici fac

samsarlâcuri, f.a., în �Þara nouã�, I, nr. 9 din 4 au-gust 1919, p. 1

15. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Consiliulde Miniºtri, dos. 58/1920, p. 10

16. �Patria�, I, nr. 203 din 31 octombrie 1919, p. 1

17. I. Borcea, Rostul Partidului Þãrãnesc ºi Muncitor,în �Þara nouã�, nr.1 din 10 iunie 1919, p. 2

18. I. Agârbiceanu, Câºtig material ºi câºtig moral, în�Neamul românesc�, XIII, nr. 89 din 31 martie 1918,p. 1

19. Bucureºtii petrec, f.a., în �Þara nouã�, II, nr. 121din 2 iulie 1920, p. 1

20. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond CasaRegalã, dos. 146/1931, p. 2

21. Orgiile din capitalã, f.a., în �Adevãrul�, XXXIII,nr. 11105 din 15 iunie 1920, p. 2

22. Nichifor Crainic, Zile albe, zile negre.Memorii., CasaEditorialã �Gândirea�, 1991, p. 140

23. �Adevãrul�, XXXIII, nr. 11105 din 15 iunie 1920, p. 224. Nichifor Crainic,. p op. cit., p. 15025. Ibidem26. V. Lazãr, Patima beþiei, în �Cultura poporului�, I,

nr. 25 din 17 octombrie 1921, p. 227. Al. Averescu, Uzurparea de la 4 iunie 1927 în lu-

mina discursurilor ºi declaraþiilor domnului generalAverescu, Buc., Inst. de arte grafice �Îndreptarea�,f.a., p. 30

28. Ibidem29. Maria � regina României, Dinainte ºi dupã rãzboi,

Buc., 1925, p. 2230. Ibidem31. N. Iorga, Istoria românilor, vol. X, Buc., 1939, p. 45632. W. Filderman, Adevãrul asupra problemei evreieºti

din România, Buc., Tip. �Triumful�, 1925, p. XXVIII33. V. Cancicov, Impresiuni ºi pãreri personale din timpul

rãzboiului mondial, vol. II, Atelierele Societãþii�Universul�, 1921, p. 391

34. Ibidem35. Ibidem36. Ibidem37. �Viitorul�, 12, nr. 3429 din 16 august 1919, p. 338. Al. Marghiloman, op. cit., vol IV, p. 169; vezi ºi C.

Argetoianu, op. cit., vol. VII, p. 13839. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Ministerul

de Interne, dos. 714/1919, p. 7740. �Viitorul�, 12, nr. 3397 din 15 iulie 1919, p. 141. C. Argetoianu, op. cit., p. 13842. Al. Marghiloman, op. cit., p. 17943. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Ministerul

de Interne, dos. 714/1919, p. 7744. Ibidem, fond Preºedinþia Consiliului de Miniºtri, dos.

58/1920, p. 845. V. Cancicov, op. cit., p. 73346. Al. Ciura, Renegaþii, în �Patria�, I, nr. 5 din 20

februarie 1919, p. 147. N. Iorga, Nu vã putem ierta, în �Neamul românesc�,

XIII, nr. 325 din 24 noiembrie 1918, p. 148. O. Goga, Ne învaþã Mãrãºeºtii, Iaºi, Ed. Junimea,

1983, p. 19449. Maria � regina României, Însemnãri zilnice, vol. I,

Buc., Ed. Albatros, 1996, p. 1650. O. Goga, op. cit., p. 194

26

el mai marepoet al români-lor, poetul lor

nepereche, este consi-derat ºi astãzi un

strãlucit istoric, publicistica sa stând mãrturie înacest sens. Preocupãrile privind destinul fiinþeinoastre naþionale s-au concretizat în numeroasearticole sau studii istorice ca: �Studii asuprasituaþiei�; �Echilibrul�; �Icoane vechi ºi icoanenouã�; �Basarabia�; �Românii din Ungaria�,�Românii din Viena�, �Chestiunea Dunãrii�,�România irredentã�; �Macedo-românii�; �Românii,întemeietorii Imperiului al doilea bulgar alAsanizilor (1186-1257)�; �În unire e tãria�; �Situaþiadin Ardeal� ºi multe altele. De altfel, în 1879apãrea primul volum din �Fragmente din istoriaromânilor�, a lui Eudoxiu Hurmuzaki, tradusã dingermanã de �omul deplin al culturii româneºti�,cum îl numea Nicolae Iorga pe Eminescu. Dinpãcate el nu va semna traducerea deºi îi este înunanimitate atribuitã. Analizând studiile ºiarticolele sale se poate constata rigoareadocumentãrii, acribia ºtiinþificã, strãdania de aface o radiografie cât mai exactã a istorieinaþionale. Polemiza ºi pe aceastã temã cu C.A.Rosetti ºi E. Carada, care redactau ziarul�Românul�, dovedind implicare ºi pasiune îndescrierea istoriei neamului cu argumente solidede ordin juridic, cultural, statistic. Acuza imperiilesau statele vecine în care trãiau româniii �dedesconsiderarea naþionalitãþii lor, de ingerinþe înorganizarea învãþãmântului în limba românã, deîncãlcarea principiului autodeterminãrii bisericii,de încãlcarea dreptului ca românii sã aibã

Profesor doctorVICTOR PETRESCU

Istoric al culturii

Publicistica lui Eminescudespre Bucovina

reprezentanþi în administraþia provinciei în carelocuiesc.� (Tudor Nedelcea, �Eminescu�,Bucureºti, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºiArtã, 2013, p. 128). În 1942, Mircea Eliade subliniacã �Scrierile politice ale lui Eminescu cucontribuit, astfel, enorm la fundamentareapatriotismului român modern. Este un rarprivilegiu a fi, în acelaºi timp, cel mai mare poetal poporului sãu ºi creatorul doctrinei salenaþionaliste.� (�Despre Eminescu ºi Hasdeu�,Iaºi, Editura Junimea, 1987, p. 36, 42).

Dupã propria-i mãrturisire, românii din afaragraniþelor contemporane lui locuiesc �Începând dela ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia ºiHerþegovina, gãsim pas cu pas fragmenteleacestei mari unitãþi etnice în munþii Albaniei, înMacedonia ºi Tesalia, în Pind ºi în Balcani, înSerbia, în Bulgaria, în Grecia pânã sub zidurileAtenei, apoi, dincolo de Tisa începând, în toatãregiunea Daciei Traiane pânã dincolo de Nistru,pânã aproape de Odesa ºi de Kiev� (�RomâniiPeninsulei Balcanice�. În: Timpul, 26 septembrie1878, p. 1).

În existenþa acestora, deseori supusãdeznaþionalizãrii, cerea sã se respecte demnitateatuturor. �Un singur lucru putem pretinde de laoricine: sã respecte naþionalitatea noastrã cumrespectãm noi pe a lor.� (�Emancipareaeconomicã ºi intelectualã�. În: Timpul, 13 iunie1881, p. 1).

Dupã 7 mai 1775, când, în urma convenþieidintre turci ºi austrieci, Poarta va ceda Bucovinanatalã poetului cãtre Imperiul Hasburgic, fiind alipitãdin 1786 Galiþiei, glasul publicistului capãtã accentedure la adresa guvernului care a permis �sã se

27

consume o vânzare de þarã�, datoria tuturor fiindde a avea �o patrie de iubit, un popor de apãrat, oculturã de înaintat�, alãturându-se celor care�iubesc trecutul poporului lor, cei cari au în suflettezaurul de amintiri, care îl face pe omul singuraticsã se simtã ºi el o parte, un rezultat al istoriei þãriisale.� (�...Astãzi se deschide adunarea...�. În:Timpul, III, 16 septembrie 1878, p. 1).

Articolele despre românii din Bucovina suntpublicate în �Curierul de Iaºi� ºi �Timpul�. Serefereau la �Orãºenii din vechea capitalã...�;�Numirile la Universitatea din Chiºinãu�; �La anul1774...�; �Arboroasa. În «Neue freie presse»ne-a întâmpinat�; �Arboroasa. Pe când amreprodus...�; �Din Vina ne vine ºtirea...�; �Binelepublic ne aduce ºtirea...�; �Alegerile dinBucovina�. Sugestivã este descrierea mediuluiîn care a fost cedat pãmântul strãbunilor,�leagãnul sfânt al nostru�, �acolo doarme Dragoºîmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru,întemeietorul de legi, acolo ªtefan, zidul deapãrare al creºtinãtãþii�: �Fãrã a vãrsa o picãturãde sânge, fãrã muncã, fãrã inteligenþã, fãrãinimã, o rasã care în înjosirea ei, nu areasemãnare, pune astãzi mâne pe un pãmântsfânt, a cãrui apãrare ne-au costat pe noi râuride sânge, veacuri de muncã, toatã inteligenþanoastrã trecutã, toate miºcãrile cele mai sfinte aleinimii noastre�. ªi continuã în versuri: �ªi e plinãde strãni,/Ca iarba de mãrãcini,/ªi e plinã deduºmani/ Ca râul de bolovani/ Iar mila strãinului/E ca umbra spinului/ Când vrei ca sã te umbreºti/Mai tare te dogoreºti� (�La anul 1774...�. În: Curierde Iaºi, 30 septembrie 1877, p. 3).

Este totuºi încrezãtor cã: �Va veni vremea� ºi poate cã nu-i prea departe � în carecercurile influente din Viena se vor încredinþacã este în interesul monarhiei ca românii dinBucovina sã fie lãsaþi în seama liberei lordezvoltãri, vreme în care tinerii de astãzi vor fibãrbaþi ºi când tocmai la ei se va face apelulde a lucra dupã voia inimii lor curate.�(�Arboroasa. Pe când am reprodus...�. În:Timpul, 18 noiembrie 1877, p. 1-2)

Actualitatea uimitoare a articolelor sale, oexemplificãm cu ideile despre rolul istoriei în destinuloricãrei naþiuni: �Istoria vorbeºte în genere clar. Oþarã unde toþi poruncesc ºi nimeni n-ascultã, o þarãunde antiteza între partide se preface în adevãratãduºmãnie, unde domnul nu are putere sã-i împace,precum n-au avut-o în Polonia ºi nici la noi, oasemenea þarã e menitã de a fi pradã vecinilor ei.�(�Universitatea din Cernãuþi. Periodul al doilea...�,În: Curier de Iaºi, 1-3 octombrie 1876, p. 3).

În acest context salutã ocuparea �scaunuluimitropolitan al Bucovinei ºi Dalmaþiei� de cãtrearhimandritul Morariu Andreevici, pe care-lcaracteriza astfel: �Meritul pedagogic al nouluimitropolit este cã, într-adevãr, cel dintâi a scriscarte pentru învãþãmântul primar în limba românã[...] s-a distins totdeauna printr-un rar talent deorganizare mai ales de când administreazãeparhia, în care de mult timp îndeplinea toateatribuþiile unui mitropolit, nelipsindu-i decât titlulunei activitãþi care, în esenþã, era de multarhipãstoreascã.�

Bun cunoscãtor al istoriei provinciilor aflatesub stãpânire strãinã, a vieþii românilor din sud-estul european ºi nu numai, legãturile luiEminescu cu trecutul, dar mai ales cu prezentul,erau trainice, inspirate dintr-o dragoste profundãfaþã de pãmântul strãbun. Caracterizându-l subacest aspect Nicolae Iorga susþinea: �Eminescustãpânea cu desãvârºire cunoºtinþa trecutuluiromânesc ºi era perfect iniþiat în istoria universalã;nimeni din generaþia lui n-a avut în acest gradinstinctul adevãratului înþeles al istoriei, la nimeniel nu s-a prefãcut ca la dânsul într-un elementpermanent ºi determinant al întregii lui judecãþi�(N. Iorga, �Istoria literaturii române contemporane�,vol. I, Bucureºti, 1934, p. 281).Ziarul Timpul, 1878

28

eea ce pãreadoar un vis cunici trei ani

înainte, adicã unirearomânilor în graniþele

vechii Dacii, se împlinise, deºi cu jertfe grele,euforia victoriei suprapunându-se cu durereatãcutã a sutelor de mii de vãduve ºi a nenumãraþilororfani, dar ce era mai greu abia acum începeapentru regatul lui Ferdinand I Întregitorul:consolidarea mãreþului act de la 1 decembrie1918. Oare, câþi români oneºti ºi-or fi putut imaginaatunci, în zilele imediat urmãtoare Unirii, cândtrompetiºtii ieºiþi la rampã în momentele faste aleistoriei cântau refrenul veºniciei, cã totul se vaprãbuºi ca un castel de nisip, în sânge ºi lacrimi,peste doar 22 de ani? Deocamdatã însã eraumulte de fãcut, rãnile rãzboiului trebuind ajutatesã se cicatrizeze mai repede, legislaþia adusã laacelaºi numitor comun ºi aºa mai departe, nu înultimul rând o atenþie sporitã urmând a se acordaorganelor de siguranþã ºi ordine, chezãºia unuiparcurs în pace ºi liniºte pe baza cãruia sã setreacã degrabã la consolidarea edificiului naþionalcu toate forþele disponibile, ºi asta indiferent denaþionalitate, de religie, frustrãri, ambiþii, avereº.a.m.d. Era greu, desigur, dar nu imposibil. ªitotuºi, ceva nu avea sã meargã de prima datã, iaracest ceva, dincolo de amestecul continuu alforþelor revanºarde de dincolo de fruntariile lãrgiteale României, se numea haosul ºi dezorganizareatipic româneascã. Evident, totul asortat cuvenalitatea, lipsa de caracter, de patriotism ºi deviziune a clasei politicianiste aflate la putere,totdeauna aceeaºi indiferent de timpul istoric, deorânduirea socialã ºi aºa mai departe. În cele ceurmeazã, din întreaga ºi impresionanta panoplie

Presa poliþiºtilor în România Mare

Colonel DAN GÎJUDirector adjunct al Editurii Militare

a presei româneºti interbelice, am selectat unadintre primele publicaþii poliþiste apãrute dupãrãzboi din care, printre rânduri, se pot identificaunele dintre cauzele care au dus la pierderea fãrãun foc de armã, în 1940, a ceea ce câºtigaserãmcu atâtea jertfe în intervalul 1916-1918.

Prin urmare, la circa o jumãtate de an dupãMarea Unire, cu scopuri bine precizate, darîntrucâtva particulare raportat la nevoileimperioase ale momentului, apare în peisajulpublicistic românesc, odatã cu multe altele, ºi�Revista poliþiei�, subtitratã �poliþie, jandarmerie,administraþie, literaturã�, ulterior, pe finalulexistenþei, devenitã revistã literarã de poliþie, subdirecþia lui G. Gologan, ºef de serviciu în Siguranþageneralã a Statului. Publicaþie sãptãmânalã,�Revista poliþiei� a ieºit în Bucureºti, cu întreruperi,între 8 iunie 1919-1920, 1923-1928 ºi 1933 � mai-iulie 1946, în format iniþial 23x32 cm, cu 16 pagini,alb-negru. În Spovedanie, articolul ce þine loc de�înainte cuvântare� din numãrul cu care sedeschide colecþia, directorul fondator G. Gologanexplicã: �De ce am scos aceastã revistã? Suntmai bine de douã luni de când am scris trei articolepentru apãrarea oropsitei noastre bresle. N-a fostchip sã le pot plasa în vreun ziar din pricinã cãn-au spaþiu liber. La un ziar, unde se aflau doidirectori, fiindu-mi prieten, unul din ei convenisesã le publice. Se ºi culesese articolele cândsurveni moartea grabnicã a prietenului meu.Celãlalt director a refuzat publicarea, fiindcãvorbeam de bine pe R.P. Voinescu, inspectorulgeneral al poliþiilor. Directorul ziarului ar fi vrut sã-l înjur, fiindcã nu concepe, se vede, altfel de criticãdecât insulta. Sunt 16 ani de când fiinþeazã Legeapoliþiei generale a Statului. Aºteptam cu toþii oîmbunãtãþire a soarte noastre materiale ºi morale.

29

Ne-am înºelat. De 16 ani, personalul administrativºi poliþienesc vede cã i se rãpeºte una câte unaavantagiile ce i se acordase prin legea de la 1903.Nu protesteazã nimeni. Am cunoscut instituþiapoliþieneascã dinainte de 1903 ºi dupã aceea; curegret fac constatarea cã moralul poliþiei vechi erasuperior celei prezente. Toate breslele îºi auorganele lor de luptã, pentru nevoile lor. Prinziarele lor îºi aratã pãsurile, prin ziarele lor luptãpentru mai bine. Inginerii, arhitecþii, preoþii,magistraþii, profesorii au ziarul lor. Funcþionarii ºilucrãtorii cãilor ferate, muncitorii, birjarii, chelnerii,funcþionarii comerciali au fãcut sacrificii, s-ausolidarizat ºi, prin presa lor (subl. în text, n.n.), auarãtat nevoile, au cerut ºi dobândit o îmbunãtãþirea soartei lor, acordându-li-se sporuri de salarii ºizile de odihnã. Oricare bãiat de prãvãlie sperã sãajungã stãpân, oricare ucenic de frizerie saucizmãrie, sau de la orice meºteºug, ajunge calfãºi mai târziu patron, afarã numai dacã nu e stãpânitde viþii. Toþi aceºtia, dacã nu le place stãpânul,sunt liberi sã-l schimbe ºi sã meargã acolo undeli se plãtesc îndeajuns ºi sunt trataþi omeneºte.Funcþionarul poliþienesc ºi administrativ are unsingur patron. Dacã a greºit cu ceva sau e tratat

rãu, fie cã ochii lui nu-i plac celui mai mare, nupoate nici protesta, necum sã-ºi ofere munca laalt patron, dacã � cum se întâmplã deseori � nu edat afarã ºi lãsat pe drumuri. Funcþionarulpoliþienesc este veºnic suspectat, desconsiderat,i se cere muncã multã, rãspundere colosalã ºi eplãtit derizoriu. Din aceastã cauzã poliþistul duceun trai din cele mai mizerabile, e rãu privit însocietate, e înjurat zilnic în ziare ºi de mai mariilui, e mereu cu frica în sân cã va fi înlocuit saumutat, iar pe deasupra n-are nici posibilitatea dea protesta împotriva tuturor nedreptãþilor ce i sefac. Cu schimbarea guvernelor, încep mutãrile,detaºãrile sau revocãrile. Abia þi-ai echilibratbugetul ºi te pomeneºti mutat aiurea, unde nuîntâlneºti decât figuri duºmãnoase, iar când aireuºit sã þi le apropii, survine altã mutare sau oscoatere la pensie din oficiu. Fiecare dintre dv.cunoaºteþi cazuri de nedreptãþi fãptuite cari nu semai reparã. Pentru a contribui la remedierea stãreiacesteia nenorocite am crezut necesar îninteresul cauzei a atâtor mii de funcþionari, sã facsã aparã o revistã pur administrativã, care sã aibãmenirea a lupta, pe cãi legale, pentru aducerea laîndeplinire a urmãtoarelor deziderate: 1.Stabilitatea garantatã (azi o ficþiune); 2. Mãrireasalariilor; 3. Avansarea dupã merit ºi vechime; 4.Indemnizaþiuni de transport ºi locuinþã; 5 Mutãrileºi detaºãrile în interesul serviciului sã se facãînaintea Sf. Dumitru ºi Sf. Gheorghe, iar în cazuriextraordinare chiria ce s-a plãtit ºi se va mai plãtipânã la expirarea contractelor ºi în noua locuinþãsã priveascã pe stat; 6. Gradaþii la vechime; 7. Oºcoalã de poliþie; 8. Reglementarea orelor deserviciu; [�] 15. Scoaterea de sub influenþapoliticã a administraþiei. [�] Începem lupta pentrucucerirea drepturilor pe cãile legale, fãrã a facepersonalitãþi ºi în modul cel mai obiectiv. Vomexpune privaþiunile ºi suferinþele ce îndurã oîntreagã instituþie ai cãrei membri sunt într-unrãzboi necurmat cu duºmanii societãþei, cu ceicari o atacã în averea, onoarea ºi viaþa ei. Estenecesar, deci, sã pretindem un tratamentechivalent riscurilor ce ni le dã o atare profesiune.Cer de la toþi colegii cel mai larg concurs, sprebinele lor moral ºi material. Sã nu se sperie nimeni

30

spre a spune adevãrul. Funcþionarii, chiar cei depoliþie, de pretutindeni, s-au unit în sindicate. Dece n-am urma exemplul altora�?1 În rest, în gene-ral, articolele promovate în paginile acesteipublicaþii sunt specifice majoritãþii revistelor de genale vremii, inclusiv în cele semioficiale, atacândîntreg spectrul infracþional: moravuri, prostituþie,crimã, falsificare de bani, spionaj, cunoaºtereapoliþiilor din strãinãtate, fapte eroice, erori judiciare,dar aici, ca aspect particular, sunt expuse, uneoridetaliat, ºi nedrepãtãþile la avansare în corpulpoliþiºtilor, nevoile materiale ale acestora etc., darse criticã ºi reclama pe care ºi-o fac poliþiºtii prinziarele de provincie (aceasta întrucât redactoriilocali îi �gâdilau la ureche� puþin, ca sã le permitãaccesul la �informaþii cu caracter discret�). CumG. Gologan lucra în Siguranþa generalã a Statului,câteva ecouri vin ºi dinspre aceastã direcþie,precum în numãrul 4/29 iunie 1919, undepromoveazã cu litere mari, pe prima paginã, o ºtirefoarte enigmaticã ºi totuºi destul de clarã, pe deo parte, din care se deduce câte problemeapãruserã o datã cu recuperarea Basarabiei:�Serviciul de Siguranþã din Basarabia a descoperitexistenþa unui complot care ameninþa fiinþaNeamului Românesc. Descoperirea fãcutã estecea mai importantã din câte a înregistrat vreodatãnu numai poliþia româneascã, ci toate poliþiile dinlume. Activitatea colegilor noºtri ne umple debucurie; descoperirea fãcutã de ei echivaleazã cucâºtigarea unei mari bãtãlii. Serviciul Siguranþeidin Basarabia e pus sub conducerea d-lui D. Zahiu,subinspector general, ºi a d-lor I. Negoescu ºi I.Zaharescu, ºefii de serviciu. Le adresãmmulþumirile ºi felicitãrile noastre acum, iar cândva veni vremea sã putem spune de ce naturã edescoperirea fãcutã credem cã nici-o paginã dincel mai senzaþional roman nu va miºca, ca ceeaceºtim cã s-a petrecut. Am fãcut constatarea cã,graþie d-lui Zahiu, s-a evitat un mare dezastru. Neputem mândri cu asemenea colegi. Numele luiDumitru Zahiu va rãmâne legat de unul dintre celemai mari acte care a periclitat Siguranþa Statului.�2Prin urmare, erau vremuri grele pentru întreagaromânime atunci, la data apariþiei acestei reviste,când România Mare, abia înjghebatã, era

provocatã ºi atacatã subversiv îndeosebi dinspreRãsãrit, de la Moscova, via Odesa, dar ºi dinspreApus, de la Budapesta, ori de comitagii bulgari, înCadrilater, nu o datã în coordonare cu Moscova,organele de siguranþã fiind nevoite sã depistezeºi neutralizeze rând pe rând grupãrile teroriste ºiagenþii infiltraþi cu misiuni specifice, extrem depericuloase, care vizau însãºi fiinþa regatului.Arestarea agenþilor inamici din Basarabia � nuneapãrat bolºevici, ci ºi ucraineni naþionaliºti, mulþifãcând parte din armata lui Denikin � de cãtreorganele Siguranþei, în vara anului 1919, aînsemnat reducerea substanþialã a forþei depenetrare comunistã a României Mari, iardescoperirea ulterioarã, în 1920, ºi a celorlalþimembri ai comitetelor revoluþionare din Basarabia,dar ºi din Moldova din dreapta Prutului (Iaºi, Galaþiº.a.), a tipografiilor ilegale, chiar a arhiveiComitetului Central, a unui numãr impresionantde manifeste ºi de broºuri cu caracterrevoluþionar, în limba rusã ºi românã, adresatesoldaþilor ºi populaþiei civile, a ordinelor primite dela organizaþiile din Rusia, a unor ziare precum�Bessarabskii Komunist�3, ºtampile aleorganizaþiilor bolºevice ºi ºtampile ale organelorde ordine din Chiºinãu cu care se falsificaudocumentele de identitate, revolvere ruseºti,muniþii ºi explozivi, toate acestea �au dat o grealoviturã semãnãtorilor de dezordine în Basarabia,scoþând din luptã cei mai autorizaþi ºi maiîndrãzneþi luptãtori pentru anarhia bolºevicã�.4Problemele relativ mãrunte din þarã nu maiconteneau, acestea mãcinând per ansambluîntregul eºafodaj pe care cãuta sã se menþinãRomânia acelor ani. Astfel cã, o chestiune nu maipuþin importantã dezbãtutã în �Revista poliþiei�,specificã inclusiv armatei române interbelice, cândse activaserã militari din fostele armate austro-ungarã ºi þaristã, era aceea a uniformelor ofiþerilor �în cazul de faþã ale celor din poliþie: ��Nu se vagãsi o poliþie cât de micã în care sã nu se vadãofiþeri de poliþie îmbrãcaþi, unii în vechea uniformã� decoloratã ºi învechitã �, alþii în culori verzi,albastre, kaki etc., imitând uniforma militarã, baunii în uniforme combinate în cari epoletul de sub-comisar aplicat pe vestonul verde dã aspectul

31

unei uniforme de general. [�] Este trist ºi înjositorsã vezi un ofiþer de poliþie, cãruia i se dã spreaplicare ºi executare aproape întreaga legislaþiea þãrei, îmbrãcat într-o uniformã ruptã, murdarãsau multicolorã, ºi nu de puþine ori suntem nevoiþia auzi spirite, cele mai multe de prost gust, fãcutepe socoteala acestor uniforme ºi a celor cari lepoartã. [�] Cu toþi ºtim câte protestãri s-au ridicatcontra actualei uniforme (legiferatã în anul 1906,n.n.), care, pe lângã cã este lipsitã de esteticã,este incomodã ºi nedurabilã, ºi cu câtã greutates-au hotãrât ofiþerii de poliþie sã o îmbrace, dincauza repulsiunei ce o aveau pentru felulconfecþionãrei ei, asemãnând-o cu �uniformele dedricar�. Gãsesc dar cã ar fi momentul ca uniformasã se schimbe��5 Autorul articolului vine ºi cupropuneri, evident, destul de pertinente ºi logice,dar vor mai trece câþiva ani buni pânã când pestrãzile oraºelor româneºti vor fi întâlniþi comisariide poliþie în acele pompoase uniforme remarcateºi de noi graþie filmelor lui Sergiu Nicolaescu.Devenitã din 1920 �organ pentru apãrareaintereselor morale ºi materiale ale funcþionarilordin Poliþie, Jandarmerie ºi Administraþie, Revistapoliþiei� � direcþionatã de acelaºi G. Gologan, caresemneazã de acum ca �fost ºef� de serviciu înSiguranþa generalã, secondat, ca directorredacþional ºi administrativ, de I. Ionescu, �fostºeful poliþiei Mangalia� � va combate cu acelaºiaplomb, problemele puse în discuþie fiindcaracteristice de când lumea, parcã, inclusiv în ziuade azi, societãþii româneºti. Un astfel de articol esteºi cel semnat de G. ªoiman ºi intitulat �Ne maipomenit�, apãrut în vara anului 1920: �De la plecaread-lui Eduard Ghica din fruntea direcþiunei Siguranþeigenerale, s-a pornit o goanã furioasã, care atingedemenþa, contra tuturor acelor poliþiºti care eraucunoscuþi cã nu simpatizeazã cu actuala direcþiune.[�] ªi poate nu ne-am fi alarmat dacã un ziarunguresc n-ar fi relevat cu elogii un abuz comiscontra unui ºef de siguranþã din Transilvania. Cândînsã strãinii ne dau cu «praftoriþa» pe la nas am dadovadã de laºitate dacã n-am releva faptele.Începutul prigoanei a fost fãcut cu subscrisul. [�]Dupã mine a venit rândul d-lor: ªtefan Rãdulescu,ºeful Siguranþei din Brãila, Episcopescu, ºeful

serviciului de identificare ºi altora cari s-au rugat,au plâns ºi s-au umilit pentru a nu-ºi pierde aniide serviciu, spre a nu scãpa o mizerabilã pensiecare nu le va asigura bãtrâneþele amãrâte demâine. Concomitent cu prigoana pornitã de �ainoºtri�, s-au început o serie de atacuri, urmate defapte, de alþi factori cari deþin o parte din putereaexecutivã ºi judecãtoreascã. La Oradea Mare afost arestat întreg serviciul Siguranþei, în cap cuºeful. D-nul Rãu, ºef de serviciu, a fost bruscat ºimolestat de militari, fãrã a fi obþinut vreo satisfacþie;se aude cã alt întreg serviciu de Siguranþã, anumecel de la Lugoj, este arestat iar acum în urmã aflãmdin ziare cã întreg serviciul Siguranþei din Dobrogeaeste arestat ºi ºeful Siguranþei din Constanþa estepus în �urmãrire�! Se petrec lucruri aºa de urâteîncât condeiul refuzã sã înscrie tot ce gândeºtemintea. Un înalt funcþionar din Siguranþã este silitsã-ºi dea demisia pentru cã, zice d-sa, i s-aînscenat a fi luat mitã, fapt nedovedit. Ceea ceîntrece însã toate este revolta pe care o exprimãziarul unguresc Aj Vilàg cu data de 26 mai careapare în Cluj ºi unde se aratã indignareapopulaþiunei pentru arestarea d-lui M. Rãdulescu,ºef de serviciu al Siguranþei Cluj. Pe d-l Rãdulescuîl cunoaºte întreaga poliþie a României Mari. Estefuncþionar de carierã, a pornit de jos, avansândnumai prin meritele ºi prin munca sa, este unul dinpoliþiºtii care îºi cunoaºte meseria, n-a avut rudela Ierusalim ºi nici încuscrit nu este cu cei mari.Pentru ce a fost arestat? O spune ziarul precizat:În urma unui denunþ care a fost atât de adevãratîncât înaltul funcþionar a fost pus în libertate dupã onoapte de detenþie. Întreaga populaþie ºi colegiii-au fãcut vizite exprimându-ºi regretele lor. Despreaceste fapte presa românã, care este aºa degeloasã când se clinteºte un fir de pãr din capulunui tâlhar care are la activul sãu 20 de condamnãri,nu face nicio aluzie, mãcar în treacãt, nu pareafectatã de arestarea unuia care este învestit cu oaºa mare autoritate. Ziariºtii unguri s-au indignat �onoare lor ºi le vom fi recunoscãtori pentruasemenea gesturi fiindcã nu pentru întâia oarã atâtungurii cât ºi saºii au protestat contra procedeelorarbitrare întrebuinþate de unii oameni cari în loc sãfie executorii Legei sunt instrumente ale stãpânilor

32

efemeri ºi se conduc dupã sentimente! � ºi aurelevat faptul aºa cum se cuvine. [�] Ne exprimãmprofundul regret pentru anarhia ºi haosul cedomneºte azi în cea mai importantã ramurã aadministraþiei româneºti; transmitem expresiuneasimpatiei noastre celor cari suferã pentru atingereaunui þel, celor cari nemâncaþi ºi goi sunt santineleneadormite ale averei, onoarei ºi vieþei cetãþenilorºi-i asigurãm cã-ºi vor vedea în curând visul cuochii: «întronarea Legei, Dreptãþei ºi asigurareamoralã ºi materialã a funcþionarilor de poliþie».Diversiunea în public a început. Curentul de adevãrºi dreptate merge crescând. Mulþi oameni politicisunt puºi în curent ºi ºi-au luat angajamente formalede a reforma în întregime situaþia de azi. Puþinãrãbdare, deci!�6 Nu este de mirare, aºaadr, cã lascurtã vreme dupã publicarea acestui articol,apariþia revistei va fi întreruptã temporar, vreme detrei ani, interzisã alþi cinci ani, dupã 1928 ºi, însfârºit, editatã într-o a treia serie, de acelaºi curajosfost ofiþer de Siguranþã G. Gologan, de astã datãsecondat de Flaviu Popovici ca secretar deredacþie. Era în anul de graþie 1933, rãmas în istoriepentru grevele muncitorilor ceferiºti, dar nu numai,ºi în plinã domnie a lui Carol II, când organelor aºa-zise de ordine ºi siguranþã, dar ºi represive dacã esã le punem sub o altã lupã, li se acordã o atenþietot mai sporitã, aºa cã nu ne mirã reluarea apariþiei�Revistei poliþiei� cu numãr dublu 1-2/ ianuarie-februarie, cu regele Carol II pe copertã, numit nudezinteresat, evident, �întruchipãtorul nãzuinþelorîntregului popor român ºi nãdejdea propãºireineamului� ºi cãruia i se ureazã �sã fie hãrãzit cu odomnie glorioasã, fericitã ºi îndelungatã în pace ºiliniºte�. Totuºi, deºi lasã impresia cã G. Gologan îlcam tãmâiazã pe suveran ºi pe acoliþii acestuia, înfrunte cu omnipotentul, de acum, prefect al PoliþieiCapitalei, colonelul Gabriel Marinescu, revistarãmâne la fel de curajoasã ca ºi la începuturile ei,trãgând cu toate armele contra� �hidreipoliticianiste�: �Este destul ca unul din liotapoliticianilor sã aibã de plasat vreo rudã sau sãaibã vreun dinte contra poliþistului local cã ºi începmizeriile. Membrii instituþiei poliþieneºti asistãneputincioºi la aceste atacuri injuste ºi interesateale hidrei politicianiste. Funcþionari cu trecut ºi stat

de serviciu remarcabil sunt înjosiþi ºi terfeliþi fãrãsã poatã reacþiona, fiind neputincioºi. Aproape zilnicse vãd poliþiºti de toate gradele, din provincie, pestrãzile capitalei alergând spre direcþiunea generalãsau ministerul de interne, cu inima linã de obidã,cerºind dreptatea, fãrã s-o poatã cãpãta.�7 Va urmagreva muncitorilor ceferiºti, cum precizam,miºcãrile extremiste � în special cele de dreapta �vor deveni tot mai zgomotoase, astfel cã, în scurtãvreme, regele va realiza ce înseamnã un aparatopresiv puternic, fiind nevoit sã supervizeze legitot mai favorabile serviciilor discrete, între care vastrãluci Serviciului Secret de Informaþii creat ºicondus de Mihail Moruzov (1887-1940). Peraansamblu însã, în întreaga presã militarãromâneascã începe o propagandã de faþadã vizavide potentaþii zilei, portretele lor apar pe primelepagini cu explicaþii gen: �din acest moment,urmeazã inaugurarea unei ere de prestigiu ºi deautoritate� (adicã din �restauraþiei�, în speþã a veniriiîn þarã a fostului dezertor înscãunat sub numeleCarol II. Dupã cum ºtim, va urma, de fapt, odebandadã generalã iniþiatã de rege ºi camarilãcare, în final, �autoritarului� ºi mult prea zelosuluiGavrilã Marinescu îi va aduce �condamnarea� lamoarte (noiembrie 1940). La ora respectivã însã,amãnunt aproape previzibil dacã e sã analizãm larece, România Mare era deja amintire.NOTE1 Revista poliþiei nr. 1/8 iunie 1919, p. 3-4.2 Informaþie semnatã cu iniþialele R.P., în nr. 4/29 iunie

1919, p. 1.3 Tipãrit ilegal, ca ºi Bolºevicul basarabean, de AntipovIacov Iacovlevici (c. 1892-1926), originar dinTransnistria, agentul Moscovei, care îºi ascundeaadevãrata identitate sub pseudonimele Tkacenko PavelDmitrievici, Bezpiatîi, Basarabeanu, Bazarov, Petrea ºialtele (www.vavivov.com/art.). Dispariþia sa de pescena frontului terorist este încã nesigurã, o variantãfiind aceea cã a fost împuºcat de agenþii Siguranþei, înChiºinãu, în timpul unui miting comunist. Avea sã fieonorat ca un mare erou în România sovietizatã, dar maiales în Moldova din stânga Prutului.4 http://www.morarup.narod.ru/Siguranta_statului.htm.5 Revista poliþiei nr. 10/10 august 1919, p. 1 ºi urm.6 Revista poliþiei nr. 29/11 iunie 1920, p. 3-4.7 Revista poliþiei nr. 1-2/ianuarie-februarie 1933, p. 3.

33

Armata Românã în misiuneaistoricã de eliberare, întru Unire,

a teritoriului naþional

Colonel (r) GHEORGHE ªERBANIstoric militar

n discursul solemnadresat �OnoranteiAdunãri Naþionale�,

Vasile Goldiº spuneaprintre altele: �România

Mare nu este creaþie a partidelor politice sau aarmatei, ci a evoluþiei istorice, ea nu poate fi opritãde nicio forþã umanã�.1 Abilul om politic dorise sãevidenþieze faptul cã Unirea fusese realizatã de oforþã mult mai mare decât cele instituþionale, depoporul român în unanimitatea sa din toateprovinciile româneºti aflate sub dominaþia strãinãºi din România în acelaºi timp.

Imediat dupã desfãºurarea �Mãritei AdunãriNaþionale� de la Alba Iulia au fost adoptate mãsuripentru consolidarea Unirii, implementându-secadrul juridic necesar. Acesta avea rolul sãasigure formarea structurilor statale cerute demomentul istoric înfãptuit.

În ciuda faptului cã au fost voci, pãreri, opiniicare susþineau cã armata românã ar fi participatîn forþã la împlinirea momentului de maredemnitate naþionalã, la cererea expresã aConsiliului Naþional Român Central a stat �ladistanþã� fãrã a face vreo presiune în derulareaevenimentelor. În acel moment la începutul luniinoiembrie mari unitãþi româneºti luaserã înstãpânire depresiunile Giurgeului, Ciucului ºiBraºovului. Era în vigoare ºi ultimatumul adresatfeldmareºalului Mackensen pentru evacuareatrupelor din Muntenia ºi care în acel timp

File de istorie militarã româneascã

mãrºãluiau sub monitorizare în zona Alba Iulia.Documentele vremii consemneazã faptul cã

abia dupã zece zile de la proclamarea Uniriiarmata românã a reluat înaintarea în Transilvaniamai mult �cu sabia în teacã�.

La data de 24 decembrie 1918 s-a constituitComandamentul Trupelor din Transilvania laSibiu, sub conducerea iniþialã a generalului TraianMoºoiu, ulterior aceasta a fost preluatã degeneralul Mãrdãrescu, fost ºef de stat major alArmatei a 2 a în perioada 1916-1917. Aceastãstructurã de conducere avea sã pregãteascã ºisã conducã viitoarele operaþii ofensive. S-a trecutla completarea unor mari unitãþi cu efective, ar-mament, artilerie º.a., înfiinþându-se ºi regimentede jandarmi transilvãneni pentru paza zoneiinterioare. Dupã realizarea acestor mãsuri la 12aprilie 1919 Forþele române erau dispuse astfel:Grupul de Nord în depresiunea Maramureº,Grupul de Sud în zonele Hãlmagiu, Câmpeni,Beiuº, Arad, Deva ºi Rezerva Generalã, în raionulArad, Deva, Dobra2.

Trupele române totalizau 64 batalioane deinfanterie, 28 escadroane de cavalerie, 32 bateriide artilerie, pe aliniamentul de contact între trupeleproprii ºi cele ungare rezultând un raport de forþefavorabil trupelor noastre, astfel: 2 / 1 în batalioanede infanterie, 28 / 0 în escadroane de cavalerie,1 / 1 în baterii de artilerie.

În timpul deschiderii ºi lucrãrilor Conferinþeide pace de la Paris, trupele ungare se gãseau

34

concentrate pe valea Tisei în raionul Sighet, pevalea Someºului, în zona Zalãu, Cehul Silvaniei,Tãºnad, pe valea Criºurilor Repede, Negru ºi Alb,acestea desfãºurând în continuare acþiuni ostilefaþã de populaþia româneascã. Au rezultat ºisituaþii oarecum bizare, spre exemplu la data de30 decembrie 1918 oraºul Arad era ocupat detrupe franceze, dar acesta se gãsea subadministraþie civilã ungarã. În timp ce aliaþiideliberau, ungurii în stilul lor tradiþional deveneautot mai agresivi opunându-se prin toate formeleºi mijloacele despãrþirii Transilvaniei de Ungaria.Bande înarmate, încurajate de Budapesta ausãvârºit atrocitãþi împotriva populaþiei româneºtifãrã apãrare. În lunile de groazã de la sfârºitulanului 1918 ºi începutul anului 1919 acestea aufost mai pregnante în �judeþele martire CaraºSeverin, Arad ºi Bihor�. �În cele 300 de omorurisãvârºite în judeþul Arad (... ), toate victimele aufost români uciºi de unguri; un singur ungur a fostucis ºi acesta de un gardist tot ungur!�3.Amplificarea �tabloului fioros� al atrocitãþilorungureºti ºi continuarea nerecunoaºterii MariiUniri, au determinat guvernul român sã ordonearmatei sã asigure suveranitatea statului prin forþaarmelor pentru un ideal naþional care nereveneade fapt ºi de drept.

Revenind la situaþia trupelor strãine aflate îndiverse zone din Transilvania, afirm pe bazã destudii ºi concluzii personale cã aveau ºi altemisiuni, mai puþin cunoscute. O situaþie greuacceptabilã atunci ºi acum, a fost aceea cã forþearmate sârbeºti la 20 decembrie 1918 au ocupatîn întregime Banatul, cu dorinþa clarã de arevendica aceastã provincie româneascã, înciuda unei redutabile ºi tradiþionale prieteniidovedite în decursul istoriei între cele douã naþii.Oare cine i-a stimulat ºi îndemnat pe sârbi sã neatace atunci când ne era mai greu, punând încumpãnã o amiciþie popularã ºi voievodalã desecole, de invidiat în lumea sud-est europeanã?

Noul cabinet ungar format dupã apariþiaRepublicii Ungare a Sfaturilor, în timpul Conferinþeide la Paris a decretat mobilizarea generalã atuturor bãrbaþilor între 14-54 ani, declarând cã seaflã în stare de rãzboi �cu toate statele vecine de

la care are ceva de revendicat�4.La toate aceste greutãþi nori negri se abãteau

asupra României. Statul major al armateifranceze ºi Misiunea britanicã din Budapesta auobþinut informaþii certe, rezultate dintr-oconvorbire dintre V.I. Lenin ºi Bela Kun, careorganizaserã un atac conjugat împotrivaRomâniei dinspre est ºi dinspre vest.

Concluzionând apreciez cã forþele militarestrãine altele decât cele ungureºti aflate în spaþiulbalcanic, aveau sã se constituie la nevoie într-uncorp expediþionar, pentru rezolvarea pe caleaarmelor a oricãror situaþii care deranjau intereselePuterilor Aliate în zonã. Într-o anumitã perioadãuni analiºti militari români au emis ipoteza cãdespre acest lucru nu era strãin nici Lenin.

În consecinþã la data de 16 aprilie 1919Comandamentul Aliat prin generalul HenriBerthelot, de altfel un mare prieten al poporuluiromân, în conºtiinþa guvernul cã: �românii audreptul sã riposteze ofensiv�5. Armata Românã aînaintat rapid, la 19 aprilie fiind eliberate oraºeleSatu Mare ºi Carei. Ce coincidenþã istoricã, peste25 ani la 25 octombrie 1944 armata noastrã vaelibera cele douã oraºe aruncând prin forþaarmelor peste graniþã trupele horthysto-hitleriste.Analizând acest lucru, ca militar am dreptul sãafirm cã planurile noastre de campanie în carese stabileau potenþiali adversari, forþele ladispoziþie, direcþiile de acþiune pentru refacereateritoriului naþional în situaþii de rãzboi, au avutaceiaºi logicã ºi dupã cum s-a observat aceiaºifinalitate.

Conºtientã de complexitatea situaþieiinternaþionale, de poziþia noastrã la Conferinþa dePace de la Paris, armata ºi-a continuat acþiuneaºi printr-o strãlucitã operaþie ofensivã între 16aprilie ºi 1 mai, în 14 zile a strãbãtut peste 200km, realizând un ritm de ofensivã de 15 km în 24de ore. Odatã ajunsã pe aliniamentul râului Tisaîºi îndeplinise misiunea, Transilvania fuseseeliberatã ºi putea fi apãratã pe un aliniamentavansat, pânã când deliberãrile de la Parisstabileau frontiera dintre România ºi Ungaria.

Lucrurile nu sau oprit aici. Deºi la data de3 mai se încheiase o Convenþie militarã de

35

încetare a ostilitãþilor semnatã de generalulConstantin Prezan, Bela Kun pe 15 iunieeludând în mod total nejustificat situaþia politicomilitarã creatã în zonã a cerut retragereatrupelor române de pe râul Tisa pe linia dedemarcaþie fixatã la 13 noiembrie 1918, adicãînapoi în inima Transilvania. Imediat a ordonattrupelor ungare sã treacã la forþarea râului Tisaacestea reuºind sã cucereascã un cap de podla est de râu în zona Szolnok. Dupã osãptãmânã de lupte înverºunate atacul ungar afost respins, inamicul fiind aruncat peste Tisa.Analizându-se faptul cã puteau aparecomplicaþii, ignorând sfaturile, îndemnurile,uneori imperative ale Consiliului SupremInteraliat, conducerea statului român, a decissã se meargã pânã la capãt prin forþa armelordin douã motive fundamentale: al securitãþiinaþionale, care era în continuare ameninþatã ºial prestigiului României.

În noaptea zilei de 29 pe 30 iulie trupeleromâne au trecut la ofensivã pe întregul front alTisei dând lovitura principalã pe direcþia Szolnok� Budapesta. În celebra sa �Istorie a rãzboiuluipentru Întregirea României� Constantin Kiriþescusurprinde o imagine deosebit de interesantã. Dupãforþarea Tisei de cãtre forþele din eºalonul întâi, întimpul treceri celor din adâncime peste podul dela Tiszabo au participat regele Ferdinand, reginaMaria ºi primul ministru Ion I.C. Brãtianu. O altãistorie însã consemneazã prezenþa la acest cer-emonial al unui alt mare patriot român, un militarde excepþie viitorul mareºal Antonescu. Ca ofiþerde stat major în diferite structuri militare avusesemerite deosebite în conceperea strategiei moduluide desfãºurare a luptelor pe diferite fronturi înperioada 1916- 1919.

În acel moment regele Ferdinand l-a chematºi i-a adresat cuvintele: �Antonescu nimeni altulnu poate ºti mai bine decât regele tãu marileservicii pe care le-ai adus þãrii în acest rãzboi. Aifost nedreptãþit pânã acum, nerecunoscându-þiacele merite în public. Pentru a repara aceastãnedreptate, uite! Îþi confer Ordinul Mihai Viteazulclasa a III a dându-þi chiar decoraþia mea!�6. Fãrãcomentarii.

A urmat o nouã operaþie ofensivã care aveasã dureze ºapte zile, pânã la data de 6 august,timp în care trupele române au pãtruns pe oadâncime de 105 km, realizând un ritm deînaintare de 15 km în 24 de ore, rezultândcucerirea Budapestei la 4 august 1919. Dupãcucerirea capitalei Ungariei s-a trecut la aplicareaunor mãsuri de siguranþã în jurul acesteia, o partedin trupe trecând la vest de Dunãre, ocupând între14-16 august întreaga regiune dintre lacul Balaton,Gyor ºi Dunãre.

Provocând pierderi însemnate inamicului înpersonal, armament ºi tehnicã de luptã, trupeleromâne au avut pierderi un total de 123 de ofiþeriºi 6459 de soldaþi, morþi rãniþi ºi dispãruþi. Spaþiulnu permite sã prezentãm concluziile rezultate dinaceastã campanie militarã. Putem însã sãevidenþiem faptul cã s-a adoptat soluþia militarã,care ne-a fost impusã pentru alungareaocupanþilor ºi apãrarea Marii Uniri proclamate la1 Decembrie 1918. Ocuparea capitaliei Ungarieide cãtre Armata Românã a avut dincolo devaloarea strategicã ºi o dimensiune simbolicã,�era rãscumpãrarea secolelor de oprimare ºiumilinþã îndurate în Transilvania�7.

Se încheia astfel cel mai minunat capitol alistoriei noastre naþionale, s-a fãurit ROMÂNIAMARE. Armata românã reuºise sã împlineascã�cu vârful baionetei� o misiune sacrã.NOTE1. Vasile Goldiº, Scrieri social politice ºi literare,

Timiºoara, 1976, pag. 43;2. Maior Bâldescu Radu, Operaþiunile Armatei

Române în Ardeal ºi Ungaria, 1 noiembrie 1918� 15 august 1919, Sibiu 1928, pag. 17-18;

3. Constantin Kiriþescu, Istoria rãzboiului pentruîntregirea României, 1916-1919, Bucureºti 1989,pag. 179;

4. Istoria militarã a poporului român, vol V.,Bucureºti 1989, pag. 679;

5. România în anii Primului Rãzboi Mondial,Bucureºti, pag. 672;

6. Gh. Buzatu, România cu ºi fãrã Antonescu,documente, studii relatãri ºi comentarii, Iaºi, 1991,pag. 58;

7. Florin Constantiniu, O istorie sincerã a poporuluiromân, Bucureºti 1999, pag. 285.

36

O amintire tragicã:rãzbunarea horthystã

Mãrturia veteranilor

în dialog cu

Colonel (r)EMIL-CORNEL PETRESCU

Colonel (r)MIRCEA NICOARÃ

� Domnule colonel Mircea Nicoarã sãîncepem cu o �carte de vizitã�. Deci,recomandaþi-vã pe scurt.

� M-am nãscut în Bucureºti în 1928. Suntabsolvent al ªcolii Militare de Ofiþeri de Tancuriºi al Academiei de Înalte Studii Militare dinCapitalã.

� Cu alte cuvinte, þinând seama de vârstadumneavoastrã, cariera de militar v-a aruncatîn vâltoarea celui de-al Doilea RãzboiMondial.

� De aceea socotesc cã este de datoriamea sã redau un scurt episod din acest rãzboi,petrecut în Ardeal între 13-19 septembrie 1944,în zona Aradului. Este vorba de cel din ziua de13 septembrie când mã gãseam la un internatºcolar în oraºul de pe Mureº trãind clipe degroazã la invadarea acestei mari localitãþi decãtre armata horthystã. Fãrã sã vreau amasistat, astfel, la apariþia a douã tancuriungureºti venind dinspre Curtici ºi caremitraliau centrul Aradului. În urma tancurilorpedalau unitãþi de bicicliºti ºi jandarmi care au

ocupat primãria ºi sediul poliþiei. Intrareatrupelor ungureºti, fãrã sã întâmpine rezistenþãarmatã ºi primite cu flori de cetãþenii maghiari,s-a datorat faptului cã în zona Aradului nu segãsea decât o ºcoalã de cavalerie care ºiaceea s-a retras spre Timiºoara, celelalte seaflau angajate în lupte pe front în rãsãrit.

Mai este un amãnunt care evidenþiazãuºurinþa cu care au pãtruns aceste trupe în Aradºi anume cã au primit sprijin de la Divizia blindatã�Budapesta� ce se deplasa spre Pãuliº cumisiunea de a pune stãpânire pe Valea Mureºului,ajutând trupele germane aflate în lupte cu trupeleromâne ºi sovietice. Din fericire, aceastã divizienu ºi-a îndeplini misiunea, fiind lichidatã de cãtreªcoala de Subofiþeri de la Pãuliº. Ultima luptãs-a dat în ziua de 19 septembrie, fiind lichidat ºiultimul nucleu unguresc.

� Din aceastã scurtã contraofensivãarãdeanã a blindatelor horthyste, ce va atras,în mod deosebit, atenþia?

� De pildã, un episod de barbarismpetrecut în gara Arad, unde se gãseau cinci

37

soldaþi români ºi care aºteptau trenurile pentrua se întoarce la unitãþile de bazã. Unii dintre eiveniserã acasã de pe front, unde au fost rãniþi,pentru recuperare. Aceºti soldaþi au fost prinºide cãtre soldaþii unguri ºi omorâþi prinscoaterea ochilor, tãierea urechilor, a nasuluiºi a organelor genitale. Tot în aceeaºi zi, subprivirea pãrinþilor, au fost rãstigniþi pe gardurilecaselor la intrarea în Arad dinspre Timiºoara,în apropierea podului de peste Mureº, pãziþide jandarmii unguri cu pânã la chipiu. Pentrucã gardurile cu aceste leºuri erau lângãºoseaua principalã, circulatã intens, trecãtorii,vãzând aceastã barbarie, îºi fãceau cruce,întorceau capul sau vomitau. Pãrinþii nu aveauvoie sã se apropie de ei, numai dupã trei zilecând au început sã se altereze de cãldurã fiindasaltate ºi de roiuri de muºte.

� ªi ce amintiri vã mai trezesc în sufletacele zile tragice?

� În acea perioadã, 13-19 septembrie1944, când zona Aradului s-a gãsit sub

ocupaþia maghiarilor, în oraº organele localeau fost obligate sã vorbeascã numaiungureºte. Au fost adunate de la locuitoribicicletele, aparate de radio ºi au confiscatetoate mijloacele de transport auto ºi chiar unelehipo. Tot în acest timp au fost ridicaþi, într-onoapte, tineri din internate ºi duºi în Germania.Eu am scãpat pentru cã, din fericire, mãgãseam în noaptea aceea la unii cunoscuþiapropiaþi.

Martori ai acestor evenimente suntproprietarii caselor unde au fost rãstigniþisoldaþii români ºi pãrinþii acestor copii, cei caremai trãiesc, ºi astãzi le este fricã sã vorbeascã,speriaþi de ºovinismul maghiarilor din Arad.

Tragedia acelor zile trãite de mine nu o voiuita cât voi mai avea de trãit ºi recomandtuturor sã citeascã o carte plinã de învãþãminte� �Tragediile horthyste pe teritoriul Ardealuluiîn perioada 1940-1944�, unde sunt descrisemulte cazuri asemãnãtoare. Dar cum timpuleste ca o radierã, trebuie sã ne înfrângemdurerea dar sã nu uitãm.

Monumentul închinat victimelor masacrului maghiar, din 1940, de la Moisei

38

omânia a intratîn rãzboi în1916, dupã doi

ani de neutralitate, dupão analizã maturã acondiþiilor externe ºi

dupã o zbuciumatã viaþã internã, ce viza idealulde veacuri ale românilor: Unirea cea Mare.

Acest ideal nu putea fi atins decât intrând înrãzboi alãturi de Antanta, singura care recunoºteadreptul României la Unirea cu Transilvania.

Aºa cã în august /septembrie 1916 noi româniiam trecut Carpaþii, nu ca sã cucerim pãmântstrãin ci ca sã ne eliberãm fraþii ºi sã zidim unsingur trup cu Transilvania.

În 1916-1918 România n-a vrut ºi n-a urmãritdecât sã-ºi pãstreze fiinþa statalã ºi sãdesãvârºeascã unitatea naþionalã, eliberândteritoriile naþionale.

Cei ce s-au jertfit în luptele de la Braºov, Ciuc,Sibiu, apoi de la Târgu-Jiu, Pravãþ ori Argeº, ceicare au oprit cu piepturile lor agresorii în luptelede la Oituz, Mãrãºeºti ºi Mãrãºti, strigând �Pe aicinu se trece!� nu s-au jertfit pentru colonii sau ocoroanã imperialã.

În însemnãrile sale de rãzboi locotenentulConstantin Stoica, ce s-a jertfit în primelesãptãmâni ale acestui rãzboi, scria: �În pãmântulpatriei, cu frumuseþi nesfârºite ºi nesecate bogãþii,aici moartea nu se pãrea un ideal împlinit. Era caºi cum aº fi adormit într-o grãdinã cu liniºte, undecând privighetorile cântã, cerul se deschide,

Împlinirea Marelui Ideal

Profesor MARIOARA PAVELªcoala �Grigore Alexandrescu�, Târgoviºte

Îndrumar ºcolar

vãrsând lumina lui albastrã în unde de odihnã�.În 1917, România n-a fost înfrântã pe câmpul

de luptã, Oituz, Mãrãºeºti ºi Mãrãºti au fost victoriiale apãrãrii. Feldmareºalul August vonMackensen, vestitul spãrgãtor de fronturi, n-aputut ajunge la Iaºi, ci s-a întors la Bucureºti ºi aacceptat armistiþiul de la Focºani.

În acele clipe tragice norocul le-a surâsromânilor din douã pãrþi : o declaraþie comunã areprezentanþilor Franþei, Angliei ºi Italiei la Iaºi încare se spunea cã este �o datorie a recunoaºteîntinderea sacrificiilor ce poporul român ºi eroicalui armatã�.au rãbdat cu atâta credinþã pentrucauza comunã a României ºi a Antantei� ºi cã�Antanta va trebui sã recunoascã cã alianþa ºi-aîmplinit cu loialitate angajamentul�.

Procesul istoric al unirii tuturor românilorîntr-un singur stat naþional ºi independent deveneaposibil prin destrãmarea imperiilor þarist ºihabsburgic, prin agravarea contradicþiilor socialeºi naþionale generate de rãzboi.

Prin aplicarea în practicã a principiuluiautodeterminãrii, la 22 ianuarie 1918, Basarabia,prin Sfatul Þãrii ºi-a proclamat dreptul de a-ºihotãrî singurã soarta, iar la 27 martie 1918, prinvotul maselor largi, s-a unit cu România.

Transilvania a fost a treia provincie care s-aunit cu Patria-Mamã. Unirea Transilvaniei cuRomânia de la 1 Decembrie 1918 reprezintãevenimentul principal al istoriei României ºitotodatã realizarea unui deziderat al locuitorilorgraniþelor vechii Dacii.

�Unirea e singura stare politicã ce putea sãasigure viitorul nostru ºi sã ne permitã a da þãriiorganizarea ce o aºtepta de atât de mult timp� Alexandru Ioan Cuza

39

La încheierea Primului Rãzboi Mondial, încontextul prãbuºirii Dublei Monarhii, Ungaria îºiproclamã independenþa, incluzând în teritoriul sãuºi Transilvania. În aceste condiþii, fruntaºiiPartidului Naþional Român ºi românii din PartidulSocial Democrat înfiinþeazã Consiliul NaþionalRomân la Arad la data de 3 noiembrie 1918. Ladata de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernulUngariei semneazã armistiþiul cu Antanta, fixândo linie de demarcaþie, care lãsa sub controlulUngariei nordul ºi centrul Transilvaniei, iar Banatulsub controlul Serbiei. În aceste condiþii, româniiorganizeazã la data de 18 noiembrie / 1decembrie 1918 o Adunare Naþionalã la Alba Iuliala care desemneazã 1228 delegaþi.

Alba Iulia fusese aleasã de cãtre ConsiliulNaþional Român Central, pentru a adãposti întrezidurile ei pe reprezentanþii poporului românescdin Transilvania, în cea mai mare zi din istoriaacestui popor, pentru douã pricini. La 1 noiembrie1599, Mihai Viteazul, biruitor la ªelimbãr, îºi fãcuseintrarea triumfalã în Alba Iulia în fruntea unui alaimãreþ. Ea a fost Capitala strãlucitului domn întimpul scurt cât el reuºise sã sãvârºeascã ceadintâi unire a Þãrilor Române. La 1784, pe acelaºiplatou al Cetãþii, marii mucenici ai neamului, Horiaºi Cloºca, sufereau supliciul frângerii pe roatã,pentru cã avuserã curajul sã cearã o viaþã maibunã pentru neamul lor.

Adunarea de la Alba Iulia s-a þinut într-oatmosferã sãrbãtoreascã. Au venit 1228 de delegaþioficiali, reprezentând toate cele 130 de cercurielectorale din cele 27 comitate româneºti, apoiepiscopii, delegaþii consilierilor, ai societãþilor culturaleromâneºti, ai ºcolilor medii ºi institutelor pedagogice,ai reuniunilor de meseriaºi, ai organizaþiilor militareºi ai tinerimii universitare. Toate pãturile sociale, toateinteresele ºi toate ramurile de activitate româneascãerau reprezentate.

Dar pe lângã delegaþii oficiali, ceea ce dãdeaAdunãrii înfãþiºarea unui mare plebiscit popular,era afluenþa poporului. Din toate unghiurile þãrilorromâne de peste Carpaþi, sosea poporul cu trenul,cu cãruþele, cãlãri, pe jos, îmbrãcaþi în haine desãrbãtoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu tableindicatoare a comunelor ori a þinuturilor, în cântãriºi plini de bucurie. Peste o sutã de mii de oamenis-au adunat în aceastã zi spre a fi de faþã la actulcel mai mãreþ al istoriei românilor. Spectacol

simbolic ºi instructiv: cortegiile entuziaste aleromânilor ce umpleau drumurile spre Alba Iuliase încruciºau cu coloanele armatei lui Mackensencare, umilite ºi descurajate, se scurgeau pe cãileînfrângerii spre Germania.

În acest timp, în sala Cazinei militare, delegaþiiþin adunarea. Pe podium, între steagurile tuturornaþiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiilelor de sânge la desãvârºirea acestui act mãreþ,iau loc fruntaºii vieþii politice ºi intelectuale aromânilor ºi delegaþii Bucovinei ºi Basarabiei,care au þinut sã aducã salutul þãrilor surori, intratemai dinainte în marea familie a statului român.

Rezoluþia Unirii e cititã de Vasile Goldiº:�Adunarea naþionalã a tuturor românilor dinTransilvania, Banat ºi Þara Ungureascã, adunaþiprin reprezentanþii lor îndreptãþiþi la Alba Iulia în ziuade 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decreteazãunirea acelor români ºi a tuturor teritoriilor locuitede dânºii cu România. Adunarea proclamãîndeosebi dreptul inalienabil al naþiunii române laîntreg Banatul, cuprins între Mureº, Tisa ºi Dunãre.�

Adunarea naþionalã doreºte ca Congresul depace sã asigure dreptatea ºi libertatea atât pentrunaþiunile mari cât ºi pentru cele mici ºi sã eliminerãzboiul ca mijloc pentru reglementarearaporturilor internaþionale. Ea salutã pe fraþii lordin Bucovina, scãpaþi din jugul monarhiei austro-ungare, pe naþiunile eliberate cehoslovacã, austro-germanã, iugoslavã, polonã ºi ruteanã, se închinãcu smerenie înaintea acelor bravi români care ºi-auvãrsat sângele în acest rãzboi pentru libertatea ºiunitatea naþiunii române, ºi în sfârºit exprimãmulþumirea ºi admiraþia sa tuturor puterilor aliatecare, prin luptele purtate împotriva duºmanului auscãpat civilizaþia din ghearele barbariei.

La ceasurile 12 din ziua de 1 Decembrie, prinvotarea unanimã a rezoluþiei, Unirea Transilvanieicu România era sãvârºitãNOTE� Dinu C. Giurescu, Istoria ilustratã a românilor,

Editura Sport Turism, Bucureºti, 1981� Dumutru Almaº, Vetre de Istorie Româneascã, .

Editura Sport Turism, Bucureºti, 1988� Pagini realizate cu studenþi de la Facultatea de Istorie

- Universitatea Bucureºti� Copyright: CIMEC 1998-2008; webmaster@cimec.ro

Unirea Transilvaniei cu România

40

evista Eroica îl are ca erou de reportajpe primarul de la Gura Ocniþei, SorinIoniþã, o mai veche cunoºtinþã de-a

noastrã, aplecat cu osârdie asupra valoriloreuropene, pe care încearcã sã le aproprie de ceeace a însemnat cândva Gura Ocniþei în spaþiul cul-tural, istoric ºi economic al judeþului, încercândsã-i redea parfumul de odinioarã.

Ajunºi acolo, în faþa noastrã s-a arãtat mãreþiaarhitecturalã a noului sediu de primãrie, în fazafinalã de execuþie. Sorin Ioniþã, animat de dorinþade a se pune în slujba comunitãþii, cu toatã viziunealui de om gospodar, se înnodã firul istoriei, cinstindºi pe înaintaºii sãi.

I-am vãzut oamenii cu care lucreazã, funcþionariiprimãriei, cât ºi furnicarul de sãteni care alergau,cu câte o problemã de rezolvat, de la un birou laaltul. Primarul, amabil cu fiecare, cautã sã le fiemodelul ºi sã le scoatã mentalitatea din mocirla unorani nu tocmai favorabili.

ªi tot aici l-amîntâlnit ºi pe col. (r)Nicolae Georgescu,un om cu totul spe-cial pentru situaþiilede urgenþã locale,continuând stropulde tradiþie al loca-litãþii, intervenþiiledomniei sale urmânda se desfãºura cuoameni care asi-gurã voluntariatul.În spaþiile destinateacestui serviciu,purtând, simbolic,numele de �Ion D.C.

Odatã cu reînvierea Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�,continuatoare a societãþii cu acelaºi rost din perioada interbelicã, ºi în judeþulDâmboviþa s-a produs o remarcabilã miºcare de edificare ºi de pãstrare amonumentelor de for public închinate celor care ºi-au jertfit viaþa pentruindependenþa, întregirea ºi eliberarea patriei, o activitate susþinutã desfãºurând-oprimarii ºi consiliile locale ale unor oraºe ºi comune. Îi recomandãm, deci, pecei mai destoinici primari, unii membri de onoare ai Asociaþiei Naþionale CultulEroilor �Regina Maria�, strãdania redacþiei continuând ºi în numerele viitoare.

Onor la EroiProfesor CONSTANTIN VOICU

Matei�, ne-a impresionatdotãrile, ordinea ºi curã-þenia, ca la armatã, darºi diplomele pe care le-aobþinut de-a lungul anilor.

De zilele comunei,Ziua Eroilor, 1 Decembrie,primarul ia mai întâimãsura unor intervenþiirapide, în colaborare cu dascãlii, elevii ºi preoþiiparohiilor locale, de îngrijire a monumentelorexistente, pentru cinstirea eroilor, festivitatea dedepunere a coroanelor ºi jerbelor de flori fiind unmoment de pioasã aducere-aminte faþã de cei ceºi-au plãtit cu sângele lor pãmântul scump al þãrii.

Cele patru monumente ridicate de înaintaºi peteritoriul satelor componente ale comunei � Adânca(pe care l-a restaurat în mandatul sãu), Sãcuieni,Gura Ocniþei, cât ºi siturile existente, cum ar fi, laSãcuieni, o bisericã din secolul al XVI-lea, restauratã;la Adânca, chiar mai veche, pe care cautã s-o punãîn evidenþã, alte douã situri la care nu s-a umblat,ori reabilitarea cãminelor culturale, stau permanentpe agenda sa de lucru, alãturi de iniþiativa alcãtuiriiunor centre care sã întruneascã bãtrâni înþelepþi aisatului (sfaturile bãtrânilor de odinioarã).

Se gândeºte la realizarea unei amplemonografii, coordonator fiind George Toma Veseliu.

ªi tot în cinstea eroilor doreºte sã ridice o troiþãmare, înaltã de aproximativ 21 m, în Dealul Crucii,sau cum i s-a mai spus, Dealul Bãtrân, de cãtrepetroliºti. Dispune de tot proiectul, va fi o mãreþiearhitecturalã.

ªi acest iubitor de frumos, iubitor de artã,conducând Gura Ocniþei dintr-un birou ca unmuzeu, Sorin Ioniþã are un crez: comuna,Dumnezeu ºi neamul sãu.

UN PRIMAR CU DRAGOSTE DE GLIE: SORIN IONIÞÃ

41

ersonalitãþi marcante ale poporuluinostru s-au întrecut întru slavadomnitorului Mihai Viteazul, care a avut

geniala intuiþie de a uni neamul românesc într-unsingur sceptru ºi sub o singurã gândire politicã, într-ovreme în care þãri cu tradiþie se divizau ºi se luptauîntre ele, ºi au închinat monografii ample întrucinstirea acestui erou naþional de faimã europeanã.

Ziua de 16 septembrie era puternic ancoratãîn aroma ºi strãlucirea soarelui de toamnã,cromatismul naturii dãdea bineþe oricãruiîndrãgostit valah de sãvârºirea chipeºã aTârgoviºtei, pe malul drept al Ialomiþei, rânduitãmigãlos de curgerea veacurilor dãtãtoare deizbânzi, care se aºterneau în cãrþile de aur aleistoriei trecute ºi viitoare, nestemate pline deizvoare însetate de dor, care coborau pânã latreptele Curþii Domneºti, din înãlþarea divinã ºiînfrumuseþatã de mânã de om, creºtin ºi cãlugãr,Mãnãstirea Dealu. Cãci de acolo pornea luminaºi izvorul seminþelor de unire ale românilor, decând capul Marelui Voievod Mihai Viteazul a fostaºezat, pentru veºnicie, pe trupul Moldovei, Þãrii

INFO-CRONICÃ

Am fost ºi eu cu �Flacãra Unirii�

Româneºti ºi a Ardealului, sã dea mãsurã, curajºi înþelepciune neamului sãu.

Începea un nou an ºcolar. Festivitãþile erau întoi. Cu întreaga mea fiinþã mã gândeam la loculpe care-l lãsam gol în curtea ºcolii, la deschidere,dar paºii mã grãbeau sã ajung pe platou, în PiaþaTricolorului, locul de întâlnire cu primarulConstantin Maricescu, cu scriitorul ºi actorul VictorMihalache ºi cu toþi ceilalþi cu care aveam sã plecpe drumul care încã mai pãstra, ºi probabil cã vamai pãstra multã vreme de acum înainte, urmeleViteazului prin viaþã ºi prin istorie. Nemuritorii eraudeja îmbrãcaþi în costumaþia lor de scenã ºi despectacol, costumul popular amintind cã tradiþiaºi portul n-au încetat sã continue spiritulstrãmoºilor din zestrea urmaºilor.

Dupã ce se face prezenþa, autoritãþile judeþuluiîºi fac apariþia, cu urãrile de rigoare, maºinapornindu-se spre Capul lui Mihai Viteazul de laMãnãstirea Dealu, pentru a aprinde Flacãra Uniriide la candela care arde neîntrerupt, de aproape unveac, la mormântul sfânt al capului de unire MihaiViteazul, flacãrã ce avea sã cuprindã douã treimi

Flacãra Unirii la Cozia

42

din þarã, sã-ºi lase mesajul prin fiecare loc simbolic,pe unde Viteazul a trecut, în scurta, dar glorioasalui viaþã. ªi-aceastã flacãrã avea sã se întoarcãdupã trei zile de pelerinaj, tot la locul de unde apornit. Adicã tot la Târgoviºte de fapt la Aninoasa,la Sfânta Mãnãstire Dealu, pentru a o predaaceleiaºi candele, în prezenþa ierarhilor locului, cubinecuvântarea Arhiepiscopului Târgoviºtei.

Sufletul mi-era plin de versurile poetului AdrianPãunescu, de la care ºi cugetul meu avea sã pleceºi sã continue, poate într-o altã manierã, amplulmeu poem despre �prima sãmânþã de unireromâneascã� � Mihai Voievod Viteazul.

Maºina s-a pornit cu întreaga delegaþieselectatã la nivel de comunã ºi de judeþ, în faþãdeschizând drumul, spre cea mai frumoasãaventurã a dragostei faþã de patrie ce avea sã sedesfãºurare pe parcursul a trei zile, maºinaîncãrcatã cu recuzita ºi toatã aparatura de careavea nevoie Televiziunea regionalã �Columna�,cea care ne-a însoþit, pas cu pas, ºi a cules imaginide care, sunt sigur, cândva, vor fi apreciate decei care vor veni ºi ei sã se închine �pe la locurilesfinte ale României noastre�, acum, mâine ºi înviitor. Pentru cã ºi cei din viitor vor trãi, peste ani,trecutul ºi prezentul nostru, pentru neam ºi þarã.

Ne îndreptam spre Giurgeni � Vadul Oii, laTârgul de Floci, unde se spune cã de aici a pornittraseul prin viaþã Mihai Viteazul.

La Dunãre, apele primeau în piept aerul nostrude dragoste ºi recunoºtinþã, lumina pe care ºi noio primisem în dar din cãrþile memoriei naþionale.Victor Mihalache era mereu în faþã cu cel puþin ojumãtate de orã, pentru cã el, împreunã cu oechipã scurtã, urma sã aºeze cadrul dedesfãºurare a fiecãrei întâlniri cu oameni, locuri,oficialitãþi, flori, cântece ºi hore ale unirii, ºi-alenemuririi. Orice scenã trebuia organizatã ºisonorizatã de Gipsanu ºi de Victor, pentru asugera cât mai bine ideile pentru care pornisemla drum.

Maºina oprise la o distanþã de aproape o sutãde metri de locul în care era organizatã scena, înfaþa unui muzeu, pe o câmpie imensã, domesticãºi grea de vechi urme arheologice, ce se întindeape câteva zeci de hectare, doar cât puteam noicuprinde cu ochii, pânã la linia orizontului, careera cât mai departe de locul în care trebuia sã nedesfãºurãm forþele.

Atât de mult mã emoþionasem, încât condeiul

mi-a sãrit din inima de la buzunarul hainei directîntre degetele scriitoarei mele vieþi, ºi-am începuta scrie ceva despre evenimentul care avea sãurmeze. Oare mai am timp? Semnalul de pornirecu flacãra unirii putea veni din minut în minut. Mãconcentram pe cât puteam, sã ajung sã termin,dar simþirea era mai puternicã decât raþiunea.Secretarul judeþului, jr. Ivanoff Ivan Vasile, mi-aobservat neliniºtea ce mi-o aºternusem pegenunchi, pe o coalã normalã de hârtie pliatã înpatru, suportul sã fie mai zdravãn pentru mânuireacondeiului. Nu ºtiam ce o sã iasã ºi dacã o sãiasã ceva de care sã fiu satisfãcut. La vârsta meaºi la experienþa pe care o am, sunt stãpân pecondei. Acestea îmi sunt elementele de siguranþã,plus lecturile care mi s-au stratificat în conºtiinþamea poeticã. În buzunarul de la piept purtam cumine cartea �Neamul florilor de tei�, carte scrisãîn anul 2002 ºi publicatã în 2003, dedicatã primuluiîntregitor de þarã. Aveam cu ce sã mã prezint, casã emoþionez contemporaneitatea apropiatã ºiadevãratã, atât cea realã cât ºi cea imaginarã.Eram sigur pe mine, dar supraemotivitatea mã ºideranja, mã ºi împiedica.

Se face semn. Se dã semnalul. Flacãraolimpicã, altoitã cu cea a unirii, îºi flutura eºarfeleroºii în vântuleþul de la începutul toamnei ºcolare.Pornim pe jos cãtre scena care vibra derevoluþionaritatea imnului cântat de RaduMihalache, scris de tatãl sãu, Victor Mihalache.Un superb imn care se ridica la înãlþimea actuluide unire dintre generaþiile de români prezente ºicele viitoare. ªi-acum trãiesc ardoarea lui. Înfiecare zi îl aud ºi-l retrãiesc cu memoria afectivã.De-a dreptul emoþionant. Flacãra urcã pe scenãºi noi dupã ea, apoi depusã de primarulConstantin Maricescu în faþa scenei, la jumãtateadistanþei dintre noi ºi ei, spectatorii noºtri, iar noirãmânem locului. Ne îmbrãþiºãm, ne adresãmcuvinte de salut, ca între prieteni, deºi niciodatãnu ne-am vãzut ºi flacãra unirii joacã mai departepentru înãlþarea neamului.

Primim daruri, oferim daruri, plachete, cãrþi,afiºe ºi pliante publicitare, dar flacãra unirii urcãºi mai tare. Se rostesc alocuþiuni, se invocã spiritulromânesc ºi patriotic al viteazului, dar flacãrase-nalþã ºi mai mult, dupã steaua viteazului.

Ne-am fi cunoscut mai mult unul pe altul, numai aveam timp, pentru cã în tot spaþiul existenþei,Flacãra Unirii ne cucerise ºi ne ocupase pentru

43

întreg momentul acela. Puteam sã scriu într-oclipã zeci de poezii care sã-mi umple toatã viaþa,pânã la moarte. Se merita pentru tot ce fãceamºi pentru tot ce trãiam. Eram pe scenã ºi încãmai scriam, încã mai tãiam câte-un cuvânt, câteun vers, câte-o strofã, adãugând altele în loculcelor de care de curând scãpasem. Poemulprindea contur. Voi fi gata la secunda promisã dejocul întâmplãrii. ªi secunda a venit. VictorMihalache mã anunþã. Ies în faþa numeroaseiasistenþe, tineri, copii ºi bãtrâni potriviþi, dascãlide ºcoalã ºi de bisericã, preoþi cu crucea în mânã,cu vulturul basarab într-o simplitate adevãratã ºiînãlþãtoare. Mã adresez mulþimii, apoi recit, declamorice cuvânt aºezat lângã alt cuvânt ºi aºa maideparte, ca sã transmit cât mai limpede ideile,imaginile ºi emoþiile mele.

Doar eu locuiam acolo, pe scenã, câtevamomente iuþi ºi prea frumos, duios trecãtoare,pentru cã, din veºnicia voievodului, prinsesem ºieu, din zbor, câteva crâmpeie de vers stelar. Oclipã astralã la care eram ºi eu martor, alãturi decolegii mei apropiaþi de generaþie, de simþire ºi deculturã patrioticã ºi profesionalã.

Dupã momentul meu, imediat omul de scenãºi de televiziune, Victor Mihalache, intervine cuaprecierile lui dinamice, o ofensivã imediatã peterenul artei ºi-al culturii istorice. Secretaruljudeþului, Ivanoff, care simþise încã de la începutintenþia mea, m-a felicitat chiar din clipadesprinderii mele de publicul spectator.

Primarul Constantin Maricescu a fost îndelungaplaudat, la fel Ivan Ivanoff Vasile care prezentamesajul preºedintelui Consiliului JudeþeanDâmboviþa, universitarul Adrian Þuþuianu, scriitorulVali Niþu, portavocea primarului de Târgoviºte,Gabriel Boriga, cel care prezenta mesajul mareluiom de culturã dâmboviþean, George Coandã. Unmoment emoþionant l-a creat istoricul militarAlexandru Manafu-Târgoviºte, colonel în rezervã,condeier de succes, stabilit la Pietroºiþa. De Vic-tor Mihalache ºi de fiul sãu, Radu Mihalache,succesele artistice se înãlþau spre cerul luminatde soare ca un cor de privighetori mãiastre,cântecele lor � porumbei în albastru zbor.Nemuritorii au dovedit cã sunt cu adevãratnemuritori. S-a întins hora mare aºa cum s-aîntins flacãra politicã a unirii tuturor românilor dincele trei principate, din chiar structura divinã a celuicare a trecut de la realitatea puternic ancoratã în

angrenajul creºtinismului european, în legendã,pentru redeºteptarea generaþiilor de azi ºi demâine, cã numai uniþi vom rezista.

În pelerinajul nostru, la care ºi eu am fost cuFlacãra Unirii, din partea Filialei �Mihai Viteazul�Dâmboviþa a Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor�Regina Maria�, am sãpat în fiecare clipã chipulomului de rând care cautã sã se ridice deasupragreutãþilor vieþii ºi deasupra primejdiilor întoarsede timp ºi asimilate iarãºi de o epocã nedreaptãpentru destinul zbuciumat al acestui popor,cãutând unirea în sentimentul sãu de dragoste faþãde înaintaºii eroici care s-au jertfit pe altarul patrieipentru binele fiecãrui urmaº, fãcând din fiecarebrazdã un loc de închinare al seminþelor vii dinconºtiinþa noastre naþionale. ªi-n fiecare sãmânþãromâneascã stã spiritul dreptãþii gãsitã înãuntrulinstinctului popular, consacrat idealului politic,care a fãcut din Mihai Voievod Viteazul sabiaascuþitã a datoriei faþã de poporul care l-a dat.

Cu siguranþã cã spiritul naþional va învinge.Aºa s-a vãzut prin fiecare loc pe unde am trecut:de la copiii de ºcoalã, conduºi cu dragoste ºimãiestrie de dascãlii lor în cântecele ºi poeziilepe care aceºtia le-au prezentat în cinstea noastrã,a delegaþilor unirii, ºi pentru cinstirea VoievoduluiDemnitãþii Româneºti, ºi pânã la alocuþiunilerostite de preoþii ortodocºi, de demnitarii locali saujudeþeni (cum a fost cazul judeþelor Ialomiþa, Albaºi Vâlcea, nemaivorbind de judeþul Dâmboviþa cares-au situat printre organizatori), la Drãgoeºtilocalnicii rugându-se sã repetãm acþiunea pentrua se implica ºi ei mai mult în demersul nostrupatriotic, istoric ºi naþional.

Am fost pe calea cea bunã. Nimeni nu ne-aignorat prin locurile simbolice pe unde am trecut.Peste tot am gãsit ºi români adevãraþi, nu momâide paie.

Singurul loc în care autoritãþile locale ne-auignorat pur ºi simplu, dar ne-au îmbrãþiºat oameniisimpli din popor ºi câþiva ofiþeri în rezervã de laAsociaþia �Cultul Eroilor� Regina Maria, filiala Dolj,a fost Craiova de sub papucul Olguþei Vasilescu,cea care a întinat pânã ºi ideile României Mari ºiîncã obrãznicia politicã persistã ºi azi. Cât maicurând þara va fi mãturatã de gunoaiele ridicatespre cer de vânt. Cât mai curând. Ca sã se ºtie.Nu vrem sã ni se-ntoarcã morþii în mormânt.

CONSTANTIN VOICU

44

n aceastã perioadã în care societatearomâneascã trece prin vremuri delicateºi dificile, în care grija pentru ziua de

mâine este prima, ºi pentru cei mai mulþi, singurapreocupare pentru a gãsi drumul de urmat în viitor,este imperios necesar sã ne aplecãm asupralecþiilor trecutului, ale istoriei noastre � cu luminileºi umbrele ei � sã dãm un scop existenþei noastreca români. Pentru aceasta, pentru copiii ºi tineriide astãzi, sunt necesare modele de conduitã,oameni care au pus mai presus de orice, interesulnaþional, neamul ºi þara.

Este înãlþãtor sã constaþi cã o asemeneaacþiune, prima pe plan naþional, a plecat de pemeleaguri dâmboviþene, meleaguri încãrcate deistorie ºi de tradiþie româneascã.

Îniþiativa a plecat de la Aninoasa deDâmboviþa ºi s-a bucurat de sprijinul ºiparteneriatul Consiliului Judeþean Dâmboviþa, aPrefecturii ºi a Primãriei Municipiului Târgoviºteºi Filialei �Mihai Viteazul� Dâmboviþa a AsociaþieiNaþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�.

Dupã trei zile de pelerinaj prin Þarã, Flacãra

INFO-CRONICÃ

Un �regal� dâmboviþean

Unirii � Flacãra Iubirii � Flacãra Recunoºtinþei, astrãbãtut ºapte localitãþi ºi 1610 Km ºi s-a întorsla cãpãtâiul �Craiului Mihai al Românilor� care seodihneºte la Sfânta Mânãstire din Deal, cumisiunea îndeplinitã. Misiunea delegaþiei � sãreaducã în memoria colectivã româneascã figuraeroului care �a strãlucit o clipã ºi a suferit pentrunoi� pentru a ne oferi un model de conduitã ºi unscop al existenþei: � �unitatea naþionalã � visareaiubitã a bãrbaþilor noºtri cei mari, a voivozilornoºtri cei viteji�.

În fond, acesta a fost ºi scopul acþiunii, alcãrui catalizator a fost Constantin Maricescu,primarul actual din Aninoasa, omul care �de mica avut un vis/ ºi are în suflet mulþumire/ Doamne,c-am fãcut mult bine� � adevãrat crez de viaþã �conform cântecului cu care ne-a încântat laspectacolul �Toatã România�, desfãºurat laTârgoviºte în seara zilei de 20 sept. a.c., înîncheierea ciclului de manifestãri dedicateaniversãrii a 420 de ani de la înscãunareavoivodului Mihai Viteazul.

În Ialomiþa, la Oraºul de Floci (Târgul deLânã), la Cãlugãreni (târziu în noapte), laDrãgãºani ºi Drãgoeºti (în Vâlcea), laCraiova ºi Alba Iulia, la Turda ºiªelimberg, peste tot, copiii ºi tinerii nu aulipsit de la manifestãri, au ascultat mesajuldâmboviþean, au cântat ºi au recitat, s-au bucurat ºi au fost alãturi de organizatoriºi manifestanþi.

Miracolul, dacã îl putem numi aºa, s-a produs tot în Dâmboviþa, în seara zileide 18.09.2013, ora 21.00, la sosireadelegaþiei care a însoþit Flacãra Unirii �delegaþie condusã de primarul Maricescu,însoþitã pe tot parcursul de emblematicaformaþie Nemuritorii, de cantautorulCristian Buicã de la Reºiþa � cândvamembru al Cenaclului Flacãra ºi de RaduMihalache, un tânãr de viitor.Moment din concertul extraordinar �Toatã România�de la Târgoviºte din 20 septembrie a.c.

45

Spiritul Universal, Dumnezeul Românilor, afãcut ca seara sosirii la Mânãstirea Dealu sã fiecu totul aparte.

Ultima zi, la Alba Iulia, Câmpia Turzii ºiªelimberg a fost mohorâtã, cu ploaie ºi vânt rece.Dupã ªelimberg, pe valea Oltului, timpul a începutsã se schimbe, vremea sã se îmbuneze.

La Târgoviºte, pe platoul din faþa mânãstirii, lasosire, la ora 21.00, �doamna mãrilor ºi-a nopþii� ºi-arevãrsat strãlucirea binecuvântatã a razelor sale pestemulþimea venitã sã întîmpine Flacãra Unirii � FlacãraIubirii (de Þarã) � Flacãra Recunoºtinþei (unui Neamfaþã de Voivodul sãu) ºi pe mesagerii sãi.

ªi, ceea ce a fost cel mai înãlþãtor, la final, o micãzânã a locului, o copiliþã de 6-8 aniºori, îmbrãcatã încostum national, a însoþit Flacãra, de pe platoul dinfaþa Mânãstirii, pânã la cãpãtâiul Voivodului.

Surpriza cea mai plãcutã a fost în ziua de20.09, începând cu orele 10.00, la Centrul Culturaldin Aninoasa.

Iniþial, întâlnirea a debutat cu o minunatãreprezentantã a meleagurilor dâmboviþene,îmbrãcatã în costum naþional, o domniºoarã a cãreiflacãrã din priviri, al cãrei cuvânt, rostit cu fermitate,dulceaþã ºi eleganþã, a cãrei grijã faþã de Victoriºiidin Aninoasa (pe care îi privea ºi îi trata precum ocloºcã puii) impunea respect ºi preþuire.

Spectacolul a debutat cu premierea ºcolilorgenerale din Târgoviºte, participante la concursulistoric cu tematica referitoare la Mihai Viteazul. Aurmat apoi microrecitalul �Clubului Victorioºilor�din Aninoasa, care meritã o subliniere aparte. Esteformat de copii din Aninoasa, între 4 ºi 18 ani,instruit de Viorica ºi Victor Mihalache, oameni deexcepþie, care planteazã sãmânþa de românismºi coeziunea de grup de la cea mai fragedã vârstã.Ilene Cosânzene ºi Feþi Frumoºi, mai mici ºi maimãricei, plini de gingãºie ºi de candoare, sufletecurate care te obligã sã le acorzi atenþie, grijã, ºimai ales, sentimentul uman cel mai nobil � iubireade semeni. Împreunã cu ei, ca invitaþi, micuþaElena Molea din Caransebeº, de 9 aniºori, într-unfrumos costum bãnãþean ºi doi copilaºi, românidin afara graniþelor, din Banatul Sârbesc, de laTorac, Kornel Mili (11 ani) ºi Ana Popi (14 ani),care ºi-au rostit cãutãrile ºi gândurile într-o dulceºi frumoasã ºi dulce limbã româneascã. RaduIordache (9 ani) ne-a încântat cu �Ultima noapte alui Mihai Viteazul�, recitatã cu patos ºi trãiresincerã, aºa cum numai un copil o poate face.

Lângã ei ºi printre ei, urmãrindu-i cu privirea,dirijindu-i cu semne discrete, numai de ei ºtiute,oferindu-le încredere ºi speranþã, deºi la o vârstãfragedã, aceeaºi minunatã prezenþã, acum ºimoderator, Cristina Ilie, care, fãrã îndoialã are unviitor strãlucit.

Momentul aparte al spectacolului a fost, fãrãtãgadã, cel realizat de elevele Colegiului NaþionalPedagogic �Constantin Cantacuzino� dinTârgoviºte, condus de doamna Gabriela Istrate,directoarea instituþiei.

Evocarea istoricã realizatã de prinþeseledâmboviþene prin versurile lui DimitrieBolintineanu, George Coºbuc, Vasile Alecsandri,plinã de sensibilitate ºi graþie, de suflet, trãire ºisimþire româneascã a captivat auditoriul ºi, maiales, copiii ºi tinerii din salã, dornici de cunoaºtere,le-a trezit interesul ºi curiozitatea sã afle maimulte, sã înþeleagã mai mult.

Prin natura profesiei pe care o vor îmbrãþiºa,aceste minunate reprezentante ale Târgoviºtei aumenirea sã modeleze caractere, sã sãdeascã însufletele inocente ale viitorilor elevi, sentimentelepure ºi înãlþãtoare ale dragostei de neam ºi þarã,preþuirea faþã de tradiþii ºi trecut, iubirea desemeni.

Din consideraþie pentru efortul lor, pentrusentimentele ºi vibraþia emoþionalã, sufleteascã,transmisã auditoriului, meritã cel puþin nominalizarea.Au prezentat evocarea istoricã: Cristina Ilie (din nouprezentã) ºi Andreea Sugeac (clasa a XII-a A),Miruna Canache, Andreea Grecu ºi IoanaVitomireanu (clasa a XI-a A), Andreea Vechiu ºi(tãcutul Mihai Voivod) Georgian Oncescu (clasa aXI-a C), dar ºi Andreea Gheorghe (�boboacã� dinclasa a IX-a A), suave ºi delicate, pãtrunse desentimente, trãind momentul ºi reuºind sã transmitãauditoriului trãirea lor.

De asemene, o subliniere aparte pentruInspectoratul ªcolar Judeþean Dâmboviþa, cares-a implicat cu discreþie ºi cu folos pentru semeni.

Aprecieri ºi felicitãri sincere pentru eforturileorganizatorilor, Primãria ºi Centrul CulturalAninoasa.

A fost un regal dâmboviþean care meritã a fipreþuit ºi urmat de toþi cei care au ochi de vãzut,minte sã înþeleagã ºi suflet sã cuprindã.

Sincere felicitãri organizatorilor.ALEXANDRU MANAFU-TÂRGOVIªTE

46

Asociaþia Naþionalã Cultul Eroilor �Regina Maria� / Filiala �Mihai Viteazul� DâmboviþaSocietatea Scriitorilor TârgoviºteniUniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România / Filiala �Ion Heliade-Rãdulescu� Dâmboviþa

PROPUNERIVIZÂND PUNEREA ÎN VALOAREISTORICO-TURISTICÃ A JUDEÞULUI DÂMBOVIÞAÎn atenþia Domnului jr. dr. Adrian Þuþuianu,Preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa

1. Reluarea Festivalului naþional de teatru istoric în format internaþional.2. Reluarea Festivalului internaþional al filmului documentar �Contemporania�.3. Recrearea spectacolului de sunet ºi luminã de la Curtea Domneascã din Târgoviºte cu genericul�Cetatea Eternã a Basarabilor�.4. Reactualizarea plãcii voievozilor de la Curtea Domneascã din Târgoviºte: completarea cu încã optvoievozi; la Târgoviºte au rezidat 41 de voievozi ºi nu 33.5. Inaugurarea �Drumului brâncovenesc�: Doiceºti-Târgoviºte-Potlogi-Mogoºoaia.6. Inaugurarea traseului religios-turistic �Calea voievodalã a mãnãstirilor�, în format circuit: MãnãstireaDealu, Mãnãstirea Viforâta, Mãnãstirea Nucet, Mãnãstirea Cobia, bisericuþele de pe Valea Cobiuþei.7. Înfiinþarea �Strãjii voievodale� � model: Garda imperialã a Cetãþii Alba Iulia.8. Aºezarea unei plãci memoriale la fostul Muzeu al Tiparului ºi al Cãrþii Vechi Româneºti (pe zidul defaþadã sau pe zidul stradal) cu urmãtoarea inscripþie: �În acest loc a funcþionat, în a doua parte asecolului XVII, în casa postelnicului Constantin Cantacuzino, în vremea domniei lui Matei Basarab,prima formã de învãþãmânt superior umanist din Þara Româneascã � SCHOLA GRAECA ETLATINA, care a fost printre cele dintâi instituþii de învãþãmânt superior din Centrul/Sud-Estul Europei.�9. Iniþierea ºi montarea spectacolelor, în format de teatru cu geometrie variabilã, �Bãtãlia de noapte dela Porþile Târgoviºtei � Vlad Þepeº, 16 iunie 1462�, ºi �Bãtãlia de eliberare a Târgoviºtei � MihaiViteazul, 6-8 octombrie 1595�.10. �Calea lui Zamolxis� la peºtera Ialomiþei ºi la monumentele megalitice de pe platoul Bucegilor(Sfinxul, Babele, voievozii de piatrã) cu organizarea ritualului zamolxian (spectacol de teatru).11. Reabilitarea ruinelor palatului mitropolitan din centrul Târgoviºtei, unde a existat ºi un puterniccentru tipografic în vremea domniei lui Matei Basarab; copertinare ºi aºezarea unor panouri expli-cative.12. Reabilitarea Valului (ªanþului) de apãrare a Cetãþii Târgoviºte; se poate organiza ºi vizitarea (cughidaj) a acestui monument de artã militarã medievalã, unic în sud-estul european.13. Reabilitarea Porþii Buzãului (ºi nu a Bucureºtiului) cu organizarea unui mini-expoziþii.14. Organizarea Alaiului Cãii Domneºti.15. Salvarea porþii vânãtorilor domneºti / a seimenilor ºi refacerea Porþii Dolgopolului (Câmpulungului)la sensul giratoriu de la Sala Polivalentã ºi a Porþii Bucureºtilor la sensul giratoriu de la strada Col.Dumitru Bãltãreþu ºi Bulevardul I.C. Brãtianu.16. Iniþierea Festivalului de muzicã medievalã (preclasicã) de la Curtea Domneascã, la subsolul copertinat.17. Aºezarea unor plãci memoriale (oameni de culturã, politici ºi militari de renume) în localitãþiledâmboviþene, crearea unor �alei ale stelelor� ºi denumirea unor strãzi, instituþii de culturã ºi deînvãþãmânt cu numele unor marcante personalitãþi (ºi post-mortem ºi în viaþã).18. Elaborarea ºi editarea Enciclopediei judeþului Dâmboviþa .20. Reamplasarea pe locurile unde au fost dezvelite oficial busturile marilor scriitori târgoviºteni � IonHeliade-Rãdulescu, la sensul giratoriu de la Bulevardul Regele Carol I ºi Str. I.C. Brãtianu, ºi GrigoreAlexandrescu, în faþa Primãriei Municipiului Târgoviºte.21. Completarea tematicii Muzeului Tiparului ºi Cãrþii Vechi Româneºti cu o secþiune vizând evoluþiapresei dâmboviþene de la Mihai Viteazul în zilele noastre.18 iunie 2013

47

Premiantul revistei �Eroica�

n zilele de 8-9 noiembrie a.c. a avut loc cea de a XLV-a ediþie a Festivalului-Concurs Naþionalde Literaturã �Moºtenirea Vãcãreºtilor�, manifestare de prestigiu în orizontul cultural românesc.

De câteva ediþii încoace ºi revista noastrã acordã un premiu special. La aceastã ediþiepremiul ºi l-a adjudecat GEORGE MOCANU.

George Mocanu s-a nãscut la 1 februarie 1986, Focºani. Studii de teologie, absolvite ca ºef de promoþie, ºide literaturã la Universitatea din Bucureºti (2005-2010). În timpul studiilor universitare lucreazã ca librar ºi agent deachiziþii. Din 2010 este titularul catedrei de religie de la ªcoala �Emil Atanasiu� din Garoafa (Vrancea). Scriepoezie ºi prozã încã din ºcoalã. Între 2001 ºi 2004 publicã în �Dialog�, revista liceului, o serie de poeme în francezãºi românã. Ulterior, publicã poezie, prozã ºi criticã în revistele �Oglinda literarã�, �ProSaeculum�, �Observatorulcanadian�, �Dascãli de ieri, dascãli de azi� º.a. Este prezent cu poezie ºi prozã pe câteva portaluri de literaturã.Traduceri din literatura Extremului Orient, din lirica chinezã ºi coreeanã.

Rugãciune

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu înalþaceastã simplã rugãciune cãtre TineCãci Tu eºti Tatãl meu, Tu m-ai creatºi Tu mã cunoºti cel mai bine!Vino, Fiu ceresc, la mine, acest neînsemnat fir de

þãrânã,din bolta Ta seninã,ªi din nemãrginitã iubirea Ta întinde-mi, Dumnezeul

meu,o razã de luminãÎnsenineazã-mi cerurile pe care le ascund în sufletºi pe care numai Tu le ºtiiCãci doar Tu le-ai zidit odinioarã în minecând ai sãdit în mine ºi un suflet dintre miiDe suflete ºi când ai mai sãdit în mine,ca în orice pãmânt, paradisuri de floriºi cerbi ºi veveriþe ºi miliarde de miracoleºi nori trecãtori ºi umbre ºi ninsori plus poveºti fãrã

numãr.Fã-mã, Doamne, mai bun, nu mã lãsa sã mã scufundîn rãutãþi precum odinioarã Cain.Dãruieºte-mi, te rog, un suflet profundcare sã locuiascã în inima mea toatã viaþa ºi sã mã

ajutesã trãiesc ºi sã fiu fericit; numai aºa aº fi în stare sã

zâmbesczi de zi ºi sã mã împãrtãºesc din potirul dragostei Tale.În fiecare noapte n-aº mai fi singur de tot,în fiecare zi n-aº mai fi dezorientat ºi trist ºi m-aº încãlzila flãcãrile darurilor Tale.Nu vreau sã mai caut ca orbul, aºa, în plinã zi o femeie.Eu sunt orb, sunt mic, sunt slab

ºi nu vãd, nu ºtiu, nu pricep, nu îndrãznescaºa cã în chipul acesta, din nepricepere,distrug toate ocaziile ce se mai ivesc.Dãruieºte-mi-o Tu. Spune-mi: �E asta!�Sau: �Nu-i asta, e cealaltã!�ºi dacã nu existã pe lume, încã, Ea, adã, Doamne,peste mine somn greu aºa cum ai procedat cu Adamºi scoate o coastã din acest biet suflet al meusau din trup - Tu hotãrãºti, Tu ºtii - ºi modeleazã-mi o

evã.Promit cã o voi iubi ºi o voi proteja ºi o voi adora toatã

viaþa.Promit cã numai moartea ne va despãrþi,dar ºi ea numai pentru câteva clipe efemereºi mai promit cã nu îi voi permite ºarpeluis-o ademeneascã cu mereori dacã cu voie sau fãrã de voie va greºi, Doamne,promit cã o voi iertaºi niciodatã n-o voi învinui ºi n-o voi lepãdade la faþa ºi de la inima mea.Nu, nu voi arunca vina în braþele ei,cãci sunt convins cã n-o va putea duce.ªi apoi nu vreau sã pierd ceva din acel paradisprintr-o purtare neghioabã. Sunt deja fericit.Un miliard de femei nu vor preþui pentru mine mai mult

decât Ea.Viaþa cu ea nu va fi viaþã, ci vis.Aºa, Doamne, te rog sã-mi auzi rugãciuneaºi sã-mi împlineºti acest gândSunt convins cã mã auzi, cã mã iubeºti ºi îmi vei da un

semnºoptindu-mi la timpan, privindu-mã din icoanãsau de pe crucea de lemn. Voi aºtepta fericirea stând,la fel ca ceilalþi rugãtori, Hristoase, la rând.

48

MEMBRII DE ONOARE AI FILIALEI�MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞA

A ASOCIAÞIEl NAÞIONALECULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

Col. ing. NICOLAE ANTONIE (Târgoviºte), prof. VIORICA ARGHIR (Târgoviºte), gl. bg. (r) PAVELBABEU (Târgoviºte), arh. DUMITRU BARBU (Târgoviºte), gl. bg. (r) STAN BÃDICA (Târgoviºte),dl. GHEORGHE BREBEANU (Runcu), jr. ADRIEAN BUDOIU (Fieni), IULIAN BUIBÃR (Rãscãieþi),dl. VIOREL CISMARU (Ocniþa), dr. GEORGE COANDÃ (Târgoviºte), dl. PETRE COMAN (Rãzvad),col. (r) MANOLE COSTACHE (Târgoviºte), d-na MARIA COSTACHE (Târgoviºte), dr. MARIANCURCULESCU (Târgoviºte), mr. AURELIAN DRÃGAN (Târgoviºte), jr. EMIL DRÃGHICI (Vulcana-Bãi), ing. DRAGOª DUMITRU (Târgoviºte), lt.-col. (r) MARIUS DUMITRU (Târgoviºte), lt.-col. dr.ing. SORINEL ENACHE (ªotânga), mr. pr. MIHAI FLUTURE (Târgoviºte), ing. IULIAN FURCOIU(Târgoviºte), col. COSTEL GAVRILÃ (Târgoviºte), col. DAN GÎJU (Târgoviºte), ing. SERGIU ILIE(Viºina), cpt. (r) AUREL IONESCU (Moreni), col. CRISTI IONESCU (Târgoviºte), jr.dr. IVAN-VASILEIVANOFF (Târgoviºte), CONSTANTIN MARICESCU (Aninoasa), lt.-col. VICTOR MARIN(Târgoviºte), Î.P.S. dr. NIFON MIHÃIÞÃ (Târgoviºte) col.(r) IULICÃ MATEI (Târgoviºte), lt.-col.VIOREL DUMITRU MATEI (Târgoviºte), dl. GHEORGHE MOCÃNESCU (Lucieni), gl.bg.(r)dr.NECULAE NÃBÂRJOIU (Târgoviºte), pr. ALEXANDRU NEDELEA (Voineºti/Izvoare) gl. dvz. (r)VICTOR NEGULESCU (Runcu), gl. mr. (r) NICOLAE PANÃ (Târgoviºte), cmdr. ing. (r) MARIANPAVEL (Târgoviºte), prof. MARIOARA PAVEL (Târgoviºte), col. (r) EMIL-CORNEL PETRESCU(Târgoviºte), conf. univ. dr. VICTOR PETRESCU (Târgoviºte), ing. DANIEL PRIPU (Târgoviºte)plt.-adj. ADRIAN ROBU (Târgoviºte), ec. EMILIAN RUSU (Târgoviºte), col. VALENTIN SANDU(Târgoviºte), col. GHEORGHE SÂRBU (Dãrmãneºti), pr.prof. ION STAN (Târgoviºte), prof. MIHAISTAN (Târgoviºte), dr. SORIN STOICA (Târgoviºte), col. (r) CONSTANTIN ªERB (Voineºti/Izvoare), col.(r) GHEORGHE ªERBAN (Târgoviºte), col. ing. dr. FLOREA ªTEFAN (Târgoviºte),cpt. (r) CÃTÃLIN TÃNASE (Bucureºti), gl. bg. (r) CONSTANTIN TÃNASE (Târgoviºte), dna MARIATÃNASE (Târgoviºte), mr. VALENTIN TORCICÃ (Târgoviºte), col. (r) IFIM TROFIMOV (Târgoviºte),prof. ALINA MAVRODIN-VASILIU (Târgoviºte), dr. TEODOR VASILIU (Târgoviºte), prof.CONSTANTIN VOICU (Târgoviºte).

BIROUL EXECUTIV: Gl. bg. (r) CONSTANTIN TÃNASE � preºedinte, prof.dr. GEORGE COANDÃ� prim-vicepreºedinte, prof. CONSTANTIN VOICU, cmdr. ing. (r) MARIAN PAVEL, col. (r)GHEORGHE ªERBAN � vicepreºedinþi; col. (r) IULICà MATEI � secretar; col (r) EMIL-CORNELPETRESCU, dr. MARIAN CURCULESCU, pr. vic. ION STAN, jr. EMIL DRÃGHICI, col. (r) IFIMTROFIMOV, lt.-col. (r) MARIUS DUMITRU, prof. MARIOARA PAVEL, ec. MARIA TÃNASE �membri; gl. bg. (r) Pavel BABEU, gl. bg. (r) BÃDICA STAN, plt. adj. ºef. ADRIAN ROBU, d-naMARIA COSTACHE � membrii supleanþi.COMISIA DE CENZORI: col. (r) COSTACHE MANOLE � preºedinte, col. GHEORGHE SÂRBU,mr. AURELIAN DRÃGAN � membri.

CONSILIUL DIRECTOR JUDEÞEAN AL FILIALEI �MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞAA ASOCIAÞIEI NAÞIONALE CULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

9 7 7 1 5 8 3 3 7 7 0 0 1

I S S N 1 5 8 3 - 3 7 7 1