DE LA ÎNDOAIALĂ LA CREDINŢĂ

Ioan 20:24-31

Nu ştiu cât de credincioşi sunteţi voi, dar de multe ori, a fi credincios poate fi luat drept a fi credul!

Uneori, creştinii cred că dacă au anumite îndoieli cu privire la credinţa lor în Dumnezeu, ei comit oarecum o trădare faţă de Dumnezeu. Dar este oare aşa?? Dacă privim în relatările cuvântul lui Dumnezeu, vom descoperi că îndoiala a făcut parte din viaţa unora din cei mai însemnaţi oameni ai lui Dumnezeu!

În cartea Numeri 11, Moise, într-o zi a fost gata să renunţe la un moment dat, fiind epuizat de poporul încăpăţânat pe care-l conducea, a spus lui Dumnezeu - „Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog!”

Ilie profetul, după ce avusese o confruntare cu profeţii lui Ball şi îi omorâse pe toţi, ajunge să fugă de mânia împărătesei Izabela care jurase că-l va ucide... „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Regi 19)

Ioan Botezătorul, deschizătorul de drumul lui Isus, trimis special ca să anunţe venirea Sa, declarând despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, când a fost pus în închisoare pentru că l-a acuzat pe Irod de curvie, la un moment dat, a trimis pe 2 dintre ucenicii săi la Isus să-l întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Luca 7:20)

Chiar şi Apostolul Pavel, căruia Dumnezeu îi descoperise de la începutul covertirii sale, cât avea să sufere pt Numele lui Isus, a avut momente de disperare, scriind credincioşilor din Corint „... am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.” (1 Corinteni 1:18)

Cu toţii avem momente din acestea!... de îndoială... de întrebări... de deznădejde, chiar!

Unii spun că nu trebuie să avem întrebări... „Crede şi nu cerceta!”... sau „Crede şi nu întreba!” Dar Dumnezeu nu vrea să fim aşa!

Oswald Chambers a spus odată: „Îndoiala nu este întotdeauna un indiciu al unei inimi care greşeşte... îndoiala poate fi un indiciu al faptului că omul pur şi simplu gândeşte!”

Dumnezeu ne iubeşte chiar şi cu îndoieli!... chiar şi dacă avem întrebări, numai să fie sincere!

Este una SĂ TE ÎNDOIEŞTI şi alta SĂ NU CREZI! Unul este sceptic, celălalt este... pur şi simplu necredincios! Este o mare diferenţă între cei doi:

Scepticul este deschis să creadă, dar necredinciosul nu este deschis!

Scepticul este onest, dar necredinciosul este încăpăţânat!

Scepticul caută lumina, dar necredinciosul este mulţumit cu întunericul! Necredinciosul nu are nicio intenţie de schimbare, de a crede! Aduce mereu scuze... dar când este confruntat cu dovezi care sunt capabile să i le contrazică, el le va respinge pt că de fapt el nu vrea să creadă!

Scepticul... cel care se îndoieşte sincer, atunci când i se aduce dovezi clare, el va face alegerea de a crede!

Unii au scuza asta că nu cred pentru că, spun ei, „există prea mulţi ipocriţi în biserică!” – ei bine, biserica noasrtră nu e aşa! Fiecare dintre noi am avut momente de ipocrizie... cu excepţia mea binenţeles! Dar chestiunea aceasta este doar o scuză! Apropo... dacă cineva găseşte biserica perfectă, să nu rămâneţi în ea! ... pt că atunci n-o să mai fie aşa!

Dar, Biserica lui Cristos este plină de oameni imperfecţi, care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu! Dacă nu mă credeţi, o să vă spun o istorioară care să ne convingă...

Ilustraţie: Noua gorilă! Un bărbat care își căuta de lucru, aflase că urma să fie redeschisă grădina zoologică din oraș, așa că s-a dus și a întrebat de o slujbă. Grădina oferea un post ciudat. Gorila murise și avea nevoie de cineva care să se îmbrace într-un costum de gorilă și să se comporte ca atare. Identitatea sa umra să fie ținută secret, bineînțeles. Slujba era foarte bine plătită, așa că, omul a acceptat. A încercat costumul: îi venea perfect, arăta ca o gorilă și astfel a și început noul servici.L-a început și-a pus capul jos și s-a culcat. După o vreme însă, a obosit de atâta stat așa că s-a plimbat puțin prin cușcă, a sărit de colo colo și încercat câteva suntele a la gorila. Cei ce îl priveau păreau încântaţi, astfel că au început să aplaude şi să îi arunce alune. Cum îi plăceau alunele, a continuat şi mai mult. A încercat să se caţere într-un copac. Asta a plăcut și mai mult mulțimii, asta însemnând și mai multe alune. A apucat apoi o liană balansându-se dintr-o parte în alta a cuștii. Balansându-se tot mai mult și tot mai sus, dintr-o dată, liana s-a rupt. Și… a căzut afară din cușca sa, în cușca vecină, cușca leului.În acel moment s-a panicat. În fața lui stătea un leu imens, la mai puțin de 5 metri. Și mai mult decât atât, părea extrem de înfometat. Omul îmbrăcat în gorilă a început să sară și să strige:– Ajutor! Ajutor! Scoateți-mă de aici! Eu nu sunt o adevărată gorilă! Sunt doar îmbrăcat în gorilă! Ajutoooor!Atunci leul a sărit rapid pe el, l-a pus la pământ și i-a spus:– Taci din gură! O să fim concediați amândoi!

Este uimitor câţi oameni pretind a fi ceea ce nu sunt! Dar ca să foloseşti acestu lucru ca motivaţie pentru necredinţă... nu se cade!

Fiecare suntem responsabili pentru ALEGERILE noastre! Fiecare suntem responsabili pentru ceea ce alegem să CREDEM!

La sfârşitul Evangheliei lui Ioan avem exemplul unui SCEPTIC... unuia care se îndoia cu privire la Isus cel înviat. Numele lui era TOMA.

Isus fusese crucificat! Pt noi acest lucru este un fapt istoric, dar pt Toma, însemnase mult mai mult! Toma lăsase totul pt acest Isus, ca să-l urmeze. Fusese ridiculizat şi stigmatizat pt alegerea sa, dar se meritase: să petreci timp şi să fii alături de Fiul lui Dumnezeu! Acesta era Isus care făcuse minuni, Cel care înviase din morţi pe oameni, Cel care umblase pe ape, Cel care înmulţise pâinea şi peştii... fuseseră lucruri extraordinare care atestau că El este Mesia, Salvatorul lui Israel. Toma era exact unde trebuia să fie! Lucruri extraordinare aveau să se i se întâmple fiind lângă Isus!

Dar, la un moment dat, Isus începe să vorbească despre Ierusalim, despre faptul că avea să fie prins, judecat şi omorât! Iar a 3-a zi va învia! CE??? Cum se poate aşa ceva????? NU! Nu se poate aşa ceva: lucrurile acestea sunt doar metaforice!

Ideea este că toate acestea se întâmplaseră! Iar acum de o săptămână, auzise că mai mulţi dintre ucenici, şi chiar toţi împreună îl văzuseră pe Isus înviat! Numai el nu fusese acolo! E nasol să lipseşti de la biserică atunci când vine Isus!

Dar, Toma avea să devină credincios după Paşti!

Principii Practice – Cum trecem de ÎNDOIALĂ la CREDINŢĂ (de la incertitudine la certitudine)

1. Toma a vrut să ştie pentru el. (Ioan 20:25) Putem să-l criticăm pe Toma pentru ceea ce a făcut el... pt ceea ce a cerut el ... oarecum el

l-a provocat pe Dumnezeu... Dacă eşti sincer, nu este greşit să vrei să fii sigur! Toma a vrut să vadă cu ochii lui, iar Isus

i-a onorat dorinţa! Scepticismul poate fi primul pas spre credinţă! O întrebare sinceră poate fi dovada unei

minţi care gândeşte şi doreşte sincer să afle adevărul.

Ilustraţie: omul care i-a murit soacra în Israel. Se spune despre un om care a mers împreună cu soţia sa în vacanţă în Israel, luând-o şi pe mama ei. În timp ce erau în Israel, mama soacră moare. Când a mers la pompe funebre i s-a spus că-l va costa 5000 de dolari pt a o trimite acasă în America şi doar 150 de dolari pt a o înmormânta acolo, în Israel. Omul s-a gândit un pic şi a spus ca vrea să o trimită acasă. Cel de la ghişeu, l-a întrebat nedumerit „De ce ai cheltui 5000 de dolari ca să o trimiţi pe soacră acasă, când o poţi înmormânt aici doar pt 150?? Omul atunci a răspuns: „Am mai murit cineva aici acum aproape 2000 de ani, a fost înmormântat şi după 3 zile a înviat! Nu pot risca aşa ceva!”

2. Isus a venit la Toma . (Ioan 20:26-27) Dumnezeu a venit la noi. El este iniţiatorul. De la început a fost aşa.

o El a venit la Adam şi Eva, în grădina Edenului, după ce au păcătuit. (Gen.3)

o El a venit la noi prin Fiul Său (Ioan 1:1-14)

o Aceasta este demonstrarea dragostei Lui faţă de noi păcătoşii. Se numeşte har!

Rom. 5:8 – „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi”

3. Toma a recunoscut adevărul! (Ioan 20:28) Aici este diferenţa între îndoială şi necredinţă! ...între a avea întrebări şi a fi

încăpăţânat! Dumnezeu pune în viaţa noastră o serie de dovezi ale Sale – le recunoaştem?

Prov.3:5-8„Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale.”

4. Isus oferă o binecuvântare celor care nu văd, dar cred! (Ioan 20:29) Aceasta este binecuvântarea credinţei

„Motivul pentru care oamenii se îndoiesc cu privire la creştinism este că în loc de al pune în practică, în vieţile lor, ei doar cugetă la el: "Dacă vre cineva să facă voia Lui, va ajunge să conoască..." (Ioan7:17). Trăirea vieţii însăşi este singura cale care aduce lumină în locul întunericului.” (Dr. O. Hallesby)

Scopul lui Ioan în întreaga scriere a evangheliei sale: SĂ CREDEM!

„30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”