Top 20 cele mai interesante locuri

nestiute din BucurestiAi trait toata viata ta in capitala, insa sunt doar cateva locuri pe

care ai putea sa le numesti cu adevarat interesante. Pentru cei

dintre voi obisnuiti sa vada Bucurestiul prin lentila ghidurilor

turistice sau a recomandarilor online, noi am realizat un top 20

al celor mai interesante si, totodata, putin cunoscute locuri din

Bucuresti.» Casa mita biciclista

» Balta vrajitoarelor

» Palatul cec

» Fortul 13 jilava

» Insula de pe lacul morii

» Cimitirul bellu

» Casa melik- cea mai veche casa din bucuresti

» Desenele dinintersectia stirbei cu berzei

» Statia de metrou politehnica

» Bistroul de arte acuarela

» Schitul darvari

» Strazile in trepte si magnoliile din cotroceni

» Terasa mnac

» Dizainar, magazin-concept de design romanesc

» Otetarul din dionisie lupu, copacul care a inghitit un gard

» Castelul tepes

» Manastirea chiajna

» Biserica stavropoleos

» Scoala centrala

» Trenul regal

Casa Mita Biciclista

Pentru cei si cele dintre voi care inca mai fac glume cu Coana Mita Biciclista si nu stiu,

de fapt, nimic despre reputata doamna, ciuliti mai bine urechile si mariti-va pupila! Mita

Biciclista, pe numele ei adevarat Maria Mihaescu, si-a capatat renumele dupa ce a fost

prima femeie care sa se plimbe pe Calea Victoriei in pantaloni si pedaland la bicicleta,

lucru considerat nepotrivit pentru o femeie in jurul anilor 1900. Aceasta domnisoara avea

o masina coupe, manca doar la Athenee Palace si facea baie imbracata in costum sumar,

spre deosebire de celelalte semene de la acea vreme, care se scaldau infofolite in halat. A

fost o femeie cocheta care a frant inimile unor barbati precum Octavian Goga, regele

Portugaliei sau regele Ferdinand. Legenda spune ca aceasta casa de pe Amzei despre care

vorbim ar fi fost primita de la un amant extrem de bogat. Daca sunteti vreodata prin

aceasta parte a Bucurestiului, profitati de ocazie si faceti-i o vizita, daca nu Mitei

Biciclista, cel putin arhitecturii semnate de N.C. Mihaiescu. Fosta locuinta a cochetei

dudui se afla pe Strada Amzei, nr. 9, foarte aproape de Calea Victoriei.

Balta Vrajitoarelor

La iesirea din Bucuresti, spre Stefanesti, in padurea Boldu-Creteasca, se afla o

balta de numai cativa metri patrati, care are in spate o istorie destul de bogata.

Se spune ca ea ar fi existat inca de pe vremea lui Vlad Tepes si chiar ca aici ar fi

fost decapitat domnitorul, insa istoricii nu confirma acest fapt. Dupa cutremurul

din '77, autoritatile romane au dispus deversarea mai multor tone de moloz si

daramaturi in aceasta balta, insa ele au fost inghitite peste noapte. De

asemenea, vrajitoarele se strang in fiecare an in acest loc si sustin ca de aici isi

trag puterile si magia. Credinta populara arata faptul ca, in trecut, femeile care

voiau sa scape de sarcina, veneau si stateau cateva minute in aceasta apa

pentru a scapa de prunc. Dincolo de mituri si povesti, adevarul este ca animalele

se tem de acest loc, in care e putin probabil sa intalnesti pana si o broasca.

Palatul CEC

Situat pe Calea Victoriei, Palatul CEC este o cladire a carei constructie a inceput pe 8

iulie 1897 la ordinul Regelui Carol I si al Reginei Elisabeta. Inainte de a fi construit acest

edificiu, pe terenul respectiv s-au aflat manastirea si hanul  "Sfantul Ioan cel Mare",

datand din secolul al XVI-lea si consolidate mai tarziu, pe timpul domniei lui Constantin

Brancoveanu. Din cauza starii precare in care se aflau, aceste constructii au fost daramate

in 1875. Cel care a proiectat actualul Palat CEC a fost arhitectul Paul Gotterau. Designul

imbina stilul gotic cu arhitectura franceza de sfarsit de secol XIX. In prezent, aceasta

cladire functioneaza pe post de sediu pentru CEC Bank, urmasa fostului CEC (Casa de

Economii si Consemnatiuni). Daca doriti sa vizitati obiectivul, aveti la dispozitie statiile

de metrou Universitate si Piata Unirii, autobuzele 178, 126, 368, 122, 268, 300, 336, 601

si tramvaiele 61, 66, 69, 70, 85, 90, 91, 9.

Fortul 13 Jilava

Constructia Fortului 13 Jilava a inceput in 1884, dupa planurile arhitectului militar

Henri Alexis Brialmont si urma sa fie o aditie la sistemul roman de penitenciare.

La vremea respectiva, existau 18 asemenea constructii, iar intretinerea lor

depasea de trei ori bugetul alocat intregului corp militar. Stilul arhitectural

renascentist a atras aprecierea criticilor de arta din toata lumea, inscriind astfel

cladirea pe lista celor mai interesante destinatii din Romania. Chiar daca acest

fort se afla in afara Bucurestiului, in comuna Jilava, el merita vizitat. Daca nu

pentru structura arhitecturala, macar pentru lectia de istorie pe care o ofera. Inca

de pe vremea regelui Carol I, acest loc a fost destinat detinutilor, insa doar

pentru scop tranzitoriu, din cauza conditiilor de nesuportat. Cu toate acestea,

regimul comunist a transformat fortul in penitenciar cu regim normal si a deplasat

aici foarte multi detinuti politici. Mesaje precum "Daca vrei sa traiesti, baga paie

sub haine" se pot citi si acum pe pereti. Printre detinutii care au executat aici

pedepse se numara maresalul Ion Antonescu, Chivu Stoica, Gheorghe

Gheorghiu-Dej si multi alti oponenti ai sistemului ce a guvernat Romania in

perioada 1948- 1964. Fortul Jilava se afla in apropierea drumului Giurgiu -

Bucuresti, la 10 km sud de capitala si 3 km nord-est de comuna Jilava.

Insula de pe Lacul Morii

Lacul Morii este un lac artificial creat de autoritatile comuniste pentru a impiedica

deversarile Dambovitei. Are 246 ha si a fost construit pe locul Bisericii Sfantul

Nicolae si al cimitirului aferent, peste care s-a turnat beton. In centrul acestui lac,

comunistii doreau sa construiasca un fel de insula pe care bucurestenii sa o

viziteze in zilele libere. Planurile initiale includeau magazine, promenade si asa

mai departe, insa lucrarile au fost oprite in '89. Desi aceasta insula a servit, dupa

Revolutie, pe post de destinatie pentru foarte multe concerte si manifestari

artistice, in zilele obisnuite ea nu este decat o bucata de teren pe care se gasesc

salcii si boscheti. Cu toate acestea, ea ramane pe lista celor mai apreciate

destinatii pentru fotografii pasionati de peisaje neobisnuite. Ca sa ajungi aici, ai

nevoie de o masina, asa ca pune bani deoparte pentru taxi sau, dupa caz,

combustibil si de o harta. Alege drumul asfaltat si nu poteci obscure. Calatorie

placuta!

Cimitirul Bellu

Acest cimitir situat la intersectia Soselelor Giurgiului, Oltenitei, Viilor si Caii

Serban Voda primeste aprobare de constructie pe locul gradinii baronului Barbu

Bellu, iar lucrarile demareaza in 1852 sub indrumarea arhitectului Alexandru

Orescu. Pictorul Lecca este cel care finiseaza capela si obiectele de cult din ea.

Din 1860, cimitirul Bellu trece sub administratia primariei si a consiliului capitalei.

Este probabil cel mai cunoscut edificiu de acest gen din Bucuresti, poate si

datorita faptului ca aici, pe Aleea Artistilor, sunt ingropati unii dintre cei mai

importanti oameni de cultura din Romania: George Bacovia, Nichita Stanescu,

Ion Barbu, I. L. Caragiale, Toma Caragiu, Tudor Musatescu, Hortensia Papadat-

Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda, Florian Pittis si altii.

Ceea ce face din acest cimitir un loc mai mult decat interesant este si povestea

tesuta in jurul unor morminte si monumente. Exista o frumoasa statuie cu ochi de

smarald realizata de Rafaelo Romanelli, care o reprezinta pe Katalina Boschott,

o femeie care ramane invaluita in mister. Doar o enigmatica inscriptie ce poate fi

citita pe mormântul ei: 'Cet animal de médecin m'a tuée! Herkulesbad-Mehadia

11-12 Août 1906'. (Acel nenorocit de doctor m-a ucis!) ii spune povestea.

Moartea ei nu a fost in 100 de ani explicata, iar rezolvarea misterului duce

intotdeauna spre sotia geloasa a amantului Katalinei. Mormantul sotilor

Poroineanu, care s-au iubit atat de mult, este, de asemenea, marcat de o statuie

semnata de talentul lui Romanelli, care le spune povestea emotionanta: cei doi

au descoperit ca erau frati si s-au sinucis. Arta funerara a lui Karl Storck este si

ea un punct de interes, excelend cu capela gotica Alexandru Costescu.

Ca sa ajungeti la Cimitirul Bellu, aveti mai multe variante: statia de metrou Eroii

Revolutiei, autobuzele 116, 232, 323 si tramvaiele 11, 12, 17, 19. Iar siteul cimitirului

(www.bellu.ro) este cat se poate de bine pus la punct, oferind o harta detaliata si

interactiva a mormintelor.

 

Casa Melik- cea mai veche casa din Bucuresti

Casa Melik sau Muzeul Theodor Pallady se afla pe Strada Spatarului, nr. 22 si

este cea mai veche locuinta din capitala. A fost construita in 1750 de armeanul

Hagi Kevork Nazaretoglu si in prezent gazduieste tablouri pictate de Theodor

Pallady, peste 800 de desene datand din perioada in care pictorul roman si-a

facut ucenicia la Paris. Alaturi de acestea, mai pot si admirate cele 1270 de piese

de colectie apartinand familiei Serafina si Gheorghe Raut, printre care se numara

lucrarile unor artisti precum Lubin Baujin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran,

Camille Corot, sau olandezi, precum Jan van de Capelle. Daca doriti sa aflati mai

multe detalii despre aceasta casa si despre muzeul pe care il gazduieste, puteti

sa trimiteti un mail lanational.art@art.museum.ro sau sa sunati la numarul de

telefon 021 2114979. Puteti ajunge aici cu autobuzul 311, troleibuzele 66, 69, 70,

85, 90, 92 si tramvaiul 21.

Desenele din intersectia Stirbei cu Berzei

Zidurile ramase goale dupa demolarile facute pentru bulevardul Buzesti-Berzei-

Uranus au, de cateva luni, o fata noua. Daca vreti sa admirati opera unor artisti ai

graffitiului autohton precum Allan Dalla, Irlo, Nego, Lux si Pisica Patrata, luati

autobuzul 368 si coborati in statia Cismigiu. Mergeti pe jos pentru a admira de

aproape desenele si nu uitati sa faceti fotografii. Poate va va face placere sa stiti

ca aceste desene nu sunt unele clandestine, facute pe furis, ci rezultatul unui

concurs la care a pus umarul si Primaria capitalei. Toate desenele au fost

realizate in decursul a cinci zile, iar zona se doreste a fi considerata unul dintre

paradisurile ramurii pop-art romanesti si al artei graffiti. Nu se percepe taxa la

intrare, iar singurul lucru pe care trebuie sa il aduceti cu voi este aparatul foto.

 

Statia de metrou Politehnica

Ne-am gandit si la vremea de afara si ne-am dat seama ca s-ar putea sa nu aveti

chef de frumos pe o temperatura ca aceasta si de aceea va propunem o

calatorie in Cretacicul superior. Tot ce trebuie sa faceti este sa coborati la statia

de metrou Politehnica si sa puneti blitzurile in functiune. Aceasta statie a fost

data in folosinta in 1983 si este pavata cu placi mari de marmura si granit ce

contin fosile de acum 180 de milioane de ani. Mai precis, oamenii care coboara

la Politehnica au sansa sa calce pe ramasitele unor vietuitoare care traiau pe

Pamant atunci cand tot ce vedeai in zare era apa. Desi poate parea ca totul a

fost planuit dinainte de catre constructori, adevarul este ca ei s-au grabit sa

termine totul la timp si au extras materialul din Muntii Apuseni interesandu-se

doar de...culoare! Descoperiri ulterioare au aratat faptul ca bucurestenii calca,

din 1983 si pana azi, pe un ocean pietrificat. Cine ar fi crezut?

Bistroul de arte Acuarela

Pe Polona, la numarul 40, se gaseste Galeria Imbold, lansata in decembrie 2012.

Daca nu ati vrea, totusi, sa mergeti la expozitiile ei, ar trebui sa urcati la

mansarda pentru o atmosfera neobisnuita, dar primitoare.  La Acuarela se bea

bere cu ghimbir, fara alcool, se asculta muzica buna si se impartasesc cele mai

neobisnuite povestiri de vacanta. Sunt si canapele pentru cei care au mers mult

pe jos ca sa ajunga la destinatie, iar parterul face loc unei adevarate colectii de

arta contemporana si nu numai. O curiozitate: daca berea cu ghimbir incepe sa

isi faca efectul, simtiti-va liberi sa vizitati Le WC, probabil cel mai simpatic si

amuzant loc de... meditatie din Bucuresti, unde chiuveta este o galeata cu toarta

rosie si rafturile sunt pline de cele mai interesante obiecte. Bistroul este deschis

in fiecare zi, intre orele 10-24. Puteti ajunge aici cu autobuzul 135 sau pe jos,

dupa ce ati coborat la statia de metrou Piata Romana.

Schitul Darvari

Referindu-se la Schitul Darvari, Nicolae Steinhardt spunea ca "nu poate sa nu

atraga prin micimea, gratia si linistea lui tupilata". Acest mic lacas de cult a fost

construit in 1834 si poarta hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena si Sfintii

Arhangheli Mihail si Gavriil, Invierea Sfantului Lazar. La inceput, schitul a fost

construit pentru familia Darvari si apropiatii ei, insa curand a devenit un loc

preferat de intreaga comunitate. Proprietarii pamantului pe care este ridicata

constructia au dispus aducerea a 12 calugarite care sa cante la slujbe si sa se

ocupe de intreaga organizare. In 1864, odata cu secularizarea averilor

manastiresti, cele 12 calugarite s-au vazut nevoite sa plece la manastirile

Ciorogarla si Pasarea. Regimul comunist a transformat aceasta manastire in

biserica de mir.

In 1989, schitul este redeschis tuturor vizitatorilor, insa, din cauza fumului

abundent folosit in perioada comunista, picturile s-au sters, asa ca lacasul a

trebuit inchis si restaurat. Lucrarile au durat pana in 1996, cand Parintele Sofian,

staretul Manastirii Antim, a terminat de repictat peretii. In 2002 au fost restaurate

chiliile deteriorate. De ce sa vizitati schitul Darvari? Din mai multe motive: pentru

a admira arhitectura bisericeasca de rit vechi, picturile murale, pentru ca aveti

nevoie de liniste si pentru ca nu va lipseste curiozitate istorica. Adresa este str.

Schitul Darvari, nr. 3, sect. 2, Bucuresti, cod postal: 020473, mijloace de

transport: tramvai 5, 16, troleibuz 79, 86, autobuz 133, 135, 226. Si, da, schitul

are si site: www.schituldarvari.ro. 

Strazile in trepte si magnoliile din Cotroceni

Pentru cei si cele dintre voi care se plang in fiecare zi de faptul ca Bucurestiul nu

ofera nimic interesant sau palpitant, ca totul in jur e gri si ca, atunci cand vine

iarna, parca lucrurile se inrautatesc, le sugeram sa viziteze cateva strazi in

trepte. E adevarat ca e posibil sa te ratacesti cu harta in mana, insa, daca esti in

pas cu tehnologia si porti in permanenta un GPS la tine, s-ar putea ca aceasta

vanatoare de trepte sa ti se para distractiva. Incepi din zona Cotroceni, cu

straduta care face legatura intre Alexandru Vitzu si Grigore Romniceanu (in

apropiere de Liga Profesionista de Fotbal). Desi aceste trepte au fost betonate

prost de-a lungul timpului si nici gunoaiele nu au intarziat sa apara, nu aveti cum

sa nu observati potentialul fotografic al zonei.

Daca sunteti in parculetul Romniceanu, o sa vedeti ca in apropiere exista o alee

ingusta care da in strada cu acelasi nume si care in trecut era in trepte. Cu

timpul, insa, ele s-au nivelat, asa ca totul arata ca un fel de podea valurita acum.

O idee buna ar fi sa nu vii cu bicicleta, deoarece nu prea o sa ai loc de

manevrare. Tot in Cotroceni gasim si straduta Nanu Muscel, care, desi nu este in

trepte sau in panta, are o curbura destul de stransa, cam cat un semicerc, este

ingusta si, de fapt, nu duce nicaieri, fiind mai mult o fundatura.

Daca vrei sa vezi cum e sa te plimbi pe acoperisurile oamenilor, mergi pe Colina

Filaretului si cauta straduta Xenofon. Aceasta isi desfasoara treptele de la

acoperisul caselor si pana la nivelul strazii, ceea ce inseamna ca o sa ai probabil

cea mai ampla vedere a constructiilor din zona. Alte asemenea destinatii:

straduta care leaga Aleea Mitropoliei de strada Ienachita Vacarescu, strada

Verzisori, din zona Cuza-Voda, care se intinde prin curtea unor fabrici si ateliere

(atentie la caini!). Daca mai gasesti si altele, spune-ne si noua!

Si daca v-am convins sa va plimbati prin Cotroceni, programati-va vizita prin

aprilie, cand infloresc magnoliile. Indragitul copac este un arbore foarte popular

in cartier, si se spune ca magnolia a fost plantata o data cu platanii in vremea

domniei lui A.I.Cuza, adusi fiind de ambasadorii sai. Desi ea traieste de 95 de

milioane de ani pe planeta noastra, noi am descoperit-o abia in 1700. Si pentru

ca este atat de "batrana", de pe vremea cand nici macar albinele nu existau, este

specializata pe polenizarea cu ajutorul gandacilor. Iata o planta careia merita sa

ii faceti o fotografie. 

Terasa MNAC

Pentru cine sufera si acum la gandul ca aceasta Casa a Poporului nu este chiar

a poporului: nu fiti tristi, dragilor. Din fericire, fix in inima stimabilului stabiliment

exista terasa MNAC (Muzeul National de Arta Contemporana). E adevarat ca,

daca nu esti elev sau student, trebuie sa platesti o intrare in valoare de 5 lei si sa

faci fata cu brio testului de la detectorul de metale, insa privelistea merita toate

bataile de cap. In general, cei care vin la aceasta terasa urmeaza urmatorul

itinerariu: comanda la bar, se aseaza la masa, dar, fiindca nu le vine sa stea

locului cand au la dispozitie o asemenea priveliste, se ridica si incep sa se

plimbe. Nu va mai spun cat de incantati sunt chelnerii care nu isi gasesc clientii

acolo unde i-au vazut ultima oara!

Din pacate, cu toate ca privelistea e frumoasa, nu ai cum sa nu observi

discrepantele de textura si material din constructia Casei Poporului, asa ca iti

sugeram sa ramai inauntru, unde e muzica buna, poti sa citesti una dintre cartile

de arta contemporana care ti se pun la dispozitie si sa te bucuri de liniste.

Daca te-ai decis ca vrei sa iti ineci necazurile si supararea in alcool, terasa

MNAC nu e destinatia potrivita, deoarece aici gasesti doar cateva sortimente de

bautura, cele mai multe dintre ele fiind non-alcoolice. La capitolul mancare,

lucrurile s-au mai ameliorat. Fata de anul trecut, cand tot ce puteai sa comanzi

erau covrigeii, napolitanele si alunele care oricum se impuneau pentru bautorii de

bere, acum aveti sansa sa va delectati si cu 3 tipuri de salate (ton, branza si pui).

In general, cei care ajung la aceasta terasa au trecut in prealabil prin MNAC si au

admirat cateva expozitii, timp in care li s-a facut foame/sete. Nu e un loc in care

sa faci nunti sau botezuri si nici pentru zile de nastere nu il recomandam. La

urma urmei, oamenii care vin aici vor sa fie linistiti. Daca va intereseaza sa

vizitati aceasta terasa, o gasiti la etajul 4 al MNAC din Casa Poporului, intrarea

din Calea 13 Septembrie, aripa E4. Pentru cei care vin cu masina, o veste

proasta: desi e loc berechet pentru ea in apropiere, nu veti avea voie sa o parcati

decat la cateva stradute departare. In rest, voie buna si curiozitate cat cuprinde!

Dizainar, magazin-concept de design romanesc

Daca te-ai saturat de aceleasi produse decorative pe care parca fiecare femeie

le-a mostenit in subconstient de la generatii si generatii de babe, nu e cazul sa te

panichezi: casa ta va fi mult mai energica dupa o scurta vizita la Dizainar ,

probabil cel mai nonconformist si jucaus magazin de design romanesc. Fie ca

esti oltean si vrei un praz stilizat care sa iti aduca aminte de acasa, fie esti in

cautarea propriului izvor de creativitate, la Dizainar toata lumea este binevenita,

cu conditia sa isi anunte in prealabil prezenta printr-un telefon amical. Nu va

ganditi ca veti da peste plictisitoarele stergare, care oricum populeaza toate

targurile de sarbatori, deoarecere Dizainar nu promoveaza decat produsele de

serie mica si pe cele unicat, scopul fiind acela de a folosi folclorul ca punct de

plecare, si nu de a copia fidel obiecte traditionale.

Ce cumparam de la Dizainar? De toate pentru toata lumea: scaune si mese din

pluta, impletituri din papura, ceasuri in forma de cap de iepure (din lemn),

animale de plus handmade, veioze si lampi care au gen si personalitate (lampa

"She", pentru femei, de exemplu), autocolante, grafica, fotografii, rame

ingenioase, perne decorative de toate formele si marimile. Artistii care

aprovizioneaza magazinul sunt: Radu Stanimir, Silvia Cornea, Alexe Popescu,

Florin Poptean si multi altii. Cand cumparam de la Dizainar? Cand vrem sa

facem un cadou, cand casa are nevoie de un suflu nou, cand am vrea un ceas

neobisnuit pentru perete si cu oricare alta ocazie.

Adresa este: Str. Putul cu plopi nr. 17 Telefon: 021 311 3384, iar in zona

Cismigiu puteti ajunge cu metroul (Statia Izvor), sau cu autobuzul (336, 601, 69,

185 etc). Asigurati-va ca sunati inainte de a merge, ca sa fiti siguri ca e cineva

"acasa" si lasati-va imaginatia sa zburde cat de mult vrea ea!

Otetarul din Dionisie Lupu, copacul care a inghitit un gard

Pe Dionisie Lupu, la nr 52, locuieste un supravietuitor. Nu a fost in razboaie, nu

are pensie de veteran si nici nu se plimba pe la conferinte fandosite ca sa spuna

cat de importanta este viata lui, dar, in universul cotidian, nici nu ai nevoie de o

dovada mai mare de ambitie si perseverenta. Da, va vorbesc despre un copac

care a inghitit gardul metalic si nu pare ca ar vrea sa se dea batut pana nu

ajunge in mijlocul strazii. Copac fiind, nu ai prea multe posibilitati atunci cand

cineva iti tranteste un gard solid fix la cativa centimetri de scoarta ta, nu? Poti sa

te dai putin inapoi, ca sa nu te simti in plus, sau poti sa te usuci incet de ciuda.

Sa inghiti zabrelele din metal e un act de curaj.

Pentru cine trece printr-o perioada mai grea si are nevoie de sprijin, nu

recomandam plansul incontrolabil la telefon la ore tarzii. Imbracati-va bine, luati

un taxi sau ce alt mijloc de transport va este voua mai comod si mergeti pe

strada Dionisie Lupu, la nr 52, unde va asteapta un otetar falnic! Nu e nevoie sa

veniti cu ode sau jertfe, e suficient sa apreciati metafora: daca un biet copac

reuseste sa supravietuiasca avand niste zabrele de metal in "burta", la fel si voi

puteti sa va dizolvati singuri fricile si temerile. Si capul sus, da?

Castelul Tepes

Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a

descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat

construit din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul

parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si V.

Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui

Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii

Generale Romane.

Castelul despre care va vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un

rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai

mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari,

judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe strada

Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.

Din pacate, accesul inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din

motive de siguranta (nu a mai fost reparat din 1990): de Ziua Eroilor (Inaltarea

Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una

memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o

superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul

si Mormantul Soldatului Necunoscut.

Manastirea Chiajna

Avem si doritori de mister in public? Daca da, manastirea Chiajna este locul in

care ar trebui sa mearga. Ce poate fi mai misterios decat o biserica aflata intre

doua cimitire, care nu a fost niciodata sfintita si in preajma careia putini localnici

se aventureaza? Mai adaugam faptul ca aici nu a slujit niciun preot niciodata si

ca existenta ei de lacas de cult este aproape inexistenta, din cauza ca ciuma a

transformat-o intr-un loc blestemat.

Pe peretii acestei cladiri parasite sunt tot felul de mesaje ciudate, precum

"Lumea copiilor". De asemenea, o pereche de indragostiti si-a inscriptionat

numele pe zidul cladirii, lucru cel putin straniu. Exista foarte multe filmulete online

despre disparitia a doi studenti in preajma acestui loc si chiar cateva anchete de

crima, iar localnicii jura cu mana pe inima ca au vazut fantome aici si ca nu e

bine sa vizitezi zona daca esti slab de inger.

Cu toate acestea, constructia este o bijuterie arhitecturala si chiar mi-as dori sa

treceti peste povestile de tot soiul si sa fiti interesati de acest aspect, in primul

rand. Alegerea e a voastra! Doritorii trebuie sa stie ca aici se poate ajunge doar

cu un mijloc de transport personal sau cu taxiul, intrucat manastirea se afla intr-o

parte destul de necirculata a cartierului Giulesti-Sarbi. Cine merge acolo si face

cateva poze frumoase, sa nu le tina pentru el si sa le impartaseasca si cu voi!

Biserica Stavropoleos

Nu credem ca mai e cineva in Bucuresti care sa nu fi auzit de Biserica

Stavropoleos, insa cati dintre voi ati si vizitat-o? Ea a fost construita in 1724 de

un calugar grec pripasit pe meleagurile noastre, pe nume Ioanichie si este,

probabil, cel mai graitor exemplu de arhitectura brancoveneasca. Din pacate,

cutremurele din 1802 si si 1838 au produs adevarate daune, ceea ce inseamna

ca o mare parte din ea a trebuit refacuta. Lucrarea de mare anvergura i-a revenit

reputatului Ion Mincu, insa nu a putut fi dusa la bun sfarsit, intrucat arhitectul a

decedat in 1912.

Cel care a finisat totul a fost un elev de-al lui Ion Mincu, pe nume Alexandru

Zagoritz. Daca tot mergeti sa vizitati biserica Stavropoleos, nu uitati sa treceti si

pe la colectia de obiecte de cult, consultati biblioteca si faceti cat de multe

fotografii puteti. Adresa este: strada Stavropoleos, nr 4, Bucuresti (Centrul Vechi,

in spatele Muzeului National de Istorie). Puteti ajunge aici cu metroul, statiile

Piata Unirii si Universitate sau cu autobuzul (601, 185, 336, 69, 85 etc).

 

Scoala Centrala

Pe 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbey porunceste infiintarea

"Pensionatului Domnesc de Fete", cunoscut azi drept Scoala Centrala din

Bucuresti. Scopul acestei institutii era acela de a le aduca pe fetele de vita

nobila, insa nu acesta este motivul pentru care scoala a capatat notorietate.

Spre sfarsitul secolului, arhitectul Ion Mincu a fost insarcinat cu proiectarea unui

nou sediu (aflat acum in plin proces de restaurare). Asa cum scrie si la intrare,

lucrarile au inceput in 1890, iar rezultatul s-a dovedit a fi unul spectaculos. Va

semnalez braul din ceramica ce impodobeste fatada si porticul interior, o

adevarata dovada de virtuozitate arhitecturala. De asemenea, cladirea este in

forma de patrulater, in centru existand o gradina spre care dau o multime de

ferestre mari, luminoase, proiectate in stilul neo-romanesc.

Pe fatada sunt zugravite portretele unor mari personalitati istorice, cum ar fi Clara

Doamna, Elena Rares, Doamna Chiajna, Carmen Sylva si Elena Cuza, adica o

adevarata panoplie de exemple pentru viitoarele eleve ale scolii. Printre cele care

au invatat aici se numara scriitoarele Zoe-Dumitrescu Busulenga, Lucia

Demetrius si chiar actritele Ana Cartianu, Oana Pellea ori Smaranda Gheorghiu,

celebra militanta feminista. Daca vreti sa vizitati scoala, adresa este str. Icoanei,

nr 3-5, sector 2, Bucuresti. Puteti ajunge aici cu troleibuzul (79, 86), tramvaiul 5,

autobuzul (133, 136, 226, 385) sau cu metroul (statia Piata Romana).

 

Trenul Regal

Daca ai trecut de cateva ori pe langa padurea dintre Mogosoaia si Buftea si ai

intalnit semnul "Trecerea interzisa", intrebandu-te ce se gaseste dincolo de el,

noi iti oferim raspunsul. Daca obtii aprobare de trecere, ajungi intr-o zona

detinuta de CFR unde zace Trenul Regal, o bijuterie a cailor ferate, care

functioneaza perfect si poate fi inchiriata pentru suma de 15 000 euro/ zi. Cam

mult pentru buzunarul nostru, dar sa arunci o privire nu costa nimic.

Trenul despre care va vorbim a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand si

finalizat in 1928, insa in acelasi hangar se mai afla alte doua trenuri care i-au

apartinut lui Ceausescu. Cu primul, au calatorit personalitati precum Carol al II-

lea, Regele Mihai, dar si fosti conducatori precum Nicolae Ceausescu sau

Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1984, Ceausescu a decis ca vrea sa aiba propriile

trenuri, asa ca a comandat doua: au motoare Rolls Royce, ating peste 160 km/h,

iar doua dintre cele 17 vagoane sunt blindate. Ce putem sa gasim in aceste

trenuri? De toate, de la sali de sedinta, restaurante, dormitoare si pana la

sufragerii, zone de relaxare si vagonul secret, la care nu are nimeni acces.

Ar mai fi de mentionat ca aceste doua trenuri comuniste au cate un aruncator de

grenade cam in fiecare coltisor. Totul este tapetat, mobilierul e lucrat manual, din

lemn alb, cuverturile sunt din matase fina, iar peste tot sunt sertare secrete in

care se spune ca erau tinute arme. De asemenea, o sa dati de foarte multe

pasaje si usi secrete si asa mai departe.

Cu toate acestea, nu toata lumea poate sa viziteze, asa ca informeaza-te din

timp cum ai putea sa obtii aprobare. De asemenea, va trebui sa mergi cu masina

ta sau sa rogi un prieten, pentru ca nu prea ai mijloace de transport care sa te

duca la destinatie. In cazul in care mergi acolo si faci cateva poze senzationale,

trimite-ni-le si noua!

Surse:infoinsider.ro; bucurestiacum.wordpress.ro; visuell.ro; b365.ro; cefacinweekend.blogspot.com; spottedbylocals.com;

fotostefan.ro, popupdinner.blogspot.com;koolhunt.ro; locuriuitate.com; locuribantuite.ro; Stirile ProTv; hoinari.ro; historia.ro,

Romania Libera, www.colturidebucuresti.net