-dd universit transilvania din braşovold.unitbv.ro/portals/31/sustineri de...
TRANSCRIPT
1
Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945
Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Universitatea Transilvania din Braşov
Şcoala Doctorală Interdisciplinară
Departament: M.T.S.A.I.
Ec. Timotei VIERASU
Titlul tezei (lb. romana): Tehnici de
manipulare a electoratului prin cercetări de
marketing
Titlul tezei (lb. engleza): Techniques for
manipulation of the electorate through
marketing research
Conducător ştiinţific
Prof. dr. ec. Gabriel BRĂTUCU
BRAŞOV, 2013
2
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
D-lui (D-nei) ..............................................................................................................
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 5919 din 11.07.2013
PREŞEDINTE: Conf.dr.ec. Ioana-Bianca CHIŢU
PRODECAN – Facultatea de Ştiinţe Economice şi
Administrarea Afacerilor, Universitatea „Transilvania” din
Braşov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof.dr.ec. Gabriel BRĂTUCU
Universitatea „Transilvania” din Braşov
REFERENŢI: Prof.dr.ec. Răzvan ZAHARIA
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Prof.dr.ec. Carmen BĂLAN
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Prof.dr.ec. Gheorghe EPURAN
Universitatea „Transilvania” din Braşov
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 26.09.2013 ora 13.00,
sala U II 3.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să
le transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected]
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de
doctorat.
Vă mulţumim.
3
CUPRINS
Pag.Teză Pag.
Rezumat
Introducere....................................................................................................................
CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND MARKETINGUL
POLITIC.......................................................................................................................
1.1 Stadiul actual al cunoaşterii în domeniul marketingului politic .............................
1.2 Particularităţi ale marketingului politic...................................................................
1.3. Interferenţe între marketingul politic şi alte ştiinţe sociale....................................
1.4. Mixul de marketing politic....................................................................................
1.4.1. Produsul în marketingul politic..........................................................................
1.4.2. Preţul în marketingul politic...............................................................................
1.4.3. Promovarea în marketingul politic.....................................................................
1.5. Marketingul politic şi campaniile electorale.........................................................
1.5.1 Campaniile electorale..........................................................................................
1.5.2. Strategia campaniei electorale...........................................................................
CAPITOLUL 2. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ÎN
MARKETINGUL POLITIC..........................................................................................
2.1. Tipologia consumatorilor în marketingul politic...................................................
2.1.1 Tipuri de consumatori în funcţie de vârstă..........................................................
2.1.2 Tipuri de consumatori în funcţie de sex...............................................................
2.1.3 Tipuri de consumatori funcţie de temperament...................................................
2.1.4 Tipuri de consumatori funcţie de caracter...........................................................
2.1.5 Tipuri de comportament al consumatorilor..........................................................
2.2. Factorii care determină comportamentul consumatorului de marketing politic....
2.2.1. Factorii psihologici............................................................................................
2.2.2. Factorii sociali....................................................................................................
2.2.3. Factorii personali................................................................................................
2.2.4. Factorii culturali................................................................................................
2.2.5. Factorii economici..............................................................................................
2.2.6. Factorii demografici...........................................................................................
2.3. Studiu de caz: “Valori şi opţiuni ideologice - cum votează alegătorul român.”....
2.3.1 Poziţionarea ideologică......................................................................................
2.3.2 Evoluţia votului parlamentar 2009-2011.............................................................
2.3.3 Etapele vieţii reflectate în participarea la vot în România..................................
2.3.4 Profilul alegătorilor în funcţie de opţiunea politică............................................
CAPITOLUL 3 CERCETARE CANTITATIVĂ CU TEMA ”ATITUDINI, OPINII
ŞI INTENŢII ALE POPULAŢIEI ADULTE DIN MUNICIPIUL BRAŞOV CU
PRIVIRE LA PIAŢA ELECTORALĂ DIN ROMÂNIA” .........................................
3.1 Considerații metodologice privind cercetarea cantitativă.......................................
3.1.1 Formularea ipotezelor generale şi a ipotezelor statistice..................................
3.1.2 Obiectivele cercetării cantitative.........................................................................
3.1.3 Forma finală a chestionarului..............................................................................
3.1.4 Consideraţii privind elaborarea chestionarului.................................................
3.2 Consideraţii privind eşantionul..............................................................................
3.2.1 Populaţia cercetată...............................................................................................
3.2.2 Determinarea mărimii eşantionului.....................................................................
3.2.3 Alegerea metodei de eşantionare........................................................................
3.2.4 Asigurarea reprezentativităţii eşantionului; validarea eşantionului...................
3.2.5 Măsuri preconizate pentru reducerea erorii aleatoare şi a erorilor sistematice.
3.3 Sinteza rezultatelor cercetării cantitative...............................................................
3.3.1 Statistica întrebărilor relevante ale cercetării....................................................
3.3.2 Testarea ipotezelor cercetării...............................................................................
6
12
12
26
33
39
40
42
44
47
51
60
77
94
95
95
96
96
97
99
102
111
114
115
116
116
117
117
131
132
137
142
143
144
146
147
147
148
148
149
149
150
152
153
153
176
7
12
12
18
22
25
26
27
27
29
30
31
33
36
36
38
38
41
43
46
46
46
4
3.3.3 Testul 2 ..............................................................................................................
3.3.4 Tabele de contingenţă...........................................................................................
3.3.5 Testul Kolmogorov-Smirnov................................................................................
3.3.6 Analiza varianţei ANOVA..................................................................................
3.4 Concluziile cercetării cantitative............................................................................
3.5 Limitele cercetării cantitative...............................................................................
CAPITOLUL 4. CERCETARE CALITATIVĂ CU TEMA ” OPINII ALE
SPECIALIŞTILOR IMPLICAŢI ÎN ORGANIZAREA CAMPANIILOR
ELECTORALE, PRIVIND TEHNICILE DE MANIPULARE UTILIZATE ÎN
MARKETINGUL POLITIC DIN ROMÂNIA”........................................................
4.1 Considerații metodologice privind cercetarea calitativă..........................................
4.2 Analiza și interpretarea datelor obținute .................................................................
4.2.1 Analiza pe verticală..............................................................................................
4.2.2. Analiza pe orizontală...........................................................................................
4.3 Limitele cercetării calitative....................................................................................
CAPITOLUL 5. ETICĂ ŞI MANIPULARE ÎN MARKETINGUL POLITIC.......
5.1 Norme de etică în marketingul politic.....................................................................
5.2 Persuasiune, dezinformare şi manipulare în marketingul politic.............................
5.3 Tehnici de manipulare utilizate în marketingul politic............................................
5.3.1 Dezinformarea în marketingul politic..................................................................
5.3.2. Argumentaţii şi strategii de comunicare manipulative........................................
5.3.3. Modurile de manipulare specifice televiziunii....................................................
5.4 Manipularea electorilor cu ajutorul sondajelor de opinie........................................
5.5 Experiment de marketing cu tema “Tehnici de manipulare a sondajelor de
opinie”..........................................................................................................................
CAPITOLUL 6. MODALITĂŢI DE PREVENIRE ŞI CONTRACARARE A
MANIPULĂRII ÎN MARKETINGUL POLITIC......................................................
6.1. Propuneri privind prevenirea şi contracararea manipulării în marketingul politic
6.2. Program de marketing în vederea educării şi informării electorilor din România.
Necesitatea și oportunitatea tezei de doctorat...............................................................
Noutatea științifică a tezei de doctorat..........................................................................
Concluzii generale.........................................................................................................
Direcții viitoare de cercetare.........................................................................................
Lista figurilor şi a tabelelor............................................................................................
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................
Anexa nr.1 Chestionarul utilizat în cercetarea cantitativă.............................................
Anexa nr.2 Legăturile dintre întrebări (schema logică)................................................
Rezumat........................................................................................................................
Abstract.........................................................................................................................
Curriculum Vitae (Romană)..........................................................................................
Curriculum Vitae (English)...........................................................................................
178
179
180
181
182
185
186
186
190
190
198
201
202
206
208
217
219
220
234
234
247
256
256
262
267
268
270
278
279
282
288
298
48
51
52
54
55
55
59
61
62
62
64
68
69
71
75
76
80
80
81
82
5
TABLE OF CONTENT
Thesis Abstract
Introducere....................................................................................................................
CAPITOLUL 1. Conceptual delimitations regarding political marketing ................
1.1 Current state of knowledge in the field of political marketing .............................
1.2 Characteristics of political marketing...................................................................
1.3. Interference between political marketing and other social sciences .....................
1.4. Political Marketing Mix....................................................................................
1.4.1. The product in political marketing......................................................................
1.4.2. Prices in political marketing...............................................................................
1.4.3. Promoting political marketing..........................................................................
1.5. Political marketing and election campaigns.........................................................
1.5.1 Electoral campaigns..........................................................................................
1.5.2. Electoral campaign strategy...........................................................................
CAPITOLUL 2. Consumer behavior in political marketing .....................................
2.1. Consumer typology in political marketing.........................................................
2.1.1 Consumption patterns by age.............................................................................
2.1.2 Consumption patterns by sex.............................................................................
2.1.3 Types of consumers according to temperament ........................................... .......
2.1.4 Types of consumers by nature ......................................... ...................................
2.1.5 Types of consumer behavior................................................................................
2.2. Factors driving consumer behavior in political marketing....................................
2.2.1. Psychological factors ............................................ ............................................
2.2.2. Social Factors ............................................... .................................................. ..
2.2.3. Personal factors ................................................ ................................................
2.2.4. Cultural factors ................................................ ................................................
2.2.5. Economic factors ................................................ ..............................................
2.2.6. Demographic factors ...................................... .................................................
2.3. Case Study: "Ideological Values and options - as Romanian voter."..................
2.3.1 Positioning ideological ............................................. .........................................
2.3.2 Evolution of the parliamentary vote 2009-2011................................................
2.3.3 Stages of life reflected in voter turnout in Romania ...........................................
2.3.4 Profile of voters by political option ........................................ ...........................
CAPITOLUL 3 Quantitative research on "Attitudes, opinions and intentions of the
adult population from Brasov regarding the electoral market in Romania"...............
3.1 Methodological considerations on quantitative research.......................................
3.1.1 General formulation of hypotheses and statistical hypotheses ............................
3.1.2 Quantitative research objectives .......................................... .............................
3.1.3 The final form of the questionnaire ................................ ...................................
3.1.4 Considerations on the design of the questionnaire ...................................... ......
3.2 Considerations abou sample................................................. ................................
3.2.1 The population studied .................................... ..................................................
3.2.2 Determining the sample size .................................................... .........................
3.2.3 Choice of sampling method ........................................... ..................................
3.2.4 Ensuring the representativeness of the sample, validation sample ...................
3.2.5 Measures intended to reduce random error and bias..........................................
3.3 Summary of results of quantitative research ...................................... ..................
3.3.1 Statistics relevant research questions .......................................... ......................
3.3.2 Hypothesis testing research ............................................ ....................................
3.3.3 Chi square test......................................................................................................
3.3.4 Contingency Tables ................................. ...........................................................
3.3.5 Testul Kolmogorov-Smirnov................................................................................
6
12
12
26
33
39
40
42
44
47
51
60
77
94
95
95
96
96
97
99
102
111
114
115
116
116
117
117
131
132
137
142
143
144
146
147
147
148
148
149
149
150
152
153
153
176
178
179
180
7
12
12
18
22
25
26
27
27
29
30
31
33
36
36
38
38
41
43
46
46
46
6
3.3.6 Analysis of variance ANOVA ....................................... ......................................
3.4 Conclusions of the quantitative research...............................................................
3.5 The limitation of quantitative research ........... .......................................................
CAPITOLUL 4. Qualitative research on "Opinions of specialists involved in
organizing the electoral campaign abou the techniques used in political marketing
4.1 Methodological considerations on qualitative research ........................................
4.2 Analysis and interpretation of data obtained ................................... .....................
4.2.1 Vertical Analysis ............................................ ..................................................
4.2.2. Horizontal Analysis ............................................... ............................................
4.3 The limits of qualitative research ................................... ......................................
CAPITOLUL 5. Ethics and manipulation in political marketing...............................
5.1 Rules of ethics in political marketing ........................................ ..........................
5.2 Persuasion, disinformation and manipulation in political marketing .....................
5.3 Techniques used in handling political marketing ............................................... ..
5.3.1 Misinformation political marketing ........................................... .......................
5.3.2. Manipulative argumentation and communication strategies .............................
5.3.3. Specific manipulation for television .......................................................... .......
5.4 The electoral manipulation using surveys .............................................................
5.5 Marketing Experiment on "Manipulation of surveys techniques "........................
CAPITOLUL 6. Ways to prevent and combat manipulation in political
marketing...................................................................................................................
6.1. Proposals for prevention and countering manipulation in political marketing......
6.2. Marketing program to educate and inform voters of Romania...............................
Necessity and appropriateness of the thesis ............................................ ..................
Scientific novelty of the thesis ............................................ ........................................
Conclusions............................................ .....................................................................
Future research directions .............................................. ...........................................
List of Figures and Tables ........................................... ...............................................
REFERENCES........................................... ...............................................................
Appendix 1 Questionnaire used in quantitative research ....................................... ....
Annex 2 links between questions (or flow) ....................................... ..........................
Romanian Abstract .....................................................................................................
English Abstract ............................................................................................................
Curriculum Vitae (Romanian).......................................................................................
Curriculum Vitae (English)...........................................................................................
181
182
185
186
186
190
190
198
201
202
206
208
217
219
220
234
234
247
256
256
262
267
268
270
278
279
282
288
298
48
51
52
54
55
55
59
61
62
62
64
68
69
71
75
76
80
80
81
82
7
Introducere
„Toată arta politicii este aceea de a face să se creadă.”
Niccolò Machiavelli (Principele, 1513)
Te trezeşti dimineaţa. Dai drumul la televizor, la radio, deschizi calculatorul sau citeşti
ziarul de dimineaţă şi peste tot primul lucru pe care îl auzi sau vezi este politica. Pleci la şcoală,
facultate sau serviciu şi din toate părţile te invadează mesaje şi îndemnuri politice. Seara când te
întorci acasă se întâmplă acelaşi lucru. Subiecte politice, scandaluri, declaraţii belicoase, anchete,
analize, comentarii etc. le auzi tot timpul zilei de când te trezeşti şi până ce adormi. Toată lumea
îşi dă cu părerea şi toţi au ceva de spus când e vorba de politică indiferent în ce tabără s-ar afla.
Când aude cuvântul politică sau ceva ce este legat de politică fiecare om are una din două reacţii:
fie este profund scârbit şi se enervează fie dintr-o dată devine foarte amabil şi comunicativ.
Amândoi au însă un lucru în comun: vor începe imediat să vorbească despre politică. Fiecare are
o părere despre acest subiect fie că e una critică fie că e e una constructivă. Politica este un
subiect pe care fie îl iubeşti fie îl urăşti, însă un lucru este clar: nu ai cum să-l eviţi.
Toate acestea sunt realităţi pe care le trăim zi de zi dar mai ales în timpul campaniilor
electorale când efectiv nu ne mai putem ascunde pe niciunde din calea acestor mesaje electorale
şi ajungem să fim sufocaţi de ele. Acestă temă a fost aleasă pentru a analiza în detaliu cât din
toată această “retorică” este adevăr şi cât este doar strategie politică. O campanie electorală
trebuie atent studiată, astfel că lucrarea de faţă reprezintă o încercare de a surprinde cât mai pe
larg partea teoretică de desfăşurare a unei campanii electorale dar se axează pe partea de
cercetare a pieţei şi cea de comunicare de marketing.
Deşi principiile marketingului politic au aparut în secolul XX, ideile pe care acesta se
bazează sunt mult mai vechi şi au aparut încă din Grecia antică odată cu “Republica” lui Platon.
Trecând apoi prin mâinile lui Cicero, Toma de Aquino, Niccolo Machiavelli şi alţii până în zilele
noastre aceste idei s-au rafinat şi pus în practică tot mai des.
Odată cu răspândirea democraţiilor în toată lumea s-a răspândit şi marketingul politic.
Adevăratul boom a venit odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masa precum presa
scrisă, radioul, televiziunea şi internetul.
Această lucrare este structurată în trei părţi fiecare compusă din câte două capitole.
Astfel, primele două capitole au un caracter aproape exclusiv teoretic, capitolele trei şi patru
prezintă analize în rândul consumatorilor de marketing politic, precum şi a specialiştilor din
domeniu, iar ultimele două capitole au un caracter exclusiv aplicativ.
În primul capitol „Delimitări conceptuale privind marketingul politic” s-a încercat
analizarea din punct de vedere teoretic a câtorva aspecte referitoare la apariţia şi evoluţia
marketingului politic, interferenţele dintre marketingul politic şi alte ştiinţe sociale, mixul de
8
marketing politic, marketingul social şi construirea unei campanii electorale de succes.
Marketingul politic a apărut în secolul trecut şi, conform şcolii americane, îşi are punctul
de plecare în anul 1936, în timpul campaniei lui Franklin Delano Roosevelt. Atunci s-a organizat
prima campanie electorală modernă, bazată pe un plan de obiective şi pe o nouă relaţie cu presa.
Tot în America au luat fiinţă sondajele, în 1933, datorită lui George Horace Gallup.
Ph. Kotler definea, în anul 1976, marketingul social ca fiind elaborarea, punerea în
aplicare şi controlul programelor, urmărind creşterea adeziunii la o idee, la o cauză sau la un
comportament social, în cadrul unuia sau mai multor grupuri vizate.
Termenul de „marketing social” sau mai cuprinzător „marketing social-politic”,
desemnează o sferă largă şi eterogenă, dar aplicaţiile concrete în anumite compartimente ale
acestei sfere au primit denumiri adecvate, prin asocierea cuvântului „marketing” cu denumirea
domeniului sau problemelor abordate.
Primele lucrări de specialitate şi-au făcut ulterior apariţia, notorii fiind cele ale
specialistului francez Denis Lindon. Astfel, în 1976 a apărut la Editura Dalloz Gestion „Le
marketing social-politique”, iar în 1986, „Le marketing politique”. Dintre autorii români ce şi-au
adus contribuţia la creşterea domeniului marketingului politic pot fi amintiţi: Brătucu, G. -
Marketing politic (1995) şi Marketing electoral (1998); Zaharia R.- Marketing social-politic
(2007); Coman, C.- Comportamentul de vot. Sondajele de opinie şi gestiunea campanilor
electorale (2004); Datculescu, P. - Renaşterea unei democraţii (1994); Vâlsan, C. - Politologie
(1992); Ficeac, B. - Tehnici de manipulare (1997); Pripp C. - Marketingul politic (2002); Tudor
S.- Politica 2.0.08. Politica marketingului politic (2008) şi Teodorescu B. - Cea mai bună dintre
lumile posibile. Marketingul politic în România – 1990-2005 (2005) şi Marketing politic şi
electoral (2001).
În capitolul doi “Comportamentul consumatorului în marketingul politic” s-a încercat
analizarea atât teoretic cât şi practic a modului de comportare al electoratului din România.
Pentru aceasta s-a analizat tipologia consumatorilor de marketing politic în funcţie de vârstă, sex,
temperament şi caracter. După aceea s-au analizat factorii care determină comportamentul
consumatorului de marketing politic precum factorii psihologici, sociali, personali, culturali,
economici şi factorii demografici. În continuare a fost analizat un studiu de caz care prezintă
modul în care votează alegătorul român, cum se poziţioneză electorii români din punct de vedere
ideologic şi cum au evoluat opţiunile electorilor români în privinţa votului parlamentar înainte de
alegerile din decembrie 2012. De asemenea acest studiu de caz prezintă modul în care sunt
reflectate etapele vieţii în participarea la vot în România şi care este profilul alegătorilor în
funcţie de opţiunea politică.
În capitolul trei s-a realizat o cercetare cantitativă cu tema ”Atitudini, opinii şi intenţii
ale populaţiei adulte din Municipiul Braşov cu privire la piaţa electorală din România”. La ora
9
actuală şi în România piaţa electorală este studiată permanent atât cu metode cantitative cât şi
calitative. Din rândul metodelor cantitative preponderent este utilizat sondajul de opinie şi acesta
a fost folosit şi pentru această cercetare. Acest sondaj de opinie s-a desfăşurat în perioada 1
februarie - 28 februarie 2013 pe un eşantion de 384 de persoane, reprezentativ la nivel local, cu
o eroare maximă admisă de 5% şi cu garantarea rezultatelor în proporţie de 95%. Cercetarea a
fost realizată printr-o anchetă de tip sondaj pe baza interviului față în față, care are la bază un
chestionar de 56 de întrebări.
Majoritatea respondenţilor acestui studiu consideră că legislaţia electorală nu a fost
respectată în timpul campaniilor electorale din România iar 71,4% dintre respondenţi consideră
că alegerile din România sunt fraudate, cele mai utilizate metode fiind: “distribuirea de ajutoare
prin intermediul primăriilor”, “schimbarea rezultatului votului în secţiile de votare” şi „turismul
electoral”.
Marea majoritate a braşovenilor respondenţi (93,8%) sunt convinşi că politicienii români
încercă să manipuleze electoratul iar principalele metode prin care se încearcă manipularea
electoratului sunt în opinia braşovenilor următoarele:
Prin publicarea unor sondaje de opinie false – 24,9%
Prin scandaluri şi acuzaţii false la adresa adversarilor - 24,6%
Prin mărirea pensiilor şi salariilor înainte de alegeri - 18,2%
Prin manipularea mass-media (TV, radio şi presă scrisă) - 17,1%
Când trebuie să ia o decizie de a vota cu un anumit candidat politic braşovenii nu acordă
o prea mare importanţă sondajelor de opinie. Doar pentru 3,6% dintre respondenţi rezultatele
sondajelor de opinie contează atunci cand trebuie să ia o decizie de vot.
În capitolul patru s-a realizat o cercetare calitativă cu tema ” Opinii ale specialiştilor
implicaţi în organizarea campaniilor electorale, privind tehnicile de manipulare utilizate în
marketingul politic din România”. Participanţii la această cercetare sunt specialişti în marketing
politic şi au o mare experienţă în gestionarea campaniilor electorale.
Majoritatea respondenţilor au indicat internetul ca fiind principala sursă de informare pe
teme politice. Internetul este considerat ca fiind şi cea mai de încredere sursă de informare. Site-
urile cele mai accesate de respondent sunt cele de ştiri online, forumuri, bloguri şi social media
(Facebook şi Twitter).
Toţi respondenţii sunt de părere că partidele sau candidaţii politici încearcă să
manipuleze electoratul folosind diverse metode precum: scandaluri şi acuzaţii false la adresa
adversarilor, dezinformarea electoratului cu ajutorul mass-media, manipularea mass-media (TV,
radio şi presă scrisă) şi publicarea unor sondaje de opinie false.
În general respondenţii nu acordă o prea mare importanţă sondajelor de opinie şi
consideră că oamenii obişnuiţi nu sunt influenţaţi de rezultatele sondajelor de opinie publicate în
10
mass-media şi nu le dau prea mare importanţă în luarea deciziei de vot. În opinia respondenţilor
prin publicarea sondajelor de opinie în mass-media se urmăreşte manipularea electoratului.
În opinia lor soluţia pentru restabilirea încrederii în sondajele de opinie o reprezintă
crearea unei asociaţii profesionale a companiilor de cercetare a pieţei care să introducă un cod de
etică, să le supravegheze şi să le apere interesele. De asemenea se doreşte o mai mare
transparenţă din partea firmelor de sondare a opiniei publice şi o uniformizare a informaţiilor şi a
modului cum sunt prezentate informaţiile în mass-media.
În capitolul cinci numit “Etică şi manipulare în marketingul politic” au fost analizate
standardele de etică în marketingul politic şi cum sunt acestea respectate, s-a analizat ce este
manipularea în marketingul politic şi care sunt tehnicile de manipulare precum şi ce este
manipularea prin sondaje. În acest capitol au fost analizate 45 de tehnici de manipulare a
electorilor folosite de către politicienii din România.
Etica marketingului reuneşte problematica normelor ce se cer îndeplinite şi a valorilor ce
se cer realizate în cadrul prestaţiilor tuturor partenerilor de pe piaţă, pentru ca acestea să se
desfăşoare într-un cadru moral. Expresia etica politică se referă, în sens larg, la exprimarea unor
judecăţi morale asupra acţiunilor politice.
În perioada campaniei electorale, candidaţii, partidele şi formaţiunile politice, cetăţenii,
inclusiv toate organizaţiile sociale, au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nici o
discriminare, prin mitinguri, adunări şi mijloace de informare în masă. Dar pentru ca mijloacele
folosite şi acţiunile desfăşurate în campania electorală să fie legale, ele trebuie să nu contravină
ordinii de drept.
Dar nu toţi “actorii politici” joacă după reguli şi de multe ori apar situaţii de manipulare a
electorilor. Manipularea reprezintă acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup,
colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului,
iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează
intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi decizie. Din punct de vedere politic,
manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi nu prin
mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin inducere în eroare. Manipularea se
manifestă prin: persuasiune, dezinformare sau intoxicare (prin minciună, zvon etc.).
O parte importantă a acestui capitol a fost dedicată analizei diverselor tehnici de
manipulare a electoratului folosite în marketingul politic din România. Una dintre cele mai
importante tehnici de manipulare este cea a publicării sondajelor de opinie falsificate. Pentru a se
analiza mai în detaliu efectele acestei tehnici de manipulare au fost realizate două experimente
de marketing. Cele două experimente au demonstrat faptul că dacă o persoană rău intenţionată
doreşte să manipuleze răspunsurile subiecţiilor unei cercetări de piaţă poate face acest lucru
11
foarte uşor doar prin adaugarea câtorva întrebări în chestionar care să ghideze subiectul spre
răspunsul dorit.
În capitolul şase numit “Modalităţi de prevenire şi contracarare a manipulării în
marketingul politic” au fost propuse câteva modalităţi de prevenire şi contracarare a manipulării
în marketingul politic. Câteva modalităţi prin care se poate preveni şi contracara manipularea în
marketingul politic sunt: o mai bună informare a electorilor prin educaţie şcolară şi avertizare
publică, crearea unui cod deontologic privind comunicarea rezultatelor sondajelor de opinie
astfel încât să fie evitate confuziile, garantarea transparenţei şi combaterea conflictului de
interese în cazul ONG-urilor, sancţionarea legală a manipulării şi apărarea transparenţei în
comunicarea publică.
De asemenea s-a realizat un program de marketing numit „Tehnici de manipulare
politică” ce are în vedere educarea şi informarea electorilor cu privire la tehnicile de manipulare
utilizate în marketingul politic. Acest program se va desfăşura pe o perioada de şapte luni şi are
la bază o platformă online. Pe acest site vor fi postate articole de specialitate scrise de doctorand
şi poate şi de alţi specialişti din domeniu. În acest fel electorii vor beneficia de informare cu
privire la tehnicilor de manipulare şi vor putea fi la curent cu actualităţile din domeniul
marketingului politic.
De asemenea acest site va mai conţine un ghid complet de informare despre partidele
politice existente la ora actuală pe piaţa electorală în România, un ghid complet de informare
despre firmele de sondare a opiniei publice existente la ora actuală în România şi un ghid
complet de informare despre companiile mass-media din România şi afilierea politică a fiecăreia.
Această lucrare nu ar fi fost posibilă fără încrederea, îndrumările și încurajarea
conducătorului tezei, domnul prof. dr. ec. Gabriel Brătucu, care m-a susținut în abordarea unui
subiect atât de incitant. Un sprijin important am primit și din partea d-nei profesoare dr. Ioana
Negru, de la Ashcroft International Business School, Anglia Ruskin University, Cambridge,
Marea Britanie. În egală măsură le mulţumesc tuturor celor care au făcut posibilă desfășurarea
programului POSDRU 76945.
În final doresc să aduc mulţumiri tuturor celor care au fost amabili să îmi răspundă la
chestionare în cadrul celor două cercetări de marketing.
12
CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND MARKETINGUL POLITIC
Stadiul actual al cunoaşterii în ceea ce priveşte marketingul electoral din România, a fost
analizat atât pe plan naţional, cât şi internaţional, raportat la cele mai recente referinţe din
literatura de specialitate economică şi sociologică.
Philip Kotler spune că “serviciul reprezintă orice activitate sau beneficiu pe care o parte o
poate oferi altuia, care este în general intangibil şi al cărui rezultat nu presupune dreptul de
proprietate asupra unui bun material”1.
Ce sunt campaniile electorale? O campanie politică este un efort organizat care
urmăreşte să influenţeze procesul decizional în cadrul unui grup specific. Mai exact o campanie
electorală este o încercare a oamenilor politici şi a consilierilor acestora de a “ghida” intenţiile de
vot ale populaţiei către un anume candidat sau partid politic. O campanie electorală este o formă
instituită democratic, prin care partide şi oameni politici încearcă să ajungă la putere, să câştige
încrederea electoratului, să arate că programele lor sunt mai bune şi, în final, să câştige voturi
mai multe.
1.1 Stadiul actual al cunoaşterii în domeniul marketingului politic
Fiind o ramură relativ nouă, marketingul electoral s-a dezvoltat vertiginos în alte ţări ale
lumii ca SUA, Franţa, Germania, Marea Britanie etc. La noi acest concept şi însăşi această ştiinţă
cunoaşte o dezvoltare lentă. Totuşi în ultimii ani marketingul electoral a căpătat o importanţă
deosebită şi în Romania. Despre importanţa marketingului electoral ne vorbeşte faptul că în
majoritatea ţarilor lumii nu câştigă candidatul sau partidul politic care se bazează pe autoritatea
liderilor sau a voluntarilor partidului politic, ci acele partide politice sau candidaţi care au angajat
consultanţi politici de mare valoare. Totuşi acest aspect nu este în totalitate valabil şi în
România, deoarece România este o ţară atipică atunci când vorbim de procesul de decizie cu
privire la opţiunile de vot.
Astfel, Michel Bongrand, unul dintre pionierii aplicării marketingului politic în Europa,
defineşte marketingul politic pornind de la demersul pe care acesta îl urmează, considerându-l
“un ansamblu de tehnici având ca obiectiv să favorizeze adecvarea unui candidat la electoratul
său potenţial, să îl facă cunoscut de către un număr cât mai mare de alegători, să creeze o
diferenţiere faţă de concurenţi - şi adversari - şi, cu un minimum de mijloace, să optimizeze
numărul de sufragii pe care trebuie să le câştige în timpul campaniei”2.
1 Kotler Ph., Wong V., Saunders J., Armstrong G.: Principles of Marketing. Editura Pretice Hall, Harlow. 2005, p. 23 2 Bongrand, M. - “Le marketing politique”, 2e edition, Presses Universitaires de France, Paris, 1993, p. 15
13
Marketingul electoral, conform definiţiei date de Denis Lindon3, urmăreşte “elaborarea,
punerea în aplicare şi controlul programelor urmărind creşterea adeziunii faţă de un partid
politic, candidat sau program politic în cadrul unuia sau mai multe grupuri vizate”.
Comunicarea politică reprezintă conceptul de punere în practică a unei campanii
electorale. Aici se includ succesiv: metodele de elaborare a unei strategii electorale folosirea
eficientă a mediilor de informare şi problemele organizării unei bune campanii.
În anul 1968, în Statele Unite ale Americii, o dată cu campania electorală prezidenţială a
lui Nixon – bazată pe o sofisticată campanie de publicitate, care a reliefat impactul televiziunii,
ca mediu de promovare, asupra alegătorilor – actorii politici au putut observa adevărata
influenţă a marketingului în organizarea campaniilor electorale, o dată cu implicarea experţilor
de pe Madison Avenue. Din acel an, s-a putut constata o continuă evoluţie a marketingului în
politică.4
Revizuirea, de către Asociaţia Americană de Marketing, a definiţiei marketingului din
anul 1985, a constituit o recunoaştere a existenţei marketingului politic. Elementul de noutate al
acestei definiţii, în sensul amintit, a constat în adăugarea cuvântului „idei” alături de bunuri şi
servicii. În acest fel, problemele de natură socială şi politică s-au integrat în gândirea de
marketing.5
Definirea conceptului de „marketingul politic” a fost realizată de diverşi specialişti ai
domeniului. G. Brătucu6 îl consideră una dintre extensiile marketingului în domeniul
social-politic, desemnând, în particular, elaborarea, punerea în practică şi controlul programelor
urmărind creşterea adeziunii faţă de un partid, candidat sau program politic, în cadrul unuia sau
mai multor grupuri electorale vizate, fiind reprezentat de ansamblul mijloacelor moderne pe care
le utilizează partidele politice în încercarea de a influenţa opiniile şi, în particular, alegătorii.7
S. Tudor8 îl consideră ca o parte a marketingului care este destinată influenţării consumatorilor
cu drept de vot în legătură cu temele politice, candidaţii pentru funcţii publice sau tematici aflate
pe agenda publică. B. Teodorescu9 îl defineşte ca ansamblul de tehnici care au drept obiective:
crearea şi promovarea imaginii unui om sau a unei instituţii politice, în funcţie de publicul de la
care se doreşte obţinerea votului sau a încrederii publice. S. Tamaş10
îl defineşte ca o explorare a
3 Lindon, D., - Marketing politique, Editura Dalloz Gestion, Paris, 2005, p 54 4 Newman I. N.: The Marketing of the President. Political Marketing as Campaign Strategy. Sage Publications, Thousand Oaks. 1994, p. 2. 5 Wring D.: Reconciling Marketing with Political Science: Theories of Political Marketing. In Journal of Marketing Management, 1997, Vol 13, pp. 653 www.lut.ac.uk/departments/ss/staff/staff_pubs/wring_docs/09.doc 6 Brătucu G.: Marketing politic. [în Florescu C., Mâlcomete P., Pop N. Al. – coordonatori -: Marketing. Dicţionar explicativ. Editura Economică, Bucureşti. 2003] p. 427. 7 Brătucu G.: Marketing social. [în Florescu C., Mâlcomete P., Pop N. Al. – coordonatori-: Marketing. Dicţionar
explicativ. Editura Economică, Bucureşti. 2003] p. 435. 8 Tudor S.: Politica 2.0.08. Politica marketingului politic. Editura Tritonic, Bucureşti. 2008, p. 17. 9 Teodorescu B., Guţu D., Enache R.: Cea mai bună dintre lumile posibile. Marketingul politic în România – 1990-2005. Editura Comunicare.ro. Bucureşti. 2005, p. 119. 10 Pripp C.: Marketingul politic. Editura Nemira. Bucureşti. 2002, pp. 12-13.
14
preferinţelor cetăţenilor pentru o anumită orientare politică, partid sau personalitate, precum şi
studierea evoluţiei posibile în timp a acestor preferinţe. J. Lees-Marshment11
consideră că
marketingul politic priveşte organizaţiile politice – cum ar fi partidele politice, parlamentarii şi
departamentele guvernamentale – care adoptă diverse tehnici şi concepte de marketing utilizate
originar în domeniul comercial, pentru a le ajuta să îşi atingă scopurile – cum ar fi câştigarea
alegerilor ori adoptarea unei legi.
Mixul de marketing politic include o serie de elemente. Delimitarea şi caracterizarea
acestor componente ale mixului de marketing politic este realizată de specialiştii americani.
Elementele mixului de marketing politic sunt, în concepţia acestora, produsul politic, preţul
acestui produs, promovarea politică şi rezultatul politic (echivalent al distribuţiei produsului în
marketingul comercial). Produsul politic este definit12
ca un ansamblu complex al multitudinii de
potenţiale beneficii care vor rezulta, în concepţia votanţilor, în condiţiile în care candidatul dorit
va fi ales. Produsul este asimilat de unii autori13
cu un serviciu. Preţul constituie, în viziunea
literaturii de specialitate,14
votul acordat de alegător pentru produsul politic ofertat de actorul
politic, împreună cu plata directă, sub forma subscripţiilor ori donaţiilor, către un actorul politic.
Promovarea în marketingul politic este definită,15
ca un proces de informare a alegătorilor
de actorii politici în legătură cu produsele politice ofertate. Rezultatul este definit, de literatura
de specialitate,16
ca fiind abilitatea actorului politic de a realiza promisiunile electorale, fiind una
dintre cele mai tangibile modalităţi în funcţie de care alegătorii analizează performanţele unui
actor politic. În afara celor 4 „P”, literatura de specialitate americană include încă 3 „P”:
procesul, care reprezintă eficienţa serviciului furnizat, proba fizică, care reprezintă dovada că
serviciul a fost realizat, şi personalul, care include abilităţile persoanelor ce furnizează serviciile
politice.17
Există discuţii, în literatura de specialitate privind includerea personalului în mixul
11 Lees-Marshment J.: Political Marketing. Principles and applications. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2009, pp. 28-31. 12 Wring D.: Reconciling Marketing with Political Science: Theories of Political Marketing. In Journal of Marketing Management, 1997, Vol 13, pp. 653 www.lut.ac.uk/departments/ss/staff/staff_pubs/wring_docs/09.docp. 47. 13
Lloyd J.: Square Peg, Round Hole? Can Marketing – Based Concepts Such as the „Product” and the „Marketing Mix” Have a Useful Role in the Political Arena. in Wymer W. W., Lees-Marshment J.: Current Issues in Political Marketing. The Haworth Press. Inc., New York. 2005, pp. 41-44. 14 Lloyd J.: Square Peg, Round Hole? Can Marketing – Based Concepts Such as the „Product” and the „Marketing Mix” Have a Useful Role in the Political Arena. in Wymer W. W., Lees-Marshment J.: Current Issues in Political Marketing. The Haworth Press. Inc., New York. 2005, pp. 42-44. 15 Lileker D. G., Less-Marshment J.: Introduction: rethinking political party behaviour. in Lileker D. G., Less-Marshment J.: Political marketing a comparative perspective. Manchester University Press, Manchester. 2005, pp. 6-7. 16
Lloyd J.: Square Peg, Round Hole? Can Marketing – Based Concepts Such as the „Product” and the „Marketing Mix” Have a Useful Role in the Political Arena. in Wymer W. W., Lees-Marshment J.: Current Issues in Political Marketing. The Haworth Press. Inc., New York. 2005, pp. 42-44. 17 Lloyd J.: Square Peg, Round Hole? Can Marketing – Based Concepts Such as the „Product” and the „Marketing Mix” Have a Useful Role in the Political Arena. in Wymer W. W., Lees-Marshment J.: Current Issues in Political Marketing. The Haworth Press. Inc., New York. 2005, pp. 39-44.
15
marketingului politic,18
ori includerea acestuia în produsul politic, element al mixului de
marketing politic.19
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte noţiunea de marketing ca un ansamblu
al activităţilor, metodelor şi tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor şi
satisfacerii acestei cereri cu produse şi servicii.20
Etimologic, marketing este participiul prezent al verbului în engleză to market, care
semnifică o continuitate a desfăşurării acţiunilor de piaţă.21
Asociaţia Americană de Marketing, în anul 2004, a definit marketingul ca o funcţie
organizaţională şi o serie de procese destinate creării, comunicării şi livrării de
valoare către
consumatori şi gestionării relaţiei cu aceştia în avantajul societăţii comerciale, în avantajul
acţionarilor acesteia. În anul 2007, Asociaţia Americană de Marketing a stabilit o nouă definiţie
a marketingului. Astfel, marketingul este definit ca fiind o activitate, un set de instrucţiuni,
precum şi procesul de creaţie, comunicare, livrare şi schimb oferit, care constituie valoare pentru
consumatori, clienţi, parteneri şi comunitate în ansamblul ei.22
Marketingul este privit, în
prezent, ca o „activitate” în locul unei „funcţii”. Noua definiţie stabilită de AMA (American
Marketing Association) transformă marketingul într-un furnizor de valoare pe termen lung.
În funcţie de natura activităţii desfăşurate de întreprinderi, organizaţii, instituţii sau
persoane, scopul marketingului poate fi: profitul, îmbunătăţirea imaginii, dezvoltarea turismului,
alegerea unui candidat, remediul pentru o boală, protejarea mediului etc.23
În condiţiile extinderii marketingului în domeniile noneconomice, după 1970 se dezvoltă
şi conceptul de marketing social. El reflectă apariţia unei noi exigenţe în concepţia şi acţiunea de
marketing: luarea în considerare a intereselor de ordin general ale societăţii.24
Ph. Kotler definea, în anul 1976, marketingul social ca fiind elaborarea, punerea în
aplicare şi controlul programelor, urmărind creşterea adeziunii la o idee, la o cauză sau la un
comportament social, în cadrul unuia sau mai multor grupuri vizate.25
O abordare mai recentă a conceptului de marketing social, realizată de către Ph. Kotler,
arată că organizaţia trebuie să stabilească nevoile, dorinţele şi interesele pieţelor vizate şi să
18
Lloyd J.: Square Peg, Round Hole? Can Marketing – Based Concepts Such as the „Product” and the „Marketing Mix” Have a Useful Role in the Political Arena. in Wymer W. W., Lees-Marshment J.: Current Issues in Political Marketing. The Haworth Press. Inc., New York. 2005, pp. 39-44. 19 Lees-Marshment J.: Political Marketing. Principles and applications. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2009, p. 34. 20 Dicţionarul explicativ al limbii române on line: Marketing. http://dexonline.ro/search.php?cuv=marketing 21 Pripp C.: Marketingul politic. Editura Nemira. Bucureşti. 2002, p. 11. 22 American Marketing Association: AMA Definition of marketing. http://www.marketingpower.com/Community/ ARC/Pages/Additional/Definition/default.aspx?sq=marketing+definition 23
Lefter C., Brătucu G., Bălăşescu M., Chiţu I., Răuţă C., Tecău A.: Marketing. Vol. I, Editura Universităţii Transilvania din Braşov. 2006, p. 25. 24 Lefter C., Brătucu G., Bălăşescu M., Chiţu I., Răuţă C., Tecău A.: Marketing. Vol. I, Editura Universităţii Transilvania din Braşov. 2006, p. 26. 25 Kotler Ph.: Atteindre des objectifs sociaux a travers un marketing social. en Revue francise du marketing, cahier no. 60, jan.-feb. 1976, p. 62.
16
furnizeze satisfacţiile dorite în mod mai eficient decât concurenţii, dar şi într-un mod care să
protejeze sau să îmbunătăţească existenţa materială şi spirituală a consumatorului şi a societăţii.26
Termenul de „marketing social” sau mai cuprinzător „marketing social-politic”,
desemnează o sferă largă şi eterogenă, dar aplicaţiile concrete în anumite compartimente ale
acestei sfere au primit denumiri adecvate, prin asocierea cuvântului „marketing” cu denumirea
domeniului sau problemelor abordate.
Lărgirea sferei de activitate a marketingului – şi asupra domeniilor nelucrative – a deschis
un orizont larg de acţiune a acestuia, cu obiective şi metode specifice de lucru pentru fiecare
domeniu în parte. Astfel, unii autori includ în marketingul serviciilor o serie de specializări ale
marketingului social, cum ar fi: marketingul educaţional, sportiv, sanitar etc. În cadrul
marketingului tradiţional are loc o specializare pe ramuri economice, acelaşi proces având loc ş i
în marketingul social, care se prezintă ca o sferă eterogenă şi foarte cuprinzătoare. În acest sens,
au fost realizate asocieri ale cuvântului „marketing” cu domeniul sau problema abordată,
rezultând: marketingul educaţional, marketingul cultural, marketingul politic, marketingul
ecologic, marketingul ecleziastic, marketingul sportiv, marketingul sănătăţii.27
Chiar dacă activităţi sporadice de marketing s-au desfăşurat încă din Antichitate,
marketingul, ca mod de gândire, activitate practică şi ştiinţă economică, a apărut la începutul al
XX-lea, în Statele Unite ale Americii.
Marketingul politic a apărut în secolul trecut şi, conform şcolii americane, îşi are punctul
de plecare în anul 1936, în timpul campaniei lui Franklin Delano Roosevelt. Atunci s-a organizat
prima campanie electorală modernă, bazată pe un plan de obiective şi pe o nouă relaţie cu presa.
Tot în America au luat fiinţă sondajele, în 1933, datorită lui George Horace Gallup.
Unii autori (Lindon, Bobin)28
consideră că naşterea marketingului electoral a avut loc în
anul 1952, când Partidul Republican din Statele Unite a apelat pentru prima dată la acest nivel, la
agenţii de publicitate (mai întâi B.B.D.O. - Batten, Barton, Durstin & Osborne, urmată ceva mai
târziu de Young & Rubicam) pentru a netezi drumul spre Casa Albă al generalului Dwight
Eisenhower, cu ajutorul unor spoturi pentru televiziune. Interesant este şi faptul că s-a folosit, cu
această ocazie şi o încercare de segmentare a electoratului, realizându-se spoturi specifice pentru
alegătorii din fiecare stat în parte. Momentul a avut un impact deosebit, în special datorită
utilizării televiziunii, în premieră, pentru publicitatea electorală. De asemenea, el constituie o
ruptură evidentă faţă de alegerile anterioare, din 1948, când candidatul victorios, democratul
Harry Truman se mândrea cu faptul de a fi fost în contact direct, în timpul campaniei pentru
alegerile prezidenţiale cu 15-20 de milioane de persoane, cu prilejul celor 356 de discursuri pe
26
Kotler Ph., Armstrong G.: Principiile marketingului. Editura Teora, Bucureşti. 2003, p. 24. 27 Brătucu G.: Marketing social. [în Florescu C., Mâlcomete P., Pop N. Al. – coordonatori-: Marketing. Dicţionar explicativ. Editura Economică, Bucureşti. 2003] pp. 433 – 435. 28 Lindon, D. - “Le marketing politique”, Dalloz, Paris, 1986; Bobin, Jean-Paul - “Le marketing politique”, Milan Midia, 1988, p 26
17
care le pronunţase şi de a fi parcurs 31.000 de mile şi de a fi strâns 500.000 de mâini în 3 luni.
Cu toate acestea, originile marketingului electoral sunt ceva mai adânci, campania electorală
pentru alegerile prezidenţiale din 1952 reprezentând doar momentul afirmării acestuia la nivel
naţional.
Alţi autori (Le Seac‟h, Noir)29
regăsesc rădăcini mai adânci marketingului electoral,
amintind că, în anul 1928, Partidul Democrat a angajat un ziarist cu normă întreagă pentru a
asigura activitatea de relaţii publice a partidului, după cum, cu peste un secol în urmă, în anul
1896, Partidul Republican a încredinţat organizarea campaniilor sale electorale unui om de
afaceri, Marcus Alonzo Hanna, a cărui experienţă managerială a dat rezultate notabile.
De asemenea, în 1924, cei doi candidaţi la preşedinţia S.U.A., republicanul Calvin
Coolidge şi democratul John W. Davis, cumpărau timp de antenă la radio pentru a-şi difuza
discursurile.30
Cu tot caracterul ei comercial, o astfel de activitate nu poate fi considerată una de
marketing electoral, în lipsa unui demers sistematic orientat în această direcţie.
Autorii americani31
stabilesc faptul că marketingului politic a început să ia amploare, în
Statele Unite ale Americii, în anul 1960, la campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a
candidatului John F. Kennedy. Această campanie a fost prima campanie electorală unde
candidatul a utilizat excesiv sondajele de opinie într-o manieră inovativă. De asemenea, a fost
prima campanie electorală, în care specialiştii în realizarea sondajelor de opinie au jucat un rol
cheie, iar rezultatele acestor sondaje au fost utilizate în conturarea strategiilor campaniei
electorale.
Anul 1960 a constituit începutul unei noi dimensiuni în marketingul politic, şi anume
utilizarea cercetărilor de marketing. Acestea au deschis actorilor politici o nouă lume de cifre şi
calcule care au schimbat pentru totdeauna cursul evenimentelor aparţinând campaniei electorale.
În anul 1992, conceptul de focus-grup a devenit cea mai nouă tehnică adoptată de media. Până în
acel an era neobişnuit să vizionezi jurnalişti de televiziune mediind focus-grupuri, în direct
imediat după dezbaterile electorale televizate, ca mod de analiză a performanţelor candidaţilor.32
Tehnicile de marketing care apăreau pentru prima dată în campaniile electorale din
Statele Unite ale Americii, erau utilizate, în Marea Britanie, în campania electorală care urma.
29 Le Seac’h, M. - “L’etat marketing”, Alain Moreau, Paris, 1981; Noir, Michel - “Reussir une campagne electorale: suivre l’exemple americain?”, Les Editions d’Organisations, Paris, 1977, p 16 30
Maarek, P. - “Communication et marketing de l’homme politique”, LITEC, Paris, 1992, p. 9. 31
Knuckey J.- Political marketing in the United States. From market-towards sales-orientation? in Lees-Marshment J., Strömbäck J., Rudd C.: Global Political Marketing. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2010, pp. 96, 103-104. 32 Newman I. N.: The Marketing of the President. Political Marketing as Campaign Strategy. Sage Publications, Thousand Oaks. 1994, pp. 17, 20.
18
Acest aspect subliniază, în opinia unor autori,33
globalizarea marketingului politic, ce constă în
difuzarea informaţiilor şi schimbul de idei ori consultanţi, între ţări.
Marketingul politic rusesc împrumută puţine elemente din Statele Unite ale Americii ori
din Europa de Vest. În Rusia, marketingul politic poartă numele de „tehnologie electorală”.34
Tehnologia electorală rusească reprezintă o piaţă de consultanţă de mai multe milioane de dolari,
cu propriile tehnici şi valori.
Există autori35
care susţin că marketingul politic este o activitate globală. Partidele
politice din toată lumea utilizează tehnicile şi conceptele de marketing politic. Dar, modul în care
marketingul este utilizat să proiecteze produsul politic, pentru a fi vândut, diferă atât de la o ţară
la alta, cât şi de la o campanie electorală la altă campanie electorală.
1.2 Particularităţi ale marketingului politic
Marketingul electoral are câteva caracteristici importante, care îl diferenţiază destul de
mult faţă de marketingul comercial. Cea mai importantă deosebire se observă dacă studiem
mixul de marketing. Dacă în cazul marketingul comercial cei 4 P sunt foarte bine definiţi, acest
lucru nu mai este valabil şi în cazul marketingului electoral.
În cazul marketingului electoral "produsul" care urmează a fi "vândut" publicului, privit
la rândul său ca un "consumator de politică", este un program politic, un candidat etc. Astfel, în
cazul marketingului politic în calitate de "firmă" se prezintă partidul politic, iar în calitate de
"produs"- candidatul care trebuie ambalat într-o învelitoare atrăgătoare (haine, materiale,
programe politice şi sociale etc.) pentru a fi "vândut profitabil" alegătorilor (adică pentru a obţine
numărul necesar de voturi pentru a câştiga). Astfel “preţul” devine votul dat de alegători. În acest
caz nu se mai pot folosi strategiile clasice de preţ ci trebuie găsite alte strategii precum
denigrarea adversariilor sau cumpararea voturilor fie prin bunuri fie prin promisiuni.
Problema cea mai grea apare în cazul politicii de distribuţie care practic se contopeste cu
politica de promovare. Astfel distribuţia se rezuma la alegerea celor mai potrivite canale prin
care mesajele electorale şi candidaţii ajung să fie livraţi către alegători. Politica de promovare
este reprezentată de amsamblul tehnicilor de informare şi persuasiune a populaţiei prin
intermediul canalelor de distribuţie alese anterior.
Marketingul politic prezintă următoarele particularităţi:
33 Lees-Marshment J., Pettitt R. T.: UK political marketing. A question of leadership? in Lees-Marshment J., Strömbäck J., Rudd C.: Global Political Marketing. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2010, pp. 116-117. 34
Hutcheson D. S.: Political marketing tehniques in Russia. in Lees-Marshment J., Strömbäck J., Rudd C.: Global Political Marketing. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2010, pp. 221-222. 35 Lees-Marshment J., Rudd C, Strömbäck J.: Global political marketing. Analysis and conclusions. in Lees-Marshment J., Strömbäck J., Rudd C.: Global Political Marketing. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2010, p. 278.
19
1. Produsul ce trebuie promovat în marketingul politic are o multiplă conotaţie, cele mai
importante aspecte fiind ideile candidatului, candidatul în sine şi apartenenţa sa politică.
2. Piaţa de desfacere se referă în primul rând la cetăţenii cu drept de vot şi, într-un cadru
particular, la acei cetăţeni cu drept de vot care ar putea fi interesaţi de ideile candidatului.
3. Consumatorul este cetăţeanul cu drept de vot căruia i se furnizează informaţii despre
lucruri care îl interesează, cum ar fi viitorul său, al familiei sale, al oraşului, al ţării etc.
4. În marketingul politic există un dublu fenomen al concurenţei: între oameni şi între
idei. În ceea ce priveşte ideile, este destul de dificil de demonstrat superioritatea unora în
defavoarea celorlalte. Diferenţa se face la nivelul stilului de comunicare, la modul de organizare,
la seriozitatea campaniei; deoarece în marketingul politic nu se poate vorbi despre „vânzare”,
scopul acestuia este de a declanşa şi de a accelera procesul de adeziune în favoarea candidatului.
În ceea ce priveşte profitul, în marketingul politic el este aproape imposibil de cuantificat.
5. Cei care au drept de vot îşi aleg candidatul sau partidul în aceeaşi zi. Consumatorii
pe de altă parte îşi pot alege produsele la momente diferite, în funcţie de necesităţile şi puterea
lor de cumpărare. În plus, deşi există asemănări între sondajele de opinie şi metodele care
urmăresc opţiunile pentru o marcă de produs, acestea din urmă au la bază decizii de cumpărare
efective, în timp ce sondajele se bazează pe întrebări ipotetice.
6. În vreme ce consumatorii care cumpără un produs îi ştiu întotdeauna preţul, valoarea
exprimată în termeni financiari, pentru alegător nu există un preţ ataşat deciziei de vot. Aceasta
poate fi rezultatul analizei şi anticipării consecinţelor, care pot fi considerate ca posibile pierderi
şi câştiguri în perspectiva pe termen lung a perioadei dintre alegeri.
7. Votanţii ştiu că alegerea este colectivă şi trebuie să accepte rezultatul final al votului,
chiar dacă acesta este contrar preferinţei lor.
8. Câştigătorul ia totul, în termeni de marketing. Mai ales acolo unde există un sistem
majoritar.
9. Partidul politic sau candidatul este un produs complex intangibil, pe care alegătorul
nu-l poate „diseca" să vadă ce e înăuntru. Chiar dacă şi în marketingul comercial sunt produse şi
servicii pe care consumatorul nu le poate „desface" şi verifica în timp ce le cumpără, proporţia
acestora este mult mai mare în marketingul politic. În plus, consumatorii îşi pot schimba
opţiunea sau pot înlocui produsul ori serviciul, dacă nu le place. În schimb, dacă alegătorul vrea
să se răzgândească trebuie să aştepte până la următoarele alegeri.
10. Introducerea unui nou brand în forma unui partid politic este dificilă şi implică o
perspectivă temporală îndepărtată.
11. În marketingul comercial liderii de piaţă tind să rămână în faţă. În marketingul politic,
adesea după câştigarea alegerilor un partid începe să-şi piardă sprijinul în rândul opiniei publice.
20
12. În business obiectivul ultim este succesul financiar, în timp ce în politică este întărirea
democraţiei prin procesul de vot.
13. Folosirea diferitelor strategii de marketing în practica economică este rezultatul
cercetărilor de piaţă care promit profit financiar satisfăcător. În politică însă, propria filozofie a
candidatului influenţează obiectivele strategiilor de marketing. Astfel, deşi cercetarea de piaţă
poate sugera că şansele unui candidat cresc dacă se concentrează pe anumite subiecte politice sau
economice, acesta poate să nu urmeze sugestia dacă propria lui concepţie şi viziune nu este
congruentă cu aceste subiecte.
14. O altă caracteristică distinctivă a marketingului politic este folosirea crescândă a
publicităţii negative, atacul direct la adresa adversarilor.
Piaţa electorală are o serie de trăsături specifice, care nu se regăsesc în cazul pieţei
bunurilor şi serviciilor:36
dimensiunile potenţiale ale pieţei electorale sunt mult mai clar precizate. Se cunoaşte atât
numărul celor care au drept de vot, cât şi numele şi adresele exacte ale acestora, ceea ce
constituie premise favorabile pentru o cercetare riguroasă a pieţei electorale;
dezvoltarea pieţei electorale are loc doar pe cale extensivă, prin modificarea numărului
persoanelor care votează. Spre deosebire de piaţa bunurilor de larg consum, de exemplu,
unde este posibilă o sporire a consumului mediu, pe piaţa electorală fiecare alegător dispune
de un singur vot;
învingătorul ia totul. În viaţa politică există anumite “praguri de rentabilitate” fixate prin
lege. În sistemul electoral proporţional aplicat la alegerile legislative din ţara noastră, de
exemplu, unui partid îi sunt necesare 3% din voturi pentru a intra în parlament, iar un
candidat are nevoie, în cazul alegerilor în care se aplică sistemul electoral majoritar, de 50%
+ 1 din voturi pentru a fi ales. Neatingerea acestor praguri constituie un eşec electoral, în
timp ce o firmă, chiar dacă nu atinge o anumită cotă de piaţă exprimată în unităţi fizice, are
posibilitatea de a acţiona asupra preţului de vânzare, asupra gamei de produse etc., pentru a-
şi asigura rentabilitatea. Drept urmare, în cazul unor alegeri există un singur învingător şi mai
mulţi învinşi, în timp ce în viaţa economică este posibil ca toate firmele să fie câştigătoare;
caracterul discontinuu al întâlnirilor electorale. Dacă o firmă poate efectua în orice moment
acte de vânzare-cumpărare, alegerile sunt programate la o dată fixă, între două alegeri
succesive existând, de regulă, un interval de timp important. Chiar dacă teoria nu recomandă
ca activitatea de marketing să înceteze între două întâlniri electorale, această situaţie conferă,
din punct de vedere practic, anumite particularităţi întocmirii şi implementării unui program
de marketing electoral.
36 Zaharia, R. - “Strategii şi tactici de marketing electoral”, teză de doctorat, A.S.E., Bucureşti, 1996, p. 45.
21
caracterul implicant al actului de votare. Un vot pentru candidatul A este, în acelaşi timp, un
vot împotriva candidatului B, iar, pentru unii alegători, acest moment are o încărcătură
afectivă pe care, în planul vieţii publice, poate doar marile competiţii sportive o mai au.
Studierea electoratului sau cercetarea mediului
Studierea electoratului este echivalentă în marketingul electoral cu “studierea pieţei” în
marketingul economic. Spre deosebire de marketingul clasic unde e percepută mai mult ca o
necesitate, în marketingul electoral a devenit o realitate.
Ea are drept scop cunoaşterea şi previzionarea atitudinilor şi comportamentelor
electoratului, culegerea şi analiza informaţiilor asupra caracteristicilor, nevoilor motivaţiilor,
procesului de decizie şi comportamentului publicului vizat de un partid politic.
Pornind de la o posibilă definiţie dată cercetărilor de marketing în general37
, şi
particularizând această definiţie la domeniul social-politic, se poate considera cercetarea de
marketing social-politic ca fiind activitatea formală şi sistematică, prin intermediul căreia, cu
ajutorul unor concepte, metode şi tehnici ştiinţifice de investigare, se realizează specificarea,
măsurarea, culegerea, analiza şi interpretarea informaţiilor de marketing destinate organizaţiei
sociale sau politice, în vederea cunoaşterii mediului în care activează, identificării oportunităţilor
şi riscurilor, determinării variantelor optime ale acţiunilor de marketing social-politic şi
comensurării efectelor acestora.
La ora actuală şi în România piaţa electorală e studiată permanent atât cu metode
cantitative cât şi calitative. Din rândul metodelor cantitative preponderent este utilizat sondajul
de opinie. Spre deosebire de piaţa bunurilor sau cea a serviciilor unde sondajele se bazează pe
eşantioane de aproximativ 1000 de subiecţi, pe piaţa electorală se tinde spre utilizarea unor
eşantioane mai mari cu 40%.
Protagoniştii comunicării politice
Una din particularităţile38
marketingului social-politic, în raport cu celelalte modalităţi de
abordare a problemelor cu care se confruntă organizaţiile sociale şi politice o constituie situarea
organizaţiei în contextul unui mediu extern, alcătuit din componente care îi influenţează
activitatea. Pentru ca această influenţă să nu fie una negativă pentru organizaţie, este necesar ca
aceasta să cunoască în profunzime caracteristicile şi evoluţia mediului în care îşi desfăşoară
activitatea. Mai mult decât atât, unele dintre aceste componente pot fi influenţate, la rândul lor,
de către organizaţie, fiind în interesul acesteia să determine cele mai eficiente modalităţi de a
face acest lucru.
Cei mai semnificativi jucători ai acesteia sunt consideraţi:
1. candidaţii, aici fiind incluse şi formaţiunile politice;
2. intermediarii reprezentaţi de vectori media;
37 Florescu, C. (coordonator) - “Marketing”, Editura Marketer, Bucureşti, 1992, p. 94 38 Zaharia, R. – „Marketing social-politic. Curs”, Editura ASE, Bucureşti, 2000, p. 20
22
3. electorul considerat piaţa ţintă.
În mod general actul comunicării constă într-un schimb de informaţii. Convertit în
propagandă electorală, acest act suferă o dublă distorsiune: funcţia lui de comunicare cedează
funcţiei de influenţarea unui comportament determinat, iar mecanismul desfăşurării lui nu mai
este reciprocitatea ci sensul unic. În mod normal un proces de comunicare electorală ar trebui să
se desfăşoare în felul următor: candidatul sau partidul politic transmite un mesaj către electorat
prin intermediul mass-media sau prin alte mijloace iar la rândul său elecoratul trimite înapoi un
raspuns care este de fapt un feedback la mesajul iniţial. Desigur că în acest proces vor apărea şi
zgomote deoarece aceşti protagonişti nu se găsesc într-un mediu izolat ci în interlegatură cu alţi
protagonişti (ca de exemplu alte partide politice sau candidaţi). Din păcate în România nu există
această reciprocitate ci societatea se polarizează în două grupări fundamentale- cei care solicită
voturile – candidaţi, partide, coaliţii, publicişti şi cei care urmează să voteze. În acest fel dispare
comunicarea şi apare monologul politicienilor susţinutţi de catre ziarişti iar electoratul este în
mare parte ignorat iar părerea acestuia este aflată doar prin intermediul sondajelor de opinie care
se înmulţesc ca “ ciupercile după ploaie” în preajma alegerilor.
1.3. Interferenţe între marketingul politic şi alte ştiinţe sociale
Studierea comportamentului electoratului reprezintă un element esenţial al marketingului
politic. B. Teodorescu identifică trei domenii fundamentale în care se regăsesc elemente
ştiinţifice utilizate în analiza comportamentului politic.
Sursa: Teodorescu B.: Marketing politic şi electoral. Editura Facultăţii de
Comunicare şi Relaţii Publice David Ogylvi. Bucureşti. 2001, p. 70.
Figura 1.1. Domenii de interferenţă în ştiinţele sociale
1.3.1. Elemente de sociologie politică utilizate în marketingul politic
Sociologia politică este considerată de mulţi autori ca fiind în zona de interferenţă a
domeniilor de cercetare specifică a unor ştiinţe, precum sociologia sau politologia, sau de alţi
autori ca fiind o sociologie de ramură care îşi dedică atenţia analizei domeniului politic al vieţii
sociale. Aceasta ia în considerare fenomenele generale specifice grupurilor sau comunităţilor.
Sociologia politică se concentrează însă, cel puţin prin realizările sale, în special pe analiza
23
multidimensională a electoratului, determinarea structurii unor anumite tendinţe de susţinere a
unor formaţiuni politice sau a unor elemente de participare politică.
Sociologia politică este, în general, concentrată asupra electoratului, considerând această
categorie de actori ai societăţii politice ca fiind reprezentată de grupări, colectivităţi, comunităţi
sau grupuri ce prezintă anumite trăsături psiho-socio-culturale comune.39
Cercetarea în sociologia politică are drept caracteristică importantă clasificarea temporală
a activităţii politice.
Astfel, există trei mari etape de activitate politică:
a. Etapa electorală se defineşte ca fiind perioada din apropierea alegerilor locale sau
generale corespunzând duratei de desfăşurare a campaniei electorale;
b. Etapa preelectorală se defineşte ca fiind intervalul de activitate premergător
începerii campaniei electorale, care se derulează în intervalul de timp premergător
campaniei electorale (aproximativ şase luni);
c. Etapa inter-electorală reprezintă perioada de activitate politică corespunzătoare
intervalului de timp între data începerii activităţii guvernului nou ales şi începutul
perioadei preelectorale.
Sociologia electorală este acea parte a sociologiei politice, care îşi propune să estimeze
mecanismele prin care opţiunile latente ajung să devină manifeste. Aceasta îşi propune de
asemenea să analizeze mecanismele prin care electoratul îşi formulează opţiunile finale în acord
cu ofertele actorilor politici, cu propriile valori, aspiraţii, simboluri şi în contextul propriilor
experienţe electorale anterioare.
Sociologia politică se opreşte şi asupra comportamentului politic în general, analizând
componente precum participarea socială şi politică, evoluţia conflictelor şi alianţelor actorilor
politici, nivelul de interacţiune între doctrine, platforme sau programe de guvernare şi
caracteristicile aşteptărilor electoratului.
Sociologia electorală concentrează domeniul temporal de interes în etapa preelectorală şi
în etapa electorală urmărind să estimeze rezultatele votului în funcţie de evoluţia actorilor politici
în această perioadă.
1.3.2. Elemente de psihologie utilizate în marketingul politic
Psihologia socială este unul din domeniile de cunoaştere ştiinţifică a proceselor psihice şi
a comportamentului uman. Particularitatea psihologiei sociale constă în faptul că este o ştiinţă
interdisciplinară, ce uzează de metode de cercetare, paradigme explicative şi viziuni tipice atât
psihologiei cât şi sociologiei. Obiectul de studiu al psihologiei sociale este comportamentul
39 Teodorescu B.: Marketing politic şi electoral. Editura Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice David Ogylvi. Bucureşti. 2001, pp. 70 – 71.
24
uman, dar focalizarea asupra acestuia se face exclusiv în context social.40
Domeniul de studiu al
psihologiei sociale îl reprezintă interacţiunea umană.41
Comportamentul de alegere („cumpărare”) se referă la acţiunile specifice pe care le
întreprinde cetăţeanul când se decide să facă o alegere între mai multe oferte politice.
Produse politice, pot lua cele mai variate forme – mesaje, programe sau personalităţi
politice – şi reprezintă, de fapt, doctrina (concepţiile, ideile, tezele sau principiile) fiecărei
formaţiuni politice. Decizia nu este adoptată instantaneu, dovedindu-se a fi o opţiune de alegere
între mai multe formaţiuni politice, funcţionale, existente pe piaţa politică, şi se cristalizează în
urma unui proces secvenţial cu derulare în timp.42
Atitudinile alegătorilor vor determina
comportamentul acestora.43
Ca şi cele mai faimoase companii, candidaţii la alegeri încearcă să modeleze gândurile,
percepţiile, sentimentele şi experienţele alegătorilor cu scopul de a obţine votul acestora.
Diversitatea comportamentelor consumatorului de politică se explică prin multitudinea
factorilor endogeni sau exogeni care pot influenţa în mod direct sau indirect procesul cognitiv
decizional – ce se decodifică şi se elaborează la nivelul sistemului cognitiv – de atracţie şi chiar
de solicitare a unei oferte politice, până la a fi constant fidel acelui grup politic sau ofertă.
Factorii endogeni ţin de percepţie, motivaţie, obiceiuri, convingeri, preferinţe, învăţare,
sistemul afectiv-emoţional, gradul de influenţă, personalitatea individului, temperamentul,
atitudinile, stilul cognitiv de procesare a informaţiilor, vârsta, imaginea despre sine şi stilul de
viaţă adoptat.
Diversitatea comportamentelor, acţiunilor şi deciziilor consumatorului de politică se
explică prin incidenţa variabilelor endogene. Cunoscuţi sub numele de factori psihologici,
nevoile, necesităţile, dorinţele, motivaţiile, percepţiile, atitudinea şi personalitatea acţionează ca
forţe interne, care orientează atitudinile în sensul dorit de individ.
În ceea ce priveşte cerinţele şi motivaţiile, pornim de la realitatea următoare: individul
intervine în mediul politic printr-un proces care se finalizează cu alegerea unei oferte politice –
ce se prezintă sub formă de ideologie politică, program politic, personalitate politică sau
formaţiune politică – cu scopul de a elimina necesităţile sociale pe care le întâmpină în viaţa de
zi cu zi. Nevoile populaţiei sunt structurate pe cinci niveluri, nivelurile piramidei lui Maslow. În
funcţie de aceste niveluri, marketerii pot construi eficient şi realist produsele, dacă ştiu precis la
ce nivel al piramidei trebuie să se adreseze, adică gradul de dezvoltare socială şi economică la
care se situează segmentele-ţintă.
40
Teodorescu B.: Marketing politic şi electoral. Editura Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice David Ogylvi. Bucureşti. 2001, p. 87. 41 Neculau A.: Ce este psihologia socială? în Neculau A. (coordonator): Manual de psihologie socială. Editura Polirom, Iaşi. 2004, p. 21. 42 Pripp C.: Marketingul politic. Editura Nemira. Bucureşti. 2002, p. 189. 43 Fulga Gh.: Schimbare socială şi cultură politică. Editura Economică, Bucureşti. 2000, p. 209.
25
1.4. Mixul de marketing politic
Mixul de marketing politic include o serie de elemente. Delimitarea şi caracterizarea
acestor componente ale mixului de marketing este realizată de specialiştii americani. Astfel, se
au în vedere elemente precum produsul politic, preţul acestui produs, promovarea politică şi
rezultatul politic – echivalent al distribuţiei produsului în marketingul comercial.
Ph. Kotler defineşte produsul, în general, ca fiind orice lucru care poate fi oferit unei
pieţe pentru a i se acorda atenţie, a fi achiziţionat, utilizat sau consumat, şi care ar putea satisface
o dorinţă sau o nevoie.44
Acest concept poate include, conform aceluiaşi autor, obiecte fizice,
servicii, persoane, locuri, organizaţii şi idei.45
În marketingul comercial, produsul este de cele mai multe ori privit ca o entitate
tangibilă, un bun care poate face obiectul schimbului între producător şi piaţa ţintă, având un
anume preţ şi putând fi caracterizat de aspecte ca ambalaj, nume, atribute fizice, poziţionare în
cadrul pieţei, distribuţie etc.
O dată cu extinderea marketingului dincolo de spectrul strict economic, marketerii au fost
siliţi să adopte şi să implementeze strategii pentru entităţi mai puţin tangibile. Se poate susţine
chiar că, în cadrul marketingului social-politic, produsul este extins astfel încât să cuprindă idei
şi modificări de comportamente. Figura următoare ilustrează complexitatea produsului în
marketingul social-politic.
Sursa: Lindon D.: Le Marketing politique. Editura 1989 Dalloz Gestion, 1986, p. 56
(în Lefter, C., Brătucu, G., Bălăşescu, M., Chiţu, I., Răuţă, C., Tecău, A.: Marketing.
Vol. II, Editura Universităţii Transilvania din Braşov. 2006, p. 647.)
Figura 1.2 Produsul marketingului social-politic
44 Kotler Ph., Armstrong G.: Principiile marketingului. Editura Teora, Bucureşti. 2005, p. 377. 45 Kotler Ph., Wong V., Saunders J., Armstrong G.: Principles of Marketing. Editura Pretice Hall, Harlow. 2005, p. 539.
Produsul
social-politic
Idei
Comportamente
Obiecte
tangibile
Valori
Credinţe Atitudini
Comportamente
individuale
Obişnuinţe
26
1.4.1. Produsul în marketingul politic
Produsul politic este considerat de către unii autori46
a fi un ansamblu complex al
multitudinii de potenţiale beneficii care vor rezulta, în concepţia votanţilor, în condiţiile în care
candidatul dorit va fi ales.
„Produsul" nu este în general un termen utilizat cu referire la politică. Totuşi, din
perspectiva orientării la piaţă, politicienii sunt nevoiţi să cunoască cererile „consumatorilor"
pentru a şti cum să-şi prezinte, comunice şi „vândă" oferta. În termeni politici, „produsul" se
referă la modul în care un partid se comportă în termeni de trecut şi prezent, dar şi de promisiuni
viitoare. Produsul este permanent oferit, nu doar în perioadele electorale, şi la toate nivelurile
unui partid.
Jennifer Lees-Marshment consideră că „produsul" politic poate fi descris ca un
conglomerat alcătuit din trei părţi: natura cu multiple componente a ofertei (persoană, partid,
ideologie); gradul semnificativ de loialitate implicat şi faptul că este mutabil, adică poate fi
schimbat sau transformat în contextul post electoral.
Jennifer Lees-Marshment47
descrie produsul politic ca fiind alcătuit din mai multe
elemente:
• Leadership - putere, imagine, personalitate, suport, relaţia cu restul partidului,
relaţia cu media.
• Parlamentari - existenţi sau candidaţi - profilul lor, relaţia cu alegătorii din
circumscripţie.
• Membri de partid - puteri, recrutare, profil (ideologie, activitate, loialitate,
comportament, raportarea la lider).
• Staff - cercetători, consultanţi, specialişti - rolul lor, influenţa, relaţia cu celelalte
componente ale partidului.
• Simboluri - nume, slogan, culori, imn.
• Statut - regulile formale după care se ghidează partidul.
• Activităţi - conferinţe, întruniri, adunări de partid.
• Politici - cele propuse în documentele programatice şi susţinute în exercitarea
puterii.
46 Niffenegger P. B.: Strategies for succes from the political marketers. in the Journal of Consumer Marketing no. 6/1989, p. 47. 47 Lees-Marshment J.- Political Marketing. Principles and applications. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2009, p 34
27
1.4.2. Preţul în marketingul politic
Ca şi componentă a mixului de marketing politic, constă în votul acordat de alegător
pentru produsul politic ofertat de actorul politic, dar şi plata directă sub forma subscripţiilor ori
donaţiilor către un partid sau persoană politică.
De asemenea, el poate lua forma unei investiţii financiare întârziate, spre exemplu
posibile schimbări de taxe ori schimbări ale standardului de viaţă.48
Preţul poate lua forma unor factori mai puţin financiari – cum ar fi timpul şi efortul de a
participa la vot – dar şi forma unor aspecte emoţionale, bazate pe experienţă şi legate de
participarea la procesul politic. Indiferent de forma pe care o ia preţul, alegătorii aşteaptă a primi
ceva în schimb, fie tangibil fie netangibil.
Astfel, preţul politic include, costurile economice – taxele, rata dobânzii, modificările în
beneficiile guvernării – şi costurile fizice ale alegătorului – timp alocat, efort.
Preţul reprezintă ceea ce consumatorii trebuie să ofere, la rândul lor, pentru a intra în
posesia produsului marketingului politic.
O altă dimensiune a preţului plătit de către alegător constă în costurile pe care alegătorul
le are de suportat ca urmare a implementării programelor politice. Acestea pot fi mai mari sau
mai mici, în funcţie de justeţea sau injusteţea strategiilor aplicate. Costurile pot fi mai mari
atunci când planurile nu au o aplicabilitate reală şi vor fi greu de suportat, prin consecinţele
grave pe care le implică: şomaj, neclaritatea programelor de asistenţă socială, medicală şi
educaţională, ineficienta legislaţiei, scăderea venitului pe cap de locuitor etc.49
1.4.3. Promovarea în marketingul politic
Promovarea în marketing politic, numită şi promovarea politică, reprezintă un proces de
informare a alegătorilor că organizaţiile politice le oferă produsele politice pe care aceştia şi le
doresc. 50
Există autori care pun semnul egal între marketingul politic şi promovarea politică,
ignorând celelalte elemente ale mixului de marketing. Suprapunerea promovării politice pe
marketingul politic provine din ideea că dacă un actor politic se promovează bine nu are
importanţă dacă produsul oferit de el este aplicabil ori rezultatul va exista sau nu.
Marketingul politic nu este sinonim cu promovarea politică.51
Cei doi termeni au multe
elemente comune, dar marketingul politic include promovarea. Promovarea politică poate viza
diferite grupuri ţintă localizate pe diverse scene sau pieţe.52
48
Idem. pp. 42-44. 49 Pripp C.: Marketingul politic. Editura Nemira. Bucureşti. 2002, pp. 56-57. 50 Lileker D. G., Less-Marshment J.: Introduction: rethinking political party behaviour. in Lileker D. G., Less-Marshment J.: Political marketing a comparative perspective. Manchester University Press, Manchester. 2005, pp. 6-7.
28
Mixul promoţional al produsului politic include următoarele componente:
◘ publicitatea;
◘ relaţiile publice;
◘ vânzarea personală;
◘ promovarea vânzărilor;
◘ marketingul direct.
Comunicarea politică este o formă de distribuire a unui flux continuu de informaţii
dinspre structurile politice spre public; incluzând procedurile, normele şi acţiunile prin care este
organizată şi folosită informaţia politică.
Comunicarea electorală – în esenţă tot o comunicare politică care are loc în timpul unei
campanii electorale – cuprinde toate informaţiile şi mesajele elaborate prin diferite metode.
Aceste informaţii sau mesaje urmăresc să convingă cetăţenii să sprijine şi să voteze un partid
politic şi candidaţii acestuia.
O trăsătură a comunicării, care poate genera o serie de aspecte negative, o constituie
încercarea de a influenţa. Comunicarea urmăreşte transmiterea unui sens – al unei idei, situaţii
ori fenomen – care nu se poate realiza fără influenţare. A comunica şi a influenţa formează o
singură activitate.53
Partidele politice utilizează tehnici de marketing atât pentru a se vinde pe ele, ori pentru a
vinde propriile politici, cât şi pentru a decide ce oferă, publicului, în primul rând – ce politici să
adopte, ce lideri să aleagă pentru a reprezenta cel mai bine aceste politici şi cum să comunice
eficient această ofertă de politici.54
Eforturile de promovare a produselor politice – fie programe politice, fie personalităţi –
în campanii electorale sau pe perioada desfăşurării mandatului converg spre un singur scop,
acela de a influenţa comportamentul şi atitudinile electoratului, iar acolo unde este cazul, de a le
menţine.
De regulă sunt utilizate un ansamblu de tehnici având ca scop:55
● Influenţarea comportamentului maselor, deoarece campaniile electorale locale sau
generale sunt interesate de cucerirea în masă a votanţilor.
● Reîmprospătarea memoriei consumatorilor de politică, destinatari ai mesajelor ce
reamintesc avantajele programelor electorale, pentru a îi împiedica să-şi schimbe
preferinţele.
51 Lock A., Harris P.: Political Marketing: Vive la Différence. European Journal of Marketing, 30 (10/11)/1996, pp. 14-24. 52
Strömbäck J.: A framework for comparing political market-orientation. in Lees-Marshment J., Strömbäck J., Rudd C.: Global Political Marketing. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2010, pp. 16-17. 53 Mucchielli A.: Arta de a influenţa. Analiza tehnicilor de manipulare. Editura Polirom, Iaşi. 2002, p. 191. 54 Lees-Marshment J.: Global political marketing. in Lees-Marshment J., Strömbäck J., Rudd C.: Global Political Marketing. Routledge Research in Political Communication, Abingdon. 2010, p. 1. 55 Pripp C.: Marketingul politic. Editura Nemira. Bucureşti. 2002, pp. 81-82.
29
● Furnizarea informaţiilor, deoarece promovarea produselor politice favorizează
schimbul de informaţii dintre actori. Pe de o parte, personalităţile politice au
ocazia să-şi informeze potenţialii alegători – fie în cadrul întâlnirilor directe, fie
prin modalităţi indirecte – despre intenţiile politice, programele pe care le susţin,
iar în subsidiar, îşi propagă imaginea ideală. Pe de altă parte, cetăţenii primesc
informaţii referitoare la programele ce pot fi utile, ocazie cu care vor cunoaşte
personalităţile lansate de partid.
● Stimularea cererii, în sensul în care promovarea programelor şi a personalităţilor
presupune prezentarea acestora cu intenţia de a spori receptivitatea electorilor faţă
de oferta politică, materializată prin solicitarea ofertelor politice.
● Contracararea concurenţilor, unde strategiile de imagine au scopul de a îşi
promova produsul în defavoarea ofertelor concurente, utilizând în acest scop,
alături de tehnicile de promovare, atât strategii defensive – menite să neutralizeze
informaţiile nefavorabile împrăştiate de concurenţă şi asimilate de populaţie – cât
şi strategii de atac.
● Diferenţierea produsul, deoarece la succesul programului contribuie noutatea şi
diferenţierea ofertei din piaţa largă a ofertelor politice. Promovarea imaginii îşi
impune rolul dificil, de a informa asupra beneficiilor pe care le aduce „produsul”,
cu atât mai mult cu cât acesta nu se deosebeşte esenţial de ofertele concurenţei.
● Influenţarea persoanelor cu putere de decizie, deoarece persoanele cu putere de
decizie în stat sensibilizate asupra aspectelor negative ale situaţiei, prezentate
intensiv prin mesaje mass-media, îşi vor susţine disponibilitatea în facilitarea
programelor politice ce-şi propun eradicarea cauzelor.
1.5. Marketingul politic şi campaniile electorale
Diferenţa de context situaţional/temporal porneşte de la ciclicitatea sistemului
democratic. Convenţia, în acest caz, este că Puterea este conferită celor care au întrunit
majoritatea în alegeri pe un mandat limitat. Pe parcursul acestui mandat, cei care deţin Puterea
dispun de mecanisme necesare punerii în practică a opţiunilor proprii, indiferent de criticile care
pot apărea. Deci, în perioada interelectorală, ceea ce prevalează în percepţia societăţii sunt
acţiunile şi mecanismele prin care acestea se exercită, şi nu persoanele, ideile sau promisiunile
acestora. Cu alte cuvinte, pe parcursul unui mandat, ceea ce se vede sunt acţiunile întreprinse de
instituţiile puterii, în timp ce în campanie se văd persoanele şi promisiunile sau justificările
acestora.
În cariera sa, omul politic se poate afla în aceste două ipostaze. Prima este aceea în care
solicită votul alegătorului pentru a accede la putere şi a doua este aceea în care, fiind la putere,
30
solicită încrederea şi sprijinul cetăţeanului pe care îl conduce şi îl reprezintă. Există elemente
comune ale celor două ipostaze, dar există şi multe deosebiri. O campanie electorală, deşi foarte
intensă, este limitată în timp. Campaniile instituţionale de comunicare sunt de lungă durată şi de
multe ori decid soarta omului politic la sfârşitul mandatului. Afirmaţia deja banală conform
căreia o campanie electorală se câştigă înainte de a începe campania propriu-zisă se referă la
construirea şi menţinerea imaginii politicianului sau instituţiei politice prin marketing
instituţional pe toată durata mandatului său într-o funcţie publică, între momentele electorale.
Este desigur o naivitate să se considere că omul politic aflat într-o funcţie nu întreprinde acţiuni
cu valoare electorală – acţiuni care se pot transforma în voturi – şi nu comunică nemijlocit sau
prin intermediul media cu cetăţenii şi în vederea consolidării sau creşterii procentului electoral56
.
Comunicarea instituţională şi cea electorală sunt, în principiu, extrem de apropiate. Dacă
vorbim însă de tehnici, acestea se deosebesc, uneori radical. Campania electorală este marcată de
o supraexpunere a candidatului, prin utilizarea mijloacelor specifice publicităţii comerciale.
Imaginea şi vorbele sale ajung instantaneu le cetăţean prin afişaj şi cumpărare de spaţii media.
Avem de-a face cu asumare a motivaţiei electorale de către omul politic. Acesta coboară între
oameni şi solicită votul, fără a pretinde că urmăreşte altceva. Îşi motivează chiar şi anumite
gesturi contestabile prin nevoia de a obţine voturi. În campania electorală a fost de ajuns să se
vorbească de nevoia de voturi. Cercetătorii americani vorbesc despre caracterul mult mai direct
şi mai agresiv al comunicării electorale. Relaţia de schimb într-o campanie electorală devine
mult mai evidentă. Candidatul oferă un program, un viitor, un anumit tip de certitudine şi
cetăţeanul îi dă pentru aceasta un vot. Aici şi numai aici poate fi relativ valabilă ideea „vânzării”
omului politic ca pe un produs comercial, idee foarte dragă unor teoreticieni ai comunicării57
.
1.5.1 Campaniile electorale
Campaniile electorale au menirea, cel puţin în teorie, să-i informeze pe alegători despre
candidaţi şi să-i ajute să înţeleagă mai bine poziţiile acestora faţă de problemele momentului,
cauzele pentru care militează ei şi partidele de apartenenţă. Cunoscând candidaţii, concepţiile şi
acţiunile lor, electoratul poate decide cu cine să voteze, dacă îşi schimbă opţiunile electorale sau
şi le păstrează pe cele anterioare, dacă este nevoie de o schimbare a Puterii sau nu58
.
Din nefericire, în realitate, campaniile electorale nu reuşesc decât parţial acest lucru,
eşuând de cele mai multe ori în intenţia lor de a-i informa pe alegători şi de a-i ajuta, în felul
acesta, să voteze în cunoştinţă de cauză.
56 Lindon, D., - Marketing politique, Editura Dalloz Gestion, Paris, 2005, p 81 57 Kotler Ph., Armstrong G.: Principiile marketingului. Editura Teora, Bucureşti. 2005, p. 119-121 58 Napolitana, J., - The Electoral Game, Editura Double Day, London, 2005, p 128-132
31
Din ce în ce mai mult se pune întrebarea dacă într-o campanie electorală e vorba mai
degrabă de manipulare decât de informare. Superficialitatea informaţiilor şi accentul pus mai
mult pe spectacolul lumii politice decât pe probleme de fond atrag după sine şi superficialitatea
şi instabilitatea opţiunilor electorale. Evident, unii atribuie o parte de vină presei. Lipsa de
informaţii a alegătorilor se datorează şi modului în care mass media reflectă competiţia
electorală. Preferinţa pentru informaţiile de scandal şi prezentarea competiţiei electorale drept
divertisment sunt direcţiile principale pentru multe ziare şi posturi de radio şi televiziune din
România şi, de fapt, din întreaga lume. În fine, un factor care modelează campaniile electorale
(dincolo de partide şi de presă) este cultura politică a societăţii respective.
Campaniile electorale sunt, fără îndoială, momentul de vârf al oricărei activităţi de
marketing politic. În cele 30 – 45 de zile, cât durează o asemenea campanie în România, se
utilizează absolut toate tehnicile cunoscute de publicitate, relaţii publice, lobby, campanii
negative, corespondenţă directă etc. Eforturile umane, financiare şi logistice sunt impresionante
şi cantitatea de informaţie desfăşurată depăşeşte orice nivel mediu anual. Campania electorală
este un soi de olimpiadă a politicii în care persoane publice, mai mult sau mai puţin cunoscute
desfăşoară un întreg arsenal de forţe pentru a convinge electoratul şi pentru a-i obţine voturile.
Dincolo de zgomotul şi furia arenei politice există însă un calcul rece şi o viziune globală care
transformă toată adunarea de mijloace, informaţii şi tehnici într-o armă mai performantă sau mai
puţin performantă. Campaniile electorale hotărăsc de multe ori soarta unor alegeri. Dacă nu
schimbă întotdeauna câştigătorul, atunci sigur modifică procente59
.
1.5.2. Strategia campaniei electorale
Necesitatea asigurării atât a eficienţei structurale pentru fiecare activitate specifică
marketingului politic, cât şi a celei globale, de ansamblu, impune elaborarea şi folosirea unor
programe adecvate fiecărui caz şi scop în parte. Programul devine necesar, practic, în toate
punctele nodale ale activităţii de marketing politic. Programarea îşi găseşte justificarea
deopotrivă pentru acţiuni strategice de amploare (cazul campaniilor electorale), ca şi în cazul
operaţiunilor tactice axate pe domenii şi obiective limitate, rutiniere chiar (metode de genul
canvassing-ului, anchetelor etc). În fiecare din aceste cazuri, încadrarea activităţii de marketing
politic în programe are la bază o serie de considerente care reflectă, în ultimă analiză, necesitatea
unei cât mai bune fructificări a potenţialului unui partid politic60
.
Un asemenea demers implică două mari componente. În primul rând, ”studierea pieţei”,
care constă în culegerea şi analiza informaţiilor asupra caracteristicilor, nevoilor, motivaţiilor,
procesului de decizie şi comportamentului ”publicului” care interesează anumite organizaţii
59 Vâlsan, C., - Politologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p 15 60 Brătucu, G., – Marketing electoral, Editura Aula, Braşov, 1998, p 91-156
32
politice. Un al doilea aspect constă în ”strategia de influenţare” pe care o adoptă programele de
marketing politic, eficienţa în utilizarea diferitelor mijloace de acţiune de care dispune la un
moment dat o organizaţie.
O bună campanie electorală presupune două mari componente şi anume elaborarea unei
strategii de campanie şi punerea acesteia în practică. Elaborarea unei strategii cuprinde deci, pe
de o parte studierea pieţei electorale , iar pe de altă parte , inventarierea resurselor materiale şi
umane de care dispune candidatul sau partidul. Ea comportă patru categorii de decizii61
:
Fixarea explicită şi precisă a obiectivelor campaniei;
Alegerea “ţintelor” campaniei către care trebuie orientat efortul comunicaţional al
candidatului (partidului);
Alegerea “liniei directoare” a campaniei, acesta cuprinzând alegerea „terenului”,
“tonului” şi a “temelor majore”;
Stabilirea unui buget de campanie;
Alegerea vectorilor de comunicare ce pot fi utilizaţi în funcţie de resursele disponibile;
Organizarea, planificare si punerea in aplicare a campaniei electorale.
Punerea în practică a strategiei presupune folosirea judicioasă a principalelor mijloace de
comunicare disponibile şi existenţa unui sistem eficient de organizare, planificare si control al
campaniei. Pentru a ajunge la o strategie eficientă, este nevoie de cât mai multe informaţii despre
alegători şi problemele care îi preocupă.
61 Brătucu, G., – Marketing electoral, Editura Aula, Braşov, 1998, p 93
33
CAPITOLUL 2. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ÎN MARKETINGUL
POLITIC
Comportamentul de cumpărare al consumatorului, ca domeniu recent de cercetare al
marketingului, se referă la comportamentul consumatorilor finali, care cumpără bunuri şi servicii
pentru consum personal – persoane individuale şi gospodării - prin care îşi satisfac cerinţele
curente sau îşi indică rolul în societate.
În marketingul electoral comportamentul de vot este asimilat comportamentului de
cumpărare al consumatorului individual din marketingul serviciilor.
Dicţionarul de psihologie defineşte comportamentul ca fiind “conduită a unui subiect luat
în considerare într-un mediu şi într-o unitate de timp dată”62
. În general, comportamentul este un
ansamblu de reacţii exterioare prin care individul răspunde la stimuli. Din punct de vedere
psihologic, comportamentul desemnează ceea ce este obiectiv observabil în reacţia globală a
individului, independent de ceea ce declară, de gândurile şi atitudinile sale psihologice. Din
punct de vedere sociologic, comportamentul este activitatea subiectului într-o situaţie socială
dată63
.
Cunoscuţii specialişti J. F. Engel, R. D. Blackwell şi D.T. Miniard în lucrarea
“Consomer Behaviour“ definesc comportamentul consumatorului prin “acele acţiuni ale
indivizilor implicaţi direct în procesul de obţinere şi utilizare a bunurilor şi serviciilor, inclusiv
procesul de decizie care precede şi determină aceste acte”64
. Asociaţia Americană de Marketing
defineşte comportamentul consumatorului ca “o interacţiune referitoare la impresie şi percepţie,
conduită şi întâmplări naturale comune prin care fiinţele umane îşi dirijează schimbările
survenite în propriile vieţi“.
Comportamentul politic cuprinde atât reacţii interne, cum ar fi atitudinile şi convingerile,
cât şi acţiunile direct măsurabile care pot fi evaluate, cum sunt votul şi campaniile electorale.
Aşadar, comportamentul de vot se înscrie în sferă largă a comportamentului politic şi reprezintă
un domeniu de cercetare, preocupat de modul în care oamenii au tendinţa să voteze în alegeri,
motivele pentru care votează astfel şi felul în care reacţionează la influenţele exterioare. Sau este
la fel de important de ce unii oameni nu votează, câţi sunt aceştia şi dacă au caracteristici diferite
de cele ale celor care efectiv merg la vot.
În analiza comportamentului de vot, literatura de specialitate are în vedere două tipuri
principale de abordări, şi anume cea care vine din zona ştiinţelor sociale şi alta care vine din
zonă marketingului.
Componenta de bază a analizei sociologice e actorul social, alegătorul potenţial, însă
comportamentul sau trebuie analizat în relaţie cu influenţele exercitate de câmpul social şi
62 Zlate, M. – Fundamentele psihologiei, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p 74 63 Cristea, D. – Tratat de psihologie socială. Bucuresti. Editura ProTransilvania, 2000, p 72 64 Engel, J.F., Blackwell, R.D., Miniard, D. T. – Consomer behavior, The Dryden Press, 1986, p 54
34
instituţional. Astfel, în viziunea perspectivei sociologice, votul redus la comportament este
explicat pe de o parte, cu ajutorul caracteristicilor culturale, istorice şi sociale ale entităţilor
spaţiale în care trăieşte individul, şi pe de altă parte prin analiza psihologică a comportamentului
electoral individual, care a trecut de la modelul îngust, tradiţional al votantului, văzut doar ca
exponent al unui partid, la modelul mult mai complex al alegătorului autonom şi reflexiv care
decide în urma interacţiunilor complexe dintre datele personale şi cele contextuale.
Sub aspect psihologic, social şi politic, alţi factorii ce determină influenţa asupra votului
sunt: afilierea la un partid, familia şi /sau prietenii, vârsta, sexul, ocupaţia, religia, naţionalitatea,
locul de rezidenţă, educaţia, venitul.
Perspectiva de tip marketing electoral are în vedere explicarea şi modelarea
comportamentului de vot.
Marketingul electoral gestionează şi orientează funcţia esenţială a partidelor politice de
a face opinia publică să se concentreze asupra problemelor esenţiale şi de a propune electoratului
soluţii clar definite, în scopul maximizării beneficiilor în momentul votării.
În ceea ce priveşte analiza componentelor mediului electoral, acestea pot fi grupate în
componente care au caracter general şi au particularitatea că nu pot fi influenţate de candidat,
pentru că acesta nu intră în contact direct cu ele, şi componente aflate în proximitatea
candidatului, cu care acesta interacţionează în aşa fel încât se produc influenţe reciproce. Primele
alcătuiesc macromediul electoral şi sunt reprezentate de mediul socio-demografic, politic,
instituţional, economic, cultural, natural, iar celelalte componente alcătuiesc micromediul
electoral, compus din: alegătorii potenţiali, militanţi, prestatori de servicii, partide politice, dar şi
puterea politică din momentul respectiv.
Componentele micromediului sunt relevante pentru cunoaşterea opiniei publice,
deoarece alegătorii reprezintă categoria cea mai importantă prin modul în care ei influenţează
adoptarea strategiei potrivite care să ducă la realizarea obiectivelor urmărite de candidat;
cunoaşterea trebuinţelor, intereselor, atitudinilor şi intenţiilor lor este indispensabilă şi în acest
scop este necesară o segmentare a electoratului în funcţie de criterii socio-demografice,
comportamentale (participarea/absenţa la vot, opţiuni politice), psihologice. Ulterior, candidatul
va determina segmentele spre care îşi va orienta campania electorală, precum şi temele majore
specifice fiecărui segment de alegători.
În explicarea comportamentului de vot, pe lângă perspectivele mai sus enunţate intervin
şi paradigme ale perspectivei economice, acestea fiind: paradigma alegătorului raţional,
descriind activitatea actorilor politici şi a electoratului în funcţie de un set de argumente precise,
alegând în cele din urma ofertă care deţine cele mai multe calităţi şi cele mai puţine lipsuri şi cea
de a două paradigmă, a votării în funcţie de problemă, plecandu-se de la presupoziţia că, în
momentul votului există o agendă a problemelor importante care trebuie rezolvate într-o
35
societate. Compoziţia acestei agende poate fi diversă şi poate include atât problemele economice,
cât şi socio-culturale; conform acestei paradigme, opţiunea votantului se îndreaptă către
rezolvarea celor mai importante probleme, fără ca acest comportament să presupună o alegere
raţională, astfel partidul sau liderul al cărui discurs sau platformă politică se apropie cel mai mult
de rezolvarea acelei probleme va obţine votul.
De asemenea o altă paradigmă ce explică într-un anumit fel comportamentul de vot, este
paradigma interacţionismului simbolic, întreaga societate interacţionând prin intermediul unor
simboluri. Partidele politice atrag alegătorii utilizând valori simbolice ale realităţii sociale, în
vreme ce alegătorii se interceptează aceste simboluri. Partidul care îşi construieşte structura de
simboluri (doctrină, platformă, program de guvernare) cu cea mai mare capacitate de interacţiune
va beneficia de cea mai puternică susţinere.
În măsurarea intenţiei de vot sunt predictori puternici atracţia membrilor de partid pentru
partidul lor preferat şi pentru liderii lui. Identificarea cu partidul poate fi puternică, moderată sau
slabă; cu cât este mai puternică cu atât este mai mare probabilitatea ca votantul să urmeze
indicaţiile partidului său. Efectul potenţial asupra imaginii candidatului politic este clar, numai
asocierea simbolului partidului cu numele candidatului încurajează pe cei care se identifică cu
partidul să-şi dezvolte o imagine mai favorabilă a experienţelor, a abilităţilor lui şi a altor
atribute personale. De asemenea este importantă şi “personalitatea de la televiziune” a
candidatului care în general este constituită din trei dimensiuni suprapuse: spectacolul de
televiziune (o imgine a faptului dacă spectacolul candidatului este potrivit şi eficace), rolul
politic (dacă candidatul este capabil şi competent pentru o anumită sarcină politică) şi imaginea
personală (dacă privitorii văd în candidat calităţi umane, sentimente şi emoţii pe care ei le
privesc cu simpatie).
În analiza comportamentului de vot, ca sistem de referinţă aflat în continuă îmbunătăţire
sunt utilizate următoarele variabile:
Demografice, incluzând ocupaţia respondentului, sex, stare civilă, educaţie s.a.m.d.
Grup de apartenenţă.
Contextul vecinătăţii respondentului: caracteristici socio-politice.
Contextul personal al respondentului: caracteristici socio-psihologice.
Socializare- resocializare.
Ataşare de partid.
Consumul de media şi evaluarea acestuia.
Informare politică şi cunoştinţe.
Interesul pentru campanie şi activităţi (participare politică).
Includerea atitudinilor politice (stânga-dreapta, autoritarism).
Includerea valorilor politice.
36
Performanţe guvernamentale.
Imaginea partidului.
Imaginea candidatului/liderului.
Vot: alegeri şi alegeri secundare, istoria votului, preferinţe guvernamentale, votanţi şi
nonvotanţi.
2.1. Tipologia consumatorilor în marketingul politic
În lumina schimbărilor de pe piaţa politică, publicul pare să se comporte tot mai mult
similar consumatorilor din marketingul clasic. Apariţia consumerismului în mediul de business şi
mai apoi în sfera publică, a cuprins şi arena politică, astfel încât se poate vorbi şi despre
„consumatori politici". Conceptul nu se referă doar la modul în care oamenii votează, ci şi la
natura atitudinii lor generale faţă de politicieni, la cerinţele lor, la implicare, la consultare şi
reacţia lor atunci când nu li se furnizează „serviciile" promise.
Consumerismul are o serie de consecinţe asupra politicii:
• Votanţii preferă produse mai „tangibile" mai degrabă decât retorice.
• Votanţii vor satisfacerea cererii în mod clar şi prompt.
• Alegătorii preferă realizările concrete aspiraţiilor şi eficienţa pragmatică
principiilor morale.
• Partidele şi politicienii trebuie să-şi demonstreze capacitatea de guvernare.
• Promisiunile politice trebuie să fie calculate şi realiste.
2.2. Factorii care determină comportamentul consumatorului de marketing politic
Maniera în care consumatorii abordează deciziile de cumpărare cunoaşte o mare
diversitate, întrucât reacţiile acestora sunt determinate în foarte mare măsură de problemele
mediului ambiant în care îşi trăiesc viaţa.
Complexitatea deosebită a comportamentului consumatorului se explică şi prin
multitudinea factorilor care influenţează direct sau indirect în ultimă instanţă procesul decizional
de cumpărare şi de consum.
Toţi specialiştii recunosc că, în fapt, comportamentul consumatorului nu se poate explica,
decât prin cunoaşterea sistemului de factori ce acţionează în strânsă legătură şi intercondiţionare
reciprocă, dar modul în care acţionează şi mai ales locul şi rolul pe care aceştia le au în sistem,
sunt privite în mod diferit şi de aceea întâlnim în literatura de specialitate diferite clasificări ale
acestor factori.
37
În ampla analiză pe care o face comportamentului consumatorului, Ph. Kotler65
porneşte
de la analiza factorilor care îl influenţează, grupaţi în:
1 - factori culturali – reprezentaţi de: cultura, subcultura şi clasa socială;
2 - factori sociali – care includ: grupuri de referinţă, familia, roluri şi statusuri;
3 - factori personali – care se referă la: vârsta şi stadiul din ciclul de viaţă, ocupaţia,
stilul de viaţă, circumstanţele economice, personalitatea şi părerea despre sine;
4 - factori psihologici – desemnaţi prin: motivaţie, percepţie, învăţare, convingeri şi
atitudini;
De asemenea, evidenţiem clasificarea pe care o prezintă R. Boier66
prin cele trei grupe:
1 - factori individuali ai comportamentului consumatorului, care includ: nevoile şi
motivaţiile, personalitatea şi imaginea despre sine, stilul de viaţă, atitudinile şi preferinţele;
2 - factori sociali, reprezentaţi de: familie, grupuri de referinţă şi lideri de opinie, rol şi
statut social, clase sociale;
3 - factori culturali.
Figura 2.1 Factorii ce influenţează comportamentul consumatorului
Sursa: Ph. Kotler, Principiile marketingului, p 336
În lucrările din ultimele decenii, se constată predilecţia pentru analiza rolului şi modului
de influenţă a factorilor psihologici şi sociologici în explicarea comportamentului
65 Kotler, P., Armstrong, G., Saunders, J., Wong, V. – Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1999, pp 334-348 66 Boier, R. – Comportamentul consumatorului, Editura Graphix, Iaşi, 1994, pp 30-51
38
consumatorului. Specialiştii de marcă insistă însă în mod deosebit asupra rolului factorilor de
natură demo-economică.
2.3. Studiu de caz: “Valori şi opţiuni ideologice - cum votează alegătorul român.”
Din 1990 şi până în prezent pe scena politică din România au activat câteva sute de
partide. Cele mai multe dintre acestea au disparut după doar un ciclu electoral, altele au reuşit să
supravieţuiască mai mult timp prin fuziuni sau absorbţii în cadrul unor partide mai mari. În
prezent în România sunt înregistrate 57 de partide politice dintre care 10 partide parlamentare şi
47 de partide neparlamentare.
2.3.1 Poziţionarea ideologică
În ultimii ani, în încercarea de a se defini mai bine şi – într-o anumită măsură – de a se
ralia standardelor din familiile politice europene, partidele autohtone au inclus tot mai des în
discursul reprezentanţilor lor noţiuni precum “stînga‟” şi “dreapta.” Auzim astfel de la liderii
PD-L că ei ar reprezenta adevărata dreaptă din Romania, o chestiune disputată intens şi de tinerii
intelectuali de centru-dreapta pe care îi regăsim în formaţiuni de tipul Noua Republică sau Forţa
Civică – aliate cu PD-L-ul pentru alegerile generale de anul trecut. De cealaltă parte, PSD-ul îşi
afirmă repetat apartenenţa la marea familie politică a unei stîngi europene modernizate (deşi în
unele privinţe electoratul său diferă de cel al partidelor de stînga din alte state europene cu o mai
îndelungată tradiţie democratică). PNL-ul se auto-defineşte ca partid de centru-dreapta invocînd
tradiţia şi istoria sa şi încercînd să combată posibilele efecte negative ale etichetei “socialişti” pe
care PD-L şi aliaţii săi i-o atribuie în virtutea alianţei cu PSD.
Figura 2.2 Harta poziţionării ideologice
39
Pentru a răspunde la întrebările de mai sus vor fi folosite datele din două cercetări de
piaţă realizate de CCSB şi CURS. Ambele cercetări au fost realizate înaintea alegerilor
parlamentare din Decembrie 2012, beneficiarii acestora fiind cele 2 alianţe politice mari aflate în
competiţie USL respectiv ARD.
Prima cercetare este un sondaj de opinie la nivel naţional, care a fost efectuat de CURS în
perioada 23 august – 6 septembrie 2012. Eşantionul a fost aleator, stratificat în funcţie de arii
socio-culturale şi mediu rezidenţial (urban şi rural). Interviurile au fost de tipul faţă-în-faţă;
volumul total al eşantionului 1.100 de respondenţi cu vîrste de 18 ani şi peste; marja teoretică de
eroare la nivelul întregului eşantion este de +/-3% la un nivel de încredere de 95%.
A doua cercetare este un sondaj de opinie la nivel naţional realizat de firma de cercetări
de piaţă CCSB. Sondajul a fost realizat pe 1,019 cazuri, în perioada 2-5 mai 2012. Eşantionul e
reprezentativ pentru populaţia adultǎ neinstituţionalizatǎ a României. Sondajul a fost realizat
telefonic (CATI). Analiza a fost făcută pe subpopulaţia celor estimaţi a participa la vot (46% din
populaţie).
Rezultǎ urmǎtoarea împǎrţire ideologicǎ a populaţiei României:
Figura 2.3. Scala stînga dreapta. Categorii. CCSB
Se pot identifica patru sferturi aproximativ egale: de stînga, de centru, de dreapta,
nedefiniţi ideologic.
40
Figura 2.4. Autopercepţia ideologicǎ. Scala stînga – dreapta. CURS
Putem observa că:
1) dreapta pare a avea un uşor avantaj (27% versus 24% stînga);
2) pe scala propriu-zisă 0-10, majoritatea respondenţilor (la fel ca în alte ţări) se situează la
centru (24%);
3) un sfert dintre respondenţi nu au răspuns la această întrebare sau nu au ştiut ce să răspundă.
Evoluţia votului parlamentar 2009-2011
Această analiză se bazează tot pe studiul CCSB mai sus menţionat.
Figura 2.5. Evoluţia vot partide
41
2.3.2 Etapele vieţii reflectate în participarea la vot în România
Se analizează participǎrile la vot în ultimele alegeri, din 2007 încoace. Sunt analizate
douǎ tururi de alegeri europarlamentare (2007 și 2009), o alegere parlamentarǎ (2008) și douǎ
tururi de alegeri prezidenţiale (2009). Dat fiind cǎ avem de-a face cu cercetǎri CCSB pe un
volum mare de cazuri (Exit Polluri în general, peste 10-15 mii; doar într-un caz au fost sub 10
mii de cazuri), se poate face o analizǎ pe subcategorii foarte fine, cum ar fi pe grupe de vîrstǎ
din an în an.
Astfel, se poate identifica faptul cǎ pînǎ spre 40 de ani oamenii sînt mai puţin tentaţi sǎ
participe la vot. Un astfel de rezultat este şi confirmarea prin mǎsurǎtori cantitative a apetenţei
scǎzute a tineriilor pentru participarea la vot. Analiza evoluţiilor afinitǎţilor pe vîrste evidenţiazǎ
cîteva etape bine definite în viaţa românilor, din punct de vedere al participǎrii la vot:
1. 18 – 22 ani: un interes uşor mai ridicat decît restul tinerilor. Avem de-a face cu generaţiile
care se aflǎ în faţa primului lor vot şi care, în consecinţǎ, sînt ceva mai interesate sǎ meargǎ la
vot. Nu mult însǎ: participarea este mai scǎzutǎ decît media generalǎ în populaţie (aprox. 80%)
2. aprox. 25 de ani: grupa maximǎ de lipsǎ de interes faţǎ de vot. La acest moment al vieţii,
oamenii au alte preocupǎri. Nu sînt încǎ interesaţi de gestionarea resurselor publice ori de
maniera în care statul îi afecteazǎ: asistenţǎ socialǎ, taxe, eficienţa / onestitatea gestionǎrii
banului public. La aceastǎ vîrstǎ majoritatea nu au familie, mulţi sînt încǎ la studii, încǎ mai
copilǎresc. Singura diferenţǎ o identificǎm în cazul votului la prezidenţiale, unde interesul este
ceva mai crescut, dar tot sub media generalǎ
3. 30 – 40 ani: interesul faţǎ de vot începe sǎ creascǎ o datǎ cu apropierea de 30 de ani. Deja
oamenii încep sǎ intre într-o altǎ etapǎ a vieţii lor. Se angajeazǎ, se cǎsǎtoresc, fac copii, se
desprind de gospodǎria pǎrinţilor, încep sǎ îşi gestioneze resursele singuri şi, în consecințǎ, sǎ fie
mai preocupaţi de maniera în care statul interacţioneazǎ cu ele. Încep sǎ fie preocupaţi de locuire,
de educaţia copiilor. Încep sǎ meargă la vot
4. 40 – 55 ani: de la 40 de ani încolo, pe mǎsurǎ ce copiii cresc, pensia se apropie, sǎnǎtatea
începe sǎ se erodeze, oamenii sînt din ce în ce mai interesaţi de politicǎ şi, în consecinţǎ, de vot.
Încep să îşi facă apariţia generaţiile socializate profesional înainte de 1989, care se confruntǎ, pe
mǎsurǎ ce sînt mai avansate în vîrstǎ, cu dificultǎţi de adaptare din ce în ce mai ridicate la
societatea capitalistǎ. Participare mai ridicatǎ la vot decît media, în zona unui palier de 120% faţǎ
de media generalǎ
5. Aprox. 60 de ani: Vîrful de interes şi de participare la vot. Cei din aceastǎ zonǎ de vîrstǎ
prezintǎ o probabilitate de aprox. 1,5 ori mai ridicatǎ decît media sǎ meargǎ la vot. O combinaţie
de ieşire la pensie, resurse mai scǎzute, interes mai ridicat pentru serviciile sociale puse la
42
dispoziţie de stat (pensii, alte asistenţe sociale, sǎnǎtate) fac aceastǎ categorie de vîrstǎ sǎ fie cea
care merge cel mai disciplinat la vot. Între 57 și 65 de ani, ei sînt regii şi reginele votului.
6. 65 – 70 de ani: începe sǎ scadǎ uşor participarea la vot, dupǎ perioada intensă de folosire a
ştampilei a celor din jur de 60 de ani. În continuare însǎ participare semnificativ mai ridicatǎ de
vot, în jur de 140% faţǎ de media generalǎ.
7. 70 – 75 de ani: scǎderea de participare la vot continuǎ şi e bine definitǎ. Participarea scade
spre media generalǎ.
8. 75+ ani: Încet-încet, limitǎrile biologice încep sǎ-şi spunǎ cuvîntul. Oamenii fie nu mai sînt
interesaţi de politicǎ, fie nu mai pot pur şi simplu sǎ iasǎ din casǎ.
Tabel. 2.1. Prezenţa la vot la scrutinele trecute, în procente
Sursa: Biroul electoral central
Dacă analizăm prezenţa la vot în funcţie de momentele zilei se observă o distribuţie
uniformă pe tot parcursul zilei. Cele mai “populare” alegeri sunt cele prezidenţiale unde prezenţa
la vot este de peste 50% iar cele mai puţin “atractive” pentru români sunt cele parlamentare unde
prezenţa la vot este in jurul valorii de 40% din populaţia României cu drept de vot (cei peste 18
ani la momentul alegerilor, aproximativ 18 milioane de persoane la alegerile analizate în tabelul
de mai sus)
Ora
Referendum
2007
Referendum
2012
Prezidenţiale
2009, turul I
Prezidenţiale
2009, turul II
Locale
2012
Parlamentare
2008
Parlamentare
2012
Dupa 2 ore
(ora 9) 6,2 _ _ _ _ _ _
Dupa 3 ore
(ora 10) _ 9,05 6,17 7,52 8,99 4,87 4,52
Dupa 4 ore
(ora 11) 12,85 _ _ _ _ _ _
Dupa 6 ore
(ora 13) 18,84 _ 20,96 24,01 _ _ _
Dupa 7 ore
(ora 14) _ 21,37 _ _ 27,69 19,84 20,56
Dupa 9 ore (ora 16) 28,95 _ 36,19 40,1 _ _ _
Dupa 10 ore (ora 17) _ 26,89 _ _ 39,01 _ _
Dupa 11 ore
(ora 18) _ _ _ _ _ 34,48 36,54
Dupa 12 ore
(ora 19) 44,45 _ 49,97 53,51 _ _ _
Dupa 13 ore
(ora 20) _ 37,67 _ _ _ _ _
Dupa 14 ore
(ora 21) _ _ 53,52 56,99 56,39 39,26 41,72
Dupa 16 ore
(ora 23) _ 45,92 _ _ _ _ _
Prezenţa la
final 44 46 53 57 56 39 42
43
2.3.3 Profilul alegătorilor în funcţie de opţiunea politică
PSD şi PNL formează o alianţă, dar alegătorii celor două partide sunt radical diferiţi.
Pentru social-democraţi optează românii care au peste 60 de ani, au terminat liceul, locuiesc în
zona rurală şi au venituri scăzute. În schimb, cei mai mulţi alegători liberali au între 30 şi 44 de
ani, studii superioare, locuiesc în marile oraşe şi au venituri consistente. Acestea sunt rezultatele
unui studiu realizat de IMAS la comanda ziarului Adevărul67
.
Profilul alegătorului PDL este apropiat de cel liberal. Astfel, PDL obţine cele mai multe
voturi de la românii care au între 30 şi 44 de ani, au terminat liceul, locuiesc în zona urbană şi au
venituri medii.
Potrivit unei cercetări IMAS realizată în luna septembrie 2012, USL ar fi votat de 55%
din români. Din aceste procente, 16,5% provin de la românii care au depăşit 60 de ani, 14,1% de
la cei între 30 şi 44 de ani, 12,8% de la alegătorii care între 45 şi 59 de ani şi 11,5% de la cei cu
vârsta între 18 şi 29 de ani.
Cum se împarte electoratul USL
Votanţii USL reprezintă un grup foarte mare din totalul votanţilor - precum şi din totalul
românilor cu drept de vot. Prin reunirea a două electorate extrem de diferite, USL a reuşit să
acopere grupuri sociale vaste şi extrem de diferite.
În plan geografic, USL are o susţinere omogen-înaltă în România (întotdeauna va avea
rezultate mai slabe în Transilvania datorită prezenţei votanţilor UDMR). În funcţie de sondajul la
care ne uităm, intenţia de vot pentru USL în Bucureşti este fie mult peste media naţională, fie
mult sub. Favorabilitatea faţă de USL este mai înaltă în rândul celor cu studii superioare decât
printre cei cu studii medii sau scăzute. Acest lucru este probabil datorat tăierilor (care au afectat
bugetarii). Nu întâmplător preşedintele spunea că persoanele cu studii superioare răspund mai
prost la reformă - spre deosebire de acum 10 sau 20 de ani, un număr covârşitor de angajaţi ai
statului au studii superioare.
Din cele 55 de procente ale USL 19,4% provin de la absolvenţii de liceu, 13,6% de la cei
care au absolvit şcoala profesională, 12,4% provin de la alegători care au terminat opt clase şi
9,8% de la cei cu studii superioare.
Potrivit sondajului, din cele 55 de procente ale USL, 23,8% provin din zona rurală, 10%
din oraşele mici, 8,5% din oraşele mijlocii şi 5% din oraşele mari. În ceea ce priveşte veniturile
alegătorilor, PSD se bucură de sprijinul românilor mai săraci, iar PNL se bazează pe cei cu
venituri mai consistente.
Profilul votantului USL: femei, persoane cu vîrste de 61 de ani și peste, votanți cu nivel
scăzut de școlaritate (i.e., mai puțin decît liceul), rezidenți în Muntenia, Moldova și București.
Susținătorii PSD sunt rezidenți în mediul rural, Moldova, Muntenia, persoane cu vîrste de 61 de
67 www.adevarul.ro/profilul_alegatorilor_in_functie_de_optiunea_politica
44
ani și peste și cu un nivel de școlaritate redus, pensionari și alte persoane inactive, persoane cu
venituri lunare sub medie. Susținătorii PNL sunt tineri, rezidenți din mediul urban, absolvenți de
facutate și persoane cu venituri peste medie.
IMAS i-a împărţit pe cei intervievaţi în patru categorii în funcţie de venituri, iar USL a
obţinut cel mai bun scor, de 11,2%, atât la categoria cea mai avantajată, cu peste 800 de lei pe
membru de familie, cât şi la cea mai defavorizată cu mai puţin de 350 de lei.
Veniturile sunt calculate pe membru de familie, incluzând şi copii, dar trebuie adăugat că o parte
dintre cei intervievaţi nu au declarat din ce categorie fac parte.
Figura 2.22. Profilul votanţilor fiecărui partid
Sursa: www.adevarul.ro/profilul_alegatorilor_in_functie_de_optiunea_politica
Cum arată alegătorul PDL
Potrivit sondajului, PDL ar obţine 17,8% din voturile românilor. Din aceste procente,
4,6% vin de la alegătorii între 18 şi 29 de ani, 5,5% de la cei între 30 şi 44 de ani, 3,9% de la
categoria 45-59 de ani şi 3,8% din cei cu vârsta peste 60 de ani. Practic, cei mai mulţi alegători
PDL au între 30 şi 44 de ani, un punct comun cu profilul alegătorului PNL. De remarcat că
democrat-liberalii au destul de multe voturi şi de la cei cu vârsta între 18 şi 29 de ani.
În privinţa educaţiei, scorul de 17,8% al PDL este format din 7,5% alegători cu liceul la
bază, 4,5% au terminat şcoala profesională, 3,7% au opt clase, iar 2,1% studii superioare. În
45
funcţie de rezidenţă, cei mai mulţi alegători ai PDL provin din zona urbană - 10,8%, iar 7% vin
din zona rurală. Din alegătorii PDL care locuiesc în zona urbană, 5% sunt din marile oraşe, 3,8%
provin din oraşe mici, iar 2% din oraşe mijlocii. PDL a fost, în mod tradiţional, un partid care se
baza pe votul din zona urbană, dar în perioada cât a fost la putere democrat-liberalii s-au întărit şi
la ţară în special prin racolarea unor primari PSD. În funcţie de situaţia financiară, majoritatea
alegătorilor PDL - 4,6% înregistrează un venit între 500 şi 800 de lei pe membru de familie.
Votanţii PDL se află în special în oraşele mari; în localităţile urbane mici PDL va avea
probleme serioase la alegeri. Categoria de vârstă în rândul căreia PDL are susţinerea cea mai
puternică sunt tinerii. PDL este susţinut de românii cu venituri mari. Acest lucru are două
explicaţii: pe de o parte, măsuri precum creşterea TVA sau reducerea salariilor bugetarilor i-au
afectat mai puţin; pe de altă parte ei aparţin mediului privat şi au apreciat discursul "gras vs.
slab" din 2010.
Profilul votantului PDL: bărbați și femei în egală măsură, persoane cu vîrste cuprinse
între 31 și 60 de ani, absolvenți de liceu și facultate din mediul urban și cu precădere din
București. Susţinerea pentru PDL este relativ omogenă la nivelul întregii ţări.
Portret stereotip: manager sau patron bogat dintr-un oraş mare. Probabil votant al PDL/lui
Traian Băsescu din 2004 inclusiv.
UDMR ia voturi şi de la români
Potrivit sondajului, UDMR ar obţine 5,4% din voturi. Acestea sunt relativ echilibrat
distribuite din punct de vedere al categoriilor de vârstă, venituri, educaţie sau zonă de rezidenţă.
Interesant este că UDMR ar obţine 0,6% din voturile cetăţenilor de naţionalitate română.
PPDD - alegători cu opt clase
Partidul Poporului, patronat de Dan Diaconescu are, potrivit IMAS, 15,5% din opţiunile
românilor. În funcţie de vârstă, cei mai mulţi alegători PPDD provin din categoria de peste 60 de
ani - 5,3%, 4,1% din categoria 30- 44 de ani, 3,9% de la cei cu vârsta între 45 şi 59 de ani şi doar
2,7% de la persoanele care au între 18 şi 29 de ani.
Grosul voturilor PPDD provine de la cei care au terminat opt clase - 6,4%, în timp ce
4,3% din voturi vin de la cei cu şcoala profesională, 3,8% de la absolvenţii de liceu şi 1,2% de la
cei cu studii superioare.
PPDD are cele mai multe voturi din zona rurală - 7,5%, la care se adaugă 3,3% din
oraşele mici, 2,7% din oraşele mari şi 2% din oraşele mijlocii. În funcţie de venit, PPDD strânge
cele mai multe voturi de la cei cu venituri între 350 şi 500 de lei pe membru de familie.
PP-DD a preluat de la alte partide un bazin electoral uşor de creionat: oamenii în vârstă,
din oraşe mici, cu educaţie şi venituri scăzute.
46
CAPITOLUL 3 CERCETARE CANTITATIVĂ CU TEMA ”ATITUDINI, OPINII ŞI
INTENŢII ALE POPULAŢIEI ADULTE DIN MUNICIPIUL BRAŞOV CU PRIVIRE LA
PIAŢA ELECTORALĂ DIN ROMÂNIA”
La ora actuală şi în România piaţa electorală e studiată permanent atât cu metode
cantitative cât şi calitative.
Din rândul metodelor cantitative preponderent este utilizat sondajul de opinie.
3.1 Considerații metodologice privind cercetarea cantitativă
Această cercetare are ca scop cunoaşterea atitudinilor, opiniilor şi intenţiilor de vot ale
populaţiei adulte din Municipiul Braşov cu privire la piaţa electorală din România.
Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 1 februarie - 28 februarie 2013 şi pe un eşantion de
384 de persoane, reprezentativ la nivel local, cu o eroare maxima admisă de 5% şi cu garantarea
rezultatelor în proporţie de 95%.
Cercetarea a fost realizată printr-o anchetă de tip sondaj pe baza interviului față în față,
care are la bază un chestionar de 56 de întrebări.
Populaţia cercetată este pupulaţia adultă din Municipiul Braşov. Comform Institutului
Naţional de Statistică al României la sfârşitul anului 2011 populaţia adultă din Municipiul
Braşov era de 227.961 de persoane.
Eşantionul este format din 384 de persoane.
Metoda de eşantionare aleasă: eşantionarea multistadială
3.2 Sinteza rezultatelor cercetării cantitative
Pentru analiza şi interpretarea datelor obţinute ca urmare a cercetării cantitative de
marketing au fost utilizate programele software de analiză statistică SPSS si Microsoft Excel.
În urma analizei cercetării cantitative efectuate se mai pot trage următoarele concluzii:
Putem constata că din cei 384 de membrii ai eşantionului, 310 (80,7%) subiecţi au răspuns
ca vor merge la vot, în timp ce restul de 74 (19,3%) nu vor merge. Din cei 74 subiecţi care au
răspuns ca nu vor merge la vot cei mai mulţi au motivat că “Nu văd nici o legătură între viaţa
politică şi condiţiile de existenţă ale alegătorilor” şi “Nu consider că vreun candidat sau partid
politic merită votul alegătorilor”.
71,4% dintre respondenţi consideră că alegerile din România sunt fraudate, cele mai
utilizate metode fiiind: “distribuirea de ajutoare prin intermediul primăriilor”, “schimbarea
rezultatului votului în secţiile de votare” şi „turismul electoral”.
Cei 384 de respondenţi consideră că televiziunea este cea mai importantă sursă de
informare când vine vorba de politică şi au plasat-o pe primul loc cu o medie de 2,04.
47
Următoarele locuri au fost ocupate în ordine de internet (medie 2,32), presa scrisă(medie 2,82)
şi radio (medie 3,03).
Cetăţenii braşoveni chestionaţi consideră, într-o proporţie mare (49,7%), că publicitatea
electorală reprezintă o formă de manipulare.
Politicienii ce se bucură de cea mai mare încredere în rândul braşovenilor sunt Victor
Ponta (29,61%), Mugur Isărescu (23,3%), Crin Antonescu (21,05%) şi Traian Băsescu cu
18,75%.
Marea majoritate a braşovenilor respondenţi (93,8%) sunt convinşi că politicienii români
încercă să manipuleze electoratul, doar o mică parte dintre cei chestionaţi (6,3%) nu se
îndoiesc de bunele intenţii ale politicienilor.
Principalele metode prin care se încearcă manipularea electoratului sunt în opinia
braşovenilor următoarele:
Prin publicarea unor sondaje de opinie false – 24,9%;
Prin scandaluri şi acuzaţii false la adresa adversarilor - 24,6%;
Prin mărirea pensiilor şi salariilor înainte de alegeri - 18,2%;
Prin manipularea mass-media (TV, radio şi presă scrisă) - 17,1%.
Când trebuie să ia o decizie de a vota cu un anumit candidat politic braşovenii nu acordă o
prea mare importanţă sondajelor de opinie. Doar pentru 3,6% dintre respondenţi sondajelor de
opinie contează atunci cand trebuie să ia o decizie de vot.
Dacă peste o săptămână ar avea loc alegeri pentru Preşedinţie braşovenii consideră că lupta
s-ar da între Victor Ponta (24%), Mugur Isărescu (20,6%) şi Crin Antonescu (18,2%)
Dacă peste o săptămână ar avea loc alegeri pentru Parlamentul European braşovenii ar opta
în proporţie de 60,2% pentru USL, 14,1% ar vota cu PDL, 12,2% ar alege PPDD, 7,3% ar alege
UDMR, 2,3% ar alege PRM iar alte partide ar caştiga 3,9%.
Dacă peste o săptămână ar avea loc alegeri pentru Parlamentul României braşovenii ar opta
în proporţie de 60,2% pentru USL, 14,1% ar vota cu PDL, 12,2% ar alege PPDD, 7,3% ar alege
UDMR, 2,3% ar alege PRM iar alte partide ar caştiga 3,9%. Procentele sunt aceleaşi ca şi în
cazul votului pentru Parlamentul European ceea ce înseamnă ca oamenii nu fac distincţia între
diferite tipuri de alegeri şi votează aceleaşi partide de fiecare dată. Dacă peste o săptămână ar
avea loc alegeri pentru Parlamentul României iar partidele din alianţa USL ar candida separat,
braşovenii ar opta în proporţie de 34,9% pentru PSD, 23,2% ar vota cu PNL, 17,2% ar vota cu
PDL, 12% ar alege PPDD, 9,6% ar alege UDMR, iar 3,1% ar alege PRM .
48
CAPITOLUL 4. CERCETARE CALITATIVĂ CU TEMA ” OPINII ALE
SPECIALIŞTILOR IMPLICAŢI ÎN ORGANIZAREA CAMPANIILOR ELECTORALE,
PRIVIND TEHNICILE DE MANIPULARE UTILIZATE ÎN MARKETINGUL POLITIC
DIN ROMÂNIA”
După efectuarea cercetării cantitative s-a considerat oportună desfășurarea unei cercetări
calitative cu tema ” Opinii ale specialiştilor implicaţi în organizarea campaniilor electorale,
privind tehnicile de manipulare utilizate în marketingul politic din România”. Cercetarea
calitativă s-a desfășurat cu concursul unor persoane cu putere de decizie și influenţă în ceea ce
înseamnă cercetarea de piaţă în Romania.
Prin această cercetare s-a urmărit chestionarea unor specialiști în domeniul marketingului
politic şi al cercetării de marketing.
În cadrul cercetărilor de marketing complexe, cum este cazul acestei teze de doctorat, de
regulă cercetarea calitativă se efectuează la începutul studiului aceasta fiind urmată de parte de
cercetare cantitativă. Acest lucru se întâmplă deoarece cu ajutorul cercetării calitative se încearcă
obţinerea unor date care să ajute la construirea cercetării cantitative.
Acest lucru nu a fost respectat în această cercetare deoarece în acest studiu cercetarea
calitativă vine în completarea datelor de la cercetarea cantitativă şi nu invers. Cercetarea
calitativă aleasă este una specială şi anume interviul semi-structurat cu specialişti în domeniul
marketingului politic din România. Interviurile s-au bazat pe un ghid de interviu semidirectiv
bazat pe rezultatele cercetării cantitative.
Tipul de cercetare calitativă pentru care s-a optat este denumit „interviu de profunzime”.
Acesta este o formă de comunicare semi-structurată ce presupune existenţa unei liste cu teme şi
subteme, detaliate sub forma unor întrebări regăsite într-un ghid de interviu.
Ghidul de interviu a avut patru teme de discuție și este prezentat în detaliu în secțiunea
corespunzătoare.
Interviul de profunzime semi-directiv i-a lăsat pe subiecți să devieze de la temele
principale, să particularizeze pe domeniile lor de specialitate, să exemplifice din experiența lor în
cadrul instituțiilor sau companiilor pe care le reprezintă sau în care lucrează și astfel să aducă
idei și propuneri noi. Interviurile individuale au oferit posibilitatea ca subiecţii să-şi exprime
sentimentele lor reale, nemulţumirile față de politicile altor instituții, satisfacţiile şi realizăriile
personale, cu propriile lor cuvinte.
Deoarece întâlnirea cu respondenții a fost greu de realizat datorita limitărilor de timp s-a
decis abordarea acestora cu ajutorul internetului, pe email, facebook sau blog. Comparativ cu
alte tehnici de obţinere a informaţiilor primare au fost uşor de realizat şi mai puţin costisitoare.
Se consideră că rezultatele obţinute au oferit suficiente informaţii care ar putea sta la baza unei
cercetări calitative.
49
Rezultatele şi concluziile realizate în urma prelucrării informaţiilor obţinute sunt de
factură calitativă şi sub nici o formă ele nu pot fi reprezentative pentru întreaga sferă a
consultanţilor politici. Rezultatele obţinute nu au reprezentativitate şi ele indică numai o ordine
de mărime medie pe ansamblul eşantionului luat în considerare, la nivelul celor 6 specialişti
intervievaţi.
Toţi respondenţii sunt de părere că partidele sau candidaţii politici încearcă să fraudeze
alegerile şi nu respectă legislaţia electorală în timpul campaniilor electorale. Unii dintre
respondenţi au declarat chiar că ştiu cazuri concrete în care asemenea fapte s-au petrecut dar nu
doresc să intre în detalii şi toţi menţioneză că nu s-au implicat niciodată în asemenea evenimente.
Aceştia au menţionat câteva metode de fraudare a alegerilor precum:
1. „Suveica“. Un alegător plătit de un partid politic intră în secţia de votare cu un buletin
de vot furat sau tipărit suplimentar, care a fost deja ştampilat. În secţia de votare acesta primeşte
un buletin de vot neştampilat de la reprezentanţii din secţia de votare, îl introduce în urnă pe cel
ştampilat şi iese din secţie cu buletinul neştampilat, pe care i-l preda celui care l-a platit sau care
urmează să-l plătească..
2. ”Cămaşa albastră”. Alegatorul plătit intră în secţia de votare şi susţine că nu este apt
să voteze singur. Acesta solicită ca un anumit însoţitor să-l ajute. Alegătorul şi însoţitorul intră
împreună în cabina de vot.
3. Mita electorală. Plata unei anumite sume de bani în schimbul votului.
4. Schimbarea rezultatului votului în secţiile de votare.
5. Distribuirea de ajutoare prin intermediul autorităţilor locale.
6. Turismul electoral.
7. Folosirea listelor electorale suplimentare .
8. Tipografia. Constă în distribuirea unui număr mai mare de buletine de vot decât cel
real.
9. Urna mobilă. Urna mobilă este folosită excesiv, nejustificat.
10. Urna mobilă schimbată. Se caracterizează prin înlocuirea urnei mobile la finalul
traseului cu o altă urnă similară conţinând acelaşi număr de buletine de vot.
11. Votul multiplu. Votul multiplu constă în exercitarea votului de către o persoană de
mai multe ori în ziua alegerilor, la acelaşi tip de alegeri. Forme de vot multiplu: vot cu carte de
identitate declarată furată, vot cu carte de identitate falsă, dezlipirea timbrului autocolant aplicat
pe cartea de identitate, ”uitarea” lipirii autocolantului cu menţiunea ”votat” pe cartea de
identitate etc.
În opinia respondenţilor cele mai utilizate metode de fraudare sunt mita electorală şi
turismul electoral.
50
Toţi respondenţii sunt de părere că partidele sau candidaţii politici încearcă să
manipuleze electoratul folosind diverse metode precum:
manipularea rezultatelor sondajelor de opinie politice;
publicarea în mass-media a rezultatele unor sondaje de opinie inexistente;
campanii negative false la adresa adversarilor politici;
atacul la persoană;
publicarea unor sondaje de opinie false;
scandaluri şi acuzaţii false la adresa adversarilor;
manipularea mass-media (TV, radio şi presă scrisă);
aducerea unor personalităţi care sa garanteze pentru politicieni;
manifestaţii publice grandioase avand oamenii lor plasaţi în public să aplaude;
mărirea pensiilor şi salariilor înainte de alegeri;
dezinformarea electoratului cu ajutorul mass-media;
intoxicarea electoratului cu informaţii false sau abaterea atenţiei electoratului de la
problemele principale prin crearea unor diversiuni;
„demonizarea” adversarilor;
victimizarea.
În opinia respondenţilor cele mai utilizate metode de manipulare a electoratului sunt
scandaluri şi acuzaţii false la adresa adversarilor, dezinformarea electoratului cu ajutorul mass-
media, manipularea mass-media (TV, radio şi presă scrisă) şi publicarea unor sondaje de opinie
false.
În general respondenţii nu acordă o prea mare importanţă sondajelor de opinie şi
consideră că oamenii obişnuiţi nu sunt influenţaţi de rezultatele sondajelor de opinie publicate în
mass-media şi nu le dau prea mare importanţă în luarea deciziei de vot.
În opinia respondenţilor soluţia pentru restabilirea încrederii în sondajele de opinie o
reprezintă crearea unei asociaţii profesionale a companiilor de cercetare a pieţei care să introducă
un cod de etică, să le supravegheze şi să le apere interesele. De asemenea se doreşte o mai mare
transparenţă din partea firmelor de sondare a opiniei publice şi o uniformizare a informaţiilor a
modului cum sunt prezentate informaţiile în mass-media
O limită a cercetării calitative realizate este legată de mărimea eşantionului. Datorită
metodei de culegere a datelor aleasă rata de răspuns a fost de doar 20%, doar 6 specialişti din cei
30 contactaţi au răspuns afirmativ şi au acceptat să participe la această cercetare.
Unii respondenți au evitat răspunsul la unele întrebări sau au răspuns evaziv, fiind
imposibil cercetătorului să tragă o concluzie. Inevitabil, interviurile au avut un oarecare
subiectivism și o tentă politică, în special pentru respondenții implicaţii ca şi consultanţi politici
pentru anumite partide.
51
CAPITOLUL 5. ETICĂ ŞI MANIPULARE ÎN MARKETINGUL POLITIC
Sintagma “etică politică” asociază doi termeni de referinţă în aria ştiinţelor socio-umane
cu o mare frecvenţă atât în limbajul curent cât şi în cel savant: cel de etica şi cel de politică.
Etimologic, termenul etică vine din limba greacă unde éthos însemnă: “caracter, mod
habitual de viaţă. De-a lungul timpului termenul etică a împărţit “gloria” sau “oprobiul” cu un alt
termen desemnând, în principiu, acelaşi lucru: cel de morală. Acesta îşi are originea în limba
latină, unde mos, mores însemnă: “obicei”, “datină”, “obişnuinţă”.
Conform definiției date de Raymond Polin68
, fost profesor la Sorbona și cunoscut
cercetător al raportului dintre etică și politică (printre puținii care au făcut-o și sub aspect formal,
terminologic): “Etica meditează, definește și apreciază, în termeni de bine și de rău, intențiile,
actele și operele unui individ considerat în el însuși sau considerat în raporturile cu ceilalți
indivizi”.
Etica politică, în înţelesul cel mai general, studiază raportul dintre morală/etică şi
politică, maniera în care acest raport s-a reflectat în aria gândirii filosofico-politice (istoria eticii
politice, paradigmele etico-politice), impactul principiilor, valorilor şi normelor morale în sfera
politicii (morala politică) cu scopul de a identifica datoriile morale ale omului politic
(deontologie politică).
Etica marketingului reuneşte problematica normelor ce se cer îndeplinite şi a valorilor ce
se cer realizate în cadrul prestaţiilor tuturor partenerilor actelor de piaţă, pentru ca acestea să se
desfăşoare într-un cadru moral. Ea are în vedere şi cerinţele grupurilor sociale ce sunt atinse de
consecinţele fluxurilor ofertei de bunuri, servicii şi idei, pe termen scurt, mediu şi lung. Etica
marketingului s-a cristalizat în perioada postbelică, pe fondul dezbaterilor privitoare la
responsabilitatea socială a întreprinderii în raporturile sale cu furnizorii şi clienţii. Dezvoltarea
spiritului critic al purtătorului de cerere şi responsabilitatea socială a întreprinzătorului faţă de
actele sale reprezintă fundalul provocărilor la care trebuie să facă faţă marketingul în societatea
contemporană.69
Se consideră politica ca fiind cea care poate fie favoriza, fie descuraja un interes etic.
Expresia etica politică se referă, în sens larg, la exprimarea unor judecăţi morale asupra
acţiunilor politice.
Prin sintagma etica în politică se înţelege faptul că politica propriu-zisă nu este judecată
numai de propriile ei norme (de putere, de raţionalitate, de eficienţă, etc.), ci ea este judecată şi
prin intermediul unor principii, norme şi valori morale, precum: libertatea, dreptatea, egalitatea,
onestitatea, toleranţa, iubirea, mila, prudenţa, curajul, înţelepciunea, etc.
68 Polin, R.- Ethique et politique, Paris, Sirey, 1968, p 36 69 Druţă M. E., Pop, N. Al.: Etică a marketingului. în Marketing. Dicţionar explicativ. (coordonatori: Florescu C., Mâlcomete P., Nicolae Al. P.) Editura Economică, Bucureşti. 2003, p. 238.
52
Persuasiune, dezinformare şi manipulare în marketingul politic
Conform Dicţionarului de Sociologie manipularea reprezintă acţiunea de a determina
un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod
compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca
persuasiunea, care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi
decizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se
urmăreşte înţelegerea mai profundă a situaţiei, ci inculcarea unei înţelegeri convenabile,
recurgandu-se la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la apelul palierelor
emoţionale sau non-raţionale. În cazul manipulării, intenţiile reale ale celui care transmite
mesajul rămân insesizabile celui manipulat.
Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor
unei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin
inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la aceasta cale în situaţii de divergenţă de interese
devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient şi
mai puternic decât utilizarea forţei.
Manipularea este acţiunea de influenţare prin mijloace neviolente a opţiunii unor
persoane individuale şi grupuri de persoane, astfel încât acestea să creadă că acţionează pe baza
realităţii şi pornind de la premise corecte, conform ideilor şi intereselor proprii. Diferenţa dintre
persuasiune şi argumentarea de tip manipulativ este că ultima imită logica şi, teoretic, se
adresează raţiunii, dar abuzând de relaţia logică şi forţând silogismul, denaturează raţionamentul.
Sub aparenţa unei demonstraţii corecte se ajunge la o concluzie falsă. Aceasta se obţine în
special prin recurgerea la manevre - de natură logică sau psihologică - care îl fac pe manipulat să
confunde premisele, substituindu-le pe cele adevărate cu unele false, ori să apeleze la legături
cauzale aberante. Manipularea reprezintă o formă patologică a comunicării.
Manipularea trebuie raportată atât la intenţiile comunicatorului cât şi la metodele prin
care are loc comunicarea. De principiu, manipularea este o acţiune voită, ce presupune o intenţie
din partea celui care manipulează. O inducere în eroare neintenţionată nu poate fi calificată drept
manipulare. În acelaşi timp, mijloacele sunt cele care califică fapta ca având sau nu caracter
manipulator. Astfel, nu se poate spune că o acţiune de tip manipulator nu ar constitui manipulare
întrucât intenţia celui care a recurs la ea a fost corectă (de pildă, aceea de a împiedica
înrădăcinarea unei idei greşite în conştiinţa publică ori de a zădărnici o altă manipulare).
Folosirea mijloacelor specifice manipulării prezumă intenţia de a manipula.
Manipularea se manifestă prin : persuasiune, dezinformare sau intoxicare (prin
minciună, zvon etc.)
53
Persuasiunea
Prin persuasiune întelegem acțiunea de a convinge într-un mod sau altul pe cineva să facă
sau să aleagă un lucru. Este acțiunea prin care autorul unui mesaj susține o idee, încercând să
convingă auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de
argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsă de „necesitatea” sau
„importanţa” aparentă a acțiuni sau lucrului respectiv.
Dezinformarea
Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces de
comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în
receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social .
Intoxicarea
Formă de dezinformare, intoxicarea constă în suprasaturarea surselor cu informație falsă,
în blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregăti
opinia publică pentru o lovitură de proporții, fie pentru a discredita un mesaj corect așteptat.
Instrumentele sale de bază sunt zvonurile, bârfele și comunicatele tendențioase. Intoxicarea este
operația de "anesteziere" a publicului în scopul acceptării unei diversiuni majore sau pentru a-l
face neîncrezător, ostil în fața unui adevăr care urmează a fi comunicat.
Minciuna
O specie mai puţin tratată, de mesaj deliberat fals, este minciuna. Deoarece este un
concept cu puternice amprente morale şi culturale, subiectul nu a interesat, până acum câţiva ani,
decât pe filosofi, teologi, antropologi şi pe psihologi (s-au făcut studii cu precădere pe copii).
Este ciudat deşi putem spune că întâlnim minciuni pretutindeni, atât în public, cât şi în viaţa
privată, la orice nivel social şi în toate socităţile trecute sau prezente. A minţi este pentru oameni
un obicei care durează de milenii şi nu o inovaţie de ultimă oră, iar inducerea în eroare nu a fost
considerată întotdeauna şi oriunde un act condamnabil. La grecii antici sentimentul de admiraţie
pentru cei care reuşeau să păcălească un străin era uzual.
Zvonul
Zvonul reprezintă o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se
verifice corectitudinea.
Zvonurile care sunt lansate în circulaţie au o funcţie dublă :
- funcţie explicativă;
- funcţie de atenuare a anumitor tensiuni emoţionale.
54
Tehnici de manipulare utilizate în marketingul politic
În România, manipularea a fost stimulată de precaritatea mijloacelor de control
democratic asupra guvernanţilor, a clasei politice, în general, şi de pătrunderea unor tehnici de
comunicare specifice comunicării de masă (inclusiv electronice). Partidele politice au recurs
frecvent la manipularea de masă prin folosirea intensivă în comunicarea politică a tehnicilor de
publicitate comercială pentru promovarea sau, dimpotrivă, distrugerea unor politicieni, idei sau
programe.
Manipularea este practicată atât de guvernanţi cât şi de opoziţie. Puterea este însă
favorizată de accesul mai facil la canalele publice de informaţii, precum şi de capacitatea de
utilizare a pârghiilor bugetare pentru „motivarea" presei într-un sens sau altul.
Manipularea politică are mai mari şanse de reuşită în campania electorală, deoarece
electoratul este mai atent la informaţiile politice şi manifestă un interes mai ridicat faţă de actorii
politici. De asemenea, mesajele contradictorii emise de către politicieni creează mai uşor
confuzie în perioada campaniilor electorale din cauza cantităţii foarte mari de informaţii cu
caracter politic care se află simultan în spaţiul comunicaţional şi a răgazului scurt pentru
verificarea lor. (De aceea şi scurtarea duratei campaniei electorale, ca şi lungirea ei peste măsură
pot fi privite ca o metodă de manipulare: o campanie prea scurtă nu lasă timp pentru verificarea
şi contracararea afirmaţiilor manipulative; o campanie prea lungă creează o stare de confuzie
generală prin multiplicarea şi suprapunerea informaţiei, stare din care cei fără mesaj autentic
câştigă.)
Dezinformarea în marketingul politic
Cele mai frecvente procedee de manipulare informaţională, respectiv de dezinformare,
sunt următoarele:
- Ascunderea sau selectarea informaţiilor pe criterii de utilitate pentru manipulator, fără
nicio legătură cu adevăratul obiectiv.
- Distorsionarea informaţiilor, prin introducerea unor elemente parazite, scoaterea din
context, schimbarea ordinii corespunzătoare desfăşurării reale a evenimentelor la care se referă,
asocierea cu evenimente sau fapte care n-au legătură cu tema comunicării, amestecarea
informaţiilor cu comentariul etc.
- Intoxicarea ţintei (celor manipulaţi), prin lansarea unor pseudoinformaţii care au rolul
de a distrage atenţia, de a orienta într-o direcţie greşită acţiunile şi gândirea ţintei, pe fondul
saturării canalului de comunicare şi a factorilor de prelucrare a informaţiilor cu elemente
nesemnificative sau distorsionate
55
- Lansarea de zvonuri, care sunt afirmaţii declarate drept adevărate
- Dirijarea asocierii faptelor, astfel încât ţinta să perceapă anumite relaţii cauzale sau de
condiţionare între fenomene care în realitate nu există. În acest caz se înlocuieşte informaţia cu
comentariul, se prezintă simultan fapte fără legătură reală între ele, sau se asociază informaţia cu
persoana care o transmite.
- Blocarea surselor şi canalelor de comunicare care transmit alte informaţii sau care le
dau altă interpretare sau pondere decât cele promovate de manipulator. Este o modalitate brutală
de manipulare.
- Discreditarea surselor neconvenabile sau incomode, prin lansarea de atacuri la
persoană, calomnii sau interpretări tendenţioase, în legătură cu aspecte fără legătură cu problemă
sau situaţia reală.
- Interpunerea unor “relee informaţionale” şi “agenţi de influenţă” care să faciliteze
transmiterea informaţiilor şi interpretărilor dorite, multiplicându-se astfel canalele de comunicare
şi influenţă favorabile manipulatorului
- Bruiajul sistemelor de comunicare neconvenabile, astfel încât percepţia corectă a
informaţiei să nu mai fie posibilă sau să se realizeze cu eforturi disproporţionate.
- Lansarea unor sloganuri, stereotipii de gândire, pseudoprincipii care sunt invocate
ulterior ca repere valorice indiscutabile, îndreptăţite să susţină o anumită orientare sau opţiune
dezirabilă sursei.
- Manipularea limbajului, prin fabricarea unor formule lingvistice golite de conţinut, dar
care au rolul de a stereotipiza gândirea ţintelor şi de a condiţiona -în sens pavlovian-
comportamentul acestora.
Argumentaţii şi strategii de comunicare manipulative
În comunicare pot fi întâlnite numeroase modalităţi de argumentare defectuoase, precum
şi strategii de comunicare manipulative. Scopul acestora este credibilizarea mesajelor şi
determinarea unor anumite comportamente, atitudini şi opţiuni în favoarea manipulatorului.
Câteva dintre acestea sunt:
1. Apelul la autoritate
Este folosit în scopuri de manipulare pentru a credibiliza un mesaj prin înlocuirea
argumentelor specifice intrinseci acestuia cu opiniile exprimate de personalităţi - din prezent sau
din trecutul istoric - având un grad înalt de notorietate şi de respect public.
2. Argumente ad hominem
Fac parte din metodele de argumentare de tip manipulativ şi urmăresc decredibilizarea
unei afirmaţii sau credibilizarea unei afirmaţii ce neagă o altă afirmaţie, prin denigrarea
personalităţii celui ce a emis opinia critică.
56
3. argumente ad ignorantiam
Sunt folosite în argumentarea de tip manipulativ prin care se doreşte fie credibilizarea
unei afirmaţii pe considerentul că nimeni anterior emiterii ei nu a probat contrariul, fie
decredibilizarea unei afirmaţii pe motiv că nimeni anterior nu a mai făcut-o.
4. argumente ad populum
Sunt argumente manipulative folosite pentru credibilizarea unei afirmaţii pe
considerentul că ea este împărtăşită de un număr (mare) de persoane. Argumentul ad populum,
adică “apelul către lume“, numit şi apelul la majoritate, este o eroare logică de argumentare, care
concluzionează că o opinie este adevărată deoarece foarte multă lume crede că este adevărată; cu
alte cuvinte “dacă mulţi cred, atunci aşa este”.
5. argumente de tip sentimental
Este metoda de manipulare care face apel la afectivitate şi empatie în încercarea de a
credibiliza un mesaj prin invocarea compasiunii manipulatului în locul prezentării argumentelor
materiale (specifice şi intrinseci mesajului) de natură a-l convinge în mod raţional.
6. argumente de tip om de paie
Sunt folosite ca metode de manipulare pentru a credibiliza sau după caz, a decredibiliza o
afirmaţie prin atribuirea paternităţii ei unei persoane care fie nu a formulat-o de loc, fie, mai
frecvent, a formulat-o în cu totul alt context şi în cu totul alte scopuri decât cele ale
manipulatorului.
7. exagerarea mizei sau introducerea în dezbatere a unor mize false
Este metoda de manipulare care încearcă fie credibilizarea unei afirmaţii fie determinarea
unei anumite atitudini prin focalizarea atenţiei asupra unor probleme inexistente, secundare sau
lipsite de relevanţă.
8. deposedarea mesajului de miză
Este strategia de comunicare manipulativă care vizează fie promovarea unei opţiuni prin
reducerea rezistenţei faţă de ea ca urmare a creării aparenţei că ar fi lipsită de importanţă, fie
evitarea criticilor faţă de o anumită atitudine prin inducerea convingerii că problema este
nerelevantă.
9. neutralizarea mesajului sau „depolitizarea" demersului politic
A „depolitiza" un mesaj înseamnă, astfel, a-l camufla, a-l face să pară ca având altă
natură decât natura sa reală.
10. manevrarea conţinutului noţiunilor în funcţie de împrejurare
Este metoda de argumentare manipulativă care vizează acreditarea unei afirmaţii sau
justificarea unor acţiuni prin folosirea unor concepte având înţelesuri multiple (plurisemantice),
în aşa fel încât într-un anumit context un anumit concept să fie utilizat potrivit definiţiei sale
dintr-un alt context.
57
11. eludarea raţionalităţii prin succesiunea rapidă sau spectaculoasă de evenimente
Este metoda de manipulare care urmăreşte împingerea manipulatului spre o anumită
atitudine, prin copleşirea lui cu un flux de mesaje deosebit de intens şi eventual contradictoriu,
de natură a-i crea o stare de derută, de nesiguranţă şi de neîncredere în sine.
12. manipularea prin apelul la afectivitatea colectivă
Este o strategie manipulatorie care manevrează disonanţa cognitivă a indivizilor şi teama
lor instinctivă de străin, de alogen, de cel care le este diferit, precum şi frica de singurătate şi
izolare, spre a le induce o panică de natură a-i face să accepte alternativa asocierii la persoana şi
demersurile manipulatorului.
13. direcţionarea activităţilor mijloacelor de informare publice
Sunt metode de manipulare care vizează credibilizarea sau, după caz, decredibilizarea
unor afirmaţii, precum şi formarea unor opinii sau atitudini prin controlul politic al mesajelor
transmise de şi prin mass-media.
14. apelul guvernanţilor la conservarea dorinţei de stabilitate a cetăţenilor
Este strategia de manipulare care vizează obţinerea unei atitudini de susţinere pentru
guvern prin exploatarea conservatorismului (fricii faţă de nou sau de schimbare) a populaţiei.
15. eliminarea subiectelor conflictuale de pe agenda mass-media
Este strategia de manipulare care urmăreşte menţinerea unui anumit statu-quo, prin
inducerea ideii potrivit căreia situaţia prezentă este satisfăcătoare şi prin abaterea atenţiei de la
dificultăţile reale cu care se confruntă populaţia.
16. producerea şi răspândirea de zvonuri
Sunt acele metode de manipulare care vizează credibilizarea unor afirmaţii lansându-le în
public fără dovezi sau posibilităţi de verificare a corectitudinii şi lăsându-le să fie apoi transmise
spontan din gură în gură. acestora.
17. „intoxicarea"
Este o metodă de manipulare complexă care vizează credibilizarea unei afirmaţii false şi
determinarea unei reacţii a manipulatului ca urmare a asimilării acelei afirmaţii, prin transmiterea
în mod premeditat şi inducerea în conştiinţa manipulatului a unor informaţii false.
18. tehnica “piciorului în uşă”
Se bazează pe folosirea fenomenului de perseverare într-o decizie anterioară şi de
escaladare a angajamentului.
19. argumentul nazismului
A reprezenta într-un mod greșit sau eronat argumentele celuilalt, pentru a le ataca mai
ușor
20. argumentul pantei periculoase
58
A susține că dacă permitem ca lucrul A să se întâmple, atunci se va ajunge la lucrul Z în
mod obligatoriu, deci A trebuie împiedicat
21. o rugăminte specială
A schimba obiectivul discuției, tema sau a invoca o excepție, când un argument este
infirmat în mod vădit
22. argumentul jocurilor de noroc
A face predicții bazate pe întâmplări anterioare, observate pentru fenomene aleatorii,
incontrolabile. De exemplu, a anticipa pe ce față va cădea o monedă, după ce a fost remarcată o
serie de rezultate similare sau o abatere de la acea serie.
23. ori albă, ori neagră
A susține că nu există decât două posibilități, dramatic opuse, atunci când pot exista și căi
de mijloc
24. cauzalitatea falsă
A confunda o relație reală sau imaginară între două lucruri cu o relație de cauzalitate.
25. atacul la persoană
A ataca trecutul sau caracterul oponentului, în loc de a răspunde cu argumente la
problema ridicată.
26. întrebarea insinuantă
A pune o întrebare, care conține în ea o insinuare, la care să nu se poată răspunde fără o
acceptare implicită a unei vinovății.
27. argumentul popularității
A obține validarea unei idei din faptul că este îmbrățișată de multă lume sau e la modă.
28. argumentul circular
A include în premisă concluzia la care dorești să ajungi. A te referi la propria-ți aserțiune,
pentru a demonstra o aserțiune.
29. apelul către o personalitate
A-ți întări spusele prin citarea unei personalități sau instituții de prestigiu
30. apelul la natură
A susține că un lucru natural este deopotrivă justificat, inevitabil sau ideal.
31. divizarea / generalizarea
A presupune că un lucru valabil pentru o parte, e valabil și pentru întreg sau a presupune
că o caracteristică a întregului se regăsește în fiecare dintre componente.
32. elementul anecdotic
A invoca un fapt divers, în special întâmplat celui care vorbește, în locul unui argument
solid, de obicei pentru a contrazice o statistică
33. apelul la emoții
59
A invoca detalii de ordin sentimental, în locul celor raționale
34. riposta
În locul demontării unei critici se răspunde cu o acuză echivalentă, după strămoșeasca
formulă
35. „zi că nu-i așa!”
A cere oponentului să vină cu contra-argumente, pentru a infirma o afirmație, pe care nu
o susții cu probe.
36. apelul la puritate
Cunoscută și ca eroarea Nirvana, această practică aduce în discuție o situație ideală,
neplauzibilă, pentru a respinge o critică legitimă:
37. extragerea din context
A folosi exemple de întâmplări izolate, pentru a susține că există o tendință sau o practică
răspândită.
38. eroarea care discreditează
A susține că o idee, care a fost susținută cu stângăcie, sau conținând un fals sau o eroare
de calcul, e automat invalidată în întregime.
39. „nu-mi vine să cred”
A refuza un argument, pentru că îl consideri greu de înțeles sau de crezut.
40. ambiguitatea
A folosi cuvinte cu dublu sens, termeni echivoci, care pot lăsa loc la interpretări sau crea
o impresie falsă cu intenție.
41. argumentul genetic
A judeca un lucru, ca fiind bun sau rău după originea sa.
42. adevărul e la mijloc
A susține că punctul de mijloc între două poziții, alese de vorbitor, e neapărat și adevărul.
43. apelul la probabilitate
A sugera că un lucru care s-ar putea întâmpla, chiar se va întâmpla la un moment dat în
viața reală
44. cauzalitatea circular
A confunda efectele cu cauzele unui fenomen
45. dilema falsă
A crea iluzia că nu există decât două opțiuni.
Manipularea electorilor cu ajutorul sondajelor de opinie
În sociologia comunicării un loc aparte îl ocupă problema utilizării sondajelor de opinie
în campania electorală şi posibilitatea de a influenţa rezultatele votului prin acestea. Sondajele de
opinie au mai multe funcţii: informativă, strategică pentru staff-urile de campanie electorală,
60
manipulativă. Asupra acestei ultime funcţii există importante polemici, atât teoretice cât şi
politice. Controversele teoretice au pus în evidenţă trei puncte de vedere importante:
• sondajele de opinie influenţează electoratul atât în favoarea învingătorului, cât şi a
învinsului. Aplicând legea statistică a numerelor mari, acest punct de vedere susţine că, de fapt,
efectele publicării sondajelor sunt minime, de până la 3% din opţiunile de vot, ca urmare a
compensării dintre influenţele asupra electoratului partidului învingător şi ale celui învins;
• sondajele de opinie au totuşi un efect, în sensul în care electoratul se raliază
învingătorului din sondaje. Această teorie este cunoscută şi sub numele de „teoria votului util",
derivată din paradigma alegătorului raţional care spune că electorul îşi acordă votul acelei
formaţiuni politice în măsură să câştige alegerile sau, măcar, să intre în Parlament. Dimensiunea
efectului publicării sondajelor asupra alegătorilor nu poate fi stabilită în mod absolut, aceasta
fiind diferită în fiecare societate şi în fiecare an electoral;
• în mod cert sondajele de opinie publică au efecte asupra a două categorii de persoane,
finanţatorii partidelor şi militanţii de partid. Cei care finanţează activitatea politică îşi ponderează
sprijinul în funcţie de cotaţia în sondaje a respectivelor partide. O parte din militanţii partidelor
„învinse" se pot demobiliza, deoarece ei cred că oricum pierd, iar activiştii partidelor
„învingătoare" pot considera că oricum bătălia e câştigată şi, de aceea, îşi reduc eforturile.
Manipularea prin sondaje se poate face fie prin denaturarea datelor sau semnificaţiei
acestora ulterior obţinerii lor, fie prin pervertirea lor în momentul obţinerii ca urmare a
formulării tendenţioase a întrebărilor sondajului.
O acuză adusă marketingului politic70
este aceea că reprezintă un instrument de
manipulare a electoratului. Aceasta este privită sub două aspecte:
A. un aspect privind sondajele de opinie care au influenţă nocivă, în sensul publicării
lor în perioada campaniei electorale doar pentru a modifica intenţiile de vot ale
electoratului;
B. un al doilea aspect priveşte folosirea excesivă a metodelor şi tehnicilor persuasive
de către actorii politice ce desfăşoară activităţi ce aparţin marketingului politic.
70 Brătucu, G.: Marketing politic. în Dicţionar explicativ. (coordonatori: Florescu, C., Mâlcomete, P., Nicolae, Al. P.) Editura Economică, Bucureşti. 2003, p. 430.
61
Experiment de marketing cu tema “Tehnici de manipulare a sondajelor de opinie”
Oamenii au încredere în cifrele ce le citesc în mass-media şi de obicei le acordă o anume
semificaţie. De fiecare dată cînd citim un ziar, ascultăm la radio, urmărim programele tv sau
navigăm pe internet întâlnim diverse cifre sau statistici. Aceste cifre ne dau o imagine a lumii ce
ne înconjoară şi sunt deseori folosite de către politicieni pentru a-şi întării mesajele transmise sau
pentru a-şi umili adversarii politici.
În urma analizării rezultatelor celor două cercetări de marketing realizate anterior a reieşit
faptul că atât braşovenii cât şi specialiştii sunt de părere că se încearcă manipularea electoratului
prin publicarea unor sondaje de opinie falsificate.
Pentru a vedea cum se pot manipula sondajele de opinie astfel încât manipulatorul să
obţină rezultatele dorite am realizat două experimente în rândul studenţilor braşoveni.
Experimentul este o metodă calitativă de cercetare a pieţei ce presupune controlul asupra
unei variabile asupra căreia dorim să intervenim. Obiectivul acestor experimente a fost
determinarea schimbării intenţiei de vot prin manipularea percepţiilor subiecţilor şi prin
manipularea chestionarelor folosite în acest studiu.
Experimentul " Yes Sir " a fost bazat pe un chestionar care induce în eroare respondentul
cu o mulțime de întrebări care conduc respondentul la răspunsul dorit și cu formularea
întrebăriilor în așa fel încât respondentul se simte obligat să dea răspunsul dorit. Experimentul "
Fake Poll " a fost conceput pentru a vedea dacă sondajele anterioare au vreo influență asupra
intențiilor de vot și asupra comportamentului alegătorilor și se bazează pe aşa-numitul „efect de
turmă” (bandwagon). Rezultatele acestor experimente ne arată că aceste metode de manipulare
funcționează foarte bine și pot influența modul în care oamenii vor vota cu un procent de 2%
până la 6%.
62
CAPITOLUL 6. MODALITĂŢI DE PREVENIRE ŞI CONTRACARARE A
MANIPULĂRII ÎN MARKETINGUL POLITIC
Dacă în capitolul cinci au fost analizate câteva tehnici de manipulare a electoratului în
continuare vor fi propuse câteva modalităţi de prevenire şi contracarare a manipulării în
marketingul politic.
6.1. Propuneri privind prevenirea şi contracararea manipulării în marketingul politic
Câteva modalităţi de prevenire şi contracarare a manipulării în marketingul politic sunt:
a) Educaţia şcolară şi avertizarea publică
Societatea trebuie să ajute cetăţeanul să se protejeze împotriva manipulării. Cel mai bun
remediu este formarea spiritului critic prin educaţia şcolară, care ar trebui să dea o atenţie mai
mare pregătirii pentru sesizarea şi combaterea practicilor manipulării. Cetăţenii trebuie învăţaţi
să identifice lacunele şi greşelile de argumentare. De asemenea, ei trebuie informaţi asupra
metodelor de manipulare şi avertizaţi asupra modalităţilor în care ar putea deveni victime ale
acestora.
Tot în domeniul protecţiei cetăţeanului, în calitatea sa de potenţial obiect al manipulării,
acesta trebuie educat pentru:
• analizarea critică a mesajelor transmise prin canalele oficiale;
• examinarea critică a competenţei politicienilor care transmit mesaje;
• exersarea reflexelor necesare adoptării unei atitudini circumspecte faţă de
discursurile politicienilor care abordează teme precum pericolul iminent, care caută să împartă
populaţia în „noi" şi „ei" şi care se propun ca unică soluţie pentru o anumită problemă.
Dar acest lucru nu e de ajuns. La nivel universitar ar trebui concepute cursuri de
statistică, etică, sociologie şi marketing pentru a putea aprofunda tehnicile de manipulare şi
pentru a se putea evita erorile de comunicare. Asemenea cursuri ar fi deosebit de utile la
specializările de jurnalism deoarece de foarte multe ori ziarişti se lasă manipulaţi, intenţionat sau
nu, sau sunt induşi în eroare din cauza cunoştinţelor deficitare. Economiştii, politicienii şi presa,
în majoritatea cazurilor, evită să vorbească normal, ca oamenii, folosirea "afacerezei" este o bună
metodă de a manipula populaţia.
b) Codul deontologic privind comunicarea rezultatelor sondajelor de opinie
Una dintre modalităţile de contracarare a manipulării este adoptarea unui cod deontologic
al comunicării în spaţiul public. Acest cod ar trebui să conţină principiile şi regulile principale
ale comunicării publice corecte, prezentarea modalităţilor de contracarare a mesajelor
manipulatorii şi a instituţiilor care pot acţiona în apărarea comunicării corecte şi pentru
sancţionarea manipulării.
63
În momentul de faţă singura reglementare pentru prezentarea sondajelor de opinie în
mass-media este art. 71 din decizia CNA Nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de
reglementare a conţinutului audiovisual care spune:
(1) Prezentarea sondajelor de opinie va fi însoţită în mod obligatoriu de următoarele informaţii:
a) denumirea celor care au solicitat şi a celor care au realizat sondajul;
b) perioada în care a fost efectuat sondajul şi metodologia utilizată;
c) dimensiunea eşantionului şi marja maximă de eroare.
Această decizie se aplică doar conţinutului audiovisual (tv şi radio) nu şi ziarelor sau
comunicării pe internet.
Un punct de plecare ar putea fi ghidul ESOMAR/WAPOR pentru prezentarea sondajelor
de opinie Acolo sunt câteva linii directoare despre informaţiile minimale de la care se poate când
judecăm un sondaj şi pe care agenţia de colectare a datelor ar trebui să le facă în mod obligatoriu
publice. Regulile sunt minimale, în mediul academic internaţional sunt adesea discuţii despre
protocoale mult mai stricte.
Punctele (a)-(i) de mai jos ar trebui făcute publice înainte de ziua votului. Restul sunt
necesare în momentul anunţării rezultatelor.
(a) cine a făcut sondajul, cine a plătit şi cine a analizat datele;
(b) câţi subiecţi au fost intervievaţi;
(c) numărul de secţii de votare din eşantion;
(d) cadrul de eşantionare (incluzând regulile minimale utilizate) ;
(e) acoperirea geografică;
(f) modul de selectare al punctelor de eşantionare (secţiile de votare din eşantion) ;
(g) metoda colectării datelor (telefonic, online, face-to-face etc.) ;
(h) limitări legale ale colectării datelor (ex. nu au fost intervievaţi cei care au votat în
puşcării) ;
(i) cum este asigurată anonimitatea răspunsurilor;
(j) dispersia orară a interviurilor;
(k) caracteristicile reţelei de operatori de interviu;
(l) cum arată chestionarul;
(m) specificarea faptului că unele rezultate sunt parţiale, dacă e cazul;
(n) estimări ale erorilor de eşantionare;
(o) procedurile de monitorizare și validare;
(p) descrierea sistemelor de ponderare folosite;
(r) rata de succes (i.e. câţi au acceptat şi câţi au refuzat să răspundă la chestionar) ;
(s) dacă există pattern-uri cunoscute de non-răspuns (de ex.: votanţii unui anumit
candidat au evitat sistematic să răspundă la chestionar) ;
64
(t) metodele utilizate pentru corectarea erorilor de la punctul anterior;
(u) problemele legate de erorile generate prin modul de proiectare a eşantionului (de
exemplu.: cum sunt intervievaţi românii care au votat în afara ţării).
Coduri de acest tip ar trebui adoptate de către toate partidele şi de toate institutele de
sondare a opiniei publice şi ar trebui să fie incluse în procesul de educare internă a membrilor.
Partidele ar trebui să instituie instanţe interioare care să prevină recurgerea la manipulare, să
ancheteze, constate şi sancţioneze cazurile de manipulare, precum şi să sesizeze forurile
competente (ale altor partide sau ale statului) atunci când se confruntă cu acţiuni manipulatorii
de resortul acestora. Denunţarea manipulării ar trebui să fie o obligaţie iar nu un drept.
c) Sancţionarea legală a manipulării şi apărarea transparenţei în comunicarea publică
d) Garantarea transparenţei şi combaterea conflictului de interese în cazul ONG-urilor
6.2. Program de marketing în vederea educării şi informării electorilor din România
În vederea prevenirii şi contracarări manipulării în marketingul politic a fost pregătit şi
planificat un program de marketing care vine să completeze teza de doctorat ca parte practică ce
răspunde nevoilor identificate în capitolele anterioare. Se urmăreşte astfel crearea unei platforme
de prezentare a strategiilor şi tehnicilor de manipulare a electorilor utilizate în marketingu l
politic de către partidele politice, candidaţi politici, institute de sondare a opiniei publice şi
companii mass-media. Electoratul va beneficia de informare cu privire la tehnicile de manipulare
utilizate în marketingul politic, de un ghid complet de informare despre partidele politice
existente la ora actuală pe piaţa electorală în România, de un ghid complet de informare despre
firmele de sondare a opiniei publice existente la ora actuală în România, de un ghid complet de
informare despre companiile mass-media din România şi afilierea politică a fiecăreia şi de un
blog cu conţinut specializat unde vor putea fi la curent cu actualităţile din domeniul
marketingului politic.
Scopul programului de marketing
Scopul programului este de a crea un ghid obiectiv care să faciliteze informarea şi
educarea electorilor cu privire la tehnicile de manipulare utilizate în marketingul politic .
Pentru a transmite aceste informaţii către publicul ţintă se va realiza un program de
marketing online cu scop educativ intitulat „Tehnici de manipulare politică”. Toate informaţiile
vor fi prezentate prin site-ul realizat special cu acest scop:
http://tehnicidemanipularepolitica.wordpress.com/
Site-ul va reuni articole de specialitate scrise de doctorand şi poate şi de alţi specialişti
din domeniu. Noutatea site-ului este dată de obiectivitatea informaţiilor furnizate şi de caracterul
educativ, majoritatea informaţiilor existente actualmente online fiind furnizate de institute de
65
sondare a opiniei publice sau de companii mass-media care au drept scop principal să îşi impună
punctul lor de vedere, nu să educe şi să ofere suport.
Obiectivele programului de marketing
Principalele obiective ale programului de marketing intitulat „Tehnici de manipulare
politică” sunt:
1. Crearea unui site de internet cu scop educativ;
2. Crearea de conţinut original şi educativ pentru site-ul de internet: minim o postare în
fiecare zi pe toată perioada desfăşurării programului;
3. Popularizarea site-ului de internet: atragerea a cel puţin 1000 de vizitatori “unici” pe
zi.
Planul de activităţi
Programul se va desfăşura pe o perioadă de şapte luni din luna septembrie 2013 până în
lina martie 2014, dar în realitate este o campanie ce necesită continuitate şi adaptare permanentă
la schimbările dinamice existente în domeniu. A fost aleasă această perioadă deoarece este un
moment prielnic pentru doctorand, după terminarea tezei de doctorat şi înaintea următoarelor
alegeri ce vor avea loc în România, alegerile pentru Parlamentul European din luna Mai 2014.
Lista de activităţi va cuprinde:
1. Stabilirea obiectivelor programului. Obiectivul principal îl constituie crearea unei
platforme online de informarea şi educarea a electorilor cu privire la tehnicile de
manipulare utilizate în marketingul politic.
2. Studiul pieţei şi al concurenţei. Aceasta presupune o bună informare cu privire la
campaniile online desfăşurate de către partidele politice, candidaţi politici, institute de
sondare a opiniei publice şi companiile mass-media. Cercetare pieţei presupune şi o bună
informare cu privire la existenţa altor site-uri de acest gen.
3. Conceperea strategiei de poziţionare pe piaţă. Aceasta presupune alegerea celei mai
potrivite platforme online pentru acest tip de campanie, stabilirea costurilor (care trebuie
să fie minime), stabilirea modalităţilor de promovare etc.
4. Crearea platformei online. Pentru acest tip de campanie cea mai potrivită platformă
online este blogul. Pentru minimizarea costurilor şi pentru uşurinţa în folosire s-a preferat
utilizarea platformei Wordpress. Aceasta este o platformă ce permite crearea de bloguriîn
mod gratuit. Adresa site-ului va fi http://tehnicidemanipularepolitica.wordpress.com/.
Acesta va avea mai multe secţiuni:
blog, aici vor fi postate articole de specialitate scrise de doctorand şi poate şi de
alţi specialişti din domeniu. În acest fel electorii vor beneficia de informare cu
privire la tehnicilor de manipulare şi vor putea fi la curent cu actualităţile din
domeniul marketingului politic;
66
partide, aici va fi postat un ghid complet de informare despre partidele politice
existente la ora actuală pe piaţa electorală în România;
sondaje, aici va fi postat un ghid complet de informare despre firmele de sondare a
opiniei publice existente la ora actuală în România. De asemenea vor fi postate
toate sondajele de opinie efectuate în România de toate firmele. Scopul aceastei
secţiuni este de a creea o bază de date pentru o mai bună analiză şi informare cu
privire la sondajele de opinie. O metodă de a detecta sondajele false este de a
compara rezultatele mai multor sondaje de opinie din aceaşi perioadă şi să
eliminăm toate sondajele ce se abat de la normă. În România de obicei în mass-
media apar aproximativ patru sondaje politice pe lună în perioadele dintre alegeri
şi aproximativ şase sondaje pe săptămână în timpul campaniei electorale. Dacă
sondajele de opinie ale unei firme sunt mereu mai atipice sau nu se confirmă la
alegeri atunci e clar că aceea firmă are o problemă;
mass-media, aici va fi postat un ghid complet de informare despre companiile
mass-media din România şi afilierea politică a fiecăreia.
5. Crearea de conţinut original şi educativ pentru site-ul de internet. Se doreşte publicarea
cât mai multor lucrări de specialitate din domeniul marketingului politic, a cât mai multor
analize ale sondajelor de opinie, publicarea actualităţilor din domeniul şi a ştirilor
relevante. Obiectivul este de minim o postare în fiecare zi pe toată perioada desfăşurării
programului.
6. Încheierea de parteneriate cu alte siteuri asemănătoare sau alţi autori specialişti în
marketing politic. Pentru a evolua această platformă online are nevoie de creşterea
notorietăţii şi de cât mai mult conţinut original. Pentru aceasta încheierea unor
parteneriate şi invitarea unor specialişti din domeniuul marketingului politic este foarte
importantă. Atragerea de donaţii.
7. Promovarea site-ului pe internet. Aceasta se va realiza online cu ajutorul partenerilor
contactaţi, prin schimburi de linkuri, prin postarea de mesaje pe bloguri şi forumuri, prin
promovarea în social media (twitter, facebook) şi cu ajutorul SEO. Obiectivul este
atragerea a cel puţin 1000 de vizitatori “unici” pe zi.
8. Evaluarea programului de marketing. Programul va fi evaluat în luna decembrie şi în
funcţie de gradul de îndeplinire al obiectivelor se va decide continuarea sau nu a
proiectului.
67
Tabel 6.1 Diagrama Gantt pentru programul de marketing „Tehnici de manipulare politică”
Activitate Sep. Oct. Nov. Dec. Ian. Feb. Mar.
Stabilirea obiectivelor programului
Studiul pieţei şi al concurenţei
Conceperea strategiei de poziţionare pe
piaţă
Crearea platformei online
Crearea de conţinut original şi educativ
Încheierea de parteneriate
Promovarea site-ului
Evaluarea programului de marketing
În prima lună a programului vor fi implementate primele patru activităţi. Activitatea cinci
se va desfăşura pe pe tot parcursul programului. La aproximativ trei luni de la crearea site-ului se
vor începe activităţile de promovarea a site-ului şi încheierea de parteneriate cu alte siteuri sau
alţi autori. Evaluarea se va desfăşura în luna Martie 2014.
68
CONCLUZII GENERALE
Necesitatea și oportunitatea tezei de doctorat
În ultimii 23 de ani, România avansat foarte mult din punct de vedere al modului în care
cetăţenii ei se raportează la instituţiile statului. Reforma statului a dus la schimbări majore pe
scena politică din România. Treptat, populaţia devine din ce în ce mai interesată de modul în
care oamenii politici le influenţează vieţile.
Acest progres a fost posibil datorită evoluţiilor tehnologice (apariţia internetului şi
folosirea acestuia pe scară largă) şi unei educaţii mai eficiente. Acest proces a fost accelerat de
aderarea României la Uniunea Europeană în 2007. Dezvoltarea tehnologică a dus la apariţia unor
noi modele ale democraţiei. În prezent cu ajutorul internetului se poate creea un partid în câteva
luni (cum s-a întâmplat de exemplu în Suedia unde Partidul Piraţilor a fost creat cu şase luni
înainte de alegeri) sau se poate da jos un guvern (manifestanţii de la “Primăvara arabă” s-au
organizat pe internet).
Clasa politică resimte presiunea exercitată de societatea civilă și partenerii europeni,
astfel încât şi ei sunt nevoiţi să se adapteze şi să evolueze. Una dintre modalităţile cu ajutorul
cărora clasa politică a evoluat este schimbarea modului de a comunica. În prezent politicienii din
România conduc ţara din platoul televiziunilor, fiecare cuvânt rostit de ei este atent studiat
înainte de specialişti în marketing politic şi fiecare temă aflată în dezbatere este abordată în
funcţie de rezultatele sondajelor de opinie.
Cercetarea doctorală interdisciplinară, combinând instrumente aparţinând ştiinţelor
economice şi altor ştiinţelor sociale (în special sociologie şi psihologie), şi-a propus să
sintetizeze sub aspect teoretic şi metodologic tehnicile de manipulare utilizate în marketingul
politic şi să aducă noi abordări sub aspect practic în domeniul tehnicilor de comunicare politică.
Dată fiind formarea autorului ca specialist de marketing, efectuată atât în țară cât și în
străinătate, a apărut ca oportună ideea de a elabora o lucrare de doctorat, care să aplice filozofia
de marketing în domeniul politic. Ținta declarată a fost de a cerceta modul în care clasa politică
comunică cu electorii (în special modalităţiile prin care aceştia încearcă să îi manipuleze) şi de
aduce noi abordări în teoria marketingului politic.
69
Noutatea științifică a tezei de doctorat
În România marketingul politic a apărut după Revoluţie şi a fost puţin studiat. Cele mai
multe cercetări din acest domeniu se referă la partea de promovare politică sau de organizare a
campaniilor electorale. Dintre autorii români ce şi-au adus contribuţia la creşterea domeniului
marketingului politic pot fi amintiţi: Brătucu, G. - Marketing politic (1995) şi Marketing
electoral (1998); Zaharia R.- Marketing social-politic (2007); Coman, C.- Comportamentul de
vot. Sondajele de opinie şi gestiunea campanilor electorale (2004); Datculescu, P. - Renaşterea
unei democraţii (1994); Vâlsan, C., - Politologie (1992); Ficeac, B. - Tehnici de manipulare
(1997); Pripp C. - Marketingul politic (2002); Tudor S.- Politica 2.0.08. Politica marketingului
politic (2008) şi Teodorescu B. - Cea mai bună dintre lumile posibile. Marketingul politic în
România – 1990-2005 (2005) şi Marketing politic şi electoral (2001).
Această lucrare îşi propune o analiză mai profundă a comunicării politice, în special
studierea modalităţiilor prin care clasa politică încearcă să îi manipuleze pe electori. Această
abordare este nouă în marketingul politic şi este cu atăt mai dificilă cu cât încearcă să îmbine
elemente din marketingul clasic, sociologie, antropologie şi psihologie.
Noutatea științifică a tezei de doctorat constă în cercetarea unor politici de marketing
politic ce pot fi apoi aplicate în analiza oricărui partid sau candidat politic.
Originalitatea tezei şi contribuţiile personale rezultă din următoarele abordări:
Adaptarea conceptelor teoretice ale marketingului clasic în marketingul politic
Pentru a realiza o analiză completă a unui domeniu, este necesară abordarea
coordonatelor definitorii ale acestuia, în vederea cunoaşterii caracteristicilor şi particularităţilor
sale. În literatura de specialitate sunt clarificate conceptele teoretice, iar în lucrare, ca punct de
plecare, s-a efectuat o sinteză a acestora. De asemenea, s-a conturat rolul marketingului în cadrul
campaniilor electorale.
Adaptarea unor concepte din alte ştiinţe sociale în marketingul politic
Aceste concepte au urmărit analizarea comportamentului electorilor prin prisma
elementelor din psihologie sau sociologie. Electorii sunt toate persoanele cu drept de vot din
România. Pentru aceasta s-a analizat tipologia consumatorilor de marketing politic în funcţie de
vârstă, sex, temperament şi caracter. După aceea s-au analizat factorii care determină
comportamentul consumatorului de marketing politic precum factorii psihologici, sociali,
personali, culturali, economici şi factorii demografici. În felul acesta s-a încercat o segmentare
cât mai eficientă. Toate aceste diferențe delimitează între electori influenţeză comunicarea
politică deoarece fiecare segment sau subsegment poate reacţiona în mod diferit la aceaşi stimuli.
Fără a utiliza corespunzător aceste concepte şi fără a cunoaşte toate aceste segmente clasa
politică nu poate evolua.
70
Realizarea unei cercetări cantitative cu tema ”Atitudini, opinii şi intenţii ale
populaţiei adulte din Municipiul Braşov cu privire la piaţa electorală din România”.
Cercetarea cantitativă s-a desfăşurat în perioada 1 februarie - 28 februarie 2013 pe un
eşantion de 384 de persoane, reprezentativ la nivel local, cu o eroare maxima admisă de 5% şi cu
garantarea rezultatelor în proporţie de 95%. Cercetarea a fost realizată printr-o anchetă de tip
sondaj pe baza interviului față în față, care are la bază un chestionar de 56 de întrebări.
Neexistând date statistice privind populația cercetată, eșantionarea a fost aleatoare.
Metoda de eșantionare aleatoare aleasă a fost cea stratificată. Baza de date cu răspunsurile a fost
analizată cu ajutorul programelor Microsoft Excel și SPSS.
Realizarea unei cercetări calitative cu tema ” Opinii ale specialiştilor implicaţi în
organizarea campaniilor electorale, privind tehnicile de manipulare utilizate în marketingul
politic din România”.
Cercetarea calitativă i-a avut ca respondenți pe specialiști în comunicare și marketing
politic, implicați direct în gestionarea campaniilor electorale. Interviurile s-au bazat pe un ghid
de interviu semidirectiv bazat pe rezultatele cercetării cantitative. Interviurile s-au desfăşurat
online iar ghidul de interviu a fost trimis prin email tuturor subiecților. Practic, specialiștii au fost
rugați să îşi exprime punctul de vedere în jurul a patru teme: despre politică în general, despre
încrederea în politicieni, despre diverse surse de informare politică şi despre modalităţi de
fraudare şi manipulare în marketingul politic.
Analiza tehnicilor de manipulare a electorilor folosite în marketingul politic
Odată ce au fost clarificate concepte precum etică sau manipulare s-a putut trece la
analizarea standardele de etică în marketingul politic şi cum sunt acestea respectate, s-a analizat
ce este manipularea în marketingul politic şi care sunt tehnicile de manipulare. Astfel au fost
analizate 45 de tehnici de manipulare a electorilor folosite de către politicieni. De asemenea s-a
analizat ce este manipularea prin sondaje şi cât de multă încredere se poate avea în acestea.
Realizarea a doua experimente de marketing cu tema “Tehnici de manipulare a
sondajelor de opinie”.
Cele două experimente "Yes Sir" şi "Fake Poll" au demonstrat faptul că dacă o persoană
rău intenţionată doreşte să manipuleze răspunsurile subiecţiilor unei cercetări de piaţă poate face
acest lucru foarte uşor doar prin adaugarea câtorva întrebări în chestionar care să ghideze
subiectul spre răspunsul dorit. Rezultatele acestor experimente ne arată că aceste metode de
manipulare funcționează foarte bine și pot influența modul în care oamenii vor vota cu un
procent de 2% până la 6%.
Elaborarea unui program de marketing pentru educarea şi informarea electorilor cu
privire la tehnicile de manipulare utilizate în marketingul politic.
Acest program se va desfăşura pe o perioada de şapte luni şi are la bază o platformă
71
online ce foloseşte strategii de social media. Pe acest site vor fi postate articole de specialitate
scrise de doctorand şi poate şi de alţi specialişti din domeniu. În acest fel electorii vor beneficia
de informare cu privire la tehnicilor de manipulare şi vor putea fi la curent cu actualităţile din
domeniul marketingului politic.
Conceperea unei definiţii proprii a marketingului politic. În viziunea proprie a
doctorandului definiţia marketingului politic sună în felul următor: "Marketingul politic este
un ansamblu de tehnici şi strategii de cercetare a opiniilor, comportamentelor şi intenţiilor
de vot ale electoratului şi de manipulare a acestora în direcţia dorită de partidul sau
candidatul politic".
Această definiţie este valabilă şi pentru a descrie marketingul electoral, singurele
diferenţe între marketingul politic şi cel electoral fiind date de perioada de desfăşurarea acestora
şi intensitatea lor. Marketingul electoral se desfăşoară pe durata campaniei electorale iar aceasta
este clar delimitată prin lege pe cand marketingul politic este folosit zi de zi. Intensitatea cu care
sunt folosite aceste tehnici şi strategii diferă între marketingul politic şi cel electoral deoarece pe
durata campaniei electorale toate partidele şi candidaţii politici abuzează de sondaje de opinie şi
tehnici de manipulare.
Concluzii generale
Marketingul electoral urmăreşte elaborarea, punerea în aplicare şi controlul programelor
urmărind creşterea adeziunii faţă de un partid politic, candidat sau program politic în cadrul
unuia sau mai multe grupuri vizate.
Marketingul electoral are câteva caracteristici importante, care îl diferenţiază destul de
mult faţă de marketingul comercial. Cea mai importantă deosebire se observă dacă studiem
mixul de marketing. Dacă în cazul marketingul comercial cei 4 P sunt foarte bine definiţi, acest
lucru nu mai este valabil şi în cazul marketingului electoral.
În cazul marketingului electoral "produsul" care urmează a fi "vândut" publicului, privit
la rândul său ca un "consumator de politică", este un program politic, un candidat etc. Astfel, în
cazul marketingului politic în calitate de "firmă" se prezintă partidul politic, iar în calitate de
"produs"- candidatul care trebuie ambalat într-o învelitoare atrăgătoare (haine, materiale,
programe politice şi sociale etc.) pentru a fi "vândut profitabil" alegătorilor (adică pentru a obţine
numărul necesar de voturi pentru a câştiga). Astfel “preţul” devine votul dat de alegători.
Marketingul electoral comportă două mari direcţii: studierea electoratului şi comunicarea
politică. Studierea electoratului este echivalentă în marketingul electoral cu “studierea pieţei” în
marketingul economic. Ea are drept scop cunoaşterea şi previzionarea atitudinilor şi
comportamentelor electoratului,culegerea şi analiza informaţiilor asupra caracteristicilor,
72
nevoilor motivaţiilor, procesului de decizie şi comportamentului publicului vizat de un partid
politic. La ora actuală şi în România piaţa electorală e studiată permanent atât cu metode
cantitative cât şi calitative. Din rândul metodelor cantitative preponderent este utilizat sondajul
de opinie.
Cercetarea cantitativă cu tema ”Atitudini, opinii şi intenţii ale populaţiei adulte din
Municipiul Braşov cu privire la piaţa electorală din România” a permis cunoaşterea mai în
detaliu a atitudiniilor şi opiniilor braşovenilor
Acest sondaj de opinie s-a desfăşurat în perioada 1 februarie - 28 februarie 2013 pe un
eşantion de 384 de persoane, reprezentativ la nivel local, cu o eroare maxima admisă de 5% şi cu
garantarea rezultatelor în proporţie de 95%. Cercetarea a fost realizată printr-o anchetă de tip
sondaj pe baza interviului față în față, care are la bază un chestionar de 56 de întrebări.
Cercetarea calitativă cu tema ” Opinii ale specialiştilor implicaţi în organizarea
campaniilor electorale, privind tehnicile de manipulare utilizate în marketingul politic din
România” a adus informaţii noi ce le completeză pe cele din cercetarea cantitativă. Participanţii
la această cercetare sunt specialişti în marketing politic şi au o mare experienţă în gestionarea
campaniilor electorale.
Campania electorală este perioada în care se desfăşoară competiţia, deschisă şi
reglementată prin norme juridice, între candidaţii propuşi de partide şi alianţe în alegeri pentru
câştigarea sufragiilor electoratului. Ea constituie unul din momentele cheie ale competiţiei
electorale.
În perioada campaniei electorale, candidaţii, partidele şi formaţiunile politice, cetăţenii,
inclusiv toate organizaţiile sociale, au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nici o
discriminare, prin mitinguri, adunări şi mijloace de informare în masă. Dar pentru ca mijloacele
folosite şi acţiunile desfăşurate în campania electorală să fie legale, ele trebuie să nu contravină
ordinii de drept.
Dar nu toţi “actorii politici” joacă după reguli şi de multe ori apar situaţii de manipulare a
electorilor. Manipularea reprezintă acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup,
colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului,
iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează
intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi decizie. Din punct de vedere politic,
manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi nu prin
mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin inducere în eroare. Manipularea se
manifestă prin: persuasiune, dezinformare sau intoxicare (prin minciună, zvon etc.).
Etica marketingului reuneşte problematica normelor ce se cer îndeplinite şi a valorilor ce
se cer realizate în cadrul prestaţiilor tuturor partenerilor actelor de piaţă, pentru ca acestea să se
73
desfăşoare într-un cadru moral. Expresia etica politică se referă, în sens larg, la exprimarea unor
judecăţi morale asupra acţiunilor politice.
Câteva modalităţi prin care se poate preveni şi contracara manipularea în marketingul
politic sunt: o mai bună informare a electorilor prin educaţie şcolară şi avertizare publică, crearea
unui cod deontologic privind comunicarea rezultatelor sondajelor de opinie astfel încât să fie
evitate confuziile, garantarea transparenţei şi combaterea conflictului de interese în cazul ONG-
urilor, sancţionarea legală a manipulării şi apărarea transparenţei în comunicarea publică.
După cercetarea cantitativă și calitativă, nu există nici o îndoială că un prgram de
marketing pentru educarea şi informarea electorilor cu privire la tehnicile de manipulare utilizate
în marketingul politic este necesar și nu mai poate aștepta pentru a fi pus în practică.
De aceea s-a propus un program de marketing numit „Tehnici de manipulare politică” ce
are în vedere acest lucru. Acest program se va desfăşura pe o perioada de şapte luni şi are la bază
o platformă online. Pe acest site vor fi postate articole de specialitate scrise de doctorand şi poate
şi de alţi specialişti din domeniu. În acest fel electorii vor beneficia de informare cu privire la
tehnicilor de manipulare şi vor putea fi la curent cu actualităţile din domeniul marketingului
politic.
De asemenea acest site va mai conţine un ghid complet de informare despre partidele
politice existente la ora actuală pe piaţa electorală în România, un ghid complet de informare
despre firmele de sondare a opiniei publice existente la ora actuală în România şi un ghid
complet de informare despre companiile mass-media din România şi afilierea politică a fiecăreia.
Diseminarea rezultatelor
Rezultatele documentării efectuate, dar şi ale cercetărilor de marketing realizate pentru
întocmirea acestei lucrări de doctorat sunt cuprinse în diferite articole publicate în reviste
naţionale şi internaţionale de specialitate, dar şi în volumele unor conferinţe internaţionale.
a. În cadrul conferinţelor internaţionale cotate ISI (categoria A) au fost prezentate
următoarele lucrări:
1. Vieraşu, T., Brătucu, G.- Polls and manipulation, International Conference on Business
Excellence, ed. Universităţii “Transilvania”, Braşov, vol. 2 , 2011, p. 281-285
2. Vieraşu, T. - Errors and manipulation using polls, International Conference on Business
Excellence, ed. Universităţii “Transilvania”, Braşov, vol. 2 , 2012, p. 281-286
3. Vieraşu, T. - Influencing public opinion using polls, MMK 2012, International Masaryk
Conference for Ph.D. Students and Young Researchers, vol. III. Hradec Králové, Czech
Republic, page: 643-652
4. Vieraşu, T. - Europe‟s debt crisis and the future of european union, WSEAS Proceedings
of the 2th International conference on Economics, Political and Law Science (EPLS ‟13),
Brasov, 2013, issn 2227-460X, p 133-138
74
b. În cadrul conferinţelor internaţionale cotate BDI au fost prezentate următoarele
lucrări:
2. Herţanu, A., Ispas, A., Dăscălescu, M,, Vieraşu, T. - The structural funds contribution
in the competitiveness and urban marketing of the center region and Brasov county -
Bulletin of the Transilvania University of Brasov- series v: economic sciences, nr: 2, vol
4, 2011, p 161-170
3. Tălpău, A., Vieraşu, T.- Online marketing strategies UK and Romania, Bulletin of the
Transilvania University of Brasov - series v: economic sciences, nr 2, vol 5, 2012, p 31-
36
4. Tălpău, A., Brătucu, G., Vieraşu, T. – Prezenţa brandurilor româneşti de top în online –
comportament şi strategii de succes, Revista Română de Marketing, nr. 2 2013, p 2 - 23
5. Vieraşu, T., Bălăşescu, M. - Supply chain components, Bulletin of the Transilvania
University of Brasov - series v: economic sciences, nr:1, vol 4, 2011, p 73-78
6. Vieraşu, T., Herţanu,A., Tălpău, A., Bălăşescu, M. - How to manipulate polls, Bulletin
of the Transilvania University of Brasov - series v: economic sciences, nr:1, vol 4, 2011,
p 79-86
7. Vieraşu, T. - How much can we trust public opinion polls?, International Conference on
European Integration - New Challenges (EINCO 2013) Oradea, acceptat - în curs de
publicare
8. Vieraşu, T., Nicolae, C. - Can we trust public opinion polls?, Proceedings of the 20h
international economic conference - IECS 2013, Sibiu, acceptat - în curs de publicare
9. Nicolae, C., Vieraşu, T. - Marketing quantitative research on SMEs organizational
consumer behavior in Braşov on using financial advisory services, Revista Economic
Insights - Trends and Challenges, Universitatea de Petrol si Gaze din Ploiesti, nr. 2,
vol.II, 2013, p 55-62
c. Alte categorii de lucrari
1. Vieraşu, T. - GDP evolution in United Kingdom from 1990 to 2007, Revista ASPEKT,
nr 2, 2008, ed. Universităţii “Transilvania”, Braşov, p 155-159
2. Vieraşu, T. - Electoral marketing strategies used in Romania, Revista ASPEKT, nr 3,
2009, ed. Universităţii “Transilvania”, Braşov, p 159-164
3. Vieraşu, T. - Componentele lanţului de aprovizionare – Revista de logistică şi
Management, ISSN 1583-1140, nr 2, 2010, p 31-37
4. Vieraşu, T. - Transportul-componentă principală a lanţului logistic. Studiu de caz firmele
de curierat rapid pe piaţa chineză, Revista de logistică şi Management, ISSN 1583-1140,,
nr 4, 2011, p 61-66
75
Direcții viitoare de cercetare
Ca orice demers atât de complex, lucrarea de față a răspuns unor întrebări pe care autorul
le-a formulat, dar a și generat o multitudine de idei care nu au putut fi cuprinse aici, dar care
constituie subiecte pentru alte demersuri asemănătoare.
Problema majoră de care s-a lovit cercetătorul a fost lipsa mijloacelor materiale necesare
pentru a realiza o cercetare ce poate fi extrapolată la nivelul întregii populaţii a României. O
asemenea cercetare ar permite specialiştilor în marketing politic o mai bună cunoaştere a
electorilor şi o mai bună segmentare a pieţei electorale. Astfel aceştia ar putea genera strategii de
marketing pentru a crește și îmbunătăți eficienţa campaniilor electorale.
Analiza tehnicilor de manipulare folosite în marketingul electoral a scos la iveală faptul
că toate persoanele sunt vulnerabile şi destul de uşor de influenţat. Ca direcţie viitoare de
cercetare s-ar putea încerca experimentarea sau chiar aplicarea acestor tehnici de manipulare,
folosite actual în marketingul electoral, în marketingul clasic. Unele dintre aceste tehnici de
manipulare ar putea fi aplicate cu succes in marketingul bunurilor sau serviciilor.
Cercetările realizate au arătat faptul ca internetul este cea mai de încredere sursă de
informare politică. Social media a intrat și în viața oamenilor politici, care o pot folosi nu doar
pentru a se promova pe ei înşişi ci şi pentru a demonta rapid orice încercare de manipulare. Pe
viitor ar putea fi studiate tehnicile de manipulare politică specifice acestui mediu de comunicare.
Dezideratul pe termen lung este acela ca societatea noastră să devină o democrație
adevărată, unde clasa politică să se comporte în mod responsabil şi respectă legea şi electoratul.
Această lucrare se adresează către trei grupuri distincte. Primii beneficiari ai acestei
lucrări pot fi politicienii, atât cei aflaţi astăzi în funcţie cât şi aspiranţii la o funcţie politică.
Aceştia pot studia tehnicile de manipulare din marketingul politic pentru a-şi construi o mai bună
imagine şi o mai bună campanie electorală. Alţi beneficiari ai acestei lucrări pot fi oamenii
simpli care prin studierea acestor tehnici se pot proteja de încercările de manipulare la care
politicienii de astăzi îi supun în mod sistematic. A treia categorie de beneficiari sunt ziarişti şi
liderii de opinie din mass-media, din mediul cultural, academic sau economic. Prin studierea
acestor tehnici de manipulare din marketingul politic acestia pot detecta şi demonta cu uşurinţă
orice încercare de manipulare din partea politicienilor.
76
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Adcock, D., Halborg, A., Ross, C. – Marketing: principles and practice Forth Edition,
Editura Financial Times Management, 2001
2. American Marketing Association: AMA Definition of marketing. http://www.
marketingpower.com/Community/ARC/Pages/Additional/Definition/ default.aspx ? sq
=marketing+definition
3. Balaure, V. (coordonator) – Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2002
4. Balban D. C., Iancu I., Meza R. - Pr, publicitate şi new media. Editura Tritonic,
Bucureşti. 2009.
5. Bardan Al. - Marketing politic în România. Înainte şi după 1989. Editura Tritonic,
Bucureşti, 2001.
6. Barnes, J.A.- Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iaşi, 1998
7. Becker, G. – Comportamentul uman, o abordare economică, Editura All Oeconomica,
Bucureşti, 1994.
8. Baker J. M.- Marketing. Sixth Edition, MACMILLAN Business, 1996.
9. Bennett W. L., Entman R. M. - Mediated Politics. Cambridge University Press, New
York. 2001
10. Best, J. - Damned lies and statistics, University of California Press , Los Angeles, 2001
11. Blythe, J. - Comportamentul consumatorului, Editura Teora, Bucureşti, 1998
12. Boari, V.- Corupţia politică şi efectele ei, în vol. Adrian-Paul Iliescu, coordonator,
Mentalităţi şi instituţii, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2002
13. Boier, R. – Comportamentul consumatorului, Editura Graphix, Iaşi, 1994
14. Brătucu, G. - Marketing electoral. Brasov, Aula, 1998.
15. Brătucu, G. - Marketing politic. Braşov, Reprografia Universitatii Transilvania din
Brasov,, 1995.
16. Brătucu, G., Ispas, A. – Introducere în marketing social, Editura Info Market, Braşov,
1999.
17. Brătucu, G., Dima, D. – Marketing în turism, Editura Psihomedia Sibiu, 2002
18. Brătucu, G., Țierean, O. – Marketing General, Editura Universității Transilvania din
Brașov, 2011
19. Buchanan, D., Huczynski, A.- Organisational behaviour, introductory text Prentice Hall
Third Edition 1997
20. Budnariu, S.,- Bazele ştiinţelor politice, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002
21. Buzărnescu, Şt. - Sociologia Opiniei Publice, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
2000.
22. Căprioară, A. – Discursul jurnalistic şi manipularea, Institutul european, Iaşi, 2009
23. Cătoiu, I. (coord.) – Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2002
24. Cătoiu, I., Teodorescu, N. – Comportamentul consumatorului, Teorie şi practică,
Editura Economică, Bucureşti, 1997
25. Chirteş, H., - Dimensiunea psiho-socio-economică a politicianului în marketingul
electoral. Braşov: Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor, 2010
26. Cocean R. - Rolul marketingului în facilitarea schimbului politic. Teză de doctorat.
Bucureşti. 2007
27. Coman, C.:- Comportamentul de vot. Sondajele de opinie şi gestiunea campanilor
electorale. Editura Economică, Bucureşti. 2004.
28. Coman, C. – Comunicarea între informare şi manipulare, Editura ALL Beck, Bucureşti.
2005
29. Constantin C. - Sisteme informatice de marketing - Analiza şi prelucrarea datelor de
marketing. Aplicaţii în SPSS. Editura Infomarket, Braşov, 2006.
30. Cristea, D. - Tratat de psihohlogie socială. Bucuresti. Editura ProTransilvania, 2000
77
31. Datculescu, P., Liepelt, K., - Renaşterea unei democraţii, Editura All, Bucureşti, 1994.
32. Datculescu, P. – Cercetarea de marketing – Cum pătrunzi în mintea consumatorului, cum
măsori şi cum analizezi informaţia, Editura Brandbuilders, Bucureşti, 2006
33. Davies P. J., Newman B. I. - Winning Elections with Political Marketing. Routledge,
London and New York. 2006.
34. Duguleană L., Petcu N.- Metode cantitative în analiza datelor. Editura Infomarket,
Braşov. 2005.
35. Duguleană L. - Statistică. Editura Infomarket, Braşov. 2002.
36. Duverger, M., - Sociologie politică, Editura P.U.F., Paris, 1986.
37. Engel, J.F., Blackwell, R.D., Mimiard, D. T. - Consomer behavior, The Dryden Press,
1986
38. Ficeac, B. - Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997
39. Fisichella, D.: - Ştiinţa politică. Probleme, concepte, teorii. Editura Polirom, Iaşi. 2007
40. Florescu, C.(coordonator),- Marketing, Editura Marketer, Bucureşti, 1992
41. Fulga Gh - Societăţi şi sisteme politice contemporane. Doctrine & realităţi. Editura
Economică, Bucureşti. 2004
42. Gueguen, N. – Psihologia consumatorului, Editura Polirom, Iaşi, 2006
43. Herţanu,A., Ispas, A., Dăscălescu, M,, Vieraşu, T. - The structural funds
contribution in the competitiveness and urban marketing of the center region and Brasov
county - Bulletin of the Transilvania University of Brasov- series v: economic sciences,
nr: 2, vol 4, 2011, p 161-170
44. Huntington, S., - Political order in chaging societies, Yale University Press, New Haven,
1986.
45. Iancu Gh. - Sistemul electoral. Ediţia 2. Editura CH Beck, Bucureşti. 2006.
46. Ionescu C. - Regimul politic în România. Editura All Beck, Bucureşti. 2002.
47. Johns, G. - Comportament organizaţional, Editura Economică, Bucureşti, 1998
48. Joule, K.V., Beauvois, J.L., - Mic tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1997.
49. Kapferer J.-N. - Zvonurile, cel mai vechi mijloc de informare din lume. Editura
Humanitas, Bucureşti. 1993.
50. Kessel, J., - Presidential campaign politics, editura Dorsey. Washington D.C., 2000.
51. Kotler, Ph., - Managementul Marketingului, Bucureşti, Editura Teora, 1997.
52. Kotler, Ph., – Attendre des objectives sociaux à travers un marketing social – în Revue
française du marketing, cahier no.60 jav-febr. 1976.
53. Kotler, Ph., Armstrong, G., Saunders, J., Wong, V., - Principiile Marketingului, Ediţia
Europeană, Bucureşti, Editura Teora, 1998.
54. Kotler, Ph., Lee, N.R., - Social marketing : influencing behaviors for good. Ediţia a 3-a.
Los Angeles; London; New Delhi: Sage Publications, 2008.
55. Larson, Ch. – Persuasiunea. Receptare şi Responsabilitate, Editura Polirom , Iaşi, 2003
56. Lazarsfeld P. F., Berelson B., Gaudet H.- Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii
într-o campanie prezidenţială. Editura Comunicare.ro, Bucureşti. 2004.
57. Le Bon, G. – Psihologia mulţimilor, Ed. Antet, Bucureşti, 2002
58. Lees-Marshment J., Strömbäck J., Rudd C.- Global Political Marketing. Routledge
Research in Political Communication, Abingdon. 2010.
59. Lees-Marshment J.- Political Marketing. Principles and applications. Routledge
Research in Political Communication, Abingdon. 2009.
60. Lees-Marshment J.- Political marketing and british political parties. Second edition.
Manchester University Press. 2008.
61. Lefter C., Brătucu G., Bălăşescu M., Chiţu I., Răuţă C., Tecău A.- Marketing. Vol. I,
Editura Universităţii Transilvania din Braşov. 2006.
62. Lefter C., Brătucu G., Bălăşescu M., Chiţu I., Răuţă C., Tecău A.- Marketing. Vol. II,
Editura Universităţii Transilvania din Braşov. 2006.
63. Lefter C.- Cercetarea de marketing - Teorie şi aplicaţii. Editura Infomarket, Braşov,
2004.
64. Lijphart, A.,- Modele ale democraţiei, Editura Polirom, Bucureşti, 2006
78
65. Lileker D. G., Less-Marshment J.- Political marketing a comparative perspective.
Manchester University Press, Manchester. 2005.
66. Lindon, D., - Marketing politique, Editura Dalloz Gestion, Paris, 2005.
67. Malcomete, P. - Marketing, editura Academică „Gheorghe Zane”, Iaşi, 1993
68. Marder, E. – Comportamentul consumatorilor, Editura Teora, Bucureşti, 2002
69. Mihalache, D. – Marketing politic, ed. Universităţii Dimitrie Cantemir, 2012
70. Miege, B., - Societatea cucerita de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2004
71. Mucchielli A. - Arta de a influenţa. Analiza tehnicilor de manipulare. Editura Polirom,
Iaşi. 2002.
72. Mureşan L., Poţincu C.- Etica în afaceri. Editura Universităţii Transilvania din Braşov,
2007.
73. Napolitana, J., - The Electoral Game, Editura Double Day, London, 2005.
74. Negoescu, G., Marketing, politică, liberalism, Editura All, Bucureşti, 1999
75. Newman, I. N. - The Marketing of the President. Political Marketing as Campaign
Strategy. Sage Publications, Thousand Oaks. 1994
76. Newport, F. – Căt de mult contează sondajele de opinie? Editura ALLFA, 2007
77. Niţă, A.I., - Teză de doctorat – Strategii de marketing în domeniul serviciilor teatrale –
ASE, Facultatea de Marketing, Bucureşti, 2004.
78. Olteanu, V., Cetină, I., – Marketingul Serviciilor – Teorie şi practică, Editura Uranus
Bucureşti, 1999.
79. Parlagi A. P. - Management şi marketing electoral. Alegerea consilierilor locali. Editura
Economică, Bucureşti. 2004.
80. Patriche, D., Programe de marketing, Editura Institutul Naţional de cercetări
comerciale”Virgil Madgearu”, Bucureşti, 1994
81. Patterson, T., - The Mass-Media Election, Editura Praeger, London, 2001.
82. Petcu N. - Statistica. Teorie şi aplicaţii în SPSS. Editura infomarket, Braşov. 2003.
83. Poţincu, C. R.. - Tehnici de promovare în marketingul politic din România .
Braşov: Facultatea de Ştiinţe Economice , 2010.
84. Pripp C. - Marketingul politic. Editura Nemira. Bucureşti. 2002.
85. Prună, T. - Psihologie Economică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
86. Ruşti, D., - Mesajul subliminal în comunicarea actuală, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005
87. Sălcudeanu T., Aparaschivei P., Toader F.- Bloguri şi politică. Editura Tritonic,
Bucureşti. 2009
88. Schiffman, L., Lazar Kanuk, L. – Consumer behavior, Pearson Education, Prentice
Hall, 2007
89. Solomon, M., Bamossy, G., Askegaard, S., Hogg, M. – Consumer behavior – A
european perspective, Pearson Education, Prentice Hall, 2006
90. Stănciugelu, Ş. – Logica manipulării, Editura CH Beck, Bucureşti, 2010.
91. Steger W. P., Kelly S. Q., Wrighton J. M.: Campaigns and Political Marketing.
Routlege, London and New York. 2006.
92. Strömbäck J., Kaid L. L.- The Handbook of Election News Coverage Around the
Word. Routledge Research in Political Communication, New York. 2008.
93. Suciu D.- Cum să câştigăm alegerile. Editura Comunicare.ro, Bucureşti. 2004.
94. Surowiecki, J. - The Wisdom of Crowds, New York. Doubleday, 2004
95. Tălpău, A., Vieraşu, T.- Online marketing strategies UK and Romania, Bulletin of the
Transilvania University of Brasov - series v: economic sciences, nr 2, vol 5, 2012, p 31-
36
96. Tălpău, A., Brătucu, G., Vieraşu, T. – Prezenţa brandurilor româneşti de top în online –
comportament şi strategii de succes, Revista română de marketing, 2013, acceptat - în
curs de publicare
97. Tănăsescu E. S.- Legile electorale. Comentarii şi explicaţii. Editura CH Beck, Bucureşti.
2003.
98. Tăran N.- Managementul activităţilor electorale. Editura Economică, Bucureşti. 2002.
99. Teer, F., - Political opinion polls, Editura Hutchinson, University Library, London, 1993.
79
100. Teodorescu B., Guţu D., Enache R.- Cea mai bună dintre lumile posibile.
Marketingul politic în România – 1990-2005. Editura Comunicare.ro. Bucureşti. 2005.
101. Teodorescu B. -: Marketing politic şi electoral. Editura Facultăţii de Comunicare şi
Relaţii Publice David Ogylvi. Bucureşti. 2001.
102. Teodorescu, G., Pasti, V., Ailincăi, A., - Alegeri 2008. Vol. 1 : Campanii, lideri si
sondaje. Iasi: Polirom, 2009. 392 p
103. Tudor S.- Politica 2.0.08. Politica marketingului politic. Editura Tritonic, Bucureşti.
2008.
104. Țierean, O. – Social media – a political marketing tool, Revista Română de
Marketing, nr. 4, 2010, p. 116-135
105. Țierean, O. – Campaign 2.0 – the Role of the Internet in Political Campaigns,
Doctoral Student Conference, Salonic, Grecia, 6-7 iulie 2009, vol. 2, p. 174-183
106. Țierean, O. – Political Blogs – How do blogs influence candidates and voters, Revista
Română de Marketing, nr. 3, 2009, p. 94-11
107. Țierean, O. – Marketingul instituțiilor publice – o nouă componentă a marketingului,
Braşov: Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor, 2011
108. Vieraşu, T. - GDP evolution in United Kingdom from 1990 to 2007, Revista
ASPEKT, nr 2, 2008, ed. Universității “Transilvania”, Brașov, p 155-159
109. Vieraşu, T. - Electoral marketing strategies used in Romania, Revista ASPEKT, nr 3,
2009, ed. Universității “Transilvania”, Brașov, p 159-164
110. Vieraşu, T. - Componentele lanţului de aprovizionare – Revista de logistică şi
Management, ISSN 1583-1140, nr 2, 2010, p 31-37
111. Vieraşu, T. - Transportul-componentă principală a lanţului logistic. Studiu de caz
firmele de curierat rapid pe piaţa chineză, Revista de logistică şi Management, ISSN
1583-1140,, nr 4, 2011, p 61-66
112. Vieraşu, T., Bălăşescu, M. - Supply chain components, Bulletin of the Transilvania
University of Brasov - series v: economic sciences, nr:1, vol 4, 2011, p 73-78
113. Vieraşu, T., Herţanu,A., Tălpău, A., Bălăşescu, M. - How to manipulate polls,
Bulletin of the Transilvania University of Brasov - series v: economic sciences, nr:1, vol
4, 2011, p 79-86
114. Vieraşu, T., Brătucu, G.- Polls and manipulation, International Conference on
Business Excellence, ed. Universității “Transilvania”, Brașov, vol. 2 , 2011, p. 281-285
115. Vieraşu, T. - Errors and manipulation using polls, International Conference on
Business Excellence, ed. Universității “Transilvania”, Brașov, vol. 2 , 2012, p. 281-286
116. Vieraşu, T. - Influencing public opinion using polls, MMK 2012, International
Masaryk Conference for Ph.D. Students and Young Researchers, vol. III. Hradec
Králové, Czech Republic, page: 643-652
117. Vieraşu, T. - How much can we trust public opinion polls?, International Conference
on European Integration - New Challenges (EINCO 2013) Oradea, acceptat - în curs de
publicare
118. Vieraşu, T. - Can we trust public opinion polls? Proceedings of the 20h international
economic conference - IECS 2013, Sibiu, acceptat - în curs de publicare
119. Vieraşu, T. - Europe‟s debt crisis and the future of european union, Proceedings of
the 2th International conference on Economics, Political and Law Science (EPLS ‟13),
Brasov, 2013, issn 2227-460X, p 133-138
120. Wymer W. W., Lees-Marshment J.- Current Issues in Political Marketing. The
Haworth Press. Inc., New York. 2005.
121. Wolton, D., - Political Communication, în „The Construction of a model”, în
European Journal of Communication, vol. 5, nr. 1, martie, 1990.
122. Zaharia, R. - “Strategii şi tactici de marketing electoral”, teză de doctorat, A.S.E.,
Bucureşti, 1996,
123. Zaharia R.- Marketing social-politic. Academia de Studii Economice din Bucureşti.
2007.
80
Rezumat
Teza de doctorat intitulată "Tehnici de manipulare a electoratului prin cercetări de
marketing", prezintă o serie de aspecte privind marketingul politic din România, tehnicile şi
strategiile de manipulare folosite în cadrul marketingului politic şi propune o serie de măsuri
menite a identifica tentativele de manipulare politică la care suntem supuşi zi de zi şi câteva
metode de contracarare a manipulării politice. Scopul principal al acestei teze este de a cerceta şi
descoperi strategiile şi instumentele de manipulare folosite în cadrul marketingului politic din
România.
Lucrarea conţine o analiză teoretică a domeniului, trei cercetări de marketing şi propuneri
practice pentru îmbunătăţirea domenilui marketingului politic.Această lucrare este structurată în
trei părţi fiecare compusă din câte două capitole. Astfel, primele două capitole au un caracter
aproape exclusiv teoretic, capitolele trei şi patru prezintă analize în rândul consumatorilor de
marketing politic, precum şi a specialiştilor din domeniu, iar ultimele două capitole au un
caracter exclusiv aplicativ.
În viziunea proprie a doctorandului definiţia marketingului politic sună în felul următor:
"Marketingul politic este un ansamblu de tehnici şi strategii de cercetare a opiniilor,
comportamentelor şi intenţiilor de vot ale electoratului şi de manipulare a acestora în direcţia
dorită de partidul sau candidatul politic".
Abstract
The thesis entitled "Techniques for manipulation of the electorate through marketing
research" presents a number of issues regarding political marketing in Romania, it presents the
manipulation techniques and strategies used in political marketing, and proposes a series of
measures designed to identify any attempts of political manipulation to which we are exposed
every day, and some methods to counter political manipulation. The main purpose of this thesis
is to investigate and discover manipulation techniques and strategies used in political marketing
in Romania.
This paper contains a theoretical analysis of the field, three marketing research studys and
practical suggestions for improving the field of political marketing. The thesis is structured in
three parts, each consisting of two chapters. The first two chapters are almost exclusively
theoretical, third and fourth chapters present analyzes among political consumers from Brasov
city as well as professionals in the field of political marketing, and the last two chapters are
almost exclusively practical suggestions on how to identify attempts of political manipulation
and how to counter political manipulation.
In my own vision a good definition for political marketing is: "Political marketing is a set
of techniques and research strategies on opinions, behaviors and intentions of the electorate and
manipulate them in the direction desired by a candidate or a political party."
81
Curriculum Vitae
Nume şi prenume: Vierasu Timotei
Data şi locul naşterii: 13.05.1985, Sfântu Gheorghe, Judeţul Covasna
Adresa: Valea Mare, nr. 292, Judeţul Covasna
Naţionalitate: Română
Date de contact: tel. 0749. 164. 529; 0720. 696. 179
E-mail: [email protected]; [email protected]
Studii
2010 - 2013 Doctorand cu frecvenţă în domeniul Marketing, în cadrul Universităţii Transilvania
din Braşov, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor;
2008 - 2010 Absolvent masterat de cercetare ştiinţifică “Strategii de Marketing”, Facultatea de
Ştiinţe Economice, Universitatea "Transilvania" Braşov;
2004 - 2008 Licenţă în Ştiinte Economice, specializarea Marketing, Facultatea de Ştiinţe
Economice, Universitatea Transilvania din Braşov;
2000-2004 Absolvent Colegiul Naţional „Mihai Viteazu” din Sfântu Gheorghe, profil
matematică – informatică
Experienţa profesională şi didactică
2010 – 2013 Cadru didactic asociat, Universitatea Transilvania din Braşov, , Facultatea de
Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor, departament M.T.S.A.I.
Predare discipline legate de Marketing şi Turism: Marketing Internaţional, Fundamentele
Marketing-ului, Marketing Turistic, Amenajarea turistică a teritoriului, Programe de marketing.
2009 – 2011 Profesor de Marketing, Grup şcolar “Constantin Brancuşi”, Sfântu Gheorghe
Predare discipline legate de Marketing şi Turism: Fundamentele Marketing-ului, Marketing
Internaţional, Marketing Turistic.
2008 – 2009 Broker de asigurari, Asigurari global S.A, Braşov
Competenţe lingvistice: engleză (avansat), franceză (intermediar).
Competenţe tehnice: Cunoştinţe operare PC: Microsoft Office, SPSS, FoxPro, Microsoft
Outlook, Photoshop
Permis de conducere: Cat.B
82
Curriculum Vitae
Name and Surname: Vierasu Timotei
Date and place of birth: 13.05.1985, Sfântu Gheorghe, County Covasna
Adress: Valea Mare, no. 292, County Covasna
Nationality: Romanian
Contact details: phone no. 0749. 164. 529; 0720. 696. 179
E-mail: [email protected]; [email protected]
Education
2010 - 2013 PhD Student in Marketing, Transilvania University of Brasov, Faculty of Economic
Science and Business Administration;
2008 - 2010 Master in “Marketing Strategies”, Faculty of Economic Science, University
"Transilvania" Brasov;
2004 - 2008 Bachelor's degree in economics, Marketing, Faculty of Economic Science,
Transilvania University of Brasov;
Work Experience
2010 – 2013 Associate Professor, Transilvania University from Brasov, Faculty of Economic
Sciences and Business Administration, M.T.S.A.I. Department
Teaching subjects related to Marketing and Tourism: International Marketing, Fundamentals of
marketing, Marketing research.
2009 – 2011 Marketing teacher, High school “Constantin Brancuşi”, Sfântu Gheorghe
Teaching subjects related to Marketing and Tourism: International Marketing, Fundamentals of
marketing, Marketing research.
2008 – 2009 Insurance Broker, Asigurari global S.A, Brasov
Foreign Languages: English (advanced), French (medium).
Technique Skills: PC programs: Microsoft Office, SPSS, FoxPro, Microsoft Outlook,
Photoshop.
Driving license: Cat.B