INTREBARI DCISubiectul 1

1. Definii dreptul comerului internaional ca ramur de drept

DCI este o materie juridic pluridisciplinar reunind norme conflictuale, norme de drept civil, comercial, precum i norme de drept material uniform, iar ntr-o anumit limit i normele de drept internaional public prin care se reglementeaz raporturi de comer internaional i de cooperare economic i tehnico-tiinific stabilite ntre participanii la circuitul mondial de valori i cunotine.

Tudor Popescu definete DCI ca un ansamblu de norme care crmuiesc relaiile comerciale ce depesc cadrul intern sau naional a unui stat i au aderene internaionale cu 2 sau mai multe sisteme de drept naional.

V. Vaduh i Gh. Bivol: DCI este tiina care cuprinde i cerceteaz normele de drept i uzanele ce reglementeaz instituiile i raporturile juridice care iau natere n sfera relaiilor de schimb i economice internaionale.

n lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementeaz relaiile comerciale i de cooperare economic i tehnico-tiinific internaionale.

2. Explicai criteriile de definire a caracterului internaional al raporturilor juridice, care constituie obiectul dreptului comerului internaionalCaracterul de internaionalitate al RJ este determinat de prezena n cadrul acestor raporturi a unuia sau mai multor elemente de extraneitate. Conveniile internaionale stipuleaz pentru definirea caracterului intern al raportului 2 criterii:

a) Un criteriu subiectiv n sensul c prile persoanele fizice/ persoanele juridice sa aib sediu sau domiciliu n state diferite. Convenia de la Viena din 1980 privind vnzarea internaional de mrfuri, convenia de la New York 1974.

b) Criteriul obiectiv n sensul c marfa, lucrarea, serviciul, bunul care face obiectul RJ s se afle ntr-un tranzit internaional ceea ce presupune c n procesul derulrii raportului juridic bunul s treac cel puin o frontier. Acest criteriu este stipulat de regul n conveniile privind transportul internaional (convenia de la Berna 1956, convenia de la Varovia de unificare a unor reguli la transportul aerian internaional de mrfuri).

n literatura de specialitate s-a artat c cele 2 criterii snt n principiu alternative, fiind suficient doar unul din ele pentru a constata esena unui raport de comer internaional. n practic ns foarte frecvent snt ntlnite n acelai timp ambele criterii. De asemnea snt ntlnite i alte cerine ale internaionalitii n situaiile n care ncheierea, modificarea, executarea AJ are loc n state diferite. Prestaia caracteristic care face parte din obiectul contractului se desfoar n strintate, locul aflrii bunului, locul predrii bunului, locul ncheierii contractului.

3. Argumentai autonomia dreptului comerului internaional

n doctrina juridic exist denumirea de drept comercial international sau de DIPrivat comercial. UNICITRAL comisie specializat a ONU la momentul nfiinrii sale n 1966 a adoptat denumirea de Drept comercial internaional i a propus definiia acestuia ca fiind un ansamblu de reguli care reglementeaz relaiile comerciale de drept privat punnd n cauza mai multe ri. Aceast definiie a fost oficializat deoarece rezult c raporturile de drept internaional public care snt ntr-o legtur strns cu raporturile comerciale internaionale rmn n afara domeniului de aciune a DCI. Cu toate c unii autori consider c DCI este o noiune mult mai descriptiv, majoritatea ajung la concluzia c este totui cea mai potrivit deoarece ea constat existena unui fenomen comerul internaional, i realitatea inevitabil a unui drept adecvat. Pe cnd denumirea DIPrivat comercial indic o restrngere a obiectului de reglementare, obiectul disciplinei reducndu-se numai la relaiile de drept internaional privat.

n lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementeaz relaiile comerciale i de cooperare economic i tehnico-tiinific internaionale.

Astfel, conchidem:

1. Normele DCI se situeaz n limita ordinii juridice naionale cu ordinea juridic internaional, ceea ce nseamn c devenind o materie interdisciplinar care cuprinde mai multe norme ale mai multor ramuri de drept, ponderea avnd-o normele de drept privat.

2. Normele DCI reglementeaz att relaii de comer, ct i relaii economice i tehnico-tiinifice.

3. Normele DCI snt att norme de drept material care pot fi att de drept uniform, ct i de drept naional, ct i norme procesuale viznd ca exemplu arbitrajul comercial internaional, precum i normele conflictuale care au rolul de a identifica, de a stabili care este sistemul de drept aplicabil sau legea aplicabil unui raport juridic de comer internaional. Odat stabilit sistemul de drept aplicabil raportului juridic acesta va reglementa n principiu:

Condiiile de fond ale contractului

Efectele obligaionale ale contractului.

Pe lng norme conflictuale mai exist i norme materiale de drept uniform care snt adoptate de ctre state fie pe cale de convenie internaional, fie pe cale de lege uniform, pentru a crmui anumite raporturi juridice i a lichida sau constrnge conflictele de legi (ca exemplu, n domeniul vnzrii internaionale, transportului internaionale, titlurilor de credit). Aceste norme de drept material uniform nu le nlocuiesc ntotdeauna pe cele de drept naional, ci doar coexist cu acestea i au sfer de aplicare diferit.

Fiecare ramur de drept se caracterizeaz i prin anumite procedee sau modaliti de reglementare a raporturilor juridice ceea ce constituie metoda de reglementare a unor atare raporturi juridice. Astfel:

n raporturile comerciale internaionale este caracteristic poziia de egalitate juridic a prilor una faa de alta.

Este de subliniat c n aceste raporturi statul acioneaz ca subiect de drept privat (de iure gestionis), adic el este pe poziia de egalitate juridic cu cealalt parte care poate fi att persoan fizic, ct i persoan juridic ce aparine unui alt stat. n cazl raporturilor juridice financiar-bancare, vamale etc. care vizeaz realizarea politicii sale comerciale, statul acioneaz ca subiect de drept public.

Subiectul 2

1. Definiti contractual de transport internafional fluvial de marfuri prin prisma Convenfiei de la Budapesta din 2001.

Contract de transport desemneaza orice contract, oricare ar fi denumirea sa, prin care un transportator se angajeaza, contra platii unui navlu, sa transporte marfuri pe caile navigabile interioare.

2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura fluviale.Scrisoarea de trasura desemneaza un document care face dovada unui contract de transport si care constata luarea in sarcina sau aducerea la bord a marfurilor de catre un transportator.

Scrisoarea de trasura fluvial se intocmeste de catre expeditorul marfii si confirma existent contractului de transport, insotind marfa pina la destinatie. Aceasta se intocmeste pe exemplare tipizate si cuprinde anumite mentiuni obligatorii cu privire la conditiile de transport. Documentul de transport contine, in afara de denumirea sa, urmatoarele indicatii

a)numele, domiciliile, sediile sau locurile de resedinta ale transportatorului si expeditorului;

b)destinatarul marfurilor;

c)numele sau numarul navei, daca marfurile au fost preluate la bord, sau mentiunea, in documentul de transport, ca marfurile au fost luate in primire de transportator, dar nu au fost inca incarcate la bordul navei;

d)portul de incarcare sau locul de luare in primire si portul de descarcare sau locul de livrare;

e)specificarea uzuala a tipului de marfuri si ambalajele acestora, precum si, pentru marfurile periculoase sau poluante, specificarea conform prescriptiilor in vigoare sau, in lipsa acestora, specificarea lor generala;

f)dimensiunile, numarul sau greutatea, precum si marcajele de identificare a marfurilor incarcate la bord sau luate in primire in vederea transportului;

g)dupa caz, indicatia ca marfurile pot sau trebuie sa fie transportate pe punte sau in cale deschise;

h)dispozitiile convenite cu privire la navlu;

i)pentru scrisorile de trasura, precizarea daca este vorba de un original sau de o copie; pentru conosament, numarul de exemplare originale;

j)locul si ziua emiterii.

Exemplarul original al scrisorii de trasura trebuie sa fie semnat de transportator, de conducatorul navei sau de o persoana abilitata de transportator. Transportatorul poate pretinde ca expeditorul sa contrasemneze originalul sau o copie. Semnatura aplicata poate sa fie scrisa de mana, imprimata in facsimil, aplicata prin perforare sau stampilare, sa se prezinte sub forma de simboluri ori sa fie reprodusa prin orice alt mijloc mecanic sau electronic, daca legea statului in care este emis documentul de transport nu o interzice.

Scrisoarea de trasura constituie dovada, pana la proba contrarie, a incheierii si a continutului contractului de transport, precum si a luarii in primire a marfurilor de catre transportator. Acest document fundamenteaza in mod special prezumtia ca marfurile au fost luate in primire in vederea transportului asa cum sunt descrise in documentul de transport.

De obicei scrisoarea de trasura se intocmeste in limba carausului dar poate fi intocmita si intr-o alta limba.

3. Argumentati raspunderea partilor in contractul de transport internafional fluvial de marfuri.

Carausul raspunde pentru aducerea marfurilor in bune conditii pina la destinatie. De asemenea, el este obligat la o buna stivuire a marfii si la incaracrea spatiilor goale, facind el incaracrea sais a-l supravegheze pe expeditor atunci cind operatiile de incarcare sint effectuate de catre acesta. Conventia de la Bratislava stabileste ca transportatorul raspunde pentru pierderea sau avarierea marfurilor primate pentru transport. Cuantumul pagubei se stabileste dupa costul real al marfurilor pornindu-se de la pirderile oficiale angros de la locul de destinatie in ziua predarii marfurilor. Transportatorul este exonerate de raspundere daca se dovedeste ca pierderea, avarierea sau scurgerea marfurilor s-a produs in urma unor situatii pe care nu le-a putut evita. De asemenea, el nu va raspunde in situatia cind avarierea marfurilor este datorata starii ambalajului al carui caracter necorespunzator nu a putut fi descoperit cu ocazia primirii marfurilor. Destinatarul este obligat sa primeasca marfurile transportate reclamind imediat transportatorului pierderea partial sau avarierea acestora. Conventia de la Bratislava prevede termenele in care se pot formula reclamatiile necesrae, actele necesare, termenele de prescriptive ale acestore reclamatii sau actiuni. In principiu raspunderea carausului pentru executarea transportatorului inceteaza in momentul notificarii destinatarului despre sosirea marfii1. Subiectul 3

2. Identificai categoriile subiecilor dreptului comerului internaional

Subiecii ce aparin ordinii juridice naionale i internaionale:

1. Ordinii juridice internaionale snt statele i organismele internaionale care particip la activitatea de cooperare economic i tehnico-tiinifice internaionale.2. Ordinii juridice interne: persoanele fizice/ persoanele juridice ce aparin ordinii naionale.3. Societile transnaionale acestea din urm snt concepute nct s evite incidena legii naionale, ct i jurisdiciei internaionale.3. Determinai elementele specifice societii transnaionalen doctrina juridic societile transnaionale sau multinaionale au fost definite ca societi comerciale, care chiar de la constituirea lor se fundeaz pe elemente fr caracter naional cum sunt: capitalul ce provine de la sociai din diferite ri. Stabilirea uneori a mai multor sedii principale n ri diferite etc. i care snt lipsite de o legtur juridic cu un anumit stat, astfel c n privina lor nu primete vocaie nici una din legile naionale, iar litigiile izvorte din interpretarea i aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase (total sau parial) din componena instanelor nationale, pentru a fi date spre soluionare unor instane speciale. Sub aspect economic societile transnaionale sint entiti econmice formate din unitati legate intre ele prin relaii de proprietate sau de alt natura, care opereaz in doua sau mai multe state, dupa un sistem de luare a deciziilor, permitind elaborarea unor politici coerente si a unei strategii comune, in cadrul carora una sau mai multe dintre respectivele unitati exercita o influenta importanta asupra activitatii celorlalte. Societatile transotionale isi desfasoara activitatea pe mari spaii, intensificind procesul de internaionalizare a capitalurilot si sporind gradul de concentrare si centralizare a acestora. Societatile transnaionale exercita o influenta deosebita asupra sistemului economic, social, politic i juridic atit in tarile de origine, cit si in cele in care opereaza. In cazul unor societati transnaionale legea nationala a unuia dintre participanti se aplica numai in subsidiar. Ezista societati transnationale n ale caror acte constituitive se evit orice referire la vreun sistem national de drept, in privinta lor primind aplicare numai normele stabilite prin statute proprii (BIRD, SFI, AID). Unele societati transnationale convin sa-si intregeasca normele consfintite prin actele lor constitutive apelind la principiile comune ale sistemelor de drept statelor participante. Dupa cum s-a remarcat in doctrina juridica existenta societatilor transnationale invedereaza doua aspecte contradictorii: unul pozitiv si altul negativ. Aspectul negativ consta in sustragerea acestor societi de sub incidena legislatiilor nationale ale statelor semnatare ale conventiei de constituire a lor, iar aspectul pozitiv decurge din consecintele determinate de aceasta imprejurare, concretizat in instituirea normelor si principiilor acceptate de statele contractante, care ar putea servi drept premise pentru elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai larga la anumite categorii de raporturi la care d nastere comertul internaional.

4. Analizai modurile n care statul acioneaz n raporturile de comert internaionalConceptul de stat are ca elemnt definitoriu calitatea de titular de suveranitate si in aceasta calitate el se manifesta ca subiect de drept internaional. Statul nu poate fi asimilat cu nici o alta grupare de persoane juridice, deoarece in toate cazurile el s-a constituit prin vointa proprie si tot astfel si-a sumat calitatea de subiect de drept. In virtutea atributului de legiferare, statul stabileste statutul juridic al subiectilor de drept national, iar ca titular de suveranitate, statul participa la realizarea unor conventii internaionale prin care se creaz organizatii interguvernamentale ca subiecti de drept internaioanal. Uneori statul particpa la raporturile de cooperare economic si tehnico-tiintific internaionala. n cadrul acestor raporturi statul apare in dubla sa calitate de titular de suveranitate si de subiect de drept civil. Statul nu are calitatea de comerciant i nici nu isi revindica o astfel de calitate, deoarece avind capacitate juridica el poate sa se implice in orice operatiuni economice cu strainatatea. Calitatea de titular de suveranitate confera statului un loc aparte intre ceilalti subiecti de drept internaional. Fiind o entitate sui generis este inconfundabila cu vreo alta categorie de participanti la rporturile juridice de comert international. Statul este o persoana juridica. Raporturile de comert internaional sint compatibile cu participarea statului ca titular de drepturi si obligatii. Personalitatea juridica a statului nu este supusa regulilor privind dobindirea sau pierderea ei, stabilite de dreptul comun cu referire la celelate persoane juridice. Deoarece personalitatea juridica a statului are un caracter complex, raporturile juridice internaionale in care se implica statul sin diferite ca natura: atunci cind statul stabileste asemenea raporturi in calitate de titular de suveranitate, acestea sint de drept internaional public. Raporturile la care statul participa in calitate de titular al propriului patrimoniu si in exercitarea gestiunii acestui patrimoniu sint de drept al comertului international.Subiectul 4

1. Identificati categoriile izvoarelor dreptului comertului inetrnaionalPrin natura sa dreptul comertului international implica doua categorii de izvoare: interne si internationale. Nu se poate stabili o ierarhie intre aceste izvoare in functie de forta juridica a fiecaruia dintre ele, dar aceasta imposibilitatea nu determina implicit si o lipsa de diferentiere de importanta intra componentele ansamblului pe care aceste il formeaza. Prezenta elementului de internationalitate in structura raportului juridic de comert international confera un plus de importanta izvoarelor internationale ale DCI comparativ cu izvoarele de drept national al acestuia. Raporturiile de comert international au o vocatie primordiala de a fi reglemntate de norme juridice internationalem ceea ce situeaza intr-un plan prioritar si aseaza legile nationale incidente intr-un plan secundar. Normele ce apartin ordinii juridice intrenaionale, realizind o reglementare uniforma, inlatura complicatiile pe care le comporta diferentele de conceptie legislativa, exprimate in diferentele de reglementare juridica atit frecvent intilnite. Dreptul uniform corespunde i cerintelor unei desfasurari rapide a operatiilor de comert internaional, instituind reguli adecvate unor asemenea cerinte.

2. Stabiliti particularitatile uzantelor comerciale internationale ca izvor al DCIUzanele comerciale reprezint nite practici, comportamente cu un grad de vechime i aplicat de un numr nedeterminat de comerciani ntr-un anumit domeniu de activitate comercial i/sau ntr-o anumit zona geografic. Pentru ca o anumit practica s devin uzan comercial este necesar trecerea unei anumite perioade de timp.n functie de intinderea aplicarii in spatiu si dupa sfera lor de cuprindere uzantele pot fi: locale, speciale i generale. Uzantele locale sint determinate dupa criteriu geografic, iar aplicarea lor este limitata la o anumita piata comerciala, port, localitate sau regiune. Uzantele speciale cuprind o ramura de activitate comerciala (de exemplu uzantele statornicite in comertul cu cafea, cereale, zahar, lemn), contractele al cror obiect il formeaza o anumita operatiune comerciala (uzantele in domeniul contractelor de vinzare cumparare comerciala, de prestari de servicii), sau o profesiune anume, precum cea a agentiilor de burs. Uzantele generale se aplica la intreg ansamblu de relatii comerciale. n functie de criteriul ce tinea seama de forta juridica a uzanelor distingem uzante normative si uzante conventionale. Uzantele normative sint acele care tragindu-si forta juridica dintr-o jurisprudenta bine stabilita care le co0nfera autoritate proprie, dobindesc o putere similara normei de drept. La asemenea uzante face trimitere insasi legea pentru completarea ei. De vreme ce legea trimite la naumite uzante pentru completarea ei, aceste uzante se integreaza in continutul legii respective ca si componente ale ei i dobindesc aceeasi forta juridica, precum legea pe care o completeaza. Uzantele normative pot constitui izvor al dreptului comertului international in masura in care legea pe care ele o completeaza este ea insasi izvor al dreptului comertului international. Uzantele conventionale isi trag geneza din vointa contractantilor, care in virtutea autonomiei de vointa au deplina libertate sa stabileasca potrivit aprecierii lor continutul contractului pe care l-au perfectat. Uzantele conventionale in majoritatea cazurilor sint premergatoare uzantelor normative sau cutumelor. Uzantele comerciale sint in esenta lor uzante profesionale. Uzantele comerciale sint incluse de regula in continutul contractelor comerciale, forta lor juridica fiind aceea a unei clauze contractuale. Temeiul autoritatii lor il constituie acordul de vointa expres tacit sau cel putin prezumat al partilor. Uzantele conventionale nu pot indeplini functia de lex causae (adica de drept aplicabil contractului). Rolul lor se limiteaza la determinarea, precizarea si completarea continutului contractului.

3. Comparati categoriile izvoarelor internationale ale dreptului comertului international

Conventia internationala constituie principalul izvor internaional al dreptului comertului international. Conventia internationala este acordul de vointa state prin care se reglementeaza o anumita sfera de relatii internationale. Pe plan terminologic, conventia internationala primeste in practica internationala mai multe denumiri si anume: tratat, acord, memorandum, carta, compromis, concordat etc. conventia internationala constituie izvor al dreptului comertului international numai cind stabileste norme ce reglementeaza relatii din domeniul comertului international si de cooperare economica si tehnico-tiintific internationala. In dependenta de numarul statelor semnatare deosebim conventii bilaterale si multilaterale. Conventiile bilaterale sint perfectate intra doua state si reglementeaza aspecte ale relatiilor dintra aceste state. Conventiile internationale multilaterale se realizeaz cu participarea mai multor state si reglementeaza raporturile ce intereseaza dezvoltarea relatiilor dintre statele semnatare. Atunci cind aceste conventii se realizeaza cu participarea majoritatii statelor, ele reprezinta importanta la scara planetara. Potrivit criteriului ce are in vedere natura normelor instituite prin conventiile internaionale, criteriu ce se refera doar la conventiile multilaterale, conventiile s eclasifica in: conventii prin care se formuleaza norme de drept material uniform si conventii prin care se instituie norme de drept conflictual uniform. Conventiile multilaterale ca izvor de drept international prezinta o importanta deosebita deoarece prin intermediul lor se instituie reguli cu aplicabilitate mai larga in care se regasesc interesele mai multor state si care dobindesc astfel semnificatia de elemente definitorii ale ordinii juridice nationale. Uzantele comerciale uniforme internationale constituie alaturi de conventia internationala izvor al DCI. Doctrina juridica a definit uzantele comerciale uniforme internationale ca fiind reguli prin folosirea repetata a unor clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale si pe care practica comerciala internationala le-a pus in valoare, operind o anumita standardizare si unificare a lor, realizata prin diverse metode precum: adoptarea de conditii uniforme cu caracter general, elaborarea de contracte model cu privire la grupe speciale de mrfuri, includerea ntr-un anumit contract comercial internaional a unor conditii generale de livrare.

Subiectul 5

1. Descriefi regimurile vamale speciale (sub acoperirea carnetelor ATA si TIR) pentru transportul.Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR elimina operatiunile de deschidere la punctele vamale ale tarilor de tranzit pentru controlul vamal, ceea ce determina reducerea duratei de transport. De asemenea, carnetul TIR scuteste transportorii de depunerea unor garantii vamale, proportionale cu valoarea marfurilor transportate.Carnetul ATAreprezint un document vamal internaional cu valoare de declaraie vamal utilizat pentru admiterea temporar a mrfurilor, cu excepia mijloacelor de transport, care cuprinde o garanie valabil la nivel internaional n vederea acoperirii drepturilor i taxelor de import. Un carnet nlocuieste/tine locul unor documente vamale din tara de export temporar si usureaza vamuirea. n plus, carnetul anuleaza necesitatea de constituire a unei garantii sau a unor depuneri materiale la oficiile vamale.2. Expuneli obligaliile partilor in contractul internalional auto de marfuri.Obligatiile expeditorului:

Sa achite taxa de transport pina la transportarea incarcaturii.

Sa predea incarcatura in vederea transportarii in locul, timpul si in cantitatea prevazuta de contract.

Sa predea incarcatura in ambalajul corespunzator.

Sa marcheze in prealabil marfurile ambulate

Daca contractual nu prevede altfel, sa incarce marfurile in mijlocul de transport sis a asigure fixarea, consolidarea si acoperirea lor, folosind instalatii proprii.

In cazul transmiterii spre transportare a marfurilor perisabile clientul este obligat sa anexeze la scrisoarea de trasura certificatul de conformitate, de calitate, igienic, fito-sanitar.

Obligatiile carausului:

Sa puna la sipozitia clientului mijlocul de transport corespunzator in stare buna.

Sa primeasca incarcatura spre transportare.

Sa verifice corespunderea datelor din scrisoarea de trasura, aspectul exterior al incarcaturii si modul de incarcare si aranjare.

Sa transporte incarcatura in termenele stabilite. Si pe calea cea mai scurta

Sa pastreze marfurile.

Obligatiile destinatarului:

Sa preia incarcatura sosita sis a o verifice sub aspect calitativ si cantitativ

Sa achite taxele de transport si alte plati daca o astfel de conditie este prevazuta de contract

Sa achite taxele de transport restante sis a restituie carausului cheltuielile suportate pe parcursul transportarii

Sa descarce marfa daca aceasta obligatie este stipulate in contract

Saelibereze mijlocul de transport de ramasitele incarcaturii

3. Formulali o scrisoare de trasura internationala.

Art 1 - Numele i adresa complet a expeditorului mrfii.

Art 2 - Numele i adresa completa a destinatarului mrfii.

Art 3 - Data si locul prelurii mrfii de ctre transportator. Se recomanda precizarea orei la care vehiculul a sosit la locul ncrcrii, precum si ora plecrii. Aceste meniuni sunt utile in cazul imobilizrii prelungite a vehiculului, din vina expeditorului, pentru eventualele pli suplimentare cerute de transportator.

Art 4 - Locul prevzut pentru livrarea mrfii. Se recomand s se solicite expeditorului comunicarea orei exacte de deschidere a depozitului/depozitelor unde trebuie livrata marfa. O asemenea precizare poate permite evitarea unei ateptri inutile si costisitoare a transportatorului in cazul in care acesta ajunge la destinaie cnd depozitul este nchis.

Art 5 - Instruciuni speciale ale expeditorului mrfii. Daca este necesar, expeditorul poate preciza anumite instruciuni referitoare la formalitile vamale, interdicia de transbordare a mrfii, asigurarea mrfii etc.

Art 6 - Numele, adresa exact a transportatorului i alte referine considerate necesare.

Art 7 - Transportator(i) succesiv(i). Casu este destinata cazurilor in care transportarea mrfii este efectuata de ctre mai muli transportatori care se succeda. Se recomanda completarea in momentul in care transportatorul succesiv preia marfa, mcar pe copia CMR care va rmne la destinatarul mrfii (exemplarul albastru) si pe copia destinata procedurilor administrative (exemplarul negru). Daca se tie ce transportatori succesivi vor fi implicai in transport, este important ca exemplarul pentru destinatar al scrisorii (cel albastru) sa conin mcar indicaii despre ultimul transportator, cel care va aduce marfa la destinaie. Transportatorul succesiv trebuie sa scrie data si sa semneze in csu (rubricile marchandise reue et accepte - marfa livrata si acceptata, date - data). El poate de asemenea sa fac observaii privind numrul de colete, marcarea si numerotarea acestora, starea aparenta a mrfii si a ambalajului acesteia in momentul prelurii. In cazul in care spaiul din csua e insuficient, observaiile pot fi nscrise in alt loc (de exemplu pe spatele formularului CMR). Aceste observaii trebuie validate de ctre transportatorul care a efectuat partea precedenta din operaiunea de transport.

Art 8 - Observaii ale transportatorului in momentul prelurii mrfii (numrul coletelor, marcarea si numerotarea acestora, starea aparenta a mrfii si a ambalajului etc.). Acestea trebuie validate de ctre expeditorul mrfii, altfel nu vor fi luate in considerare.

Art 9 - Lista documentelor predate transportatorului de ctre expeditorul mrfii (de exmplu: packing list - lista coletelor, certificatele de origine ale mrfurilor etc.).

Art 10 - 15 cuprind descrierea uzual a mrfurilor transportate, inclusiv, daca este cazul, indicaiile speciale privind mrfurile periculoase.

Art 16 - Conveniile speciale stabilite ntre expeditorul mrfii i transportator (valoarea declarat a mrfii i suma reprezentnd un interes deosebit la livrare, termenul convenit pentru livrare, posibilitatea de a folosi vehicule deschise si fra prelata, utilizarea paleilor, indicarea persoanei care rspunde de ncrcare, ncrcare i descrcare, acceptarea transportrii cu feribotul, jurisdicia aplicabil etc.).

Art 17 - Indicaii privitoare la valoarea diferitelor pli referitoare la contractul de transport stabilit si a parii care trebuie sa efectueze plat. Dac transportatorul nu vrea sa precizeze valoarea exacta a sumelor datorate, este recomandat sa precizeze mcar cine trebuie sa efectueze plata.

Art 18 - Precizri utile altor pari sau autoritarilor competente. Poate fi vorba despre numrul de nmatriculare al vehiculului, sarcina sa utila, greutatea neta a mrfii, numrul carnetului TIR sau al oricrui alt document vamal utilizat pe perioada transportului etc.

Art 19 - Indicarea sumei rambursate de ctre destinatar si care trebuie ncasat de ctre transportator la livrarea mrfii. Conform Conveniei CMR (art. 21) transportatorul este obligat sa plteasc expeditorului mrfii exact suma pe care o are de pltit destinatarul, daca aceasta suma nu a fost ncasat la primirea mrfii.

Art 20 - Referina obligatorie la valorile predominante ale dispoziiile Conveniei CMR.

Art 21 - Locul si data ntocmirii scrisorii CMR.

Art 22 - Semntura sau timbrul expeditorului mrfii.

Art 23 - Semntura sau timbrul transportatorului

Art 24 - Semntura i timbrul destinatarului confirmnd livrarea mrfii, indicarea locului, a datei i a orei de sosire a vehiculului la locul livrrii precum si ora plecrii acestuia dup descrcare.

Subiectul 6

1. Relatai despre obiectul contractului de vnzare cumprare internaionalObiectul constituie prestatia, actiunea sau inactiunea la care prile sau una dintre ele se oblig prin contract. Obiectul trebuie s fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit si moral.

2. Stabilii etapele de desfsurare a licitatieiPrincipalele etape de desfasurare a unei licitatii sunt urmatoarele:

a) Publicitatea. Publicitatea se face prin mijloacele de informare ni masa de catre organizatorul licitatiei, cu cateva luni inainte de icrmenul fixat pentru primirea ofertelor. De asemenea, inainte de a avea loc licitatia se elaboreaza caietul de sarcini care cuprinde conditiile tehnice de livrare i de cooperare, diferite conditii comerciale de plata, de transport etc. in care se poate incheia tranzactia.b) Pregatirea ofertelor. Ofertele se intocmesc pe fortmulare speciale, procurate de la organizator. Se intocmesc doua tipuri de oferte: oferta tehnica si oferta comerciala, fiecare introducandu-se in plicuri separate. Ambele oferte se prezinta organizatoprului licitatiei in termenul prevazut in prospectul de licitatie sau in caietul de sarcini. Uneori ofertantii prezinta si un curriculum vitae.La baza intocmirii ofertelor stau datele luate din caietul de sarcini. Daca se pot oferi parametri tehnico-calitativi superiori celor indicati in caietul de sarcini, se recomanda ca acest lucru sa fie mentionat separat, pentru a nu complica comparatia ofertelor. Abaterile de la prevederile caietului de sarcini micsoreaza sansele de castigare a licitatiei, chiar daca se ofera un produs superior celui solicitat de beneficiar.

c)Plata de catre ofertant a garantiei de participare. Pentru a aveagarantia participarii ofertantului la licitatie organizatorul percepede la ofertant o suma in numerar exprimata in valuta convertibila.Aceasta suma poate fi inlocuita printr-o scrisoare de garantie bancara,emisa de o banca indicata de organizator sau de o banca cu renumemondial

d)Tinerea licitatiei in ziua si la ora precisa, la locul anuntat. Inaintarea ofertelor catre organizator se face in plicuri inchise, intermenul indicat. Se constituie o comisie de licitatie care deschide plicurile in prezenta ofertantilor sau a reprezentantilor delegati. Se face o prima ierarhizare a ofertelor, de regula in functie de nivelul de pret, la parametrii tehnici si de calitate egali..In faza a doua se face o analiza de fond. In cazul produselor cu mare complexitate tehnica, se aprofundeaza comparatia si se definitiveaza ierarhizarea ofertelor. Rezultatele se comunica participantilor la licitatie3. Expuneti raspunderea contractual a vnztorului i cumprtorului conform prevederilor Conveniei de la Viena asupra contractelor de vnzare internaional de mrfuri din 11 aprilie 1980 si CC al RM

Daunele-interese pentru o contraventie la contract savirsita de o parte sint egale cu pierderea suferita si cistigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite si cistigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa le prevada in momentul incheierii contractului, in considerarea faptelor de care avea cunostinta sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta ca fiind consecintele posibile ale contraventiei la contract.Cind contractul este rezolvit, iar cumparatorul, intr-o maniera rezonabila si intr-un termen rezonabil dupa rezolvire, a procedat la o cumparare de inlocuire sau vinzatorul la o vinzare compensatorie, partea care cere daune-interese poate obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vinzarii compensatorii, precum si orice alte dauneinterese care pot fi datorate in temeiul art. 74.

Partea care invoca contraventia la contract trebuie sa ia masuri rezonabile, tinind seama de imprejurari, pentru a limita pierderea, inclusiv cistigul nerealizat, rezultat al contraventiei. Daca ea neglijeaza sa o faca, partea in culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu marimea pierderii care ar fi trebuit evitata.

Daca o parte nu plateste pretul sau orice alta suma datorata, cealalta parte are dreptul la dobinzi asupra acestei sume fara a prejudicia asupra daunelor-interese pe care ar fi indreptatita sa le ceara in temeiul art. 74. O parte nu este raspunzatoare de neexecutarea oricarei obligatii ale sale daca dovedeste ca aceasta neexecutare este determinata de o piedica independenta de vointa sa si ca nu se putea astepta in mod rezonabil din partea ei sa o ia in considerare la momentul incheierii contractului, sa o previna ori depaseasca sau sa previna ori sa-i depaseasca consecintele.9.2.3.1. Mijloace de care dispune cumparatorul in caz de contravenfie la contract de catre vanzator (art.45-52). Daca vanzatorul nu a executat oricare din obligatiile care-i revin din contractul de vanzare sau din conventie, cumparatorul are dreptul:a)sa ceara vanzatorului executarea obligatiilor sale, cu exceptiacazului in care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceastacerere;b)daca marfurile nu sunt conforme cu contractul, cumparatorulpoate cere vanzatorului sa repare lipsa de conformitate, in afara decazul in care acesta ar fi nerezonabil, tinand seama de toateimprejurarile;c) cumparatorul poate acorda vanzatorului un termen supli-mentar, de o durata rezonabila, pentru executarea obligatiei sale;d) sa declare contractul rezolvit;

e) in caz de lipsa de conformitate a marfurilor cu contractul, chiar daca pretul a fost sau nu platit, cumparatorul poate reduce pretul proportional cu diferenta intre valoarea pe care marfurile efectiv predate o aveau in momentul predarii i valoarea pe care marfurile conforme ar fi avut-o in acel moment;

f) daca vanzatorul preda marfurile inainte de data stabilita, cumparatorul are facultatea de a le prelua sau de a le refuza;g)daca vanzatorul preda o cantitate superioara celei prevazutein contract, cumparatorul poate accepta sau refuza preluareacantitatii predate excedentar;h) sa ceara daune-interese.9.2.3.2. Mijloace de care dispune vanzatorul in caz de contra-venfie la contract din partea cumparatorului. In cazul in care cumparatorul nu a executat oricare din obligatiile care-i revin din contractul de vanzare, vanzatorul este indreptatit:a) sa ceara cumparatorului plata pretului, preluarea marfii pre-date sau executarea altor obligatii ale cumparatorului in afara de cazul in care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceste cereri;

b) sa acorde cumparatorului un termen suplimentar, de durata rezonabila, pentru executarea obligatiilor sale;

c) sa declare contractul rezolvit;d) daca contractul prevede ca cumparatorul trebuie sa specifier forma, masura sau alte caracteristici ale marfurilor si nu face aceasta specificare la data convenita sau intr-un termen rezonabil calculat de la primirea unei cereri din partea vanzatorului, acesta poate, fara a prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, sa efectueze singur aceasta specificare, potrivit cu nevoile cumparatorului, care i-ar putea fi cunoscute;

e) sa ceara daune-interese.Daunele-interese pentru o contraventie la contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea suferita i castigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa le prevada in momentul incheierii contractului, in considerarea faptelor de care avea cunostinta ca fiind consecintele posibile ale contraventiei la con-tract (art. 74).Subiectul 7

1. Relatati despre obiectul DCI

Cu toate c unii autori consider c DCI este o noiune mult mai descriptiv, majoritatea ajung la concluzia c este totui cea mai potrivit deoarece ea constat existena unui fenomen comerul internaional, i realitatea inevitabil a unui drept adecvat. Pe cnd denumirea DIPrivat comercial indic o restrngere a obiectului de reglementare, obiectul disciplinei reducndu-se numai la relaiile de drept internaional privat. Astfel, doctrina i practica a propus mai multe denumiri:

DCI este o materie juridic pluridisciplinar reunind norme conflictuale, norme de drept civil, comercial, precum i norme de drept material uniform, iar ntr-o anumit limit i normele de drept internaional public prin care se reglementeaz raporturi de comer internaional i de cooperare economic i tehnico-tiinific stabilite ntre participanii la circuitul mondial de valori i cunotine.

Tudor Popescu definete DCI ca un ansamblu de norme care crmuiesc relaiile comerciale ce depesc cadrul intern sau naional a unui stat i au aderene internaionale cu 2 sau mai multe sisteme de drept naional.

V. Vaduh i Gh. Bivol: DCI este tiina care cuprinde i cerceteaz normele de drept i uzanele ce reglementeaz instituiile i raporturile juridice care iau natere n sfera relaiilor de schimb i economice internaionale.

n lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementeaz relaiile comerciale i de cooperare economic i tehnico-tiinific internaionale.

Astfel, conchidem:

4. Normele DCI se situeaz n limita ordinii juridice naionale cu ordinea juridic internaional, ceea ce nseamn c devenind o materie interdisciplinar care cuprinde mai multe norme ale mai multor ramuri de drept, ponderea avnd-o normele de drept privat.

5. Normele DCI reglementeaz att relaii de comer, ct i relaii economice i tehnico-tiinifice.

6. Normele DCI snt att norme de drept material care pot fi att de drept uniform, ct i de drept naional, ct i norme procesuale viznd ca exemplu arbitrajul comercial internaional, precum i normele conflictuale care au rolul de a identifica, de a stabili care este sistemul de drept aplicabil sau legea aplicabil unui raport juridic de comer internaional. Odat stabilit sistemul de drept aplicabil raportului juridic acesta va reglementa n principiu:

Condiiile de fond ale contractului

Efectele obligaionale ale contractului.

Pe lng norme conflictuale mai exist i norme materiale de drept uniform care snt adoptate de ctre state fie pe cale de convenie internaional, fie pe cale de lege uniform, pentru a crmui anumite raporturi juridice i a lichida sau constrnge conflictele de legi (ca exemplu, n domeniul vnzrii internaionale, transportului internaionale, titlurilor de credit). Aceste norme de drept material uniform nu le nlocuiesc ntotdeauna pe cele de drept naional, ci doar coexist cu acestea i au sfer de aplicare diferit.

Fiecare ramur de drept se caracterizeaz i prin anumite procedee sau modaliti de reglementare a raporturilor juridice ceea ce constituie metoda de reglementare a unor atare raporturi juridice. Astfel:

n raporturile comerciale internaionale este caracteristic poziia de egalitate juridic a prilor una faa de alta.

Este de subliniat c n aceste raporturi statul acioneaz ca subiect de drept privat (de iure gestionis), adic el este pe poziia de egalitate juridic cu cealalt parte care poate fi att persoan fizic, ct i persoan juridic ce aparine unui alt stat. n cazl raporturilor juridice financiar-bancare, vamale etc. care vizeaz realizarea politicii sale comerciale, statul acioneaz ca subiect de drept public.

2. Determinati asemanarile si deosebirile intre DCI si alte ramuri de drept

Este evident c DCI ca materie interdisciplinar coreleaz cu dreptul comercial intern, cu DIPrivat, drept civil, drept procesual civil, drept internaional public. Aceste corelaii snt determinate de multitudinea de raporturi juridice care se nasc, se modific i se sting n cadrul circuitului mondial de valori i cunotinte, dar totodat fiind influenat i de practic.

Corelarea DCI cu dreptul civil se manifest prin aceea c dreptul civil constituie dreptul comun pentru DCI, normele dreptului civil se aplic cu titlu subsidiar n cazul n care nu exist reglementri speciale la nivelul dreptului comercial intern, nici n domeniul DCI. Att n raporturile de comer internaional, ct i n raporturile de drept civil prile snt pe poziie de egaliutate juridic, fapt ce demonstreaz existena unei metode de reglementare comune. n ambele ramuri raporturile juridice snt drept privat, iar contractul este prinipalul izvor de obligaii.

Deosebiri:

Subiecii DCI au capacitate special de a efectua operaiuni de comer exterior, pe cnd persoanele fizice/ persoanle juridice subieci ai dreptului civil nu au o astfel de capacitate.

Dac raporturile de DCI snt de obicei patrimoniale, cele de drept civil snt patrimoniale i personal nepatrimoniale.

Spre deosebire de raporturile de drept civil, raporturile de DCI au cele 2 caractere specifice: comercialitatea i internaionalitatea.Corelarea cu Dreptul comercialDCI este influenat de drept comercial deoarece reglemententeaz ansamblu de operaiuni care implic activitate de antreprenoriat. Acesta prin unele norme care iniial aparin dreptului comercial i astfel apare ca un drept cu caracter special comun raporturilor de comer internaional. Att raporturile juridice de DCI, ct i raporturiel juridice de drept comercial reprezint caracter patrimonial i comercial fiind reglementate de aceleai acte interne cum ar fi codul civil. Subiecii au calitatea de comerciani.

Deosebiri: totodata raporturile de DCI se deosebesc de cele comerciale interne prin elementul de extraneitate. Astfel, raporturile juridice de comer intarnaional snt susceptibile s cada sub incidena a 2 sau mai multe sisteme de drept.

DCI cu DIPrivat au o legtur foarte strns aa nct n doctrin DCI este privit ca o subramur a DIPrivat. Astfel, att raporturile de DIPr, ct i celor de DCI le este caracteristic elementul de extraneitate. De asemenea, ambele materii fac parte din dreptul privat, subiectele crora se afla pe poziie de egalitate juridic. La fel, exist un anumit domeniu comun pentru ambele ramuri de drept, i anume norme conflictuale n materia comerului internaional.

Deosebiri: astfel, obiectul DCI l constituie comerul i cooperarea economic i tehnico-tiintific internaional, pe cnd DIPr vizeaz raporturile cu element de extraneitate de drept civil n sens larg, iar DCI fiind o ramur interdisciplinar conine norme din diferite ramuri de drept.

Corelarea DCI cu DIPublicAsemnri:

1. Ambele ramuri au un element caracteristic comun, cel de internaionalitate ceea ce ne confer anumite punctee de convergen.

2. Principiile fundamentale de drept internaional public se aplic i DCI avnd un rol cu deosebire asupra raporturilor juridice de comert internaional n care particip statul.

3. Acordurile economice ncheiate de state au un impact deosebit asupra contractelor din domeniul relaiilor comerciale internaionale.

Deosebiri: n timp ce n DCI poziia subiectelor este de egalitate juridic, inclusiv i statul n raporturile de DCI. n raporturile de DIPublic statul acioneaz ca exponent al puterii chiar i n acele relaii comerciale internaionale cum ar fi elaborarea de norme fiscale, vamale, implicarea n raporturile cu organisme internaionale sau interguvernamentale.

3.Argumentati principiile fundamentale ale DCI

Principiile DCI snt acele prescripiuni fundamentale care cluzesc crearea i aplicarea normelor juridice n domeniu. n literatura juridic s-a ajuns la concluzia c la baza DCI se afl un set de principii care se completeaz reciproc (principiul libertii comerului, principiul libertii conveniilor, principiul egalitii juridice a prilor, principiul concurenei loiale).

Principiul libertii comerului baza acestui principiu a fost pus n opera Spiritul Legilor Montesqieu care ne spune c libertatea comerului nu este un drept acordat negustorilor de a face ceea ce vor. El d expresie voinei i nevoiei obiective de a nltura obstacolele economice (vamal, administrativ, fiscal, politic). Reprezenta condiia pentru afirmarea conduitei necesare pentru dezvoltare economiei de pia. n Constituia RM acest principiu e consacrat n art. 121 care ne spune c statul trebuie s asigure comerul, protecia concurenei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producie. La nivel interstatal se asigur promovarea libertatea comerului pe zone geografice tot mai intinse. De exemplu UE, Zona Nord Americana de Liber Schimb NAFTA (1999 SUA+CANADA+MEXIC), OMC (01.01.1995).

Principiul libertii concurenei orienteaz reglementarea naioanl i internaional n vederea asigurrii:

Libertatea de acces pe pia;

Libertatea cererii i ofertei;

Libertatea economic n general;

Prevenirii i reprimrii actelor anticoncureniale;

Reparrii prejudiciilor izvorte din abuzul de libertate n schimburile comerciale;

Protejarea productorilor naionali i a pieei interne de competiie neloial prin importul unor produse la pre de dumping sau subvenionat i prin exportul la preurile sub nivelul pieii interne.

n dreptul naional problemele concurenei snt reglementate: legea privind limitarea activitii monopoliste i dezvoltarea concurenei; legea cu privirea la protecia concurenei, legea privind protecia consumatorilor, cod civil, legea reglementrii de stat a activitii economice externe.

Principiul egalitii juridice a prilor i gasete expresia n exprimarea liber a voinei prilor. m literatura de specialitate i n doctrina juridic egalitatea juridic a prilor este definit nu doar ca principiu fundamental al DCI, ci i ga metod de reglementare. n legea model a arbitrajului comercial internaional adoptat de UNICITRAL se stipuleaz n mod expres egalitatea de tratament a prilor. Astfel, art. 18 a legii model spune c prile trebuie s fie tratate egal i fiecrei pri s i se ofere posibilitatea s-i prezinte cazul su.

Principiul libertii conveniilor acest principiu este temelia contractului de comert internaional. Astfel, art.1 pct.1 al principiilor UNIDROIT prile snt libere s ncheie contracte i s determine coninutul acestora. La fel i CC constat principiul libertii conveniilor printre cele fundamentale. Cele mai semnificative aspecte ale acestui principiu snt:

Orice contract se ncheie prin acordul de voin al prilor.

Libertatea contractual presupune posibilitatea de a alege orice fel de contract (numit sau nenumit).

Prile snt libere s-i aleag partenerii comerciali, s negozieze cu acetia, s stabileasc natura juridic a contractului, obiectul i coninutul contractului, s modifice sau s rezilieze contractul.

Contractanii snt liberi s determine legea aplicabil contractului doar cnd acest lucru este premis de lex fori.

Prile au libertatea la opiunea n ceea ce privete jurisdicia aplicabil de drept comun sau de arbitraj eventualelor litigii ce pot rezulta din executarea contractului.

CC al RM conine un ir de prevederi n vederea asigurrii realizrii acestui principiu. Astfel, prevederile ce vizeaz nulitatea AJ ncheiate n anumite mprejurri n care libertatea exprimrii voinei este afectat de anumite vicii de consimmnt dol, eroare, violena, leziune (art 227-230).

Constituie un caz particular de aplicare al principiului libertii conveniilor lex voluntatis, fiind acea norm conflictual fundamental potrivit creia condiiile de fond i efectele juridice ale contractului vor fi guvernate de legea aleas de ctre pri. Norma lex voluntatis este comun majoritii sistemelor de DIPrivat.

Principiul bunei credine presupune c conveniile trebuie respectate cu bun credin, ele oblig nu numai la ceea ce este expres prevzut n ele, dar la toate urmrile ce echitatea, obiceiul sau legea d obligaiei dup natura sa. Buna credin trebuie s mprteasc toate etapele tranzaciei comerciale, inclusiv transportarea pn la predarea mrfii, condiiile de cantitate, calitate stipulate n contract. Buna credin presupune din partea comercianilor ca acetia s se comporte n limitele moralitii, s nu recurga la aciuni de a frauda partenerul. n CCI snt prevzute i clauze prin care se interzice concurena neloial. n reglementrile internaionale cum ar fi Tratatul de la Roma privind Comunitatea Economic European art.85-86, Convenia de la Viena din 1980 asupra vnzrii internaionale de mrfuri art.6 prevd rspunderea pentru nclcarea principiului bunei credine. Conferina de la Lisabona din 1958 a introdus n Convenia de la Paris privind concurena neloial un text ce definete actele i faptele de rea credin care snt: indicaiile i afirmaiile a cror folosire n exercitarea comerului este susceptibil s induc n eroare publicul n ceea ce privete natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinile pentru ntrebuinarea sau calitatea mrfurilor.

Subiectul 8

1. Definii oferta de a contracta

n conformitate cu art. 681 alin (1) CC al RM Ofert de a contracta este propunerea, adresat unei sau mai multor persoane, care conine toate elementele eseniale ale viitorului contract i care reflect voina ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.2. Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a contractaOferta trebuie s fie:

1. Ferm trebuie sa exprime neindoielnic vointa ofertantului de a se oblige juridic in caz de acceptare.

2. Precis si complete sa precizeze toate elementele contractului incit sa faciliteze perfectarea acestuia printr-o simpla acceptare.

3. Univoca nu va fi univoc atunci cind oferta este fcuta cu reserve, fie exprimate de autorul ei, fie care rezulta din natura contractului.

4. Adresata unei sau mai multor persoane determinate, in caz contrar este considerate numai o invitatie de a contracta

Referitor la oferta publica legea prevede expres ca expunerea bunurilor cu etichete, publicitatea bunului, descrierea bunului in cataloage, la expozitie, s.a. propuneri adresate persoanelor nedeterminate se considera oferta publica indifferent daca se indica pretul bunului si alte clause esentiale (art.850 CC). distinctia dintre oferta publica si invitatia la negocieri se manifesta prin aceea ca invitatia la negociere nu creaza obligatia juridical in sarcina initiatorului, chiar daca a fost acceptata de cel careia i-a fost adresata, pe cind oferta de a contracta fiind acceptata duce la perfectarea contractului si executarea acestuia.

3. Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii oferteiRevocarea ofertei tine doar de ofertele facute persoanelor absente, situatie intilnita des in DCI. Astfel, legislatia si practica admite doua situatii posibile cind are loc revocarea ofertei:

1. Atita timp cit oferta nu a ajuns la destinatar ofertantul o poate revoca in mod liber fara a suporta careva consecinte cu conditia ca revocarea sa ajunga cel tirziu odata cu oferta.

2. n cazul in care oferta a ajuns la destinatar aceasta poate fi revocata daca revocarea ajunge la persoana careia i se face oferta inainte ca aceasta sa fi expediat acceptarea.

De la aceste consitii se admit exceptii cind oferta devine irevocabila:

1. In situatia in care oferta este cu termen pentru acceptare ea devine irevocabila pina la expirarea termenului

2. Oferta fara termen ramine irevocabila o perioada de timp care in conformitate cu uzantele comerciale in domeniu este apreciata ca rezonabila pentru ca destinatarul ofertei sa-si poata exprima vointa de a contracta, iar ofertantul sa poata lua cunostinta despre aceasta vointa.

n ceea ce priveste revocarea ofertei precizam ca un asemenea demers produce efecte juridice numai daca a fost facuta inainte incheierii contractului, ulterior va fi lipsita de efecte juridice. De asemenea revocarea ofertei nu este de natura a produce efecte juridice atunci cind intervine dup ace propunerea de contractare facuta de ofertant a devenit caduca.

Subiectul 9

1. Determinai contractele de intermediere in dreptul comertului international

Contractul de mandat internationalacel c prin care o persoana mandatar se obliga in schimbul unei sume de bani sa trateze pe seama altei persoane numita mandatanto afacere determinata ce reprezinta un act de comert in ceea ce priveste pe mandant.Comisionul e contactul prin care o parte numita comisionar se obliga fata de cealalta parte,numita comitent,sa incheie acte juridice in nume propriu,dar in contul comitentului,in schimbul unei remuneratii calculata procentual la cifra de afaceri si numita comision.Contractul international de curtaj-un contract prin care o persoana numita curier se obliga ca in schimbul unei sume de bani numita curaj sa procure celeilalte parti numita client un cocontractant.Contractul int de agent-este un contract incheiat intre o parte,numita agent,care obliga,in schimbul unui comision,sa trateze afaceri in numele si pe seama altei parti,numita principal.Contractul int de consignatie-e un contract in baza caruia o persoana numita consignant,incredinteaza altei persoane,numita consignator,anumite bunuri mobile pt a fi vindute la un anumit pret,intr-un termen determinat platindui pt acesta activitate o suma stabilita sub forma de cota procentuala din pretul vinzarii numita comision.;Contractul de concesiune comerciala exclusiva un comerciant independent,numit concesionar,primeste dreptul de a fi aprovizionat cu anumite marfuri ale unui producator numit concedent,pe care le comercializeaza in nume si in cont propriu. CI franchising => un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ, independent din p.d.v fin pe baza unui contr de franchiza, prin care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o tehnologie.2. Analizai obligaiile agentului n contractual internaional de agenie

Obligatiile agentului commercial:

1. Sa se conformeze instructiunilor comitentului (principalului) supraveghind ca un bun commercial

2. Sa asigure promovarea produselor comitentului pe teritoriul unde actioneaza

3. Agentul are obligatia de a-l inform pe comitent asupra conditiilor pietii, situatiei concurentei in teritoriu si obtinerii unei informatii utile acestuia

4. Agentul commercial va prospecta piata pentru a obtine comenzi pentru comitent care este liber sa le accepte sau sa nu le accepte. Agentul utilizeaza marcile, numele commercial si alte semen distinctive ale comitentului in interesul exclusive al acestuia in scopul de a permite identificarea si publicitatea produsului. Agentul commercial nu poate primi comenzi de la client rezindenti pe unn alt teritoriu (din afara zonei de exclusivitate teritoriala) fara avizul expres al comitentului.

5. Daca negociaza cu clientii agentul trebuie sa ofere produse cu respectarea stricta a conditiilor de vinzare communicate de catre comitent.

6. Agentul trebuie sa organizeze un system de vinzare a produselor comitentului si servisul acestor produse pe teritorul pe care el actioneaza

7. Agentul commercial nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si prealabila a comitentului.

8. Treb sa organizeze un sist de vinz a a produselor si serviciul acestora pe teritoriul sau;

9. Nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si prealabila a emit.

10. La semnarea contractului el se declara solemn ca l ca reprez, distribui, produce, direct/indirect, produsele comit prev in anexa contractului. Ag nu este in drept sa faca reclama, sa produca marfuri pe care le-ar concur pe cele ale comit;

11. Comit cu cel putin o luna inainte (1200 CC).

3. Decidei asupra clauzelor ce trebuie inserate in contractual de franchising

Contractual international de franchising a aparut in SUA in conditiile interdict desf marf de catre producatori. Legea cu privire la franchising, CC-1171-1178. CI de franchising este un instrument juridic care imprumuta caracte unui contract de vinzare cu monopol, a unui contract de licenta, de now-haw, de reprez, cu un intins drept de control din p concedentului asupra activitatii comisionului. CI franchising => un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ, independent din p.d.v fin pe baza unui contr de franchiza, prin care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o tehnologie. Cf legii notiuni de cu mai sus se definesc:

1. franchisorul comerciant, reputatia pe o piata, care dispune de marfa proprie, poate fo o PF/PJ din RM sau din alt st care a inch CI franchising cu o intrepr autohtona. El trebuie sa exploat o activit com anterior lansarii retelei de francisa.:

- este titular unei marci inregistrate;

- utilizeaza personal mijloc fin p/t promovarea marcii sale, a cercetarii si inovaiei, asigurindu dezvoltarea si viabilitatea produselor.;

- trebuie sa fie titular dr de propr intelect si ind;

- ofera un ansamblu de produse, tehnologii;

- selectio benef care face dovada comp solicitate, calitatile manageriale si capacitatea fin . p/t exploatarea afacerii.

- trebuie sa asigure beneficiului o pregatire initiala p/t exploatarea marcii intreg., asistenta com/tehnica permanenta, pe toata durata contractului;

- in calitatede initiator si garant al retelei trebuie sa vegheze la pastrarea identitatii si reputatiei acestuia.

2. beneficiarul intreprinderea care a incheiat sau care s-a creat in urma incheierii unui CI de franchising. Poate fi atit PF/PJ din RM sau alt stat, selectat de francisor, care adera la pr. amogenit. retelei , asa cum va fi definit de francisor.El are obligatiile:- sa dezvolte reteaua si sa mentina identitatea sa comuna si reputatia acestuia;

- sa furnizeze orice informatie de natura a facilita cunoasterea si analiza performantelor si a sistemelor reale fin p/t a asigura o gestiune eficienta in legatura cu franchisa;

- sa nu divulge now-haw furnizat, atit pe durata contract, cit si ulterior;

- sa achite o suma de bani, a carei marime se calculeaza ca o fractiune din volumul de vinzari.

Now-haw ansamblu de formule , def tehnice, docum, desene si modele, retete, procedee, care servesc la fabrica si comer unui produs.

Reteaua de franchisa ansamblu de rap contr-le intre un franchisor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unui produs, tehnologii, p/t dezvolt productiei si distributiei unui produs/serv.

CI de franchising trebuie sa cuprinda cl:

1. partile

2. denumirea, domeniul, tipul afacerii;

3. ob. contractului produc/comuc produs, prest serviciilor efectuate de beneficiar conformstandardelor si cerintelor de calitate stabilite de franchisor.

4. cuantumul si termenul efectuarii platii:

- plata initiala unica;

- plati permanente;

- taxa p/t reclama.

5. drepturile si obligatiile partilor;

6. angajarea franchisorului de a acorda asistenta tehnica partii beneficiarului;

7. responsabilitatea partilor p/t neexecutarea contractului;

8. modul de solutionare a litigiilor terit. pe care va fi folos. marca franchisului;

9. term. de varabilit a contractului si conditiile de modificare, reziliere, prelungire a contractului;

10. sediile , datele bancare, semnaturile partilor;

11. alte clauze.

1. Subiectul 10

2. Definii conventia de arbitraj

Conventia de arbitraj este un acord intre partile contractului de comert international de a supune litigiile aparute intre ele in legatura cu executarea contractului spre solutionarea unui tribunal arbitral. Convenia de arbitraj exprim voina prilor de a se adresa arbitrajului pentru soluionarea litigiului lor.3. Detrminai categoriile arbitrajului commercial internaional

Arbitrajul comercial international poate ficlasificat in functie de mai multe criterii. Utilizand aceste criterii,doctrina juridica474 a clasificat arbitrajul dupa cum urmeaza:a)In functie de competenta materiala a arbitrajului se disting: arbitraje ce au competenta generala, in materie de comert international. Aceste arbitraje au o sfera generala de activitate jurisdictionala si sunt competente sa judece orice reclamatie care rezulta din litigiul comercial, indiferent de natura contractului comercial international. Cu titlu de exemplu mentionam: Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris, Asociatia Americana de Arbitraj, Curtea de Arbitraj de la Londra, Institutul Olandez de Arbitraj etc.475 arbitraje ce au competenta speciala in domeniul comertului international. Din aceasta categorie fac parte arbitrajele specializate pentru comertul cu anumite produse. Putem mentiona: Camera Arbitrala de bumbac din Le Havre si Tribunalul de Arbitraj al Bursei de Bumbac din Bremen, care sunt specializate in solutionarea litigiilor din domeniul comertului international cu textile; London Corn Trade Association, Asociatia Distribuitorilor de produse alimentare din New York, specializate in litigii din domeniul comertului cu produse agricole alimentare.

b)In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitrajse disting:

arbitraje de tip bilateral, care sunt create prin conventii internationale bilaterale si isi au sediul in fiecare dintre tarile participante. Arbitrajele de tip bilateral sunt competente sa solutio-neze litigiile aparute din raporturile de comert international dintre subiectii de drept ce apartin ordinii juridice nationale a statelor-paiti la acele conventii. Asa sunt, de exemplu: Camera Arbitrala Franco-Germana pentru produsele solului, Canadian-American Com-mercial Arbitration Commission etc. arbitraje de tip regional, constituite printr-o conventie multi-laterala perfectata intre statele dintr-o anumita zona geografica si sunt competente sa solutioneze litigii de comert international ce apar intre subiectii de drept care apartin ordinii juridice nationale din statele semnatare ale conventiei. Din aceasta categorie fac parte: Comisia Scandinava de Arbitraj pentru piei, competenta sa solutio-neze litigiile dintre comerciantii din Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca; Comisia Interamericana de Arbitraj Comercial, a carei competenta include pe partenerii comerciali din cadrul Organizatiei Statelor Americane.

arbitraje cu vocatie universala, a caror competenta teritoriala se extinde la scara planetara. Aceste arbitraje sunt abilitate sa solutioneze litigii dintre subiectii raporturilor de comert international din toate tarile lumii, indiferent de zona geografica in care acestea sunt situate. Mentionam in acest sens Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris.

c)in functie de structura organizatorica, exista: arbitraje ad-hoc sau ocazionale, care sunt constituite de parti in vederea solutionarii unui anumit litigiu. Aceste arbitraje au o durata efemera, existenta lor incetand odata cu pronuntarea hotararii sau cu expirarea termenului in care trebuiau sa decida si

arbitraje institutionalizate, care au caracter permanent, iar existenta lor nu depinde de durata unui litigiu determinat. Ele isi exercita atributiile jurisdictionale neintrerupt si cu caracter de continuitate de cate ori este sesizat. Arbitrajul institutionalizat este organizat sub forma unor centre permanente de arbitraj care functioneaza in cadrul unor organizatii profesionale, sau pe langa o camera de comert nationala ori internationala.

d)in functie de atributiile conferite arbitrilor, exista:arbitraj de drept strict sau de jure. Acest arbitraj se caracteri-zeaza prin aceea ca arbitrii statueaza potrivit normelor de dreptincidente in cazul dat in care ei sunt obligati sa le respecte. Arbitrajulde drept strict constituie regula, fiind arbitrajul de drept comun inmateria raporturilor de comert international. Atunci cand partilenu fac nici o mentiune speciala privind arbitrajul, acesta va fi unarbitraj ad-hoc, iar puterile conferite arbitrilor sunt acelea ale unui arbitraj de drept strict siarbitraj de echitate (ex aequo et bono sau amiable composi-tion). Acestui arbitraj ii este specific faptul, ca se realizeaza dupaprincipiile de echitate si nu potrivit normelor de drept. Este, deci,un arbitraj de facto, arbitrii neavand obligatia sa aplice normele legalede drept material si nici pe cele de procedura.Pe plan international au fost elaborate mai multe conventii de arbitraj comercial international. Evidentiem urmatoarele: Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International, elaborata de C.E.E./O.N.U. la Geneva in 1961;

Conventia de la New York din 1958 cu privire la recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine. Conventiile mentionate au fost ratificate de Republica Moldova.

Legea-tip a UNCITRAL din 1985 cu privire la Arbitrajul Comercial International;

Regulamentul de Arbitraj al UNCITRAL din 1976.

4. Formulai o clauza compromisorie

"Orice litigiu decurgnd din sau n legtur cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiinarea lui, se va soluiona prin arbitraj comercial organizat de Camera de Comer si Industrie a judeului Mure n conformitate cu Regulile de procedur arbitral ale acestei Camere. Hotrrea arbitral este definitiv i obligatorie".

Prile mai pot aduga, la opiunea lor, urmtoarele meniuni:

tribunalul arbitral va fi compus, conform reglementrilor CAMEREI din 3 membri; cte un arbitru ales de fiecare dintre pri i un supraarbitru ales de cei doi arbitri.

"Tribunalul arbitral va judeca litigiul n drept, cu aplicarea legii romne".

Subiectul 11

1. Relatati despre caracterul complex al conrtractului international de leasing financiar2. Baza normativ a leasingului pe plan naional o constituie CC al RM, legea RM cu privire la leasing nr 59 din 25 aprilie 2005, codul navigatiei maritime comerciale nr 599 din 1999. Pe plan international leasingul este reglemetat de conventia UNIDROIT privind leasingul financiar internaional (Ottawa 28 mai 1988). Contractual de leasing reprezinta un contract in a acarui baza o parte (locator) se oblige la cererea unei alte pri (locatar) sa-i asigure posesiunea si folosinta temporara a unu bun achiziionat sau produs de locator, contra unei plati periodice, iar la expirare sa respecte dreptul de preemtiune a locatarului de a cumpara bunul, de a prelungi contractual de leasing ori de a face sa inceteze raporturile contractual. In realitatea operatiunea de leasing avind un character complex pesupune realizarea a doua contracte independente: contractual de locatiune si contractual de Vinzare cumparare. Interdependent acestora genereaza raspunderea vnztorului fata de locatar. Intre aceste contracte exista o conexitate deoarece locatorul nu va procura bunul decit daca va avea certitudinea ca-l va da in leasing locatarului si invers, contractual de leasing va fi incheiat numai dup finalizarea tratativelor de procurare a bunului dintre vinzator si locator. In opinia mea, contractual de lesing se refera la contractile complexe de prestari servii, aceasta reprezentind instrumental juridic prin care se infaptuieste prestarea unui serviciu de ordin financiar (creditare), prin intermediul mecanismului de locatiune.

3. Comparai varietile contractului international de leasing financiardupa tipul de finantare al contractului exista: Leasing cu autofinanfarea locatorului, situatie in care locatorul dispune de intreaga suma necesara producerii sau cumpararii activului.

Leasing multiplicat^ sau tip levier (leveraged). Este un leasing financiar in care locatorul imprumuta cu o parte din banii necesari cumpararii activului sau chiar toata suma, folosind contractul de lea-sing ca o garantie pentru un imprumut. Dupa, tipul de service asigurat, avem: Leasing full-service (brut), in cadrul caruia locatorul se angajeaza sa intretina activul, sa-l asigure si sa plateasca orice taxe derivate din proprietatea asupra activului, prevazute de lege.

Leasing-net in care locatarul isi asuma obligatiile specificate mai sus. Majoritatea leasing-urilor financiare sint de tipul net.

Dupa originea activului: Leasing direct. Majoritatea contractelor de leasing se incheie pentru echipamente noi. Utilizatorul inchiriaza direct activul de la producatorul original.

Leasing indirect. Utilizatorul (viitorul locatar) alege un anumit echipament, indica locatorului sa-l cumpere de la producator si apoi incheie contractul de leasing cu locatorul. Locatorul este cel care cumpara echipamentul de la producator.

Dupa durata contractului exista: Leasing pe termen lung: 8 ani si mai mult;

Leasing pe termen mediu: intre 3 si 8 ani;

Leasing pe termen scurt: bazat pe contracte consecutive, cu perioade de 2-3 ani.

Forme speciale: Leasing time sharing: bunurile se inchiriaza simultan mai multor beneficiari, pe perioade distincte, in scopul folosirii integrale a capacitatii lor (calculatoare, mijloace de transport etc.).

Master leasing: forma speciala practicata pentru inchirierea containerelor:

a) Term leasing pe termen.b) Trip leasing pe calatorie.Experimental: folosit in scopul promovarii vanzarilor de maini si utimaje. Contractul de lease-back este o operatie complexa, in cadrul careia vanzatorul i utilizatorul este una si aceeasi persoana. Utilizatorul, proprietar al bunului, vinde finantatorului, o instalatie, un utilaj, cu obligatia acestuia de a i-l inchiria i de a i-l revinde la finele perioadei de locatie la un pret rezidual. Rolul operatiei de lease-back este considerabil442: fiind un mijloc de finantare foarte ingenios, el permite unui industria?, sa obtina capitalul necesar activitatii sale prezente i viitoare, fara ca economi-cete sa piarda echipamentul necesar pentru realizarea comenzilor pe care le are sau este pe cale sa le aiba.

Dupa obiectul sau concret (bunul dat in locatie) leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. Dar pentru comertul international prezinta interes leasing-ul mobiliar, deoarece se refera la ceea ce se numeste echipament industrial.Exista leasing financiar (financial/capital/full-payout lease) sj lea-sing operational {operating lease). Leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar in primul rand prin faptul, ca locatorul (lessor) este un fabricant. Daca in cazul leasing-ului financiar locala realizeaza intreaga valoare a bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai scurta decat durata vietii sale economice sj, deci a amortizarii. Prin urmare, bunul poate fi dat in locatie la mai multi utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este, la expirarea contractului, inca importanta. In fine, incazul leasing-ului operational nu se prevede posibilitatea transmiterii proprietarii bunului catre locatar.4. Stabiliti drepturile si obligatiile partilor in contractul international de leasing

Articolul 12. Drepturile, obligaiile i rspunderea locatorului

(1) Locatorul are dreptul:

a) s cesioneze sau s dispun n alt mod de drepturile sale asupra bunului sau

de drepturile care rezult din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea n alt mod

nu-l degreveaz pe locator de obligaiile ce rezult din contract i nici nu schimb

natura sau regimul juridic al contractului;

b) s foloseasc bunul n calitate de gaj n obligaiile sale fa de teri dac

contractul de leasing nu prevede altfel;

c) s cear achitarea integral i nainte de termen a ratelor de leasing ori s

rezilieze contractul, cu reparaia pagubelor i/sau cu restituirea bunului, n cazul n care

locatarul ncalc n mod esenial clauzele contractului; d) s mbine calitatea de locator cu cea de vnztor (furnizor) dac acest fapt este

prevzut n contractul de leasing;

e) s solicite locatarului documentele ce reflect starea lui financiar.

(2) Locatorul este obligat:

a) s nu intervin n alegerea bunului i/sau a vnztorului (furnizorului) fcut de

locatar dac contractul de leasing nu prevede altfel;

b) s coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vnzare-cumprare

(furnizare) a bunului;

c) s nu opereze modificri n contractul de vnzare-cumprare (furnizare) fr

acordul locatarului;

d) s dea locatarului contra plat bunul su n posesiune i folosin temporar;

e) s ncheie, din nsrcinarea locatarului, contract de vnzare-cumprare

(furnizare) cu vnztorul (furnizorul), s plteasc preul bunului i s ncredineze

locatarului executarea obligaiilor sale privind recepionarea bunului, formularea

cerinelor care izvorsc din acest contract dac contractul de leasing nu prevede altfel;

f) s primeasc bunul la expirarea contractului de leasing dac locatarul nu-i

exercit dreptul de a achiziiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul

conform prevederilor prezentei legi;

g) s garanteze locatarului folosina linitit a bunului;

h) s respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziionarea bunului,

prelungirea contractului ori restituirea bunului.

Articolul 13. Drepturile, obligaiile i rspunderea locatarului

(1) Locatarul are dreptul:

a) s aleag independent bunul i/sau vnztorul (furnizorul) ori s ncredineze

locatorului aceast alegere;

b) s formuleze vnztorului (furnizorului) cerine ce rezult din contractul de

vnzare-cumprare (furnizare);

c) s refuze recepionarea bunului ce nu corespunde condiiilor din contractul de

leasing i s suspende plata ctre locator a ratei de leasing pn cnd va fi eliminat

nclcarea clauzelor contractuale;

d) s execute nainte de termen obligaia plii ratei de leasing i s cumpere

bunul dac contractul de leasing nu prevede altfel;

e) s achiziioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de

proprietate, s prelungeasc contractul de leasing ori s restituie bunul dac contractul

nu prevede altfel.

(2) Locatarul nu are dreptul fr acordul scris al locatorului:

a) s modifice contractul de vnzare-cumprare (furnizare) ori s ntrerup

aciunea lui;

b) s nchirieze ori s greveze n alt mod bunul;

c) s cesioneze dreptul de folosin sau orice alte drepturi ce rezult din contract.

(3) Locatarul este obligat: a) s prezinte locatorului informaii referitoare la bun i/sau la vnztorul

(furnizorul) lui n vederea ncheierii unui contract de vnzare-cumprare (furnizare) dac

contractul de leasing nu prevede altfel;

b) s execute obligaiile de recepionare a bunului i de formulare a cerinelor ce

rezult din contractul de vnzare-cumprare (furnizare) dac contractul de leasing nu

prevede altfel;

c) s informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul de

vnzare-cumprare (furnizare);

d) s asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului, meninerea n

stare de funcionare i folosirea lui numai n conformitate cu clauzele contractuale;

e) s suporte toate cheltuielile de transport, recepie, montare, demontare,

exploatare, ntreinere, pstrare, deservire tehnic, reparaie, asigurare a bunului,

precum i alte cheltuieli aferente, dac contractul de leasing nu prevede altfel;

f) s plteasc ratele de leasing n modul i n termenele stabilite n contractul de

leasing;

g) s permit locatorului verificarea periodic a strii bunului i a modului de

exploatare a bunului obiect al contractului de leasing;

h) s l informeze pe locator n timp util despre orice tulburare a dreptului de

proprietate venit din partea unui ter;

i) s restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul n starea

stipulat de contract, lundu-se n considerare uzura normal, n cazul n care nu-i va

exercita dreptul, prevzut de prezenta lege, de a achiziiona bunul cu titlu de proprietate

sau de a prelungi contractul.

Articolul 14. Drepturile, obligaiile i rspunderea vnztorului (furnizorului)

(1) Drepturile, obligaiile i rspunderea vnztorului (furnizorului) se

reglementeaz de legislaie i de contractul de vnzare-cumprare (furnizare).

(2) Dac n contractul de vnzare-cumprare (furnizare) este prevzut obligaia

vnztorului (furnizorului) de a livra i instala bunul n termenul i n locul stabilit de

comun acord cu locatarul, ndeplinirea acestei condiii se autentific prin acte de

recepionare-predare i montare semnate de vnztor (furnizor) i locatar dac

contractul nu prevede altfel.

(3) Vnztorul (furnizorul) este obligat direct fa de locatar pentru garaniile legale

sau convenionale inerente unui contract de vnzare-cumprare. Vnztorul nu rspunde

ns n faa locatorului i a locatarului pentru acelai prejudiciu.

Subiectul 12

1. Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca accepatarea pentru a produce efecte juridice.

Acceptarea reprezinta o manifestare de vointa a destinatarului ofertei de a incheia un contract in conditiile prevazute de oferta. Pentru a constitui o acceptare ea trebuie sa exprime neindoielnic vointa destinatarului de a se angaja juridic in conditiile prevazute de oferta publica. Acceptarea poate fi expresa (scrisa, verbal, prin actiuni concludente), tacita cind se materializeaza printr-un fapt juridic sau prin alt comportament a destinatarului care exprima vointa sa de a accepta oferta. Indifferent de tipul de acceptare expresa sau tacita acceptarea ofertei are valoare juridical egala. Pentru a produce efecte juridice acceptarea trebuie sa intruneasca urmtoarele conditii: Sa emane de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul sau legal

Trebuie sa fie conforma cu oferta

Sa ajunga la cunostinta ofertantului nauntrul termenului de acceptare, ceea ce inseamna ca acceptarea sa fie facuta inainte ca oferta sa fi fost revocata sau sa devina caduca.

2. Determinati efectele acceptarii tardiveAcceptarea este tardiva in aceea situatie in care a ajuns la ofertant dupa expirarea termenului de acceptare a ofertei sau in lipsa acetui termen intr-o perioada de timp rezonabila calculate de la data expirarii ofertei. n principiu acceptarea tardiva este lipsita de efecte juridice. Totusi, ea poate fi luata in considerare drept acceptare in urmatoarele situatii:

Ofertantul fara intirziere il informeaza verbal sau prin aviz pe acceptant despre aceasta.

Acceptarea a fost expediata inauntrul termenului dar a ajuns la cunostinta ofertantului dupa expirarea acestui termen indifferent de cauzele care au generat aceasta intirziere.

3. Decideti asupra momentului incheierii CCI inter absentsLa incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului este momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in felul urmator:

Pentru sistemul de drept continental este locul celui care are initiative telefonica

In common law este considerat locul celui apelat telephonic.

In vederea determinrii momentului incheierii contractului prin corespondenta sint cunoscute 4 sisteme:

1. Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii contractual se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.

2. Sistemul expedierii acceptarii destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre ofertant.

3. Sistemul receptiei acceptarii potrivit caruia momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai ales de Germania riscul caii postale este suportat de acceptant.

4. Sistemul informatiei contractual se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii.

Subiectul 13

1. Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii contractelor comerciale internatioanale inter absentesLa incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului este momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in felul urmator:

Pentru sistemul de drept continental este locul celui care are initiative telefonica

In common law este considerat locul celui apelat telephonic.

In vederea determinrii momentului incheierii contractului prin corespondenta sint cunoscute 4 sisteme:

5. Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii contractual se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.

6. Sistemul expedierii acceptarii destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre ofertant.

7. Sistemul receptiei acceptarii potrivit caruia momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai ales de Germania riscul caii postale este suportat de acceptant.

8. Sistemul informatiei contractual se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii.

2. Determinai locul ncheierii contractelor comerciale international inter absentesAtunci cind contractual se incheie intre persoane prezenta locul perfectarii lui este acela unde are loc semnarea contractului. In cazul perfectarii contractului prin telefon, determinarea locului incheierii acestuia difera in functi de conceptia adoptata:

In sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii, CCi se considera incheiat la locul unde vorbeste acceptantul.

In sistemul receptiei acceptarii si cel al informarii, contractual se considera incheiat la locul unde vorbeste ofertantul.

In cazul contractelor incheiate inter absentes, determinarea locului incheierii acestora difera in functie de conceptia adoptata cu privire la stabilirea momentului incheierii lor. Astfel in sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii, locul incheierii contractului este sediul sau resedinta acceptantului. In sistemul receptiei acceptarii si cel al informarii contractual se considera incheiat la locul unde se gaseste ofertantul. In cazurile in care contractual se incheie fara a fi necesara comunicarea acceptarii, contractual se cosnidera incheiat la locul unde se afl acceptantul. In situatia acceptarii tardive, locul incheierii contractului este la sediul sau dupa caz resedinta acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicare facuta de ofertant privind valabilitatea acceptarii tardive.

3. Argumentati importanta determinarii momentului si locului incheierii CCI

Momentul perfectarii contractului marcheaza limita in timp pina la care se poate revoca oferta si acceptare.

Moartea sau incapacitatea ofertantului sau acceptantului survenita ulterior perfectarii contractului nu produc consecinte cu privire la existent si efectele cotractului.

Moarte sau incapacitatea ofertantului sau acceptantului survenita anterior perfectarii contractului impiedica fomarea acestuia.

Marcheaza inceputul curgerii termenelor de prescriptive, a efectelor acestora afara de cazul in care legea sau partile nu au fixat o alta data in acest sens.

Conflictul legilor in timp se rezolva in raport cu data incheierii contractului.

Valabilitatea consimtamintului si deci existent viciilor de consimtamint se apreciaza la momentul incheirii contractului

In fncti de moment se determina locul incheierii contractului.

Subiectul 14

1. Relatati despre principiul fortei obligatorii a contractelor comerciale intenaionale

P-l forei obligatorii a contractelor (pacta sund servanda) i-a gsit formula clasic n art. 1134 CC francez conveniile legal formate in locul legii pentru cei care l-au ncheiat. Fiind un principiu universal i gsete reflectare n toate sistemele de drept naional, n legislaia noastr el rezult din alin.1 art.668 CC RM. P-le UNIDROIT art. 1.3 contractul valabil ncheiat are caracter obligatoriu ntre prile contractante. Contractul nu poate fi i nu poate nceta dect n condiiile stipulate n clauzele sale, prin acordul prilor i n orice mod prevzut de principii. Din aceste considerente se poate estima c fora obligatorie a CCI are urmtoarele consecine:

1. prile contractante sunt ntocmai inute s execute prestaiile la care s-au obligat. Executarea obligaiilor trebuie s aib loc n condiiile stabilite de pri n contract. Atunci cnd executarea n natur nu mai este posibil, obligaia debitorului de a executa prestaiile sale contractuale se transform n obligaia de dezdunare a creditorului conform regulilor privind rspunderea contractual.

2. Obligaiile contractuale trebuie executate cu bun credin. P-l executrii cu bun credin este reflectat n pct. 1.7 UNIDROIT, care spune prile sunt inute s se conformeze exigenelor bunei-credine n comerul internaional. Ele nu pot exclude sau limita aceast obligaie. Acest principiu se concertizeaz n dou obligaii principale prilor: obligaia de loialitate (impune prilor contractante abinerea de al svrirea oricror aciuni dolosive sau culpabile n executarea prestaiilor. Astfel obligaia de loilaitate interzice creditorului s abuzeze de situaia sa. De ex: s profite de o nclcare nensemnat pentru a obine o reziliere profitabil a contractului sau s-l pun pe debitor ntr-o stare mai grea dect cea normal) i obligaia de colaborare (const n ndatorirea prilor de a facilita reciproc executarea contractului n vederea meninerii echilibrului prestaiilor. Fiecare parte trebuie s se comporte n aa mod nct s evite efectuarea unor cheltuieli inutile din partea cocontractantului. De ex: transportatorul trebuie s aleag calea cea mai puin costisitoare pentru clientul su. Obligaia de colaborare o regsim mai mult n contractele de societate civil, cnd toi asociaii trebuie s colaboreze la activitatea societii n vederea realizrii scopului propus.

3. Contractul nu poate fi desfiinat sau modificat din dorina unilateral a unei pri. Modificarea sau desfiinarea se poate realiza cnd prevede legea sau cnd convin prile. Fora obligatorie a contractului se impune nu doar prilor contractante, dar i instanei de judecat sau de arbitraj. n cazul n care debitorul nu-i execut de buna voi obligaia asumat creditorul este ndreptit s se adreseze instanei de judecat care la rndul ei este obligat s respecte coninutul contractului.

2. Determinai conditiile in care devine operanta exceptia de neexecutare

Excepia de neexecutare a contractului constituie un mijloc de aprare, care poate fi folosit atit de vinzator, cit si de cumparator. Doctrina analizeaza exceptia de neexecutare ca fiind un mijloc juridic cu valenta dubla. Astfel, pe de o parte ea reprezinta un mod de sanctionare a contractantului care nu si-a executat prestatia asumata, iar pe de alta parte aceasta constituie un mijloc de aprare de care se poate prevala contractantul caruia i se pretinde executarea prestatiei ce si-a asumat-o de catre partenerul sau contractual intr-un moment cind nici acesta nu-si executase propria lui prestatie. Exceptia de neexecutare isi produce efectele in prezenta urmatoarelor conditii cumulative:

Sa existe o neexecutare, fie chiar partiala, dar importanta a obligatiilor asumate prin contract.

Neexecutarea obligatiilor s nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de neexecutare, dar sa fie determinata de o alta imprejurare (de exemplu forta majora) care nu i este imputabila lui.

Prin natura sa raportul contractul sa comporte aplicarea regulii executarii simultane a obligatiilor celor doua parti.

Desi legislatiile statelor nu au o conceptie unitara cu privire la aceasta exceptie, ea este consacrata unanim in practica si doctrina. Invocarea