Ionescu Alexandra, grupa 358

Filosofie teoretica, an III

Impactul darwinist asupra gndirii moderneErnst Mayr

Fiecare perioad din istoria occidental, afirm Mayr, a avut un cadru de gndire specific, un set special de credine, de idei, de concepte i propriul su sistem de valori. Istoricii s-au referit la aceast totalitate de idei dominant ntr-o anumit epoc ca spiritul vremurilor (zeitgeist). Aceste seturi temporare de idei s-au remarcat n Evul Mediu, n Renatere, n Reforma Protestant, n Iluminism, i n Epoca Victorian. Dac ntr-o lucrare din 1991, Mayr descria modul energic prin care anumite ideologii de secol 19 s-au opus idei de a accepta teoria seleciei naturale a lui Darwin, prin lucrarea Darwins Impact on Modern Thought, Mayr arat situaia invers, aceea n care teoriile tiinifice reduc din puterea acelor ideologii mai nainte dominante i chiar duc la sfritul lor. Acesta spune c atunci cnd avem n vedere o mentalitate predominant n anii 1850 i o comparm cu una modern, observm foarte multe schimbri, schimbri drastice. tiina este vinovat, n sensul n care este responsabil de aceste schimbri, avnd o mare influen asupra gndirii unei epoci. ns ea este doar unul dintre factori. Diverse tiine difer ntre ele prin importana impactului lor asupra gndirii oamenilor. Spre exemplu, biograful lui Einstein susinea la un moment dat c teoriile lui Einstein au schimbat n mod profund felul n care femeile i brbaii gndesc despre fenomenul naturii inerte, neinsufletite. Apoi a schimbat formularea, recunoscand ca e o exegare traditionala sa spui ca acele teorii au influentat gandirea femeilor si a barbatilor in general: M ndoiesc ntr-adevr c vreuna din marile descoperiri ale fi zicii anilor 1920 a avut o mare influen asupra gndirii omului de rnd. Ci corect e mai de graba sa spunem ca a avut o influenta asupra oamenilor de stiinta moderni, cu toate ca nici aceasta formulare nu e suficienta, pentru ca cineva s-ar putea exprima prin sintagma fizicieni moderni, din cauza faptului ca pentru a intelege contributiile aduse de Einstein in deplinatatea lor acesta trebuie sa fie educat in stilul de gandire specific fizicii si sa deprinda tehnicile matematice. Cu alte cuvinte, sunt foarte putini cei care inteleg cu adevarat ceea ce Einstein a vrut sa spuna prin teoriile sale, cu atat mai putin sunt cei care au o intuitie asupra a ceea ce Einstein a gandit, asupra viziunii sale. Situaia era ns diferit in ceea ce privea Originea speciilor a lui Darwin si conceptele din biologie. Aproape fiecare concept biologic nou care aparea era intr-un puternic conflict cu ceea ce se cunoastea pana atunci. Pentru a fi acceptate a fost nevoie de o mai mica sau mai mare revolutie ideologica, cu alte cuvinte, a fost nevoie de o schimbare de paradigma. Si niciun biolog nu a fost mai responsabil pentru revolutiile drastice pe care le-a facut decat Charles Darwin. La vremea cand Darwin a scris lucrarea sa Originea speciilor, in 1859, erau adoptate aproape in mod universal cinci ideologii: a) creationismul si teologia naturala; b) antropocentrismul; c) esentialismul; d) fizicalismul si e) teleologia

Darwin a fost coresponsabil de caderea si eventuala eliminare din mentalitatea oamenilor a fiecarei ideologii din cele cinci. Coresponsabil in sensul in care a fost ajutat atat de progesele care au avut loc in alte stiinte, cum ar fi fizica, cat si de schimbarile de gandire produse in acea perioada. Toti profesorii lui Darwin de la Universitatea din Cambridge credeau cu tarie in ceea ce Biblia spunea, Darwin insa nu credea. Desi constient de controversele pe care le genera, Darwin a facut cel putin noua afirmatii in conflict cu dogma crestina contemporana:a. Lumea nu e constata, ci e o lume batrana in continua evolutie, adica constant evoluand. b. Lumea vie, inclusiv omul, se datoreaza unei singure origini a vietii

c. Entitatile care evolueaza ale lumii vii sunt populatii, si nu clase

d. Dat fiind faptul ca populeaza, schimbarile evolutionare sunt graduale, nu bruste

e. Selectia naturala e cauza ordinei si a armoniei din natura. Nu e nevoie sa invocam niciun plan divin

f. Istoria devine parte a teoriei structuraliste din stiinta

g. Schimbarile evolutionare nu sunt deterministe (nu au o cauza) dar sunt afectate de procesele stocastice (intamplatoare)h. {Indirect} O mostenire, ceea ce azi numim genom, este transmis de la o generatie la alta.

i. {Indirect} Astfel toate procesele din organism raspund la doua cauze (sau legaturi de cauzalitate gen), cele proxime se datoreaza legilor naturale, si ultimele, ce tin de evolutie, se datoreaza instructiunilor din genom Descoperirile din geologie au contribuit in mod fundamental la aceste concluzii. Toate aceste 9 teorii sunt acum complet adoptate de comunitatea stiintifica, desi creationistii si fundamentalistii inca opun rezistenta. Nu poate fi nicio indoiala ca cele noua teze ale lui Darwin cer o regandire completa a conceptului de om al lumii si a pozitiei in raport cu aceasta. Pana la 1859 era aproape universal acceptata ideea ca omul era ceva complet diferit de restul creatiei. In consecinta, era rezonabil pentru el sa conceapa lumea prin proprii sai ochi si sa aplice la sistemul sau uman de valori toate fenomenele si procesele din lume, ca si cum acesta ar fi fost centrul lumii. De aici, denumirea antropocentrism pentru acest tip de gandire.

Darwin a pornit impotriva acestei forme de gandire de la inceput. Conform teoriei sale a stramosului comun, (o teorie isi are originea in Darwin) toate organismele (forme de viata), inclusiv omul, au evoluat, s-au dezvoltat din anumiti stramosi comuni. In cazul omului, acest lucru inseamna primate, mai exact, maimute. Dintre toate teoriile darwiniene, aceasta a fost cea mai dezagreabila de catre contemporanii sai victorieni. Credinta ca omul e centrul universului a fost atacata in secolul 18, plasand omul in Marele lant al fiintei. Asa cum Kant afirma: Natura umana ocupa treapta de la mijlocul Scarii Fiintei. Deci, omul era in varf, omul era inclus in regnul animal, nefiind decat un animal. E uimitor cum de fapt omul a evoluat intr-o fiinta unica, caracterizata nu doar de o inteligenta spectaculoasa dar si de faptul ca poate dezvolta un limbaj un sistem unic de comunicare permitandu-i sa isi transmita ceea ce invata din generatie in generatie. Mai mult, spune Mayr, omul este singura fiinta care si-a dezvoltat principii etice. Teoria lui Darwin a dus la inclocuirea gandirii esentialiste dominante la acea vreme in biologie, cu cea populationista. Gndirea esenialist a reprezentat o concepie despre lume aproape universal acceptat din antichitate pn la Darwin. Pornind de la variaii individuale, gndirea populaionist a sugerat gradualismul n evoluie, in timp ce esentialismul, care pleca de la tipurile constante, a sugerat saltaionismul n evoluie. Introducand accidentalul n mecanismul de evolutie, gndirea populaionist a facut cunoscut biologiei conceptul de relativism, concept care a nlocuit viziunea mecanicist din tiinele naturii.

In esentialism, aparenta varietate consta intr-un numar limitat de genuri naturale (esente, categorii), fiecare formand o clasa, ale carei componente sunt esential identice, au aceleasi trasaturi, sunt constante si foarte bine delimitate de celelalte compenente ale altor esente. Variatia este non-esentiala si accidentala. Un esentialist nu va stii cum sa abordeze variatia. Acest lucru este destul de evident daca ne uitam la modul cum trateaza rasele umane. Pentru acesta, albii, negrii, asiaticii s.a.m.d sunt tipuri care au anumite caracteristici rasiale neschimbate. Darwin se situeaza in opozitie cu esentialismul, el este adeptul abordarii populationale, acea viziune asupra realitii care privilegiaz generalul, tipul, genul i le confer o demnitate superioar. Abordarea populaional este centrat pe individualitate. Ideea seleciei naturale putea sa apara doar in urma unei detasari fata de viziunea esenialist i adaptand-o pe cea populaional. In perspectiva acestei schimbari, Darwin a observat ca vor exista ntotdeauna deosebiri semnificative n ceea ce privete adaptarea la condiiile mediului n care triesc indivizii care constituie o populaie. Darwin a constat c toate fiinele vii, de la cele mai rudimentare la cele mai complexe, fiine cu asemanari si deosebiri, constituie un lan ntre verigile cruia exist procese de trecere de la o stare la alta. Altfel spus, exist treceri nu numai in cadrul aceleiai specii ci, n egal msur, si ntre alte specii, genuri, familii etc. Scoala de fizic clasic de la mijlocul secolului trecut avea o perceptie asupra stiintei si a lumii care diferea n mod drastic nu doar de viziunea asupra altor stiinte, dar si de cea a fizicii moderne. Darwin a combtut si s-a confruntat cu ideologia fizicii clasice, asa cum se dezvoltase n secolul al XVII-lea n cadrul revolutiei stiitifice, n special datorit influentei lui Newton. Mayr refera la acest sistem de valori cu termenul de fizicalism. Acesta spune ca este posibil rezumarea paradigmei fizicii clasice pornind de la urmtoarele sase afirmatii, canoane ale mecanicii clasice:1. Legile universului sunt cauzele tuturor fenomenelor si proceselor.

2. Toate procesele sunt determinate(Laplace), asadar sunt totalmente previzibile.

3. Structura si variatiile tuturor fenomenelor trebuiesc explicate n termeni esentialisti4. Pentru o explicatie complet se foloseste reducerea sistematic.

5. Teoriile pot fi considerate stiintifice doar dac sunt exprimate n termeni matematici (Galileo, Leibnitz, Kant).

6. Experimentul este principala si probabil singura metod stiintific legitima. Probabilismul, importana apariiei, gndirea populaiei, calitatea i importana observrii i a comparaiei, pe langadogmele de baz ale fizicalitilor, evideniaza contrastul cu darwinismul. De fapt, muli fizicieni au o interpretare destul de liberal a acestor reguli. Fizicalismul extrem a continuat s se erodeze de-a lungul secolului XIX, n mare parte independent de influena darwinismului. Darwin i naturalitii, n opoziie, au pus accentul pe probabilism, importana apariiei, gndirea general a populaiei, calitate, timp i pe importana observrii i a comparaiei.

Probabil cea mai important schimbare a fost respingerea legilor determinismului, acceptat curnd dup aceea i de ctre fizicieni. Sfritul determinismului a nsemnat i sfritul ntrebuinrii previzibilitii totale i, de asemenea, a pus capt concepiei c orice secven de evenimente este aproape exclusiv deter minat de legi naturale fr nici un reziduu inexplicabil, pentru a fi nlocuit de importana unei abordri speculative a proceselor, ans i de contingen. De exemplu, imposibilitatea prezicerii urmtorului cutremur sau a unei erupii vulcanice, urmtorul impact cu un asteroid, urmtoarea epidemie devastatoare, precum SIDA i diverse alte situaii extreme ale hazardului. Despre ct de nepregtii erau contemporanii lui Darwin pentru o asemenea respingere a determinismului i pentru acceptarea proceselor interpretabile ne spune fizicianul John Herschel, care s-a referit la teoria seleciei naturale a lui Darwin cu sintagma teoria lui talme balme.

n mod evident, respingerea determinismului reverbereaz profund n diverse probleme filozofice, de pild, liberul arbitru.

n epoca lui Darwin exista o credin aproape universal n progres, ntr-o lume mai bun, o credin inerent c ceva anume va duce la un viitor mai bun. Aceast teorie se numete teleologie cosmic. Gndirea teleologic a fost un factor important n gndirea proto-evoluionar, de exemplu, teoria evoluionist a lui Lamarck i cele ale adepilor si. A fost marcant n cugetrile filozofilor precum Leibniz, Herder sau Kant. ntr-adevr, chiar dac a fost trecut ntr-un con de umbr de teoria seleciei naturale a lui Darwin, teleologia a continuat s aibe influen i dup 1859, iar explicaia evoluiei prin fora teleologic, aa numita teorie a evoluiei prin ortogenez, a avut mai muli adepi ntre 1859 i 1935 dect teoria seleciei naturale. Atunci cnd Kant a realizat c fizica newtonian nu poate explica fenomenele biologice, le-a afiliat teleologiei. Cei mai mari critici contemporani ai lui Darwin, geologistul Sedwick de la Cambrige i embrionologistul baltic Karl Ernst von Baer i-au bazat critica n special pe incapacitatea lui Darwin de a include teleologia n postulaiile sale. Analiza modern a teleologiei a demonstrat c toate argumentele teleologiei cosmice pot fi, de fapt, explicate destul de concis prin cauze naturale. Cele patru definiii ale termenului teleologic sunt: 1. Procese teleomatice finalul este controlat de legi naturale; 2. Procese teleonomice scop program; 3. Caracteristici adaptate (Kant) rezultatul seleciei naturale Teleologie cosmic nu exist dovezi tiinifice Motivul pentru care s-a folosit fr discriminare termenul teleologic n concluzia precedent a fost aplicabilitatea acestuia pentru cele patru procese i fenomene distincte (Mayr 1992) . Trei dintre aceste procese (teleomatic, telenomic i Zweckmassigkeit- ul lui Kant) pot fi explicate prin cauze naturale. Din moment ce nu rmn reziduuri, este clar faptul c nu exist teleologie cosmic. Toate fenomenele circumscrise teleologiei cosmice pot fi explicate prin evoluie sau teleomatic. Aceast nou abordare este deosebit de important pentru biologia evoluionar. Nu mai exist nici un motiv pentru care teleologia cosmic ar trebui invocat pentru a stabili avansul aparent progresiv al evoluiei. Fenomenele relevante pot fi explicate prin selecie natural. Savanii i filozofii, prin urmare, nu mai explic nimic ca fiind produs al teleologiei cosmice. Din nou, o contribuie semnificativ a lui Darwin pentru gndirea modern. Conceptul liberului arbitru era considerat un adevrat motiv de jen n epoca unui determinism rigid. Cum putea cineva s fie responsabil pentru propriile aciuni, cnd acestea erau dictate de fondul su genetic, de ctre mediu, de legi universale, sau i mai ru, de ctre Dumnezeu? O interpretare strict fizicalist a cauzalitii ngreuna i mai mult lucrurile.

ntr-o analiz asupra liberului arbitru care nu mai este constrns de un determinism ncorsetat, se poate porni de la premisa c putem cntri mai multe opiuni nainte de a lua orice decizie. Putem raiona asupra consecinelor deciziei noastre. De pild, ar trebui s mi pedepsesc copilul pentru c a fcut ceva ru, sau ar trebui doar s-l atenionez? Ar trebui s nu declar un venit la impozit, pe care tiu sigur c guvernul nu l poate descoperi, sau ar trebui s l declar ca orice ceten contiincios? n majoritatea deciziilor noastre zilnice, i probabil c sunt mai multe de 20 pe zi, alegerea corect este att de evident nct nu las loc ezitrii. Dar exist mici ndoieli cnd vine vorba de acele cteva probleme care implic decizii mai mult sau mai puin dificile. Cntrim avantajele i dezavantajele i alegem n cele din urm.

Desigur, asta nu nseamn un liber arbitru total. Atunci cnd implic probleme etice, educaia noastr etic ne constrnge n mod puternic. La fel, suntem constrni de ali factori, cum ar fi ordinea naterii noastre, religia i nclinaiile politice ale prinilor, naionalitatea sau grupul nostru etnic. Aceti factori pot influena probabilitatea unei anumite decizii, dar nici unul nu este deterministic n sensul absolut fizicalist al cuvntului. n decizii economice, poate fi foarte important situaia actual financiar. Dar n final, decizia ne aparine. Atunci exist o libertate de a alege, o capacitate de a decide care, n orice caz, este constrns n mod sever de factorii biologici, de creterea noastr i de circumstanele curente.

Cazul n care liberul arbitru este cel mai important este conflictul ntre ceea ce i-ar dori cineva s fac i ceea ce ar trebui. n acele cazuri, moralitatea de obicei inhib dorinele egoiste i lum decizii n favoarea binelui comun.

CONCLUZII

Prin teoria evoluiei, Darwin i-a adus o contributie revoluionara la evoluia gndirii umane, a schimbat practic modul in care vedem si intelegem lumea astazi. Realizarea ca omul nu este o creatie separata, nu e ceva care se afla dincolo de restul de lumii, ci este pur simplu parte din procesul total de evolutie. Deci, Darwin a condus la nlocuirea unei lumi statice cu o lume n evoluie, a demonstrat faptul c doctrina creationista nu este plauzibila, a respins teleologia cosmice, a negat ideea antropocentrista, prin introducerea principiului descendenei comune a omului si a explicat armonia naturii vizibile prin procesul seleciei naturale, un proces necontrolat, avand un succes reproductiv oportunist.Bibliografie:

Ernst Mayr Darwins Impact on Modern Thought

Mircea Flonta, Laureniu Staicu, Virgil Iordache - Darwin i gndirea evoluionist, Ed. Pelican, 2010

PAGE 1