carte impact final

515
Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător CUPRINS PREFAŢĂ 04 INTRODUCERE 06 Cap. 1 Mediul înconjurător în contextul evaluării impactului 11 1.1. Conceptul de mediu înconjurător 11 1.2. Factori de mediu 12 1.2.1. Atmosfera 12 1.2.2. Apa 14 1.2.3. Solul şi subsolul 16 1.2.4. Flora şi vegetaţia 17 1.2.5. Fauna 18 1.2.6. Ecosistemele 18 1.2.7. Peisajul şi patrimoniul cultural 20 1.2.8. Mediul antropic 21 1.3. Factori de impact 23 1.3.1. Zgomotul 24 1.3.2. Vibraţiile 24 1.3.3. Radiaţii ionizante 25 1.3.4. Radiaţii neionizante 25 1.3.5. Traficul 26 1.3.6. Deşeurile 26 1.3.7. Energia 27 1.3.8. Riscuri (explozii, incendii etc.) 28 Cap. 2 Forme de degradare ale mediului înconjurător 29 2.1. Efectul de seră 29 2.2. Modificarea climei 36 2.3. Ploile acide 40 1

Upload: alisalexandrina

Post on 25-Jun-2015

1.182 views

Category:

Documents


12 download

TRANSCRIPT

Page 1: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

CUPRINS

PREFAŢĂ 04INTRODUCERE 06Cap. 1 Mediul înconjurător în contextul evaluării impactului 11

1.1. Conceptul de mediu înconjurător 111.2. Factori de mediu 12

1.2.1. Atmosfera 121.2.2. Apa 141.2.3. Solul şi subsolul 161.2.4. Flora şi vegetaţia 171.2.5. Fauna 181.2.6. Ecosistemele 181.2.7. Peisajul şi patrimoniul cultural 201.2.8. Mediul antropic 21

1.3. Factori de impact 231.3.1. Zgomotul 241.3.2. Vibraţiile 241.3.3. Radiaţii ionizante 251.3.4. Radiaţii neionizante 251.3.5. Traficul 261.3.6. Deşeurile 261.3.7. Energia 271.3.8. Riscuri (explozii, incendii etc.) 28

Cap. 2 Forme de degradare ale mediului înconjurător 292.1. Efectul de seră 292.2. Modificarea climei 362.3. Ploile acide 402.4. Problema ozonului 46

2.4.1. Creşterea concentraţiei de ozon la nivelul solului 462.4.2. Distrugerea stratului de ozon stratosferic 46

2.5. Poluarea aerului 522.6. Poluarea apelor 572.7. Degradarea solului 622.8. Dispariţia speciilor 642.9. Degradarea peisajului 652.10. Dezastrele 67

2.10.1. Calamităţi 672.10.2. Catastrofe 69

Cap. 3 Impactul activităţilor antropice asupra mediului 723.1. Industria minieră 74

3.1.1. Impactul asupra peisajului 763.1.2. Impactul asupra solului, subsolului şi apei 783.1.3. Impactul asupra ecosistemelor 793.1.4. Măsuri de reducere a impactului 80

3.2. Industria energetică 853.2.1. Efectele utilizării şi transformării energiei 873.2.2. Soluţii alternative 92

3.3. Industria chimică 101

1

Page 2: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

3.3.1. Tendinţe în producţia de substanţe chimice 1023.3.2. Metale grele 1033.3.3. Poluanţi organici persistenţi 1053.3.4. Soluţii de minimizare a impactului 107

3.4. Industria metalurgică 1083.4.1. Metalurgia feroasă 1083.4.2. Metalurgia neferoasă 1103.4.3. Măsuri de reducere a emisiilor 111

3.5. Construcţiile 1133.5.1. Materiale de construcţii 1143.5.2. Organizarea de şantier 1193.5.3. Ameliorarea impactului construcţiilor asupra mediului 1213.5.4. Impactul dezvoltării urbane asupra mediului înconjurător 123

3.6. Transporturile 1263. 7. Agricultura 1313.8. Exploatarea resurselor de apă 136

3.8.1. Acumulările de apă 1363.8.2. Canale navigabile şi amenajări portuare 1373.8.3. Alte lucrări de gospodărire a apelor 139

3.9. Depozitarea deşeurilor 1403.10. Turismul 142

Cap. 4 Structura studiului de evaluare a impactului asupra mediului 1464.1. Scopul şi cerinţele studiului de evaluare a impactului 1484.2. Structura raportului de evaluare a impactului 1494.3. Principii generale in realizarea studiului de impact 150

4.3.1. Concentrarea asupra problemelor principale 1504.3.2. Implicarea celor mai potrivite persoane şi echipe în realizarea studiului 1504.3.3. Corelarea informaţiilor pentru luarea deciziilor 1514.3.4. Prezentarea clară, detaliată a soluţiilor de minimizare a impactului 1524.3.5. Asamblarea rezultatelor obţinute într-o formă adecvată luării deciziilor 152

4.4. Fazele studiului de evaluare a impactului asupra mediului 153Cap. 5 Operaţii şi evaluări preliminare 155Cap. 6 Analize ale proiectului şi evidenţierea acţiunilor cauzale 163

6.1. Descrierea proiectului 1636.2. Acţiuni şi intervenţii 1646.3. Proiectele 1666.4. Planuri 1676.5. Alternative şi scenarii 170

Cap. 7 Evidenţierea componentelor ambientale 1747.1. Descrierea mediului înconjurător 1747.2. Elementele mediului înconjurător şi sistemul complex 1767.3. Caracterizarea componentelor ambientale 178

7.3.1. Atmosfera 1787.3.2. Apa 1797.3.3. Solul şi subsolul 1797.3.4. Peisajul şi climatul fizic 1807.3.5. Radiaţii ionizante şi neionizante şi sănătatea publică 1807.3.6. Vegetaţia, fauna şi ecosistemele 181

7.4. Compatibilitatea proiectelor cu mediul înconjurător 182Cap. 8 Evidenţierea şi evaluarea impacturilor 187

8.1. Scopul analizării impactului 1878.2. Evidenţierea impacturilor 188

8.2.1. Listele de control 189

2

Page 3: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

8.2.2. Matrice de impact 1978.2.3. Metoda reţelelor 2038.2.4. Metoda hărţilor tematice 206

8.3. Estimarea impacturilor 2138.4. Evaluarea impacturilor 216

8.4.1. Transformarea scării impacturilor 2188.4.2. Determinarea importanţei resurselor: ponderarea 2228.4.3. Compararea alternativelor şi decizia 2268.4.4. Descompunerea şi compunerea 2298.4.5. Tratarea incertitudinii 230

8.5. Evaluarea indicelui global de impact 2318.6. Ierarhizarea problemelor de mediu 236

8.6.1. Metoda bazată pe corespondenţa culoare – importanţă 2378.6.2. Metode matriceale 2388.6.3. Reprezentări grafice 2398.6.4. Metoda grupării ierarhice a priorităţilor de mediu 2408.6.5. Ierarhizarea problemelor de mediu folosind suma ponderată 2408.6.6. Metoda bazată pe calcularea unor indici specifici de mediu 241

Cap. 9 Compensarea ameliorarea şi monitorizarea impacturilor 2429.1. Măsuri de compensare 2429.2. Măsuri de ameliorare 2449.3. Monitorizarea 2469.4. Bilanţul impactului asupra mediului 254

ANEXA I 256ANEXA II 260GLOSAR DE TERMENI 266BIBLIOGRAFIE 304

3

Page 4: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

PREFAŢĂ

Omul, în lunga sa existenţă, a utilizat resursele naturale de pe mapamond după trebuinţe şi necesităţi, fără să-şi pună problema consecinţelor activităţilor sale asupra factorilor de mediu şi, ca urmare, degradarea şi poluarea mediului înconjurător a mers în acelaşi ritm cu dezvoltarea civilizaţiei. În timp, problemele de mediu s-au acumulat, iar în ultimele decenii ale mileniului al II-lea s-a constatat o dereglare puternică a echilibrului natural între elementele constituente ale biosferei. Acest dezechilibru a fost cauzat, în principal, de o puternică dezvoltare a proceselor industriale şi de absenţa aproape totală a preocupărilor şi măsurilor de protecţie a mediului înconjurător. Dată fiind gravitatea problemei, aceasta a devenit încă din ultimele decenii ale secolului trecut o prioritate a guvernelor ţărilor din întreaga lume, a numeroase organizaţii internaţionale, a asociaţiilor oamenilor de ştiinţă etc.; toate acestea având drept scop dezvoltarea durabilă a societăţii.

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost definit în anul 1987 de către Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (Comisia Brundtland). Raportul acestei comisii, denumit “Viitorul nostru comun”, face apel la o asemenea dezvoltare, capabilă să “satisfacă necesităţile generaţiilor prezente, fără a compromite şansele generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”. Dezvoltarea durabilă impune cerinţa abordării simultane a imperativelor de dezvoltare economică şi de protecţie a mediului. În ultimii ani, în aproape toate ţările lumii, printre care se numără şi România, au fost emise legi care au ca obiectiv reglementarea problemelor de mediu.

Problema protecţiei mediului este atât de serioasă, încât a pătruns în programele şcolare, iar în învăţământul superior au fost înfiinţate secţii şi specializări în acest domeniu. Informarea corectă şi educaţia corespunzătoare a populaţiei în ceea ce priveşte problemele legate de mediul înconjurător reprezintă o premiză importantă pentru respectarea şi îmbunătăţirii calităţii factorilor de mediu. Informarea se poate realiza prin diverse mijloace, dintre care cel mai eficient este acela de a pune la dispoziţia publicului larg a unor materiale scrise de specialişti cu preocupări şi rezultate în domeniu.

Un asemenea material este şi lucrarea intitulată “Impactul antropic asupra mediului”, scrisă de două cadre didactice valoroase de la Universitatea din Petroşani, conf.univ.dr.ing. Maria Lazăr şi conf.univ.dr.ing. Ioan Dumitrescu, cărora eu personal le adresez felicitări pentru modul în care au abordat aspectele

4

Page 5: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

multiple ale impactului generat de activităţile antropice asupra mediului înconjurător. Abundenţa subiectelor tratate în această carte acoperă întreaga problematică abordată, constituind un instrument eficient de cunoaştere a problemelor la a căror rezolvare trebuie să-şi aducă aportul întreaga societate.

Cartea este alcătuită din trei părţi, care se succed logic. În prima parte sunt prezentate formele de degradare globală şi regională a factorilor de mediu, fiind amplu discutate probleme globale de tipul accentuării efectului de seră, modificărilor climatice, ploilor acide, problema ozonului, poluarea aerului, dar şi o serie de probleme regionale legate de degradarea solului, apelor, peisajului, biodiversităţii etc. În partea a doua sunt expuse impacturile generate asupra mediului înconjurător de către diferite sectoare de activitate ale economiei, fiind analizate activităţile de tip industrial, printre care amintesc aici industria energetică, minieră, chimică, metalurgică, construcţiile, transporturile), activităţile de tip agricol, activităţile de gospodărire a apelor, turismul etc. În partea a treia sunt prezentate cele mai utilizate tehnici de evaluare a impactului generat asupra mediului în condiţiile implementării unor proiecte de diferite tipuri. Pentru a veni în sprijinul celor care doresc să se documenteze în vederea realizării unor studii de impact, autorii prezintă în această parte a lucrării un adevărat ghid pentru elaborarea unor studii corecte şi eficiente.

“Impactul antropic asupra mediului” este o lucrare scrisă într-un stil sobru, clar şi antrenat, prezentând, pe lângă aspectele teoretice, numeroase date şi exemple concrete din ţară şi străinătate, ceea ce înlesneşte înţelegerea materialului în ansamblu.

În încheiere, îmi exprim convingerea că lucrarea scrisă de conf.univ.dr.ing. Maria Lazăr şi conf.univ.dr.ing. Ioan Dumitrescu, prin conţinutul său diversificat, dar echilibrat, prin structura şi modul de prezentare a problemelor, va fi bine primită şi deosebit de utilă nu numai corpului tehnico-ingineresc din producţie, cercetare şi proiectare, studenţilor şi doctoranzilor de la specializările de mediu, dar şi tuturor acelor care sunt interesaţi şi preocupaţi de problemele actuale ale mediului înconjurător.

Prof.univ.dr.ing. Dumitru FODOR

5

Page 6: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

INTRODUCERE

Dezvoltarea normală şi durabilă a societăţii omeneşti impune din ce în ce mai acut ţinerea sub control a efectului activităţilor antropice asupra mediului înconjurător. De-a lungul timpului, omul a utilizat resursele după bunul plac, fără măsuri minime de protecţie a mediului şi fără a-şi pune problema consecinţelor activităţilor sale asupra diferitelor cicluri naturale. Degradarea şi poluarea mediului înconjurător au mers în acelaşi ritm cu evoluţia civilizaţiei. O vreme, populaţia era mai puţin numeroasă, iar efectele activităţii omului asupra mediului erau nesemnificative, cel puţin la nivel global. În prezent, creşterea demografică şi densitatea populaţiei în anumite regiuni, determină un impact la nivel local şi mondial mult mai intens.

În diferite părţi ale Pământului, oamenii se confruntă cu fenomene meteorologice ieşite din comun care, încet-încet, le ameninţă nu numai stilul obişnuit de viaţă, dar chiar şi existenţa. Printre cauzele majore ale acestor dezastre naturale se numără diferitele forme de poluare a mediului înconjurător şi impactul generat de acestea.

Problemele legate de protecţia mediului au apărut în ultimele decenii, când s-a constatat dereglarea echilibrului natural dintre elementele constitutive ale biosferei, ca urmare a dezvoltării puternice a proceselor industriale şi a absenţei măsurilor de menţinere a acestui echilibru.

În ultimele patru decenii s-au intensificat continuu preocupările privind protecţia mediului, semnalul de alarmă fiind reprezentat de prima dezbatere a problemelor globale privind mediul înconjurător de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, în anul 1968. Doi ani mai târziu, în 1970, se înfiinţează Clubul de la Roma, cu scopul declarat de a dezbate problemele globale ale planetei, având ca priorităţi cinci direcţii: numărul de locuitori, producţia industrială, alimentele, resursele de materii prime şi poluarea mediului.

În anul 1972, se desfăşoară la Stockholm Conferinţa privind Mediul Uman (ECO1), unde se recomandă elaborarea unui program ONU privind mediul înconjurător. În anul 1977, are loc Conferinţa Naţiunilor Unite privind pericolul şi extinderea fenomenului de deşertificare, iar doi ani mai târziu, în 1979, se desfăşoară la Geneva prima Conferinţă Mondială privind Clima, unde este promulgat Programul Mondial de Protejare a Climei.

6

Page 7: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În anul 1983 se înfiinţează Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare, condusă de premierul norvegian H. Brundtland, care urmează să elaboreze un raport privind starea mediului înconjurător. În 1985 este pusă în evidenţă pentru prima dată gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii şi, în acelaşi an, are loc Conferinţa de la Viena, cu scopul determinării măsurilor de reducere a producerii şi consumului substanţelor distrugătoare de ozon stratosferic. În anul 1987 este publicat Raportul Brundtland, care defineşte pentru prima dată dezvoltarea durabilă ca fiind „satisfacerea necesităţilor generaţiilor prezente, fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”. Tot în acest an este promulgat Protocolul de la Montreal, care se referă la substanţele cu potenţial de distrugere a ozonului stratosferic. Un an mai târziu, în 1988, are loc la Toronto o Conferinţă Internaţională privind Modificările Climatice, ale cărei obiective erau reducerea emisiilor de bioxid de carbon cu 20% şi ratificarea Protocolului de la Montreal privind distrugerea stratului de ozon. Alte două conferinţe privind Protocolul de la Montreal au loc în 1989 la Helsinki, respectiv în 1990 la Londra. Tot în anul 1990, se desfăşoară la Geneva a doua Conferinţă Mondială a Climei, unde se ajunge la concluzia că schimbările climatice, tot mai accentuate, sunt determinate în mare măsură de acţiunea gazelor cu efect de seră şi se recomandă reducerea emisiilor de bioxid de carbon, oxizi de azot, metan şi hidrocarburi fluorurate halogenate parţial.

În anul 1992, are loc la Rio de Janeiro Conferinţa privind Mediul şi Dezvoltarea (Earth Summit), unde s-au adoptat şi semnat 5 documente importante, care implică participarea tuturor statelor şi anume:

Declaraţia de principii asupra mediului şi dezvoltării - sintetizează drepturile şi responsabilităţile fiecărei naţiuni în realizarea bunăstării şi dezvoltării umane în concordanţă cu cerinţele protecţiei mediului.

Declaraţia de principii pentru îndrumarea gospodăririi, dezvoltării şi consolidări durabile a tuturor tipurilor de păduri - documentul recunoaşte importanţa deosebită a pădurilor pentru dezvoltarea economică şi întreţinerea tuturor formelor de viaţă şi arată că pădurile reprezintă surse de energie regenerabile şi materii prime pentru industrie.

Convenţia - cadru a ONU referitoare la schimbarea climei semnată de 160 de state - stipulează măsurile de stabilizare a gazelor din atmosferă care provoacă efectul de seră.

Convenţia Diversităţii Biologice – se referă la conservarea diversităţii biologice, folosirea durabilă a componentelor acesteia, distribuirea corectă şi

7

Page 8: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

echitabilă a beneficiilor din urma utilizării resurselor genetice, inclusiv printr-un transfer al tehnologiilor relevante, precum si printr-o finanţare adecvată.

Agenda 21- un program extrem de cuprinzător privind dezvoltarea durabilă în secolul XXI. Aici sunt tratate aproape toate aspectele relevante din punctul de vedere al dezvoltării: combaterea sărăciei, egalitatea între sexe, respectarea intereselor popoarelor indigene, participarea grupărilor sociale la procesul politic, protejarea climei, protejarea speciilor, protejarea rezervelor de apă potabilă etc. Tot în anul 1992, are loc la Copenhaga o altă Conferinţă privind Protocolul

de la Montreal. În 1995 se desfăşoară la Berlin prima Conferinţă a statelor semnatare a convenţiei – cadru privind clima, având drept obiective stabilirea limitelor obligatorii în ceea ce priveşte reducerea emisiilor în statele industriale, fixând pentru aceasta un termen de doi ani. Tot în 1995, se desfăşoară la Viena o altă Conferinţă privind Protocolul de la Montreal, iar în 1996, tot la Viena, are loc a doua Conferinţă a statelor semnatare a convenţiei – cadru privind clima.

În anul 1997, la ce-a de-a treia Conferinţă a statelor semnatare a convenţiei – cadru privind clima, la Kyoto, în Japonia, 161 de ţări au finalizat un acord, denumit „Protocolul de la Kyoto”, care stabileşte termenii şi regulile de punere sub control a gazelor ce determina efectul de seră al Terrei. Protocolul de la Kyoto exprimă dorinţa ca până în anul 2012, cantitatea medie de gaze cu efect de seră să fie redusă cu 5,2% sub nivelul înregistrat în anul 1990. Protocolul trebuia să fie ratificat de cel puţin 55 de ţări, care să reprezinte „furnizori” a minim 55% din poluarea prin emisii la nivelul anului 1990. România a fost a 60-a ţară care a semnat Protocolul de la Kyoto, în anul 1999 fiind demarată procedura de ratificare a acestuia.

Ţările membre ale Uniunii Europene s-au numărat printre principalele promotoare ale Pactului, ele angajându-se la o reducere generală cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de seră, stabilind în acelaşi timp şi ţinte individuale de atins în ceea ce priveşte reducerea poluării pentru 12.000 de instalaţii industriale. Rusia şi Ucraina s-au obligat să nu depăşească nivelul atins în 1990, iar pentru Republica Populară Chineză, India şi ţările în curs de dezvoltare, nu există de limitări.

Unele state precum SUA (ţară care produce 24% din totalul de emisii gazoase nocive care determină fenomenul de efect de seră), Australia, Croaţia şi Principatul Monaco, nu au ratificat acest Protocol. Multe state membre OPEC au renunţat în schimb la orice reţinere, ratificându-l.

Pentru a ajuta companiile europene să îşi îndeplinească angajamentele în privinţa reducerii emisiilor, a fost creată la nivelul Uniunii Europene o piaţă a emisiilor, în care se vor putea vinde şi cumpăra cotele alocate întreprinderilor

8

Page 9: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

pentru emisia de gaze. Astfel, o companie care va reuşi să îşi ţină emisiile sub nivelul alocat va avea dreptul să vândă partea neutilizată unei alte companii, care depăşeşte nivelul alocat şi doreşte să evite sancţiunile financiare.

În acest moment există deja o piaţă neoficială privind gazele cu efect de seră. Spre exemplu, o tonă de bioxid de carbon se comercializează la un preţ mediu de 8,5 €. Comisia Europeană s-a declarat în favoarea lăsării libere a fluctuaţiilor preţurilor pe această piaţă, ele urmând să fie influenţate numai de cerere şi ofertă.

Analiştii prevăd constituirea unei pieţe de 50 de miliarde € în perioada 2005-2007, prevederea luând în calcul comerţul cu 5 miliarde de tone de bioxid de carbon, comercializate la un preţ mediu de 10 € pe tonă.

După Conferinţa de la Kyoto, modul de implementare a stipulărilor Protocolului a fost discutat într-o serie de conferinţe internaţionale, după cum urmează: 1998 Buenos Aires, 1999 Pekin şi Bonn, 2000 Haga, 2001 Bonn şi Marakesh, 2002 New Delhi, 2003 Milano.

În ultimii ani, pe plan mondial, s-a urmărit dezvoltarea unor standarde de mediu, grupate în seria ISO 14000, al căror obiectiv principal este furnizarea unui cadru internaţional comun de abordare a managementului de mediu.

În România, protecţia mediului este legiferată prin Legea nr. 137/ 1995, completată de alte legi, ordine şi hotărâri de guvern referitoare la anumite domenii cum ar fi calitatea aerului, controlul poluării şi managementul riscului, etichetare ecologică, gestionarea deşeurilor şi a substanţelor periculoase, conservarea naturii, biodiversitate şi biosecuritate, protecţia apelor, politici de mediu, protecţia atmosferei şi schimbările climatice.

Legea 137/1995 are drept scop reglementarea protecţiei mediului, considerat ca obiectiv de interes public major, în sensul realizării unei dezvoltări durabile şi conţine o serie de principii, elemente strategice şi acţiuni specifice.

Principii precauţie în luarea deciziilor; prevenirea riscurilor ecologice şi a producerii daunelor; conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice

cadrului biogeografic natural; poluatorul plăteşte.

Elemente strategice înlăturarea poluanţilor care periclitează

nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor (deşeuri radioactive, metale grele, fluor);

9

Page 10: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

crearea sistemelor naţionale de monitorizare integrată a mediului;

utilizarea durabilă a resurselor; menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi

reconstrucţia zonelor degradate. Acţiuni specifice integrarea politicilor ecologice

în programele generale de dezvoltare; obligativitatea procedurii de

evaluare a impacturilor de mediu în faza iniţială a proiectelor (Ordinul MAPPM 125/1996);

corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniu;

instruirea şi educarea populaţiei pentru protejarea mediului înconjurător.

Legislaţia din ţara noastră foloseşte în evaluarea impactului asupra mediului următoarele instrumente: studiul de impact, bilanţul de mediu, evaluarea riscului de mediu, obiectivele de mediu minim acceptate, programul pentru conformare.

Impactul ecologic se referă la efectul direct sau indirect al unei activităţi antropice, care produce o schimbare a sensului de evoluţie a stării de calitate a ecosistemelor. Această schimbare poate afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului sau condiţiile socio-economice.

Studiul de evaluare a impactului asupra mediului reprezintă unul dintre instrumentele complexe de control al intensităţii şi al modului în care activităţile antropice influenţează factorii de mediu, precum şi de stabilire a soluţiilor de minimizare a efectelor negative.

Bilanţul de mediu este o procedură care permite obţinerea de informaţii privind cauzele şi consecinţele efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale unei activităţi existente asupra mediului. Pe baza bilanţurilor de mediu se poate obţine autorizaţia de mediu.

Prin evaluarea riscului de mediu se face analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale unui impact de mediu.

Obiectivele de mediu minim acceptate cuprind un set de obiective stabilite de autoritatea de mediu competentă, în baza unui bilanţ de mediu realizat anterior. Acestea se referă la obiectivele calitative şi cantitative minime de mediu şi durata

10

Page 11: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

maxim admisibilă pentru conformare cu cerinţele de mediu, precum şi orice alte cerinţe ce pot fi identificate de către autoritatea de mediu competentă.

Programul pentru conformare este un plan de măsuri propus de titularul activităţii, cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de către autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului.

CAPITOLUL 1

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ÎN CONTEXTUL EVALUĂRII IMPACTULUI

Mediul înconjurător este sistemul ecologic al anumitor comunităţi omeneşti. Elementul principal al conceptului de mediu înconjurător constă în caracterul sau de sistem - sistem complex dar unitar, format dintr-un număr foarte mare de elemente şi legături având o anumită capacitate de autoreglare şi în care factorul cel mai important şi activ îl reprezintă comunităţile omeneşti, ale căror acţiuni pot perturba capacitatea de autoreglare.

Mediul înconjurător formează un mecanism viu (ecosfera), pe a cărei integritate şi bună funcţionare se bazează orice activitate umană.

Ecosistemul sau sistemul ecologic reprezintă rezultanta interacţiunilor dintre o biocenoză şi habitatul ei.

Biocenoza reprezintă totalitatea vieţuitoarelor care populează un anumit biotop (habitat), adaptându-se la condiţiile acestuia şi are următoarele subdiviziuni:

fitocenoza - comunitatea plantelor; zoocenoza - comunitatea animalelor; microbiocenoza - comunitatea microorganismelor; parazitocenoza - comunitatea endoparaziţilor.

Habitatul (biotopul) reprezintă porţiunea de mediu natural în care îşi duc viaţa organismele vegetale şi animale.

Biomele sunt sisteme ecologice mai mari sau combinaţii de sisteme, care se găsesc în condiţii de climă asemănătoare, iar vegetaţia specifică are caracteristici asemănătoare. Exemple în acest sens sunt reprezentate de tundra Arcticii, deşerturile, junglele etc.

11

Page 12: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Biosfera reprezintă învelişul Pământului care cuprinde viaţa, conturat la contactul dintre litosferă, hidrosferă şi atmosferă, în intimă întrepătrundere cu acestea.

1.1. Conceptul de mediu înconjurătorAnalizele privind calitatea mediului înconjurător şi a impacturilor generate

asupra acestuia de către activitatea antropică impun clarificarea termenului de mediu înconjurător. Pentru acesta pot fi luate în considerare trei definiţii /44/:

Mediul fizic şi biologic, împreună cu relaţiile de schimb care există în interiorul ecosistemelor, caracterizat de elemente fizice (geologie, hidrogeologie, seismologie etc.), de organisme vii (flora şi fauna) şi de relaţiile ce există între acestea (ecosistemele).

Mediul fizic, biologic şi antropic (bunuri culturale, medii urbane, peisaj, utilizarea solului), când sunt luate în considerare şi relaţiile factorului uman cu elementele mediului fizic şi biologic, inclusiv degradarea ecosistemelor ca urmare a activităţilor antropice.

În sens mai larg, conceptul de mediu include şi activităţile şi condiţiile de viaţă ale omului (sănătate, securitate, structura societăţii şi a economiei, cultură etc.).

Întrucât modul de definire a mediului înconjurător este important atât din punct de vedere metodologic, cât şi din punct de vedere al competenţelor necesare evaluării impactului, este necesar să se clarifice încă de la început în ce sens trebuie înţeles termenul de mediu înconjurător. De cele mai multe ori, în studiile de evaluare a impactului se alege cea de-a treia variantă, care este cea mai complexă .

Analizarea mediului înconjurător din punct de vedere calitativ presupune studierea elementelor sale, respectiv factorii de mediu (cuprinzând mai multe componente ambientale) şi factorii de impact (sau de interferenţă a activităţilor antropice cu mediul înconjurător). Factorii de mediu se referă la elementele constitutive ale mediului înconjurător (aer, apă, sol), iar factorii de impact reprezintă acele elemente care sunt cauze ale interferenţelor cu mediul şi pot produce perturbări ale componentelor ambientale (zgomote, vibraţii, radiaţii, emisii, deşeuri etc.).

1.2. Factori de mediu 1.2.1. AtmosferaEste alcătuită dintr-un amestec de gaze, compoziţia atmosferei fiind: 78%

azot, 21% oxigen, 0,03 - 0,04% bioxid de carbon şi alte gaze. Dintre stratele

12

Page 13: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

atmosferice, zona cea mai importantă pentru vieţuitoare este troposfera, cu grosimea între 11 - 13 km, satisfăcând condiţiile compatibile cu viaţa în ceea ce priveşte temperatura, umiditatea, presiunea, luminozitatea şi compoziţia gazelor.

În cadrul analizelor de impact, atmosfera trebuie caracterizată din punct de vedere al poluării cu substanţe emise în desfăşurarea diferitelor fenomene şi procese, care reprezintă un pericol pentru sănătatea umană şi a altor organisme vii şi bunurile publice sau private. Caracterizarea atmosferei poate fi realizată prin analizarea a două din componentele acesteia, respectiv aerul şi clima

AerulObiectivele analizării aerului sunt evidenţierea şi caracterizarea surselor de

poluare atmosferică, determinarea stării de calitate a aerului, evidenţierea politicilor de control şi de prevenire a poluării sau de epurare a aerului.

Surse de impact emisii industriale de diferite tipuri (oxizi de carbon, oxizi de sulf şi

de azot, pulberi, metale grele, hidrocarburi aromatice, micropoluanţi cloroorganici etc.), care provin din procese productive sau de combustie în diferite cantităţi;

emisii de origine urbană, rezultate din procese de combustie din centrale termice (oxizi de carbon, sulf şi azot, pulberi, hidrocarburi);

emisii generate de mijloacele de transport (oxizi de carbon, oxizi de sulf şi de azot, pulberi, hidrocarburi, ozon).

Parametri de stare calitatea aerului, caracterizată prin concentraţiile

principalilor poluanţi şi tendinţele evolutive în condiţiile intervenţiilor antropice;

fenomene de difuzie şi transport ale poluanţilor, analizate în contextul climatic (regimul eolian, echilibrul atmosferic, inversiuni termice, turbulenţe etc.) prin aplicarea unor modele adecvate de difuzie şi transport ale poluanţilor;

depuneri acide, caracterizate prin determinarea pH-ului, conductibilităţii specifice, clorurilor, nitraţilor şi sulfaţilor.

În figura nr. 1.1 se pot urmări relaţiile dintre aer şi celelalte componente ambientale, precum şi modul în care ajung poluanţii să afecteze factorul uman.

13

Page 14: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Plante Sol şi apă Animale

Depunere

Om

Poluanţi

Aer

Inhalare

Fig. nr. 1.1 Transferul substanţelor poluante din aer către alte componente

ambientale

ClimaClima unei regiuni reprezintă totalitatea condiţiilor atmosferice care se

desfăşoară în decurs de un an, în funcţie de o schemă care se repetă de la un an la altul. Obiectivul analizării acestei componente ambientale este caracterizarea condiţiilor climatice din zona studiată, care influenţează fenomenul de poluare atmosferică.

Surse de impact alterarea microclimatului, ca urmare a apariţiei unor oglinzi de apă

cu suprafeţe mari sau a unor surse de căldură. Parametri de stare

parametri meteorologici (temperatură, precipitaţii, umiditate, vânt), cu date statistice pe o perioadă de timp relevantă;

stabilitatea atmosferică, ce are un rol important în modul de dispersare a poluanţilor în aer;

inversiunile termice, cu rol major în procesul de dispersie a poluanţilor.

1.2.2. ApaHidrosfera ocupă aproximativ 71% din suprafaţa planetei, doar 29% fiind

reprezentată de uscat. Din suprafaţa totală ocupată de apă, 92,2% reprezintă mări şi oceane, 2,12% gheţari, 0,62% ape continentale şi subterane dulci şi 0,03% apa din atmosferă. Printre obiectivele analizelor efectuate asupra acestei componente ambientale se numără: caracterizarea gospodăririi durabile a apei, evidenţierea eventualelor probleme referitoare la fenomenele hidraulice (risc hidraulic, transport solid, eroziune, valuri şi regimul curenţilor) şi analize vizând poluarea.

Surse de impact

14

Page 15: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

prelevări de apă din sursele superficiale, caracterizate prin cantităţile prelevate şi punctele de amplasare;

prelevări de apă din sursele subterane caracterizate prin cantităţile prelevate şi punctele de amplasare;

consumuri de apă, referitoare la cantităţile de apă consumate efectiv de utilizările civile, agricole şi industriale;

producţia de ape reziduale şi deversări în receptori naturali, caracterizate prin cantităţile de ape reziduale de origine civilă şi industrială şi caracteristicile calitative ale acestora;

modificările regimului hidrografic, care includ intervenţiile de regularizare a albiilor, drenarea apelor superficiale, lucrări care afectează fenomenul de transport solid etc.

Parametri de stare hidrografia, hidrologia şi hidraulica, presupunând evidenţierea

apelor superficiale afectate direct sau indirect de o anumită intervenţie, a direcţiei de scurgere a apei, a zonelor de drenaj;

hidrogeologia, analizată prin evidenţierea formaţiunilor acvifere prezente în zona afectată de proiect şi caracterizarea acestora prin adâncime, direcţie, permeabilitate, raporturile cu stratele acvifere de adâncime şi cu apele superficiale, identificarea zonelor de descărcare;

bilanţul hidrogeologic, ce trebuie analizat pentru determinarea resurselor de apă disponibile în cadrul bazinului hidrografic în care se intervine, fiind util pentru planificarea acestor resurse;

calitatea apelor superficiale, caracterizată prin principalii parametri fizici, chimici şi microbiologici (pH, temperatură, duritate, conductibilitate, oxigen dizolvat, suspensii solide, consumul biochimic de oxigen CBO, consumul biochimic de oxigen la 5 zile CBO5, azot amoniacal, nitraţi, nitriţi, cloruri, sulfaţi, fosfaţi, metale grele, coliformi, streptococi fecali, salmonele etc.) şi analize privind variaţiile relative în spaţiu şi timp ale acestora;

calitatea apelor subterane, caracterizată prin principalii parametri fizici, chimici şi microbiologici enumeraţi mai sus şi analize privind variaţiile relative în spaţiu şi timp ale acestora.

În figura nr. 2.2 sunt prezentate relaţiile de interdependenţă, asigurate de ciclul hidrologic, între apă şi celelalte componente ambientale, prin intermediul cărora degradarea apei se rasfrânge, direct sau indirect, asupra omului.

15

Page 16: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Poluanţi

Sol

Plante Nisip şi Fauna Irigaţiiacvatice sedimente acvatică

Plante Faună terestre terestră

Om

Ape superficialesau subterane

Sol

Fig. nr. 1.2 Transferul poluanţilor din apă spre alte componente ambientale

1.2.3. Solul şi subsolulCompoziţia solului constă din humus (partea organică), aer, coloizi şi reacţia

pH, iar grosimea stratului de sol este cuprinsă, în medie, între 0,3 şi 2 m. Studiul acestei componente ambientale presupune caracterizarea utilizării durabile a solului, evidenţierea aspectelor litologice, geostructurale, geopedologice şi hidrogeologice (seismicitate, fenomene vulcanice, vulnerabilitatea formaţiunilor acvifere, fenomene de eroziune şi sedimentare, instabilitatea versanţilor, evoluţia şi capacitatea de utilizare a solului) şi analize ale condiţiilor de poluare .

Surse de impact consumul de sol în zona la care se referă proiectul, care

trebuie cuantificat, evidenţiind extinderea suprafeţelor impermeabilizate şi evoluţia temporală a acestora;

mijloace potenţiale de contaminare, cum sunt suprafeţele ameliorate, zone de depozitare a substanţele chimice, materialelor sau deşeurilor periculoase;

utilizarea de pesticide şi fertilizanţi şi alte presiuni generate de activităţile agricole;

activităţi extractive, de tipul carierelor, active sau abandonate, caracterizate de metoda de exploatare, tipul substanţei minerale utile extrase, suprafaţa carierei, volumul de material extras (în total şi anual), utilizarea materialelor extrase şi condiţiile de reconstrucţie ecologică;

16

Page 17: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

excavarea şi vehicularea solului, activităţi care pot altera caracteristicile morfologice, geomorfologice şi hidrogeologice ale zonei în care se implementează un proiect.

Parametri de stare morfologia, caracterizată prin evoluţia

temporală în zona studiată; geomorfologia, caracterizată prin procesele

de modelare a terenului, în special de fenomene de eroziune, sedimentare şi alunecare;

hidrogeologia, caracterizată prin fenomene de infiltrare şi circulaţie a apelor în subsol, prezenţa formaţiunilor acvifere şi vulnerabilitatea acestora;

geologia, caracterizată prin unităţile litologice şi elementele structurale, definind-se şi seismicitatea regiunii;

geotehnica, evidenţiind caracteristicile geotehnice ale rocilor, cu referire la stabilitatea taluzurilor, capacitatea portantă şi cedarea terenurilor;

riscurile geomorfologice şi hidraulice; geochimia, evidenţiind caracteristicile

geochimice ale fazei solide (minerale, substanţe organice) şi fluide (apă, gaze) prezente în sol şi subsol;

pedologia, cu referire specială la compoziţia fizico – chimică a solului (grosimea, textura şi structura solului, culoare, pH, materii organice etc.), la caracteristicile hidrogeologice (permeabilitate, drenaj, capacitatea de înmagazinare a apei), la componenta biotică şi la interacţiunile dintre acestea;

utilizarea solului.În ceea ce priveşte relaţiile de legătură între sol şi celelalte componente

ambientale, precum şi modul de transfer al poluanţilor către om, prin intermediul lanţurilor trofice, acestea rezultă din figurile 1.1 şi 1.2.

1.2.4. Flora şi vegetaţia Flora reprezintă ansamblul speciilor vegetale care există într-o anumită zonă,

iar vegetaţia cuprinde şi relaţiile reciproce dintre acestea. Vegetaţia reală oferă informaţii despre speciile prezente efectiv în zona respectivă, iar vegetaţia potenţială se referă la speciile care ar putea fi prezente în stadiile evoluţiei naturale.

Obiectivul principal al caracterizării acestei componente ambientale este determinarea calităţii şi vulnerabilităţii florei şi vegetaţiei prezente în zona supusă

17

Page 18: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

studiului. În studiile de evaluare a impactului, vegetaţia şi flora sunt considerate fie ca element de importanţă naturalistică, fie ca resursă economică (patrimoniu silvic sau plante de cultură), fie ca element structural al mediului înconjurător. Pentru atingerea obiectivului propus, se evidenţiază flora şi vegetaţia prezente în zonă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, punctele sensibile şi modul de protecţie a speciilor prezente

Surse de impactToate impacturile generate asupra aerului, apei, solului şi subsolului se

răsfrâng şi asupra florei şi vegetaţiei, prin intermediul ciclurilor biogeochimice ale materiei. Emisiile poluante în atmosferă generează fie un impact direct asupra dezvoltării florei şi vegetaţiei, fie un impact indirect, prin intermediul depunerilor acide sau a contaminării solului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru deversările de substanţe poluante în apele de suprafaţă sau pe sol.

Printre sursele de impact specifice acestei componente ambientale se numără: plantaţiile şi defrişările, care trebuie caracterizate prin intervenţiile

semnificative efectuate în trecut sau prognozate, evidenţiind amplasarea şi extinderea suprafeţei în cauză, caracteristicile calitative din punct de vedere vegetal şi floristic, precum şi speciile implicate.

Parametri de stare speciile de floră, prezente efectiv sau potenţial în zona studiată, cu

evidenţierea speciilor rare sau protejate şi a punctelor specifice de sensibilitate (specii rare, ameninţate sau protejate);

vegetaţia, caracterizată prin evidenţierea unităţilor vegetale semnificative prezente efectiv sau potenţial în zona afectată direct sau indirect de o anumită intervenţie, a caracteristicilor patrimoniului silvic, a punctelor sensibile (specii rare, ameninţate sau protejate, prezenţa pădurilor cu funcţiune de protecţie a versanţilor, prezenţa patrimoniului silvic cu valoare ridicată etc.).

1.2.5. FaunaObiectivul principal în caracterizarea acestei componente ambientale este

determinarea speciilor prezente efectiv sau potenţial în zona analizată, precum şi a vulnerabilităţii acestora. La fel ca şi în cazul florei şi vegetaţiei, în studiile de evaluare a impactului, fauna este privită fie ca element de importanţă naturalistică, fie ca resursă economică, fie ca element structural al mediului înconjurător. Analizele privind fauna trebuie să evidenţieze şi să caracterizeze speciile prezente în zonă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, să evidenţieze aspectele critice şi modul de protecţie a speciilor prezente.

18

Page 19: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Surse de impactŞi pentru această componentă ambientală, toate impacturile generate asupra

aerului, apei, solului şi subsolului sunt resimţite prin intermediul ciclurilor biogeochimice ale materiei. Emisiile de substanţe poluante, deversările de reziduuri în apele superficiale sau pe sol, exploatarea excesivă a resurselor de apă, dezvoltarea urbană sunt activităţi care generează un impact direct asupra faunei.

Ca surse de impact specifice acestei componente ambientale se menţionează vânătoarea şi pescuitul.

Parametri de stare speciile faunistice prezente în zonă, evidenţiind speciile de

vertebrate (mamifere, păsări, reptile, amfibii şi peşti) şi nevertebrate (insecte, moluşte), cu referire la speciile de interes major;

zone de importanţă faunistică (locuri de reproducere, de refugiu, de iernare, de alimentare, coridoare de tranzit).

1.2.6. EcosistemeleEcosistemul este definit ca ansamblul organismelor vii (comunităţi biotice) şi

a factorilor abiotici, care există într-un anumit spaţiu fizic, cuprinzând şi ansamblul de relaţii dintre acestea şi procesele dinamice care le afectează. Studiul ecosistemelor este foarte important în analizele mediului înconjurător, întrucât permite abordarea sistemică a acestuia, împreună cu fluxurile de materie şi energie, naturale sau modificate de om. Analizarea relaţiilor dintre diferitele elemente care constituie ecosistemul presupune o bună cunoaştere a evoluţiei sale intrinseci.

Este dificil să se marcheze limitele unui ecosistem. Teoretic se poate spune că, întrucât fiecare element al biosferei este în legătură cu alte elemente care-l înconjoară, ecosistemul este nelimitat. Practic, se delimitează unităţi ecosistemice, pentru care sunt recunoscute o structură şi un complex de funcţiuni omogene şi specifice (o pădure, un lac etc.). şi care cuprind vegetaţia, flora, fauna, solul dar şi complexul de lucrări antropice şi acţiunile perturbante ale acestora.

Unităţile ecosistemice au diferite ordine de mărime, iar orice ecosistem poate fi considerat un ecomozaic de unităţi ecosistemice de ordin inferior. În cazul studiilor de impact interesează, de regulă, ecosisteme care se extind pe câteva zeci de kilometri pătraţi.

Ţinând seama de cele prezentate, se poate spune că analizele acestei componente ambientale vizează caracterizarea calităţii şi vulnerabilităţii ecosistemelor, prin recunoaşterea şi delimitarea unităţilor ecosistemice prezente în zona de interes, evidenţierea importanţei şi punctelor critice şi evidenţierea modului de protecţie.

19

Page 20: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Surse de impactToate impacturile generate asupra componentelor ambientale care alcătuiesc

mediul înconjurător afectează şi ecosistemele. Parametri de stare

unităţile ecosistemice, care trebuie evidenţiate prin cartografiere, unităţile ecosistemice naturale şi antropice prezente în zonă, caracterizate din punct de vedere calitativ prin descrierea componentelor biotice şi abiotice şi a dinamicii lor relative, cu referiri speciale la rolul lanţurilor trofice asupra transferului de contaminanţi la alte specii şi la om şi la capacitatea de autoepurare a acestora;

calitatea unităţilor ecosistemice, prin evaluarea importanţei şi punctelor critice (rolul în fluxurile de materie şi energie sau în ecomozaic, sensibilitate ridicată la factori de presiune antropică etc.).

Pentru caracterizarea stării de sănătate a unităţilor ecosistemice se pot utiliza bioindicatori (indici biotici pentru ecosistemele râurilor, parametri chimici pentru caracterizarea nivelului trofic a lacurilor etc.).

În ceea ce priveşte relaţiile cu alte componente ambientale, prin definiţie, ecosistemul poate fi privit ca sistem sintetic al tuturor celorlalte componente ambientale care descriu mediul înconjurător în ansamblul său. Astfel, ecosistemul poate fi văzut ca o cheie interpretativă a mediului înconjurător complex, întrucât el poate fi analizat atât ca sistem ambiental complex, cât şi ca o componentă ambientală individuală.

1.2.7. Peisajul şi patrimoniul culturalÎn acest context, prin peisaj se înţelege aspectul ecosistemului şi teritoriului,

aşa cum este perceput de subiectele culturale care beneficiază de el. Sub acest aspect, peisajul este reprezentat de elementele percepute senzorial de către lumea fizică, îmbogăţit cu valori create artificial. Cu alte cuvinte, peisajul este un complex de elemente compozite, care cuprinde bunuri culturale, naturale şi antropice precum şi relaţiile dintre acestea.

Obiectivul principal pentru caracterizarea acestei componente ambientale este determinarea calităţii, vulnerabilităţii şi tendinţelor evolutive ale peisajului. În acest sens, se impun evidenţierea şi caracterizarea patrimoniului cultural natural şi antropic, analize privind traseul evolutiv şi procesele actuale de transformare, determinarea stării actuale de conservare sau degradare şi evidenţierea regimului de protecţie

Surse de impact

20

Page 21: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Toate impacturile generate asupra componentelor ambientale ce alcătuiesc mediul înconjurător afectează şi peisajul, care a fost definit drept ceea ce se poate percepe din ansamblul elementelor ce constituie mediul. Peisajul poate fi interpretat şi ca un sistem al tuturor componentelor ambientale, filtrat prin percepţia unui subiect cultural specific.

Sursele de impact specifice asupra peisajului apar mai ales în cazul intervenţiilor de transformare a teritoriului, care generează un impact vizual semnificativ (infrastructuri rutiere şi feroviare, coridoare de utilităţi), sau al intervenţiilor de transformare a elementelor caracteristice ale mediului înconjurător.

Parametri de stare sisteme de peisaj, prin evidenţierea şi caracterizarea sistemelor de

peisaj prezente în zona studiată; patrimoniul cultural natural, prin evidenţierea şi caracterizarea

(cartografiere, descriere, cauze de degradare şi procese de transformare) ansamblului de elemente geomorfologice şi naturalistice relevante pentru funcţiunea ecologică sau de agrement a peisajului, pentru interes ştiinţific sau didactic, pentru valoarea ştiinţifică sau economică etc.;

patrimoniul cultural antropic, prin evidenţierea şi caracterizarea (cartografiere, descriere, cauze de degradare şi procese de transformare) ansamblului de elemente de interes arhitectonic, artistic, tradiţional, istoric, arheologic, paleontologic etc.;

calitatea peisajului, caracterizată prin evaluarea importanţei aspectelor peisagistice pe baza unor criterii cum sunt: valoarea intrinsecă a componentelor, calitatea vizuală, raritatea, tipicitatea, valoarea istorică, artistică şi literară, importanţa ca resursă economică şi socială, funcţiunea turistică tradiţională etc.

Deoarece peisajul este, într-o oarecare măsură, un sistem al tuturor componentelor ambientale, se află în legătură cu acestea şi, la fel ca şi ecosistemul, poate fi o cheie interpretativă a interacţiunilor dintre diferite componente ambientale.

1.2.8. Mediul antropicÎn definiţia mediului înconjurător, care este acceptată în cadrul studiilor de

evaluare a impactului asupra mediului înconjurător, este inclus şi mediul antropic, înţeles fie ca un ansamblu de bunuri materiale (bunuri culturale, medii urbane, utilizările solului), fie ca activităţile şi condiţiile de viaţă ale omului (sănătate, securitate, structura societăţii şi economiei etc.).

21

Page 22: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Obiectivul analizelor acestei componente se referă la evidenţierea şi caracterizarea aspectelor demografice, teritoriale, economice şi sociale şi a tendinţelor evolutive relative, dar şi determinarea condiţiilor de confort şi sănătate a populaţiei.

DemografiaObiectivul caracterizării demografice a unei zone este acela de evidenţiere a

factorilor care influenţează tendinţa evolutivă şi a răspunsului societăţii la această tendinţă.

Surse de impact migrări ale populaţiei, evidenţiind factorii care activează migrările

(creare de locuri de muncă, modificarea condiţiilor de locuit, modificarea sistemelor de transport etc.) şi evaluând fluxul de migrare;

alterarea condiţiilor de natalitate şi mortalitate, ceea ce impune evidenţierea factorilor de influenţă şi prin evaluarea efectului potenţial şi a mecanismului de acţiune.

Parametri de stare populaţia rezidentă şi prezentă în zona studiată, prognozând

evoluţia pentru o perioadă semnificativă pentru scopurile studiului de impact;

structura populaţiei, caracterizată în funcţie de compoziţia pe sexe şi clase de vârstă şi de organizarea în familii şi comunităţi;

modificări naturale şi sociale, prin evidenţierea factorilor de natalitate şi mortalitate şi fenomenele majore de migrare a populaţiei;

distribuţia spaţială a populaţiei în zona analizată, în centre, fracţiuni, nuclee şi case răzleţe;

schimbările de domiciliu temporare, din motive de studiu sau loc de muncă.

Sisteme igienico-sanitareObiectivul caracterizării acestei componente este analizarea stării de confort

şi a sănătăţii umane din zona de interes, cu accent asupra cauzelor posibile de îmbolnăvire şi mortalitate a populaţiei expuse anumitor tipuri de impact

Surse de impactSursele de impact asupra acestei componente sunt zgomotele, vibraţiile,

traficul şi riscurile de orice natură, emisiile atmosferice, deversările de ape uzate, contaminarea solului, care pot fi considerate cauze posibile stării de disconfort a populaţiei. Pentru caracterizarea acestora se impune evaluarea expunerii populaţiei la aceste surse, deja amintite în analizele asupra celorlalte componente.

22

Page 23: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Parametri de stare expunerea comunităţii la acţiunea surselor de impact, evaluând

condiţiile de expunere în funcţie de factorii de risc potenţial pentru sănătate, cu o atenţie specială pentru grupurile de persoane mai sensibile;

situaţia sanitară a populaţiei, analizând datele privind natalitatea şi mortalitatea, cauzele mortalităţii, acordând o atenţie deosebită cauzelor legate de aspecte de mediu;

starea de confort populaţiei, analizată în funcţie de perturbările provocate de poluarea atmosferică, acustică şi a apelor, de prezenţa traficului şi a altor surse de impact care pot genera disconfort fizic şi psihic, fără a genera cazuri patologice.

Sisteme teritorialeObiectivul analizării acestei componente este determinarea caracteristicilor

organizatorice şi funcţionale, existente sau potenţiale, ale zonelor rezidenţiale. Surse de impact

alterarea condiţiilor de acces şi de utilizare a amplasamentelor, evidenţiind şi caracterizând intervenţiile care le pot perturba (obstacole, modificări ale modului şi timpului de acces etc.).

Parametri de stare sistemul rezidenţial, infrastructura şi utilităţile, descrise prin

distribuţia lor spaţială şi prin conexiunile dintre ele, cu analizarea mobilităţii şi a condiţiilor de acces şi de utilizare.

Relaţiile acestei componente cu celelalte este determinată de interferenţa reciprocă între caracteristicile factorilor de mediu (calitatea aerului şi a apei, caracteristicile solului etc.), ale factorilor de impact (zgomote, vibraţii, trafic, radiaţii, deşeuri, energie, riscuri) şi ale sistemului rezidenţial, infrastructurii şi utilităţilor din zona studiată. Caracteristicile factorilor de mediu şi ale factorilor de impact pot influenţa condiţiile de acces şi utilizare a sistemului rezidenţial, infrastructurii şi utilităţilor, această relaţie de dependenţă fiind reciprocă.

Sisteme socio-economiceObiectivul analizării acestei componente este caracterizarea sistemului

economic local (sistemul de producţie şi piaţa muncii) şi tendinţele de evoluţie, indiferent de realizarea sau nu a proiectului în cauză la un moment dat.

Surse de impact modificarea pieţei muncii, evaluând efectul proiectului prin crearea sau

reducerea locurilor de muncă din zona analizată;

23

Page 24: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

modificarea sistemului de producţie, evaluând efectul proiectului asupra sistemului de producţie local.

Parametri de stare piaţa muncii, prin analizarea creşterii gradului de ocupare în

zona studiată, cu referire la principalele sectoare de activitate existente; sistemul de producţie, prin evidenţierea caracteristicilor

acestuia (activităţi industriale, activităţi agricole, activităţi silvice, activităţi zootehnice, activităţi comerciale, activităţi turistice etc.), caracterizarea principalelor activităţi care se dezvoltă în zonă şi a dinamicii evolutive a acestora.

1.3. Factori de impactFactorii de impact reprezintă acele elemente care generează interferenţe cu

diferitele componente ale mediului înconjurător. Diferenţa dintre componentele ambientale şi factorii de impact constă, în esenţă, în faptul că în timp ce componentele ambientale sunt elemente constitutive ale mediului (aer, apă, sol etc.), factorii de impact sunt acele elemente care reprezintă cauza interferenţei şi perturbarea posibilă în confruntarea cu alte componente ambientale (zgomote, vibraţii, radiaţii, deşeuri etc.). În realitate, diferenţa este mult mai subtilă, întrucât şi unele componente ambientale pot reprezenta factori de impact pentru alte componente ambientale: apa este un factor ce modelează suprafaţa terestră, interferându-se astfel cu solul. De asemenea, factorii de impact pot fi interpretaţi uneori ca şi componente ambientale: zgomotul este un factor de impact care poate afecta comportamentul oamenilor şi animalelor, dar în acelaşi timp este un mediu sonor, care poate fi considerat componentă a mediului înconjurător complex.

În contextul studiilor de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător, factorii de impact sunt consideraţi cauza de interferenţă şi perturbare a mediului în care se manifestă.

Analizarea factorilor de impact are drept scop determinarea caracteristicilor relative ale acestora, indiferent dacă proiectul în cauză se realizează sau nu.

1.3.1. ZgomotulObiectivul caracterizării acestui factor de impact se referă la determinarea

surselor de zgomot, a nivelelor de poluare sonoră în zona studiată, evidenţiind intervenţiile de control, protecţie şi reducere.

Surse de impact emisii sonore de origine industrială, care trebuie localizate şi

caracterizate în funcţie de surse, intensitate, frecvenţă şi durată;

24

Page 25: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

emisii sonore generate de mijloacele de transport, cu referire la traficul rutier, feroviar şi aerian;

emisii sonore din alte surse, presupunând determinarea surselor (activităţi edilitare, recreative, instalaţii şi utilaje).

Parametri de stare climatul acustic, afectat direct sau indirect de

activităţile proiectului, cu evidenţierea creşterii spaţiale şi temporale a nivelelor de presiune sonoră diurne şi nocturne.

Relaţiile dintre zgomot şi alte componente ambientale sunt determinate de impactul pe care-l generează zgomotul asupra acestora, în special asupra ecosistemelor, faunei şi mediului antropic (sistemul igienico – sanitar şi sistemul teritorial). Zgomotul, ca factor de impact, poate deveni el însuşi, în unele cazuri, ţintă a factorilor de interferenţă, cum ar fi traficul, manifestările mediului antropic sau fauna, care pot fi surse de zgomot.

1.3.2. VibraţiileVibraţiile se analizează în scopul evidenţierii şi caracterizării surselor de

vibraţii, al determinării nivelelor vibraţiilor în zona studiată şi a impactului acestora asupra componentelor ambientale, precum şi pentru evidenţierea măsurilor de control, protecţie şi diminuare.

Surse de impact vibraţii de natură industrială, caracterizate în funcţie de surse,

intensitate, frecvenţă şi durată; vibraţii cauzate de transport, cu referire la transportul rutier şi

feroviar, caracterizate, de asemenea, prin intensitate, frecvenţă şi durată;

vibraţii de altă natură (determinate de funcţionarea instalaţiilor şi utilajelor).

Parametri de stare nivelele de vibraţie în zona studiată, prognozarea

nivelelor probabile în cazul realizării proiectului şi a efectelor asupra clădirilor şi a stării de confort a populaţiei.

Relaţiile cu alte componente ambientale sunt determinate de impactul generat de vibraţii asupra acestora, cu referire specială la sol şi subsol şi la mediul antropic (sistemul igienico – sanitar şi sistemul teritorial).

1.3.3. Radiaţii ionizante

25

Page 26: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Scopul caracterizării acestui factor de impact este acela de evidenţiere a surselor de radiaţii ionizante, de determinare a nivelelor de radiaţie existente în zona de interes şi de evidenţiere a măsurilor de control, protecţie şi diminuare.

Surse de impact emisii de radiaţii ionizante, pentru care trebuie localizate şi

evidenţiate sursele, indicat tipul de radiaţie (radiaţii corpusculare sau electromagnetice) şi activitatea surselor (numărul de dezintegrări în unitatea de timp).

Parametri de stare nivelul radiaţiei în zona studiată, în special pentru

zonele sensibile la efectele radiaţiilor prin prezenţa unor subiecţi vulnerabili (femei însărcinate, copii, bătrâni, stupine, ciupercării etc.).

Riscurile determinate de radiaţiile ionizante se referă atât la iradierea externă (mai ales cu raze X, raze gama şi neutroni), cât şi la iradierea internă, ca urmare a ingerării sau inhalării substanţelor radioactive. Evaluările privind radiaţiile pot fi utilizate şi în analizele unor componente ambientale, în special în ceea ce priveşte sistemul igienico – sanitar al mediului antropic şi faunei.

1.3.4. Radiaţii neionizanteObiectivul caracterizării acestui factor de impact este evidenţierea surselor de

radiaţii neionizante, determinarea nivelelor de radiaţie şi stabilirea măsurilor de control, protecţie şi diminuare.

Surse de impact emisii de radiaţii neionizante, pentru care trebuie localizate sursele

(instalaţii electrice, staţii de transformatoare, sisteme radiante sau antene, reţele de radio sau televiziune, reţele de telecomunicaţii etc.)

Parametri de stare poluarea electromagnetică, prin determinarea

valorilor câmpurilor electrice şi magnetice în zona de studiu.Riscurile pe care le prezintă radiaţiile neionizante, cauzate de iradierea

externă, nu sunt cunoscute suficient, dar este clar că acestea reprezintă un pericol pentru sănătatea umană şi trebuie evaluate în analizele privind sistemul igienico – sanitar al mediului antropic.

1.3.5. TraficulObiectivul caracterizării acestui factor de impact se referă la evidenţierea

principalelor fluxuri de trafic şi evidenţierea măsurilor de control, organizare şi modului de manifestare.

26

Page 27: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Surse de impact traficul de vehicule, care trebuie analizat din punct de vedere al

autovehiculelor şi vehiculelor de mare tonaj utilizate în cadrul proiectului;

modificări ale circulaţiei şi ale sistemelor de transport, pentru care trebuie evaluat impactul generat asupra traficului, inclusiv eventualele întreruperi sau modificări în funcţionarea transportului public determinate de proiect.

Parametri de stare fluxuri de trafic, care trebuie măsurate şi analizate

pentru zona afectată direct sau indirect de către proiectul analizat, evidenţiind volumul traficului pe tip de vehicule şi distribuţia spaţială şi temporală a acestuia, luând în considerare o perioadă de timp semnificativă pentru scopurile evaluării impactului.

Traficul generează un impact direct asupra aerului, cauzat de emisiile atmosferice generate de mijloacele de transport, dar afectează şi componentele mediului antropic, în special sistemul teritorial, precum şi factori ambientali de tipul zgomotului, vibraţiilor şi consumul de energie

1.3.6. DeşeurilePentru caracterizarea acestui factor de impact trebuie evidenţiate nivelele de

producţie ale deşeurilor şi sistemul de colectare (colectare diferenţiată), recuperare, reciclare şi distrugere a acestora.

Surse de impact producerea de deşeuri urbane, pentru care trebuie evidenţiate şi

analizate datele privind producţia de deşeuri lunară şi anuală, pentru o perioadă semnificativă din punct de vedere al studiului de impact, cu şi fără implementarea proiectului, precum şi datele privind compoziţia deşeurilor urbane în zona studiată;

producerea deşeurilor speciale, care trebuie analizate din punct de vedere cantitativ şi calitativ, cu specificarea tipului şi originii deşeurilor, fie că proiectul se va realiza sau nu în zona studiată;

producerea deşeurilor periculoase, care trebuie analizate din punct de vedere cantitativ şi calitativ, cu specificarea tipului şi originii deşeurilor, fie că proiectul se va realiza sau nu în zona studiată.

Deşeurile afectează celelalte componente ambientale prin impacturi directe sau indirecte, în funcţie de etapa gestionării lor (colectare şi transport, recipiente de colectare, platforme ecologice, instalaţii de depozitare, recuperare, reciclare,

27

Page 28: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

compostare, neutralizare, depozite, incineratoare), care se manifestă prin producerea de zgomote şi vibraţii, mirosuri neplăcute, trafic, impact asupra peisajului, contaminarea solului şi a apelor, emisii atmosferice provenite de la instalaţiile de incinerare.

1.3.7. EnergiaObiectivul caracterizării acestui factor de impact este evidenţierea nivelelor

de consum energetic, a politicilor energetice şi a măsurilor de raţionalizare a acestor consumuri.

Surse de impact consumuri energetice pentru utilizări industriale, care trebuie

evidenţiate anual, pentru diferitele utilizări şi tipuri de combustibili folosiţi, cu analizarea tendinţei de consum pe o perioadă semnificativă pentru studiul de evaluare a impactului;

consumuri energetice pentru utilizări civile, care trebuie evidenţiate anual, pentru diferitele utilizări şi tipuri de combustibili folosiţi, cu analizarea tendinţei de consum pe o perioadă semnificativă pentru studiul de evaluare a impactului;

consumuri energetice pentru transport, care trebuie evidenţiate anual, pentru diferitele utilizări şi tipuri de combustibili folosiţi, cu analizarea tendinţei de consum pe o perioadă semnificativă pentru studiul de evaluare a impactului;

producerea de energie, cu specificarea cantităţii de energie necesară în condiţiile realizării proiectului, indicând eventual şi modul de producere.

Parametri de stare resurse energetice din teritoriu, cu specificarea resurselor

energetice regenerabile.Factorul de impact energetic afectează în principal aerul, prin emisiile

atmosferice rezultate din procesele de combustie, dar afectează şi celelalte componente ambientale: apa, prin producerea hidroenergiei; clima, prin producerea energiei eoliene; solul şi subsolul, prin producerea energiei geotermice şi pe bază de combustibili fosili; flora, vegetaţia, şi ecosistemele, prin producerea energiei din biomasă; interacţionează cu deşeurile, prin producerea energiei prin procese de termocombustie, piroliză sau gazeificare şi prin exploatarea biogazului produs în procesele de descompunere anaerobă şi cu toate componentele mediului antropic, prin rolul pe care îl are energia în toate activităţile antropice.

1.3.8. Riscuri (explozii, incendii etc.)

28

Page 29: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Obiectivul caracterizării acestui factor de impact este acela de a evidenţia riscurile potenţiale şi sursele acestora, precum şi politicile de control, prevenire şi protecţie.

Surse de impact industriile cu grad ridicat de risc, pentru care trebuie evidenţiate

clasele de risc şi factorii care determină condiţiile de risc; alţi factori potenţiali de risc.

Parametri de stare nivelele de risc, cu analizarea datelor referitoare la

accidente relevante produse în zona de interes, în cazul implementării unor proiecte similare şi analizând diferitele tipuri de risc (explozii, incendii, emisii de substanţe toxice, radiaţii, zgomote etc.) prin intermediul evidenţierii accidentelor posibile, a surselor de accidente, a estimării probabilităţii şi frecvenţei de producere a accidentelor şi al estimării magnitudinii şi consecinţelor.

Prin natura lor, riscurile reprezintă un factor de impact pentru toate celelalte componente ambientale.

CAPITOLUL 2

FORME DE DEGRADARE ALE MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Degradarea mediului înconjurător este un proces incontestabil, una dintre cauzele majore ale acestei degradări fiind reprezentată de activităţile antropice. Eforturile societăţii moderne de a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă, intensificate în mod deosebit în perioada industrializării, ameninţă, în mod paradoxal, siguranţa şi calitatea vieţii pe planeta care ne găzduieşte. Efectele negative ale diferitelor activităţi desfăşurate de către om se manifestă atât la nivel global (accentuarea efectului de seră, modificările climatice, ploile acide, subţierea stratului de ozon, poluarea atmosferică), dar şi la nivel regional şi local (poluarea apelor, poluarea şi degradarea solului, dispariţia speciilor, degradarea peisajului, dezastrele).

29

Page 30: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

2.1. Efectul de serăEfectul de seră este un fenomen fără de care viaţa, aşa cum o cunoaştem noi,

nu ar fi posibilă. Acest proces constă într-o încălzire a planetei prin efectul acţiunii aşa numitelor gaze cu efect de seră, compuşi prezenţi în aer în mod natural în concentraţii relativ reduse (bioxidul de carbon, vapori de apă, metan etc.). Gazele cu efect de seră permit radiaţiilor solare să treacă prin atmosferă, blocând trecerea spre spaţiu a unei părţi din radiaţia infraroşie a suprafeţei Terrei şi a atmosferei joase (căldura reemisă). Practic, aceste gaze se comportă ca o seră şi favorizează reglarea şi menţinerea temperaturii terestre la valorile actuale. Acest proces s-a desfăşurat întotdeauna în mod natural şi face ca temperatura Terrei să fie cu aproximativ 33°C mai ridicată decât ar fi în absenţa acestor gaze.

Radiaţiile provenite de la soare nu ating în totalitate scoarţa terestră: în procent de 25% sunt absorbite de către pulberi, vapori de apă, ozon şi de multe alte gaze prezente în atmosferă, în timp ce 30% sunt reflectate în spaţiu de către pulberile atmosferice, nori şi suprafaţa terestră.

Fracţiunea din radiaţia solară totală care este reflectată de către un corp oarecare poartă denumirea albedo şi se exprimă procentual sau sub formă de fracţie zecimală. Suprafeţele acoperite de zăpadă au un albedo cu valoare ridicată (circa 0,9 sau 90%), datorită culorii albe, în timp ce pentru vegetaţie valoarea este mult mai redusă (circa 10%), datorită culorii închise şi absorbţiei de lumină în procesul de fotosinteză. Albedoul global terestru este de circa 0,3.

Radiaţia solară remanentă este absorbită de materialele şi organismele prezente pe suprafaţa terestră. Energia recepţionată de către suprafaţa terestră şi troposferă este apoi reemisă ca energie termică, sub formă de raze infraroşii. Unele substanţe prezente în atmosferă (gazele cu efect de seră) absorb cea mai mare parte din aceste radiaţii, după care, la rândul lor, le radiază în toate direcţiile. Circa 6% din această energie se pierde în spaţiu, o parte este reabsorbită de către compuşii atmosferici, în timp ce cantitatea cea mai mare de energie este reiradiată înspre Terra, încălzind în acest fel planeta.

Gazele cu efect de seră acţionează la fel ca şi sticla unei sere, lăsând să treacă lumina solară şi reţinând căldura. Acest fenomen determină o temperatură medie a planetei de 15°C, care are o valoare mult mai ridicată decât în absenţa acestor gaze (-18°C).

Gazele cu efect de seră naturale constau în vapori de apă, bioxid de carbon, metan, oxid azotic şi ozon. Activităţile antropice au dus la creşterea nivelului

30

Page 31: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

acestor gaze, dar şi la eliberarea în atmosferă a altor gaze, cu origine exclusiv antropică.

Vaporii de apă sunt prezenţi în atmosferă ca urmare a evaporării de pe oglinzile de apă (oceane, mări, fluvii, lacuri etc.) şi ca produşi ai diferitelor forme de combustie.

Bioxidul de carbon, cel mai important gaz cu efect de seră, contribuie la accentuarea efectului de seră în proporţie de 60% şi este emis în atmosferă în special atunci când sunt incinerate deşeurile solide, la arderea combustibililor fosili (păcură, benzină, gaz natural şi cărbune) sau a lemnului şi a produselor derivate din lemn.

Metanul este responsabil în proporţie de 20% de accentuarea efectului de seră şi este emis în timpul producţiei şi transportului de cărbune, gaz natural sau uleiuri minerale. Emisii importante de metan se produc şi ca urmare a descompunerii materiei organice în depozite şi a activităţii biologice normale a organismelor superioare.

Protoxidul de azot are o contribuţie de 6% la accentuarea efectului de seră şi este emis în timpul activităţilor agricole şi industriale sau ca reziduu provenit de la incinerarea deşeurilor şi arderea combustibililor fosili.

Gaze cu efect de seră extrem de active, care nu sunt prezente în mod normal în natură, dar generate de diferite procese industriale, sunt hidrofluorocarburile (HFC), perfluorocarburi (PFC) şi hexafluorura de sulf (SF6), iar participarea unora dintre acestea la accentuarea efectului de seră este în continuă creştere.

Începând cu revoluţia industrială, concentraţia bioxidului de carbon în atmosferă la nivel mondial a crescut cu circa 30% (fig. nr. 2.1), concentraţia de gaz metan este mai mult decât dublă (fig. nr. 2.2), iar concentraţia de protoxid de azot (N2O) a crescut cu 15% (fig. nr. 2.3) /59/. În figurile prezentate, concentraţiile celor trei gaze cu efect de seră au fost determinate pe carote de gheaţă prelevate din zonele polare pentru perioada dinaintea anilor 60 - 70 ai secolului trecut şi prin măsurători directe după acest moment de timp. În afară de aceasta, date recente arată că viteza de creştere a concentraţiilor acestor gaze, chiar dacă la începutul anilor 90 era ceva mai mică, acum este comparabilă cu cea înregistrată în anii 80.

În ţările mai dezvoltate, combustibilii fosili utilizaţi pentru transportul auto, pentru încălzirea clădirilor şi pentru alimentarea centralelor electrice sunt responsabili în proporţie de 95% pentru emisiile de bioxid de carbon, de 20% pentru cele de metan şi de 15% pentru protoxidul de azot.

31

Page 32: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Dintre gazele menţionate, bioxidul de carbon se află în atmosferă în cantitatea cea mai mare, fiind emis din procese de ardere în industrie, motoare, consumul casnic, vulcani etc. Instalaţiile de ardere şi gospodăriile particulare generează cam 30% din totalul de bioxid de carbon emis.

Fig. nr. 2.1 Evoluţia concentraţiei de CO2

Fig. nr. 2.2 Evoluţia concentraţiei de metan

32

Page 33: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fig. nr. 2.3 Evoluţia concentraţiei de protoxid de azot

Pe cale naturală, bioxidul de carbon este consumat de plante în procesele de fotosinteză, se dizolvă în apele de suprafaţă (40 %), reacţionează cu rocile alcaline, transformându-se în carbonaţi. Dar emisiile depăşesc astăzi posibilităţile naturale de epurare a atmosferei, deci an de an creşte concentraţia sa în atmosferă. Efectul de seră a produs creşterea temperaturii medii anuale pe glob de la 14°C în anul 1880, la 15°C în 1980, previziunile pentru anul 2050 fiind de minimum 17°C, maximum 20°C.

Creşterea producţiilor agricole, dezvoltarea intensă a diferitelor ramuri industriale şi a activităţii miniere contribuie ulterior la o bună parte a emisiilor în atmosferă. De asemenea, defrişările masive determină creşterea concentraţiei de bioxid de carbon în aer, întrucât plantele pot contribui la reducerea concentraţiei de bioxid de carbon din aer prin procesul de fotosinteză. Pagubele sunt şi mai evidente, dacă se iau în considerare incendiile de mari proporţii, care afectează anual pădurile tropicale, determinând emisii de bioxid de carbon, care sunt comparabile cu cele din întreaga Europă. Respiraţia plantelor şi descompunerea materiei organice generează emisii de bioxid de carbon de 10 ori mai mari decât cele cauzate de activitatea umană; aceste emisii au fost compensate până la începere revoluţiei industriale prin fotosinteză şi absorbţia realizată de oceane.

Dacă emisiile globale de bioxid de carbon ar fi menţinute la nivelul ultimilor ani, concentraţiile stratosferice ar atinge 500 ppm până la sfârşitul acestui secol, o valoare aproape dublă faţă de cea preindustrială (280 ppm). Problema poate fi

33

Page 34: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

agravată de faptul că multe gaze cu efect de seră pot rămâne în atmosferă zeci sau sute de ani, efectul lor manifestându-se astfel pe termen lung.

Progresul ce se va realiza în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în viitorul imediat, va determina nivelul de încălzire globală pe care îl vor suporta generaţiile viitoare. Abordarea acestei reduceri ar trebui să fie coordonată astfel încât progresele privind reducerea gazelor de seră dintr-un sector economic să nu fie compromise de creşterea emisiilor într-un alt sector. În orice caz, acţiunile întreprinse până acum la nivel internaţional şi local nu sunt suficiente, iar situaţia continuă să se înrăutăţească.

Protocolul de la Kyoto obligă ţările industrializate şi pe cele cu economia în tranziţie (ţările est europene) la o reducere totală de 5% în perioada 2008–2012 a principalelor emisii antropice de gaze ce pot altera efectul natural de seră (aceste state sunt responsabile în prezent de 70% din emisii). }n cadrul acestu Protocol au fost luate în considerare şase dintre cele mai importante gaze cu efect de seră: bioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFC), perfluorocarburile (PFC) şi hexaflorura de sulf (SF6). Vaporii de apă nu au fost luaţi în considerare, întrucât emisiile antropice sunt extrem de reduse în comparaţie cu cele de origine naturală.

Pentru ţările în curs de dezvoltare, Protocolul de la Kyoto nu prevede nici un obiectiv de reducere. În aceste regiuni, creşterea emisiilor de bioxid de carbon şi a altor gaze cu efect de seră are un ritm triplu (mai mare cu 25% în perioada 1990 - 1995) faţă de cel din ţările dezvoltate (mai mare cu 8% în aceeaşi perioadă).

Estimarea emisiilor viitoare este extrem de dificilă, întrucât acestea depind de tendinţele demografice, economice, tehnologice şi de dezvoltare politică şi instituţională din toate ţările lumii. În orice caz, fără măsuri mai restrictive de limitare a emisiilor, concentraţia în atmosferă a gazelor cu efect de seră va continua să crească până la provocarea unor modificări climatice greu de imaginat.

Cele mai importante cauze care generează efectul de seră sunt: emisiile de bioxid de carbon generate de arderea combustibililor

fosili cum ar fi cărbunele şi petrolul, de arderea lemnului şi de gazele de eşapament;

defrişarea masivă pădurilor tropicale şi a altor păduri; emisiile de metan provenite din sectorul zootehnic, din arderea

lemnului şi a combustibilii fosili sau emanate de vegetaţie şi de procesele de descompunere organică;

34

Page 35: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

emisiile de oxizi de azot rezultate din arderea combustibililor fosili, arderea lemnului, materiale fecale provenite de la oameni şi animale;

ozonul din troposferă - moleculele de ozon care cad din atmosferă intră în reacţie cu poluanţi ca metan, bioxid de carbon şi nitrogen, care provin în principal de la autovehicule.

Consecinţele efectului de seră se concretizează în topirea gheţarilor şi creşterea nivelului apelor mărilor şi oceanelor, inundaţii, schimbări climatice (în regimul precipitaţiilor, al vânturilor), deplasarea zonelor climatice şi de vegetaţie. Inundaţiile reprezintă una dintre problemele majore ale viitorului, deoarece nivelul mărilor creşte. În acest climat variat, recoltele nu vor mai putea creşte, iar apa din precipitaţii nu va putea fi absorbită în timp util. Plantele şi animalele vor avea greutăţi de adaptare la noile condiţii, unele specii fiind obligate să-şi schimbe habitatul.

În România, emisiile principalelor gaze cu efect de seră (bioxid de carbon, metan şi protoxid de azot) s-a diminuat aproape continuu, începând cu anul 1989, aşa cum se poate observa din fig. nr. 2.4, o tendinţă uşoară de creştere remarcându-se în ultimii cinci ani în cazul bioxidului de carbon.

În ceea ce priveşte nivelul cumulat al tuturor gazelor cu efect de seră (CO2, CH4, N2O, H2O, PFC, HFC şi SF6) emise de activităţile antropice din România, exprimat în mii tone echivalent carbon, se constată că acesta se află, începând din anul 1990, sub nivelul impus de Protocolul de la Kyoto (fig. nr. 2.5) /47/.

35

Page 36: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

160000

180000

200000

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Anul

Mii

ton

e E

q C

O2

Emisii CO2

Emisii CH4

Emisii N2O

Fig. nr. 2.4 Emisii de gaze cu efecte de seră în România în perioada 1989 - 2003

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Anul

Mii

ton

e E

q C

O2

Nivelul de emisii stabilit prin Protocolul de la Kyoto

Fig. nr. 2.5 Nivelul cumulat al emisiilor de gaze cu efect de seră în România în

perioada 1989 - 2003

36

Page 37: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Sectoarele care contribuie major la emisia gazelor cu efect de seră în România sunt: industria energetică, industria prelucrătoare, industria chimică, agricultura şi gospodărirea deşeurilor.

2.2. Modificarea climeiClima planetei pe care trăim este un fenomen dinamic şi se află în continuă

transformare încă de la formarea Terrei. Fluctuaţiile periodice ale temperaturii şi precipitaţiilor sunt consecinţe normale ale acestei transformări. Există însă evidenţe ştiinţifice care presupun că modificările climatice actuale sunt mai accentuate decât cele produse din cauze naturale.

Unele gaze din atmosferă (vaporii de apă, bioxidul de carbon, ozonul, metanul, bioxidul de azot şi unele tipuri de clorofluorocarburi - CFC) împiedică disiparea căldurii produsă de pământ în spaţiu, astfel că se produce o încălzire suplimentară a suprafeţei Pământului. În condiţii naturale, vaporii de apă au cea mai mare contribuţie la producerea efectului de seră. Datorită vaporilor de apă din atmosferă, temperatura medie a Pământului este cuprinsă între -18 şi +15o C.

Fenomenul de încălzire globală a fost pus în evidenţă pentru prima dată în anul 1987. Cu cât creşte viteza încălzirii globale, cu atât sunt mai reduse posibilităţile de apărare ale oamenilor şi ale ecosistemului natural. Acest fenomen se datorează în primul rând emisiilor de carbon, care au crescut foarte mult în ultimii ani. Astfel, în prezent concentraţia atmosferică a bioxidului de carbon a atins cel mai înalt nivel înregistrat în ultimii 50 de ani (fig. nr. 2.1).

În prezent, creşterea temperaturii este majoră în ceea ce priveşte valorile minime, care cresc cu o viteză de două ori mai mare decât cele maxime. Încălzirea este majoră în zonele urbane, atât din cauza modificărilor suprafeţei terenului, cât şi din cauza consumului de energie care se produce în zonele foarte dezvoltate.

Încălzirea globală este un bun exemplu legat de modul în care activitatea umană poate degrada mediul la scara planetară.

Creşterea temperaturii determină efecte inevitabile şi la nivel meteorologic. Odată cu creşterea temperaturii se intensifică şi fenomenul de evaporare, ceea ce înseamnă că, la nivel global, accentuarea efectului de seră cauzează şi o creştere a precipitaţiilor şi o frecvenţă mai mare a furtunilor puternice.

Calculele privind modificările climatice într-o anumită zonă prezintă o precizie mult mai mică decât cele realizate la nivel global şi, în consecinţă, nu se pot face afirmaţii clare privind variaţiile climatice regionale. Se poate spune că încălzirea conduce la reducerea umidităţii în diferite regiuni tropicale, unde se vor manifesta fenomene frecvente de secetă.

37

Page 38: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

O ipoteză interesantă a fost formulată pentru condiţiile climatice viitoare ale Europei. Unii cercetători susţin că topirea gheţarilor arctici, provocată de încălzirea globală, va determina o intensificare a curenţilor oceanici proveniţi din Arctica, ceea ce va genera o deviaţie a curentului din Golful Mexic, care în prezent atinge coastele Europei Occidentale /59/. Pentru înţelegerea influenţei acestui curent asupra climei europene, este suficient următorul exemplu: în luna decembrie, temperatura din Normandia (Franţa) este de circa 0°C; în Canada, la aceeaşi latitudine se ating adesea temperaturi de –30°C. Dispariţia efectului de încălzire datorat curentului din Golful Mexic, ar putea conduce, în mod paradoxal, la o nouă glaciaţiune în Europa, într-o perioadă în care cea mai mare parte a planetei se va confrunta cu un fenomen de încălzire.

S-a descoperit că, în timp ce cea mai mare parte a planetei se încălzeşte, regiunile supuse depunerii emisiilor de sulf şi staniu se răcesc. Norii de sulfaţi atmosferici produşi de emisiile industriale răcesc atmosfera, reflectând lumina solară în spaţiu şi atenuând efectul de creştere a concentraţiei gazelor cu efect de seră.

Creşterea temperaturilor cauzată de încălzirea globală, provocată, la rândul ei, de creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, poate avea atât efecte directe, cât şi indirecte asupra sănătăţii umane.

Statisticile privind mortalitatea şi cazurile de spitalizare arată că frecvenţa morţilor creşte în zilele foarte calde, în special printre persoanele foarte în vârstă şi printre cele bolnave de astm. În orice loc de pe planetă, prezenţa şi dispersia bolilor sunt puternic influenţate de clima locală. Ca urmare, multe din bolile infecţioase, potenţial mortale, sunt răspândite numai în zonele mai calde. Boli ca malaria, febra tifoidă, frigurile galbene şi encefalita şi-ar putea lărgi aria de răspândire, dacă ţânţarii şi alte insecte purtătoare de viruşi ar găsi şi alte condiţii climatice la care s-ar putea acomoda.

Temperaturile extrem de ridicate sporesc riscurile fizice ale persoanelor cu probleme cardiace. Acestea sunt mai vulnerabile, deoarece la temperaturi mari, sistemul cardiovascular trebuie să lucreze mai intens pentru menţinerea temperaturii corporale stabile. Clima mai caldă conduce şi la o creştere a răspândirii problemelor respiratorii.

Temperaturile mai ridicate favorizează formarea şi creşterea concentraţiei de ozon la nivelul solului. De asemenea, creşterea temperaturilor poate favoriza intensificarea poluării biologice a apelor, favorizând proliferarea diferitelor organisme infestate. Mulţi cercetători susţin că fenomenul de încălzire globală a planetei determină şi creşterea fenomenului de eutrofizare a apelor, cu toate

38

Page 39: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

pagubele biologice, economice şi sanitare care decurg de aici. Eutrofizarea este un proces natural sau artificial de îmbogăţire cu materii organice şi cu substanţe nutritive (nitraţi, fosfaţi etc.) a apelor lacurilor şi a bălţilor. Prin acţiunea sa pe termen lung, acest fenomen face ca apele să fie din ce în ce mai sărace în oxigen, distrugând în final fauna acvatică.

Creşterea temperaturii planetei poate provoca o serie de efecte asupra mediului de mari proporţii. Aceasta înseamnă, implicit, o creştere a cantităţilor de apă evaporate din marile bazine hidrografice, determinând creşterea corespunzătoare a cantităţii de vapori de apă din atmosferă, ceea ce înseamnă o intensificare a regimului precipitaţiilor. O serie de cercetători susţine că în ultima sută de ani, cantitatea de precipitaţii a crescut pe toate continentele cu circa 1%. Creşteri importante ale cantităţii de precipitaţii se înregistrează în zonele situate la altitudini ridicate, în timp ce în zonele tropicale aceste cantităţi s-au diminuat. Oricum, s-a remarcat creşterea intensităţii ploilor şi a fenomenelor meteorologice mai violente (furtuni şi uragane), ceea ce a determinat în ultima vreme o creştere a numărului de inundaţii şi intensificarea fenomenului de eroziune a terenului.

Încălzirea globală presupune şi o topire semnificativă a gheţarilor. Gheţarii din Groenlanda şi cei continentali se retrag continuu; chiar şi gheţarii din Antarctica au început să se topească. Creşterea temperaturilor şi topirea gheţarilor determină şi o creştere a nivelului oceanului planetar, care s-a ridicat în ultima sută de ani cu aproximativ 15-20 cm.

În schimb, în multe zone tropicale se asistă deja la o reducere a umidităţii solului şi, ca urmare, a recoltelor agricole. De asemenea, în Europa multe zone se confruntă cu riscul de deşertificare.

Toate aceste efecte se manifestă deja şi este de presupus că ele se vor agrava în cazul creşterii în continuare a cantităţii de gaze cu efect de seră în atmosferă. În această situaţie, deşerturile s-ar putea extinde în zone care în prezent sunt semiaride; pădurile, care reprezintă plămânii planetei, vor înregistra o reducere semnificativă; întreaga populaţie care se află acum la limita subzistenţei nu va mai avea la dispoziţie resurse de apă; oraşele din zonele litorale şi numeroase insule vor fi înghiţite de mări şi oceane.

Efectele imediate ale încălzirii globale sunt: distrugerea sistemelor atmosferice şi oceanice; accentuarea extremelor meteorologice; efectele distrugătoare asupra pădurilor; creşterea frecvenţei şi intensităţii furtunilor; creşterea nivelelor mărilor şi oceanelor.

39

Page 40: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Pentru analizarea încălzirii globale sunt necesare determinări de temperatură la scara întregii planete pe intervale mari de timp şi date privind concentraţia gazelor care produc efectul de seră. Astfel de studii s-au realizat sistematic, începând din anul 1957, pentru bioxidul de carbon. Datele de la sol sunt culese de la un mare număr de staţii, dar în prezent temperatura la suprafaţa pământului este determinată şi cu ajutorul sateliţilor. Cele mai moderne studii privind încălzirea globală se realizează utilizând probe de gheaţă din Antarctica. Pentru studiul detaliat al încălzirii globale s-au alcătuit modele numerice care sunt procesate pe calculator sau se realizează analogii geografice sau geologice. Există multe controverse în lumea ştiinţifică legate de efectele încălzirii globale, dar multe idei sunt acceptate de toată lumea (schimbările de climă, modificarea nivelului mării, schimbări geomorfologice, schimbări în agricultură, schimbări politice).

Astăzi, se pare că există posibilitatea schimbării climei planetei, deoarece activităţile antropice au deteriorat compoziţia chimică a atmosferei. Emisiile antropice uriaşe de gaze cu efect de seră determină o creştere a temperaturii terestre, ceea ce conduce la mutaţii profunde ale climei atât la nivel planetar, cât şi local. Înainte de revoluţia industrială, omul emitea o cantitate redusă de gaze în atmosferă, însă odată cu creşterea populaţiei, utilizarea combustibililor fosili şi defrişările masive, aceste cantităţi au crescut mult, contribuind major la modificarea compoziţiei atmosferice.

Comitetul Interguvernamental privind Modificările Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC) susţine că temperatura medie a planetei a crescut cu circa 0,6°C din 1861. De asemenea, pe baza tendinţelor actuale privind emisia gazelor de seră, se estimează o creştere a temperaturii terestre cu 5,8°C până în anul 2100. Consecinţele schimbărilor climatice au implicaţii semnificative asupra sănătăţii umane şi a integrităţii mediului. Clima influenţează decisiv agricultura, resursele de apă, biodiversitatea, cererea de energie (pentru încălzire sau răcire) şi întreaga economie.

Pe termen mediu, se estimează o creştere a temperaturii planetei cu 0,5 - 2°C până în anul 2050, o creştere a nivelului precipitaţiilor şi o modificare a distribuţiei precipitaţiilor la diferite latitudini, o creştere a frecvenţei furtunilor tropicale. De asemenea, se estimează creşteri ale nivelului oceanului planetar, probabil cu 5 - 40 cm până în anul 2050.

Este mai greu de estimat care vor fi modificările ce vor apare la gheţarii din Arctica şi Antarctica. O mare parte din gheţari se pot topi, ceea ce poate determina creşterea periculoasă a nivelului mării. Creşterea temperaturilor poate determina şi o serie de schimbări geomorfologice. Marile râuri vor fi puternic afectate de

40

Page 41: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

încălzirea globală, multe zone vor fi inundate iar eroziunea în zonele de coasta se va accentua.

Activităţile antropice care contribuie la încălzirea globală sunt: producerea şi utilizarea energiei (56%), emisiile de clorofluorocarburi CFC (17%), practicile din agricultură (15%) şi alte utilizări industriale.

Toate aceste probleme ar fi dificil de soluţionat chiar şi pentru ţările occidentale, care dispun de un patrimoniu economic şi industrial enorm. Multe din impacturile modificărilor climatice ar putea fi soluţionate prin programe adecvate de protecţie a mediului înconjurător şi a sănătăţii publice. În schimb, în ţările din lumea a treia, înăsprirea condiţiilor climatice ar provoca situaţii sanitare şi sociale insuportabile. Creşterea cazurilor de boală, a foametei şi a conflictelor sociale cauzate de sărăcie şi de condiţii de viaţă precare determină consecinţe inimaginabile, care sfârşesc prin a se răsfrânge şi asupra ţărilor mai civilizate.

Efectele schimbărilor climatice au fost observate şi în România, cu precădere în ultimii ani. Trecerea de la anotimpul rece la cel cald nu se mai face treptat, ci brusc, cu variaţii mari de temperatură, ani foarte secetoşi fiind urmaţi de ani cu precipitaţii excesive. De asemenea, şi-au făcut apariţia fenomene meteorologice neobişnuite pentru zona climatică în care este situată ţara noastră (tornadele).

La conferinţa de la Rio de Janeiro asupra mediului şi dezvoltării din 1992, a fost adoptată convenţia - cadru asupra schimbărilor de climă. Convenţia urmăreşte reducerea emisiilor de bioxid de carbon şi a altor gaze de seră. Convenţia a fost ratificată de mai multe ţări, iar o parte din măsurile ei au fost puse în practică. La Rio s-a stabilit şi principiul ca ţările în curs de dezvoltare să fie sprijinite financiar de comunitatea internaţională prin diferite proiecte pentru punerea în practică a convenţiei - cadru.

2.3. Ploile acidePrin ploi acide se înţelege procesul de cădere din atmosferă a unor particule,

gaze şi precipitaţii acide. Dacă depunerile acide au loc sub formă de precipitaţii (ploaie, zăpadă, ceaţă, grindină etc.) se vorbeşte despre o depunere umedă, în caz contrar, fenomenul constă într-o depunere uscată. Ploile acide sunt cauzate în principal de oxizii de sulf (SOx) şi, într-o măsură mai mică, de oxizii de azot (NOx), prezenţi în atmosferă atât din cauze naturale, cât şi din cauze antropice.

Dacă nu intră în contact cu picăturile de apă, aceste gaze, dar mai ales particulele acide care se formează din ele, ajung pe sol printr-o depunere uscată. Această depunere poate avea loc prin diferite mecanisme, determinate de dimensiunile particulelor (prin impact şi gravitaţie), de starea aerului la contactul

41

Page 42: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

cu suprafaţa pe care acestea cad şi de structura chimică şi fizică a acelei suprafeţe. În orice caz, depunerile uscate determină formarea rapidă de acizi în sol.

În cazul în care aceste gaze intră în contact cu apa atmosferică, acizii se formează înainte de depunere. În prezenţa apei, oxizii de sulf se transformă în acid sulfuric, iar oxizii de azot se transformă în acid azotic; ceea ce conduce la acidificarea precipitaţiilor. Ca efect, în multe zone ale planetei se înregistrează precipitaţii cu valori pH mult sub cele normale (pH 5,5), cuprinse între 2 şi 5. Depunerea acizilor care se formează direct în suspensie sau pe sol provoacă acidificarea lacurilor şi a cursurilor de apă, afectează vegetaţia (în special la altitudini ridicate) şi multe soluri forestiere. De asemenea, ploile acide accelerează deteriorarea materialelor de construcţie, afectând astfel multe clădiri, statui şi sculpturi care fac parte din patrimoniul oricărei naţiuni.

Înainte de a ajunge pe sol, oxizii de sulf şi de azot şi derivaţii lor, sulfaţii şi azotaţii, determină o înrăutăţire a vizibilităţii şi afectează sănătatea publică. Începând cu perioada revoluţiei industriale, cantităţile de oxizi de sulf şi de azot care ajung în atmosferă au crescut mult, ca urmare a creşterii consumului de combustibili fosili. Ca urmare, s-a înregistrat o creştere corespunzătoare a cantităţilor de ploi acide, fie sub formă de precipitaţii, fie sub formă de depuneri uscate.

În general, cea mai mare parte a compuşilor pe bază de sulf se depun în 2 - 4 zile după emisie. Cele mai intense depuneri se produc în regiunile în care există cantităţi mari de emisii, fiind, de regulă, depuneri uscate de SO2. Diferite cantităţi de depuneri de compuşi sulfuraţi se constată şi în regiunile caracterizate de precipitaţii abundente, cum ar fi zonele litorale şi muntoase.

Oxizii de azot rămân mai mult timp în atmosferă, motiv pentru care cantităţile de depuneri în imediata apropiere a sursei de emisie sunt relativ reduse.

Mecanismul procesului de transformare în acizi a oxizilor de sulf şi de azot la contactul cu apa este relativ simplu. În atmosferă, apa este prezentă sub formă de vapori, care prin condensare formează picături de apă cu un pH de circa 7,0. Prin disoluţie, bioxidul de carbon (CO2), prezent în mod natural în atmosferă, produce acidul carbonic (H2O + CO2 → H2CO3), ceea ce determină o reducere a pH-ului picăturilor de apă la valori de 5,5, adică la valori considerate normale.

În prezenţa bioxidului de sulf şi a bioxidului de azot, se formează acidul sulfuric (SO3 + H2O → H2SO4), respectiv azotic (NO2 + H2O → HNO3), care sunt acizi puternici, determinând o reducere a pH-ului la valori extrem de scăzute. De exemplu, în 1979, zăpada căzută în Virginia occidentală (SUA) avea un pH de 1,7.

42

Page 43: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În ceea ce priveşte ploile acide, ţările mai afectate sunt acelea în care, prin acţiunea vânturilor dominante, ajung poluanţi acizi emişi în alte ţări, manifestându-se astfel un impact transfrontalier. Problema aceasta este gravă, de exemplu, pentru Canada, unde se formează ploi acide din cauza activităţilor antropice din Statele Unite. În Europa, cele mai afectate sunt ţările scandinave, unde pH-ul scăzut din majoritatea lacurilor a determinat dispariţia a numeroase specii vegetale şi animale. În Germania, ca urmare a ploilor acide, peste 8% din întregul patrimoniu silvic a fost grav afectat, dacă nu chiar compromis.

Ploaia acidă atacă zilnic clădirile şi monumentele, provocând pagube însemnate patrimoniului cultural al unei ţări. Acţiunea corozivă se manifestă asupra celor mai diverse materiale, iar efectele sale pot fi uşor vizibile, odată cu trecerea anilor. Ploile acide au o acţiune atât de tip coroziv, cât şi una de distrugere mecanică şi spălare a materialelor friabile şi solubile în acizi. O importanţă deosebită o are şi procesul de condensare a vaporilor de apă pe diferite suprafeţe, când poluanţii aflaţi în aer se dizolvă în apă şi vin în contact direct cu materialele respective. În cazul în care creşterea temperaturii favorizează apoi evaporarea apei, poluanţii se regăsesc pe aceste suprafeţe cu o concentraţie mult mai ridicată, generând astfel pagube şi mai mari.

Cele mai mari pagube produse de ploile acide se produc în cazul calcarului: acidul sulfuric, prezent în apă corodează carbonatul de calciu transformându-l în sulfat de calciu, adică în gips. Acest proces este favorizat de diferite substanţe cu rol de catalizatori, cum sunt pulberile, carbonul, oxizii de vanadiu sau de fier, care sunt prezenţi adesea în smog.

Acidul sulfuric poate ataca chiar şi betonul armat, care este constituit dintr-o bază foarte puternică (calcarul) şi un acid slab (acidul silicic). Acidul sulfuric se combină cu partea bazică a betonului armat, tocmai pentru că aceasta este legată de un acid slab, rezultând astfel o reacţie de sulfatare ce poate conduce la degradarea materialului.

Bioxidul de sulf atacă şi cărămizile şi tencuielile, ca urmare a reacţiei cu aluminatul tricalcic din tencuielile de ciment, din care rezultă sulfoaluminatul de calciu. Procesul determină o creştere a volumului, care are drept urmare dilatarea şi distrugerea tencuielii. De asemenea, şi ionii acidului azotic pot ataca zidurile de cărămidă, prin solubilizarea calciului şi precipitarea sub formă de nitraţi. Reacţia este însoţită de o dilatare volumetrică, al cărei rezultat este fărâmiţarea cărămizilor.

Şi metalele sunt supuse acţiunii corozive a acizilor sulfuric şi azotic. Poluarea cu SO2 şi CO2 (cu formarea acizilor respectivi) corodează cuprul: se formează patina verde tipică, ce este constituită din carbonaţi şi sulfaţi bazici de cupru.

43

Page 44: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Acelaşi tip de coroziune are loc şi în cazul bronzului, care este un aliaj de cupru, staniu şi zinc. În realitate, carbonaţii ar reprezenta un înveliş protector, însă în prezenţa acidului sulfuric, oxizii şi produsele lor din corodarea cuprului (carbonaţi, cloruri şi sulfaţi bazici) se transformă treptat în compuşi din ce în ce mai solubili. Acidul sulfuric atacă şi fierul şi oţelul. Atunci când concentraţia bioxidului de sulf în atmosferă este foarte ridicată, degradarea structurilor metalice este un proces continuu.

Ploile acide afectează întregul patrimoniu vegetal al planetei: în multe părţi ale Europei şi ale Americii de Nord, precum şi în Brazilia, plantele sunt afectate mai mult sau mai puţin grav. Dacă nu se modifică aceste tendinţe, în 10 – 20 de ani multe dintre pădurile lumii ar putea fi complet distruse, ceea ce va provoca expansiunea locală a fenomenului carstic (adică, infiltrarea apei în subsol), secetă, deşertificarea progresivă a solului, creşterea riscului de producere a inundaţiilor şi modificări ale climei. Agresiunea ploilor acide asupra plantelor se produce în două moduri: afectarea directă a frunzelor şi/sau modificarea compoziţiei chimice a terenului. Frunzele sunt părţile de plantă cele mai expuse şi mai vulnerabile la acţiunea poluanţilor din aer, reprezentând sediul schimburilor de gaze. Prin intermediul stomatelor, gazele pătrund în interiorul frunzei, unde se dizolvă în lichidul intercelular, ajungând apoi să se disperseze şi să se acumuleze în frunză până la concentraţii toxice.

Efectele pe termen lung cele mai grave sunt cauzate de bioxidul de sulf. Poluarea cu bioxid de azot este considerată minoră, întrucât acesta afectează vegetaţia numai la concentraţii mult mai ridicate decât bioxidul de sulf.

Când poluanţii acizi (mai ales bioxidul de sulf) ating suprafaţa terenului sub formă de ploi sau depuneri uscate, se produce şi o acidificare a solului. În teren se eliberează ionul aluminiu, care substituie calciul din legăturile sale, rezultând o diminuare a aportului de nutrienţi, iar planta devine vulnerabilă la atacurile insectelor, boli şi variaţii climatice excesive. Aceste fenomene se evidenţiază în special în zonele unde stratul de sol are grosime redusă şi în regiunile unde plantele sunt mai expuse intemperiilor (de exemplu, în zonele de munte). În general, solurile calcaroase pot neutraliza direct aciditatea, datorită prezenţei carbonaţilor, care permit menţinerea constantă a pH-ului; dar şi în acest caz, pe termen lung, capacitatea de autoapărare a terenului scade şi solul se acidifică. Terenurile mai sensibile sunt cele formate din roci cristaline, cum sunt granitul şi cuarţitul. În solurile formate din pulberi sau lipsite total de calcar, poluanţii acizi determină o sărăcire a cestora, pe seama pierderii de ioni de calciu, magneziu, potasiu şi sodiu. Ca urmare, în sol are loc schimbul de ioni de hidrogen

44

Page 45: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

eliberaţi de acizi cu aceşti cationi, care pot fi solubilizaţi şi infiltraţi în subsol odată cu apa de percolare. Procesul determină şi eliberarea în teren a ionilor metalici care rezultă, adesea toxici pentru plante. Reducerea drastică a pH-ului provoacă eliberarea aluminiului trivalent, extrem de toxic şi determină şi compromiterea multor procese microbiologice, printre care şi acela de fixare în sol a azotului molecular atmosferic.

Şi apele, atât cele de suprafaţă, cât şi cele subterane, sunt subiecte ale fenomenului de acidificare, mai ales în zonele în care există soluri care nu pot contracara acţiunea poluanţilor acizi. Fenomenul se manifestă mai ales în lacurile din Scandinavia, în partea de nord-est a Statelor Unite şi în sud-estul Canadei. Consecinţele asupra organismelor acvatice pot fi atât directe (cele cauzate de toxicitatea apelor), cât şi indirecte (cele cauzate de dispariţia vegetaţiei sau a prădătorilor mai sensibili la aciditate, care constituie o parte din lanţurile trofice). Aciditatea lacurilor poate conduce la modificarea populaţiei de diatomee şi de alge brune şi poate altera atât distribuţia, cât şi varietatea ihtiofaunei: evoluţia embrionară a unor peşti este blocată la valori ale pH-ului mai mici de 6, în timp ce la un pH mai mic de 5, încetează reproducerea majorităţii speciilor de peşti şi încep să dispară unele specii, înainte de toate somonul şi păstrăvul.

Ploile acide nu reprezintă un pericol direct pentru sănătatea umană. Mersul printr-o ploaie acidă sau chiar înotul într-un lac cu apă acidă nu sunt mai periculoase decât într-o apă normală. În schimb, pot să apară efecte negative asupra sănătăţii pentru cei care folosesc alimente provenite din ape acide, cum ar fi peşti care au acumulat în corp cantităţi mari de metale toxice (aluminiu, mangan, zinc, mercur, cadmiu) eliberate din sol şi ajunşi în apă prin efectul acidificării.

Problemele mai grave sunt provocate de poluanţii care determină ploile acide (bioxidul de sulf şi oxizii de azot). Aceste gaze interacţionează în atmosferă, formând particule de sulfaţi şi nitraţi, care pot fi transportaţi la distanţe mari de către vânt; aceste particule pot fi apoi inspirate, ajungând în plămâni. Particulele mai fine pătrund în clădiri, contribuind astfel la înrăutăţirea microclimatului. Multe studii ştiinţifice au evidenţiat o relaţie între nivelul ridicat al particulelor fine din aer şi patologia sistemului circulator şi respirator (apariţia unor boli ca astmul şi bronşita).

Emisiile de oxizi de azot reprezintă o problemă serioasă pentru sănătate, deoarece pot reacţiona cu compuşii organici volatili, determinând formarea ozonului (un compus a cărui prezenţă este asociată cu creşterea cazurilor de astm şi emfizem) şi alţi poluanţi secundari.

45

Page 46: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Sulfaţii şi nitraţii care se formează în atmosferă ca urmare a emisiilor de bioxid de sulf şi oxizi de azot contribuie în mod determinant la reducerea vizibilităţii. De exemplu, în zonele foarte industrializate, precum şi în zonele limitrofe acestora, particulele de sulfaţi sunt responsabile în proporţie de 50-70% de acest fenomen.

Sintetizând, se poate spune că printre efectele extrem de nocive ale ploilor acide se numără:

spălarea solului de substanţele nutritive necesare dezvoltării arborilor, determinând astfel moartea pădurilor;

punerea în libertate a aluminiului existent în sărurile minerale din sol, care reduce aprovizionarea rădăcinilor plantelor cu calciu încetinind dezvoltarea lor;

distrugerea descompunătorilor din sol, rupând astfel un ciclu ecologic important în asigurarea circulaţiei substanţelor minerale necesare plantelor;

favorizarea extragerii substanţelor nutritive din frunzele copacilor; favorizarea absorbţiei elementelor minerale; degradarea clădirilor, construcţiilor, monumentelor etc.; riscuri privind sănătatea populaţiei.

În România, emisiile de bioxid de sulf s-au redus continuu în perioada 1995 – 2001, de la aproximativ 1,085 milioane tone în 1995 la 839,6 mii tone în 2001. Cele mai mari cantităţi de bioxid de sulf (circa 72%) sunt emise ca urmare a activităţilor desfăşurate în sectorul energetic, acestea urmând să se reducă prin utilizarea instalaţiilor de desulfurizare.

De asemenea, şi emisiile de oxizi de azot s-au redus în intervalul 1995 – 2001, de la 407 mii tone la 336 mii tone. În România, cea mai mare parte a acestor emisii rezultă din industria energetică (aproximativ 35%) şi din transportul rutier (25%).

Emisiile de amoniac, generate, de regulă, de dejecţiile provenite de la fermele zootehnice şi de utilizarea fertilizanţilor chimici în agricultură, au scăzut de la 210 mii tone în 1999 la 156 mii tone în 2001, tendinţa descrescătoare fiind menţinută în continuare.

Pentru controlul ploilor acide, în România există o reţea de monitorizare, prin intermediul căreia sunt supravegheate următoarele caracteristici: pH-ul, alcalinitatea (aciditatea), conductivitatea, amoniţii, nitraţii, nitriţii, sulfaţii, clorurile, oxizii de calciu.

46

Page 47: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

2.4. Problema ozonuluiProblema ozonului poate fi studiată sub două aspecte: creşterea concentraţiei de ozon la nivelul solului; distrugerea stratului de ozon din stratosferă2.4.1. Creşterea concentraţiei de ozon la nivelul soluluiOzonul (O3) este un gaz care rezultă în urma combinaţiei hidrocarburilor

incomplet arse în motoare sau rezultate ca produse secundare în diverse procese industriale cu oxidul de azot, în prezenţa luminii naturale şi reprezintă una din noxele cele mai periculoase. Creşterea cantităţii de ozon în troposferă (ozonul din troposferă este un component cheie în smogul fotochimic) constituie o problemă comună a multor oraşe din lume, determinând o serie de efecte negative asupra sănătăţii printre care:

iritarea membranelor mucoase ale sistemului respirator; tuse, sufocare şi funcţionalitate diminuata a plămânilor; agravarea bolilor cardiace cronice, a astmului şi a bronşitei; afectarea clorofilei şi împiedicarea proceselor de fotosinteză; reducerea rezistenţei arborilor la îngheţ; epuizarea rezervelor de hrană ale plantelor.

2.4.2. Distrugerea stratului de ozon stratosfericLa nivelul stratosferei, la 10 – 15 km de suprafaţa Pământului, se găseşte un

strat de ozon cu un rol important pentru sănătatea planetei, acesta constituind un filtru natural pentru absorbţia radiaţiilor solare ultraviolete, periculoase pentru organismele vii.

Stratosfera terestră conţine o concentraţie relativ ridicată de ozon, un gaz constituit din trei atomi de oxigen, care reprezintă un adevărat ecran împotriva radiaţiilor ultraviolete (razele UV) provenite de la soare. În fiecare an, în decursul primăverii din emisfera australă, concentraţia de ozon stratosferic din zonele situate în imediata vecinătate a Polului Sud se diminuează din cauza variaţiilor naturale. Din cauza poluanţilor emişi în atmosferă, începând cu jumătatea anilor 60, diminuarea stratului de ozon a devenit tot mai intensă, astfel încât astăzi se vorbeşte despre “găuri” în stratul de ozon. Efectul este o reducere generală şi graduală a ozonului în stratosferă. Problema este extrem de importantă, întrucât reducerea efectului de ecran al stratului de ozon conduce la creşterea proporţiei de raze UV care ajung pe suprafaţa terestră. Expunerea excesivă a omului la aceste raze determină un risc sporit al cancerului de piele, generat de o serie de mutaţii produse la nivelul ADN-ului. Razele ultraviolete pot cauza o inhibiţie parţială a fotosintezei plantelor, cauzând o încetinire a creşterii şi, în cazul plantelor

47

Page 48: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

cultivate, o diminuare a recoltei. Razele UV pot diminua activitatea de fotosinteză a fitoplanctonului care reprezintă baza lanţurilor trofice marine, cauzând un dezechilibru major al ecosistemelor oceanice.

Formarea celei mai mari părţi a ozonului din stratosferă are loc la o altitudine de 30 km, corespunzător zonei ecuatoriale, unde există cele mai puternice radiaţii solare. Radiaţiile UV, cu o lungime de undă mai mică de 242 nm, disociază oxigenul molecular în oxigen atomic, care, datorită reactivităţii sale, se combină rapid cu o moleculă de oxigen, rezultând ozonul (O + O2 → O3). La rândul lor, moleculele de ozon absorb radiaţiile solare cu o lungime de undă cuprinsă între 240 şi 340 nm, ceea ce determină fotoliza, prin care se eliberează un atom şi o moleculă de oxigen (O3→ O2 + O). Aceste procese asigură un echilibru dinamic, care menţine concentraţia de ozon aproape constantă, ceea ce permite efectul de ecranare prin absorbţia unei mari părţi din razele ultraviolete. Producţia globală de ozon prin acest mecanism este de circa 4000 tone/secundă.

Din zonele ecuatoriale, ozonul este transportat spre poli de către vânturile asociate ciclonilor care se găsesc deasupra polilor. Observaţiile terestre şi satelitare au permis evaluarea distribuţiei medii a ozonului total în funcţie de latitudine şi de anotimp. De fapt, se măsoară înălţimea coloanei de aer în care este prezent ozonul, de la suprafaţa terestră până la apogeul atmosferei, în unităţi Dobson (DU – 100 DU indică o coloană de ozon cu grosimea de 1 mm). La tropice, nivelul ozonului oscilează în decursul anului între 250 şi 300 DU, iar valoarea se menţine aproape constantă, deoarece activitatea fotochimică nu se modifică în cursul anului, datorită intensităţii constante a radiaţiei solare. La diferite latitudini, concentraţiile de ozon pot fi variabile. Valorile maxime se găsesc la latitudini medii şi mari. În ceea ce priveşte variaţiile temporale, valoarea maximă absolută corespunde începutului de primăvară la latitudini mari. În perioada de vară se observă o reducere a ozonului, până la atingerea unui minim în perioada de toamnă. Variaţiile concentraţiei de ozon în funcţie de longitudine sunt reduse şi se datorează, în principal, alternanţei dintre uscat şi oceane. Cantitatea de ozon stratosferic poate varia şi mai mult, atât din cauze naturale (ciclice sau ocazionale), cât şi ca urmare a poluării antropice.

Există o variaţie ciclică multianuală legată de activitatea solară, definită ca fiind ciclul solar. Ciclul solar durează circa 11 ani şi presupune o fluctuaţie a ozonului de până la 1 - 2%. Un alt fenomen este legat de alternanţa vânturilor stratosferice în fâşia intratropicală dinspre vest şi est, care se manifestă bianual şi determină o variaţie cantitativă a ozonului de 2 - 4%. Oscilaţii anuale importante (până la 40%) sunt legate de variabilitatea naturală intrinsecă, în timp ce

48

Page 49: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

fenomenele cazuale, precum erupţiile vulcanice, pot provoca variaţii de până la 10%. De asemenea, pe tot parcursul anului se pot produce variaţii cu durata de câteva zile, cauzate de condiţii meteorologice particulare. Aceste variaţii pot fi de ordinul a 30 - 50%.

Pe lângă variaţiile ciclice naturale ale stratului de ozon, poluanţii generaţi de activitatea antropică au determinat la nivelul întregii planete o diminuare graduală a stratului de ozon stratosferic. Începând din 1979, la latitudinile cele mai populate ale globului terestru s-a observat o diminuare anuală a coloanei de ozon de 5% la fiecare 10 ani.

În intervalul iarnă – primăvară, în emisfera nordică, între 60° si 80° latitudine, diminuarea stratului de ozon a fost mai mare de 7,5% la fiecare 10 ani. În schimb, zonele ecuatoriale au înregistrat o reducere de numai 1,8% la 10 ani, cel mai probabil ca urmare a efectelor erupţiei vulcanului Pinatubo (1991).

Aşa numita “gaură de ozon” situată deasupra Antarcticii, apare periodic la începutul primăverii, în lunile septembrie - octombrie, şi constă într-o subţiere bruscă (până la 60%) a stratului de ozon, care durează câteva luni. După această perioadă, gaura nu se închide complet şi în fiecare an are dimensiuni tot mai mari. Subţierea este mai accentuată în această zonă a planetei, ca urmare a acţiunii determinante a gerului în procesul de degradare a ozonului. Recent a fost evidenţiată o subţiere a stratului de ozon şi într-o mică zonă la Polul Nord, deasupra Mării Arctice, ceea ce poate determina formarea unei alte găuri în partea opusă.

Diminuarea continuă şi graduală a ozonului din stratosferă este cauzată de prezenţa în atmosferă a unui număr mare de compuşi chimici, care atacă ozonul. Aceste substanţe sunt cunoscute în lume sub numele generic de ODS (Ozone Depleting Substances). Substanţele distrugătoare de ozon sunt, în general, foarte stabile în troposferă şi se degradează numai în urma unei acţiuni intense a razelor ultraviolete din stratosferă, iar atunci când se descompun, rezultă atomi de clor şi de brom, care distrug ozonul.

Pentru exprimarea cantitativă a efectelor cauzate de compuşii care distrug ozonul stratosferic, s-a introdus noţiunea de potenţial de distrugere a ozonului (ODP, Ozone Depleting Potential), un indicator care se referă la amploarea fenomenului de distrugere a ozonului cauzată de un compus ODS. Potenţialul de distrugere a ozonului se determină pe baza numărului de atomi de clor şi brom prezenţi în moleculă, a “vieţii atmosferice” a compusului (timpul total de rămânere în atmosferă, care variază de la câteva luni la mii de ani) şi a mecanismelor specifice implicate în degradarea acestor compuşi. ODP este

49

Page 50: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

raportul dintre impactul unui compus chimic asupra ozonului şi impactul cauzat de CFC-11, având aceeaşi masă cu cea a substanţei luată în considerare. Altfel spus, ODP pentru CFC-11 este definit ca fiind egal cu 1.

Substanţele responsabile de subţierea stratului de ozon stratosferic sunt clorofluorocarburile (CFC), compuşi constituiţi din clor, fluor şi carbon. Aceşti compuşi sunt utilizaţi de regulă ca agenţi frigorifici, solvenţi şi agenţi de propulsie. Cele mai întâlnite clorofluorocarburi sunt CFC-11, CFC-12, CFC-113, CFC-114 şi CFC-115. Potenţialul de distrugere a ozonului (ODP) pentru fiecare din CFC citate este după cum urmează: 1; 1; 0,8; 1 şi 0,6. În ultimii ani, producerea de clorofluorocarburi a fost abandonată pe baza acordurilor internaţionale.

Alţi compuşi implicaţi în fenomenul de distrugere a ozonului sunt hidroclorofluorocarburile (HCFC), o categorie de compuşi chimici utilizaţi temporar pentru înlocuirea clorofluorocarburilor. Aceştia conţin clor şi pot distruge stratul de ozon din stratosferă, dar într-o măsură mult mai mică decât CFC. Au un ODP care variază în funcţie de compus între 0,01 şi 0,1. Şi producţia de HCFC va trebui abandonată (în 2020 de către ţările occidentale şi în 2040 de către ţările în curs de dezvoltare).

Halonii, cunoscuţi şi sub denumirea de bromofluorocarburi, sunt compuşi constituiţi din brom, fluor şi carbon şi sunt utilizaţi ca agenţi extinctori, atât în extinctoarele fixe, cât şi în cele mobile. Aceste gaze determină distrugerea stratului de ozon ca urmare a conţinutului de brom. Bromul are un potenţial de distrugere a stratului de ozon mult mai mare decât al clorului, respectiv 10 pentru halogenul 1301 şi 3 pentru halogenul 1211 (studii ştiinţifice recente susţin că ODP este chiar mai mare, 13, respectiv 4). Toţi compuşii care conţin carbon şi fluor şi/sau clor pot fi încadraţi în categoria halonilor.

Mai există şi alte substanţe implicate în degradarea ozonului: de exemplu, metilcloroformul şi tetraclorura de carbon (solvenţi industriali) şi, până la urmă, toţi acei compuşi volatili care conţin în structura lor atomi de clor sau brom, cum ar fi bromura de metil, o substanţă chimică mult utilizată în agricultură ca deparazitant.

Prezenţa diferiţilor poluanţi produşi de către om a degradat în mare măsură mecanismele naturale de formare şi degradare a ozonului stratosferic. Compuşii ODS din atmosfera înaltă determină o degradare lentă, însă graduală a ozonului, mai vizibil deasupra Antarcticii. În această zonă, de-a lungul iernii australe (în mai - iunie), Polul Sud se află scufundat complet în întuneric. În stratosfera medie şi joasă apare astfel ca evidentă acţiunea unui curent puternic circumpolar, numit

50

Page 51: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

vârtej polar, care izolează mase mari de aer poziţionate numai deasupra polului, care datorită absenţei razelor solare şi a schimburilor termice devin tot mai reci. Când temperatura atinge - 80°C, se formează nori de acid azotic trihidrat şi de apă cu un conţinut ridicat de acid azotic (prezent în mod normal în stare gazoasă), care se numesc nori stratosferici polari (PSC, Polar Stratospheric Clouds). Aceşti nori constituie suprafeţe catalizatoare ideale pentru iniţierea unei serii complicate de reacţii, care determină descompunerea diferiţilor compuşi ODS şi eliberarea moleculelor biatomice de clor (Cl2) şi brom (Br2). La începutul primăverii australe (octombrie - noiembrie), acţiunea razelor solare determină dispersia norilor stratosferici polari şi scindarea moleculelor biatomice de clor şi brom în atomi singulari cu o reactivitate înaltă. Eliberarea bruscă a acestor atomi conduce la iniţierea unui lanţ de reacţii catalitice, care determină degradarea ozonului şi apariţia aşa numitei “găuri de ozon”. Atomii halonilor (clor sau brom) acţionează ca şi catalizatori, combinându-se în mod repetat cu molecule de ozon, formând o moleculă de oxigen şi un monoxid (de exemplu: Cl + O3 → O2 + ClO). Monoxidul se combină apoi cu un atom de oxigen, eliberând oxigen molecular şi un atom de halogen, care reîncepe acelaşi proces (ClO + O → O2 + Cl). Printr-un astfel de ciclu repetitiv, un singur atom de clor sau brom poate distruge sute de molecule de ozon, înainte de a fi neutralizat de către substanţe cum ar fi metanul, peroxidul de hidrogen sau hidrogenul molecular. Chiar dacă bromul este mai puţin prezent în atmosferă decât clorul, el este mai reactiv; moleculele volatile care conţin acest element au un potenţial de distrugere a ozonului mai mare decât al altor substanţe de tipul CFC.

Acţiunea distructivă a substanţelor ODS, deşi acestea sunt prezente în toate zonele globului terestru, este mult mai evidentă în zona antarctică, prin formarea norilor stratosferici polari. Trebuie subliniat faptul că acţiunea ODS se manifestă oriunde în stratosferă, însă mai puţin vizibil, întrucât acţiunea razelor solare stratosferice suportă întotdeauna eliberarea atomilor de clor şi brom care servesc drept catalizatori în procesul de degradare a ozonului.

Gaura din stratul de ozon şi, în general diminuarea ozonului stratosferic, nu reprezintă un risc imediat pentru sănătatea omului. Situaţia poate deveni dramatică în condiţiile în care intensitatea fenomenului va creşte. Unele studii arată că o diminuare cu 1% a coloanei de ozon determină o creştere a nivelului razelor ultraviolete la sol cu aproximativ 1,2%. Razele de acest tip pot produce modificări ale moleculelor de tip ADN şi ARN, iar expunerea excesivă conduce la dezvoltarea melanoamelor şi a altor tipuri de cancer de piele. Un alt efect posibil constă în provocarea diferitelor interferenţe în reglarea mecanismelor

51

Page 52: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

sistemului imunitar. Efectul direct al ultravioletelor se manifestă asupra retinei ochiului, provocând o serie de afecţiuni care se pot solda cu orbire. Astfel de efecte s-au constatat în regiunile locuite din apropierea Polului Sud (Patagonia şi Noua Zeelandă), zonele cele mai afectate de diminuarea stratului de ozon stratosferic.

Primele semnale de alarmă privind impactul antropic asupra stratului de ozon au fost formulate la începutul anului 1970, pornind de la emisia vaporilor de apă şi a oxizilor de azot din motoarele supersonice a avioanelor şi rachetelor. În anul 1974 M. Molina şi F. Rowland au demonstrat ca substanţele chimice de tipul clorofluorocarburilor sunt transportate în stratosferă prin circulaţia maselor de aer şi pot avea acţiune distrugătoare asupra stratului de ozon. Mai mult de 60 de ani aceste substanţe au fost utilizate ca agenţi frigorifici în frigidere şi climatizoare, ca solvenţi, propulsori pentru amestecuri de aerosoli, la producerea spumelor din substanţe organice expandate etc. Se consideră că durata de viaţă a celor mai răspândite clorofluorocarburi este de 50 şi respectiv 100 ani. În perioada anilor 1960-1970 rata de emisie în atmosfera a CFC-11 şi CFC-12 a crescut considerabil. S-a constatat, însă, că şi după reducerea fabricării şi emisiilor de CFC (1986 - 1993), concentraţia acestora în atmosferă continuă să crească.

Îngrijorarea în legătură cu efectele distrugătoare ale diminuării stratului de ozon a condus în anii '80 la apelul pentru acţiuni la nivel mondial privind stoparea producerii şi utilizării clorofluorocarburilor şi a altor compuşi chimici utilizaţi în sectorul frigorific, pazei contra incendiilor, la producerea solvenţilor, materialelor izolatoare şi aerosolilor, care contribuie la epuizarea stratului de ozon.

Consecinţele diminuării ozonului stratosferic şi, implicit ale creşterii nivelului radiaţiilor ultraviolete pot fi sintetizate după cum urmează:

Asupra omului: arsuri şi diferite forme cancer de piele, cataracte şi alte boli ale retinei, scăderea eficacităţii sistemului imunitar, agravarea incidentelor legate de bolile infecţioase, arsuri grave în zonele expuse la soare;

Asupra plantelor (toate speciile afectate la acelaşi nivel): afectarea fenomenului de fotosinteză, micşorarea frunzelor plantelor, reducerea eficienţei schimbului de apă;

Asupra ecosistemului acvatic: reducerea ratei de supravieţuire a ihtiofaunei, reducerea producţiei de fitoplancton, reducerea capacitaţii reproductive la peşti, crabi, amfibieni şi a capacitaţii larvare.

Ozonul stratosferic este monitorizat în România în staţiile amplasate în Timişoara şi Reşiţa, care fac parte din reţeaua EUROAIRNET. În aceste staţii

52

Page 53: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

măsurătorile se efectuează în timp real, utilizând metoda de referinţă prevăzută în Ordinul 592/2002, şi anume metoda fotometrică – UV.

Analizele datelor obţinute în cele două staţii de măsurare a ozonului în anul 2003 au condus la următoarele concluzia că la Timişoara valorile concentraţiei s-a încadrat între 6,37 μg/m3 – 90,78 μg/m3, iar la Reşiţa între 0,874 μg/m3 – 158,41 μg/m3, pragul de alertă fiind depăşit în luna august.

Concentraţia ozonului la sol este măsurată cu ajutorul unui analizor automat (Monitor Labs ML 9812), model prevăzut cu o calibrare internă automată. Instrumentul de măsură folosit este programat pentru o calibrare la fiecare 24 ore. Valorile concentraţiei ozonului la sol se încadrează în limite normale în staţiile amplasate atât în zonele urbane poluate, cât şi în zone care ar putea fi poluate ca urmare a circulaţiei maselor de aer pe distanţe mari.

2.5. Poluarea aeruluiSe defineşte ca poluare atmosferică prezenţa în atmosferă a unor substanţe

care determină un efect măsurabil asupra fiinţelor umane, a animalelor, a vegetaţiei sau a altor materiale. Aceste substanţe nu intră în mod normal în componenţa aerului, sau dacă există, au o concentraţie extrem de redusă.

Poluanţii pot fi clasificaţi în două grupe principale: de origine antropică (produşi de către om) şi de origine naturală. De asemenea, se poate vorbi despre poluanţi primari, eliberaţi în mediu ca atare (bioxidul de sulf şi monoxidul de azot) şi secundari (ozonul), care se formează ulterior în atmosferă prin reacţii chimico - fizice.

Până în prezent, au fost catalogaţi circa 3.000 de poluanţi ai aerului, produşi de cele mai multe ori de către om, prin diferite procese industriale şi agricole, mijloace de transport etc. Modalităţile de producere şi punere în libertate a diferiţilor poluanţi sunt numeroase şi la fel de multe sunt variabilele care influenţează dispersia lor în atmosferă.

Poluanţii primari sunt aceia care sunt emişi direct în mediul înconjurător, ca urmare a procesului care i-a produs. Poluanţii secundari sunt acele substanţe care se formează din poluanţii primari (atât antropici, cât şi naturali), ca urmare a modificărilor de diferite naturi, determinate de reacţii în care sunt implicaţi oxigenul atmosferic şi lumina solară.

Principalii poluanţi primari sunt cei emişi în cursul proceselor de combustie de orice natură, adică monoxidul de carbon, bioxidul de carbon, oxizii de azot (în special sub formă de monoxid de azot), pulberile şi hidrocarburile nearse. În cazul în care combustibilii conţin şi sulf, rezultă şi emisii de bioxid de sulf.

53

Page 54: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

După emiterea lor în atmosferă, poluanţii primari sunt supuşi mai multor procese, printre care dispersia, transportul şi depunerea. Dacă, în afară de acestea, suferă procese de transformare chimico – fizică, se formează poluanţii secundari, care sunt adesea mai toxici şi cu o rază de acţiune mai mare decât cei primari.

Dispersia poluanţilor în atmosferă este determinată de fenomenele de difuzie turbulentă şi de transportul maselor de aer. Îndepărtarea poluanţilor din atmosferă depinde de diferitele procese de depunere. Atât dispersia, cât şi depunerea sunt influenţate de procesele meteorologice care reglează comportamentul maselor de aer în troposferă. Pentru studiul comportamentului poluanţilor trebuie cunoscute următoarele date: profilul calitativ, cantitativ şi temporal al emisiilor, dar şi informaţii privind procesele meteorologice caracteristice zonelor analizate.

Chiar dacă poluarea cauzată de activităţile antropice este una majoră, nici poluarea generată de cauze naturale nu este de neglijat. Există multe surse de poluare naturală, care de multe ori sunt comparabile, sub aspect cantitativ şi calitativ, cu cele antropice.

Poluanţii naturali ai aerului au fost prezenţi pe Terra din cele mai vechi timpuri. Pulberile şi diferitele gaze emanate de către vulcani şi incendiile din păduri şi gazele rezultate din descompunerea materiei organice ajung în atmosferă cu o oarecare regularitate, iar în unele cazuri, nivelele acestor poluanţi influenţează semnificativ clima. Oricum, trebuie arătat că aceşti poluanţi naturali nu reprezintă o problemă la fel de gravă ca cei proveniţi din surse antropice, întrucât sunt mai puţin periculoşi decât aceştia şi nu afectează aproape niciodată marile oraşe.

Sursele naturale de bioxid de sulf se referă la erupţiile vulcanice, descompunerile organice şi incendiile din păduri. Cuantificarea precisă a emisiilor naturale este dificilă. În 1983 se estima că emisiile de bioxid de sulf erau cuprinse între 80 - 290 milioane de tone, în aceeaşi perioadă emisiile antropice la nivel mondial fiind estimate la aproximativ 69 milioane de tone.

Sursele naturale de oxizi de azot includ vulcanii, oceanele, descompunerile organice şi descărcările electrice din atmosferă (fulgerele). Estimările conduc la valori variabile între 20 şi 90 milioane de tone/an pentru sursele naturale, în timp ce pentru cele antropice, valorile se situează la circa 24 milioane de tone/an.

Ozonul este un poluant secundar, care se formează în apropierea solului, ca rezultat al unei serii de reacţii chimice produse în prezenţa luminii solare. Circa 10 - 15% din ozonul troposferic provine din stratele înalte ale atmosferei (stratosferă), unde se formează sub acţiunea razelor ultraviolete, pornind de la oxigenul molecular.

54

Page 55: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Mulţi compuşi organici volatili (COV) sunt produşi de către plante. Izoprenul este un compus organic volatil comun, produs de vegetaţie, iar unii cercetători susţin că este un agent declanşator al crizelor de astm sau a altor reacţii alergice mai periculos decât alţi compuşi de origine antropică. De asemenea, tot plantele produc polenul, un alt compus care declanşează reacţii alergice majore la persoanele predispuse.

Radiaţiile ionizante pot produce, direct sau indirect, ionizarea atomilor şi a moleculelor, ceea ce are urmări importante din punct de vedere medical, întrucât iradierea macromoleculelor biologice poate induce apariţia cancerului. Printre principalele surse de expunere se numără radiaţia cosmică şi radiaţia terestră. Provenind din sursele naturale de poluare a aerului, radonul este principalul element de expunere la radiaţii a omului, în special în spaţiile închise. Alţi poluanţi naturali de mare importanţă în mediile închise sunt sporii mucegaiului şi pulberile.

Cea mai mare parte a produşilor gazoşi din aer constituie părţi ale ciclurilor naturale, prin care ecosistemele pot menţine echilibrul dintre diferitele subsisteme componente. Introducerea unor cantităţi suplimentare mari de compuşi proveniţi din diferite procese antropice poate periclita definitiv ciclurile biochimice naturale, ceea ce impune preocupări intense pentru reducerea emisiilor antropice.

Poluarea atmosferică majoră este cauzată de acţiunile omului pentru satisfacerea nevoilor civile şi industriale. Diferitele procese de combustie utilizate pentru prepararea hranei, încălzire, alimentarea vehiculelor, produc poluanţi difuzi.

Sursele de poluare antropică a atmosferei pot fi grupate în trei mari categorii: surse fixe mari (instalaţii industriale, instalaţii pentru producerea

energiei electrice şi incineratoare); surse fixe mici (instalaţii pentru încălzirea casnică); surse mobile (traficul auto). Multe din aceste surse sunt strâns legate de producerea şi consumul de

energie, în special pe bază de combustibili fosili. Utilizarea combustibililor fosili pentru consumul casnic, în special a uleiurilor grele, a biomasei şi a cărbunelui, este o sursă importantă de poluare a mediului înconjurător cu particule solide şi bioxid de sulf, mai ales în zonele cu climă temperată (înainte de toate în China şi Europa de Est). De asemenea, traficul auto contribuie major la emisia acestor poluanţi în oraşele mari, în special când numărul autovehiculelor care utilizează benzină cu un conţinut ridicat de plumb este mare. În oraşele în care vehiculele

55

Page 56: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

folosesc benzina cu plumb, traficul poate contribui cu 80 - 90% la concentraţia atmosferică a acestui poluant periculos.

În ceea ce priveşte alţi poluanţi, emisiile de ozon şi de compuşi organici volatili de natură antropică au un rol major faţă de emisiile naturale; procesele de combustie reprezintă cauza principală a emisiilor de oxizi de azot, iar mijloacele de transport reprezintă cauza principală a emisiilor de monoxid de carbon.

În afara substanţelor produse ca urmare a diferitelor procese de combustie, există şi alţi poluanţi care rezultă în cursul proceselor tehnologice. Aceşti compuşi se eliberează în cantităţi mult mai mici şi din acest motiv contribuie mai puţin la impactul global la nivelul planetei. Adesea, însă, aceşti compuşi sunt foarte toxici, iar prezenţa lor are efecte negative importante la nivel local. Strategia de abordare a problemelor diferitelor tipuri de poluanţi este diferită: poluanţii specifici de natură industrială trebuie examinaţi nu după difuzia lor în mediul înconjurător (imisii atmosferice), ci în momentul deversării lor (emisii atmosferice).

Impactul poluanţilor asupra omului depinde de zona de producere şi de dispersia lor. Sursele fixe mari, amplasate de cele mai multe ori departe de centre locuite, dispersează poluanţii la înălţimi mari, în timp ce instalaţiile de încălzire casnică şi traficul produc poluanţi care se eliberează la nivelul solului în zone dens locuite. Ca urmare, sursele mobile şi cele fixe de dimensiuni mici contribuie major la poluarea aerului în zonele urbane, afectând mai mult sănătatea publică.

Concentraţia poluanţilor în aer este determinată de diferiţi factori: cantitatea substanţelor contaminante prezente în emisii; numărul şi concentrarea surselor poluante; distanţa faţă de punctele de emisie; transformările chimico – fizice la care sunt supuse substanţele

emise; viteza de cădere pe sol; situaţia morfologică a zonei afectate de poluare; condiţiile meteorologice locale şi globale.

La nivel local, factorul care influenţează transportul şi difuzia în atmosferă a poluanţilor este intensitatea vântului; însă un rol important îl au şi precipitaţiile, care contribuie la spălarea poluanţilor din aer.

Zonele cele mai afectate de fenomene de poluare sunt cele urbane şi industriale, mai ales când acestea se găsesc în regiuni în care circulaţia normală a aerului este împiedicată, cum ar fi depresiunile montane sau în văi, unde ventilaţia atmosferică este redusă.

56

Page 57: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Alţi factori care au o contribuţie importantă în desfăşurarea procesului de poluare sunt intensitatea radiaţiei solare şi temperaturile ridicate, care, în anumite condiţii, pot conduce la apariţia smogului fotochimic.

În general, concentraţiile poluanţilor din aer sunt reduse atunci când vântul are o intensitate cel puţin moderată şi atmosfera este instabilă în stratele joase. Concentraţiile poluanţilor sunt ridicate în prezenţa ceţii persistente, în absenţa vântului sau când există inversiuni termice.

Inversiunile termice sunt fenomene atmosferice care împiedică circulaţia normală a maselor de aer. De regulă, temperatura aerului scade odată cu creşterea altitudinii (circa 7°C pe km), ceea ce face ca masele de aer mai cald, cu densitate mai mică, să urce şi să ia locul aerului mai rece, care coboară. Deoarece aerul cald este şi cel mai poluat, găsindu-se în zona cu emisii poluante importante, rezultă o deplasare a diferitelor strate din troposferă, care conduce la o diminuare a concentraţiei de poluanţi atmosferici. În unele cazuri, însă, se pot forma strate de aer mai cald la câteva zeci sau sute de metri altitudine (inversiune termică), astfel încât stratul inferior de aer nu poate urca şi rămâne în apropierea solului, determinând astfel acumularea substanţelor poluante. Inversiunile termice se produc numai în nopţile senine, imediat după apus, ca urmare a răcirii rapide a pământului, care provoacă şi răcirea rapidă a aerului cu care acesta este în contact. Acest fenomen este denumit inversiune termică de tip radiant şi se sfârşeşte odată cu venirea dimineţii, când solul se încălzeşte. Dacă încălzirea solului nu are loc, poluanţii se pot acumula timp de mai multe zile consecutive, cu toate consecinţele negative care decurg de aici.

Poluarea atmosferică are numeroase efecte negative asupra sănătăţii, în special atunci când concentraţiile poluanţilor cresc brusc (cazul poluării acute). În astfel de cazuri, expunerea prelungită la diferiţi poluanţi atmosferici provoacă disfuncţionalităţi pulmonare, boli respiratorii la copii, atacuri de bronşită acută şi agravarea astmului. Efectul concentraţiilor reduse ale poluanţilor pe termen lung sunt înşelătoare şi dificil de evidenţiat. Se presupune că determină iritaţii, intoxicaţii specifice, afecţiuni respiratorii acute şi uneori moartea persoanelor în vârstă cu afecţiuni cardiace şi respiratorii.

Atmosfera din marile centre urbane şi industriale este intens poluată cu diferite substanţe al căror efect poate fi individual sau sinergic. Pe lângă afecţiunile de tip organic, poluarea determină şi o serie de presiuni psihice asupra populaţiei care este conştientă de existenţa poluării şi de efectele acesteia. Poluarea atmosferică determină stări de anxietate şi teamă. Perceperea unui

57

Page 58: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

pericol care nu este întotdeauna foarte clar şi care nu este explicat publicului larg, poate induce boli psihosomatice şi manifestări maniacale.

Urmările poluării atmosferice asupra mediului înconjurător sunt vizibile de multă vreme şi sunt concretizate în degradarea patrimoniului animal, forestier şi agricol, degradarea ecosistemelor, pagube provocate structurilor metalice, monumentelor şi diferitelor materiale, reducerea vizibilităţii.

Agresiunea poluanţilor asupra mediului înconjurător este foarte rapidă sau se prelungeşte în timp, în funcţie de modul de acţiune a numeroşilor factori implicaţi în procesul de poluare. Poluanţii pot acţiona la nivel local, distrugând un ecosistem de dimensiuni reduse, sau pot acţiona la nivel global, afectând întreaga populaţie a planetei.

Spre exemplu, smogul fotochimic afectează numai zonele metropolitane, în timp ce ploile acide afectează atât zonele industrializate, cât şi pe cele aflate la distanţă. Acţiunea efectului de seră este mult mai extinsă, afectând toate ţările, atât pe cele dezvoltate, cât şi pe cele în curs de dezvoltare. Există însă şi mulţi poluanţi industriali a căror arie de dispersie este foarte redusă, afectând numai zona în care sunt emişi.

În ceea ce priveşte poluarea aerului în România, în subcapitolele anterioare au fost prezentate câteva aspecte referitoare la principalii poluanţi, responsabili, printre altele de modificările climatice, efectul de seră, ploile acide şi distrugerea ozonului. În afară de aceştia, în atmosferă ajung emisii de metale grele (în special plumb şi cadmiu, cele mai afectate zone fiind Baia Mare, Reşiţa şi Copşa Mică), compuşi organici volatili şi diferite pulberi în suspensie. Toate aceste emisii sunt evaluate prin măsurători efectuate în cadrul reţelei de monitorizare a mediului înconjurător.

2.6. Poluarea apelorApa este unul dintre factorii importanţi ai mediului înconjurător şi datorită

activităţii antropice poate suferi o poluare atât de ordin fizic cât şi chimic. Apa reprezintă o resursă naturală care, indiferent de starea de agregare în care se află, apa este un element indispensabil vieţii. Pentru a supravieţui, omul trebuie să consume în jur de 2 litri de apă zilnic. La fel de importantă este apa şi pentru plante şi animale, care nu îşi pot îndeplini funcţiile vitale în absenţa acesteia.

Repartiţia oceanelor şi continentelor are un rol decisiv în evoluţia regimului termic al atmosferei, determinând climatul de tip maritim sau continental. Modificarea continuă a repartiţiei resurselor de apă poate conduce în viitor la schimbări climatice majore ale globului terestru.

58

Page 59: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În funcţie de modul şi scopurile în care se foloseşte apa în societate, utilizările acesteia se împart în utilizări consumatoare de apă şi utilizări neconsumatoare de apă.

Utilizările consumatoare de apă sunt cele care constituie obiectul principal al activităţii de gospodărire a apelor şi cuprind alimentarea cu apă potabilă a populaţiei, alimentarea cu apă industrială a întreprinderilor, irigaţiile, piscicultura.

În cazul utilizărilor neconsumatoare de apă nu există pierderi de apă, debitul captat fiind, de regulă, egal cu cel restituit. Acest tip de utilizare a apei nu ridică probleme deosebite din punct de vedere al gospodăririi apelor. Ele sunt luate în considerare în condiţiile în care există o interdependenţă între acestea şi utilizările consumatoare de apă. Printre utilizările neconsumatoare de apă se numără amenajările hidroenergetice, navigaţia, instalaţiile hidromecanice amplasate pe cursurile de apă (mori, joagăre) şi amenajările pentru agrement.

Apa ocupă un loc însemnat şi în reţeaua feroviară, în industria materialelor de construcţii, în marile gospodării zootehnice etc.

Apa râurilor, a lacurilor, a mărilor şi a oceanelor a constituit pentru om, încă din cele mai vechi timpuri, mijlocul de transport cel mai la îndemână. Transporturile pe apă au mai multe avantaje decât cele pe uscat: au o mai mare capacitate, fiind astfel, avantajoase pentru mărfurile grele şi voluminoase sunt mai ieftine şi mai sigure. Pe aceasta cale se transportă, de obicei, mărfuri grele care nu se alterează uşor (lemn, sare, pietre de construcţii, combustibili minerali, fier, minereuri etc.).

Una dintre cele mai importante utilizări economice ale apei o reprezintă amenajările hidroenergetice. În jurul anului 1900, la noi în ţară se construieşte una dintre primele hidrocentrale din lume, pe râul Sadu, lângă Sibiu. Ulterior au fost construite o serie de alte hidrocentrale pe principalele râuri de la noi, cea mai importantă fiind cea de pe Dunăre, de la Porţile de Fier.

Prin cantităţile de săruri pe care le conţine, apa, îndeosebi cea marină cea din unele lacuri, prezintă o foarte mare importanţă, în privinţa extragerii acestor săruri.

Agricultura reclamă şi ea cantităţi foarte mari de apă, în funcţie de felul culturii, de perioadele de dezvoltare şi de situaţia climatică a unei regiuni. Apa pentru diversele sisteme de irigaţii (canale, bazine, stropitori) poate fi luată din râuri, lacuri, bazine de retenţie sau din resursele de ape subterane.

Începuturile irigaţiilor se pot cita încă de acum 4000 de ani, când se practicau în Egipt şi în China, iar mai târziu, în Mesopotamia şi India. Părăsirea sistemelor de irigaţii din jurul oraşului Bagdad a transformat terenurile, foarte productive

59

Page 60: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

odinioară, într-un adevărat deşert. Cartagina, altădată înfloritoare datorită reţelei sale de canale, a devenit astăzi un centru situat în zona deşertică a Saharei.

Pe de altă parte, în unele regiuni ale Pământului, practicarea iraţională a irigaţiilor a dus la degradarea solurilor prin sărăturare sau prin înmlăştinare. De aceea este foarte necesar să se cunoască aspectele legate de structura solului şi de necesarul de apă al culturii respective, atunci când se procedează la irigarea acestora.

Zonele mlăştinoase deşi, în general au o influenţă negativă în viaţa omului, au importanţă ştiinţifică, deoarece unele dintre ele, pot conserva relicte de floră şi faună şi pot avea şi o importanţă economică, fiind folosite pentru amenajarea de orezării sau pentru extracţia de turbă. De multe ori, însă ,ele stânjenesc culturile, căile de comunicaţie, centrele populate şi pot constitui focare de infecţie, şi mai ales de răspândire a malariei, datorită ţânţarilor anofeli. Dar, în ţările civilizate mari astfel de suprafeţe mlăştinoase au fost asanate, Olanda fiind una din ţările care au recuperat suprafeţe foarte mari de uscat, pe aceasta cale; şi la noi în ţară, mai ales intre anii '50-'60 zone întinse din Delta Dunării au fost desecate în scop agricol; nu se ştie încă, dacă pe termen lung efectul produs de modificările acestor ecosisteme naturale, este benefic sau nu.

Dimpotrivă, în regiunile de stepă, unde apele de suprafaţă lipsesc omul a construit puţul, care asigură, în cele mai multe cazuri, o apă de calitate, curată şi filtrată. La noi în ţară, astfel de situaţii se întâlnesc în partea de sud şi de est a ţării, unde nivelul freatic se găseşte la adâncimi de până la 30-40 de metri.

Importanţa apei devine şi mai mare în deşerturi, unde aceasta este foarte preţioasă, scumpă, şi se foloseşte până la ultima picătură. Exista state, cum ar fi Kuweitul care importă apa la schimb cu petrol. în pustiu, singurele posibilităţi de alimentare naturală cu apă sunt izvoarele şi fântânile din oaze, care alcătuiesc punctul central al vieţii, deşi, apa este adeseori caldă şi noroioasă.

Ca influenţe negative ale apei se pot aminti inundaţiile, unele dintre ele foarte grave având drept consecinţe pierderea de vieţi omeneşti, distrugerea gospodăriilor, a podurilor, a instalaţiilor electrice şi producând în anumite state, unde frecvenţa lor este mai mare, adevărate pagube naţionale. De aceea multe fluvii şi râuri din lume au fost îndiguite şi amenajate pentru a rezista în astfel de situaţii (de ex. în China, dar şi în bazinele Amazonului, fluviilor Congo, Missisippi, Nil, Tigru, Eufrat şi chiar al Dunării).

Pentru viaţa economică este importantă şi zăpada, deoarece prin topirea ei se înmagazinează în sol mari cantităţi de apă, favorizând agricultura regiunilor de stepă; tot zăpada protejează culturile de toamnă împotriva îngheţului.

60

Page 61: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

La nivel mondial, unul din criteriile după care se apreciază gradul de civilizaţie al unei ţări este consumul de apă pe cap de locuitor. Buna întreţinere a locuinţelor şi a instituţiilor , salubritatea localităţilor, dezvoltarea industriilor nu ar fi posibile fără apă. Ţinând seama de numeroasele utilizări ale apelor, şi problemele legate de gospodărirea şi obţinerea lor sunt deosebit de complexe.

Actualmente, atât la noi în ţară, cât şi în străinătate, există instituţii ale statului care monitorizează calitatea apei potabile , precum şi pe cea care rezultă din procesele industriale. De altfel, pentru controlul apelor industriale în fiecare întreprindere există, sau , cel puţin ar trebui sa existe un laborator care să se ocupe cu analize ale apei (atât cea care intră în procesele de producţie, cât şi cea care este eliminată din acestea).

O problemă foarte importantă este şi cea a întreţinerii surselor de apă la nivelul întregii planete şi a folosirii lor raţionale. Cunoaşterea regimului hidrologic, calcularea rezervelor de apă, armonizarea planurilor de lucrări hidraulice cu nevoile de dezvoltare ale economiei şi cu posibilităţile naturale existente, reprezintă doar câteva dintre problemele hidrologiei moderne.

Degradarea fizică a apei poate avea mai multe cauze, printre care: exploatarea şi regularizarea extrem de controlată a debitelor

râurilor este cea mai importantă, constituind un prim factor în accelerarea declinului mediului acvatic;

efectele negative ale dezvoltării sistemelor hidrodinamice se manifestă în primul rând asupra faunei şi florei care populează mediul acvatic;

perturbarea ecosistemelor acvatice are efecte negative, uneori dezastroase asupra comunităţilor umane din zonă, în special asupra acelora care depind economic de resursele medului acvatic.

Ecosistemul unui râu trebuie privit împreuna cu zona riverană acestuia, adică cu ecosistemul terestru cu care se intercondiţionează realizarea schimburilor permanente de substanţe nutritive, materii organice şi chiar specii biotice. Spre exemplu, inundaţiile nu trebuie privite întotdeauna ca evenimente negative, întrucât luncile inundabile ale râurilor asigură de multe ori perpetuarea speciilor acvatice şi hrana populaţiei.

Poluarea chimică a apelor are drept cauză evacuarea în mediul acvatic a unor compuşi utilizaţi în special în industrie dar şi în alte domenii de activitate a omului. Principalele substanţe chimice poluante sunt: plumbul, fosforul, hidrocarburile petroliere, detergenţii şi pesticidele care prin intermediul lanţurilor

61

Page 62: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

şi reţelelor trofice pot trece cu uşurinţă în organismul omului sau a altor vieţuitoare.

Potrivit analizelor statistice privind modul de afectare a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane în România la nivelul anului 2004, aproape 71% din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns în receptorii naturali, în special râuri, neepurate sau insuficient epurate, ceea ce implică o înrăutăţire semnificativă a calităţii apelor.

Raportat la economia naţională, cel mai mare volum de ape uzate, inclusiv cele "convenţional curate", a fost evacuat de unităţi din următoarele sectoare industriale:

energie electrică şi termică - peste 49 %; gospodărie comunală - peste 39 %; prelucrări chimice - aproximativ 4 %.

Cele mai mari volume de ape uzate neepurate provin de la unităţi din sectorul gospodăriei comunale, reprezentând 93% din totalul apelor neepurate deversate în receptori. Volume mult mai mici de ape uzate neepurate sunt deversate de către unităţi aparţinând industriei chimice (4%) şi industriei metalurgice şi constructoare de maşini (1%).

Tot potrivit statisticilor, unităţile care sunt responsabile de deversarea unor ape uzate epurate insuficient sunt cele care aparţin de gospodăria comunală (75%), industria chimică (12%), industria extractivă (3%), industria metalurgică şi constructoare de maşini (4%).

Impactul surselor de poluare asupra calităţii apei depinde, în afara de debitul deversat în receptorul natural, şi de încărcarea cu substanţe poluante. Din acest punct de vedere, situaţia unităţilor economice din România la nivelul anului 2004 se prezintă după cum urmează:

încărcare cu substanţe organice, suspensii, săruri minerale şi ioni de amoniu provenite de la gospodăriile comunale şi din industria chimică;

încărcare cu suspensii şi săruri minerale provenite din industria extractivă;

încărcare cu substanţe organice şi amoniu provenite din sectorul zootehnic;

încărcare cu micropoluanţi cum sunt cianurile, fenolii şi detergenţii proveniţi de la gospodăriile comunale şi din industriile chimică, metalurgică, constructoare de maşini şi extractivă;

62

Page 63: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

încărcare cu metale grele provenite din industria extractivă, gospodăriile comunale, industria chimică, industria metalurgică şi constructoare de maşini.

Ca urmare, se poate constata că cel mai mare potenţial de poluare a apelor îl au unităţile din sectoarele gospodăriei comunale şi industriei chimice, după care urmează agenţii economici din industriile extractivă, metalurgică şi constructoare de maşini.

2.7. Degradarea soluluiSolul reprezintă stratul subţire şi fecund (fertil), deosebit de complex şi în

continuă schimbare de la suprafaţa Pământului, care oferă resursele de bază necesare vieţii. Solul nu este un material inert, el fiind constituit din materii organice, minerale, substanţe nutritive, insecte şi microorganisme, care se află într-un echilibru dinamic. Formarea solului este un proces foarte îndelungat (un cm3 de sol se formează în decursul a câtorva sute de ani), care se desfăşoară datorită acţiunii combinate a multor factori biotici şi abiotici.

Calitatea solului determină producţiile agricole şi starea pădurilor precum şi calitatea apelor, în special a celor de suprafaţă. Solul acţionează ca o geomembrană care reduce circulaţia poluanţilor, prin reţinerea, reciclarea şi neutralizarea substanţelor chimice utilizate în agricultură, a deşeurilor, a apelor reziduale şi a reziduurilor de natură organică. Factorii naturali care determină calitatea solului sunt relieful, litologia, clima şi vegetaţia.

Calitatea solului este dată de interacţiuni complexe între componentele sale şi poate fi afectată negativ de activităţile antropice. Principalele forme de degradare a solului se referă la:

salinizare - procesul de acumulare a sărurilor în sol în urma evaporării apei provenite din irigaţii;

eroziune - cauzată de acţiunile vântului şi a ploilor; păşunat excesiv - dăunător stabilităţii solului, conducând

totodată la sărăcirea vegetaţiei; asanarea mlaştinilor pe scară largă şi înlocuirea lor cu

terenuri cultivate agricol, în condiţiile în care mlaştinile sunt mai mari producătoare de substanţe organice (22 t/ha şi an faţă de 3 - 4 t/ha şi an cât produc terenurile cultivate). De asemenea, mlaştinile reprezintă excelente regulatoare de debite pentru cursurile de apă;

63

Page 64: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

deturnarea solului înspre alte folosinţe, cum sunt: construcţiile, infrastructura pentru transporturi; zone industriale, urbane; suprafeţe afectate de extragerea resurselor minerale utile;

emisii de substanţe poluante care afectează aerul şi apa, determinând poluarea solului prin depunerea sau infiltrarea particulelor toxice;

fertilizarea, utilizarea erbicidelor şi insecticidelor.Principalii agenţi de poluare a solului, care determină un impact pe termen

lung asupra acestuia sunt: pulberi sedimentabile de la centralele termoelectrice şi

fabricile de lianţi şi azbociment; reziduuri petroliere; dejecţii de la fermele de creştere a animalelor; deşeuri provenite din construcţii; gropi de depozitare a reziduurilor menajere; depozite de steril de la extragerile de substanţe minerale

utile; depozite de substanţe radioactive.

Solurile din România sunt clasificate în 10 clase, 39 de tipuri şi 470 de subtipuri, ţinând seama de caracteristici, capacitatea productivă şi lucrările de întreţinere şi fertilizare. În funcţie de acestea, se diferenţiază trei zone pedoclimatice:

zona I, care cuprinde sudul şi vestul ţării şi Dobrogea (53% din terenul arabil);

zona II, cuprinzând câmpia Olteniei, Muntenia, centrul Moldovei şi Transilvania (29,5% din terenul arabil);

zona III, cuprinzând dealurile subcarpatice şi depresiunile intramontane (17,5% din terenul arabil).

Între cele trei zone există diferenţe care se referă la tipul culturilor, lucrările de fertilizare şi ameliorare, diferenţe care se datorează potenţialului productive al solului. Ca urmare a activităţilor antropice desfăşurate, solurile din România sunt afectate de:

exces de umiditate - circa 3,8 milioane hectare, situate în special în zonele unde se efectuează lucrări de asecare şi drenare care nu funcţionează eficient;

eroziune hidrică – 6,3 milioane hectare, din care 2,5 milioane sunt protejate de lucrări împotriva eroziunii;

64

Page 65: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

eroziune eoliană – 0,4 milioane hectare, acest fenomen intensificându-se în ultimii ani;

bonificare excesivă a stratului superior al solului afectează în jur de 0,3 milioane hectare;

salinizare - circa 0,6 milioane hectare, iar tendinţa de manifestare a acestui proces este în creştere în zonele în care irigaţiile şi lucrările de drenare sunt necorespunzătoare (încă 0,6 milioane hectare, caracterizate în prezent de salinizare secundară);

degradarea şi compactarea terenurilor arabile afectează în prezent 6,5 milioane hectare;

poluare chimică – 0,9 milioane hectare sunt poluate, din care 0,2 milioane hectare sunt poluate excesiv. Se remarcă poluarea solului cu metale grele (Cu, Pb, Zn, Cd) şi bioxid de sulf în zonele Baia Mare, Zlatna, Copşa Mică;

degradare prin excavare – circa 15000 de hectare sunt afectate în prezent de lucrările miniere din carierele din Oltenia, iar până la epuizarea rezervelor de lignit suprafaţa va ajunge la 26472 ha, din care 15490 ha teren agricol şi 10982 ha teren silvic;

depozitarea deşeurilor şi reziduurilor solide afectează aproximativ 18000 de hectare de teren agricol.

2.8. Dispariţia speciilorNoţiunea de biodiversitate indică măsura varietăţii de specii animale şi

vegetale ale biosferei şi reprezintă rezultatul unui proces de evoluţie îndelungat. Biodiversitatea este, totodată, şi condiţia de continuare a evoluţiei prin realizarea tuturor modificărilor genetice şi morfologice care permit apariţia a noi specii vii. Se poate vorbi despre biodiversitate ţinând seama de trei nivele:

la nivelul genurilor unei specii; la nivelul speciei; la nivelul ecosistemelor.Planeta este populată de numeroase vietăţi, animale şi vegetale, încă

necunoscute. În prezent, sunt clasificate aproximativ un milion de specii, în timp ce biologii susţin că există între 5 şi 10 milioane de specii. Apare astfel pericolul dispariţiei unor specii, ca urmare a activităţilor antropice, chiar înainte de a fi descoperite. Diversitatea unei comunităţi biologice poate fi considerată resursă naturală, motiv pentru care orice comunitate ar trebui să fie caracterizată de un număr corespunzător de specii şi de legături în cadrul ecosistemului. Ca urmare,

65

Page 66: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

este necesară cunoaşterea datelor de bază şi colectarea în permanenţă a unor date recente.

Conservarea biodiversităţii este o condiţie esenţială pentru asigurarea vieţii pe planetă. Diversitatea plantelor, animalelor şi microorganismelor care populează în prezent Pământul sunt rezultatul evoluţiei naturii de-a lungul câtorva miliarde de ani, timp în care organismele vii s-au adaptat continuu la factorii de mediu, supravieţuind. În acest fel, natura aduce omului o serie de servicii gratuite pe care se bazează societatea şi economia mondială, printre are se numără:

menţinerea echilibrului climatic atât la scară locală, cât şi globală, în special prin intermediul speciilor vegetale, care reprezintă o sursă extrem de importantă de oxigen şi contribuie la menţinerea echilibrului apelor şi gazelor;

producerea de materii prime (hrană, cherestea, nutreţuri, resurse energetice, medicamente, coloranţi, etc.);

polenizare; controlul biologic asupra paraziţilor şi bolilor; habitat şi adăpost; crearea şi menţinerea solului vegetal; reglarea perturbaţiilor, reglarea climatului şi fenomenelor

atmosferice; mediu pentru recreare, cultură, educaţie şi ştiinţă, fiind în

acelaşi timp o sursă de materiale de studiu a mecanismelor biologice.De-a lungul timpului, de pe suprafaţa planetei au dispărut numeroase specii,

atât animale, cât şi vegetale, cauzele care au condus la dispariţia acestora fiind grupate în două mari categorii:

Cauze naturale, care sunt specifice mediului şi speciei respective (impas al procesului evolutiv sau transformări datorate selecţiei naturale).

Cauze antropice, cele mai importante fiind: vânătoarea, expansiunea terenurilor pentru activităţile agricole, extinderea zonelor construite datorită creşterii populaţiei, diferite activităţii industriale.

2.9. Degradarea peisajuluiPentru a defini natura, pot fi folosite două exprimări, una la nivel global, iar

cealaltă la nivel local: Baza vieţii în actuala sa configuraţie şi în devenirea sa biologică. Ansamblul de caracteristici ale unei anumite regiuni încă

nemodificate de activităţi antropice.

66

Page 67: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Termenul generic de peisaj reprezintă o noţiune intuitivă, care se referă la modul de percepere a unui anumit mediu fizic, mai mult sau mai puţin diversificat. Altfel spus, peisajul reprezintă manifestările vizuale ale organizărilor spaţiale ale elementelor şi structurilor, în care un rol important îl au vegetaţia şi omul.

Orice peisaj individual are următoarele elemente distinctive: structura, care depinde de forma fizică şi de organizarea spaţială

specifică; funcţionalitatea, care depinde de dinamica internă şi a căror

elemente sunt atât diferitele fluxuri de energie (solară, eoliană, chimică, hidraulică), cât şi de relaţiile care se creează între fiinţele vegetale şi animale şi diferite elemente geologice, pedologice, hidrografice şi orografice ale zonei considerate;

dinamica, dependentă de timp şi modul de evoluţie a unei structuri şi a funcţionării sale.

Peisajul poate fi analizat din punct de vedere ştiinţific şi cultural în diferite moduri, fără ca studiul să se limiteze doar la elementele sale fizice şi la componentele naturale din spaţiul fizic.

Se vorbeşte din ce în ce mai des despre ecologia peisajului, care a ajuns să reprezinte o disciplină importantă în multe sectoare de activitate, începând de la planificarea teritorială la diferite nivele, până la analizele de mediu înconjurător, evaluarea impactului, reconstrucţie ecologică sau proiecte de conservare a naturii. Pentru aceasta există mai multe metode de analiză, care se bazează pe diferite criterii de evaluare, diagnoză şi control, al căror obiect de studiu îl reprezintă ansamblul de ecosisteme. Analizele de acest fel au drept scop elaborarea unor modele ştiinţifice şi tehnice, cu ajutorul cărora se poate realiza o gestionare judicioasă a teritoriului.

Principalele activităţi antropice care cauzează degradări majore ale peisajului sunt:

Industria, în special industria minieră, care provoacă disfuncţionalităţi şi discontinuităţi în peisaj prin apariţia carierelor şi a haldelor de steril, a clădirilor industriale, a emisiilor de fum şi cenuşă. Alegerea amplasamentului pentru perimetrul industrial trebuie să se facă astfel încât să fie protejate peisajele valoroase. De asemenea, perimetrele industriale trebuie concepute şi amenajate mult mai estetic, printr-o alegere atentă a formelor, volumelor, culorilor şi a detaliilor arhitectonice.

Infrastructura şi construcţiile. Oraşul este considerat astăzi un simbol al civilizaţiei, cu toate că, deşi la început oraşele erau încadrate

67

Page 68: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

armonios în mediul natural, ele au devenit tot mai mult o sursă de impurificare a mediului. Migrarea tot mai accentuată a populaţiei sărace din zonele rurale în cele urbane determină extinderea şi supraaglomerarea artificială a oraşului modern. Poluării iminente specifice mediului urban i se adăugă şi condiţiile de locuit necorespunzătoare, igiena precară, poluarea casnică generalizată şi construcţiile improvizate de la periferii.

Construcţiile rutiere distrug an de an mii de copaci, înlocuiesc cu beton mii de hectare de pădure şi scot din folosinţa lor naturală suprafeţe întinse de teren, neexistând totodată o compensare a acestor pierderi. Stabilirea traseelor căilor de comunicaţie a fost multă vreme neînsoţită de studii care să evalueze efectele lor negative.

Agricultura, care adaugă construcţiilor tradiţionale ale unei gospodarii rurale silozuri, remize, garaje, ateliere de întreţinere a utilajelor agricole. De asemenea agricultura impune executarea defrişărilor, desecărilor şi a altor lucrări care influenţează negativ peisajul.

Turismul şi agrementul ameninţă să degradeze în special zonele litorale, dar şi pe cele montane. Amenajarea litoralelor nu face decât să urbanizeze îngrijorător şi ireversibil mediul natural. Construcţia de hoteluri, centrale termice şi electrice, căi de comunicaţie rutieră, reţele de cale ferată, reţele edilitare, locuri de parcare, instalaţii destinate distracţiei constituie o formă impresionantă de distrugere a peisajului natural.

Dezvoltarea capacitaţii productive, creşterea populaţiei generează azi forme antropice ale peisajului care nu mai pot fi armonios încadrate cu mediul natural.

Este o realitate ce poate fi explicată prin libertatea de a realiza orice tip de construcţie, libertatea de a utiliza orice material de construcţie, libertatea de a utiliza orice tip de culori in amenajarea acestora. Trebuie reţinut faptul că orice transformare a mediului trebuie permisă doar în măsura în care ea creează noi armonii.

2.10. DezastrelePotrivit legislaţiei din România, dezastrele sunt împărţite în două mari

categorii, în funcţie de cauzele care le-au produs, după cum urmează /35/: Fenomenele naturale cu finalitate distructivă, de natură geologică sau

meteorologică, îmbolnăvirea şi/sau moartea unui număr ridicat de oameni, animale sau plante, produse brusc sub forma unor fenomene de masă sunt definite drept calamităţi.

68

Page 69: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Evenimentele care au consecinţe grave şi foarte grave asupra mediului înconjurător şi care sunt provocate de accidente survenite ca urmare a activităţilor antropice sunt denumite catastrofe.

2.10.1. CalamităţiPrintre calamităţile cele mai frecvente care se manifestă pe planeta noastră se

numără cutremurele de origine vulcanică sau tectonică, inundaţiile de mari proporţii, furtunile, uraganele şi tornadele, erupţiile vulcanice, scurgerile de lavă şi depunerile de cenuşă, alunecările de terenuri şi avalanşele, seceta prelungită, incendiile, umidităţile prelungite etc.

Cutremurele sunt mişcări puternice şi bruşte, verticale, orizontale sau de torsiune a scoarţei pământului, provocate atât de dislocările subterane cât de erupţiile vulcanice. Conform statisticilor, de-a lungul timpului, 60% dintre victimele umane au fost afectate de manifestări naturale de acest fel. Cu toate că în timp tehnica şi tehnologiile stăpânite de către omenire au cunoscut evoluţii spectaculoase, societatea a devenit din ce în ce mai vulnerabilă la acţiunea cutremurelor. În România gradul de seismicitate este ridicat, epicentrul cutremurelor cu cea mai mare magnitudine fiind în zona Vrancei. Numai în ultimii 65 de ani, în România s-au produs 4 cutremure de pământ puternice, care au avut epicentrul in Vrancea: 10 noiembrie 1940 (magnitudinea 7,7, adâncimea epicentrului 160 km); 4 martie 1977 (magnitudinea 7,5; adâncimea 100 km); 30 august 1986 (magnitudinea 7,2; adâncimea 140 km) şi 30 mai 1990 (magnitudinea 6,9; adâncimea 80 km). Dintre acestea, cutremurul din 1977 a avut un caracter catastrofic, soldându-se cu 1570 de morţi, 11000 de persoane accidentate, prăbuşirea sau avarierea gravă a peste 33000 de locuinţe.

Inundaţiile variază ca frecvenţă, localizare şi intensitate ca urmare a variaţiilor sezoniere şi regionale de producere a precipitaţiilor, a altor fenomene meteorologice şi a mai multor modificări climatice pe termen lung. De asemenea, activitatea umană joacă un rol important în producerea inundaţiilor. Defrişările masive în regiunile muntoase accelerează fenomenul de scurgere superficială, prin urmare creşte riscul de producerea a inundaţiilor. Dezvoltarea urbană în zonele de câmpie inundabile poate conduce la intensificarea impactului negativ al inundaţiilor în zonele respective şi, de asemenea, ca urmare a amenajărilor hidrografice, poate determina sporirea riscului de producere a inundaţiilor în zonele din aval. România este afectată în mod relativ frecvent de inundaţii şi efectele negative ale acestora. Numai în ultimii 15 ani, ţara noastră s-a confruntat o serie de astfel de evenimente, dintre care valurile repetate de inundaţii din anul 2005 au produs mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

69

Page 70: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Furtunile, uraganele şi tornadele sunt manifestări meteorologice caracterizate, de regulă, de precipitaţii abundente, descărcări electrice, vânturi puternice sau de viscole însoţite de căderi abundente de zăpadă şi vânturi de mare intensitate. Ca urmare a încălzirii globale şi a modificărilor climatice, frecvenţa şi intensitatea de producere a acestor fenomene a crescut mult în ultimul timp. Deşi pentru cadrul climatic al României, tornadele (mişcări combinate de tip turbionar şi liniar ale aerului, cu viteze şi intensităţi foarte mari) nu sunt evenimente meteorologice caracteristice, în ultimii ani s-au observat astfel de fenomene, printre care tornada din 1999 din judeţul Argeş şi cea din 2005 din judeţul Timiş.

Erupţiilor vulcanice li se asociază numeroase riscuri, printre care: scurgeri de lavă şi de piroclastite; căderi de proiectile vulcanice de diferite dimensiuni; producerea cutremurelor; emisii de gaze; depuneri de cenuşă; deplasări ale terenurilor de la suprafaţă şi ale celor submersate

(spre exemplu, la erupţia vulcanului Stromboli din anul 2002, s-a produs o alunecare submarină).

În România, activitatea vulcanică a încetat, însă există lanţuri muntoase formate ca urmare a vulcanismului (Oaş, Gutâi, Ţibleş - mai joşi şi cu numeroase vârfuri conice; Călimani, Gurghiu, Harghita, mai înalţi şi cu cratere mai bine conservate, reprezentând cel mai lung lanţ de munţi vulcanici din Europa).

Alunecările de teren sunt fenomene geodinamice de modificare a reliefului, cu caracter în general lent şi periodic, prin care se restabileşte echilibrul natural al versanţilor şi taluzurilor. Atunci când se produc pe neaşteptate, în funcţie de amplasarea lor, alunecările de teren pot produce pierderi de vieţi omeneşti şi importante pagube materiale. Pierderea stabilităţii terenurilor este determinată de o serie de factori şi cauze care, prin acţionarea individuală sau simultană contribuie la modificarea raportului dintre forţele de alunecare şi cele de rezistenţă în favoarea celor dintâi. Stabilirea precisă a factorilor care generează deformarea şi apoi chiar alunecarea terenurilor este destul de dificilă, dar este posibilă în condiţiile analizării forţelor ce intervin în procesul de alunecare. Se declanşează, în mod obişnuit, ca urmare a producerii unor precipitaţii abundente, care determină intensificarea fenomenului de eroziune.

Alunecările de teren sunt fenomene care afectează o mare parte din teritoriul României (circa 80%), generând, nu de puţine ori, numeroase pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

70

Page 71: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

2.10.2. CatastrofePrintre cele mai frecvente catastrofe care se produc din cauza diferitelor

accidente legate de activităţile antropice se numără ruperile de baraje sau diguri, exploziile cauzate de folosirea neadecvată a unor substanţe chimice, accidentele miniere datorate exploziilor, surpările, fenomenele de subsidenţă sau alunecările de halde, incendiile, accidentele grave pe căile de comunicaţie, poluările accidentale violente, exploziile nucleare etc.

Ruperea barajelor sau digurilor poate fi parţială sau totală şi este cauzată în mod obişnuit de viituri puternice de apă, formate în urma inundaţiilor de mari proporţii. Cele mai expuse riscului de rupere sunt digurile vechi, construite din pământ. Având în vedere consecinţele catastrofice ale ruperilor marilor baraje, localităţile situate în aval de acestea sunt dotate cu sisteme de alertă şi avertizare, dispunând în acelaşi timp de tehnologiile necesare atenuării sau devierii viiturilor. Cazuri de rupere a barajelor în România, soldate cu pagube materiale şi moartea unor persoane ca urmare a inundaţiilor, s-au înregistrat în 1991 pe râul Tazlău (barajul Belci) şi pe râul Crişul Alb în 2000, când ruperea unui dig din apropierea graniţei cu Ungaria a determinat efecte de tip transfrontalier.

Tot în această categorie se pot încadra ruperile digurilor iazurilor de decantare în care sunt depozitate reziduuri provenite din diferite activităţi industriale. Exemplificative pentru astfel de accidente sunt ruperea digurilor de la iazul de decantare de la Certej, în anul 1971 (100 de victime omeneşti) şi, mai recent, în anul 2000, cedarea digului iazului de decantare de la S.C. Aurul S.A. Baia Mare, când timp de 11 ore s-au scurs peste 100000 m3 de apă cu suspensii şi cianuri. Consecinţele acestui accident au fost: contaminarea cu cianuri a râurilor Lăpuş şi Someş şi a fluviilor Tisa şi Dunăre, afectarea florei şi faunei din râurile şi fluviile contaminate, contaminarea unei mari suprafeţe de teren arabil şi contaminarea pânzei de apă freatică pe o mare suprafaţă în aval de locul accidentului.

Exploziile cauzate de folosirea neadecvată a unor substanţe chimice pot sa apară în unităţile industriale în care se utilizează substanţe chimice toxice, inflamante, explozive sau oxidante. Cel mai grav accident de acest tip a avut loc la Zărneşti, în anul 1939, când din cauza exploziei unui rezervor de clor s-a produs intoxicarea gravă a peste 600 de persoane. Accidentul din anul 2000 de la Fălticeni a determinat poluarea gravă a râurilor Şomuzul Mare şi Siret şi intoxicarea a peste 150 de persoane cu cianhidrină şi acid sulfuric.

Accidentele miniere se referă la o serie întreagă de evenimente nedorite, care se pot produce atât în subteran, cât şi la suprafaţă. Astfel, se amintesc aici

71

Page 72: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

exploziile din subteran, produse în special în minele de cărbuni, ca urmare a acumulărilor de metan. Sunt cunoscute accidentele tragice de acest tip care s-au produs de-a lungul anilor în aproape toate minele de huilă din Valea Jiului, în urma lor rezultând un număr impresionant de morţi şi răniţi. De asemenea, surpările lucrărilor miniere subterane reprezintă accidente care au consecinţe grave atât asupra muncitorilor din subteran, cât şi asupra rezultatelor economice ale unităţii miniere. Alunecarea haldelor de steril reprezintă una dintre posibilele catastrofe de tip antropic, când volume imense de material (există halde care înmagazinează zeci sau sute de milioane de metri cubi de steril) se deplasează cu viteze mari, distrugând orice obiectiv se află în zona lor de influenţă.

Fenomenul de subsidenţă se referă orice deplasare de coborâre pe direcţie verticală a suprafeţei terenului şi poate fi determinat atât de cauze naturale (procese tectonice sau transformări fizice şi chimice sub influenţa presiunilor litostatice sau ale apelor subterane), cât şi de cauze antropice (lucrări şi excavaţii realizate în subteran).

Tasările, fracturările şi scufundările suprafeţei terenului pe adâncimi variabile, care pot ajunge la zeci de metri, se produc în urma exploatării în subteran a zăcămintelor cu grosime mare şi a dirijării presiunii prin prăbuşire totală.

72

Page 73: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

CAPITOLUL 3

IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR ANTROPICE ASUPRA MEDIULUI

Societatea industrială modernă este caracterizată de diferite activităţi productive de tip antropic, care generează impacturi negative asupra mediului înconjurător, atât asupra celui natural, cât şi asupra mediului construit. Este o realitate care nu trebuie acceptată pur şi simplu, ca un preţ plătit progresului, ci trebuie găsite şi aplicate cele mai bune soluţii de planificare, proiectare şi gestionare a reţelei complexe de relaţii dintre sistemele sociale, tehnice şi mediul înconjurător.

Impactul reprezintă efectul sinergic în timp al unei perturbări produse asupra unui anumit mediu sau a unei componente ambientale. Poluarea reprezintă o modificare defavorabilă a unui mediu natural, cauzată total sau parţial de activităţile antropice prin acţiuni directe sau indirecte, care alterează caracteristicile, fluxurile de energie şi structura organismelor vii care populează mediul respectiv.

Ca urmare, diferenţa dintre impact şi poluare constă în aceea că impactul reprezintă consecinţa unei intervenţii asupra unei anumite ţinte ambientale, în timp ce poluarea indică o condiţie de mediu negativă, comparativ cu cea optimă.

Dezvoltarea activităţilor antropice are numeroase implicaţii directe şi indirecte asupra mediului înconjurător şi este o sursă de modificare a stării acestuia prin diferite forme de impact. Activităţile antropice sunt generatoare de impact ca urmare a transformărilor în utilizarea teritoriului, construcţiei instalaţiilor productive şi infrastructurilor, emisiilor de compuşi chimici în atmosferă, deversărilor de ape reziduale în receptorii naturali, utilizării substanţelor chimice în agricultură sau a altor substanţe periculoase etc.

73

Page 74: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Toate activităţile industriale afectează într-o măsură mai mică sau mai mare toţi factorii de mediu, generând fenomene de poluare şi impact asupra mediului, aproape orice proces tehnologic desfăşurându-se după schema din fig. nr. 3.1.

Cele mai întâlnite forme de impact asupra a apei, aerului şi solului, clasificate pe ramuri industriale, sunt prezentate sintetic în tabelul nr. 3.1.

Deşeuri Eliminare în Depozitare(solide, lichide, mediul natural

gazoase) Dispersia şi transformareadeşeurilor

Exploatareamateriilor prime Absorbţia în organisme

Procesarea şi Produse finite. Metabolismprelucrarea Consum

materiilor prime Eliminare în mediu

Fig. nr. 3. 1 Interacţiunea dintre procesele industriale şi mediul înconjurător

Tabel nr. 3.1. Forme de impact asupra factorilor de mediu

Factor de mediu

Sector activitate

Apă Aer Sol

Industria minieră suspensii solide, substanţe chimice de la preparare, reducerea nivelului apelor subterane

generatoare de praf şi pulberi

ocuparea şi degradarea unor suprafeţe mari de teren pentru exploatarea resurselor şi depozitarea sterilului

Industria energetică emisii de oxizi care determină acidificarea apelor, modificarea temperaturii, modificarea regimului cursurilor de apă

emisii de SO2, NOx depozite de cenuşă şi zgură, depunerea pe sol a poluanţilor şi acidificarea solului

Industria chimică modificarea temperaturii; eliminarea deşeurilor organice şi anorganice, a metalelor grele (Pb, Cd, Hg), suspensii solide

emisii de particule solide, SO2, NOx, CO, CFC, gaze de explozie şi inflamabile

deşeuri solide, depunerea pe sol a poluanţilor atmosferici emişi

Industrie celulozei şi hârtiei

emisii de particule în suspensie, materii organice, toxine

emisii de SO2, NOx, CO, CO2, CH4, H2S etc.

deşeuri solide, depunere pe sol a poluanţilor atmosferici

Industria materialelor de construcţii

praf, particule solide în suspensie, contaminare cu uleiuri şi metale grele

praf, emisii de NOx, CO, CO2, Cr, Pb, As, acizi

depozite de materiale, deşeuri solide

Industria metalurgică

deversare de materii organice, bitum, uleiuri,

emisii de SO2, NOx, CO, CO2, H2S, Pb, As,

depozite de zgură şi cenuşă, poluare cu

74

Page 75: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

suspensii solide, fenoli, acizi, cianide, Zn, Pb, săruri etc.

Cd, Cr, Cu, Hg, Zn, Ni, Mg, compuşi organici, acizi, hidrocarburi

uleiuri, săruri, hidrocarburi, metale grele

Industria petrochimică

suspensii solide, substanţe organice, creşterea temperaturii

emisii de SO2, NOx, CO, CO2, H2S, benzen, compuşi organici, toxici, particule solide

deşeuri organice, gudron, săruri, uleiuri

Impacturile activităţilor industriale asupra factorilor de mediu se răsfrâng în mod direct şi/sau indirect şi asupra factorului uman. Efectelor negative ale diferitelor forme de poluare generate de procesele industriale asupra sănătăţii omului, li se adaugă problemele legate de necesitatea de strămutare a unor comunităţi umane (în special în cazul industriei miniere), dar şi stresul psihic al omului conştient că trăieşte într-un mediu poluat şi periculos pentru viaţă.

3.1. Industria minierăActivitatea extractivă, indiferent de modul în care se desfăşoară, conduce

întotdeauna la efecte negative pe termen lung asupra mediului înconjurător (tabelul nr. 3.2). Factorul de mediu care are cel mai mult de suferit ca urmare a exploatării miniere este solul şi odată cu acesta întregul ecosistem din zonă. Efectele distructive cele mai însemnate asupra solului sunt produse de exploatarea minieră la zi, atât prin cariera propriu-zisă, cât şi prin depozitele de steril aferente.

Faza de organizare a unităţilor de exploatare minieră impune executarea unor activităţi specifice (amenajarea căilor de acces şi de comunicaţie cu cele existente, realizarea platformelor de lucru, construcţia incintelor şi uneori modificarea drenajului natural), fiecare dintre acestea constituind elemente de disturbare, modificare şi întrerupere a continuităţii mediului.

Descopertarea unui zăcământ constituie o acţiune cu caracter distructiv, căreia îi corespunde excavarea solului vegetal şi a vegetaţiei, cu repercusiuni posibile şi asupra habitatului şi faunei locale. Acest efect este extrem de grav în cazul mediilor naturale cu o mare valoare.

Extragerea substanţelor minerale utile produce efecte evidente atunci când se realizează cu ajutorul explozivilor, fie prin poluarea sonoră (zgomote), fie prin emanarea unor cantităţi mari de pulberi, care provoacă daune majore asupra vegetaţiei prezente în zonele învecinate. Extragerea cu mijloace mecanice produce o poluare sonoră datorită funcţionării utilajelor (zgomot permanent). Probleme de altă natură pot fi provocate de extragerea prin dragare a materialelor aluvionare, când pot apărea alterări ireversibile ale habitatului acvatic, sub aspect fizic, chimic, biologic, cu consecinţe atât în zonele din amonte, cât şi din aval.

75

Page 76: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Transportul şi prelucrarea materialelor extrase provoacă, înainte de toate, poluare sonoră şi emanare de pulberi, cu efecte asupra vegetaţiei şi faunei din zonă. O altă activitate responsabilă pentru diferite mutaţii ale caracteristicilor fizico-chimice şi ale habitatului fluvial este deversarea în cursurile de apă a reziduurilor sub formă de şlam provenite din uzinele de preparare.

Tabel nr. 3.2 Forme de impact ale mineritului asupra mediului

   Extragere uscată Extragere umedă Extragere submarină

Teren Degradarea terenului, degradarea morfologie, risc de desprindere a rocilor şi alunecări, distrugerea bunurilor culturale, apariţia haldelor

Degradarea terenului, degradarea morfologiei şi cursurilor râurilor, apariţia haldelor

 

Aer Zgomot, vibraţii de la lucrări de împuşcare, praf cauzat de trafic, împuşcări şi vânt, smog şi fum de la haldele care se autoaprind, depozite de exploziv, gaze nocive

Zgomot produs de extragere, procesare şi transport, gaze de eşapament

Zgomot, gaze de eşapament

Ape de suprafaţă

Degradarea nivelului de nutrienţi (risc de eutrofizare), poluarea prin deversare de ape reziduale, poluare ca urmare a intensificării eroziunii

Reducerea cantităţii de nutrienţi, deversare de ape reziduale, poluarea cu ape contaminate

Creşterea turbidităţii, consum de oxigen, poluarea cu ape reziduale

Ape subterane

Reducerea nivelului hidrostatic, deteriorarea calităţii apei subterane

Reducerea nivelului hidrostatic, deteriorarea calităţii apei subterane

 

Sol Defrişarea perimetrelor de exploatare, pierderea recoltelor agricole, uscarea solului, risc de înmlăştinare prin refacerea locală a nivelului hidrostatic, eroziune

Defrişarea perimetrelor de exploatare

Degradarea conţinutului de nutrienţi

Floră Distrugere totală în zonele de lucru, distrugere sau alterare parţială în zonele adiacente ca urmare a coborârii nivelului hidrostatic

Distrugere totală în zonele de lucru

 

Faună Dispariţia faunei Dispariţia faunei Distrugerea organismelor marine vii staţionare (corali)

Comunităţi umane

Conflicte privind utilizarea terenurilor, strămutări, distrugerea zonelor de agrement

Conflicte privind utilizarea terenurilor, conflicte sociale, stămutări

Afectarea reproducerii peştilor (distrugerea icrelor)

Structuri Afectarea prin refacerea    

76

Page 77: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

necontrolată a nivelului hidrostatic

Diverse Modificări potenţiale ale microclimatului

Modicicări de microclimat, focare de infecţie apărute în apele stagnante

 

În acest caz, consecinţele sunt reprezentate de creşterea turbidităţii, variaţii ale pH-ului apei (dacă apa reziduală este bogată în carbonaţi sau componenţi aditivi). O alterare de acest tip poate avea efecte negative puternice asupra biocenozei şi habitatului cursului de apă.

Depozitarea sterilului provenit din activitatea de extragere şi preparare în halde, provoacă alterări funcţionale sau distrugerea teritoriului în care este amplasată halda, iar în acel habitat vegetaţia este distrusă. De multe ori, datorită granulometriei grosiere a materialului de haldă, dispare capacitatea de retenţie a apei, iar datorită înclinărilor mari ale taluzurilor, reinstalarea vegetaţiei pe acestea devine dificilă.

3.1.1. Impactul asupra peisajuluiImpactul major al activităţii miniere se resimte asupra solului şi, în special

asupra peisajului. Efectele potenţiale pe care activitatea extractivă le poate avea asupra peisajului sunt multiple şi se referă la mai multe aspecte /28/.

Modificarea configuraţiei morfologice Este cel mai frecvent motiv de degradare a peisajului. Pe durata exploatării,

alterarea morfologică atinge o valoare maximă, fiind dependentă de faza de exploatare şi construire a haldelor de steril. Alterarea morfologică este strâns legată de amplasarea carierei, respectiv de morfologia zonelor înconjurătoare. În cazul carierelor dezvoltate în zone colinare sau montane, alterarea morfologică este destul de pregnantă, fiind dependentă în mod evident de dimensiunile carierei şi ale fronturilor sale de lucru, dar în special de raportul dintre aceste dimensiuni şi cele ale versantului pe care este amplasată cariera.

Totalitatea alterărilor produse este subordonată tehnicilor şi tehnologiilor adoptate pentru exploatarea zăcământului. De exemplu, bermele şi treptele determină, prin alternanţa lor geometrică, o configuraţie care nu exista anterior, nefiind naturale; un taluz neuniform determină, dimpotrivă, un nivel mai redus de alterare morfologică. În carierele din zonele de luncă, modificările morfologice pot fi ameliorate mult mai simplu, prin umplerea parţială sau totală a golurilor remanente apărute în peisaj cu diferite materiale.

Modificarea raporturilor dintre coperta de sol vegetal şi elementele antropice

77

Page 78: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Chiar din momentul deschiderii şi pregătirii zăcământului şi a suprafeţelor conexe, efectele apar brusc şi imediat prin dispariţia copertei vegetale de pe toată suprafaţa de dezvoltare a carierei şi a incintelor. Fenomenul de deşertizare a teritoriului nu se produce imediat, printr-o distrugere puternică şi recuperabilă doar după un timp îndelungat. Procesul de degradare a solului vegetal durează pe tot parcursul exploatării, până la realizarea lucrărilor de ameliorare şi are o influenţă întotdeauna negativă, însă variabilă în funcţie de caracteristicile de unitate ale peisajului respectiv.

Dacă zona are o valoare naturalistică ridicată, fiind de exemplu o zonă împădurită, procesul de distrugere parţială produce o degradare majoră, în special în ceea ce priveşte timpul necesar pentru reconstruirea unei entităţi similare cu cea distrusă. Într-o zonă agricolă, deşertizarea întrerupe continuitatea culturilor tipice, însă refacerea utilizării agrare este mult mai rapidă.

Introducerea de elemente străine în contextul unităţii peisajuluiConsiderând temporare toate elementele noi introduse pe parcursul fazelor de

lucru (maşini şi instalaţii necesare ciclului productiv), se poate concluziona că introducerea de elemente noi se referă la apă în unele cariere de câmpie şi la sol sau subsol în unele cariere din zonele montane. Pe parcursul operaţiilor de descopertare, extragere, transport şi depozitare a materialelor extrase, se introduce în unitatea peisajului un element nou şi neobişnuit: subsolul. Această imixtiune poate avea un caracter temporar, dacă în cadrul operaţiilor de ameliorare se prevede reacoperirea suprafeţei degradate, dar de multe ori aceasta rămâne ca o constantă a noii realităţi peisagistice.

Este imposibilă stabilirea parametrilor care pot fi luaţi în considerare sub aspect cantitativ în determinarea unui impact vizual. Printre categoriile de efecte vizuale pe care activitatea extractivă le produce în context peisagistic se menţionează:

Perturbarea elementelor cromatice şi de formăDeşertizarea produsă de carieră poate şterge cromatica pentru întreaga zonă

în care se desfăşoară activitatea extractivă. Există, totuşi, situaţii speciale în care disturbarea cromatică este mai puţin accentuată, şi anume în cazul suprafeţelor aproape lipsite de sol vegetal (atât naturale, cât şi agricole), în care culoarea solului diferă foarte puţin de cea a subsolului. În acest caz, efectele provocate de o carieră sunt, în general, nesemnificative, în schimb, efectele de această natură sunt foarte accentuate în zonele împădurite de pe versanţi.

Perturbarea percepţiei de ansamblu

78

Page 79: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Apariţia unei cariere în unitatea peisagistică este echivalentă cu inserarea unui element din afara scării acestuia. În acest caz, neomogenitatea elementului nou, obligând ochiul la o adaptare continuă, produce o senzaţie de haos perceptiv, şi deci senzaţii vizuale neplăcute. Astfel, unul dintre obiectivele recuperării este reproiectarea organică, respectând proporţiile reconoscibile ale peisajului.

Introducerea de elemente străine perceptibile (zgomote, pulberi, vibraţii)Pe durata exploatării în carieră, în funcţie de metodele de exploatare, există

într-un grad mai mult sau mai puţin ridicat, un ansamblu de manifestări colaterale de disturbare, care pot fi periodice, continue sau sporadice, care impresionează neplăcut percepţia generală privind mediul înconjurător. Este vorba despre zgomotele provenite atât de la utilajele de extragere şi auxiliare, cât şi de la mijloacele de transport. Pe lângă zgomote există o serie de emisii de pulberi, praf sau gaze şi nu în ultimul rând trebuie menţionate vibraţiile produse de explozivi.

3.1.2. Impactul asupra solului, subsolului şi apeiOrice acţiune componentă a activităţii extractive implică interacţiuni

inevitabile cu componentele solului şi subsolului, care reprezintă sediul natural al unei astfel de activităţi. Impactul asupra solului şi subsolului poate avea următoarele forme de manifestare:

modificarea morfologiei; modificarea caracteristicilor hidrologice; modificarea caracteristicilor hidrogeologice; modificarea utilizării solului.

Asemenea modificări pot conduce la degradarea solului şi subsolului, fiind cauza fenomenelor de dezechilibru ecologic, alterând procesul de evoluţie naturală a solului şi peisajului.

Degradarea datorată modificărilor geomorfologice Dezvoltarea unei cariere într-o regiune conduce la o serie de modificări

importante ale morfologiei teritoriului, care se referă la următoarele aspecte: decaparea formelor de relief pozitive, în cazul carierelor din

zonele colinare; apariţia depozitelor de materiale sterile; surpări ale taluzurilor şi, uneori, a versanţilor pe care se

desfăşoară activitatea extractivă; eroziunea taluzurilor şi versanţilor, fenomen care provoacă o

creştere a stării de dezechilibru şi este una dintre cauzele apariţiei fenomenelor de instabilitate.

79

Page 80: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În general, problemele de instabilitate, prin dimensiuni şi consecinţe, sunt mai grave în carierele din zonele colinare decât în cele de câmpie. În carierele dezvoltate în zone de câmpie (luncă), sunt implicate mase de material limitate, iar problemele pot fi rezolvate prin reducerea înclinării taluzurilor şi/sau prin măsuri de drenare a apelor subterane şi superficiale. În funcţie de caracteristicile geomecanice ale rocilor, de adâncimea de exploatare şi de metodele utilizate, exploatarea în subteran a zăcămintelor poate conduce la scufundări ale terenului, afectând astfel suprafeţe agricole şi silvice, construcţii, reţele hidrografice şi de comunicaţii etc.

Degradarea datorată modificărilor hidrografice şi hidrogeologiceDevierea şi regularizarea cursurilor de apă, precum şi asanarea lacurilor şi

bălţilor din perimetrul carierelor determină o modificare esenţială a regimului hidrografic din regiune, cu efecte asupra ecosistemelor acvatice. Deversarea apelor provenite din lucrările de asecare sau din uzinele de preparare în receptorii naturali, conduce la creşterea conţinutului în suspensii şi la impurificarea chimică a acestora.

Modificările regimului apelor subterane din zonele în care se desfăşoară activitatea extractivă în carieră pot conduce la următoarele efecte:

coborârea nivelului apelor subterane, cu efecte asupra alimentării cu apă a populaţiei din zonă, dar şi asupra asigurării apei necesare dezvoltării vegetaţiei;

poluarea apelor subterane; modificări ireversibile ale circulaţiei apelor subterane, care se

datorează modificărilor de permeabilitate ale formaţiunilor în care se desfăşoară activitatea extractivă.

Degradarea datorată modificării utilizării soluluiActivitatea extractivă conduce la o modificare inevitabilă a utilizării solului.

Suprafeţe de teren însemnate, în special în cazul exploatării miniere la zi, sunt scoase din circuitul economic şi degradate ca urmare a desfăşurării activităţii de extragere. Din cauza exploatării miniere se produce o modificare a structurii litologice naturale a terenului, pe adâncimi care pot atinge 150 – 200 m. Aceste modificări sunt, de regulă, temporare, în sensul că după epuizarea rezervelor şi încheierea exploatării, este posibilă fie refacerea suprafeţelor iniţiale (terenuri agricole, păduri), fie reabilitarea terenurilor pentru o destinaţie finală diferită de cea iniţială (zonă productivă, zonă de agrement, zonă utilizată ca bazin de retenţie în cazul inundaţiilor).

3.1.3. Impactul asupra ecosistemelor

80

Page 81: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Toate tipurile de activităţi care se desfăşoară în minerit influenţează negativ flora şi fauna şi, în general, întregul ecosistem din zona în care se realizează extragerea. Este vorba despre un impact direct sau indirect, imediat sau ulterior, al cărui efect se limitează rareori numai la locul de efectuare a activităţii extractive, acesta extinzându-se şi asupra teritoriilor din jur. De regulă, afectarea unui singur factor de mediu are efecte asupra întregului sistem ambiental.

Transformarea impactului în degradare depinde de mai mulţi factori, printre care:

caracteristicile şi dimensiunile exploatării miniere; metodele şi tehnologiile de exploatare (extragere cu utilaje

mecanice sau cu ajutorul explozivilor); caracteristicile naturale ale regiunii (cazurile extreme sunt

reprezentate de zone cu valoare ridicată din punct de vedere naturalistic, pe de o parte, sau de zone deja compromise, pe de altă parte).

Evaluarea cantitativă a efectelor activităţii extractive asupra componentelor mediului natural (vegetaţie, floră, faună, ecosistem) este foarte complexă şi datorită interdependenţei spaţiale şi temporale a diferiţilor factori. Gravitatea impactului se poate clasifica după câteva criterii, printre care:

vulnerabilitatea mediului înconjurător; posibilitatea de atenuare a impactului (când este posibil, prin

alegerea adecvată a metodelor şi tehnicilor de exploatare); persistenţa degradării (totală sau imediată; reversibilă sau

ireversibilă); posibilităţile de reabilitare ecologică.

3.1.4. Măsuri de reducere a impactuluiPentru stabilirea intervenţiilor de reducere a impactului activităţii miniere

asupra solului şi subsolului este necesar să se execute cercetări geomecanice şi geotehnice, care să stea la baza proiectului de exploatare şi reabilitare ecologică a carierei şi a lucrărilor conexe. Astfel de studii trebuie să conducă, în primul rând, la cunoaşterea aprofundată a situaţiei morfologice şi hidrogeologice şi a caracteristicilor de rezistenţă ale rocilor cu care se lucrează.

În general, este important ca exploatarea şi recuperarea să se realizeze după un proiect bine stabilit, bazat pe o cunoaştere reală a situaţiei ambientale a teritoriului în care se desfăşoară activitatea extractivă.

81

Page 82: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Zona de desfăşurare a activităţii, precum şi zonele adiacente trebuie să fie studiate în detaliu în ceea ce priveşte flora, fauna şi ecosistemul, folosind o serie de instrumente de lucru, cum ar fi:

recensământul speciilor vegetale şi animale, cu evidenţierea eventualelor populaţii care au caracter de raritate sau unicitate, studierea eventualelor "slăbiciuni" ale comunităţii, a capacităţii de adaptare a diferitelor specii;

caracterizarea ecosistemului prin descrierea principalilor factori climatici (precipitaţii, temperatură, vânturi, umiditate), a componentelor solului în raport cu morfologia, geologia, ciclul apei; evidenţierea raporturilor existente între sol, vegetaţie, faună şi cauzele care conduc la degradarea ecosistemului şi stabilirea posibilităţilor de recuperare autonomă în timp.

Cu ajutorul informaţiilor obţinute în acest fel vor fi posibile următoarele măsuri:

optimizarea amplasării carierei în funcţie de necesităţile de protejare a unor sectoare de suprafaţă cu o biocenoză unică sau rară;

alegerea dimensiunilor carierei nu numai în funcţie de extinderea zăcământului, dar şi de capacitatea de suportabilitate a ecosistemului;

alegerea metodelor şi tehnicilor de exploatare astfel încât să favorizeze operaţiile de ameliorare (când este posibil, este preferabil ca cele două activităţi să se realizeze simultan);

elaborarea unui proiect real de recuperare a zonei (în acest caz este vorba despre recuperarea naturalistică, agricolă sau silvică).

Alte acţiuni realizate în scopul minimizării impactului sunt cele care se referă la reducerea producerii de reziduuri şi încercarea de reutilizare a acestora.

În prezent, în sistemul industriei miniere din România, îşi desfăşoară activitatea 112 obiective miniere operaţionale, grupate în funcţie de activităţile prestate şi felul substanţelor minerale utile valorificate, toate afectând într-un fel sau altul mediul înconjurător.

Ocuparea şi degradarea soluluiSectorul minier din România ocupă suprafeţe întinse de teren, necesare

perimetrelor de exploatare, amplasării incintelor miniere, drumurilor de acces, haldelor de steril, iazurilor de decantare etc. În funcţie de locul de amplasare a exploatărilor miniere, s-au scos din circuitul agricol, silvic şi de alte folosinţe însemnate suprafeţe de teren.

82

Page 83: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Se estimează că suprafaţa totală ce va fi afectată de industria minieră va fi de cca. 1% din suprafaţa arabilă a ţării. O situaţie aparte se întâlneşte în bazinele miniere din judeţul Gorj, unde suprafaţa totală degradată de exploatarea în carieră a lignitului va depăşi 35000 ha, reprezentând 18% din suprafaţa arabilă a judeţului.

Sursa principală de poluare şi de degradare a suprafeţei terenului din zonele miniere o constituie activitatea de exploatare prin subteran şi cariere şi depozitarea unor volume mari de masă sterilă. Haldele de steril sunt amplasate în apropierea lucrărilor principale de deschidere a minelor (puţuri verticale, galerii de coastă) sau la distanţă mică de cariere, iar iazurile de decantare sunt amplasate în vecinătatea uzinelor de preparare, astfel încât transportul materialelor sterile să se realizeze pe distanţe cât mai scurte.

În mod sintetic, situaţia ocupării suprafeţelor în sectorul carbonifer se prezintă după cum urmează: 9655,7 ha incinte, 2314,7 ha construcţii, 7829,5 ha cariere. Din activitatea de exploatare a cărbunilor au rezultat 137 halde şi 6 iazuri de decantare, care înmagazinează un volum total de 1200 milioane m3 steril şi ocupă o suprafaţă de peste 3600 ha.

Prin extinderea haldării interioare şi utilizarea mai bună a golurilor remanente în scopul depozitării sterilului provenit de la carierele rămase active, se va ajunge la realizarea unui indice de ocupare de aproximativ 12 ha/1 mil. t lignit.

Până în prezent, ca urmare a deschiderii şi extinderii carierelor de lignit, au fost strămutate 2200 gospodării particulare, 40 construcţii sociale şi culturale, 5 biserici şi 6 cimitire. La data epuizării rezervelor de lignit din bazinele carbonifere ale Olteniei, vor fi afectate de exploatarea minieră 56 localităţi, dintre care 14 în totalitate.

Pe ansamblul activităţii de exploatare până în prezent a cărbunelui din zona Olteniei, din totalul de 17000 ha teren ocupat, au fost redate în circuitul agricol şi silvic 2000 ha, iar restul urmează a fi amenajate şi redate unităţilor economice în viitorul apropiat.

Exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de minereuri şi substanţe nemetalifere din România ocupă o suprafaţă de peste 8200 ha /24/. Aproximativ 46% din această suprafaţă serveşte la realizarea proceselor de producţie, iar 54% este afectată de depozitarea produselor reziduale, halde de steril şi iazuri de decantare.Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului – Deva, Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi neferoase – Baia Mare şi Compania Naţională a Uraniului – Bucureşti au în administrare 577 halde cu un volum de roci înmagazinate de cca. 106,3 milioane m3 şi care ocupă o suprafaţă totală de 813 ha. Din totalul celor 577

83

Page 84: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

de halde, astăzi sunt active doar 65, în care se depozitează peste 3 milioane m3 de roci sterile, restul de 512 halde fiind în conservare sau în curs de reabilitare.

Din punct de vedere al stabilităţii, doar 20 de halde prezintă un risc accentuată, observându-se mişcări şi alunecări în corpul acestora. Ca urmare, aceste halde sunt ţinute sub observaţie permanent, cu atât mai mult cu cât în zona de influenţă a unor astfel de halde (peste 100) se află locuinţe şi construcţii industriale, care pot fi afectate în cazul producerii unor alunecări. Toate haldele reclamă cheltuieli mari de capital pentru executarea lucrărilor de nivelare, stabilizare şi recultivare, astfel încât acestea să poată fi redate în circuitul economic al regiunii în care sunt amplasate.

Ca urmare a prelucrării minereurilor şi substanţelor minerale extrase în unităţile productive ale celor trei companii, s-au construit 65 iazuri de decantare, dintre care 30 sunt în funcţiune, 9 în rezervă şi 26 în conservare. Cele 65 iazuri ocupă o suprafaţă de cca. 2700 ha, înmagazinând până în prezent peste 360 milioane m3 material steril.

Iazurile de decantare sunt amplasate, de regulă, în luncile râurilor din zonele de exploatare, au înălţimi de zeci de metri şi ocupă suprafeţe de ordinul zecilor de hectare. În morfologia zonală, aceste construcţii inginereşti apar ca forme pozitive de relief, ce contrastează cu relieful de luncă. Volumele anuale de steril de flotaţie depozitate în iazurile de decantare depăşesc 5 milioane tone, iar volumul apei deversate în emisari se ridică anual la circa 60 milioane m3.

Iazurile de la Moldova Nouă, Bălan, Deva, Roşia-Poieni, Roşia Montană, Certej, Baia Mare, Cavnic, Baia Sprie, Baia Borşa şi Tarniţa sunt cele mai mari din sistem, înmagazinând cantităţi impresionante de steril şi, ca urmare, reclamă o supraveghere deosebită.

Fenomenele de subsidenţă reprezintă o altă influenţă negativă a activităţii miniere asupra teritoriului o constituie tasările, fracturările şi scufundările suprafeţei terenului pe adâncimi variabile, care pot ajunge la zeci de metri, ca urmare a exploatării în subteran a zăcămintelor cu grosime mare şi a dirijării presiunii prin prăbuşire totală. Cele mai spectaculoase influenţe asupra suprafeţei se observă la E.M. Deva, E.M. Ghelar, E.M. Baia de Arieş, E.M. Moldova Nouă şi în Valea Jiului, unde, din cauza metodelor de exploatare aplicate în subteran, la suprafaţă s-au creat albii şi pâlnii de surpare uriaşe, cu volume de sute şi chiar mii de m3. Este interesant de semnalat fenomenul ce se petrece în prezent la salina Ocnele Mari, unde, ca urmare a unirii pe cale hidraulică a 6 sonde, s-a pus în evidenţă un gol subteran de dimensiuni considerabile, având o suprafaţă de cca. 10 ha şi un volum de peste 4 milioane m3. Din cauza acestui gol subteran, suprafaţa

84

Page 85: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

terenului a început să se surpe, dislocând şi deversând în văile şi cursurile de apă din zonă mari cantităţi de saramură.

Poluarea aeruluiSursele principale de poluare a aerului cu praf industrial şi gaze sunt: emisii

de pulberi şi gaze de la staţiile de ventilatoare a minelor, pulberi în suspensie provenite de la operaţiile de împuşcare din cariere, de la operaţiile de încărcare-descărcare a sterilului, de la presfărâmarea minereurilor şi, în special de la transportul tehnologic al sterilului şi utilului cu funiculare, transportoare cu bandă, autobasculante sau vagonete în incinta de exploatare sau a uzinei de preparare, la depozite de util sau la haldele de steril. De asemenea, în multe cazuri se constată poluarea cu pulberi în suspensie, provenite de la uzinele de preparare uscată a minereurilor şi cărbunilor, poluarea cu pulberi şi gaze de ardere de la microcentralele termice pe combustibil solid sau lichid care funcţionează la unităţile miniere şi de preparare, poluarea cu gaze rezultate din procesele tehnologice etc.

De-a lungul anilor, în România s-au făcut măsurători sistematice, în principalele bazine miniere, asupra poluării aerului ca urmare a activităţilor industriale, rezultatele analizelor şi măsurătorilor ducând la concluzia că în fiecare unitate mai există zone în care concentraţiile de gaze poluante, precum şi conţinutul de pulberi în suspensie depăşesc valorile admise de normativele în vigoare în România. Aşa, de exemplu, în bazinul minier Valea Jiului, s-au constatat depăşiri ale concentraţiei de SO2 de peste 2,4 ori, de pulberi de peste 2 ori, conţinutul de SiO2 de peste 3 ori faţă de conţinuturile maxime admisibile. În zona Olteniei, unde predomină carierele de lignit, se constată depăşiri de până la 10 ori a cantităţii de praf în atmosferă, în special de-a lungul drumurilor de legătură între cariere şi halde şi pe traseele benzilor transportoare.

La exploatările în carierele de minereuri se constată depăşirea de 2-3 ori a concentraţiei de praf silicogen, atât în subteran, cât şi la suprafaţă.

Poluarea apelorCantitatea de apă evacuată din subteran, rezultat al infiltraţiilor de la

suprafaţă în reţeaua de lucrări miniere sau a apelor tehnologice introduse în scopul asigurării măsurilor de protecţie a muncii şi a zăcământului, deversate direct în emisari, variază între 1,5 şi 8 m3/t, având ca principali impurificatori suspensiile solide, care ajung până la 8500 mg/l în cazul zăcămintelor de minereuri şi 15000 mg/l în cazul zăcămintelor de cărbune superior din Valea Jiului. De asemenea, se remarcă o creştere accentuată a acidităţii, un grad mare de mineralizare şu un conţinut foarte ridicat de ioni metalici (Cu, Zn, Fe) pentru apele de mină.

85

Page 86: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Consumul global de apă în uzinele de preparare ajunge la 1,45-2,0 m3 apă industrială ce revine unei tone de cărbune prelucrat şi ajunge la 10-12 m3 apă pe tona de minereu prelucrat. Apele uzate care provin de la uzinele de preparare a cărbunilor au un conţinut ridicat de material ultrafin argilos (procentul de material sub 10 μ reprezintă 60% din suspensiile evacuate), acizi humici 3-5 g/l, diverse suspensii oscilând între 30-100 g/l şi un pH slab acid de 6-7,5, caracteristici ce conferă apelor proprietăţi de limpezire extrem de dificile.

În cazul zăcămintelor de minereuri, volumele impresionante de ape uzate provenite de la uzinele de preparare, impurificate cu ioni metalici, cianuri simple şi complexe, fenoli, xantaţi, reactivi spumanţi, uleiuri etc., au o acţiune deosebit de toxică asupra mediului natural, ceea ce determină degradări evolutive importante ale receptorilor naturali şi ale zonelor învecinate.

De-a lungul timpului, la unităţile miniere din Munţii Apuseni şi din Maramureş, s-au produs diferite accidente tehnice, adevărate catastrofe ecologice, care au dus la infestarea apelor râurilor din zonă şi la contaminarea unor mari suprafeţe de teren cu reziduuri miniere cu conţinut de metale grele şi diferite substanţe toxice, cu efecte devastatoare asupra florei şi faunei din regiune. Se pot menţiona accidentele care au avut loc la uzinele de preparare şi iazurile de decantare de la Baia de Arieş, Gura Barza, Certej, Baia Mare şi Baia Borşa.

Accidentul cel mai mediatizat din ultimul timp a fost cel produs la S.C. Aurul S.A. Baia Mare, când în ziua de 30 ianuarie a anului 2000, s-a produs o rupere a digului iazului de decantare şi timp de 11 ore s-au scurs peste 100000 m3 de apă cu suspensii şi cianuri. Consecinţele acestui accident au fost: contaminarea cu cianuri a râurilor Lăpuş şi Someş şi a fluviilor Tisa şi Dunăre, afectarea florei şi faunei din râurile şi fluviile contaminate, contaminarea unei mari suprafeţe de teren arabil şi contaminarea pânzei de apă freatică pe o mare suprafaţă în aval de locul accidentului.

3.2. Industria energeticăOrice activitate implică un consum de energie. Producerea şi consumul de

energie generează o poluare majoră, care poate atinge în viitor cote maxime, crescând şi categoriile de populaţie afectată.

Energia este esenţială pentru tot ce înseamnă activitate socială şi economică, însă totodată, producerea şi consumul de energie exercită presiuni mari asupra mediului înconjurător, inclusiv la nivel global. Astfel, emisiile rezultate din sectorul energetic contribuie la modificările climatice, la accentuarea efectului de seră, la degradarea ecosistemelor şi au implicaţii majore asupra sănătăţii umane.

86

Page 87: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Industria energetică, pornind de la extragerea materiilor prime, trecând prin producţia efectivă, până la consumul de energie electrică sau termică, este responsabilă de emisii de gaze cu impact major asupra mediului. Astfel, din aceste activităţi provin 50% din emisiile de metan şi monoxid de carbon, 97% din emisiile de bioxid de carbon, 88% din emisiile de oxizi de azot. În figurile nr. 3.2 şi 3.3 se sunt prezentate evoluţia consumului de energie, exprimată în Mtoe (1 Mtoe = 107

Gcal) în perioada 1973 – 2003 (datele au fost preluate din statistica Agenţiei Internaţionale de Energie /61/) şi sectoarele de utilizare a energiei produse pe baza diferiţilor combustibili.

Un sistem energetic este alcătuit dintr-o serie de activităţi distincte, care se ocupă cu producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice, fiecare dintre aceste activităţi generând impacturi negative asupra mediului înconjurător.

Creşterea accelerată a cererii de energie a fost o caracteristică a evoluţiei omenirii începând cu revoluţia industrială, iar vreme de mai multe generaţii această cerere a fost acoperită fără să fie luate în considerare problemele mediului înconjurător. Din această cauză, de-a lungul timpului au fost înregistrate numeroase accidente generate de sectorul energetic, soldate cu pierderi ecologice ireparabile.

*Altele se referă la energia geotermală, solară, eoliană etc.

Fig. nr. 3.2 Evoluţia consumului de energie pe plan mondial în perioada 1971 – 2003

87

Page 88: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fig. nr. 3.3 Repartizarea pe sectoare a consumului de energie

* Alte sectoare se referă la agricultură, servicii publice şi comerciale, centre rezidenţiale etc.

Este necesară identificarea valorii maxime a cantităţilor de poluanţi ce pot fi asimilaţi de către mediul înconjurător şi definirea dezvoltării durabile: limitele ambientale sunt elemente de bază pentru alegerea relativă a producţiei şi consumului de energie. Un pas important pentru definirea dezvoltării durabile este atingerea obiectivelor fixate de Conferinţa privind modificările climatice de la Kyoto, privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, înainte de toate a bioxidului de carbon.

3.2.1. Efectele utilizării şi transformării energieiContribuţia la accentuarea efectului de serăAşa cum s-a arătat anterior, sectorul energetic, împreună cu industriile

furnizoare şi consumatoare, este responsabil de aproape întreaga cantitate de bioxid de carbon emisă în atmosferă. În capitolul precedent s-a prezentat detaliat modul în care emisiile de bioxid de carbon intensifică efectul de seră şi consecinţele acestui fapt asupra modificărilor climatice ale planetei. La nivelul anului 2003, emisiile de bioxid de carbon la nivel mondial, provenite din arderea combustibililor fosili şi a deşeurilor, aveau o valoare totală de 24983 milioane tone. Evoluţia emisiilor în perioada 1971 – 2003, precum şi repartizarea lor pe diferite tipuri de combustibili în 2003 sunt prezentate în figurile nr. 3.4 şi 3.5.

Emisiile de principalelor gaze cu efect de seră (bioxid de carbon, metan şi protoxid de azot) provenite ca urmare a arderii combustibililor fosili în România în perioada 1989 - 2003 sunt prezentate în fig. nr. 3.6, unde se poate observa că după momentul 1989, ca urmare a unui declin al întregii industrii româneşti, acestea s-au redus aproape continuu, până în anul 1999, când începe o creştere uşoară a

88

Page 89: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

emisiilor. Ponderea cea mai mare în emisiile de gaze cu efect de seră o deţine bioxidul de carbon, care în anul 2003 a reprezentat 88% din total. Trebuie menţionat ca la calculul acestor emisii au fost luate în considerare toate subsectoarele sectorului energetic (producerea energiei, industria de prelucrare şi construcţii, transport), o repartizare pe tipuri de emisii şi pe subsectoare, la nivelul anului 2003 fiind prezentată în tab. nr. 3.3.

Fig. nr. 3.4 Evoluţia emisiilor de CO2 pe plan mondial

* Altele se referă la deşeurile industriale şi orăşeneşti neregenerabile

Fig. nr. 3.5 Repartizarea emisiilor de CO2 pe tipuri de combustibili în 2003

89

Page 90: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fig. nr. 3.6. Evoluţia emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energetic în

România

Tab. nr. 3.3 Emisii de gaze cu efect de seră provenite din arderea combustibililor fosili

Subsectorul CO2 CH4 N2O

Industria energetică 51877,17 18,48 151,9

Industria prelucrătoare şi construcţii 23852,7 50,4 68,2

Transport 11964,2 36,3 31

Alte sectoare 10704,6 645,75 133,3

Printre căile de reducere a emisiilor de bioxid de carbon provenite din industria energetică se numără:

reducerea gradului de utilizare a combustibililor fosili; creşterea randamentului centralelor termoelectrice; alegerea unor surse de energie cu emisii de bioxid de carbon

reduse; creşterea eficienţei energetice; creşterea randamentului de conversie a energiei primare, măsură

realizabilă prin:o creşterea temperaturii în sursele de ardere, care are însă ca

efect nedorit creşterea emisiilor de NO2;o reducerea temperaturii gazelor eliminate;

o utilizarea eficientă a căldurii din circuitele de răcire.

Emisiile de gaze cu efect de seră din domeniul energetic în Uniunea Europeană au scăzut în prezent în raport cu totalul emisiilor de gaze cu efect de seră înregistrat între 1990 şi 2000, ceea ce se datorează parţial închiderii unor centrale din Marea Britanie şi Germania, fiind atins astfel obiectivul de a stabiliza emisiile de bioxid de carbon în anul 2000 la nivelul anului 1990.

90

Page 91: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Cu toate acestea, va fi dificilă realizarea obiectivelor specificate în protocolul de la Kyoto, şi anume de a reduce până în 2010 emisiile totale de gaze cu efect de seră cu 8 % faţă de nivelul din 1990. În lipsa unor măsuri suplimentare, este puţin probabil ca emisiile totale în 2010 sa fie la acelaşi nivel ca şi în 1990, scăderea emisiilor din afara domeniului energetic fiind depăşită de creşterea emisiilor din domeniul energetic, datorată în principal sectorului de transporturi (fig. nr. 3.7).

Presupunând că acest obiectiv al Protocolului de la Kyoto va fi atins utilizând doar măsuri interne, înseamnă că majoritatea statelor membre nu au făcut suficiente progrese pentru a asigura atingerea obiectivelor ce le revin conform acordului de divizare a sarcinilor Uniunii Europene. Analiza stadiului îndeplinirii obiectivelor, efectuată pe baza datelor din 1999, arată că Finlanda, Franţa, Germania, Luxemburg, Suedia şi Marea Britanie au redus emisiile totale suficient pentru a putea atinge obiectivele în 2010.

Fig. nr. 3.7 Modificarea emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 1990 - 2000 în

Europa pe sectoare industriale

Contribuţia la formarea ploilor acide S-a arătat deja în capitolul precedent că formarea ploilor acide (sub formă de

depuneri umede sau uscate) este determinată de emisiile de bioxid de sulf şi oxizi de azot, având ca rezultat acidificarea solului şi a apelor superficiale şi producerea smogului.

91

Page 92: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Emisiile de bioxid de sulf şi oxizi de azot produse în România ca urmare a activităţii de producere a energiei electrice şi termice în perioada 1989 – 2003, pot fi urmărite în fig. nr. 3.8 /47/.Există o serie de modalităţi de reducere a emisiilor de gaze care determină apariţia ploilor acide, printre care se numără:

control riguros al condiţiilor de ardere; utilizarea instalaţiilor de desulfurizare.

În Europa au fost dezvoltate tehnologii pentru procesarea cărbunelui, care sunt mult mai puţin poluante; aşa numitele tehnologii „curate”. De asemenea, prin folosirea unor tehnici avansate, randamentul centralelor termoelectrice pe bază de cărbune a atins valoarea de 47%, tendinţa fiind de creştere până 50 %. Tehnologiile de captare a bioxidului de carbon din emisiile centralelor termice vor fi disponibile pe scară largă în următorii 10 ani.

Fig. nr. 3.8 Emisii de bioxid de sulf şi oxizi de azot rezultate din industria energetică

Aceste modernizări ale centralelor electrice presupun cheltuieli relativ ridicate, ceea ce înseamnă costuri mai mari pentru utilizarea cărbunelui. Dezavantajul costurilor este compensat, însă, de aportul cărbunelui la siguranţa în alimentare şi la stabilitatea economică în cazul unor fluctuaţii mari de preţuri pe piaţa resurselor energetice. Ca urmare, prognozele arată că noile tehnologii vor conduce la reducerea cu până la o treime emisiile datorate utilizării cărbunelui.

În ceea ce priveşte problemele de mediu legate de utilizarea ţiţeiului şi a derivatelor sale în scopuri atât energetice, cât şi de transport, acestea se referă la

92

Page 93: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

calitatea aerului, a apei, schimbările climatice şi la calitatea combustibililor. Între gradul de rafinare cerut la nivel mondial şi cel obţinut în ţările Europei de Est există încă diferenţe mari, iar cererea pentru produse petroliere este şi va continua să fie în creştere. Pentru anul 2002, prognozele indică un procent de 40% pentru petrol din consumul total de resurse energetice, ceea ce va determina o orientare înspre produse petroliere curate, astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de protecţie a mediului înconjurător.

Gazul natural este un combustibil considerat adecvat din punct de vedere al mediului înconjurător şi al dezvoltării durabile. Cu toate că şi utilizarea sa în scopuri energetice generează impacturi negative asupra mediului înconjurător (la nivel local prin particule solide şi fum; la nivel regional prin contribuţia la formarea ploilor acide, iar la nivel global prin emisiile de gaze cu efect de seră), utilizarea gazului curat, cu un conţinut scăzut de sulf şi de carbon şi a tehnologiilor eficiente, poate conduce la diminuarea acestor impacturi.

3.2.2. Soluţii alternativePoliticile energetice îşi propun o serie de obiective care au drept scop

minimizarea impactului asupra mediului înconjurător şi dezvoltarea unui sistem energetic durabil. Pentru minimizarea impactului asupra mediului, s-au conturat trei direcţii principale de acţiune: înlocuirea instalaţiilor de producere a energiei poluante cu altele mai puţin poluante, introducerea tehnologiilor moderne de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sau generatoare de ploi acide şi modalităţi de creştere a eficienţei energetice. În domeniul schimbărilor climatice, strategia europeană se bazează pe ţintele stabilite prin Protocolul de la Kyoto. Instrumentele de lucru pentru atingerea ţintelor sunt eficienţa energetică, creşterea ponderii resurselor regenerabile, inovarea tehnologică şi cercetarea.

Pe lângă aceste direcţii de dezvoltare energetică, în lume se acordă o atenţie din ce în ce mai mare surselor de energie neconvenţionale şi nepoluante. În cele ce urmează se va face o trecere în revistă a acestor surse, comparativ cu cele tradiţionale, reprezentate de combustibilii fosili.

Energia nucleară Energia nucleară este una dintre cele mai controversate surse de energie şi

din acest motiv, este necesară o evaluare atentă a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă. Energia nucleară este produsă în centralele nucleare, prin bombardarea uraniului cu neutroni. Nucleul atomilor de uraniu se divide în două nuclee mai mici, ca urmare a unui proces de fisiune nucleară, pe parcursul căruia se degajă energie. Nucleele rezultate se vor divide la rândul lor, procesul continuând în acest fel, dând naştere unor reacţii nucleare în lanţ. Procesul este însoţit de emisii

93

Page 94: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

radioactive de mare intensitate, obiectele şi metalele expuse devenind şi ele radioactive. De asemenea, în urma producerii energiei nucleare, rezultă deşeuri radioactive, periculoase pentru mediul înconjurător şi pentru sănătatea umană, care trebuie depozitate în condiţii de siguranţă, pentru perioade îndelungate.

Materia primă utilizată în centralele nucleare este uraniul; cantităţi mici din acest element chimic eliberând în urma procesului de fisiune nucleară cantităţi mari de energie. Spre deosebire de combustibilii fosili (cărbunele, ţiţeiul şi derivaţii acestuia), ca urmare a producerii energiei nu rezultă emisii de bioxid de carbon. Acestea sunt avantajele care au determinat construirea pe scară largă a centralelor nucleare, începând cu a doua jumătate a secolului trecut.

Pe lângă avantaje, energia nucleară prezintă o serie întreagă de dezavantaje, care trebuie analizate înainte de a se decide construirea unei noi centrale nucleare.

Principalul dezavantaj se referă la urmările grave pe care le pot avea eventualele accidente. Consecinţele exploziei nucleare de la centrala din Cernobâl au fost dramatice la nivel global, şi nici astăzi nu se cunoaşte impactul real asupra sănătăţii umane. Este adevărat că centralele nucleare din ultima generaţie prezintă un nivel ridicat de siguranţă, însă nu trebuie uitat faptul că şi centrala de la Cernobâl era considerată sigură în acea vreme.

Un alt dezavantaj constă în cantităţile mari de deşeuri radioactive, care trebuie depozitate pentru mii de ani, în condiţii de maximă securitate. Nici o ţară din lume nu a găsit o soluţie definitivă de stocare a acestor deşeuri, iar în stadiul actual al ştiinţei şi tehnicii nu se cunosc metode de accelerare a neutralizării efectului radioactiv.

Este greu să nu se facă legătura tehnologică între producţia civilă de energie nucleară şi armele nucleare, ceea ce ar reprezenta un alt dezavantaj al acestui tip de centrale.

Costurile reale ale energiei nucleare par a fi rezonabile, însă lucrurile nu stau chiar aşa, motiv pentru care, în ultimii 15 ani, nici o ţară occidentală, cu excepţia Finlandei, nu a mai construit noi centrale nucleare. O centrală nucleară presupune costuri ridicate, atât în ceea ce priveşte construirea, cât şi funcţionarea ei. La acestea se adaugă costurile pentru paza militară, necesară pentru a putea împiedica eventuale atacuri teroriste şi, de asemenea, costurile impuse de scoaterea din funcţiune la finalul duratei de funcţionare. Astfel de costuri nu pot fi suportate de investitori privaţi, orice stat subvenţionând această activitate, subvenţii care înseamnă, de cele mai multe, ori creşterea taxelor şi impozitelor impuse contribuabililor. Cu alte cuvinte, preţul mai scăzut al energiei nucleare este anulat de creşterea impozitelor şi taxelor fiscale.

94

Page 95: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Probleme deosebite apar şi la stabilirea amplasamentului instalaţiilor nucleare, întrucât nici o comunitate locală nu doreşte să aibă în imediata apropiere o centrală nucleară sau un depozit de deşeuri nucleare.

În România funcţionează centrala nucleară de la Cernavodă, care a fost conectată (cu primul grup) la sistemul energetic naţional în iulie 1996, de când furnizează aproximativ 10% din totalul energiei electrice la nivel naţional. În ceea ce priveşte mediul înconjurător, în cadrul centralei se desfăşoară programe de control şi monitorizare, precum: controlul surselor (măsuri şi activităţi necesare pentru confinarea materialelor radioactive, fiind prevăzute bariere multiple pentru a preveni scăparea materialelor radioactive în mediul înconjurător); controlul efluenţilor (controlul evacuărilor de radioactivitate şi produse chimice în mediu, pentru a le menţine în conformitate cu limitele sau tendinţele specificate); monitorizarea efluenţilor (măsurarea evacuărilor de efluenţi în punctele de emisie); monitorizarea mediului (măsurarea nivelelor de radioactivitate în mediu pentru a evalua impactul radiologic asupra sănătăţii publicului şi asupra mediului).

Energia eoliană Pentru utilizarea energiei vântului în scopul producerii de energie electrică,

trebuie cunoscuţi mai mulţi parametri: variaţiile diurne, nocturne şi în funcţie de anotimpuri; variaţiile vitezei vântului în funcţie de înălţimea de la sol, prelucrări statistice ale acestor variaţii pentru intervale mari de timp şi viteza maximă a vântului. Experienţa a demonstrat faptul că numai o parte din energia vântului (59,3%) poate fi utilizată de un sistem energetic eolian (de exemplu, un aerogenerator).

În ultimii ani, utilizarea pe plan mondial a energiei eoliene a înregistrat o creştere rapidă, ajungând de la 4800 MW în 1995 la 31100 MW în 2002. Noile forme ale turbinelor eoliene le permit acestora să funcţioneze şi în condiţiile unui vânt cu viteză mai mică, captând o cantitate mai mare din energia acestuia.

Costul energiei eoliene este cuprins în prezent între 3 şi 4 eurocenţi, prognozele indicând o scădere la 2,6 eurocenţi în 2010 şi la 2,1 eurocenţi în 2020. Spre deosebire de combustibilii energetici fosili, ale căror costuri variază mult, iar în ultima perioadă aproape s-au dublat, vântul reprezintă o resursă naturală gratuită şi, aşa cum s-a arătat, costurile energiei eoliene au în continuare o tendinţă descrescătoare.

Danemarca este liderul mondial în ceea ce priveşte energia eoliană produsă de către aerogeneratoare, care reprezintă 20% din total. În ceea ce priveşte cantitatea de energie eoliană produsă, Germania se află pe primul loc, având deja o

95

Page 96: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

putere instalată de 15000 MW, depăşind obiectivul prevăzut pentru 2010, care era de 12500 MW.

Microgeneratoarele eoliene cu o putere de sub 1 MW au, de asemenea, o perspectivă bună în ceea ce priveşte piaţa energiei electrice.

Condiţiile necesare pentru funcţionarea eficientă a tuturor tipurilor de generatoare eoliene se referă la calitatea şi cantitatea vântului în zona de amplasare şi la corectitudinea analizelor anemometrice realizate înainte de construirea aerogeneratoarelor.

În concluzie, se poate spune că energia eoliană are condiţii de aplicare în numeroase zone ale planetei şi oferă avantaje clare din punct de vedere al mediului înconjurător. Dezavantajele majore ale utilizării turbinelor eoliene se referă la:

dificultatea integrării turbinelor eoliene cu funcţionare intermitentă în sistemele de furnizare continuă a energiei;

impact negativ asupra peisajului; pericol pentru păsările care sunt atrase între paletele

generatoarelor; distanţe mari de transport al energiei primare.

În România au fost identificate câteva zone cu potenţial eolian, şi anume: litoralul Marii Negre, zonele montane şi podişurile din Moldova sau Dobrogea. De exemplu, potenţialul eolian valorificabil pe termen scurt şi mediu din zona litoralului Mării Negre este unul ridicat, existând posibilitatea obţinerii unei cantităţi de energie de ordinul miilor de GWh/an. În prezent, faţă de stadiul producerii energiei eoliene pe plan mondial, aportul energiei eoliene la balanţa energetică este extrem de redus şi mult sub posibilităţile de valorificare din punct de vedere economic.

Energia solară Energia solară este utilizată în scopul producerii atât a energiei termice, cât şi

a energiei electrice. Tehnologiile utilizate pentru producerea energiei termice sunt de trei tipuri: de temperatură joasă, medie şi înaltă. Tehnologiile de temperatură medie şi înaltă utilizează concentratoare solare parabolice liniare sau punctuale, care pot colecta energia solară de pe suprafeţe mari, concentrând-o într-un spaţiu relativ redus, pentru a obţine o creştere considerabilă a temperaturii.

Astfel de tehnologii sunt utilizate mai puţin decât tehnologia de temperatură joasă, care a fost relansată de rezultatele cercetărilor recente şi de cerinţele Protocolului de la Kyoto privind emisiile de gaze cu efect de seră.

96

Page 97: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Această tehnologie poate fi utilizată cu rezultate bune pentru producerea căldurii necesare încălzirii apei menajere şi a clădirilor, pentru aceasta pledând o serie de avantaje, precum:

este simplă şi verificată; există disponibilitate pe piaţa produselor sigure şi

eficiente din punct de vedere economic; simplitate de instalare şi întreţinere.

Printre ţările europene care utilizează cu mult succes energia solară pentru obţinerea energiei termice se numără Germania, care la nivelul anului 2001 avea deja o suprafaţă de panouri termice solare de 3,6 milioane m2 şi Austria, care în acelaşi an deţinea 1,6 milioane m2 de panouri termice solare.

Energia solară poate fi utilizată pentru obţinerea energiei electrice prin intermediul celulelor fotovoltaice. Efectul fotovoltaic constă în transformarea directă a energiei solare în energie electrică, spre deosebire de toate celelalte sisteme care conţin cel puţin un proces intermediar între sursa primară şi producerea energiei electrice: energia mecanică (eolian, hidroelectric) sau energia termică (termoelectric pe bază de combustibili fosili, nucleari etc.).

Pentru prima dată, efectul fotovoltaic a fost utilizat pentru obţinerea energiei electrice în 1954 în Statele Unite ale Americii, când laboratoarele Bell au construit prima celulă fotovoltaică din siliciu monocristalin. Energia electrică rezultă în urma interacţiunii dintre fotonii radiaţiei solare şi electronii de valenţă ai atomilor unui material semiconductor (de regulă siliciu), în interiorul unei celule.

Componenta de bază a sistemelor fotovoltaice este celula fotovoltaică, care reprezintă un dispozitiv cu o lăţime de circa 12 cm, constituit dintr-o plăcuţă subţire (0,3 mm) de material semiconductor, care poate produce aproximativ 1,5 W, în condiţii standard (temperatură de 25oC şi o radiaţie de 1000 W/m2). Celulele fotovoltaice se asamblează într-un modul fotovoltaic, care conţine, în mod normal, 18 sau 36 de astfel de celule. La rândul lor, modulele alcătuiesc panouri fotovoltaice. Pentru realizarea puterii maxime în condiţiile standard (1000 W), este necesară o suprafaţă de 10 m2 de module fotovoltaice (pentru celule fotovoltaice cu o eficienţă de 10%).

Deşi în ultimele decenii costurile energiei solare s-au redus mult, ele au rămas, totuşi, ridicate faţă de celelalte tipuri de energie, doar în Germania şi Japonia costurile fiind mai mici. Cea mai mare instalaţie fotovoltaică din Europa este cea de la Hamburg (5MW), având o tehnologie avansată şi o eficienţă de 17%.

Cu toate că în ultima vreme raportul eficienţă/costuri în ceea ce priveşte celulele fotovoltaice s-a îmbunătăţit mult, în prezent această tehnologie nu este

97

Page 98: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

foarte răspândită. Pentru utilizarea energiei solare pe scară largă sunt încă în curs de cercetare noi tehnologii, care au în vedere folosirea unor alţi semiconductori (galiu, seleniu), care la scară de laborator au înregistrat o eficienţă de 20%.

Astfel, pe lângă avantajele legate de mediu pe care le oferă această sursă de energie, există şi unele dezavantaje, care se referă la faptul că oferă puţină energie în perioadele cu cerere mare. De asemenea, presupune utilizarea colectorilor de conversie pentru captarea energiei calorice şi a celulelor fotovoltaice, toate acestea conducând la costuri foarte ridicate (energia fotovoltaică este de 6 ori mai scumpă decât hidroenergia şi de 4 ori mai scumpă decât cea eoliană). Centralele solare ocupă suprafeţe mari de teren, care sunt sustrase utilizării lor anterioare (de exemplu, agricultura).

Potenţialul solar din România este reprezentat de densitatea medie de energie aferentă radiaţiei solare incidente, în plan orizontal, care depăşeşte 1000 kWh/m2an. Au fost identificate cinci zone geografice, diferenţiate în funcţie de nivelul fluxului energetic înregistrat, concluzia fiind că mai mult de jumătate din suprafaţa României beneficiază de un flux mediu anual de 1000 kWh/m2an. Aportul energetic al sistemelor solare termice la acoperirea necesarului de căldură şi apă caldă menajeră din România este evaluat la circa 1500 mii tep (tone echivalent petrol, 1 MWh = 0,222 tep), ceea ce reprezintă aproximativ 50% din volumul de apă caldă menajeră sau aproape 15% din necesarul de încălzire curentă.

HidroenergiaEnergia obţinută utilizând apa ca sursă primară reprezintă circa 6,7% din

necesarul energetic total şi aproximativ 20% din energia consumată la nivel mondial. Având în vedere absenţa emisiilor poluante, în toate ţările lumii hidroenergia este utilizată ori de câte ori este posibil. În ţările mai avansate s-a constatat în ultimii ani preferinţa pentru centrale hidroelectrice de mici dimensiuni (microhidrocentrale), care au un impact redus asupra mediului înconjurător.

Tehnologiile actuale permit obţinerea energiei electrice la preţuri convenabile, astfel de centrale fiind construite nu numai în zonele de munte, ci şi în cele de câmpie. În ţările dezvoltate, potenţialul hidroelectric a fost utilizat până în prezent în mod adecvat, mai ales în cele în care există o dependenţă majoră de importurile de energie.

Marile bazine hidrice artificiale au efecte negative asupra peisajului şi a solului, construirea unui lac de acumulare de mari dimensiuni determinând strămutări ale populaţiei din zonă şi inundarea vegetaţiei. Bararea unui curs mare de apă împiedică transportul aluviunilor şi sedimentelor către mare, cauzând în acest fel sărăcirea ecosistemelor marine. De asemenea, trebuie ţinut seama de

98

Page 99: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

faptul că marile baraje sunt lucrări inginereşti la proiectarea, construcţia şi exploatarea cărora se pot produce erori. Ruperea unui astfel de baraj poate determina probleme grave legate de mediul înconjurător şi de locuitorii din zonă (cedarea barajului Vajont a condus la moartea a 2000 de persoane).

În România, principalele cursuri de apă (Dunărea, Mureşul, Oltul, Argeşul, Siretul etc.) au un potenţial hidroenergetic ridicat, pe acestea fiind construite amenajări de mare şi de mică putere (sub 10 MW), după cum urmează:

amenajări de mare putere (34000 Gwh/an); amenajări de mică putere (6000 GWh/an).

Energia valurilor, mareelor şi curenţilor oceanici este atractivă din punct de vedere al mediului, dar există probleme legate de înălţimea valurilor, ceea ce conduce la costuri mari.

În principiu, există posibilitatea de conversie a cel puţin cinci tipuri de energie prezente în mări şi oceane: energia valurilor, a mareelor, a curenţilor marini, a curenţilor mareelor şi a gradientului termic între apa de suprafaţă şi cea de adâncime.

Mareele, fluxul şi refluxul mărilor şi oceanelor sunt provocate de acţiunea câmpurilor gravitaţionale ale Lunii şi Soarelui, fiind vorba despre un fenomen cu caracter universal. Mareele şi valurile mărilor şi oceanelor reprezintă o sursă din care se poate recupera o cantitate mare de energie. Prima instalaţie pentru exploatarea energiei valurilor a fost construită în Franţa,.

Formarea valurilor este determinată de vânt, mişcarea acestora într-o mare deschisă fiind asemănătoare într-o oarecare măsură mişcării spicelor de grâu dintr-un lan atunci când bate vântul: mişcarea se transmite sub formă de unde, în timp ce apa rămâne staţionară. Pentru exploatarea energiei valurilor s-au construit diferite tipuri de instalaţii, unele dintre ele funcţionând deja în faza pilot, printre care: turbogeneratoare; instalaţii submersate parţial, care exploatează amplitudinea valurilor; structuri submersate total, ancorate pe fundul mărilor şi oceanelor; bazine de capturare şi dirijare a valurilor spre turbine etc.

Curenţii marini sunt asemănători fluviilor mari care se varsă în mare prin golfuri. Sunt constituiţi din mase de apă cu densităţi diferite şi nu se amestecă între ei, circulând paralel, unul peste altul, după o direcţie aproximativ constantă şi cu o anumită viteză. Curenţii marini se deosebesc de apa din jur, atât prin temperatură, cât şi prin gradul de salinitate şi, de multe ori, şi prin culoare şi concentraţiile de particule în suspensie. Există mai multe tipuri de curenţi marini: de coastă, de larg, superficiali şi de adâncime, stabili sau caracteristici anotimpurilor etc.

99

Page 100: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Energia curenţilor marini este una dintre cele mai interesante surse de energie regenerabilă. Pentru conversia energiei se pot folosi turbine asemănătoare celor eoliene, cu axă orizontală pentru curenţii marini constanţi şi cu axă verticală pentru curenţii mareici, care îşi schimbă direcţia cu 180o de mai multe ori pe zi.

Oceanele tropicale se bucură de prezenţa soarelui pe parcursul tuturor anotimpurilor. Lumina solară nu ajunge la adâncimi mari, cea mai mare parte fiind absorbită de apa superficială, care în acest fel se încălzeşte. Ca urmare, aceasta se evaporă cu o anumită viteză şi devine mai sărată, ceea ce influenţează asupra densităţii în două moduri opuse: căldura determină o reducere a densităţii, în timp ce creşterea gradului de salinitate conduce la creşterea densităţii. Apa superficială caldă este transportată către poli, pe seama acţiunii combinate a vântului şi a diferenţelor de densitate şi temperatură. În regiunile arctice şi antarctice, această apă se răceşte şi coboară în adâncime. În timpul deplasării înapoi spre ecuator, apa revine în straturile superficiale, completând astfel ciclul.

Concluzia este aceea că oceanele tropicale sunt alcătuite dintr-un strat superficial de apă caldă, care acoperă un imens rezervor cu apă mult mai rece. Temperatura superficială caracteristică este de 22 - 27° C, în timp ce temperatura apei de adâncime este de aproximativ 4° C, existând o diferenţă de temperatură de 18 - 23° C. Conform legilor termodinamicii, dacă există o diferenţă de temperatură, atunci există şi energie liberă care poate fi transformată în lucru mecanic. Prima centrală pentru conversia energiei gradientului termic al oceanelor a fost construită în 1996 în largul insulei Hawaii.

În prezent, există o singură instalaţie pentru exploatarea energiei mareelor în Franţa (însă costurile de producere a energiei s-au dovedit mai mari decât cele ale energiei hidroelectrice) şi sunt în faza experimentală câteva proiecte de exploatare a potenţialului energetic al valurilor în Anglia, Norvegia şi Japonia, iar în Statele Unite ale Americii se experimentează o tehnologie de exploatare a energiei gradientului termic. Un studiu recent efectuat în Uniunea Europeană a identificat 100 de zone în care pot fi implementate tehnologii pentru producerea energiei electrice având ca sursă curenţii marini.

Energia geotermalăTemperatura planetei creşte cu aproximativ un grad la fiecare 30 m

adâncime. În zonele active din punct de vedere geologic, cum sunt cele vulcanice, creşterea temperaturii este şi mai accentuată. În prezent, în lume există circa 130 de instalaţii care utilizează vaporii de apă proveniţi din subsol în scopuri energetice, Islanda fiind una dintre ţările în care se acordă o atenţie deosebită acestei surse energetice, ca urmare a condiţiilor geologice favorabile.

100

Page 101: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

La fel ca şi celelalte surse de energie alternative, recuperarea şi utilizarea căldurii conţinute în scoarţa terestră prezintă o importanţă majoră pentru diversificarea surselor de energie. Energia geotermică este o sursă cu distribuţie continuă şi independentă de condiţiile climatice, însă fiind greu de transportat, utilizarea ei este posibilă doar pe plan local. Energia geotermică rezultă în urma contactului apelor subterane cu rocile fierbinţi, ceea ce determină fenomenul de vaporizare.

Fluidele geotermice sunt reprezentate de apele meteorice care pătrund în subsol şi se încălzesc prin contactul cu rocile calde, formând astfel strate şi orizonturi acvifere cu temperaturi foarte ridicate (până la 300°C). Aceste strate acvifere conţin în afara apei sub formă lichidă şi vapori de apă cu un potenţial energetic ridicat. Aceşti vapori pot fi dirijaţi direct într-o turbină pentru producerea energiei electrice, sau prin intermediul schimbătoarelor de căldură, pot ceda energia unui fluid vector sau, în sfârşit, pot fi pompate înapoi în subsol (când se utilizează aşa numitele instalaţii cu ciclu binar). Pentru producerea energiei electrice în acest fel, sunt suficiente temperaturi de 120° C; însă cu cât este mai mare temperatura acestor vapori, cu atât este mai mare cantitatea de energie care poate fi obţinută.

În prezent, în România sunt în funcţiune aproximativ 75 sonde de tip hidrogeotermal, în zone geografice diferite, iar potenţialul energetic exploatabil în condiţii economice depăşeşte 100 mii tep/an. Gradul redus de valorificare a surselor de energie de origine geotermală este determinat de absenţa unor surse financiare corespunzătoare.

Biomasa Biomasa reprezintă o resursă regenerabilă şi inepuizabilă, în condiţiile în care

este exploatată într-un ritm corespunzător ritmului de regenerare biologică. Sub denumirea generică de biomasă, se reunesc următoarele surse de energie:

pădurile; plante cultivate special pentru scopuri energetice; reziduuri alimentare inutilizabile în alt scop; deşeuri şi reziduuri organice.

În funcţie de compoziţie, biomasa poate deveni combustibil pentru producerea energiei prin trei procese principale:

Gazeificare: fermentarea anaerobă a biomasei, în urma căreia se obţine biogazul, care este un amestec de metan cu bioxid de carbon.

Transformare biologică în alcooli: amidonul este transformat în glucoză, supusă apoi acţiunii microorganismelor, care determină o

101

Page 102: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

fermentare alcoolică (alcoolul este un carburant mai puţin poluant decât derivatele din petrol).

Combustie directă: căldura produsă este transformată în energie electrică.

România dispune de un potenţial ridicat de biomasă, de aproape 8000 mii tep/an, ceea ce reprezintă aproximativ 19% din consumul total de resurse primare la nivelul anului 2000. Categoriile de combustibil de tip biomasă din ţara noastră sunt:

reziduuri din exploatări forestiere şi lemn de foc; deşeuri lemnoase (rumeguş şi alte resturi de lemn); deşeuri agricole (paie din cereale, tulpini de porumb, resturi

vegetale de la viţa de vie etc.); biogaz; deşeuri urbane.

În ultimul deceniu, consumul total de biomasă a înregistrat o tendinţă de diminuare lentă, principala cauză fiind extinderea reţelei de distribuţie a gazelor naturale şi a instalaţiilor cu gaz lichefiat.

3.3. Industria chimicăIndustria chimică foloseşte în procesele tehnologice diverse materiale cum ar

fi: fluide de transfer termic, solvenţi, agenţi de răcire şi refrigeranţi. Aceste produse, după utilizare, ajung în mediul înconjurător constituind deşeuri chimice, cu potenţial de risc major.

Multe industrii care folosesc solvenţi organici cu impact negativ mare în mediu sunt în căutare susţinută de solvenţi alternativi care au performanţe caracteristice similare, dar un impact mai scăzut asupra mediului. Refrigeranţii complet halogenaţi de tipul clorofluorocarbon (folosiţi până de curând) au efecte negative majore asupra mediului, deoarece epuizează ozonul stratosferic; mecanismul acceptat este cel în care radicalii liberi ai clorului catalizează conversia ozonului stratosferic la oxigen atomic. Această situaţie a stimulat cercetările pentru descoperirea unor substituenţi ai acestor fluide, mai siguri din punct de vedere al mediului. Deşeurile chimice cu grad de risc pentru mediu conţin în general amestecuri complexe, multifazice (de exemplu apă, compuşi organici şi electroliţi). O clasă de contaminanţi potenţiali o reprezintă compuşii organici volatili, întâlniţi frecvent în apele reziduale, aceştia contribuind la poluarea apei şi a atmosferei.

Printre formele cele mai întâlnite de poluare a mediului înconjurător de către activităţile industriei chimice se numără:

102

Page 103: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

emisii de reziduuri organice în apele de suprafaţă; emisii de metale grele; emisii de bioxid de sulf; emisii de oxizi de azot; emisii de compuşi organici volatili; emisii de pulberi.

Începând cu revoluţia industrială şi până în prezent, industria chimică a sintetizat şi produs un număr mare de substanţe chimice, de multe ori în cantităţi imense. Multe dintre acestea sunt utilizate pentru realizarea unei game bogate de produse. Se poate afirma că numărul exact de substanţe chimice care se utilizează astăzi este necunoscut. În 1981, firmele din sector au fost solicitate să identifice substanţele existente pe piaţă şi astfel a fost întocmit Inventarul european al substanţelor chimice existente care cuprinde 100116 de titluri. Potrivit estimărilor, din aceste substanţe se comercializează în prezent între 20000 şi 70000 (Teknologi-Radet, 1996) şi anual apar pe piaţă câteva sute de noi substanţe chimice.

O mare parte din substanţele chimice se regăsesc în produsele care ajung la consumatori, după care revin în mediul natural sub formă de deşeuri, multe dintre acestea fiind periculoase pentru sănătatea umană şi a mediului. Printre pericolele pe care le prezintă producţia sau utilizarea substanţelor chimice se numără:

explozii, incendii şi otrăviri; emisii în atmosferă; probleme legate de descompunerea lor.

Gravitatea impactului asupra mediului generat de către substanţele chimice a fost recunoscută pentru prima dată în anii 70, când problemele de acest fel au început să fie percepute mult mai responsabil atât de către clasa politic şi lumea ştiinţifică. Una dintre diferenţele faţă de anii 70 constă în faptul că astăzi există un interes major privind bunurile de consum, cuprinzând produsele alimentare, care reprezintă pentru multă lume sursa principală de expunere la acţiunea substanţelor periculoase.

3.3.1. Tendinţe în producţia de substanţe chimiceDin 1945 până în prezent, producţia mondială a industriei chimice a

înregistrat o creştere uriaşă, ajungând în anul 1995 la cantităţi de peste 400 milioane de tone. Potrivit estimărilor la nivel internaţional, în 1994 costurile mondiale au fost de aproximativ 1540 miliarde USD, din care jumătate a fost generată de Statele Unite ale Americii, Japonia şi Germania. Europa a contribuit la costurile totale cu un procent de 38% (din care 33% revine Europei occidentale),

103

Page 104: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

fiind regiunea cea mai mare producătoare de substanţe chimice din lume, urmată îndeaproape de Asia şi ţările din Pacific (inclusiv Japonia).

Principalii beneficiari ai industriei chimice sunt industria chimică însăşi, industria manufacturieră (în special industria cauciucului şi a maselor plastice), serviciile şi consumatorii finali. Creşterea continuă a producţiei industriei chimice este determinată de două cerinţe majore:

Necesitatea satisfacerii cererii de noi produse de consum, realizate pe baza unor substanţe chimice noi.

Necesitatea utilizării şi desfacerii produselor şi subproduselor din industria petrolului, unde există o cerere din ce în ce mai mare de combustibili.

O rafinărie produce anual diferite cantităţi de subproduse ca benzenul, etilena şi propilena, care sunt utilizate ca materii prime în industria chimică. De asemenea, clorul, ca subprodus în procesul de fabricare a hidroxidului de sodiu şi cadmiul rezultat din procesul de rafinare a zincului, sunt substanţe chimice utilizate în cantităţi mari de către industria de prelucrare.

Deoarece industria chimică utilizează ca materii prime subproduse rezultate din alte industrii, problema impactului generat de aceasta asupra mediului poate fi analizată complet numai printr-o evaluare integrată. De exemplu, în cazul reducerii cantităţii dintr-un material toxic într-o baterie (de exemplu, cadmiul) trebuie să se ţină seama de faptul că această substanţă (rezultată oricum din procesul de rafinare a zincului) trebuie să-şi găsească o altă utilizare sau să fie distrusă ca deşeu, prin metode care ar putea avea impact asupra mediului mai mare decât cel generat de bateriile cu cadmiu (Stigliani şi Anderberg, 1994).

3.3.2. Metale greleMetalele grele mai sunt cunoscute sub denumirea de poluanţi sistemici,

datorită faptului că nu au o funcţie biologică, dar după pătrunderea în organism determină leziuni specifice la nivelul anumitor organe şi sisteme, chiar în concentraţii foarte mici.

Metalele grele cele mai periculoase pentru sănătatea umană sunt cadmiul, mercurul şi plumbul. Cadmiul se utilizează pentru fabricarea bateriilor, în industria maselor plastice şi în pictură. Mercurul se foloseşte atât pentru fabricarea bateriilor, cât şi în stomatologie. Plumbul are consecinţele cele mai grave asupra mediului, fiind utilizat ca antidetonator pentru benzină. Toate aceste metale sunt toxice pentru om şi au efecte negative chiar şi la concentraţiilor la care sunt prezente în mod normal în natură. Potenţialul lor toxic poate creşte prin efectul de bioacumulare.

104

Page 105: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Principalele surse de poluare cu metale grele sunt: Cadmiu

surse staţionare, care cuprind procese de combustie pe bază de cărbuni, petrol, gaze naturale;

surse mobile, reprezentate de mijloacele de transport pe bază de motorină.

Mercur surse mobile - trafic pe bază de benzină; surse staţionare - centrale termice, turnătorii fontă, incinerarea

deşeuri spitaliceşti. Plumb

surse mobile - trafic; surse staţionare - procese industriale etc.

În prezent, emisiile de metale grele au scăzut mult şi se prevede o reducere şi mai accentuată ca urmare a introducerii unor tehnologii performante şi a eliminării complete a benzinei cu plumb.Faţă de 1965, emisiile de cadmiu şi plumb sunt diminuate cu aproximativ 65%. Emisiile de mercur în atmosferă provin în principal din procesele de ardere a cărbunelui, din procesele de fabricare a cimentului, din industria metalelor neferoase şi din instalaţiile de incinerare a deşeurilor urbane. Produsele cu un conţinut mare de mercur care sunt supuse incinerării sunt bateriile, lămpile fluorescente, termometrele şi amalgamurile folosite în stomatologie. În 1990, emisiile totale de mercur în atmosferă, provenite din ţările care au aderat la programul EMEP au fost estimate la 462 tone, din care jumătate provin din industria energetică şi 38% din producţia industrială.

Cadmiul este foarte răspândit în Europa şi provine mai ales din surse difuze. Concentraţiile de cadmiu se diminuează de la sud spre nord, cu unele puncte de maxim în zonele industriale. Multe din fluviile europene sunt caracterizate de concentraţii ridicate de metale grele. În perioada 1991 – 1993, conţinutul mediu de cadmiu în fluviile poluate era de circa 50 de ori mai mare decât în fluviile nepoluate, concentraţia de plumb de 9 ori, cea de crom de 11 ori, iar cea de cupru de 4 ori mai mare /63/.

Metalele grele pot determina impacturi transfrontaliere, înainte de a ajunge în subsol, în sedimente marine sau de a fi absorbite de către floră şi faună.

La nivel local, forme grave de poluare cu metale grele generează industria minieră, industria metalurgică şi alte instalaţii industriale. Furnalele construite în urmă cu 50 de ani în fosta Uniune Sovietică au determinat apariţia unor adevărate

105

Page 106: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

deşerturi industriale, prin distrugerea vegetaţiei pe o rază de 15 km. Analizele efectuate pe anumite specii de muşchi au demonstrat conţinuturi de nichel, cupru şi plumb până la distanţe de 200 km de la instalaţiile industriale. În regiunea Murmansk, concentraţia de cupru şi nichel în apele de suprafaţă pe o rază de 30 km de la cel mai mare furnal depăşesc cu mult pragul admisibil de toxicitate pentru om. Ecosistemele şi cel puţin cinci surse de apă din zonă au fost complet distruse.

Efectele prezenţei metalelor grele în ceea ce priveşte ecosistemele sunt vizibile în jurul furnalelor şi a depozitelor de zgură metalurgică şi sunt asemănătoare fenomenului de acidificare. Nu se cunosc exact efectele metalelor grele asupra ecosistemelor forestiere şi nici asupra ecosistemelor apelor dulci şi costiere, însă există cu siguranţă o legătură directă între imisiile de metale grele şi acidificarea şi eutrofizarea acestor ape. Concentraţiile mari de metale grele produc o creştere a stresului fiziologic al florei şi faunei şi a vulnerabilităţii la infecţii.

Conţinutul de mercur în carnea peştilor, în special în Scandinavia, depăşeşte nivelul acceptabil din punct de vedere al sănătăţii. Se estimează că în Suedia, apa din circa 40 000 de lacuri conţine o cantitate de mercur ce depăşeşte valoarea limită de 0,5 mg/kg admisă pentru consum.

Un caz care demonstrează efectele produse de substanţele chimice toxice asupra ecosistemelor marine este cel al stridiilor expuse la tributilstaniu (TBT). În anii 80, s-a descoperit că stridiile din diferite localităţi prezentau anomalii de creştere, iar multe gasteropode sufereau de o formă de hermafroditism. Stridiile şi gasteropodele cu aceste simptome se găseau în apropierea porturilor, iar în ţesuturile lor exista o cantitate mare de staniu, provenit de la emailurile antivegetative ale ambarcaţiunilor.

Emisiile de metale grele încep să scadă, ca urmare a eliminării plumbului din benzină, a introducerii sistemelor mai eficiente de tratare a apelor reziduale şi de incinerare a deşeurilor, a introducerii unor tehnologii mai curate în industria metalurgică şi a reducerii utilizării cadmiului şi mercurului în sursele de poluare locală. Emisiile difuze ale acestor metale sunt mai greu de gestionat şi rămân încă o problemă ce trebuie soluţionată. Rezultate mai bune se vor obţine atunci când cele mai bune tehnologii disponibile vor intra în funcţiune în toate ţările. Efectele observate asupra ecosistemelor marine, posibilitatea manifestării fenomenului de bioconcentrare şi nivelele ridicate ale concentraţiilor de metale grele în anumite zone impun menţinerea unei atenţii deosebite în ceea ce priveşte reducerea în continuare a acestor emisii.

3.3.3. Poluanţi organici persistenţi

106

Page 107: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Poluanţii organici persistenţi (POP) sunt prezenţi pe cuprinsul întregii planete şi se pot acumula în ţesuturile umane şi animale, ca urmare dispersiei cauzate de vânt şi de curenţii oceanici şi prin intermediul lanţurilor trofice. Aceştia sunt substanţe chimice foarte stabile, care se pot acumula în lanţurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sănătăţii omului şi mediului înconjurător. Principalele tipuri de poluanţi organici persistenţi sunt :

pesticide organoclorurate: aldrin, dieldrin, endrin, clordan, hexaclorbenzen, mirex, toxafen, DDT, etc.;

substanţe sintetice: bifenili policloruraţi (aprox.129 compuşi); produse secundare: dioxina şi furanii. Caracteristicile principale ale poluanţilor organici persistenţi, care le fac să

fie extrem de periculoase, şi efectele lor asupra organismelor vii, sunt : persistenţa - sunt foarte rezistente la degradarea fotolitică, chimică

şi biologică având următorii timpi de înjumătăţire: în apă > 2 luni; în sol: > 6 luni; în aer > 2 zile;

sunt transportabili în mediu pe distanţe lungi de la sursă; bioacumularea - se depun în ţesuturile grase ale organismelor vii,

prin intermediul apei, hranei şi a aerului inspirat (factorul de bioacumulare este întotdeauna > 5 000);

toxicitatea - sunt toxici pentru oameni şi animale producând dezechilibre ale sistemului imunitar, endocrin, de reproducere şi au efecte cancerigene şi genotoxice.

Sursele de emisie ale poluanţilor organici persistenţi pot fi grupate în 3 categorii:

Punctiforme - din activităţi industriale şi neindustriale de tipul: producerea fontei - cu emisii de hidrocarburi aromatice policiclice

(PAH), hexaclorbenzen, dioxină; producţia de oţeluri în cuptoare electrice; producţia continuă şi discontinuă de asfalt în mixere tip cuptor si în

tambur rotativ - cu emisii de benzo-a-antren, crisen, benzo-b-fluorantren, benzo-a-piren;

conservarea lemnului - cu emisii de creozot; incinerarea deşeurilor spitaliceşti; utilizarea solvenţilor în activităţi gospodăreşti.

De suprafaţă - din activităţi agricole cum sunt: arderea miriştilor; aplicarea produselor fitosanitare

107

Page 108: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Liniare - din transporturi în afara drumurilor publice (drumuri interioare în fabrici, agricultură etc.).

Unii poluanţi organici persistenţi rezultă ca subproduse nedorite din activităţile antropice şi sunt greu de identificat şi controlat. Alţii sunt produşi pentru anumite utilizări şi printre aceştia se numără pesticidele şi produsele chimice industriale. Fabricarea şi utilizarea unor substanţe, care în Europa occidentală au fost eliminate gradual, continuă în unele ţări în curs de dezvoltare, reprezentând un pericol pentru biosferă nu numai în ţările producătoare, ci şi în Europa şi zonele arctice, care pot fi contaminate prin intermediul comerţului şi a dispersiei globale.

Se impune, astfel monitorizarea acestora, în scopul protejării sănătăţii umane şi a mediului înconjurător. Monitorizarea şi măsurile de protecţie adecvate obiectivul general al Convenţiei de la Stockholm, adoptată de România prin Legea 261/2004, convenţie ce cuprinde următoarele prevederi generale:

măsuri de eliminare a evacuărilor datorită producţiei şi utilizării intenţionate;

restricţionarea producţiei şi utilizării; măsuri de reducere şi eliminare a evacuărilor din producerea

neintenţionată; măsuri de reducere şi eliminare a evacuărilor de la depozite şi

deşeuri Prin monitorizarea poluanţilor organici persistenţi se urmăresc următoarele

scopuri: identificarea surselor de emisie în mediu; determinarea emisiilor şi măsurarea lor cantitativă; stabilirea priorităţilor în vederea reducerii şi eliminării emisiilor; evaluarea riscurilor privind sănătatea şi mediul; promovarea măsurilor de prevenire a poluării.

3.3.4. Soluţii de minimizare a impactuluiPrezenţa difuză a substanţelor chimice şi efectele lor negative asupra sănătăţii

omului şi a mediului înconjurător impun rezolvarea acestor probleme la nivel politic. Iniţial, acţiunile politice în acest domeniu s-au orientat înspre reducerea efectelor cauzate de poluarea acută şi de accidente majore, de tipul exploziilor. Mai recent, atenţia a fost îndreptată asupra efectelor cronice şi a altor pericole generate de sursele difuze şi de circulaţia transfrontalieră a acestor substanţe. În prezent, în Uniunea Europeană există peste zece directive care stipulează controlul substanţelor chimice.

108

Page 109: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Impactul substanţelor chimice poate fi redus prin intervenţii în diferite puncte ale traseului lor în mediul înconjurător. Necunoaşterea efectelor toxice potenţiale ale acestora şi progresul lent în ceea ce priveşte metodologia de evaluare a riscurilor (care reprezintă baza pentru găsirea soluţiilor de reducere) au determinat adoptarea unor măsuri centrate pe prevenirea utilizării şi expunerii la substanţele chimice periculoase, în special în ceea ce priveşte controlul riguros în punctele de utilizare şi tratare a deşeurilor. De asemenea, accentul s-a pus pe o singură substanţă cu o toxicitate specifică unei grupe de substanţe chimice cu proprietăţi asemănătoare, aşa cum sunt poluanţii persistenţi şi cei bioacumulabili.

Descoperirile şi inovaţiile nanotehnologiei, în special în domeniul materialelor, pot contribui la dezvoltarea unor noi tehnologii în industria chimică, care să afecteze cât mai puţin mediul înconjurător. Chimia va putea folosi noile materiale structurale şi funcţionale furnizate de nanotehnologie şi/sau noile tehnologii energetice cu randament ridicat sau sursele de energie alternativă.

În acest proces de dezvoltare, industria chimică tradiţională va avea un rol central în sistemul industrial global. Aceasta trebuie, însă, să găsească soluţii pentru rezolvarea problemelor de mediu.

3.4. Industria metalurgicăIndustria metalurgică include două mari sectoare de activitate, şi anume:

Metalurgia feroasă, caracterizată de faptul că produsele finale provin din prelucrarea fierului. Industria principală din această ramură este industria fierului şi oţelului, în care produsele de oţel sunt obţinute din minereu de fier sau din deşeuri conţinând fier.

Metalurgia neferoasă, care se ocupă de prelucrarea primară şi secundară a minereurilor de metale neferoase, cum sunt aluminiul, cuprul, zincul, plumbul, cadmiul, mercurul, nichelul etc.

3.4.1. Metalurgia feroasăÎntreprinderile siderurgice sunt considerate întreprinderi mari, atunci când în

cadrul lor se desfăşoară procese de prelucrare a minereurilor extrase din zăcăminte şi întreprinderi mici atunci când materia primă pentru obţinerea oţelului constă din deşeuri provenite din diverse surse.

În industria siderurgică mare, oţelul este obţinut dintr-un produs intermediar, care este fonta brută. Materiile prime principale utilizate sunt minereul de fier, cocsul şi varul, care sunt introduse într-un cuptor unde se arde cocsul drept combustibil şi se obţine fier din minereu. Varul este utilizat ca substanţă de topire. Fonta brută astfel obţinută are o compoziţie asemănătoare cu cea a oţelului, dar cu

109

Page 110: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

un conţinut mai mare de carbon şi impurităţi. Producţia de oţel din fontă brută impune reducerea conţinutului de carbon, precum şi eliminarea impurităţilor. Procesele industriale caracteristice industriei siderurgice presupune utilizarea următoarelor tipuri de instalaţii:

depozite de minereu şi de cărbuni; instalaţii de sinterizare şi de peletizare, unde fierul suferă un proces de

aglomerare care are ca scop obţinerea unui material cu caracteristicile fizice şi chimice necesare pentru a fi utilizat mai târziu în cuptoare;

bateriile de cocs, unde cocsul este produs prin distilarea uscată a cărbunilor;

cuptoare de topire, unde se obţine fonta brută din cocs şi fier cu ajutorul varului folosit ca substanţă de topire;

oţelării pe bază de oxigen, unde fonta brută şi/sau fierul vechi sunt transformate în oţel prin injectarea de oxigen la temperatură ridicată;

laminoare la rece/cald, realizarea pieselor din oţel.În industria mică a fierului şi oţelului, fierul vechi este încărcat într-un

cuptor cu arc electric şi se topeşte când este expus la un curent electric. Procesul cuprinde următoarele activităţi:

depozitarea materiilor prime (fierul vechi este depozitat în general în aer liber, în timp ce alte materii prime cum sunt cărbunii, dezoxidanţii, materialele de aliaj etc., sunt depozitate într-un spaţiu acoperit);

preîncălzirea fierului vechi, utilizând gazele din proces în vederea reducerii energiei necesare pentru topirea materiilor prime, activitate ce poate conduce la creşterea emisiilor de compuşi de halogenuri organice şi hidrocarburi policiclice;

încărcarea fierului vechi în cuptor împreună cu substanţele de topire; topirea în cuptorul cu arc electric; evacuarea şi prin separarea zgurii de oţel; tratarea secundară care permite evacuarea impurităţilor cum ar fi N2,

H2, pulberile etc.; prelucrarea zgurii prin răcire în apă, măcinare şi cernere, în scopul

recuperării fragmentelor metalice; evacuarea progresivă.

În ceea ce priveşte metalurgia feroasă, aceasta este generatoare, în principal de emisii de bioxid de carbon şi protoxid de azot, provenite din procesele de combustie. Activităţile siderurgice din întreprinderile mari, care generează cantităţi importante de bioxid de carbon sunt:

110

Page 111: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

procesul de aglomerare din sinterizare, deoarece este necesară o mare cantitate de energie pentru topirea materialelor;

încălzirea camerelor bateriilor de cocs; procesul de cocsificare; producţia de fontă brută în cuptoarele de topire; procesul de producere a oţelului din fontă brută în oţelării pe baza

oxigenului.Cuptoarele de topire reprezintă sursa celor mai multe emisii de bioxid de

carbon, urmate de bateriile de cocsare, instalaţiile de sinterizare şi de cuptoarele ce utilizează oxigenul.

În oţelăriile mici, emisiile directe de bioxid de carbon provin în principal de la următoarele activităţi:

topirea în oţelăriile electrice, ca urmare a prezenţei oxigenului în combustibilul din arzătoare sau a eliberării de oxigen, care produce reducţia conţinutului de carbon din încărcătura cuptorului, eliminând bioxidul de carbon;

emisiile directe de bioxid de carbon provenite de la cuptoarele cu arc electric, care sunt mai mici decât cele de la combinatele mari, deoarece energia necesară pentru topirea metalului din deşeuri este luată din reţea.

Întrucât emisiile de bioxid de carbon reprezintă o consecinţă directă a producerii de energie, orice efort în vederea reducerii acestui agent poluant se va concentra în special asupra creşterii eficienţei energetice a proceselor.

Emisiile indirecte de bioxid de carbon provin în principal de la utilizarea energiei electrice în timpul procesului de producţie. Utilizarea varului pentru producerea fontei brute ar putea fi de asemenea considerată o sursă indirectă, deoarece această materie primă se obţine din piatra de var prin procesul de calcinare, cu degajare de bioxid de carbon.

3.4.2. Metalurgia neferoasăIndustria aluminiului Producţia de aluminiu primar presupune parcurgerea a trei etape principale:

extragerea bauxitei, producţia de alumină şi procesul de electroliză. Aluminiul pur este extras din alumină în celule electrolitice la temperatură ridicată şi curent de intensitate mare. La fel ca oţelul, şi aluminiul poate fi obţinut din deşeuri.

Industria cuprului Industria cuprului include două subsectoare, respectiv rafinărie - turnatorie şi

semi-convertor. Primul subsector se ocupă de rafinarea metalului fie din minereu

111

Page 112: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

fie din materii prime secundare, cum ar fi reziduurile sau deşeurile provenite de la alte procese metalurgice. Sectorul semi-convertor al cuprului include industria produselor semiconvertite din cupru şi aliajele lui, din care fac parte producţia de sârma, foi de tablă şi tuburi etc.

Industria zinculuiZincul poate fi obţinut din minereuri de zinc sau din deşeuri de zinc. Industria plumbului Plumbul este produs din minereuri de plumb sau din deşeuri de plumb. În

prezent, producţia plumbului se concentrează mai mult asupra producţiei secundare decât asupra metalurgiei primare, constând din recuperarea şi reciclarea materialelor care conţin plumb.

Emisiile directe de bioxid de carbon în metalurgia neferoasă provin, în principal, din procesele de combustie prin care sunt generate electricitate, căldură şi abur. Aceste procese mai pot genera emisii de oxizi de azot şi emisii de metan, în cazul în care combustia hidrocarburilor este incompletă.

Pe lângă generarea de bioxid de carbon în timpul procesării energiei, o mică parte din aceste emisii provine din procesele de obţinere a aluminiului şi zincului, în timpul electrolizei, datorită reacţiei anodului de cărbune cu oxigenul produs prin electroliză şi printr-o reacţie secundară cu aerul.

Dacă energia necesară este cumpărată de la distribuitorul de electricitate, emisiile de bioxid de carbon sunt considerate indirecte. Acesta este cazul industriei de aluminiu, întrucât mai mult de 70% din energia consumată în procesul de producţie este electricitatea, iar 90% din aceasta este destinată electrolizei aluminei.

În afară de emisiile de bioxid de carbon şi oxizi de azot, metalurgia neferoasă este generatoare, în cantităţi mai reduse, de bioxid de sulf, compuşi organici volatili, fluoruri şi hidrofluoruri (rezultate în principal din industria aluminiului), hidrocarburi policiclice aromatice, dioxină, pulberi etc.

3.4.3. Măsuri de reducere a emisiilorReducerea emisiilor de bioxid de carbonMăsurile de reducere a emisiilor de bioxid de carbon în cadrul metalurgiei

feroase se concentrează în principal asupra unei mai bune exploatări a surselor de energie şi constau în:

injecţia de cărbune pulverizat şi deşeuri de plastic în cuptoarele de topire, în scopul înlocuirii parţiale a cocsului;

recuperarea energiei provenite de la gaze în instalaţiile de sinteză; recuperarea energiei obţinută de la cuptoarele de topire şi de la

cuptoarele cu insuflare de oxigen;

112

Page 113: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

producerea eficientă de căldura la temperatură joasă (recuperarea căldurii primite din procesele cu temperaturi ridicate).

Măsurile legate de atenuarea emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul metalurgiei neferoase se concentrează în special asupra industriei aluminiului, deoarece aceasta este industria cu cele mai mari emisii de agenţi poluanţi.

Noile instalaţii pentru producerea primară de aluminiu utilizează celule cu anozi „prearşi”, ceea ce conduce la reducerea semnificativă a scăpărilor de emisii de poluanţi. Emisiile sunt captate în celulă şi transportate la un sistem eficient de tratament. Alte tehnologii aflate în diferite faze experimentale, cu un mare potenţial de reducere a gazelor cu efect de seră sunt:

utilizarea anozilor inerţi, care nu se consumă în procesul de electroliză; utilizarea catozilor umezi, realizaţi dintr-un material inert ce permite

reducerea spaţiului dintre anod şi catod. Se estimează ca măsurile disponibile în vederea creşterii eficienţei energetice

în producţia de cupru, zinc, plumb, nichel şi alte metale pot economisi până la 25% din combustibilul necesar şi 25% din electricitate.

Reducerea emisiilor de oxizi de azotTehnologiile de reducere a oxizilor de azot sunt comune pentru ambele

sectoare ale metalurgiei. Metodologiile de reducere a emisiilor pot fi grupate în două categorii: tehnologii primare, cum ar fi precombustia, schimbări operaţionale şi schimbări în instrucţiunile de combustie şi tehnologii secundare, incluzând postcombustia gazelor din scurgeri sau tehnologii de evacuare a oxizilor de azot. Din cadrul măsurilor de reducere a emisiilor de oxizi de azot se menţionează:

utilizarea arzătoarelor de tip “Nivel scăzut al NOx” cu scopul de a reduce temperaturile de vârf, reducând concentraţia de oxigen în zona combustiei primare şi micşorând timpul de rezistenţă la temperatură ridicată, acestea ducând la diminuarea oxizilor de azot;

utilizarea arzătoarelor de tip “Nivel ultrascăzut al NOx” ajută la recircularea gazelor scăpate din sistem, făcând posibilă reducerea emisiilor de oxizi de azot de la 40 la 60% pentru combustibili gazoşi şi de la 30 la 50% pentru combustibili lichizi;

recircularea gazelor din scăpări şi injecţii cu diluanţi pentru a reduce temperatura flăcării şi, în consecinţă, concentraţia de oxizi de azot din gazele din scăpări;

rearderea, constând în introducerea treptată a combustibilului în arzător, are la bază crearea unor zone diferite în cuptor, injectând treptat combustibil şi aer;

113

Page 114: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

reducţia selectivă non-catalitică reduce cantitatea de oxizi de azot generaţi în timpul procesului de combustie, utilizând amoniacul sau ureea pentru a reduce NOx la azot şi apă;

reducţia selectivă catalitică, când amoniacul gazos este amestecat cu gazele din scăpări, amestecul fiind filtrat printr-un convertizor catalitic pentru ca reacţia sa fie completă;

spălarea noxelor, cu ajutorul unor substanţe care oxidează NO în NO2

în gazele din scăpări, fiind absorbite împreună cu SO2 în turnul de spălat gaze.

3.5. ConstrucţiileConstrucţiile reprezintă unul dintre sectoarele productive cele mai importante

şi totodată unul dintre principalele motoare ale dezvoltării economice. Activitatea de construcţii se referă atât la clădiri, cât şi la lucrările civile cum sunt străzile, podurile, căile ferate, digurile, construcţiile industriale, prezentând o serie întreagă de particularităţi, printre care se amintesc diversitatea metodelor de construcţie, precum şi numărul mare şi complexitatea regulilor de construcţie.

La fel ca orice activitate antropică, industria construcţiilor afectează în diverse moduri şi cu diferite intensităţi factorii de mediu, fie că este vorba despre materialele de construcţie, de organizarea de şantier sau de dezvoltarea urbană.

ApaÎn ultima vreme s-a observat o reducere drastică a speciilor acvatice, fenomen

care se agravează şi se amplifică într-un ritm alarmant. Progresul şi comodităţile moderne, dezvoltarea industriilor cu procese mari consumatoare de apă şi întreţinerea metabolismului marilor oraşe, sunt doar câteva dintre cauzele care au generat supraexploatarea resurselor de apă, de care se leagă direct deversarea unor cantităţi uriaşe de ape uzate in receptorii naturali. Aceste deversări, realizate fără un tratament prealabil, creează probleme deosebit de grave comunităţilor biotice din mediul acvatic. Principalii poluanţi proveniţi din industria materialelor de construcţii, care conduc la impurificarea apelor sunt: praful, particulele solide în suspensie şi apa rezultată din procesele tehnologice, contaminată cu uleiuri şi metale grele.

AerulToate activităţile industriale produc şi emit în atmosferă o serie de gaze

poluante, a căror cantitate, calitate şi concentraţie sunt dependente de ramura

114

Page 115: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

industrială, de tipul procesului tehnologic, de cantitatea şi calitatea materiilor prime folosite, de mărimea instalaţiilor industriale, de uzura utilajelor etc.

Industria materialelor de construcţii contribuie la poluarea aerului prin următoarele emisii poluante: praf, particule solide, oxizi de azot, bioxid de carbon, oxid de carbon, crom, plumb, arsenic, vanadiu, compuşi fluoruraţi, acizi, pulberi de sodă etc. În afara de acestea, o mare parte din materialele de construcţii folosite în construcţiile moderne emit radiaţii radioactive de diferite intensităţi.

Solul Printre principalele forme de degradare a solului se numără ocuparea şi

distrugerea acestuia prin incinte, organizări de şantiere, depozitare inadecvată a deşeurilor solide. La acestea se mai adăugă contaminarea cu metale grele, prin depunerea unor poluanţi emişi în atmosferă (cazul depunerilor acide) sau degradarea solului prin lucrări de exploatare minieră a resurselor de materii prime ca materiale de construcţii.

3.5.1. Materiale de construcţiiMaterialele folosite în construcţii pot influenţează pozitiv sau negativ atât

factorii de mediu, cât şi sănătatea persoanelor care locuiesc sau lucrează în anumite clădiri. La evaluarea materialelor din punct de vedere ecologic, se ţine seama de câteva criterii, printre care: consumul de energie în procesul de fabricare/prelucrare, acţiunea asupra sănătăţii umane, posibilităţile de reciclare.

Betonul - este alcătuit dintr-un liant (ciment), fondanţi (pietriş, nisip sau zgură) şi apă. Are avantajul că se fabrică şi se prelucrează uşor şi, de asemenea, prezintă o capacitate ridicată de captare a căldurii. Este un material a cărui utilizare se justifică perfect pentru construcţia de clădiri industriale mari, poduri sau tuneluri, însă este mai puţin recomandat pentru construirea clădirilor rezidenţiale, ca urmare a câtorva dezavantaje majore:

are o rezistenţă ridicată la difuzia vaporilor şi prezintă un timp de uscare foarte mare;

în prezenţa umidităţii conduce la condens şi formarea mucegaiului; are o conductibilitate termică mare, ceea ce îl face un material de

construcţie rece şi neadecvat pentru izolaţia termică; pentru asigurarea capacităţii portante este necesară adesea utilizarea

inserţiilor de oţel; amplifică şi distorsionează câmpul natural de radiaţii al

pământului, ecranând astfel radiaţia solară. Cheltuielile generate de necesitatea de curăţare a betonului la fiecare 20 - 30

de ani sunt foarte ridicate, iar reciclarea acestui material este extrem de dificilă. Din

115

Page 116: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

punct de vedere estetic, betonul este considerat un material de construcţie cenuşiu, monoton şi trist.

În cazul în care cimentul din compoziţia betonului este înlocuit cu calcar prelucrat hidraulic, se obţine aşa numitul „bio-beton”, însă rezistenţa acestuia este mult mai redusă.

Gipsul utilizat în construcţii poate fi ghips natural sau ghips artificial. În timp ce gipsul natural este un material de construcţie sănătos, cel prelucrat chimic poate prezenta o radioactivitate ridicată. Se comportă bine la umiditate, este uşor de prelucrat, însă prezintă o capacitate de încărcare statică redusă. Un material relativ nou, care poate fi achiziţionat din comerţ, este gipsul rezultat ca produs secundar din instalaţiile de desulfurizare a gazelor emise de termocentrale (numit şi gips REA). Acesta are o radioactivitate redusă, însă impurităţile de tipul clorurilor sau bioxidului de sulf determină o reducere a calităţii. Utilizarea gipsului în construcţii se recomandă pentru tencuieli.

Plăcile din gips utilizate în construcţii sunt de mai multe tipuri: plăci din gips pur; plăci de carton cu adaos de ghips; plăci care au pe ambele părţi un carton special; plăci din fibre de gips (compuse din gips, fibre de celuloză,

hârtie reciclată şi un agent de silicatizare). Plăcile de gips care conţin fungicizi trebuie să fie înlocuite cu plăci de gips cu

fibre de celuloză, care sunt impregnate cu silicat de potasiu. Toate prezintă o excelentă difuzie a vaporilor, precum şi un efect de reglare a climatului. Plăcile din gips se folosesc pentru tencuială, căptuşirea pereţilor, pentru pereţii despărţitori şi căptuşirea acoperişurilor. Au avantajul că prezintă o suprafaţă uscată, netedă, peste care se poate aplica imediat tencuiala sau tapetul.

Calcarul este, la fel ca gipsul natural, un produs natural pur. Utilizat ca liant pentru producerea mortarului şi tencuielilor sănătoasă, acţionează ca dezinfectant şi element de reglare a umidităţii, captează substanţele toxice din aer, influenţează pozitiv climatul din încăpere şi măreşte conductibilitatea termică, având o rezistenţă mică la difuzie. O tencuială din calcar are mai multe avantaje, printre care: miros plăcut, filtrează aerul, este uşor de prelucrat, este elastică şi ieftină.

Deoarece mortarul de var pur nu este rezistent la acizi şi apă, se recomandă calcarul cu un conţinut ridicat de siliciu, argilă şi oxizi de fier, care formează varul hidraulic pentru construcţii. Acesta se foloseşte mai ales pentru tencuieli exterioare şi interioare (în cazul solicitării puternice sau a încăperilor umede) şi ca mortar pentru zidărie.

116

Page 117: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Cimentul se diferenţiază de gips şi calcar ca urmare a modului în care se desfăşoară procesul de ardere. Cimentul se arde la o temperatură foarte ridicată, astfel încât este afectată structura cristalină, obţinându-se un nou material cu o rezistenţă la presiune mai mare. Cimentul este foarte dur, neelastic şi mai puţin higroscopic şi difuzabil decât calcarul sau gipsul. Tencuiala din ciment trebuie evitată în interiorul clădirilor şi folosită doar acolo unde solicitarea sau umiditatea este mai mare. Uneori se utilizează ciment provenit din procesele desfăşurate în furnale, însă acesta poate fi radioactiv.

Lemnul este un material de construcţie care se recomandă a fi utilizat ori de câte ori este posibil, ca urmare a avantajelor numeroase pe care le prezintă, printre care:

are o mare capacitate de "respirare", poate absorbi multă umiditate;

curăţă formal aerul şi captează astfel substanţele dăunătoare; este permeabil pentru radiaţia cosmico-terestră; are o radiaţie radioactivă redusă; prezintă o bună izolare termică; are o capacitate ridicată de încărcare statică; degajă un miros plăcut dacă nu este lăcuit; nu prezintă nici o problemă la înlăturare şi la fabricare.

Pentru construirea clădirilor rezidenţiale se recomandă lemnul arborilor răşinoşi (pin, molid, larice), precum şi lemnul foioaselor (paltin, stejar, salcâm şi frasin).

Materialele de construcţie pe bază de lemn sunt plăcile care se realizează din straturi subţiri, rumeguş sau fibre. Acestea au avantajul că nu mai prezintă defectele lemnului masiv (umflare, deformare, torsiune), însă au dezavantajul prezenţei lianţilor utilizaţi pentru stratificare (răşini formaldehidice, răşini melaminoase, fenolice şi izocianate). Aceste substanţe sunt toxice şi sunt degajate mai mult timp, chiar şi după întrebuinţare.

Metalele se folosesc în construcţii pentru elementele de sprijin şi consolidare, pentru acoperişuri şi faţade. Pentru fabricarea materialelor de construcţie metalice se utilizează o cantitate mare de energie, iar producerea lor este legată de emisii de diferiţi poluanţi (oxizi de azot, monoxid de carbon, metale grele). Având o conductibilitate termică ridicată, metalele reprezintă suprafeţe reci, etanşe la abur şi înrăutăţesc electroclimatul, motiv pentru care utilizarea lor în construcţiile rezidenţiale trebuie limitată.

117

Page 118: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Materialele sintetice implică un consum mare de energie pentru fabricare şi, în afară de aceasta, procesele tehnologice din care provin generează mai multe tipuri de substanţe dăunătoare, care poluează aerul şi apa. În cazul producerii unui incendiu, multe dintre materialele sintetice degajă gaze toxice. Din aceste motive, se recomandă înlocuirea materialelor sintetice, ori de câte ori este posibil, cu alte materiale cum ar fi lemnul, piatra sau fibrele vegetale. Din punct de vedere ecologic, este total contraindicată utilizarea combinaţiei polistirol – beton, aceasta determinând efecte negative asupra mediului ambiant, printre care se menţionează: difuzie redusă, electroclimat nefavorabil, evaporarea substanţelor toxice (stirol, vinil), imposibilitatea reciclării ulterioare. Multe din materialele sintetice folosite în construcţii determină apariţia diferitelor afecţiuni patologice, printre care şi cancerul. Izolaţiile din materiale sintetice, indiferent de formă, reprezintă o sursă de degajare a substanţelor toxice pe o perioadă mai îndelungată, înrăutăţind climatul dintr-o încăpere, ca urmare a etanşeităţii lor la vapori.

Argila(lutul) ocupă un loc aparte printre materialele de construcţie, necesitând un consum de energie extrem de scăzut şi, ca urmare, poluare redusă a atmosferei. Este unul dintre materialele de construcţie care determină cele mai reduse impacturi, atât din punct de vedere ecologic, cât şi din punct de vedere al sănătăţii umane. Printre avantajele utilizării argilei ca material de construcţie se numără:

asigură un climat excelent în interiorul clădirilor; absoarbe imediat umezeala şi o degajă relativ repede; este un ideal acumulator de căldură şi degajă un miros plăcut; este foarte ieftin, întrucât argila este o substanţă minerală utilă

extrem de răspândită, ceea ce determină cheltuieli de construcţie mai reduse;

nu ridică probleme din punct de vedere ecologic Lutul este foarte potrivit pentru pereţii exteriori şi pentru cei interiori, ca

protecţie acustică pentru acoperişuri şi ca acumulator de căldură pentru podele şi tavane. În afară de aceasta, se poate tencui cu lut şi se pot face cuptoare din lut.

Materialele izolante au un rol important în contextul economisirii de energie, ca măsură importantă de protecţie a mediului înconjurător. De asemenea, sunt utilizate şi pentru protecţia fonică şi împotriva incendiilor. Din punct de vedere al compoziţiei, materialele izolante sunt anorganice, organice şi sintetice.

Materiale izolatoare anorganice

Fibrele minerale (vată de sticlă, piatră şi zgură), care

se fabrică prin lichefierea la temperaturi foarte ridicate a mineralelor,

118

Page 119: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

rocilor şi sticlei uzate. Din topitura rezultată se trag fire foarte subţiri, care se stropesc cu răşini sintetice şi uleiuri minerale şi se întăresc în cuptor, după care se hidrofobează cu ajutorul siliconilor. Problema principală a fibrelor minerale o reprezintă ponderea mare a fibrelor care se află în domeniul critic al diametrului de 1 mm, caz în care acestea pot fi inhalate. Deşi nu s-a dovedit efectul cancerigen al fibrelor minerale asupra omului, ele sunt asociate cu riscul de producere a cancerului. În timpul prelucrării şi manipulării pot determina iritaţii ale pielii. Nu sunt reciclabile şi se recomandă renunţarea la aceste materiale, cel puţin până când se clarifică potenţialul lor cancerigen.

Sticla spongioasă (sub formă de plăci negre), care se

fabrică dintr-o topitură de sticlă şi praf de cărbune, obţinându-se astfel un material izolant etanş la vapori şi rezistent la putrezire. Reclamă consumuri mari de energie pentru fabricare şi nu este reciclabilă.

Materiale izolante organice

Pluta este coaja unui stejar vechi de

circa 7 ani, care se prelucrează prin coacere la temperaturi de 300 – 400oC, până devine granulată, obţinându-se apoi pluta "pur expandată", fără folosirea lianţilor cum sunt răşina sintetică şi bitumul (există şi plută impregnată cu bitum sau răşini sintetice). Pluta este folosită ca material de umplutură sau sub formă de plăci. Este bună atât pentru izolarea interioară, cât şi pentru cea exterioară. Atât fabricarea, cât şi posibilităţile de reciclare (se transformă în humus) fac din plută un material izolator recomandat.

Fibrele de cocos se obţin prin

adăugarea sulfatului de amoniu sau a sării de bor şi sunt rezistente la foc. Fibrele naturale, rezistente la umiditate, se folosesc sub formă de plăci şi plase pentru izolarea acoperişului, pereţilor şi tavanului, precum şi pentru etanşarea ferestrelor şi a uşilor. Au avantajul unui consum redus de energie în timpul procesului fabricare, care se desfăşoară după norme ecologice şi pot fi reciclate.

Fibrele de lemn se folosesc sub formă

de plăci, compuse din deşeuri de lemn rezultate din industria de prelucrare a lemnului, fiind aglomerate cu ajutorul răşinilor. Plăcile pentru exterior sunt amestecate cu 10 – 15 % bitum, pentru a le face rezistente la umezeală. Printre avantajele acestui material de construcţie

119

Page 120: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

se numără folosirea resturilor lemnului de conifere, folosirea unei materii prime ecologice şi posibilitatea reciclării.

Fibrele de celuloză se obţin din hârtie

reciclată, care se amestecă cu săruri minerale pentru protecţia împotriva incendiilor şi a descompunerii. Din punct de vedere al mediului înconjurător, utilizarea celulozei se recomandă fără restricţii, deoarece fabricarea acesteia necesită consum foarte redus de energie şi nu este dăunătoare sănătăţii.

Materialele izolatoare sintetice

se folosesc în majoritatea cazurilor pentru izolaţia acustică. Polistirolul este un spumant tare, care se utilizează sub două forme:

polistirol expandat (culoare albă) şi polistirol extrudat (culoare verde sau albastră). Ambele tipuri se compun din benzol şi etili, ambele substanţe fiind derivate ale petrolului. La fabricarea acestuia sunt generate diferite substanţe toxice, care sunt cancerigene (stirol, benzol). De asemenea, în timpul procesului de fabricare sunt emise gaze care afectează stratul de ozon, accentuează efectul de seră şi favorizează creşterea concentraţiei de ozon la nivelul solului. O altă problemă din punct de vedere ecologic este legată de dificultăţile de reciclare.

Poliuretanul se foloseşte în special pentru fixarea ferestrelor şi uşilor şi pentru etanşarea crăpăturilor. Se utilizează atât sub formă de plăci, cât şi sub formă de spumă, care este plastică. Se obţine din poliol şi izocianat (care este o substanţă toxică), cu ajutorul unui carburant, procesul de producţie necesitând un consum mare de energie, rezultând prin urmare emisii de gaze cu efect de seră şi distrugătoare de ozon. De asemenea, în procesul de fabricare rezultă toxine puternice, precum şi substanţe explozive şi cancerigene. La utilizarea spumei se degajă izocianat, iar în caz de incendiu apare acidul cianhidric, care este o substanţă foarte toxică. De regulă, poliuretanul este un material dificil de reciclat.

Spuma reo-formaldehidică determină o poluare a mediului înconjurător atât în timpul procesului de fabricare, cât şi în timpul prelucrării, ca urmare a prezenţei formaldehidei, care este o substanţă toxică. Întrucât şi posibilităţile de reciclare sunt reduse, se recomandă evitarea acestui material.

În concluzie, se poate spune că din punct de vedere ecologic şi biologic este avantajoasă utilizarea substanţelor izolante minerale şi organice. Materialele

120

Page 121: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

izolante sintetice nu sunt recomandate din următoarele motive: substanţele de bază sunt toxice, consum mare de energie în procesul de fabricare, în unele cazuri se produc emisii toxice la prelucrare şi la utilizare, rezultă produşi toxici în urma descompunerii în caz de incendiu, problema deşeurilor este încă nerezolvată.

3.5.2. Organizarea de şantierActivităţile desfăşurate pe un şantier de construcţii afectează factorii de

mediu într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de natura şi specificul lucrărilor care se impun.

Apele superficialeActivităţile specifice unui şantier de construcţii pot genera impacturi ca

urmare a deplasării diferitelor substanţe şi materiale de construcţie, a spălării instalaţiilor, a emiterii diferitelor tipuri de poluanţi. Intensitatea şi gravitatea impacturilor depind de o serie întreagă de factori, printre care:

amplasarea şi tipul instalaţiilor de fabricare a betonului, de epurare a apelor de şantier, de producţie, depozitare şi recuperare;

amplasarea bazinelor de spălare; structura reţelei de canalizare şi amplasarea punctelor de

deversare a apelor uzate; necesarul de apă pentru diferite tipuri de utilizări.

Apele subteranePrincipalele riscuri legate de impactul asupra apelor subterane se referă la

posibilitatea de infiltrare a substanţelor poluante în formaţiunile acvifere, în special în stratul freatic, cu urmări asupra utilizării apei pentru alimentarea populaţiei cu apă potabilă şi asupra echilibrului ecologic.

În cazul realizării unor construcţii subterane de tipul galeriilor, puţurilor etc., în scopul protejării lucrărilor împotriva inundării sunt necesare lucrări de asecare a formaţiunilor acvifere, ceea ce determină o reducere a resurselor de apă subterană şi la dezechilibre ale regimului hidrodinamic.

AtmosferaImpacturile asupra atmosferei sunt generate de activităţile de excavare şi

săpare, fabricarea cimentului şi de vehicularea mijloacelor de transport de mare tonaj, activităţi care determină poluarea atmosferei cu praf şi pulberi.

Zgomote şi vibraţiiDe cele mai multe ori, atât activităţile presupuse de construcţia în sine, cât şi

vehicularea utilajelor grele, conduc la creşterea nivelului de zgomot în jurul unui şantier. Zgomotul şi vibraţiile sunt produse de utilajele şi instalaţiile utilizate şi de

121

Page 122: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

mijloacele de transport grele şi de utilizarea substanţelor explozive (atunci când este cazul) şi pot afecta receptorii mai sensibili din zona de influenţă.

Analizând tipurile de activităţi care se desfăşoară într-un şantier, pot fi puse în evidenţă utilajele şi lucrările specifice care reprezintă surse de emisii atmosferice poluante (pulberi şi gaze) semnificative. Astfel, aproape în orice şantier de construcţii se întâlnesc următoarele instalaţii:

instalaţii pentru fabricarea betonului; instalaţii de tratare a materialelor inerte (separare, concasare,

sortare); mijloace de transport al materialelor (încărcătoare pentru

betoniere, autobetoniere, autobasculante); elevatoare şi macarale în zona de depozitare a materialelor; grupuri electrogene pentru producerea energiei electrice; instalaţii de ventilare în cazul şantierelor de executare a

galeriilor şi tunelurilor.În afară de acestea, există emisii produse de motoarele mijloacelor de

transport care asigură aprovizionarea şantierului cu materialele necesare. Estimarea numărului de autovehicule care circulă în acest scop, se poate realiza pornind de la necesarul de materiale de construcţie.

Pentru a determina emisiile generate de activităţile prevăzute în cadrul unui proiect de construcţie, trebuie cunoscute lucrările necesar de efectuat şi tipul şi numărul de utilaje folosite.

Instalaţiile de fabricare a betonului sunt caracterizate de puncte de emisie a pulberilor, determinate în funcţie de transportul materialelor în silozuri şi punctele de descărcare din autobetoniere (operaţii care, în majoritatea cazurilor, sunt responsabile de circa 85% din emisiile totale) şi de emisiile difuze provenite din transport şi depozitare, care variază foarte mult de la o instalaţie la alta. Dispersia pulberilor generate de depozitarea materialelor de construcţii este, de regulă, mai dificil de analizat. Procesul de producere a pulberilor care se dispersează în atmosferă este cauzat de două fenomene fizice:

pulverizarea şi abraziunea materialelor generată de mijloace mecanice (roţi, pale, ustensile etc.);

acţiunea erozivă a vântului (cu viteze mai mari de 5 m/s, în funcţie de suprafaţa erodabilă).

Distanţa teoretică de depunere a pulberilor este definită în funcţie de dimensiunile particulelor şi de viteza vântului. Pentru o viteză de referinţă a vântului de circa 4 m/s, particulele cu dimensiuni mai mari de 100µ sedimentează

122

Page 123: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

pe o rază de 10 m în jurul sursei de emisie, iar particulele cu dimensiuni cuprinse între 30 şi 100µ sedimentează pe o rază de 100 m în jurul sursei, în timp ce particulele cu dimensiuni sub 10µ se comportă asemănător poluanţilor gazoşi.

Dispersia pulberilor în zonele de depozitare şi transport a materialelor se datorează următorilor factori:

operaţiilor de deplasare a materialelor: încărcare, descărcare, mişcarea mijloacelor de transport din zona de depozitare;

acţiunea erozivă a vântului în condiţii de climă uscată.Estimarea cantităţilor de pulberi dispersate se face pe baza cunoaşterii vitezei

vântului, a gradului de umiditate a materialului şi a dimensiunilor particulelor de pulbere.

În ceea ce priveşte şantierele mobile (cazul construirii şoselelor sau căilor ferate, spre exemplu), impactul este asemănător celui generat de şantierele fixe, însă cu o extindere în timp mai redusă.

3.5.3. Ameliorarea impactului construcţiilor asupra mediuluiMăsurile de diminuare a impactului generat de activitatea de construcţie

asupra mediului pot avea un caracter general, ţinând de executarea corectă a lucrărilor prevăzute într-un proiect, sau caracter specific, în funcţie de natura surselor generatoare de impact.

Măsurile care se referă la modul de desfăşurare a activităţilor de pe un şantier de construcţii pot fi încadrate în mai multe categorii, având în vedere tipul lucrărilor la care se referă.

Lucrări mecanice Prelucrarea şi vehicularea materialelor

aglomerarea pulberilor prin umezire; descărcarea materialelor din vehicule de la înălţime redusă,

circulaţia mijloacelor de transport cu viteză mică şi realizarea transportului în containere închise.

Depozite de materiale protejarea depozitelor de materiale împotriva acţiunii vântului prin

umezire şi instalarea unor ecrane de protecţie; încetarea lucrului în perioade nefavorabile din punct de vedere al

condiţiilor climatice; depozitele de materiale de mari dimensiuni trebuie acoperite cu

folii sau rogojini sau chiar plantate. Suprafaţa şantierului şi căile de acces

123

Page 124: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

drumurile nebetonate trebuie stropite, astfel încât să se evite generarea pulberilor şi prafului în timpul transportului;

amplasarea instalaţiilor de spălare a vehiculelor la ieşirea din şantier;

limitarea vitezei maxime pe drumurile de şantier la 30 km/h;Procese termice şi chimice Lucrări de pavare şi impermeabilizare

nu se execută tratamente termice cu temperaturi ridicate pentru smolire pe şantier;

utilizarea emulsiilor în locul soluţiilor bituminoase; reducerea temperaturilor de lucru prin alegerea unor lianţi

adecvaţi; utilizarea unor cazane închise cu regulatoare de temperatură; utilizarea unor explozivi cu impact mai redus asupra mediului,

de tipul emulsiilor, gelurilor sau slurry.Cerinţe privind utilajele utilizarea ori de câte ori este posibil a unor utilaje şi instalaţii cu emisii

reduse, aşa cum sunt cele cu motoare electrice; utilizarea şi întreţinerea corespunzătoare a utilajelor şi instalaţiilor cu

motoare cu ardere internă; utilizarea unor carburanţi cu un conţinut redus de sulf; măsuri de reducere a cantităţilor de pulberi produse în timpul lucrărilor

(umectare, captare, aspirare etc.).Instalaţii de fabricare a betonuluiAstfel de instalaţii trebuie prevăzute cu ecrane, care au rolul de a împiedica

emisiile difuze de pulberi şi, în acelaşi timp, de atenuare a zgomotului. Toate fazele de producere a cimentului (depozitare, sortare, încărcare, vehiculare, dozare şi încărcare în betoniere) sunt generatoare de pulberi şi, din acest motiv, lucrările se execută în recipiente închise. Emisiile rezultate sunt captate şi dirijate spre filtre de epurare. Punctele de emisie situate la distanţe mai mici de 50 m de zonele locuite trebuie să fie situate sub nivelul panourilor care împrejmuiesc şantierul.

Prelucrarea, depozitarea şi vehicularea materialelor de construcţieMăsurile cele mai utilizate pentru reducerea emisiilor difuze rezultate în

timpul prelucrării (separare, sfărâmare, sortare) materialelor de construcţie sunt: umectarea şi aplicarea unor aditivi pentru stabilizare; acoperirea mijloacelor de transport şi umectarea corespunzătoare în

punctele de încărcare şi descărcare;

124

Page 125: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

protejarea depozitelor împotriva acţiunii erozive a vântului cu ajutorul foliilor, panourilor şi barierelor;

utilizarea dispozitivelor de desprăfuire.3.5.4. Impactul dezvoltării urbane asupra mediului înconjurătorFolosirea terenurilorOrice tip de dezvoltare se presupune că are drept scop îmbunătăţirea calităţii

vieţii, însă orice tip de dezvoltare are consecinţe ecologice. Pentru fiecare teren este necesar să se evidenţieze tipurile de utilizare adecvate, în această analiză fiind luate în calcul şi alte criterii, în afara celor de ordin economic şi ingineresc printre care valoarea ştiinţifică şi educaţională, atributele istorice, valoarea rezidenţială, recreaţională şi instituţională, precum şi caracteristicile microclimatului.

În ceea ce priveşte utilizarea multifuncţională a unui teren, se acceptă întrepătrunderea zonelor rezidenţiale, comerciale şi industriale, având în vedere următoarele avantaje pe care le poate avea:

creşterea indicelui de valorificare a terenurilor; reducerea intensităţii transporturilor; spargerea monotoniei structurilor urbane; creşterea vitalităţii de-a lungul întregii zile pentru zona urbană; posibilitatea reducerii impactului global asupra mediului.

Implicaţiile care decurg din modificările destinaţiei anumitor terenuri atunci, când se impune realizarea unui anumit proiect, trebuie analizate cu atenţie chiar şi pentru zone limitrofe mai îndepărtate de zona proiectului propriu-zis.

Proiectarea urbană şi de locuinţeProiectarea trebuie să acorde mai multă atenţie formelor urbane astfel încât

acestea să devină atractive şi coerente, iar fiecare parte componentă să aibă propria sa identitate. O primă cerinţă a proiectării urbane este necesitatea de exploatare a calităţii particulare şi a atracţiilor naturale ale zonei, conservând ceea ce este bun şi minimizând efectele negative ale dezvoltării. Reducerea consumului de resurse în construcţii, întreţinerea şi exploatarea corectă a acestora reprezintă un element important în asigurarea unei dezvoltări durabile.

Proiectarea urbană are consecinţe directe asupra impactului vizual prin designul, volumul şi dispoziţia construcţiilor. Integrarea acestora în peisajul natural este o cerinţă de bază în cadrul proiectării structurilor clădirilor.

În politica urbană trebuie asigurate câteva obiective care sa asigure regenerarea urbana şi un mediu înconjurător atractiv, precum şi locuinţe confortabile, accesibile financiar unui grup socio-economic cât mai numeros. Printre aceste obiective se numără:

125

Page 126: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

asigurarea terenurilor de construcţii în zone adecvate, la preţ de cost accesibil;

luarea în considerare la planificarea şi proiectarea zonelor rezidenţiale a cerinţelor şi valorilor materiale şi umane specifice zonei;

orientarea clădirilor în raport cu punctele cardinale şi vânturile dominante;

optimizarea dimensiunilor clădirilor de locuit, precum şi a distanţelor dintre ele pe criterii de însorire şi iluminare;

optimizarea raportului între suprafaţa totală a clădirilor şi suprafaţa vitrată;

utilizarea vegetaţiei, a arborilor în vederea obţinerii protecţiei eoliene, termice, fonice şi a calităţii aerului. De asemenea, prin plantaţiile de arbori pot fi controlate stabilitatea terenurilor şi nivelul apelor freatice;

folosirea celor mai bune tehnici pentru proiectare (implicaţiile asupra mediului trebuie privite nu numai din punct de vedere al folosirii diferitelor materiale disponibile dar şi al exploatării şi întreţinerii);

realizarea unui echilibru între zonele rezidenţiale şi cele publice, asigurând astfel un management eficient al întregii zone.

Construcţii ecologiceProiectarea, construcţia şi întreţinerea clădirilor are un impact semnificativ

asupra mediului înconjurător şi resurselor materiale. Toate construcţiile existente în prezent consumă împreună o treime din energia mondială consumată şi două treimi din energia electrică.

Clădirile reprezintă o sursă majoră de poluare provocând probleme privind calitatea aerului din oraşe. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajările de SO2, 25% de protoxid de azot, 10% specifice care distrug calitatea aerului din zonele urbane. Produc de asemenea 35% din degajările de CO2 care este elementul principal ce determina modificări climatice.

Metodele tradiţionale de construcţie nu ţin seama adeseori de interdependenţa dintre o construcţie permanentă, împrejurimile sale şi de ocupanţii săi. Construcţiile tipice consumă mai multe resurse decât sunt necesare, au impact negativ asupra mediului şi produc cantităţi mari de deşeuri. Pentru aceste clădiri se cheltuieşte foarte mult pentru consumul de energie şi apă.

Există multe posibilităţi de a face clădirile mai curate din punct de vedere ecologic, de exemplu, dacă numai 10% din locuinţe ar folosi sisteme solare de încălzire a apei s-ar evita zeci de tone de emisii de carbon anual in atmosferă.

126

Page 127: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Metodele de construcţie ecologice oferă posibilitatea realizării unor clădiri recomandabile din punct de vedere al mediului înconjurător şi al eficientei resurselor, folosind o metoda integrata de proiectare. Clădirile ecologice contribuie la conservarea resurselor, la eficientizarea şi regenerarea energiei şi la conservarea apei. De asemenea, iau in considerare ideea diminuări producerii deşeurilor, creează o ambianţă sănătoasă şi confortabilă, reduc costurile de exploatare şi de întreţinere şi ţin cont de problemele legate de conservarea istorică, accesul la transportul public şi alte infrastructuri şi sisteme ale comunităţii.

Construcţiile ecologice au devenit mult mai răspândite, ele reprezentând atât o soluţie la problemele speciale legate de construcţii, cât şi la încurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. Unele construcţii folosesc mai puţine produse primare şi fac mult mai eficientă folosirea resurselor naturale. Locuinţele în comun folosesc, de asemenea, mai puţine produse din cherestea, deoarece zonele comune cum sunt bucătăria sau locurile de recreare trebuie construite ca zone de locuit divizate, pentru a putea fi folosite de toţi locatarii. Există o mulţime de materiale care conţin produse ce pot fi mai disponibile decât cele convenţionale şi, în acelaşi timp, pot ajuta la reducerea cantităţii de deşeuri produse care trebuie depozitate.

3.6. Transporturile Una dintre activităţile antropice cu impact negativ major asupra mediului

înconjurător şi asupra sănătăţii umane este transportul, care reprezintă o sursă importantă de poluare a aerului. Din acest motiv, în ultimele decenii relaţia dintre mijloacele de transport, care sunt surse mobile de poluare a atmosferei, şi mediul înconjurător a devenit obiectul unor dezbateri de ordin ştiinţific, tehnologic, medical, de amenajare a teritoriului, de politică de mediu, juridic, politică de stat etc. Pentru o societate şi o economie care se află în plin proces de globalizare, mobilitatea reprezintă o condiţie esenţială. Posibilităţile de transport comode şi ieftine reprezintă un factor important în competiţia internaţională, care facilitează flexibilitatea pieţei de muncă, iar participarea la mobilitatea socială conduce la creşterea calităţii vieţii.

În ultima perioadă se asistă la o creştere continuă a volumului transporturilor, ceea ce determină presiuni tot mai mari asupra mediului înconjurător, în special în ceea ce priveşte modificările climatice şi dispariţia speciilor. Pe plan european se înregistrează eforturi care au drept obiectiv stoparea acestor tendinţe, însă rezultatele se rezumă, în cel mai bun caz, la reducerea ratei acestei creşteri.

127

Page 128: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Unul dintre obiectivele importante ale politicii Uniunii Europene privind transporturile este acela de a disocia rata de creştere a volumului transporturilor de dezvoltarea economică, obiectiv care nu a fost încă atins. Volumul de transport creşte constant, urmărind ritmul dezvoltării economice sau chiar depăşindu-l. Însă dezvoltarea are nevoie de transport, iar transportul are nevoie de energie. Necesarul de energie pentru transport reprezintă o parte însemnată din necesarul total de energie al unei ţări: în ţările aparţinând Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) acest necesar este de aproximativ 33%, în ţările în curs de dezvoltare însă necesarul de energie pentru transporturi este mult mai redus – în India în jur de 12%, în Nigeria şi China sub 10%. În ţările OECD se consumă circa 62% din uleiurile minerale în sectorul transporturilor, în timp ce în celelalte ţări acest procent este de 49%.

Pentru evaluarea relaţiilor dintre transport şi mediul înconjurător sunt necesare analize care să stabilească influenţa transporturilor asupra unora dintre indicatorii de durabilitate a mediului înconjurător: randamentul energetic, emisia de gaze cu efect de seră, emisia poluanţilor atmosferici şi creşterea ponderii infrastructurilor de transport. În acest sens trebuie stabilită contribuţia activităţilor de transport la consumul de energie cu efecte asupra calităţii mediului, la emisiile de bioxid de carbon, la emisiile de oxizi de azot, la emisiile de oxizi de sulf, precum şi la luarea în folosinţă a terenurilor pentru construirea infrastructurilor. De asemenea, este interesant de studiat care sunt efectele măsurilor impuse de politicile de mediu în sectorul transporturilor.

La nivelul Uniunii Europene, în perioada anilor ‘90, s-a înregistrat o dezvoltare intensă a transporturilor rutiere şi aeriene. Cea mai rapidă dezvoltare a fost cea a transportului aerian, care a avut o rată de creştere anuală de peste 5%. În acest timp, transportul feroviar, transportul rutier de călători şi navigaţia au înregistrat o stagnare sau chiar un declin.

Traficul rutier afectează mediul în principal prin eliminarea de noxe, dar şi ca urmare a creşterii numărului de autovehicule. În mod ideal, în procesul de combustie produsele petroliere ar trebui să se transforme în bioxid de carbon şi vapori de apă, care sunt gaze netoxice. Însă în produsele petroliere mai rămâne o parte din impurităţile conţinute în petrolul nativ, cum sunt compuşi ai sulfului şi azotului. Din cauza aditivilor adăugaţi în benzină şi a faptului că motoarele nu asigură combustia completă, 3 până la 25% din combustibilul petrolier nu se transformă în bioxid de carbon şi vapori de apă, ci în oxid de carbon, hidrocarburi aromatice nesaturate şi policiclice, radicali ai acestora, precum şi diferite produse ale oxidării lor cum sunt peroxizii, aldehidele etc. O parte din azotul din aer, ajuns

128

Page 129: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

în cilindrii motorului, se oxidează parţial, formând diferiţi oxizi de azot. La aceştia se adaugă şi oxizii de sulf, formaţi prin oxidarea compuşilor de sulf din combustibil.

O parte din emisiile provenite din transportul rutier ajung în atmosferă sub formă de aerosoli, particule solide sau lichide foarte mici, invizibile pentru ochiul omului (funinginea, sărurile de plumb, vapori de hidrocarburi etc.). Astfel, masa particulelor aerosolice în atmosfera urbană este de până la 200 ori mai mare (20 mg/m3) decât în aerul de la suprafaţa oceanului (0,1 mg/m3). Impactul indirect al acestora se referă la: modificarea funcţiilor atmosferei, menţinerea unei temperaturi mai ridicate în mediul urban, ceea ce provoacă reducerea umidităţii relative cu 2 – 8%; formarea mai frecventă a norilor de asupra oraşelor, crescând astfel cantitatea de precipitaţii atmosferice cu 5 – 10 % şi numărul de zile ceţoase iarna cu 30 – 100%; modificarea balanţei radiaţiei solare, reducerea vizibilităţii.

Un rol important în formarea smogului fotochimic îl au oxizii de azot, care se formează inevitabil în procesul combustiei din cilindrele motoarelor cu ardere internă. Aceştia, sub influenţa razelor solare trec prin aşa numitul ciclu fotolitic, în urma căruia în aer se formează monoxidul de azot, oxigen atomic şi ozon. Toţi aceşti oxidanţi influenţează nociv nu numai organismul uman, ci şi întreaga vegetaţie din zonă.

Oxizii de sulf conţinuţi în gazele de eşapament ale automobilelor, pe lângă faptul că participă la afectarea căilor respiratorii, mai participă la acidificarea mediului (prin transformarea în acid sulfuric), fenomen cu impact negativ asupra vegetaţiei , construcţiilor, instalaţiilor.

Emisiile de poluanţi atmosferici nocivi provenite de la mijloacele de transport rutiere au înregistrat o reducere în statele Uniunii Europene, reducere care se explică pe seama impunerii unor standarde care de la începutul anilor 90 au devenit din ce în ce mai severe. Astfel, emisiile de substanţe poluante au scăzut cu 24 % până la 35 %, iar această tendinţă se menţine şi în prezent. Cu toate acestea, în zonele urbane există încă mari probleme legate de poluarea aerului cauzată de transportul rutier, ceea ce impune măsuri suplimentare pentru reducerea gradului de expunere a locuitorilor oraşelor la acţiunea substanţelor poluante dăunătoare sănătăţii.

Cu toate că, aşa cum s-a arătat, autovehiculele rutiere generează poluare într-o măsură tot mai redusă, emisiile de gaze de seră provenite din sectorul transporturilor sunt în continuă creştere. Aceasta deoarece reducerea emisiilor specifice de bioxid de carbon provenite de la automobile, a fost mai mult decât

129

Page 130: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

compensată de creşterea volumului transporturilor. Rezultatul este o creştere netă de aproximativ 20 % a emisiilor de CO2 provenite de la transportul rutier.

Aviaţia are o contribuţie însemnată în ceea ce priveşte emisiile de bioxid de carbon. Se presupune că în urma ratei ridicate de creştere a transportului aerian, impactul său asupra modificărilor climatice îl va depăşi în curând pe cel al autovehiculelor de pasageri. Estimările arată ca până în anul 2030, impactul transportului aerian asupra climei va fi dublu faţă de cel al transportului rutier de pasageri.

Orientarea spre moduri de transport mai durabile necesită mijloace de transport mai eficiente din punct de vedere energetic şi mai puţin dăunătoare pentru mediu şi sănătatea publică. Deşi are un impact puternic asupra nivelului de zgomot, transportul feroviar este un mod de transport ecologic şi una dintre cele mai eficiente măsuri în vederea reducerii poluării, aducând rezultate pozitive atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu. Transportul pe cale ferată necesită un consum redus de energie şi generează cantităţi mici de emisii directe, raportat la numărul de persoane sau de mărfuri transportate.

Un impact major generat asupra mediului înconjurător de activitatea de transport este cel asupra habitatului şi biodiversităţii, prin utilizarea directă a terenurilor, perturbările cauzate de zgomot şi lumină, poluarea aerului şi fragmentarea peisajului. Pe măsură ce infrastructura de transport se extinde, tot mai multe zone naturale protejate vor fi supuse acestei presiuni. În medie, aproximativ jumătate din zonele protejate din Europa sunt deja afectate de transporturi. Există diferenţe regionale foarte mari, strâns legate de variaţiile densităţii populaţiei, însă transportul are un impact semnificativ chiar şi în cele mai îndepărtate zone din regiunea arctică.

Relaţia „transport - sănătate” este de mai mulţi ani ţinută în evidenţă de comunitatea mondială şi cea europeană. Astfel, la prima conferinţă Europeană „Mediul şi sănătatea” a miniştrilor de mediu şi sănătăţii, conferinţă ce a avut loc în 1989 în Frankfurt pe Main, printre priorităţile de mediu şi sănătate s-au numărat şi:

minimizarea impactului asupra mediului şi sănătăţii populaţiei a dezvoltării energetice, transportului şi în primul rând a celui auto;

asigurarea calităţii aerului atmosferic, reducerea poluării cu oxizi de fosfor şi azot, cu oxidanţi fotochimici, cu substanţe organice volatile.

La cea de a treia conferinţă „Mediul şi sănătatea” (Londra, 1999) a fost adoptat un document numit „Documentul pentru transport, mediul înconjurător şi protecţia sănătăţii”. În acest document, este făcută publică îngrijorarea autorităţilor europene în legătură impactul negativ al transportului rutier asupra sănătăţii.

130

Page 131: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În ceea ce priveşte evoluţia emisiilor de bioxid de carbon provenite din sectorul transporturilor din România în perioada 1989 - 2003, aceasta poate fi urmărită în diagrama din figura 3.9 /47/. Se poate observa din diagramă că tendinţa este una crescătoare, motivul principal pentru aceasta regăsindu-se în creşterea numărului de automobile. O tendinţă de reducere a acestor emisii se remarcă la nivelul anilor 1998 şi 1999, odată cu introducerea unor norme mai severe calitatea combustibilului utilizat, a catalizatorilor şi utilizarea pe scară tot mai largă a benzinei fără plumb.

La nivelul anului 2003, emisiile de bioxid de carbon din sectorul transporturilor din România au fost de 11964,2 Gg CO2. La evaluarea emisiilor de diferiţi compuşi din sectorul transporturilor (bioxid de carbon, metan, protoxid de azot, oxizi de azot, compuşi organici volatili, monoxid de carbon şi bioxid de sulf) au fost luate în considerare aviaţia civilă, transportul rutier, transportul pe cale ferată, navigaţia, precum şi sursele mobile din agricultură, silvicultură şi piscicultură (tabelul nr. 3.4).

Fig. 3.9 Evoluţia emisiilor de CO2 din sectorul transporturilor

Tabel nr. 3.4 Emisii de gaze provenite din transport în anul 2003 (Gg)

CO2 CH4 N2O NOx SO2

Aviaţie civilă 109,92 0,000786 0,003147 0,47 0,04

Transport rutier 9612,46 1,5789 0,0805 95,95 13,26

Cale ferată 898,9 0,0619 0,0074 14,86 1,75

Navigaţie 347,59 0,02019 0,0029236 7,13 1,32

131

Page 132: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Alte mijloace de transport 995,36 0,07 0,01 16,76 1,4

Total 11964,23 1,731776 0,1039706 135,17 17,77

Cantitatea de emisii a fost estimată pe baza cantităţilor de combustibil utilizate, informaţia primară fiind preluată din balanţa energetică naţională. Conform datelor raportate în balanţa energetică, s-a împărţit consumul de combustibil pentru fiecare sector şi tip de combustibil. Astfel, se estimează că în anul 2003 s-au înregistrat următoarele consumuri:

benzină: 1% în aviaţie, 90% în transportul rutier şi 9% pentru sursele mobile din agricultură, silvicultură şi piscicultură;

motorină: 75% în transportul rutier, 12,5% transportul pe cale ferată, 4,5% în transportul naval şi 8% pentru sursele mobile din agricultură, silvicultură şi piscicultură;

aproape întreaga cantitate de combustibil greu şi întreaga cantitate de cărbune raportate s-au utilizat în sectorul naval;

numai 20% din întreaga cantitate de kerosen consumată a fost utilizată pentru aviaţia civilă.

În sinteză, se poate afirma că activităţile legate de transportul de pasageri şi de mărfuri afectează grav aerul prin emisii de gaze cu efect de seră; emisii de gaze care determină formarea ploilor acide; emisii de gaze toxice; emisii de pulberi şi praf. Alte efecte ale transportului asupra mediului înconjurător se referă la producerea zgomotului, producerea vibraţiilor, ocuparea şi modificarea utilizării terenurilor, impact vizual şi ecologic şi nu în ultimul rând, producerea accidentelor.

Printre soluţiile de minimizare a impactului generat de transport asupra mediului înconjurător (în special a atmosferei) se menţionează:

Transportul rutier utilizarea benzinei fără plumb; introducerea catalizatorilor pentru reducerea emisiilor de CO2,

CO, NOx şi hidrocarburi; creşterea temperaturii de ardere a combustibilului

Transportul pe cale ferată – emisiile de gaze rezultate din transportul pe cale ferată sunt nesemnificative comparativ cu transportul rutier, însă se impun măsuri de reducere a zgomotului.

Transportul aerian –se impun măsuri de limitarea a zgomotului şi a emisiilor poluante.

3. 7. Agricultura

132

Page 133: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Solurile agricole, cele care susţin producţia de alimente şi fibre, posedă o mare varietate de funcţiuni ecologice, printre care se menţionează:

creează o legătură între atmosferă, resursele hidrice şi sistemele geolitologice;

filtrează substanţe de diferite naturi, dizolvate în apă, şi acumulează particulele aflate în atmosferă;

pot acţiona atât ca sursă de gaze cu efect de seră, cât şi ca un rezervor de carbon, ca urmare a proprietăţii culturilor de a fixa bioxidul de carbon atmosferic şi de a-l înmagazina în sol;

reglează fluxul precipitaţiilor; se află în interacţiune cu clima, determinând tipul de cultură adecvat; influenţează utilizarea solului şi forma peisajului, constituind diferite

tipuri de habitate, asigurând diversitatea biologică, furnizând apă şi nutrienţi;

creează condiţii pentru conservarea seminţelor şi pentru viaţa micro- şi macroorganismelor animale;

îndeplineşte funcţiuni sociale şi culturale importante. Pe baza acestor consideraţii, se poate constata că relaţiile dintre mediul

înconjurător şi agricultură sunt extrem de complexe şi au o natură dublă: pe de o parte, agricultura suferă un impact negativ generat de diferite

medii productive, ilustrat prin competiţia privind utilizarea solului de către alte sectoare (industria, infrastructurile de transport etc.); imisii de diferiţi efluenţi (solizi, lichizi, gazoşi) asupra culturilor şi solurilor agricole; modificările climatice şi fenomene meteorologice extreme (inundaţii, secetă, uragane etc.);

pe de altă parte, agricultura este considerată, ca urmare a gradului de intensificare, concentrare şi specializare pe care l-a atins în ultimele decenii, ca unul dintre principalii responsabili de poluarea apelor, eroziune, poluarea şi acidificarea solului, intensificarea efectului de seră, pierderea habitatelor şi a biodiversităţii, simplificarea peisajului etc.

Este însă la fel de adevărat că agricultura însăşi poate avea un rol pozitiv în realizarea unor procese capabile să reducă poluarea şi degradarea mediului înconjurător şi în oferta de servicii de tip turistic şi recreativ, istoric şi cultural şi poate contribui la ameliorarea climei locale şi a modificărilor climatice globale.

Agricultura este poluată şi poluantă din cauza următoarelor activităţi specifice:

folosirea îngrăşămintelor chimice;

133

Page 134: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

folosirea pesticidelor; irigaţiile; defrişările; desecarea mlaştinilor şi lacurilor; favorizarea eroziunii solurilor şi a declanşării alunecărilor de

teren; păşunatul intensiv; deşeuri agricole şi zootehnice

Fertilizanţii contribuie într-o măsură importantă la dezvoltarea agriculturii moderne, dar totodată, aceste substanţe chimice sunt responsabile de unul dintre cele mai grave impacturi asupra mediului înconjurător generate de către agricultură. Producţiile ridicate, specifice agriculturii intensive, reclamă cantităţi mari de nutrienţi pe care solurile, chiar şi cele mai fertile, nu le pot asigura în totalitate, fiind necesar să fie completate prin fertilizare. O parte mai mare sau mai mică din îngrăşămintele aplicate rămâne neconsumată de culturi, astfel încât acestea se pierd (mai ales cele pe bază de azot) în anumite condiţii de sol, topografie şi climă, prin scurgerile de suprafaţă sau cu apele de infiltraţie, existând astfel riscul de poluare a mediului acvatic.

Intensitatea şi volumul pierderilor depind de mai mulţi factori, cum sunt: cantitatea, tipul, epoca şi tehnicile de aplicare a îngrăşămintelor, intensitatea şi distribuţia precipitaţiilor, modul de prelucrare a solului, tipul de cultură şi rotaţia culturilor practicată, modul de gestionare a reziduurilor vegetale etc.

Acumularea fertilizanţilor în sol determină degradarea proprietăţilor fizice şi chimice ale acestuia, ca urmare a unor mecanisme diferite de la un element la altul, în funcţie de numeroşi factori, printre care:

tipul de sol şi de cultură; sistemul de drenaj; dozele de fertilizant aplicate; modalitatea şi perioadele de fertilizare.

În special fertilizanţii pe bază de azot şi fosfor contribuie la contaminarea apelor de suprafaţă şi a celor subterane, consecinţa fiind stimularea dezvoltării algelor şi apariţia fenomenului de eutrofizare.

Stabilirea cantităţilor adecvate de azot sub formă de îngrăşăminte pentru diferite culturi este relativ dificilă, din cauza numeroşilor factori care trebuie luaţi în considerare, printre cei mai importanţi numărându-se necesităţile de azot ale culturilor şi cantităţile de azot asimilabil disponibilizate de sol pe durata ciclului de vegetaţie.

134

Page 135: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fosforul din îngrăşămintele aplicate pe sol are o mobilitate redusă, fiind reţinut în cea mai mare parte sub forme reversibil adsorbite de pe coloizii solului. Din acest motiv, aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor are mai puţine restricţii legate de protecţia mediului. Pot să apară probleme în cazul solurilor nisipoase, intens fosfatate, (prin infiltraţie în apa freatică) şi a terenurilor în pantă, susceptibile de eroziune, când sunt posibile pierderi prin particulele de sol antrenate de scurgerile de suprafaţă, dacă îngrăşămintele fosfatice au fost aplicate prin încorporare în primii 10 cm de la suprafaţa solului.

Pesticidele au un rol determinant în agricultura modernă, fiind utilizate în scopul distrugerii culturilor de paraziţi (insecte şi acarieni) şi agenţi patogeni (bacterii, viruşi, ciuperci), pentru controlul dezvoltării plantelor afectate şi pentru asigurarea obţinerii unor standarde înalte de calitate a producţiilor agricole. Deoarece toate aceste substanţe folosite pentru distrugerea dăunătorilor sunt, în general, substanţe toxice (în unele cazuri chiar cancerigene), utilizarea improprie sau neautorizată a acestora poate conduce la riscuri majore pentru sănătatea oamenilor şi animalelor. Impactul utilizării pesticidelor este mai mare decât în cazul fertilizanţilor, manifestându-se asupra proprietăţilor fizice şi chimice ale solului, dar şi asupra micro- şi macrofaunei.

Practicile agricole neadecvate determină intensificarea impacturilor generate de activităţile agricole şi sunt legate de:

sărăcirea terenurilor în anumite substanţe nutritive, determinată de folosirea intensivă şi repetată a aceloraşi tipuri de culturi;

practicarea agriculturii intensive fără măsuri de protejare a solului; defrişările necontrolate; absenţa măsurilor de conservare sau protecţie a terenurilor, având ca

urmare generarea fenomenelor de eroziuneIrigarea culturilor în zonele unde există soluri cu regim hidric exudativ, este

o măsură agrotehnică de primă importanţă pentru asigurarea unor producţii corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Aplicarea măsurilor de irigaţii fără un control riguros poate determina, însă, un impact negativ asupra factorilor de mediu.

În primul rând, irigaţiile conduc la pierderi mari de apă prin sistemele de stocare, aducţiune şi distribuţie, contribuind astfel la risipirea unei resurse naturale importante. Pe terenurile irigate, în anumite situaţii, poate creşte riscul de poluare a apelor cu nitraţi prin antrenarea acestora în profunzime. Cauzele care conduc la acest fenomen se referă, pe de o parte, la dozele mari de îngrăşăminte care se aplică la culturile irigate (peste 50% din îngrăşămintele administrate sunt răspândite în

135

Page 136: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

aer, apă şi sol, fără a ajunge la plante), iar pe de altă parte, la realizarea în sol a unor condiţii optime de umiditate pe o perioadă mai lungă, ceea ce favorizează mineralizarea materiei organice şi formarea de nitraţi.

Gravitatea riscului de poluare cu nitraţi a apelor depinde de o serie de factori, printre care: cantitatea de nitraţi existenţi în sol, cantitatea de apă aplicată, metoda de irigare practicată, caracteristicile solului (în special permeabilitatea şi capacitatea de reţinere a apei), precum şi cantităţile de nitraţi preluate de cultură. Cu cât solul este mai permeabil şi are o capacitate de reţinere mai mică, cu atât riscul de poluare cu nitraţi este mai mare.

Printre efectele negative ale irigaţiilor se mai amintesc: creşterea nivelului apelor freatice (băltiri); suprasaturarea şi înmlăştinarea solurilor; salinizarea solurilor; favorizarea apariţiei unor focare de infecţie.

Eroziunea solului constă pierderea particulelor de sol ca urmare a acţiunii apei şi vântului. Riscul de eroziune trebuie redus printr-un management adecvat. Intensificarea eroziunii conduce la pierderea treptată a stratului superficial de sol şi astfel la reducerea fertilităţii solului prin pierderea particulelor fine de sol bogate în nutrienţi. Eroziunea contribuie la creşterea riscului de producere a inundaţiilor, prin intensificarea scurgerilor, blocarea drenurilor şi canalelor de drenaj.

Procesele erozionale se produc atunci când cantitatea de precipitaţii depăşeşte cantitatea de apă pe care o poate absorbi solul, iar o parte din precipitaţiile căzute se scurge pe suprafaţa terenului (scurgerea superficială). Precipitaţiile abundente se produc destul de des, iar riscul de eroziune a terenurilor sub formă de ravene şi rigole este sporit atunci când intensitatea precipitaţiilor depăşeşte 15 mm/zi sau 4mm/oră.

Eroziunea eoliană afectează mai ales solurile nisipoase şi prăfoase, mai ales dacă nu sunt acoperite cu vegetaţie. Dacă solurile sunt predispuse la eroziune şi sunt cultivate, atunci sunt necesare măsuri de control şi de protecţie.

Printre alte cauze care determină probleme legate de mediul înconjurător, ca urmare a desfăşurării practicilor agricole se numără noxele generate de maşinile agricole (gaze de eşapament, zgomote, vibraţii, scurgeri şi pierderi de carburanţi pe sol, distrugerea structurii solului prin compactare) şi păşunatul intensiv.

În afară de cele arătate anterior, sectorul agricol determină emisii de gaze cu efect de seră. Emisiile directe provenite din sectorul agricol sunt emisii de metan şi protoxid de azot, iar cele indirecte sunt emisii de oxizi de azot şi monoxid de carbon. Cele mai reprezentative surse de emisii de gaze cu efect de seră din

136

Page 137: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

sectorul agricol sunt: fermentaţia enterică din ramura zootehnică (emisii de metan generate de digestia animalelor ierbivore, în special a bovinelor), sistemul de management al deşeurilor animale (deşeurile de la fermele de creştere a animalelor reprezintă o sursă de metan şi protoxid de azot), cultivarea orezului (câmpurile de orez inundate sunt o sursă de producere a metanului) şi arderea deşeurilor agricole.

În România, în ultimele două decenii s-a înregistrat o reducere substanţială a cantităţilor de substanţe active (fertilizanţi şi pesticide) utilizate în agricultură (figurile 3.10 şi 3.11) /47/.

Procesul erozional determinat de practicile agricole şi silvice s-a intensificat în ultimii ani în România, ca urmare a unei exploatări neraţionale a fondului forestier şi a fondului funciar şi a aplicării unui sistem tehnologic necorespunzător, în special pe terenurile aparţinând gospodăriilor mici şi mijlocii.

Fig. nr. 3.10 Evoluţia cantităţilor de fertilizanţi utilizate în România

137

Page 138: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fig. nr. 3.11 Evoluţia cantităţilor de pesticide utilizate în România

3.8. Exploatarea resurselor de apă3.8.1. Acumulările de apă

Construcţia unui dig reprezintă una dintre cele mai dificile intervenţii asupra teritoriilor şi ecosistemelor, deoarece afectează mediul înconjurător în mod ireversibil, nu numai în limitele viitorului lac de acumulare, ci şi în aval de acesta.

În amonte de barajul construit pentru bararea unui curs de apă se formează un lac de acumulare, transformând astfel un habitat de apă curgătoare într-un habitat de apă cu o curgere extrem de lentă, aproape stătătoare. Durata mare în care se realizează schimbul de apă în lacul din spatele digului determină efecte negative asupra ecosistemului. Întreaga floră şi faună de pe suprafaţa viitorului lac dispare, iar în acest fel este distrus rapid un ecosistem creat de natură de-a lungul mileniilor. De asemenea, prin apariţia în zonă a unei oglinzi de apă de mari dimensiuni, este posibilă apariţia unor modificări microclimatice.

În aval de baraj, există riscul de imposibilitate a asigurării debitului minim, care garantează ecosistemului acvatic o evoluţie normală a proceselor fizice şi biologice.

Construirea marilor baraje poate conduce şi la o înrăutăţire a calităţii apei, ceea ce are drept urmare o modificare substanţială a ihtioflorei şi ihtiofaunei.

Un alt impact al barării cursurilor mari de apă este reprezentat de riscul cedării barajelor, fapt ce are consecinţe dezastruoase asupra mediului înconjurător

138

Page 139: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

şi a populaţiei din zonă (este deja cunoscut cazul cedării digului de la Vajon din anul 1963).

Un impact major se manifestă asupra populaţiei care locuieşte în amonte de locul de amplasare a barajului, în zona care urmează a fi inundată, populaţie care va fi strămutată.

În sinteză, se poate spune că cele mai grave forme de impact ale barării cursurilor de apă asupra mediului se referă la:

modificarea morfologică a cursului de apă, atât în amonte, cât şi în aval faţă de punctul de construire a digului;

modificarea calităţii apei; reducerea biodiversităţii, ca urmare a dispariţiei peştilor

migratori şi a plantelor acvatice; limitarea debitului de apă în aval; blocarea transportului de aluviuni, atât de necesare

agriculturii; modificări ale nivelului hidrostatic al apelor subterane; strămutarea populaţiei care locuieşte în zonele care intră în

raza de influenţă a lacului de acumulare.3.8.2.Canale navigabile şi amenajări portuare

Canale navigabileLucrările de amenajare a unui canal navigabil sunt importante şi necesită

folosirea unui parc de utilaje complex ce cuprinde macarale plutitoare, graifere plutitoare, barje, utilaje terasiere (buldozere, încărcătoare frontale) şi mijloace de transport rutiere.

Activitatea utilajelor reprezintă un factor potenţial de poluare a apei. Poluarea poate fi rezultatul gestionării necorespunzătoare a deşeurilor de santină cu conţinut ridicat de produse petroliere şi de alte produse periculoase rezultate din activitatea pe vase. Nu trebuie admisă evacuarea acestor deşeuri de pe vase în apă. Deşeurile trebuie colectate în saci sau în butoaie şi evacuate controlat pe uscat, unde urmează a fi sortate şi expediate la centre specializate de neutralizare, tratare şi depozitare. Un volum important de lucrări este reprezentat de dragajele prevăzute pentru calibrarea şenalului. Dragajele au un impact redus asupra calităţii apei, nepermanent şi limitat ca spaţiu de manifestare. Activitatea dragelor provoacă în zona de lucru creşteri ale turbidităţii apei şi resuspensia unor cantităţi de sedimente din patul albiei.

Cantitatea sedimentelor în suspensie rezultate din dragaj depinde de numeroşi factori, din care pot fi menţionaţi tehnologia de dragare, natura sedimentelor,

139

Page 140: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

adâncimea şi viteza apei. Şenalele navigabile trebuie menţinute, în special prin autodragare, şi trebuie să asigure adâncimea necesară navigaţiei în condiţii de siguranţă.

Un trafic dens pe canalele navigabile are consecinţe negative greu de evitat, care se referă la efectele morfologice ale valurilor produse de circulaţia vaselor sau convoaielor de nave. Valurile produse de deplasarea convoaielor amplifică mult eroziunea malurilor. Contribuţia valurilor generate de transportul naval la eroziunea totală a malurilor este foarte greu de precizat, însă lucrările de regularizare compensează într-o oarecare măsură efectele acestora.

În concluzie, amenajarea şi exploatarea canalelor navigabile afectează în principal apa, tipurile cele mai frecvente de impact fiind:

afectarea suprafeţei albiei în porţiunile unde se efectuează lucrări de adâncire;

modificarea regimului hidrologic şi hidrodinamic a cursului de apă, ca urmare a lucrărilor efectuate şi a deplasării navelor;

încărcarea apei cu diferite substanţe diluate sau compacte (creşterea turbidităţii), prin tulburarea depunerilor aluvionare în timpul realizării şi exploatării canalului navigabil;

poluarea apei cu diferite substanţe provenite de la navele care circulă pe canale;

deversarea substanţelor poluante din depozitele temporare de pe maluri; distrugerea directă a organismelor bentosului de pe albia ce se

adânceşte, ceea ce duce la încetinirea proceselor de autoepurare a apei pe o perioadă lungă de timp.

Amenajări portuarePorturile, fie că sunt industriale, comerciale sau turistice, au un impact

complex asupra mediului înconjurător şi, totodată, greu de controlat. Printre formele de impact caracteristice amenajărilor portuare se numără:

ocuparea şi degradarea zonelor litorale prin infrastructuri şi lucrări de protecţie, delimitând mici golfuri în care schimbul de apă este redus, ceea ce favorizează poluarea;

degradarea litoralului şi cauzarea fenomenelor de eroziune costieră, cu un întreg şir de consecinţe dificil de estimat;

afectarea echilibrului între apele dulci şi cele marine; poluarea tuturor factorilor de mediu, cauzată de vehicularea şi

depozitarea substanţelor toxice;

140

Page 141: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

apariţia deşeurilor solide, a substanţelor utilizate pentru curăţarea navelor, a substanţelor organice şi a apelor reziduale;

contaminarea sedimentelor marine cu metale, hidrocarburi, nutrienţi, bacterii, substanţe chimice de sinteză.

Aceste fenomene nu pot fi studiate, evaluate şi luate în considerare în mod singular, ele având o manifestare sinergică.

3.8.3. Alte lucrări de gospodărire a apelorDerivaţiile influenţează calitatea şi turbiditatea apei, modifică morfologia şi

determină eroziunea patului albiei şi pot conduce la pierderi de habitat terestru şi acvatic şi pierderi de habitate critice sau unice.

Sistemele de răcire utilizate în diferite procese industriale evacuează apa cu o temperatură mai mare decât cea a receptorului natural, cu consecinţe negative pentru unele specii de floră şi faună acvatică.

Alimentarea cu apăPrelevarea apei din sursele subterane determină coborârea nivelului apelor

freatice, modificarea regimului hidrodinamic al apei, modificări ale calităţii apei subterane, modificarea chimismului apei, antrenarea poluanţilor. În cazul prizelor de apă de suprafaţă se produc următoarele efecte: modificarea vitezei apei, a bilanţului termic, a concentraţiei de substanţe nutritive, colmatarea albiei etc., ceea ce generează un impact important asupra factorilor biotici, atât ca distribuţie, cât şi ca diversitate.

3.9. Depozitarea deşeurilorCantitatea se deşeuri produsă de societatea modernă este imensă: 4 miliarde

de tone de deşeuri solide pe an numai în Europa, adică circa 5 tone pe an pe cap de locuitor. Producerea de deşeuri are implicaţii majore sub două aspecte: pe de o parte, acestea pun în pericol sănătatea umană şi mediul înconjurător, iar pe de altă parte, reflectă ineficienţa cu care societatea utilizează resursele disponibile.

Deşeurile se împart în două categorii, în funcţie de provenienţa şi caracteristicile lor. Astfel, există deşeuri urbane şi deşeuri speciale.

Deşeuri urbane deşeuri menajere provenite din zonele rezidenţiale; deşeuri nepericuloase provenite zonele rezidenţiale; deşeuri provenite din curăţarea şi întreţinerea străzilor; deşeuri vegetale provenite din zonele verzi (grădini, parcuri,

cimitire);Deşeuri speciale

141

Page 142: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

deşeuri din activităţile agricole şi industriale; deşeuri din demolări, construcţii, inclusiv deşeurile periculoase

rezultate din activitatea minieră; deşeuri din activităţi artizanale; deşeuri din activităţi comerciale; deşeuri din sfera serviciilor; deşeuri rezultate din activitatea de recuperare şi distrugere a

deşeurilor, nămoluri menajere rezultate din activităţile de potabilizare şi

epurare a apelor şi din exploatarea apelor curgătoare; deşeuri spitaliceşti; utilaje şi aparaturi deteriorate şi uzate; mijloace de transport ieşite din funcţiune.

Impactul deşeurilor asupra mediului înconjurător se manifestă asupra tuturor factorilor de mediu, cele mai întâlnite forme fiind următoarele:

Asupra apelor prin deversarea directă a deşeurilor în apă sau prin exfiltraţii provenite din depozitele de deşeuri.

Asupra aerului atât prin emisiile de metan provenite din procesele de degradare a substanţelor organice din componenţa deşeurilor, cât şi prin emisii de substanţe poluante rezultate din instalaţiile de incinerare.

Asupra solului prin deversări accidentale sau prin construirea unor depozite de deşeuri necontrolate.

În întreaga lume există preocupări şi temeri privind impactul deşeurilor (în continuă creştere) asupra mediului înconjurător. În ceea ce priveşte populaţia, multe persoane sunt îngrijorate de modul în care deşeurile, în special cele industriale, le va influenţa viaţa şi sunt interesate de următoarele probleme:

Poluarea solului şi a apelor, cauzată de infiltrarea substanţelor contaminante din depozitele de deşeuri în apele de suprafaţă şi în formaţiunile acvifere subterane. Depozitele de deşeuri solide pot prezenta riscuri de apariţie a unor astfel de exfiltraţii, care conţin adesea materii organice, amoniac, metale grele şi alte substanţe toxice, epurarea lor fiind dificilă din punct de vedere tehnic şi, totodată, costisitoare.

Emisiile de metan în atmosferă, care au un rol important în fenomenul de încălzire globală. Amestecul exploziv de aer şi metan care se formează într-un depozit a fost de multe ori cauza unor incendii şi explozii care s-au soldat cu victime şi pagube materiale importante.

Degradarea peisajului ca urmare a construirii depozitelor.

142

Page 143: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Riscuri de alunecare spontană a depozitelor de deşeuri. Emisiile de dioxină rezultate din operaţia de incinerare a deşeurilor,

care există în absenţa unor tehnologii de incinerare mai eficiente (dar, în acelaşi timp, mai costisitoare).

Cenuşile zburătoare rezultate din operaţia de incinerare a deşeurilor, periculoase pentru sănătate.

Compromiterea definitivă a zonelor contaminate, ca urmare a utilizării îndelungate a instalaţiilor de incinerare a deşeurilor.

Epuizarea resurselor naturale ca urmare a tendinţei de utilizare a unor cantităţi mari de materii prime.

Obiectivul de utilizare durabilă şi raţională a resurselor impune, printre altele, o gestionare corectă a deşeurilor, care trebuie să pornească de la faza de proiectare a unui proces tehnologic, până la fabricarea, distribuţia şi consumul bunurilor produse.

Aceasta înseamnă, înainte de toate, o politică de reducere a cantităţilor de deşeuri rezultate din procesele economice, încurajarea oricărei forme de recuperare, reutilizare şi reciclare a deşeurilor (este de reţinut utilizarea deşeurilor în scopul obţinerii energiei prin incinerare, ceea ce trebuie să stimuleze colectarea selectivă a acestora). Pe de altă parte, pentru cazul deşeurilor care nu pot fi reutilizate şi trebuie distruse, este necesară realizarea unor instalaţii de incinerare care să fie dotate cu cea mai bună tehnologie disponibilă, evitându-se astfel fenomene majore de poluare.

Priorităţile de acţiune în acest sens, vizând diferite faze de producere, prelucrare şi distrugere a deşeurilor pot fi grupate după cum urmează:

reducerea cantităţilor de deşeuri produse, precum şi a gradului lor de periculozitate;

reutilizarea şi reciclarea deşeurilor; recuperarea deşeurilor sub diferite forme (materiale,

energetice); distrugerea deşeurilor în condiţii de siguranţă.

Printre instrumentele de realizare a acestor obiective de gestionare corectă a deşeurilor se numără instrumentele economice (măsuri fiscale, stimulative sau coercitive, taxe ecologice etc.) şi instrumentele de gestionare (planuri de gestionare a deşeurilor), acorduri între autorităţile publice şi operatorii economici, monitorizarea modului de aplicare a normelor în vigoare.

3.10. Turismul

143

Page 144: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Turismul poate fi definit ca un ansamblu de fenomene, generate de deplasarea benevolă şi temporară a indivizilor sau a grupurilor de indivizi spre locuri care nu reprezintă rezidenţe ale acestora, în scopul recreerii şi/sau culturale. În general, motivaţiile turismului sunt acelea de detensionare, comunicare sau acumularea de noi cunoştinţe.

Implicaţiile economice ale turismului sunt multiple: creează noi locuri de muncă şi favorizează dezvoltarea infrastructurilor care lipsesc în multe locuri. Turismul reprezintă pentru numeroase ţări domeniul care aduce cel mai mare aport produsului intern brut.

Turismul este un important consumator de spaţiu şi resurse naturale şi antropice, un generator de schimbări la nivelul mediul înconjurător şi al economiei, determinând mai multe tipuri de efecte. Analiza impactului turismului asupra mediului înconjurător, considerat ca şi cumul al tuturor acestor efecte, pozitive sau negative, interesează deoarece se urmăreşte ca expansiunea turismului să păstreze echilibrul ecologic, să evite suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte efecte negative asupra mediului. Dezvoltarea ecologică a turismului în zone protejate vizează în principal patru planuri:

Economic, prin creşterea gradului de valorificare a resurselor, îndeosebi a celor mai puţin cunoscute, pentru reducerea presiunii asupra celor mai intens exploatate.

Ecologic, prin asigurarea utilizării raţionale a tuturor resurselor, reducerea şi eliminarea deşeurilor, reciclarea lor, asigurarea conservării şi protecţiei mediului, scăderea procesului de sustragere a terenurilor agricole şi forestiere din circuitul agricol şi silvic.

Social, prin sporirea numărului de locuri de muncă, menţinerea unor meserii tradiţionale, atragerea populaţiei în practicarea diferitelor forme de turism.

Cultural prin valorificarea elementelor de civilizaţie, artă şi cultură deosebite, care exprimă o anume identitate culturală şi dezvoltă spiritul de toleranţă.

Deşi la prima vedere activităţile turistice sunt poate cel mai puţin poluante, în timp ele pot avea efecte nedorite, în special atunci când în dezvoltarea turismului în ariile protejate nu se ţine cont de două condiţii fundamentale: respectarea capacităţii de încărcare ecologică şi particularităţile fiecărei zone protejate. Evaluarea impactului negativ presupune cunoaşterea principalelor aspecte negative ale dezvoltării turismului.

144

Page 145: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Circulaţia turistică necontrolată (în afara traseelor marcate) poate conduce la distrugeri ale solului şi vegetaţiei; perturbarea faunei şi declanşări de incendii.

Fluxul turistic crescut generează perturbări asupra mediului; modificări în comportamentul animalelor şi amplificarea formelor de poluare.

Dezvoltarea excesivă şi neadaptată cerinţelor impuse de statutul de arie protejată determină aglomerări de populaţie; supraîncărcarea cu elemente de infrastructură şi apariţia unor stiluri arhitecturale nearmonizate cu cele existente.

Lipsa dotărilor de folosire a energiei alternative, a reciclării şi epurării apelor utilizate, a depozitării şi compostării gunoaielor în cadrul structurilor turistice de primire şi de alimentaţie publică are ca efecte poluare fizică, poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului.

Absenţa amenajărilor specifice, destinate popasurilor şi campării determină degradarea peisajului prin acumularea de deşeuri.

Exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valenţe turistice poate conduce la scăderea gradului de atractivitate a acestor resurse.

Practicarea braconajului, a pescuitului şi vânătorii necontrolate înseamnă scăderea dramatică a efectivelor de faună sălbatică.

Turismul automobilistic (parcarea şi circulaţia în locuri interzise, cu abatere de la drumurile principale) generează poluare cu gaze de eşapament şi zgomot; distrugerea florei; poluarea aerului.

Cunoaşterea dezavantajelor posibile ale activităţilor turistice asupra ariilor protejate este deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât conştientizarea lor trebuie să conducă la acţiuni de diminuare a acestor efecte negative care să sprijine dezvoltarea durabilă a oricărei forme de turism.

Impactul economic, socio-cultural şi ecologic negativ al turismului poate fi contracarat cu ajutorul unor mijloace specifice, precum valorificarea echilibrată a tuturor resurselor naturale, sisteme de depozitare şi reciclare a deşeurilor corespunzător normelor ecologice, interzicerea activităţilor de exploatare a lemnului şi a braconajului neautorizate, reorganizarea activităţilor turistice, dezvoltarea mijloacelor de transport non – poluare, etc.

Dezvoltarea turismului trebuie să se realizeze ţinând seama de criteriul durabilităţii, adică trebuie să fie o dezvoltare ecologică durabilă pe termen lung, convenabilă din punct de vedere economic, etic şi social pentru comunităţile locale. Dezvoltarea durabilă este un proces dirijat, care prevede o gestionare globală a resurselor, în scopul asigurării rentabilităţii, permiţând salvarea capitalului natural

145

Page 146: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

şi cultural. Turismul, ca un instrument potenţial de dezvoltare, poate şi trebuie să participe activ la strategia de dezvoltare durabilă. Caracteristica unei gestionări corecte a turismului este aceea de garantare a durabilităţii resurselor de care acesta depinde.

Durabilitatea turismului înseamnă, prin definiţie, că acesta integrează mediul natural, social şi uman, respectă echilibrul fragil ce caracterizează multe zone turistice, în special micile insule şi zonele naturale expuse riscului. Turismul trebuie să asigure o evoluţie acceptabilă din punct de vedere al influenţei sale asupra resurselor naturale, a biodiversităţii şi asupra capacităţii mediului de a suporta impactul şi produsele reziduale..

Diversitatea speciilor şi integritatea ecosistemului nu pot fi substituite sau înlocuite şi, din acest motiv, un turism care ameninţă toate aceste valori este de neacceptat. Studiile de impact asupra mediului reprezintă o necesitate esenţială pentru realizarea unui turism durabil.

Mediul în care trăiesc specii de floră şi faună fragile, rare sau pe cale de dispariţie trebuie să fie protejat, asigurând astfel existenţa habitatului pentru aceste specii, prin împiedicarea impactului şi permiterea regenerării terenurilor şi apelor care îl conţin. Aceste măsuri sunt valabile pentru animalele terestre şi păsările din toate ecosistemele din fiecare continent, precum şi pentru cele ce populează apele sau care trăiesc sub pământ. Pădurile, litoralele, apele curgătoare şi stătătoare trebuie, de asemenea, supravegheate şi protejate. Este imperios necesar să existe inventarieri pentru toate zonele fragile din punct de vedere ecologic, iar rezultatele trebuie comunicate şi organizaţiilor care se ocupă de turism.

O nouă amenajare turistică trebuie să ţină seama de faptul că armonia creată de secole între configuraţia terenului, vegetaţie, raportul între spaţiile libere şi cele închise, culori naturale dominante este foarte fragilă şi uşor de distrus. Realizarea construcţiilor de agrement trebuie să respecte o anumită proporţionalitate cu spaţiul şi să fie în concordanţă cu capacitatea de absorbţie a mediului.

Ecoturismul este privit ca o formă de turism alternativ şi trebuie să includă spre definire următoarele elemente:

produsul are la bază natura şi elementele sale; managementul ecologic în slujba unui impact minim; contribuţia la conservare; contribuţia la bunăstarea comunităţilor locale; educaţie ecologică.

Ecoturismul reprezintă una dintre formele turistice cu cea mai mare tendinţă de creştere în ultimii ani, cu precădere în ariile protejate. Prin promovarea acestei

146

Page 147: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

forme de turism, multe ţări ale lumii care consideră că ariile protejate sunt o parte esenţială a ofertei turistice, au făcut ca turismul în natură şi ecoturismul să reprezinte elemente importante ale industriei turistice.

Aplicarea ecoturismului ca model de dezvoltare a turismului, cu deosebire în zonele protejate şi a principiilor sale are o dublă ţintă: pe de o parte valorificarea integrată a resurselor naturale şi culturale de excepţie, cu îmbunătăţirea calităţii vieţii în comunităţile locale, iar pe de altă parte satisfacerea motivaţiilor şi cerinţelor turiştilor în concordanţă cu conservarea mediului pentru generaţiile viitoare. Dezvoltarea durabilă a turismului satisface necesităţile actuale ale turiştilor şi a regiunilor ce constituie gazda acestora şi în acelaşi timp protejează şi sporeşte oportunităţile pentru viitor. Este considerat un factor care conduce către un management al tuturor resurselor într-o astfel de manieră încât necesităţile economice, sociale şi estetice pot fi satisfăcute conservând totodată, integritatea culturală, procesele ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemele de susţinere a vieţii.

CAPITOLUL 4

STRUCTURA STUDIULUI DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

Pentru înţelegerea problemelor şi conceptelor unui proces de evaluare a impactului asupra mediului, trebuie definite noţiunile şi termenii de bază cu care operează acesta /7/.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este un instrument – proces pentru realizarea unei politici preventive şi reprezintă o aplicaţie a principiului "cea mai bună politică ecologică constă în evitarea de la

147

Page 148: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

început a poluării şi a altor accidente ambientale, mai degrabă decât combaterea succesivă a efectelor ".

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este un sistem suport al deciziilor. Studiile de impact nu pot fi reduse la faza de descriere, ci trebuie să ajungă la o evaluare, pentru a oferi autorităţilor competente elementele de decizie, stabilind în mod ştiinţific efectele posibile asupra mediului înconjurător ale acţiunilor ce trebuie întreprinse. Deci, o astfel de procedură ridică două probleme: aceea a transparenţei etapelor care au condus la decizie şi cea de corectare chiar în timpul procesului (de către cei care sunt interesaţi).

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului, în ceea ce priveşte procesul de decizie, explică potenţialurile majore ale mai multor alternative între care se face alegerea; adică pune problema definirii alternativelor proiectului, cuprinzând şi alternativa zero, a analizării impacturilor ţinând seama de durata prevăzută pentru proiect şi a comparării alternativelor în cadrul unui sistem dat de obiective şi/sau conexiuni.

Există evaluări ale impactului asupra mediului cu diferite nivele de aprofundare, în funcţie de momentul procesului decizional în care se află procedura: faza iniţială (studiu de fezabilitate), faza intermediară (proiect de principiu), faza finală (proiect executiv). Se poate afirma că nu există un moment anume pentru procedura de evaluare a impactului asupra mediului; în general, aceasta trebuie să preceadă cât mai mult în timp procesul decizional. Aceasta confirmă ideea că există diferite faze de operare asupra unui proiect executiv, în care alternativele sunt, adesea, doar măsuri de ameliorare, sau asupra unui proiect de principiu, în care se examinează alternativele tehnologice şi/sau de amplasare, sau, în schimb, se lucrează pe studiul de fezabilitate, în care comparaţia se face între marile opţiuni strategice, care sunt foarte deschise.

Prin intervenţii sau acţiuni care trebuie supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, nu se înţeleg numai lucrările aferente unui proiect, ci şi instrumentele de plan, programele, normele, deciziile care afectează direct sau indirect mediul înconjurător. Nivelul de aprofundare a evaluării a impactului asupra mediului în cazul lucrărilor este mult mai avansat. Se poate face distincţie între lucrări care impun decizii referitoare la amplasare, tehnologie şi dimensiuni şi lucrări care prevăd o singură decizie referitoare la tehnologie şi dimensiuni.

148

Page 149: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Există diferite persoane implicate în procesul de evaluare a impactului asupra mediului, printre care se numără: iniţiatorul proiectului, subiectul care solicită măsurile legislative de aprobare, autorizare sau concesiune, măsuri care permit prin evaluarea impactului asupra mediului realizarea definitivă a proiectului; autoritatea iniţiatoare, în cazul în care o autoritate publică promovează iniţiativa referitoare la proiect; autoritatea competentă, sau administrativă sau organul care pregăteşte din timp evaluarea impactului ambiental; publicul, mai ales subiecţii afectaţi direct de diferite proiecte.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului trebuie înţeleasă ca un proces de participare a publicului, aceasta fiind una dintre funcţiunile principale ale procedurii. Informarea şi participarea sunt etape de cunoaştere a complexităţii ambientale şi sociale, care permit subiecţilor sociali controlul asupra coerenţei şi eficienţei modului de realizare a studiului de către autorităţile competente.

În scopul unei serii de verificări ştiinţifice şi a unei participări constructive, elaborarea studiului de evaluare a impactului asupra mediului trebuie să fie întotdeauna un proces corijabil şi, deci, cât se poate de transparent. Această exigenţă se referă la claritatea datelor şi metodelor de lucru şi la necesitatea de a dispune de surse informative şi sisteme de gestionare garantate, totul integrat într-o schemă metodologică recunoscută şi acceptată.

4.1. Scopul şi cerinţele studiului de evaluare a impactuluiScopul unei metodologii generale constă în determinarea iniţiatorului unui

proiect, a autorităţii competente şi a celor interesaţi, să parcurgă o serie de etape clare şi definite, lăsând unele grade de libertate, în funcţie de metodologia propusă. Astfel, procedura de evaluare a impactului asupra mediului nu este o simplă impunere de îndeplinire formală a condiţiilor de autorizare, ci permite încadrarea acestor grade de libertate în interiorul unei structuri logice, suficient de precise.

În ceea ce priveşte studiul de impact asupra mediului înconjurător, este important de subliniat că acesta cuprinde nu numai aspecte de mediu, în sensul cel mai strict (acelea care s-ar putea numi ecologico - naturalistice), ci şi aspecte economico-sociale. Aceasta înseamnă că trebuie să se accepte o semnificaţie mai amplă pentru termenul de mediu înconjurător, aşa cum s-a arătat în primul capitol.

149

Page 150: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Într-un studiu de evaluare a impactului există diferite competenţe, întrucât un astfel de studiu ridică o serie de probleme referitoare la coordonarea analizelor şi rezultatelor intermediare care provin din sectoare disciplinare extrem de diferite.

Există o literatură destul de vastă legată de evaluarea impactului asupra mediului şi de instrumentele metodologice pe care aceasta le utilizează. Aceasta oferă o perspectivă largă privind instrumentele de evaluare preferate, în funcţie de problemele care necesită redactarea unui studiu de evaluare a impactului (interdisciplinaritate şi coordonare, provenienţa datelor şi utilizarea modelelor etc.). Fişele tehnice pentru elaborarea unui studiu de evaluare a impactului sunt instrumente generale pentru descrierea componentelor şi factorilor ambientali, a caracteristicilor proiectului şi contextului de planificare şi programare.

Evaluarea impactului asupra mediului este destinată prognozării consecinţelor pe care le poate avea asupra mediului înconjurător realizarea şi funcţionarea proiectelor de dezvoltare (trafic rutier, feroviar, navigaţie, producţia de energie, minerit, construcţii hidrotehnice, gospodărirea deşeurilor etc.).

Scopul studiului de evaluare a impactului este acela de a identifica şi localiza perturbările potenţiale generate de proiect, încă din prima etapă de planificare şi proiectare a acestuia.

Evaluarea impactului asupra mediului este o etapă importantă a procesului decizional referitor la stabilirea formei finale a unui anumit proiect, reprezentând totodată un ghid pentru factorii de decizie.

De regulă, un studiu de impact trebuie să clarifice mai multe aspecte, printre care:

posibilitatea funcţionării în siguranţă a proiectului, fără riscul unor accidente majore sau cu efecte pe termen lung asupra sănătăţii;

capacitatea mediului natural da a face faţă emisiilor poluante şi deşeurilor generate de funcţionarea proiectului;

conflicte de amplasament cu mediul înconjurător; consecinţele realizării proiectului asupra infrastructurii deja

existente; modul de afectare a componentelor mediului natural şi antropic; necesarul de resurse naturale impuse de proiect şi modul de

gestionare a acestora; necesarul de resurse umane pentru realizarea şi funcţionarea

proiectului;

150

Page 151: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

pagubele aduse peisajului natural şi modul de afectare a valorilor naţionale şi locale (păduri, zone umede, zone turistice, situri istorice, urbanistice, culturale, arhitectonice sau religioase);

modalităţile de acţiune pentru ameliorarea acestor modificări; măsuri de limitare în timp şi spaţiu şi de minimizare a

modificărilor generate de proiect; norme legislative, regulamentare sau decizionale care trebuie

adoptate pentru acceptarea proiectului şi pentru buna sa funcţionare.

4.2. Structura raportului de evaluare a impactuluiÎn urma realizării studiului de evaluare a impactului se redactează un raport

final, în care trebuie specificate datele firmei care realizează studiul, colaboratorii, denumirea raportului şi data până la care se primesc observaţiile. Raportul trebuie să conţină următoarele informaţii:

scopul şi necesitatea acţiunii, descrierea concisă a scopului proiectului precum şi descrierea activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului;

alternative la proiect, incluzând acţiunile propuse; estimarea impactului ecologic produs de toate activităţile

desfăşurate în cadrul alternativelor; mediul înconjurător afectat - cu prezentarea mediului natural şi a

zonelor care vor fi afectate de toate activităţile considerate; consecinţele proiectului asupra mediului - evaluarea impactului

proiectului, efecte adverse care nu pot fi evitate dacă proiectul este implementat;

măsuri de minimizare şi eliminare a impacturilor şi a efectelor reziduale ale acestor măsuri;

relaţia dintre utilizarea pe termen scurt a mediului şi evoluţia pe termen lung a acestuia;

blocarea ireversibilă a anumitor resurse în cazul implementării proiectului;

concluziile finale, elementele de conflict şi problemele ce trebuie rezolvate.

Discuţiile şi comentariile referitoare la raport au următoarele obiective: efectele directe şi indirecte şi semnificaţia acestora; conflictele posibile între proiectul propus, obiectivele

planurilor de turism şi utilizarea teritoriului existent, necesarul de

151

Page 152: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

energie şi potenţialul de conservare a diferitelor alternative, necesarul de resurse naturale, efecte asupra calităţii urbane, a resurselor istorice şi culturale şi mijloace de combatere a efectelor adverse.

4.3. Principii generale in realizarea studiului de impact4.3.1. Concentrarea asupra problemelor principaleUn studiu de evaluare a impactului nu trebuie să analizeze toate problemele

la acelaşi nivel de detaliere. Într-o primă etapă, scopul unui astfel de studiu trebuie limitat doar la evidenţierea celor mai importante impacturi generate de realizarea proiectului.

Studiile de impact foarte voluminoase şi foarte complexe nu sunt productive, întrucât rezultatele lor nu sunt vizibile rapid şi uşor şi nici foarte accesibile şi imediat folositoare proiectanţilor şi factorilor decizionali.

Măsurile de minimizare a impactului trebuie să se concentreze asupra unor soluţii practice şi imediat aplicabile.

4.3.2. Implicarea celor mai potrivite persoane şi echipe în realizarea studiului

Realizarea unui studiu de impact performant presupune implicarea unor specialişti după cum urmează:

specialişti în domeniul managementului şi asamblării studiilor de evaluare a impactului asupra mediului;

specialişti în diverse domenii ale ştiinţei sau ingineriei şi anume: ingineri, cercetători, matematicieni, chimişti, biologi, agronomi, silvicultori, ecologi, urbanişti, economişti, politicieni, reprezentanţi ai unor grupuri de interese sau ai unor grupuri afectate de realizarea proiectului, autorităţi locale şi guvernamentale, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale direct implicate în luarea deciziilor în controlul şi autorizarea proiectului (autorităţi de mediu, iniţiatorul proiectului, organizaţii de mediu, legiuitori etc.) .

4.3.3. Corelarea informaţiilor pentru luarea deciziilorStudiul de evaluare a impactului trebuie organizat astfel încât să asigure un

suport real pentru deciziile care trebuie luate în legătură cu proiectul propus.Informaţiile oferite de studiul de impact trebuie să progreseze pe măsura

elaborării proiectului tehnic, fiind caracteristice în acest sens următoarele secvenţe (fig. nr. 4.1):

152

Page 153: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fig. nr. 4.1 Integrarea studiului de impact în procesul de proiectare

În etapa de abordare conceptuală a proiectului, iniţiatorul şi proiectantul iau în considerare consecinţele probabile ale acestuia asupra mediului.

La stabilirea amplasamentului şi a căilor de acces trebuie să se ţină seama de impactul minim produs asupra mediului.

În etapa de evaluare a fezabilităţii proiectului, studiul de impact trebuie să ajute la anticiparea problemelor generate de realizarea proiectului.

În etapa de proiectare a obiectelor componente ale proiectului, studiul de mediu precizează regulamentele, standardele, normativele şi

Alegere amplasament, descriere mediu, evaluări preliminare

Evaluare impact, măsuri de minimizare, analiză cost beneficiu

Proiectarea detaliată a măsurilor de minimizare a impactului

Implementarea strategiei de mediu şi a măsurilor de minimizare

Monitorizare şi analiză post proiect

Conceptualizare proiect

Studiu de prefezabilitate

Studiu de fezabilitate

Realizarea proiectului tehnic

Implementarea proiectului

Monitorizare şi evaluare

153

Page 154: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

legile de care trebuie să se ţină seama pentru încadrarea proiectului în limitele impuse de normele de protecţia mediului.

După punerea în funcţiune a proiectului, se foloseşte monitorizarea sau alte mijloace de evaluare în scopul confirmării prognozelor făcute.

4.3.4. Prezentarea clară, detaliată a soluţiilor de minimizare a impactuluiÎn general, aceste soluţii pot fi grupate în următoarele categorii:

tehnologii noi, care să asigure reducerea emisiilor poluante; reducerea, tratarea şi depozitarea deşeurilor rezultate din

procesele productive; propunerea unor amplasamente alternative; modificarea unor detalii de proiectare sau a tehnologiilor de

exploatare; limitarea dimensiunilor iniţiale ale proiectului sau

interzicerea dezvoltării ulterioare; propunerea unor programe separate de exploatare a

resurselor umane; programe de monitorizare şi revizuire periodică a

proiectului; implicarea comunităţilor locale în luarea deciziilor finale

legate de realizarea proiectului.4.3.5. Asamblarea rezultatelor obţinute într-o formă adecvată luării

deciziilorObiectivul principal al studiului de impact este acela de a furniza într-o formă

clară, obiectivă şi concisă informaţii referitoare la consecinţele proiectului asupra mediului, ceea ce impune:

Prezentarea succintă a factorilor perturbatori prin prognoza impactului, comentarii asupra veridicităţii informaţiilor şi sumarul fiecărei opţiuni propuse.

Concluziile studiului trebuie prezentate într-un raport concis, sintetic şi cu sublinierea elementelor importante.

Raportul la studiul de impact trebuie să fie redactat în termeni inteligibili, (fără a se folosi termeni de strictă specialitate), factorilor decizionali şi populaţiei afectate de proiect.

Raportul trebuie sa fie uşor de folosit şi însoţit de material ilustrativ (hărţi, grafice, diagrame, schiţe, fotografii, etc.).

4.4. Fazele studiului de evaluare a impactului asupra mediului

154

Page 155: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Procedurile şi metodologiile tehnice ale studiului de evaluare a impactului asupra mediului depind de următoarele elemente:

obiectivele şi finalitatea evaluării; tipul proiectului supus evaluării; legislaţia juridică şi administrativă.

Etapele pe care trebuie să le parcurgă un studiu de evaluare a impactului sunt următoarele (fig. nr. 4.2):

Cadrul deproiectare

Descrierea mediului înconjurător şi a proiectuluiEvidenţierea şi estimarea impacturilorEvaluarea impacturilorImplementarea intervenţiei

tehnologiceRestricţii de mediu

Analize ale mediuluipotenţial afectat

Stadiul planificăriişi programării

P

AR

TIC

IPA

RE

A P

UB

LIC

UL

UI

Definirea criteriilor şi alegerea metodologiei pentru redactareastudiului de impact asupra mediului înconjurător

STUDIUL DE IMPACT

Evidenţierea principalelor impacturi

potenţialePROIECT

Alternative de localizare şi

Fig. nr. 4.2 Schema metodologică pentru redactarea studiul de evaluare a impactului asupra

mediului înconjurător

Faza de orientare (operaţii şi evaluări preliminare) care cuprinde stabilirea obiectivelor (identificare şi selectare); descrierea obiectivului studiat şi limitarea ariei studiului de impact.

155

Page 156: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Faza de descriere a proiectului care trebuie să conţină analiza sistemului şi a subsistemelor generatoare de impact; analiza ariilor de impact şi descrierea efectelor impactului.

Faza de descriere a mediului înconjurător cu punerea în evidenţă a componentelor ambientale semnificative şi aprecierea calităţii mediului înainte de implementarea proiectului.

Faza de evidenţiere a impacturilor proiectului asupra mediului cu estimarea mărimii şi a importanţei efectelor şi analiza probabilităţii de manifestare a efectelor.

Faza de evaluare a impacturilor proiectului asupra mediului cu definirea listei de efecte care pot fi evaluate (cantitativ sau calitativ) şi evaluarea efectelor cu diferite seturi de criterii, sectoriale sau globale.

Faza de implementare a intervenţiei (acţiuni integrative), care cuprinde identificarea măsurilor de combatere a efectelor negative; identificarea acţiunilor de stimulare a efectelor pozitive; evaluarea acţiunilor cu seturi alternative de criterii şi proiectarea strategiilor de acţiune.

Comunicarea şi mediatizarea rezultatelor bazată pe anchete sociale şi colectarea şi selectarea observaţiilor şi propunerilor.

Definitivarea şi transmiterea la factorii de decizie.

156

Page 157: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

CAPITOLUL 5

OPERAŢII ŞI EVALUĂRI PRELIMINARE

Rareori un studiu de evaluare a impactului asupra mediului are o formă definitivă imediat după ce acesta a fost încheiat, acest fapt fiind rezultatul unei serii de aproximări succesive, care ţine seama de aspectele proiectului, de contextul informaţiilor disponibile şi de modalitatea sugerată sau impusă în redactarea studiului.

Din aceste motive se impune parcurgerea unei faze pregătitoare, cu rol de orientare şi de selecţie a informaţiilor, fază în care sunt efectuate toate operaţiile care preced procesul de evaluare a impactului asupra mediului propriu-zis, dar care trebuie să ofere indicaţii esenţiale pentru poziţionarea şi realizarea studiului. Această fază cuprinde următoarele etape:

descrierea orientativă a principalelor acţiuni ale proiectului şi a alternativelor considerate;

descrierea orientativă a mediului înconjurător, cu o serie de referiri la documentaţia disponibilă;

ansamblul de referinţe la programele de planificare şi la eventualele aspecte ambientale şi teritoriale caracteristice;

evidenţierea principalelor relaţii de impact între acţiunile proiectului şi sectoarele de mediu considerate;

interacţiunile cu alternativele proiectului, în măsura în care consideraţiile de ordin ambiental sunt implicate în alegerea soluţiei tehnice considerată optimă;

alegerea metodologiei de utilizare a informaţiilor (în special în faza de evaluare) şi definirea principalelor criterii de alegere considerate;

o primă evidenţiere a modalităţii în funcţie de care va fi redactat studiul de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător.

În faza de orientare este necesar să se acorde mai multă atenţie relaţiilor decât componentelor, mai mult sectoarelor de impact decât impacturilor propriu-zise, mai mult surselor şi gradului de încredere a datelor decât valorilor individuale ale acestora, mai mult punctelor de vedere generale decât analizelor proiectelor

157

Page 158: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

specifice. Pentru realizarea acestor obiective se poate utiliza o listă exhaustivă, care trebuie să conţină:

criteriile pentru a decide supunerea proiectului evaluării; normativele de referinţă; listele de probleme şi listele ierarhice; informaţii despre instrumentele de analiză; modele de sector; date şi informaţii despre natura surselor de impact; modul de tratare riscului; metode de evaluare; studii efectuate pentru cazuri similare; definirea limitelor spaţiale şi temporale.

Faza de evaluare preliminară are scopul de a furniza pentru studiul de evaluare a impactului asupra mediului următoarele date:

criterii fundamentale de redactare a studiului; informaţii de bază referitoare la natura şi obiectivele

proiectului; caracterizarea teritorială a amplasamentului; raportarea proiectului la stadiul resurselor naturale; modul de integrare a proiectului în planurile şi programele

teritoriale deja existente.Operaţiile preliminare de evaluare constau într-o serie de activităţi tehnico-

administrative, care cuprind printre altele: analizarea programelor şi discuţii referitoare la natura

proiectului şi modul în care aceasta răspunde obiectivelor; analize privind activitatea proiectului şi a consecinţelor

generale; definirea şi examinarea habitatelor influenţate şi a factorilor

de decizie critici; examinarea planurilor şi a politicilor în vigoare; analizarea altor proiecte şi a studiului de evaluare a

impactului asupra mediului pentru cazuri asemănătoare.Evaluarea preliminară presupune o strictă colaborare între toate părţile

implicate în proiect: iniţiatorul proiectului, beneficiar, proiectant, autorităţi de control şi opinia publică, ceea ce presupune o verificare constantă şi permanentă a modului de corelare dintre obiectivele şi caracteristicile proiectului. Acest fapt impune realizarea unor alternative la proiect, ale căror evaluări comparate oferă

158

Page 159: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

eficienţă şi credibilitate evaluării impactului asupra mediului şi furnizează factorilor de decizie un cadru raţional şi sistematic pentru analizarea consecinţelor proiectului.

Trebuie făcută o diferenţă foarte clară între alternative la proiect şi alternative ale proiectului.

Alternativele la proiect reprezintă alte proiecte, care de regulă sunt divergente din punct de vedere structural. De exemplu:

Soluţii de transport rutier, aerian sau maritim a mărfurilor în locul unei noi infrastructuri feroviare.

Programe de reducere din punct de vedere cantitativ a producerii de deşeuri industriale şi programe de reciclare a deşeurilor, în locul construirii unor instalaţii suplimentare de incinerare.

Programe privind economisirea energiei şi utilizarea raţională a resurselor energetice, în locul construirii unor noi centrale electrice.

Programe de utilizare complexă a apelor, în locul construirii de noi acumulări sau derivaţii.

Alternativele proiectului reprezintă combinaţia între posibilităţile de amplasare, tehnicile de realizare, dimensiuni, eşalonarea în timp a fazelor de realizare, utilizarea resurselor şi materiilor prime, tehnici şi tehnologii de lucru, măsuri de reducere a impactului şi alte variabile care caracterizează proiectul. Se obţin astfel alternative ale proiectului din punct de vedere al proceselor (tipul tehnologiei sau al instalaţiilor), al amplasamentului sau al structurii (dimensiuni, formă şi poziţie), care răspund în aceeaşi măsura necesitaţilor.

În acest fel se pot obţine numeroase alternative care trebuie selectate în faza preliminară pentru a rămâne de analizat doar alternativele realiste. Pentru procesul de selecţie a alternativelor se pot folosi următoarele criterii:

identificarea şi eliminarea alternativelor care sunt în dezacord cu obiectivele planificării la nivel local;

alegerea alternativelor fezabile din punct de vedere economic care răspund în aceeaşi măsură obiectivelor impuse;

eliminarea alternativelor care generează impacturi inacceptabile asupra resurselor critice sau a zonelor sensibile sau vulnerabile sub aspect ecologic;

costurile de producţie, durata de realizare, securitatea muncii.

Setul de alternative astfel selecţionate sunt supuse studiului de evaluare a impactului asupra mediului în scopul determinării efectelor diferenţiate pentru

159

Page 160: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

fiecare alternativă. De fiecare dată trebuie luată în considerare şi alternativa de nerealizare a proiectului, aşa-numita alternativă zero. Aceasta evidenţiază, prin contrast, impacturi negative sau pozitive pe care proiectul sau alternativele sale le determină asupra mediului înconjurător, reprezentând astfel un etalon pentru evaluarea performanţelor alternativelor, acceptabilităţii şi necesităţii proiectului. Alternativa zero poate fi considerată alternativă la proiect, contribuind la determinarea dimensiunilor şi importanţei necesităţilor care justifică implementarea acestuia.

Prima şi cea mai importantă concluzie a fazei de evaluare preliminară este reprezentată de decizia de supunere sau nu a proiectului procedurii de evaluare. În caz afirmativ, se stabileşte conţinutul şi formatul studiului de evaluare. În acest scop se consultă listele primare de întrebări cu răspunsuri de tip punctaj, pentru a se înţelege care va fi dimensiunea proiectului, consumul său de materii prime şi de energie, producţia şi reziduurile sale, aria sa de influenţă şi altele. În tabelul nr. 5.1 este prezentat un exemplu de astfel de liste, al cărui inconvenient major constă în utilizarea regulilor de tip “punctaj” şi “prag” pentru oferirea indicaţiilor cerute. Evaluarea punctajelor potrivit criteriilor de evaluare se realizează utilizând informaţiile din tabelul nr. 5.2. În multe cazuri, un proiect ar trebui supus evaluării impactului chiar şi pentru o singură caracteristică, chiar dacă această situaţie nu este impusă de suma punctajelor.

Listele reprezintă unul din instrumentele cele mai utilizate în evaluarea impactului asupra mediului înconjurător. În realitate, prin această denumire se înţeleg două lucruri diferite: "checklist" sau liste de control, utilizate în faza de orientare, care sunt liste de tip calitativ, şi listele ierarhice, care conţin informaţii din ce în ce mai detaliate asupra sectoarelor, subsectoarelor, calităţii, indicatorilor etc. În tabelul nr. 5.3 este prezentat un exemplu de listă ierarhică /9/.

Există foarte multe modele de sector cu ajutorul cărora se poate estima impactul calitativ sau cantitativ asupra mediului înconjurător. De aceea, în această fază este important să se dispună de o "bancă de modele", adică principalele modele utilizate deja în studiu de evaluare a impactului precedente şi/sau recunoscute ca fundamentale de comunitatea ştiinţifică-tehnică a experţilor.

Problema colectării datelor de orice tip este poate cea mai mult discutată. Mulţi afirmă că datele existente deja la un moment dat sunt insuficiente şi inutilizabile pentru evaluarea impactului asupra mediului şi, în consecinţă, propun crearea de "bănci de date teritoriale", întotdeauna mai amplă şi, în acelaşi timp, mai detaliată. Este adevărat că posibilitatea de colectare a datelor este o parte importantă a unui studiu de evaluare a impactului, dar aceasta nu ar trebui să fie

160

Page 161: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

predominantă. Este recomandabilă, mai degrabă, organizarea datelor disponibile, integrând între ele informaţii de provenienţă foarte diferită, pentru a reuşi să se ajungă la concluzia finală, decât să se epuizeze toate fondurile financiare şi de timp pentru o analiză foarte detaliată, în tentativa extrem de costisitoare de omogenizare a datelor problemei.

Tabel nr. 5.1 Tabel de întrebări-punctaje Nr. Criterii Nivel Punctaj

1. Costurile aproximative ale proiectuluiRidicat 10Mediu 5Redus 0

2. Extinderea suprafeţei de realizare a lucrăriiRidicat 10Mediu 5Redus 0

3. Lucrare de tip industrial de mari dimensiuni Da 10Nu 0

4. Infrastructuri care afectează resursele hidrice Da 10Nu 0

5. Cantităţi mari de ape deversate în receptori naturali (cu indicarea cantităţii şi calităţii)

Da 10Nu 0

6. Cantităţi mari de reziduuri solide rezultate ca urmare a construirii şi funcţionării proiectului

Da 10Nu 0

7. Generare de emisii în atmosferă (cu indicarea cantităţii şi calităţii)

Da 10Nu 0

8. Măsura în care este afectată populaţia de către proiectRidicat 10Mediu 5Redus 0

9. Afectarea resurselor unice şi valoroase (geologice, istorice, arheologice, culturale, ecologice)

Da 10Nu 0

10. Lucrările se realizează în zone de.... Da 10Nu 0

11. Construirea şi gestionarea lucrărilor este incompatibilă cu utilizarea zonelor adiacente (estetică, zgomot, miros, acceptabilitate)

Da 10Nu 0

12. Sistemul infrastructurilor locale (transport, servicii, sănătate) Da 10Nu 0

Tabel nr. 5.2 Evaluarea punctajelor

Nr. Criteriu Nivel0 1 2

1.a.1.b.1.c.

Cost de construcţie sub 1 miliardCost de construcţie între 1 – 20 miliardeCost de construcţie mai mare de 20 miliarde

RedusMediuRidicat

2.a.2.b.2.c.

Suprafaţă afectată mai mică sau egală cu 4 haSuprafaţă afectată cuprinsă între 4 şi 20 haSuprafaţă afectată mai mare de 20 ha

RedusMediuRidicat

161

Page 162: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

3.a.3.b.

Lucrarea cuprinde un proiect industrial importantAltele

Da Nu

0 1 24.a.

4.b.

Infrastructurile referitoare la resursele hidrice prevăzute de proiect sunt: un dig; dragare pe o lungime mai mare de 8 km; acostamente care reduc lăţimea cursului de apă cu mai mult de 5%; colmatarea depresiunilor mai mari de 2 ha; colmatarea continuă a estuarelor pe mai mult de 8 ha; un pod peste un fluviu Altele

Da

Nu5.a.1

5.a.2.

5.b.

Cel puţin unul din următoarele reziduuri se deversează în receptori naturali: azbest, PCB, metale grele, pesticide, cianuri, substanţe radioactive, alte substanţe periculoaseCăderi de roci şi eroziuni ale solului cauzate de: absenţa structurilor de susţinere pentru terenurile instabile; durata operaţiilor de excavare şi rambleiereAltele

Da

Da

Nu6.a.1.

6.a.2.6.b.

Cel puţin unul dintre următoarele reziduuri solide va fi depozitat: azbest, PCB, metale grele, pesticide, cianuri, substanţe radioactive, alte substanţe periculoaseProducţia de reziduuri solide este mai mare de 0,5 kg/locuitor/gAltele

Da

DaNu

7.a.1

7.b.

Dacă sunt prevăzute: staţii de betoane, remorcări, lucrări stradale, combustii deschise, căi de acces, instalaţii de fabricare a asfaltuluiAltele

Da

Nu8.a.

8.b. 8.c.

Realizarea proiectului implică strămutarea a mai puţin de 20 de locuitoriRealizarea proiectului implică strămutarea a 20 – 50 locuitoriRealizarea proiectului implică strămutarea a mai mult de 50 de locuitori

Redus

MediuRidicat

9.a.

9.b.

În zona de realizare a proiectului se găseşte un zăcământ de substanţe minerale utile bogat, în vecinătatea zonei se află edificii sau zone de interes istoric sau arheologic, în zonele adiacente există specii rare sau protejateAltele

Da

Nu10.a.

10.b.

Construcţia este prevăzută în locurile ce prezintă pericol de ieşire din albie cu durate de revenire mai mari de 100 de aniAltele

Da

Nu11.a.

11.b.

Studiul de evaluare a impactului nu prevede lucrări de mascare sau de mimetism pentru integrarea peisagistică şi/sau vizuală a proiectului; nu există propuneri de intervenţii de reabilitare progresivă a carierelor şi/sau depozitelor de steril; nu sunt declarate nivelele admisibile de zgomot pentru pompe, compresoare, perforatoare, ciocane pneumatice, ferăstraieAltele

Da

Nu12.a. Cererea de servicii impune proiectului depăşirea disponibilităţii

actuale sau prevăzute, prin servicii înţelegând: alimentarea cu apă, tratarea apei, producerea de energie electrică, sistemul de transport, structuri şcolare şi profesionale, structuri recreative şi culturale, structuri sanitare, centre de asistenţă, servicii de securitate

Da

162

Page 163: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

12.b.Altele

Nu„Altele” înseamnă că nici una din situaţiile prezentate nu se regăseşte în proiectul examinat

Tabel nr. 5.3 Exemplu de listă ierarhicăFactori Componente Criterii de apreciere Obiective

0 1 2 3Aer şi climă Aer

ClimăZgomot

Salubritatea climeiVulnerabilitatea aerului

Tipologia climaticăCalitatea microclimaticăPoluare chimicăCapacitatea de dispersieEvapotranspiraţia potenţială

Teren SolSubsol

Puncte critice actualeRisc hidrogeologicVulnerabilitateValoare naturală şi ştiinţificăImportanţa biologică, geologică şi chimicăValoare economică a solului

Stabilitatea versanţilorPotenţialul biomaseiImportanţa resurselorCapacitatea de utilizare a terenuluiErodabilitatea soluluiRisc de eroziune a soluluiVulnerabilitate la degradare chimicăVulnerabilitate la degradare fizicăDegradarea terenuluiPoluarea terenuluiAgriculturaSilvicultura

Apa PrecipitaţiiApe superficialeApe subteraneMări

Valoare economicăVulnerabilitatePuncte critice

Rol biologic, geologic şi chimicPoluare UtilizăriRisc de inundaţiiRisc de eroziune a malurilorDisponibilitatea ca resursă

Floră, faună, ecosisteme

VegetaţieFaunăEcosisteme terestreEcosisteme acvatice

Valoare economicăValoare naturalisticăValoare ştiinţificăValoare didacticăUtilizare recreativăImportanţă biologică Vulnerabilitate ecologicăPuncte critice din punct de vedere economic

Raritate biogeograficăRaritate ecologicăSensibilitate specifică la poluare

Bunuri materiale şi culturale

LocalităţiInfrastructuri

Valoare economicăValoare culturalăImportanţă socială

Peisaj Peisaj vizualPeisaj cultural

Valoare culturalăUtilizare socială

Omul şi condiţiile de viaţă

DemografieIgienăEconomieServicii

163

Page 164: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În mod evident, evaluarea impactului asupra mediului este un proces decizional care se dezvoltă într-un cadru stohastic, deoarece analizele de incertitudine şi de risc trebuie să fie o parte importantă a studiului şi să-şi găsească loc şi în momentul preevaluării, luând în considerare planurile pentru gestionarea evenimentelor nedorite, sau analizând proiectul din punct de vedere al probabilităţilor de degradare a mediului.

Încă din momentul preevaluării este importantă alegerea metodelor care se intenţionează a fi utilizate şi, de asemenea, a criteriilor decizionale care sunt adecvate analizării diferitelor subiecte de interes, asupra cărora ar putea avea loc momente de conflicte succesive. Importanţa ultimului tip de informaţii este clară: semnalarea şi cunoaşterea cazurilor similare deja studiate şi rezultatele acestora furnizează o serie de indicaţii utile privind acţiunile proiectului considerat, sectoarele şi indicatorii ambientali care trebuie selecţionate, modelele de prognoză, datele de referinţă, disponibilitatea şi gradul lor de încredere, criteriile de evaluare şi ponderile atribuite în situaţii similare.

164

Page 165: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

CAPITOLUL 6

ANALIZE ALE PROIECTULUI ŞI EVIDENŢIEREA ACŢIUNILOR CAUZALE

Calitatea rezultatelor obţinute prin studiul de evaluare a impactului asupra mediului depinde de complexitatea şi rigurozitatea informaţiilor pe care se bazează şi de la care porneşte prognoza şi evaluarea.

Mai întâi, se realizează o analiză a proiectului pentru evidenţierea tuturor activităţilor presupuse de proiect sau a activităţilor conexe la acesta şi a acţiunilor cauzale ce pot produce modificări ale elementelor componente ale unui mediu definit. În descrierea şi analizarea proiectului trebuie deosebite fazele de construcţie şi cele de funcţionare, acestea fiind diferite prin natura, dimensiunea şi durata acţiunilor cauzale potenţiale.

Analizarea şi descrierea proiectului trebuie să ia în considerare în mod sistematic următoarele elemente:

date de proiectare şi de construcţie şi date referitoare la cantitatea necesară de resurse materiale, economice şi ocupaţionale;

date referitoare la funcţionare şi necesarul de materiale până la încetarea activităţii;

ieşirile generate de proiect atât în faza de construcţie, cât şi de funcţionare, adică natura şi cantitatea bunurilor şi serviciilor produse, natura şi cantitatea emisiilor (gazoase, lichide şi solide), interferenţele cu sistemul fizic natural şi peisajul;

proiectul şi necesarul de materiale pentru închiderea activităţii şi demolarea clădirilor, proiectul de reabilitare ecologică a zonei.

Întrucât nu există metodologii generale de descriere şi analiză a proiectelor, se stabilesc criterii şi reguli pe baza unor normative pentru fiecare tip de proiect.

6.1. Descrierea proiectuluiDescrierea proiectului este faza unui studiu de impact asupra mediului

înconjurător, care serveşte la atingerea obiectivelor dorite, răspunzând la întrebări

165

Page 166: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

de tipul de ce, când, cum, unde şi de ce nu în altă parte se realizează un anumit proiect. Răspunsurile permit stabilirea bazelor de analiză şi evaluare, clarifică ipotezele iniţiativei, încadrarea acesteia în decizii sau programe care urmează a fi implementate, utilitatea care se urmăreşte şi condiţiile la care este dispusă să se supună. Finalitatea generală, utilitatea specifică şi condiţiile acceptabile sunt tratate în termeni sociali şi economici.

Studiul de evaluare a impactului impune o comparare între acţiuni şi intervenţii, privind pe de o parte aspectul şi calitatea contextului ambiental, iar pe de altă parte, necesitatea ca descrierea proiectului să fie în concordanţă cu descrierea calităţii mediului. În majoritatea cazurilor, în cele două domenii există limbaje tehnice diferite, cu puţini termeni comuni, ceea ce impune forme de interpretare sau omologare a limbajelor, care pot reduce confuziile. Ideal ar fi să se insereze metodele procedurii de evaluare a impactului în cele de programare, planificare şi proiectare, şi deci o relativizare şi unificare a descrierii acţiunilor şi intervenţiilor. În practică, însă, metodele de descriere utilizate rămân încă distincte pentru diferitele aspecte de analizare. Acţiunile proiectate, cadrul de programare şi planificare ce conţine intervenţia de evaluare, alternativele proiectului, locul de amplasare, planul, programul şi variabilele de scenariu sunt interdependente în diferite măsuri şi niciodată independente. De obicei, acţiunile sunt stabilite în funcţie de anumite caracteristici ale contextului ambiental, care variază în funcţie de scenariile propuse, care condiţionează la rândul lor, într-o măsură semnificativă, atât acţiunile care se întreprind, cât şi contextul la care acestea se referă.

Deci, toate elementele care trebuie descrise au caracter material, fizic, măsurabil, atribuirea de valori de altă natură având loc în faza de evaluare. De fapt, prin selecţionarea unor acţiuni faţă de altele şi prin stabilirea unor componente semnificative în cazul proiectului şi a efectelor sale, se construiesc alternative şi scenarii posibile (sau probabile, cu diferite grade de probabilitate). Cu alte cuvinte, există întotdeauna evaluări prioritare, care nu pot fi eliminate din faza de descriere, şi care o condiţionează. A pretinde că o descriere ar fi obiectivă este o abstracţie: ca în orice altă fază a evaluării impactului asupra mediului, există întotdeauna elemente de subiectivitate de care trebuie să se ţină seama.

6.2. Acţiuni şi intervenţiiModurile în care se configurează activităţile inerente la realizarea unui

proiect (sau un ansamblu de proiecte) sunt relativ numeroase şi pot fi grupate în trei categorii de iniţiative. În esenţă, se pot distinge:

166

Page 167: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Iniţiative de programare: legi generale sau de sector, naţionale sau regionale, programe de diferite naturi, dinamici, durate etc., cu efecte directe sau indirecte asupra mediului înconjurător.

Iniţiative de planificare, în special de tip teritorial şi urbanistic. Iniţiative de proiectare, referitoare la lucrări specifice sau proiecte

determinate, unde gradul de determinare este în funcţie de tipul de proiect, dar mai ales de gradul de detaliu al bugetului, de timpul prevăzut, de atribuţiile şi rolul diferiţilor operatori, cu obligaţii financiare în proiect.

Factorul timp joacă un rol semnificativ: legile şi programele au durate nedeterminate, spre deosebire de planurile urbanistice generale; programele executive au durată certă, dar bugete incerte; proiectele au durate din ce în ce mai precise, trecând de la nivelul general la cel executiv. Şi raportul între conţinuturile strategice şi conţinuturile tactice variază: legile şi programele sunt strategice, planurile sunt instrumente de conducere atât strategice, cât şi tactice, proiectele ar trebui să realizeze la nivel tactic o strategie care se impune.

În scopul realizării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi a funcţiunii sale, cele trei mari categorii de acţiuni amintite se împart, la rândul lor, în subcategorii importante, pentru fiecare dintre acestea procedura de evaluare conducând la rezultate diferite. Un plan, de exemplu, poate fi modificat, dar nu desfiinţat. Studiul de fezabilitate a unui proiect comportă alegerea între alternative mult mai ample decât acelea ale unui proiect de principiu, care poate fi modificat sau respins. Un proiect executiv poate fi doar îmbunătăţit prin măsuri de ameliorare: la acest punct al procedurii respingerea este încă posibilă, dar cu cheltuieli însemnate. Toate acestea se reflectă direct în descriere: există multe tipuri de activităţi, fiecare codificată în procedură, timp, conţinut, nivel etc., în funcţie de care se aleg tipurile de evaluare a impactului, pentru corelarea adecvată a secvenţelor şi finalităţii cu acelea ale iniţiativei de evaluare. De subliniat este faptul că se evaluează efectul acţiunilor prevăzute, deci modificarea ce se raportează la un context în devenire. De aici rezultă că este inutilă descrierea acţiunilor ce nu se pretează la această abordare, adică a acelora al căror aport la modificarea mediului analizat nu este determinabil.

Descrierea acţiunilor trebuie să aibă o formă compatibilă cu natura şi funcţiunile lor. Nivelul de analiză şi scara sa teritorială vor fi generale pentru acţiunile de tip general şi detaliate pentru cele detaliate, altfel spus, configurate la nivel executiv, şi aceasta făcând abstracţie de tipul de formalizare a acţiunilor şi de legile proiectelor particularizate.

167

Page 168: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Ca şi acţiunile care le produc, intervenţiile aparţin celei de-a treia categorii, în funcţie de natura lor materială şi de formalizarea curentă în legi, norme, reguli consolidate ale practicii. Există intervenţii generale (la scară nelimitată, nedeterminată, amplă, cu timpi lungi şi costuri nefixate anterior); intervenţii complexe (la scară locală, cu indicaţie generică a locului de amplasare şi a liniilor generale ale proiectului, cu timpi determinaţi vag şi fără scadenţe fixe, cu costuri stabilite grosier ca ordin de mărime şi cu referiri generice în bilanţurile operatorilor) şi, în sfârşit, intervenţii specifice (în amplasamente determinate, pentru proiecte precise, fie de natură tehnică, fie ca problematică financiară). Şi descrierea intervenţiilor se va realiza la nivelul corespunzător categoriei sale şi trebuie să aibă conţinutul pe care îl permite gradul de detaliu cu care este prezentată intervenţia.

Combinarea între diverse tipuri de acţiuni (adică, diversele posibilităţi de formalizare a iniţiativelor celui care propune proiectul) şi diverse tipuri de intervenţii (categoriile citate de intervenţii) determină o cazuistică complexă. În general, descrierea se realizează în scopurile evaluării impactului generat asupra mediului trebuie să trateze:

motivele iniţiativei (punând în evidenţă pe acelea ale fiecărui subiect implicat, ale ansamblului de teme care aparţin diferiţilor agenţi pentru realizarea intervenţiei în diversele sale faze);

referinţele formale (încadrarea normativă şi procedurală), caracterul tehnic general al intervenţiei (tipul proiectului, durata lucrărilor etc.);

alternativele considerate (în sistemul de referinţă/condiţionare asumat); conţinuturi tehnice semnificative ale fiecărei alternative (în termeni de

spaţii ocupate şi modalităţi de ocupare, resurse implicate, produsele obţinute şi utilizarea lor).

6.3. ProiecteS-a arătat deja că procedura de evaluare a impactului asupra mediului trebuie

înţeleasă ca un proces de examinare progresiv, care se dezvoltă de la general - strategic la particular - tactic. În cazul procedurilor de evaluare a impactului mai generale, la nivel de orientare şi propuneri de principiu, ar trebui să se succeadă evaluări tot mai perfecţionate, pe parcursul itinerariului tehnico-procedural ce porneşte de la legi generale, programe şi planuri, la proiecte particulare.

Acest traseu trebuie parcurs şi pentru realizarea studiului de evaluare a impactului. Din motive practice, este convenabil să se pornească de la cazul cel mai simplu, adică de la descrierea proiectului.

168

Page 169: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Studiul tehnic ce precede realizarea concretă a unei intervenţii ce intră în interferenţă cu mediul înconjurător se perfecţionează gradual, trecând prin faze tehnico-procedurale consolidate în practică: studiul de fezabilitate, proiectul de principiu şi proiectul executiv. Fiecare fază are funcţiunile şi caracteristicile tehnice proprii şi implică descrieri tot mai detaliate ale proiectului: scheme sumare în studiul de fezabilitate, prezentări generale în proiectul de principiu, prezentări detaliate şi specific constructive în proiectul executiv. Ocazional, în scopul descrierii, fiecare fază poate oferi alternative mult diferite prin natură şi conţinut, care pornesc de la ipoteze sumare, tipice nivelului de fezabilitate, la variante de ansamblu încă posibile la nivelul de principiu, până la studiul proiectului executiv, unde variantele posibile sunt cele care se vor executa în cadrul proiectului.

Alternativa de neexecutare a proiectului (alternativa zero) poate rezulta numai dintr-un studiu de fezabilitate; celelalte faze de proiectare presupunând deja realizarea descrierii. Cu toate acestea, în faza studiului de fezabilitate, descrierea iniţiativei trebuie să se refere la cadrul de orientare generală care impune iniţiativa, la natura propunerii, la obiectivele sale specifice, la problemele de abordat, la precedente, la caracterul general al intervenţiei, la orientarea răspunsului la întrebări, la timpii prevăzuţi şi la calificarea cerută executanţilor lucrării.

Odată precizat cadrul aspectelor instituţionale şi formale existente (norme, planuri, reguli de respectat etc.), trebuie precizat cadrul aspectelor economice şi financiare asumate pentru intervenţie şi cel al marilor alternative de acţiune luate în considerare. Toate acestea permit prima evaluare cu caracter general şi, deci, elaborarea unui proiect de principiu credibil.

În proiectul de principiu, descrierea tehnică a proiectului prevăzut, a variantelor sale posibile sau a alternativelor secundare interne şi a eventualelor măsuri de îmbunătăţire va fi tratată în mod complet. Proiectul de principiu trebuie să fie mai bine explicat decât studiul de fezabilitate, şi, de asemenea, caracteristicile contextului teritorial în care se intervine în termeni socio-economici (populaţia şi forme de locuit, activitatea locală, structura urbanistică, echipamente, infrastructura etc.).

În proiectul executiv trebuie evidenţiate foarte bine conotaţiile specifice şi detaliate ale proiectului care interesează problematica ambientală; aceste faze dezvoltă şi descriu şi toate măsurile de ameliorare necesare, rezultate ca urmare a evaluărilor din fazele precedente.

6.4. Planuri

169

Page 170: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Descrierea acţiunilor cuprinse de tipologia programelor, a planurilor teritoriale şi urbanistice în scopul evaluării lor din punct de vedere al impactului asupra mediului, impune reflecţii cu caracter general asupra posibilităţii concrete de evaluare cu astfel de instrumente.

Din punctul de vedere al studiilor de impact asupra mediului înconjurător, un plan poate fi definit ca un program tehnic de acţiuni, pozitive şi negative, de dezvoltare a teritoriului urban şi extraurban, având scopul de a răspunde unei finalităţi sociale determinate.

Spre deosebire de lucrările singulare, în cazul proiectelor, planurile vizează un ansamblu de intervenţii, prin sisteme structurale şi complexe de acţiuni, care explică politica de amenajare generală a teritoriului. Totodată, într-un plan sunt corelate intenţii legate de intervenţii de diferite naturi, care nu pot fi luate în considerare în mod singular. Întradevăr, fiecare acţiune este în legătură cu celelalte, modificarea uneia atrage în mod necesar modificarea alteia: modificarea, chiar marginală a unui plan, implică întotdeauna modificarea structurii complexe a prognozelor, a relaţiilor care le conţin şi – în măsura nedeterminabilă – a conotaţiilor fiecărui element proiectat.

Acţiunile prevăzute în plan au conţinuturi substanţial diferite, care permit subdivizarea în două mari categorii:

Acţiuni de tip scop, care reprezintă decizii ce precedă realizarea unor obiective (şosele, zone industriale, cartiere de locuinţe etc.).

Acţiuni ce se manifestă în formă negativă, în sensul că interzic realizarea unor lucrări (în acest caz, acţiunile proiectate pentru realizarea obiectivelor planului nu sunt intervenţii, ci limitări, interdicţii impuse tuturor operatorilor potenţiali, din care rezultă echilibrul structurii edilitare şi teritoriale, precum şi transformarea acestora).

Este clar că pentru a supune un plan procedurii de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător, trebuie descrise unitar cele două componente şi caracteristicile lor.

Deoarece şi componentele pasive ale unui plan, adică cele conexe, sunt răspunzătoare de echilibrul optim al spaţiului (care în plan poate fi explicit sau implicit), se pot face referiri la plan ca la un mare proiect ideal, a cărui realizare se intenţionează global, direct sau indirect. Altfel spus, un plan poate fi înţeles şi descris ca un mare proiect, diferit şi mai complex decât proiectele obişnuite şi chiar decât suma lor, însă mult mai generic şi mai vag. Ca proiect mare, un astfel de plan trebuie, teoretic, să poată fi descris în scopul evaluării impactului ambiental complex. Dificultatea, conceptuală şi practică, este reprezentată de complexitatea şi

170

Page 171: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

gradul de nedeterminare a obiectivelor pe care le prevede un plan şi de timpii de realizare, faţă de cât este prevăzut la un proiect de lucrări propriu zis.

În principiu, fiecare tip de plan ar trebui supus descrierii şi deci evaluărilor de impact diferite şi adecvate, ceea ce reprezintă o problemă relevantă. Aici apare o altă problemă importantă, şi anume: care este faza optimă a redactării unui plan în care este oportună analizarea printr-o evaluare de impact a deciziilor pe care acesta le formulează. Există în acest sens două variante: în momentul în care planul este deja, conceptual, finalizat, ca şi cum ar fi un proiect de lucrări (şi s-a văzut că nu este), sau în timpul redactării sale. În ambele cazuri, este vorba de un proces extrem de complicat, care presupune integrarea unei noi proceduri în procedurile tradiţionale şi canonice ale planificării, deja consolidate în teorie, drept şi practică.

Dacă procedura de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător trebuie aplicată unui plan finalizat (sau unui plan ce poate fi considerat finalizat într-un moment oarecare), elementele descriptive conţinute în studiul de evaluare a impactului ar trebui să fie, în general, următoarele:

încadrarea zonei şi tematicii planului în programarea şi în planificarea de nivel superior şi verificarea congruenţei relative;

analize ale contextului existent; evidenţierea scopurilor, a obiectivelor planului şi a problemelor

care se intenţionează a fi rezolvate; trecerea în revistă a alternativelor considerate şi a alegerilor

finale privind localizarea şi cuantificarea amplasamentelor, infrastructurilor, echipamentelor, tipologiilor fiecărei categorii de amplasament (cantitate cu cantitate, loc cu loc);

bilanţul implicării resurselor prezente (fizice, dar şi socio-economice, socio-culturale etc.) şi examinarea consecinţelor realizării planului privind reziduurile (deşeuri solide urbane şi industriale, deversări în atmosferă, deversări pe sol sau în apele superficiale şi subterane etc.).

În realitate, mai mult decât în cazul proiectelor de lucrări, pentru planuri este dificilă separarea descrierii acţiunilor prevăzute de cele ale contextului în care este implementat. De exemplu, încadrarea în cadrul normativ şi de programare, implică o discuţie critică a conexiunilor ambientale impuse de către alte autorităţi, care sunt evidenţiate cu consecinţele lor asupra sistemului local şi comparate cu obiectivele cu care vin, eventual, în contrast.

În descrierea condiţiilor teritoriale şi socio-economice existente, trebuie identificate aspectele ambientale semnificative, referitoare la:

171

Page 172: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

acţiunile prevăzute de către plan (pentru cele insuficient cunoscute, trebuie identificate informaţiile de cercetare şi evidenţiate lacunele, pentru care trebuie obţinute date ulterioare);

modificările sociale şi economice majore previzibile pe parcursul perioadei de planificare, chiar şi lăsând la o parte realizarea planului.

Identificarea corectă a amplasamentului reprezintă un proces important, în care există o analiză iniţială, ce permite (de exemplu, prin intermediul cartografiei tematice şi intersecţii adecvate de tematici) obţinerea unui negativ, o primă hartă de utilizare mai favorabilă a solului, în sistemul de valori adoptat (şi aici orientarea este deja mai dificilă, deoarece adesea acestea nu sunt explicite).

Pentru evidenţierea scopurilor şi obiectivelor planului, trebuie explicitate nu numai intenţiile generale, care tind să transforme teritoriul planificat, ci, mai ales, obiectivele ambientale care se urmăresc, ale căror motive sunt probabil diferite de cele care au inspirat conexiunile cu care planul trebuie să se confrunte (aceste explicaţii se pot da printr-o listă de probleme sau o matrice: cazul concret va determina alegerea instrumentelor cele mai adecvate).

Descrierea acţiunilor şi a intervenţiilor care determină mutaţii fizice, schimbări în utilizarea resurselor şi în producerea reziduurilor legate de realizarea planului nu trebuie să fie separate de efectele asupra atmosferei, apei, solului, resurselor şi de importanţa lor, măsurându-le în conformitate cu standardele de calitate în vigoare. Deoarece în planuri mediul înconjurător are şi valenţe economice, sociale, culturale mai vaste, cercetarea efectelor posibile se va extinde şi în aceste domenii, cu tehnicile normale ale planificării, pentru fiecare alternativă a planului luată în considerare.

Cea de-a doua variantă, referitoare la un plan aflat în curs de realizare care este supus procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, nu este diferită din punct de vedere conceptual, dar este mult mai complicată. Elementele care trebuie descrise în studiul de evaluare a impactului sunt cele deja menţionate, dar descrierea trebuie ajustată succesiv şi repetată pentru a ţine seama de modificările generate de plan în funcţie de ajustările sale progresive. Este vorba despre operaţii care induc ideea că în acest domeniu, o metodologie operabilă trebuie să unească tehnicile de evaluare ambientală cu cele de proiectare urbanistică.

6.5. Alternative şi scenariiPrezenţa alternativelor în proiecte şi în planuri este esenţială pentru orice

evaluare. Alternativele au roluri diferite în fazele succesive de evaluare a

172

Page 173: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

impactului asupra mediului înconjurător. O clasificare posibilă a alternativelor ar putea fi următoarea:

Alternative strategice, care constau în evidenţierea măsurilor de prevenire a cererii şi/sau măsuri diferite pentru realizarea aceluiaşi obiectiv.

Alternative de localizare, definite atât la nivelul planului, cât şi al proiectului, pe baza cunoaşterii mediului înconjurător, a evidenţierii potenţialului de utilizare a solului şi ale limitelor reprezentate de zone critice şi sensibile.

Alternative de proces sau structurale, care se definesc în special în faza de proiectare de principiu sau executivă, şi constau în examinarea diferitelor tehnologii şi procese şi a materiilor prime care trebuie utilizate.

Alternative de compensare sau de minimizare a efectelor negative, definite în faza de proiect de principiu şi executiv, constând în cercetarea compensaţiilor şi a diferitelor posibilităţi de limitare a impacturilor negative inevitabile.

Alternativa zero, care constă în nerealizarea proiectului, definită în faza studiului de fezabilitate.

În tabelele nr. 6.1 şi 6.2 sunt prezentate exemple de identificare a alternativelor în două sectoare de intervenţie, şi anume transporturi şi managementul deşeurilor /1/.

Tabel nr. 6.1 Alternative în domeniul transportului

Alternative strategice0 1

Măsuri pentru prevenirea cererii

Reducerea dezechilibrelor teritoriale la scară naţională, regională şi urbană prin reducerea deplasărilor, stimularea mutării activităţilor productive în apropierea locurilor de extragere sau producţie a materiilor prime; stimularea consumului de produse locale; politica de descentralizare a serviciilor; politică tarifară ce reechilibrează costurile de producţie şi transport (reduceri de tarife).

Măsuri alternative pentru realizarea aceluiaşi obiectiv

Modificarea distribuţiei investiţiilor publice în sector; stimularea utilizării transportului public; întreţinerea şi exploatarea infrastructurilor existente; intervenţii de gestionare a traficului prin realizarea arterelor cu sens unic, curse preferenţiale pentru mijloace publice, creşterea frecvenţei şi a orarelor de serviciu ale transportului public; realizarea zonelor de parcare pentru favorizarea schimbării mijloacelor de transport; realizarea de noi infrastructuri de transport.

Alternative de localizare

173

Page 174: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Ipoteze alternative de traseu Evidenţierea localizărilor posibile; compararea între ipotezele alternative şi definirea criteriilor pentru selecţie; alegerea traseului care prezintă impacturi negative minore.

Alternative de procesAlternative la proiect Realizarea unui nou traseu stradal; creşterea numărului de curse

şi/sau rectificarea traseelor existente; realizarea unei noi căi ferate; dublarea căilor ferate existente; crearea de trenuri superrapide; transport aerian.

Alternative de compensare şi minimizare0 1

Intervenţii asupra traseului Variaţii ale secţiunii de profil; crearea de treceri pentru pietoni şi animale; pavimente speciale; semnalizare; iluminare; bariere acustice; realizarea de pasaje subterane drenarea apelor superficiale.

Măsuri de reabilitare Substituirea fondului funciar reunind traseele întrerupte de noua infrastructură

Măsuri de compensare financiară

Compensări directe ale proprietarilor pentru exproprieri sau pentru pierderea valorii proprietăţii; rambursări fiscale şi mutuale pentru micii proprietari.

Măsuri de asistenţă a planificării

Asistarea autorităţilor locale în redefinirea destinaţiilor de utilizare a suprafeţelor adiacente sau interesate de noua infrastructură; exproprierea preventivă a suprafeţelor; exproprierea şi demolarea structurilor incompatibile cu proiectul.

Măsuri normative Limitarea vitezei; norme mai restrictive pentru traficul dificil; reducerea standard a emisiilor; măsuri fiscale pentru descurajarea utilizării mijloacelor de transport private; norme privind standardul proiectat al vehiculelor; modificarea normelor circulaţiei stradale.

Măsuri tehnologice Îmbunătăţirea eficienţei vehiculelor; îmbunătăţirea combustibililor; reducerea zgomotului motoarelor; îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale carosatelor.

Alternativa zero Ipoteze privind evoluţia mediului înconjurător în cazul nerealizării infrastructurii.

Tabel nr. 6.2 Alternative în domeniul managementului deşeurilor

Alternative strategice0 1

Măsuri de prevenire a cererii

Intervenţii normative şi financiare pentru favorizarea dezvoltării tehnologiilor industriale capabile să producă deşeuri în cantităţi foarte mici; descurajarea activităţilor care produc deşeuri toxice şi/sau nocive; întărirea controalelor asupra transportului şi destinaţiei deşeurilor toxice şi nocive; norme mai severe pentru formele improprii de incinerare; încurajări fiscale pentru studiul de evaluare a impactului; programe educative şi campanii publicitare pentru cointeresarea populaţiei la reducerea cantităţii de deşeuri.

Măsuri alternative pentru realizarea aceluiaşi obiectiv

Planificarea scării teritoriale a ciclurilor de management a deşeurilor (evidenţiind recipiente optime de colectare, transport

174

Page 175: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

şi management); recuperarea şi reutilizarea energiei din instalaţiile de incinerare; colectarea diferenţiată; reutilizarea şi reciclarea.

Alternative de localizareIpoteze de amplasamente alternative

Evidenţierea localizărilor posibile; compararea între ipotezele alternative şi definirea criteriilor pentru selecţionare pe baza evidenţierii aspectelor şi potenţialului ambiental; alegerea amplasamentului care prezintă impacturi negative minore.

Alternative de proces sau structurale0 1

Alternative la proiect Diferite tehnologii pentru fiecare tip de instalaţie considerat (reciclare, compostare, incinerare, depozite controlate de diferite categorii, cu sau fără recuperare de energie etc.); dimensiunile instalaţiilor; separarea deşeurilor, recuperarea materiilor secundare şi tratarea separată substanţelor toxice şi nocive; interconectarea cu instalaţiile deja existente.

Alternative de compensare şi minimizareIntervenţii asupra instalaţiilor

Limitarea timpilor de stocare; drenarea apelor superficiale; controlul reziduurilor; îmbunătăţirea eficienţei instalaţiilor; adoptarea dispozitivelor pentru limitarea emisiilor.

Măsuri de reabilitare şi substituţie

Integrarea peisagistică a instalaţiilor; limitarea interferenţelor cu comunitatea locală.

Măsuri de compensare financiară

Compensări directe a proprietarilor pentru exproprieri sau pierderea valorii proprietăţii; rambursări fiscale şi mutuale micilor proprietari.

Măsuri de intervenţie la nivel local

Redefinirea destinaţiilor de utilizare a suprafeţelor adiacente sau afectate de noua instalaţie; exproprierea preventivă a suprafeţelor; monitorizarea în timp reale a concentraţiilor de poluanţi în teritoriu; cercetări epidemiologice ale condiţiilor de sănătate a populaţiei expuse.

Măsuri normative Reducerea standardelor de emisii; modificarea normelor de management al deşeurilor; taxarea recipientelor la predare, saci de plastic etc.

Măsuri tehnologice Îmbunătăţirea eficienţei instalaţiilor; adoptarea dispozitivelor pentru limitarea emisiilor.

Alternativa zero Ipoteze privind evoluţia mediului înconjurător în absenţa intervenţiei.

În ceea ce priveşte scenariile, acestea se referă la studiul (adesea în termeni probabilistici) variaţiilor exogene sau a acelor variabile care nu sunt nici sub controlul proiectantului, nici al autorităţilor care aprobă proiectul, dar care pot influenţa în mod determinant succesul proiectului.

175

Page 176: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

CAPITOLUL 7

EVIDENŢIEREA COMPONENTELOR AMBIENTALE

Descrierea mediului înconjurător depinde de exigenţele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător, în funcţie de fazele pe care aceasta trebuie să le abordeze.

Aceasta trebuie raportată la scara cea mai potrivită pentru examinarea efectelor proiectului propus, la posibilitatea şi oportunitatea de detaliere şi la alegerea caracterelor din ce în ce mai semnificative pentru impacturile de evaluat. Descrierea mediului înconjurător conţinută în studiul de evaluare a impactului trebuie să aibă legătură cu descrierea acţiunilor şi intervenţiilor care trebuie evaluate, adoptând un limbaj comun din motive de congruenţă reciprocă.

7.1. Descrierea mediului înconjurătorÎn general, descrierea mediului înconjurător se referă la calitatea sa actuală şi

în devenire şi la variaţiile calităţii generate de proiectul propus. De regulă, se presupune că o calitate ambientală complexă este suma (sau o combinaţie mai complexă) calităţilor parţiale, pentru fiecare dintre acestea existând posibilitatea evaluării separate. Urmează o subdivizare în sectoare interne omogene (factori de mediu şi componente ambientale) pentru care se pot evidenţia indicatori semnificativi de calitate, de descriere precisă în dinamica lor şi, totodată, de măsurare într-un anumit mod. Acest mod de tratare divizată a materiei are justificări mai degrabă instrumentale decât conceptuale, şi este în mod sigur limitativ. Urmează diferite probleme, cum ar fi:

176

Page 177: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

raportarea la ansamblul unitar a diferitelor componente ambientale, în contextul calităţii complexe a mediului înconjurător, acelaşi ansamblu la care se referă iniţiativa propusă (o lege, un plan, un proiect);

alegerea indicatorilor semnificativi de calitate şi atribuirea valorilor relative;

modul de îndeplinire a măsurilor şi factorii responsabili.Există patru ansambluri de variabile care joacă un rol important în descrierea

factorilor de calitate a mediului înconjurător: spaţiul (dependent de extinderea efectelor proiectului care trebuie

evaluat); timpul (dependent de durata lucrărilor, a acţiunilor de realizat, a

activităţilor de servicii etc.); valorile intrinseci sau obiectivele afectate (exemplul tipic este raritatea

sau regenerabilitatea resurselor); valorile subiective ale contextului (peisajul).

Pentru identificarea tuturor impacturilor semnificative, pe lângă descrierea proiectului şi a acţiunilor sale elementare este necesară descrierea mediului înconjurător ce caracterizează zona de amplasare şi teritoriul de referinţă.

Descrierea mediului înconjurător trebuie să pună în evidenţă, încă din faza preliminară, componentele ambientale semnificative (factori şi resurse de mediu), asupra cărora intervin acţiunile individuale ale proiectului, generând o modificare mai mare sau mai mică a acestora, mai mult sau mai puţin dorită. Ca urmare, aceasta reprezintă tot o operaţie de selecţie a elementelor relevante în scopul caracterizării mediului şi o operaţie de evaluare a stării resurselor naturale.

Faza de descriere a mediului reprezintă una dintre cele mai complexe operaţiuni ale unui studiu de impact, de ea depinzând complexitatea evaluării impacturilor şi corectitudinea evaluării finale. În această etapă sunt importante trei categorii de probleme:

definirea unui concept clar pentru mediul înconjurător (habitat fizic, ecosistem, sau mediu antropizat prin dinamica socio-economică);

alegerea unor indicatori adecvaţi de măsurare, reprezentare şi interpretare a calităţii factorilor de mediu şi a resurselor;

soluţionarea contradicţiei dintre tendinţa de a lua în considerare cât mai multe componente ambientale pentru a nu neglija aspecte ce ar putea fi importante şi dificultatea de manipulare a unui număr foarte mare de date, ceea ce îngreunează procesul de evaluare.

177

Page 178: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Evidenţierea componentelor ambientale şi identificarea impacturilor începe prin definirea unui teritoriu de referinţă, înţeles ca porţiune de teritoriu asupra căruia se resimt efecte omogene. Descrierea mediului poate fi realizată prin ilustrarea simplă şi sintetizarea informaţiilor asupra caracteristicilor de mediu. Un studiu de impact asupra mediului trebuie să trateze mediul nu ca pe o sumă simplă de componente, ci ca pe o reţea de relaţii de interdependenţă. În acelaşi timp, în analiza relaţiilor de interdependenţă, se impune o recunoaştere preliminară corectă a elementelor ambientale afectate.

Elementele fizice, chimice şi biotice care constituie mediul înconjurător trebuie identificate şi cuantificate. Factorii fizici (suprasarcini, nivele sonore, vibraţii, radiaţii de diferite tipuri etc.), chimici (substanţe chimice, echilibre ionice etc.), elementele biotice (organisme de diferite complexităţi, de la mamiferele mari la viruşi, dar şi macromoleculele organice cu funcţiuni enzimatice) determină diferite condiţii de stare a elementelor ambientale şi permit analizarea acestora.

Numărul elementelor prezente în mediul înconjurător este extrem de ridicat (este vorba despre numărul speciilor vii sau al diferitelor molecule prezente în biosferă); motiv pentru care sunt necesare modele interpretative, care le rezumă în cadre sintetice. Este vorba, deci, de recunoaşterea categoriilor de elemente suficient de restrânse, grupe de componente şi de factori ambientali omogeni, în scopul efectuării analizelor de calitate succesive şi de compatibilitate a intervenţiilor.

Fiecare disciplină (geologie, fizica atmosferei, botanică etc.) este în măsură să analizeze mediul înconjurător cu metodologii proprii, să recunoască unităţi ambientale semnificative pentru scopuri specifice şi să le descrie pe baza terminologiei de specialitate.

Pentru realizarea unui studiu de impact asupra mediului trebuie evidenţiate componentele ambientale omogene, în scopul analizelor succesive de calitate şi compatibilităţii de intervenţie.

O diferenţă conceptuală subtilă este aceea între componente, ca elemente constitutive, şi factori, ca elemente care reprezintă cauza de interferenţă şi posibilă perturbare a unor componente ambientale. De exemplu, apa este o componentă ambientală, dar şi un factor care modelează suprafaţa terestră, zgomotul este un factor de interferenţă capabil să modifice comportamentul persoanelor prezente, dar reprezintă şi un “mediu sonor” care poate fi considerat o componentă ambientală complexă; substanţele chimice sunt în acelaşi timp elemente constitutive şi factori perturbatori în unităţile ambientale existente.

7.2. Elementele mediului înconjurător şi sistemul complex

178

Page 179: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

La analizarea componentelor individuale nu trebuie omis un aspect fundamental: separarea mediului înconjurător în componente individuale nu este decât un pas spre recompunerea sintetică a sistemului complex.

O analiză foarte detaliată a componentelor individuale poate duce la pierderea din vedere a ansamblului, care este, de fapt, ţinta reală a impacturilor provocate de o acţiune a unui proiect. Aceasta înseamnă că este necesar să fie cuprinse diferite componente în cadre sintetice, capabile să demonstreze în mod simplu relaţiile şi să ţină seama de sistemul ambiental complex.

Un model conceptual utilizabil în acest sens este cel care consideră mediul înconjurător global, ca un întreg format din compartimente mari, care pot fi distinse din punct de vedere fizic: litosfera (crusta terestră care cuprinde solul şi, parţial, subsolul), atmosfera (mantaua gazoasă care acoperă litosfera), hidrosfera (cantităţi de apă şi afluxuri de apă care străbat compartimentele precedente), biosfera (complexul de fiinţe vii, de la mamifere mari la microorganisme). Aici se mai poate menţiona şi antroposfera, cuprinzând omul, activităţile şi construcţiile realizate de acesta (şi care reprezintă, de fapt, spaţiul vital al omului: construcţii, infrastructuri de diferite tipuri, elemente de tip cultural).

Un astfel de model (faţă de care este simplă raportarea componentelor evidenţiate anterior), are avantajul simplităţii conceptuale, însă implică delimitări fizice, care nu există în realitate, întrucât diferitele compartimente luate în considerare se interferează între ele.

Litosfera, hidrosfera, atmosfera, biosfera, antroposfera nu pot fi complet separate în plan fizic; fiinţele vii sunt prezente în sol, în sistemele acvatice, în aer; apa şi aerul sunt prezente în porii rocilor, dar şi în interiorul spaţiilor locuite de către om; iar între diferitele compartimente au loc continuu schimburi de materie.

Ţinând seama de specificul situaţiei cercetate, care prognozează evaluarea efectelor implementării a noi intervenţii într-un anumit teritoriu, se poate utiliza schema conceptuală unificată propusă în figura 7.1.

Schema rezumă raporturile dintre componentele ambientale individuale, sistemele de componente şi acţiunile omului care modifică mediul înconjurător. Astfel, mediul înconjurător este considerat ca un sistem de componente şi factori alcătuit din fluxuri de factori de interferenţă provocată de către proiectul examinat.

În schema prezentată există un bloc central de componente ambientale simple, care se deosebesc fizic (unităţi de sol, organisme vii, corpuri de apă etc.), care reprezintă obiectivul interferenţelor produse de acţiunile proiectului, traduse (direct sau indirect, pe termen scurt sau lung) în presiuni şi perturbaţii asupra aceloraşi componente.

179

Page 180: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Factorii de mediu individuali (de exemplu, atmosfera) pot avea un rol dublu, atât de factor de interferenţă generat de proiect (de exemplu, o emisie de gaze nocive, zgomot generat de traficul existent), şi de componente ambientale, obiectiv al aceloraşi interferenţe (de exemplu, calitatea aerului într-o localitate dată, nivelul fondului de zgomot fără proiect etc.).

AER FLORĂ ŞI VEGETAŢIEAPE DE SUPRAFAŢĂ FAUNĂAPE SUBTERANE POPULAŢIASOL MEDIUL ANTROPICSUBSOL

ECOSISTEME SISTEM SANITAR PEISAJ SISTEM SOCIALTERITORIU SISTEM ECONOMIC

MODIFICAREDEGRADARE

DEZECHILIBRUCONSUM

SISTEME AMBIENTALE

COMPONENTE AMBIENTALE

ACŢIUNILE PROIECTULUI

INTERFERENŢE CU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Fig. nr. 7.1 Raporturi între componente şi sisteme ambientale şi factori de interferenţă

Ansamblul acestor elemente şi relaţiile dintre ele constituie sistemul ambiental complex, care poate fi analizat pe baza diferitelor chei interpretative. Ecosistemul, peisajul, teritoriul şi sistemul socio-economic reprezintă diferite chei interpretative ale aceluiaşi sistem ambiental.

7.3. Caracterizarea componentelor ambientale7.3.1. AtmosferaObiectivul caracterizării stării de calitate a aerului şi a condiţiilor climatice

este acela de a determina principalii indicatori de calitate şi de a-i compara cu cei prevăzuţi de normativele în vigoare, precum şi de a stabili cauzele eventualelor

180

Page 181: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

perturbări climatice faţă de condiţiile naturale. Analizele efectuate pentru caracterizarea atmosferei trebuie să se concentreze asupra următoarelor aspecte::

date meteorologice convenţionale (temperatură, precipitaţii, umiditate relativă, vânt, radiaţie solară) pentru o perioadă de timp semnificativă, şi date privind concentraţia de gaze şi pulberi;

caracterizarea stării fizice a atmosferei prin definirea unor parametri precum: regimul anemometric, regimul pluviometric, condiţii de umiditate a aerului, bilanţul radioactiv şi energetic;

caracterizarea preventivă a stării de calitate a aerului, legată de prezenţa gazelor şi pulberilor;

caracterizarea şi localizarea surselor de poluare; prognozarea efectelor dispersiei (pe orizontală şi pe verticală)

poluanţilor în atmosferă, utilizând diferite modele; prognozarea efectelor transformărilor fizico - chimice a poluanţilor

atmosferici. 7.3.2. Apa

Pentru orice evaluare de impact, descrierea calităţii apelor trebuie să se refere în mod distinct la apele de suprafaţă şi la apele subterane.

Apa de suprafaţă Obiectivele caracterizării condiţiilor hidrografice, hidrologice şi hidraulice

privind starea de calitate a apei de suprafaţă sunt: stabilirea compatibilităţii ambientale, în funcţie de normativele în

vigoare, a variaţiilor cantitative (prelevări şi deversări de apă din şi în receptorii naturali) generate de proiectul propus;

stabilirea la compatibilităţii modificărilor fizice, chimice şi biologice generate de proiectul propus cu utilizările actuale, prevăzute şi potenţiale, astfel încât să se menţină echilibrul intern şi în raport cu alte componente ambientale.

Apa subteranăCaracterizarea apelor subterane în scopul realizării evaluărilor de impact

trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: identificarea formaţiunilor acvifere şi determinarea resurselor de apă

subterană; caracterizarea hidrogeologică a sistemelor acvifere (porozitate,

permeabilitate, capacitate de înmagazinare, viteza curenţilor acviferi); descrierea structurii, geometriei şi determinarea gradienţilor hidraulici; temperatura apei şi a acviferului;

181

Page 182: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

densitatea, vâscozitatea şi gradul de solubilizare a poluanţilor în apă; stabilirea gradului de vulnerabilitate a formaţiunilor acvifere.

7.3.3. Solul şi subsolulCaracterizarea solului şi subsolului în scopul realizării evaluării analizelor de

impact trebuie să clarifice aspecte legate de: caracterizarea geolitologică şi geostructurală a teritoriului, definirea

seismicităţii zonei şi descrierea eventualelor fenomene vulcanice; caracterizarea hidrogeologică a zonei afectate direct sau indirect de

proiectul propus, cu referire specială la fenomenele de circulaţie şi infiltrare a apei în subsol, prezenţa formaţiunilor acvifere şi la vulnerabilitatea acestora;

caracterizarea geomorfologică şi evidenţierea fenomenelor de eroziune şi sedimentare, de refulare sau alunecare;

determinarea caracteristicilor geotehnice a terenurilor şi rocilor, cu referire specială la stabilitatea taluzurilor şi versanţilor;

caracterizarea pedologică a zonei, prin determinarea compoziţiei chimico – fizice a solului, a componentelor biotice şi a interacţiunilor dintre acestea, a genezei, evoluţiei şi capacităţii solului;

caracterizarea geochimică a fazei solide (minerale, substanţe organice) şi fluide (apă, gaze) prezente în sol şi în subsol, cu referire specială la elementele şi compuşii naturali de interes nutriţional şi toxicologic.

7.3.4. Peisajul şi climatul fizicPeisajulObiectivele caracterizării calităţii peisajului se referă la aspecte legate de

percepţia vizuală, elemente istorice şi culturale, definirea acţiunilor proiectului care generează impacturi negative. Calitatea peisajului se poate determina prin analizînd o serie de factori şi elemente, după cum urmează:

dinamica spontană a peisajului, determinată prin analizarea componentelor naturale ale acestuia;

activităţile agricole, rezidenţiale, productive, turistice şi de agrement din zonă, prezenţa infrastructurilor şi gradul de afectare a cadrului natural;

condiţiile naturale şi antropice care au determinat evoluţia peisajului.Climatul fizicSe referă la zgomotele şi vibraţiile existente într-o anumită zonă,

caracterizarea acestei componente realizându-se prin:

182

Page 183: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

elaborarea hărţii de zgomot conform normelor internaţionale şi estimarea modificărilor generate de proiect;

stabilirea surselor de vibraţii . 7.3.5. Radiaţii ionizante şi neionizante şi sănătatea publică

Radiaţii ionizante şi neionizanteCaracterizarea calităţii mediului înconjurător în funcţie de prezenţa radiaţiilor

trebuie să permită definirea modificărilor generate de proiect şi determinarea compatibilităţii ambientale prin:

descrierea nivelelor medii şi maxime de radiaţii prezente în zona de interes, având cauze naturale şi antropice, înainte de realizarea proiectului;

identificarea şi caracterizarea surselor şi nivelelor de emisii de radiaţii; determinarea cantitativă a radiaţiilor emise în unitatea de timp; determinarea nivelelor suportabile de către mediul înconjurător pentru

diferite tipuri de radiaţii.Sănătatea publicăObiectivul caracterizării sănătăţii publice în contextul stabilirii calităţii

mediului înconjurător este acela de a verifica gradul de compatibilitate cu realizarea diferitelor proiecte într-o anumită zonă şi de prognozare a riscurilor pe termen scurt, mediu şi lung. Analizele specifice au în vedere următoarele elemente:

caracterizarea stării de sănătate a comunităţilor umane înainte de implementarea proiectului;

identificarea şi clasificarea factorilor de risc pentru sănătate (microorganisme patogene, substanţe chimice şi compuşi patogeni, energie, zgomot, radiaţii);

identificarea riscurilor ecotoxicologice (acute şi cronice, reversibile şi ireversibile) şi definirea cauzelor posibile;

descrierea poluanţilor prezenţi, a modului lor de dispersie, difuziune, transformare şi degradare şi a lanţurilor trofice;

identificarea condiţiilor de expunere a comunităţii din zonele studiate; integrarea datelor obţinute în analizele sectoriale şi verificarea

compatibilităţii cu normativele în vigoare; evidenţierea eventualelor grupuri de persoane sensibile şi a

probabilităţii de expunere combinată la mai mulţi factori de risc. 7.3.6. Vegetaţia, fauna şi ecosistemeleVegetaţia

183

Page 184: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Caracterizarea din punct de vedere calitativ a florei şi vegetaţiei dintr-o anumită zonă trebuie să cuprindă starea acestora înainte de realizarea proiectului şi să prognozeze eventualele influenţe negative exercitate de acesta. Analizele se realizează prin întocmirea unor documentaţii de tipul;

harta vegetaţiei prezente, care conţine esenţele dominante (puse în evidenţă prin observaţii fotogrammetrice şi directe), flora potenţială semnificativă (cu precizarea speciilor rare şi protejate);

harta patrimoniului silvic şi pastoral; liste cu speciile botanice prezente în zona afectată în mod direct de

implementarea proiectului.FaunaCaracterizarea faunei prezente în zona de interes se realizează prin

intermediul unor analize care trebuie să furnizeze următoarele informaţii:: lista populaţiilor de vertebrate (mamifere, păsări, reptile, amfibii, peşti)

care pot exista în habitatele caracteristice zonei de interes; lista populaţiilor de nevertebrate (specii endemice sau de interes

biogeografico) care pot exista în habitatele caracteristice zonei; vertebrate prezente efectiv în zonă, harta locurilor de importanţă

faunistică majoră (locuri de reproducere, de refugiu, de hrănire, coridoare de tranzit);

nevertebrate prezentă efectiv în zonă şi în ecosistemele acvatice.EcosistemeEcosistemele din zona analizată se caracterizează prin: cartografierea unităţilor ecosistemice naturale şi antropice prezente; caracterizarea, cel puţin calitativă, a structurii ecosistemelor, prin

descrierea componentelor abiotice şi biotice şi a dinamicii acestora, cu referire specială la rolul lor în lanţurile trofice asupra transportului, acumulării şi transferului la alte specii sau la om a substanţelor, precum şi al gradului de autoepurare;

gradul de dezvoltare a ecosistemelor şi calitatea acestora; estimarea diversităţii biologice din zona de interes.

7.4. Compatibilitatea proiectelor cu mediul înconjurătorComponentele ambientale sunt considerate obiecte posibile ale perturbaţiilor

cauzate de acţiunile proiectului, sau doar etape intermediare ale unui proces care conduce la perturbări ale altor componente (figura nr. 7.2).

184

Page 185: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fig. nr. 7.2 Model grafic de impact ambiental

În termeni generali, un impact generat asupra mediului înconjurător poate fi descris în funcţie de următoarele elemente:

Sursa este reprezentată de activităţile proiectului (lucrări ce pot fi definite fizic, activităţi antropice, planificări care prevăd sisteme de intervenţie), care pot produce efecte semnificative asupra mediului înconjurător în care se desfăşoară.

Acţiunile elementare sunt elemente de intervenţie (ex. suprasarcini, maşini şi instalaţii, trafic etc.), care generează interferenţe; acestea trebuie definite referitor la diferitele faze ale unui proiect (construcţie, funcţionare, eventuale anomalii în funcţionare, demolare).

Interferenţele directe sunt agresiuni directe pe care proiectul le generează asupra mediului înconjurător în care este implementat, considerate în faza iniţială în care intervin, fiind generate de acţiuni ale proiectului (ex. zgomote, emisii în atmosferă sau în apele de suprafaţă, poluarea aerului).

Ţintele ambientale sunt elemente de tipul unui puţ de aprovizionare cu apă potabilă, a unei clădiri locuite, a unei zone colonizate cu anumite specii de păsări, fiind descrise de componente ambientale, care pot fi afectate şi degradate de perturbaţii cauzate de acţiunile proiectului. Se pot distinge ţinte primare, afectate fizic de interferenţele produse de acţiunile proiectului şi ţinte secundare, care sunt afectate prin intermediul proceselor critice mai mult sau mai puţin complexe. Ţintele secundare pot fi constituite din elemente care sunt diferenţiate fizic (de exemplu, ecosisteme îndepărtate, foraje din zone de aval), dar şi din sisteme relaţionale îndepărtate cum sunt activităţile antropice (de exemplu, agricultura dintr-o zonă) sau alte elemente ale sistemului socio-economic (de exemplu, sistemul de transport).

Presiunea ambientală exprimă nivelul de interferenţă pe care îl suferă o ţintă ambientală în momentul în care este afectată de consecinţele

185

Proces critic

Ţintă ambientală

Interferenţă directă

SISTEMAMBIENTAL

SURSĂ(Acţiune

elementară)

Page 186: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

proiectului. Un termen similar, utilizat înainte de toate pentru poluarea atmosferică este acela de imisie; ca urmare a emisiei de substanţe poluante (fumul provenit de la sobe, sau interferenţa directă asupra atmosferei) şi a proceselor specifice de dispersie (transportul de către vânt etc.). Imisia reprezintă poluarea care afectează efectiv un punct dat din teritoriu; în cazul substanţelor contaminante presiunea poate fi exprimată prin expunerea la care este supus subiectul considerat (de exemplu, expunerea la anumiţi radionuclizi). Spre deosebire de aceasta, apare ca distinct conceptul de “doză”, care exprimă cantitatea de presiune externă care atinge efectiv ţinta ambientală (care depăşeşte barierele sale naturale sau artificiale). De exemplu, un organism poate fi supus unui anumit nivel de radioactivitate prezent în mediul extern, însă din acesta numai o anumită parte ajunge efectiv în acel organism. Nu este necesar deci, pentru a putea vorbi despre un impact, ca presiunea să determine o alterare sau degradare a ţintei; ceea ce contează este faptul că presiunea a apărut.

Efectele provocate de acţiunile unui proiect asupra unei ţinte ambientale pot determina o degradare sau o ameliorare a acesteia, prin creşterea sau diminuarea caracteristicilor nedorite (de exemplu, nivelul de poluare) în comparaţie cu situaţia iniţială. Din punct de vedere ambiental, pot exista efecte nedorite sau dorite. Altfel spus, impacturile pot fi pozitive sau negative.

Impacturile negative sunt acelea în care cel care face evaluarea (cercetătorul, proiectantul, decidentul administrativ) a recunoscut aspecte nedorite raportat la criteriile utilizate; impacturile pozitive sunt cele care prezintă elemente dorite raportat la situaţia iniţială. Pentru impacturile negative se poate folosi şi noţiunea de pagube produse mediului înconjurător. Acest ultim concept are implicaţii complexe, întrucât recunoaşterea unei daune impune necesitatea unei evaluări economice, de exemplu, pentru definirea termenilor de compensare a daunei. Se intră astfel pe delicatul teren al cuantificării monetare ale valorilor ambientale, care nu pot fi monetizate prin definiţie.

Din punct de vedere al analizelor componentelor ambientale şi ale impacturilor generate asupra acestora de către acţiunile proiectului, este oportună o precizare referitoare la modelul de evaluare care trebuie utilizat. Perturbaţiile determinate de acţiunile cauzale asupra componentelor ambientale pot fi mai mult sau mai puţin semnificative şi, astfel, impun limite mai mult sau mai puţin accentuate de critică ambientală.

Pentru rezolvarea acestei probleme, se poate folosi cazul prezentat în figura nr. 7.3, care prezintă evoluţia calităţii mediului înconjurător în varianta nerealizării

186

Page 187: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

şi în varianta realizării unui proiect. Pentru ilustrarea acestei evoluţii se utilizează un sistem de coordonate, care are în abscisă timpul, iar în ordonată scara de calitate a mediului înconjurător /31/. Se urmăreşte verificarea modului în care acţiunea A a unui proiect afectează în timp calitatea mediului înconjurător. Acţiunea se realizează în momentul t(A) şi începând din acel moment, nivelul calităţii iniţiale se modifică şi evoluează într-un anumit fel.

Pentru evaluarea efectelor generate de acţiunea cauzală, trebuie să se compare acest mod de evoluţie cu cel care ar fi existat dacă acţiunea nu ar fi fost realizată, dată de linia punctată din figură. Diferenţa între cele două linii (evoluţia fără intervenţie şi evoluţia cu intervenţie) permite estimarea cantitativă a impactului provocat de intervenţie asupra calităţii mediului în intervalul de timp cuprins între momentul t(A) şi momentul t(P).

Fig. nr. 7.3 Model grafic de compatibilitate ambientală

Scopul este acela de a transforma astfel de estimări într-o evaluare, care să arate în ce măsură impactul este semnificativ şi/sau acceptabil. În acest scop poate fi stabilită o referinţă, care exprimă pragul sub care calitatea mediului evaluată nu este acceptabilă. Acest nivel poate fi definit în moduri diferite: poate reprezenta un nivel sub care mediul înconjurător este supus unui risc de colaps, sau poate reprezenta o limită convenţională de receptivitate ambientală, care se adoptă în scopul evaluării.

187

Impact asupra mediului

slabă

ridicată

Calitate

t(A) Timp t(P)

Condiţii de inacceptabilitate

Evoluţie fără intervenţie

Evoluţie cu intervenţie

Page 188: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Atunci când efectele previzibile, exprimate în grafic de linia care arată evoluţia cu intervenţie, se află la nivele de calitate inferioară pragului ideal, proiectul este apreciat ca incompatibil cu mediul înconjurător.

În sinteză, analizele de compatibilitate ale proiectelor comportă: definirea stării actuale a mediului înconjurător faţă de o scară de

calitate; prognozarea evoluţiei mediului în absenţa proiectului (scenariile

prevăzute de planificările teritoriale ale sectorului joacă un rol important în acest sens);

prognozarea evoluţiei în cazul realizării efective a proiectului (considerând posibile alternative ale proiectului);

estimarea impacturilor generate de activităţile proiectului; evaluarea impacturilor estimate, pe baza unor criterii adecvate, care

definesc condiţiile de acceptabilitate ale evaluatoruluiAcest model are o mare importanţă în selecţia şi analizele componentelor

ambientale semnificative, care presupune selecţionarea unor parametri indicatori suficient de reprezentativi ai componentelor, estimarea variaţiilor în timp, definirea pragul de inacceptabilitate pentru nivelele determinate ale acestor parametri.

Compatibilitatea ambientală este, deci, rezultatul exprimat pe baza scării de evaluare. Astfel de scări pot reflecta diferite puncte de vedere disciplinare din partea experţilor solicitaţi, sau diferite sensibilităţi. De altfel, compatibilitatea în scopuri ambientale este şi materia în care se exprimă persoane care, fără a fi tehnicieni, se simt afectate direct de efectele posibile ale activităţilor proiectului şi care pot exprima scări de judecată specifice.

188

Page 189: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

CAPITOLUL 8

EVIDENŢIEREA ŞI EVALUAREA IMPACTURILOR

Identificarea impacturilor constă într-o serie de operaţii de prospectare şi evidenţiere a interacţiunilor sigure sau posibile dintre acţiunile cauzale, elementare ale proiectului şi componentele ambientale. Această operaţie se repetă pentru toate acţiunile elementare, respectiv pentru toate componentele de mediu individuale sau preselectate şi pentru fiecare alternativă analizată.

În această etapă este posibil ca unele componente ambientale neglijate să-şi dovedească importanţa pentru studiul de evaluare a impactului asupra mediului; din acest motiv este necesar ca procesul de evaluare sa fie un proces deschis şi flexibil care să permită modificări în fiecare fază de realizare a sa.

8.1. Scopul analizării impactuluiScopul principal al fazei de analiză a impacturilor este compararea situaţiei

mediului înconjurător în absenţa proiectului şi aceea care ar rezulta în cazul realizării sale. Examinarea nu se efectuează pentru momentul în care se realizează studiul de evaluare a impactului, ci pentru întreaga durată care se presupune că este de importanţă majoră în viaţa proiectului, repetând compararea în diferite momente, pentru a se ţine seama de dinamica de dezvoltare.

S-a arătat deja că procedura de evaluare a impactului asupra mediului are caracteristici diferite, în funcţie de nivelul la care se efectuează (studiul de

189

Page 190: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

fezabilitate, proiectul de principiu, proiectul executiv), atât în ceea ce priveşte alternativele de examinare, cât şi în ceea ce priveşte acţiunile şi intervenţiile propuse. În această etapă a studiului de impact interesează în special acţiunile şi intervenţiile, analizele efectuate legând, de fapt, acţiunile proiectului de impacturile care se produc asupra mediului înconjurător.

Aceste legături acţiuni - impacturi se exprimă prin modele de prognoză, înţelegând prin acest termen un instrument care implică, printr-o convenţie între utilizatori, obiectivul de realizare a experimentelor pentru obţinerea legăturilor între cauze şi efecte. În acest sens, există modele şi fotomontaje ce se utilizează pentru estimarea impactului asupra peisajului, sau simularea pe computer pentru estimarea concentraţiei în sol a unor elemente poluante ale atmosferei.

Uneori, în literatura de specialitate, se preferă să se vorbească de estimare, alteori de prognoză, în măsura în care modelul furnizează indicaţii afectate de un grad de incertitudine uneori semnificativ şi nu neapărat în sens numeric. În acest context, cei doi termeni, estimare şi prognoză, sunt consideraţi sinonimi.

În multe cazuri, estimarea unui impact este mult influenţată de evoluţia unor variabile exogene, şi anume variabilele de scenariu. În aceste cazuri se poate lucra parcurgând următoarele etape:

evidenţierea variabilelor de scenariu şi a unora dintre valorile lor semnificative;

generarea câtorva scenarii alternative; utilizarea diferitelor modele în fiecare dintre scenariile alternative

pentru efectuarea estimărilor cerute; studiul rezultatelor obţinute în termeni probabilistici.

O ultimă consideraţie se referă la oportunitatea sau necesitatea de descompunere a proiectului (fie că este un plan complex sau o lucrare singulară) într-o serie de acţiuni elementare, nu numai pentru claritatea expunerii, dar şi pentru că numai la un anumit nivel de detaliu informaţiile obţinute cu diferite modele de sector sunt specifice, calitative şi aleatorii. Astfel de subdiviziuni ridică problema sintetizării ansamblului de informaţii în vederea parcurgerii fazei de evaluare.

8.2. Evidenţierea impacturilorPrima problemă care trebuie abordată în faza de analiză este aceea de

evidenţiere a impacturilor semnificative generate de acţiunile proiectului (şi a cauzelor acestora) şi a factorilor de mediu asupra cărora se manifestă efectele lor. Pentru ambele aspecte, examinarea cazurilor precedente, dar şi cunoaşterea listelor

190

Page 191: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

constituite anterior pot fi de un real ajutor, chiar dacă fiecare nou caz impune ajustarea pe loc a informaţiilor disponibile.

Factorii de mediu (solul, aerul şi apa, dar şi elementele socio-economice) pot fi descompuse în componente ambientale şi acestea, la rândul lor, în altele specifice, obţinând astfel nivelul dorit de detaliere. Fiecare caracteristică considerată semnificativă va fi, de aici înainte, numită indicator. Este important să se arate că fiecărui indicator trebuie să-i corespundă o anumită unitate de măsură, care nu derivă neapărat din sistemele clasice (metri, secunde etc.). În multe cazuri poate fi suficientă o scară convenţională, de exemplu minor/mediu/grav sau local/general/strategic.

Intersecţia dintre o listă de acţiuni (cu un nivel mai redus sau mai ridicat de descompunere) şi o listă de indicatori de mediu (mai mult sau mai puţin detaliaţi) devine o matrice, care va fi numită în continuare matrice de analiză: în aceasta îşi găsesc locul estimările obţinute cu diferitele modele utilizate.

Într-o matrice de analiză se găsesc informaţii de provenienţe şi semnificaţii mult diferite între ele. În mod normal, conţinutul informativ al unui element al matricei (adică, impactul produs de o acţiune elementară asupra unui indicator ambiental) suferă îmbunătăţiri succesive, care preced analizele. Iniţial, în matrice se semnalează impacturile posibile (de exemplu, semne convenţionale, ca x, o, *), eventual cu indicarea utilităţii lor (de exemplu, +, 0 -); după care aceste semnalări sunt înlocuite cu prognoze propriu zise de impact.

În esenţă, fiecare matrice de analiză reuneşte informaţii privind impacturile produse de acţiuni elementare ale unei alternative de proiect asupra diferitelor componente ambientale şi parcurge diferite faze de analiză, cărora le corespund informaţii din ce în ce mai aprofundate.

Instrumentele utilizate pentru reprezentarea informaţiilor sunt: listele de control; matricele de impact; reţelele de impact; suprapunerea hărţilor tematice; evaluarea indicelui de impact global.

8.2.1. Listele de controlMetodele de evaluare a impactului antropic asupra mediului înconjurător care

se bazează pe utilizarea listelor de control diferă între ele prin gradul de structurare a modului de identificare şi evaluare a impacturilor:

Liste de control simple (descriptive), care prezintă componentele de mediu standardizate pentru tipul de proiect analizat (instalaţii, energie,

191

Page 192: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

sistem de transport, construcţii hidrotehnice) sau pentru tipul de teritoriu afectat (zonă de luncă, colinară, maritimă, coastă sau mixte).

Liste de control de scară şi pondere, care furnizează pentru fiecare componentă ghidul şi cerinţele metodologice necesare pentru evaluarea calităţii lor şi pentru prognozarea şi evaluarea impacturilor.

Listele de control descriptive (tabelul nr. 8.1) se utilizează de multe ori împreună cu metodele care utilizează matrice sau reţele pentru definirea elementelor (activităţi, componente ambientale) care trebuie corelate /44/.

Tabel nr. 8.1 Lista de control simplăCategoria Consideraţii

Caracteristicile şi utilizarea terenului

Identificarea utilizărilor actuale ale terenului şi descrierea caracteristicilor acestuia.Utilizarea terenului. Descrierea utilizărilor actuale: agricultură, comerţ, industrie, agrement, rezidenţă, faună şi alte utilităţi, potenţialul de dezvoltare, localizarea coridoarelor de utilităţi şi de transport, identificarea resurselor de apă.Morfologia, topografia şi geologia. Descrierea detaliată a caracteristicilor topografice, fiziografice şi geologice ale zonei studiate, hărţi şi fotografii aeriene ale zonei.Tipul de sol. Descrierea caracteristicilor fizice şi a compoziţiei chimice ale solului

Specii şi ecosisteme Identificarea speciilor şi ecosistemelor afectate de proiectul propus.Speciile. Enumerarea pe categorii generale, cu numele comun şi ştiinţific al speciilor de plante şi animale întâlnite în zona de interes şi precizarea celor cu importanţă comercială şi de agrement.Comunităţi şi asociaţii. Descrierea comunităţilor şi asociaţiilor de plante şi animale întâlnite în zona de interes. Estimarea densităţii de populare a diferitelor specii. Dacă nu există date pentru zona de interes, se pot asimila cele din zonele similare.Resurse naturale unice. Descrierea ecosistemelor unice sau a speciilor rare din zona de interes.

Consideraţii socio-economice

Dacă proiectul propus are efecte socio-economice asupra zonei, se analizează evoluţia socio-economică a acesteia fără realizarea proiectului, evoluţia socio-economică a zonelor adiacente, identificarea tendinţelor de dezvoltare economică şi/sau a utilizării terenului până în prezent. Descrierea densităţii demografice. Distanţele dintre locul de implementare a proiectului şi zonele locuite, descrierea populaţiei din aceste zone. Numărul şi tipul locuinţelor, construcţii comerciale şi industriale afectate şi a celor care ar trebui strămutate în cazul realizării proiectului.

Atmosfera, hidrologia şi hidrogeologia

Descrierea climei dominante şi a calităţii şi cantităţii resurselor de apă şi aer ale zonei.Clima, condiţiile climaterice caracteristice zonei de interes şi a celor adiacente; temperaturi lunare maxime şi medii, precipitaţii, viteza şi direcţia vânturilor. Frecvenţa modificărilor de temperatură, ceaţă, smog, furtuni, tornade.Hidrologia şi hidrogeologia. Descrierea apelor superficiale dulci sau

192

Page 193: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

sărate, a bazinelor acvifere, caracteristici fizice şi chimice, utilizarea apei, resurse hidrice şi circulaţia apei. Situaţia apelor freatice, sisteme acvifere, caracteristicile curgerii.Calitatea aerului şi a apei, zgomote. Date privind calitatea existentă a aerului şi a apei (indicarea distanţei dintre locaţia proiectantului şi locurile de prelevare a probelor); nivele sonore medii şi maxime.

Caracteristici de unicitate

Identificarea caracteristicilor de unicitate sau neobişnuite ale zonei, inclusiv a obiectivelor cu valoare istorică, arheologică, artistică.

Listele de control de scară şi pondere oferă valori agregate ale impactului generat de acţiuni sau alternative de proiect, pornind de la ponderi şi nivele de calitate, actuale şi viitoare, ale componentelor ambientale. Două exemple clasice de liste de control de scară şi pondere sunt listele EES (Environmental Evaluation System), concepute de Dee şi alţii (1973) în cadrul Laboratoarelor Battelle-Columbus, cunoscută şi ca metoda Battelle, şi listele de control WRAM (Water Resource Assessement Methodology), elaborate de Solomon şi alţii (1977) în cadrul U.S. Army Corp of Engineers.

Metoda EES (Battelle)Metoda se referă la patru categorii ambientale (ecologie, factori chimico -

fizici, factori estetici şi factori umani şi sociali), descompuse în 17 componente şi 78 de parametri /19/. Fiecărei categorii de componente şi factori i se atribuie o pondere de către o echipă de experţi interdisciplinară. Pentru fiecare factor se construieşte o relaţie funcţională, care exprimă valoarea calităţii mediului în funcţie de valorile atribuite unui indicator caracteristic. Cu ajutorul acestor relaţii, valorile obiective reprezentate de indicatori sunt transformate în valori subiective de calitate, evaluate pe o scară normalizată cu valori cuprinse între 0 (corespunzătoare celei mai slabe calităţi) şi 1 (corespunzătoare celei mai bune calităţi).

Metoda Battelle conduce la estimarea cantitativă a impactului prin determinarea variaţiilor de calitate în urma realizării alternativei unui proiect. În acest scop, se determină calitatea mediului înconjurător atât în faza iniţială, cât şi după realizarea intervenţiei (pentru diferite alternative) şi se calculează diferenţele. Pentru determinarea calităţii mediului înconjurător se înmulţesc valorile subiective de calitate cu ponderea acordată factorului de mediu corespondent, realizându-se o medie ponderată.

În analizele efectuate trebuie luată în considerare şi alternativa zero, adică starea de calitate a mediului existentă după un anumit timp (aceeaşi perioadă pentru care se analizează celelalte alternative) în condiţiile nerealizării proiectului. Calitatea mediului evaluată în cazul alternativei zero nu coincide cu starea de calitate în faza iniţială, întrucât aceasta se modifică în timp chiar în absenţa

193

Page 194: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

proiectului analizat, fie ca urmare a fenomenelor evolutive sau involutive spontane, fie ca urmare a unei alte activităţi antropice neplanificate.

Lista componentelor şi parametrilor în care se descompun cele patru categorii ambientale este structurată într-un tabel, iar fiecărui factor i se atribuie o pondere care măsoară importanţa relativă a acestuia. Suma ponderilor tuturor factorilor este egală cu 1000.

Metoda este dificil de folosit pentru un proiect care generează impacturi asupra tuturor factorilor consideraţi. În practică, trebuie aleşi numai acei factori care sunt semnificativi pentru evaluarea impactului generat de un anumit tip de proiect. Spre exemplu, în tabelul nr. 8.2 sunt prezentate valorile impactului asupra factorilor selecţionaţi în cazul unui proiect de gospodărire a apelor, determinate de Dee în 1972 /18/. Aplicând modelul sumei ponderate, este posibilă exprimarea valorilor impacturilor asupra diferiţilor factori în aceeaşi unitate de măsură: aceste valori pot fi însumate şi astfel este posibilă compararea tuturor impacturilor pozitive şi negative ale proiectului, precum şi compararea alternativei zero cu efectele generate de implementarea proiectului.

Metoda Battelle a fost criticată destul de frecvent din mai multe motive. Categoriile, componentele şi parametrii ambientali sunt considerate elemente fixe, ca şi cum contextul, tipul proiectului şi relaţiile lor reciproce nu se pot abate de la o intervenţie specifică. Există factori tehnici, care nu pot fi înţeleşi în totalitate de populaţie şi de decidenţi, deoarece metoda nu furnizează informaţii asociate valorilor indicatorilor în relaţiile funcţionale care-i definesc. Absenţa acestor explicaţii face imposibilă efectuarea corelaţiilor între diferiţi factori (de exemplu, nu este posibilă determinarea importanţei relative a doi factori, cum ar fi numărul de coliformi în apă şi concentraţia de pulberi în aer fără a cunoaşte iniţial implicaţiile acestora asupra sănătăţii umane). Probabil că grupul de cercetare de la Institutul Battelle a efectuat corelaţiile necesare determinării ponderilor, dar această informaţie nu este disponibilă. Metoda nu ia în considerare incertitudinea conexiunilor care leagă valorile obiective ale indicatorilor cu valorile subiective ale relaţiilor funcţionale corespondente. Mai mult decât atât, metoda este una tehnocrată şi abstractă. Chiar dacă se încearcă să se ţină seama de problemele sociale (există şi categoria factori umani şi sociali), nu se apelează la membrii comunităţii afectate pentru stabilirea ponderilor care se atribuie componentelor şi factorilor de mediu.

Metoda WRAM

194

Page 195: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Această metodă este o variantă a metodei Battelle, care permite evaluarea cantitativă a impactului generat asupra mediului înconjurător de către un proiect sau de mai multe proiecte alternative /45/. Metoda parcurge următoarele etape:

alegerea unei echipe de lucru interdisciplinară; identificarea şi alegerea componentelor şi factorilor de mediu

semnificativi; prognozarea şi evaluarea impacturilor; comentarea rezultatelor evaluării.

Tabel nr. 8.2 Metoda Battelle pentru un proiect de gestionare a apei

195

Page 196: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

196

Page 197: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Factorii individuali semnificativi servesc la determinarea coeficientului de importanţă relativă RIC (Relative Importance Coefficients), care identifică ponderile ce se atribuie diferiţilor factori în procesul de evaluare.

În tabelul nr. 8.3 este prezentată tehnica de comparaţie a perechilor de parametri pe care o utilizează metoda pentru determinarea RIC. În acest exemplu sunt cuprinşi 6 factori ambientali; factorul fictiv F7, cu importanţă zero, a fost introdus pentru a garanta că nici unuia din ceilalţi factori nu i s-au atribuit valori de importanţa total nule: practic, acesta poate fi neglijat, cu condiţia de nu se introduce factori nerelevanţi în evaluare.

Fiecare factor este comparat cu toţi ceilalţi, doi câte doi, pentru a stabili care dintre aceştia este mai important pentru zona studiată. Celui mai important factor i se atribuie valoarea 1, iar celuilalt valoarea 0. Dacă ambii factori au aceeaşi importanţă, i se atribuie fiecăruia valoarea 0,5.

Valorile atribuite fiecărui factor se însumează, iar suma se împarte la valoarea obţinută prin însumarea valorilor tuturor factorilor, obţinându-se astfel valoarea coeficientului de importanţă relativă, după care se face ordonarea în funcţie de importanţă a factorilor consideraţi (în cazul prezentat, pe primul loc se află F2 şi F5, la egalitate, după care urmează F6, F1, F4 şi F3.

Apoi, pentru fiecare factor ambiental se construieşte un tabel, în care se trec rezultatele comparării între alternativele proiectului sau ale planului, care se obţin aplicând aceeaşi tehnică de comparare a perechilor, utilizată pentru determinarea importanţei relative a factorilor.

În tabelul nr. 8.4 este prezentat un exemplu construit de Solomon (1977), în care sunt comparate patru proiecte de gestionare a apelor dintr-un bazin hidrografic (A,B,C,D; E fiind un proiect fictiv).

Valorile coeficienţilor de alegere a alternativei (ACC) arată că proiectul C, raportat la factorul ambiental considerat, este de preferat celorlalte proiecte. Analizele au demonstrat că, raportat la factorul ambiental luat în considerare, proiectul C este acela care aduce beneficii majore, în timp ce proiectele A şi B conduc la beneficii mai mici, iar proiectul D este cel mai puţin recomandat.

Spre deosebire de cazul determinării importanţei relative a factorilor ambientali, în acest caz proiectul fictiv nu are o valoare nulă reală, ci reprezintă un proiect ipotetic a cărui aplicare generează cele mai mari impacturi asupra mediului înconjurător.

197

Page 198: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Tabel nr. 8.3 Determinarea coeficientului de importanţă relativăFact. Atribuirea valorilor de importanţă (prin compararea perechilor de factori) Σ RIC

F1

F2

F3

F4

F5

F6

F7

01

1

0

1

0

0

1

0

1

1

0

10

0,5

0,5

0,5

0,5

1

0

1

0

0,50,5

0

1

0,5

0,5

1

0

0,50,5

0

1

1

0

10

1

010

3.05,02.02,55,03,50,0

0,140,240,090,120,240,170,00

Total 21 1,00

Tabel nr. 8.4 Stabilirea coeficientului de alegere a alternativei

Proiecte Compararea perechilor Σ ACC

A

B

C

D

E

0,5

0,5

0

1

1

0

1

0

0

1

1

0

1

0

1

0

1

0

1

0

2,5

2,5

4,0

1,0

0,0

0,25

0,25

0,40

0,10

0,00

Total 1,00

Tabelul coeficienţilor de alegere a alternativei se construieşte pentru fiecare factor ambiental, iar valorile ACC sunt utilizate pentru construirea unei matrice finale, care permite ordonarea proiectelor considerate în funcţie de ansamblul factorilor ambientali. Un exemplu de astfel de matrice, unde s-au considerat 5 factori ambientali şi 4 proiecte, este prezentat în tabelul nr. 8.5.

Tabel nr. 8.5 Matricea finală de evaluare

Factori RIC ACC (proiecte) RIC * ACC (matricea finală)

A B C D A B C D

F1

F2

F3

F4

F5

0,20

0,40

0,10

0,20

0,10

0,25

0,33

0,30

0,30

0,50

0,25

0,00

0,30

0,30

0,17

0,40

0,17

0,20

0,30

0,33

0,10

0,50

0,20

0,10

0,00

0,05

0,13

0,03

0,06

0,05

0,05

0,00

0,03

0,06

0,02

0,08

0,07

0,02

0,06

0,03

0,02

0,20

0,02

0,02

0,00

Total 0,32 0,16 0,26 0,26

Din tabel se poate observa că cel mai bun proiect din punct de vedere al mediului înconjurător este proiectul A (RIC x ACC = 0,32).

Metoda WRAM este mai flexibilă, mai uşor adaptabilă unor situaţii diferite decât metoda Battelle, întrucât nu fixează apriori numărul şi ponderile componentelor ambientale. Totodată, ea este mai accesibilă şi celor care nu au cunoştinţe specializate în domeniul abordat.

198

Page 199: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În compararea perechilor, metoda utilizează valorile 0 şi 1 (sau valoarea 0,5), deci valori de tip binar, care nu permit evaluarea diferenţelor de tip cantitativ. Pe de altă parte, aceste valori sunt însumate şi înmulţite între ele, nefiind tratate ca valori binare, ci ca valori definite pe o scară de măsurare cantitativă. Dezavantajul metodei este introducerea în evaluare a unui element de referinţă fictiv, care este destul de ambiguu şi greu de definit.

ChestionareÎn unele cazuri lista de control este întocmită sub forma unor chestionare,

care conţin întrebări referitoare la activităţile proiectului şi la efectele acestora asupra componentelor ambientale.

Solul: Proiectul presupune excavarea sau deplasarea unor volume de

pământ ce ar putea avea efecte nefavorabile de tipul eroziunii? Cum se clasifica solurile din punct de vedere agricol?

… Apa:

Intersectează proiectul reţeaua de drenaj a zonei? Proiectul va determina modificări ale

caracterului hidrogeologic al zonei? …

Clima: Există în zonă factori şi fenomene

climatice care vin în contradicţie cu acţiunile proiectului? Există în zonă inversiuni termice

care pot influenţa modul de dispersare a agenţilor poluanţi? …

Utilizarea solului şi caracterul peisajului: Este compatibil

proiectul cu tipul de utilizare a solului? Va avea proiectul

un impact vizual semnificativ asupra zonei?…

O astfel de listă de întrebări completă poate conţine până la 180 de întrebări legate de cele sase categorii de impact inerente (caracteristici fizice ale amplasamentului, caracteristici ecologice, modelul de antropizare a zonei, infrastructura, servicii sociale şi poluare) împărţite la rândul lor in 23 de

199

Page 200: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

subcategorii (sol, apă, climă, aer, ocupaţii, oferte de muncă, aspecte demografice, etc.).

8.2.2. Matrice de impactO matrice este un tabel de corespondenţă cu intrări duble, care permite

reprezentarea grafică unitară a raporturilor dintre diferitele categorii de termeni care intervin într-un proces de evaluare a impactului asupra mediului. Pe linie se reprezintă componentele de mediu analizate, împărţite şi grupate pe categorii; iar pe coloană sunt reprezentate acţiunile elementare în care a fost descompusă activitatea proiectului. Axa verticală, conţinând componentele ambientale, constituie de fapt o listă de control, evidenţiind componentele de mediu şi descriind teritoriul interesat.

La intersecţia liniilor cu coloanele se trec impacturile potenţiale. Dacă este posibil să se producă un impact, în caseta respectivă se înscriu simboluri grafice sau alfa numerice, care indică prezenţa acestuia, intensitatea sau importanţa sa, sau indicele de probabilitate a apariţiei unui impact. Semnificaţia simbolurilor depinde de caracterul metodei folosite şi de natura rezultatelor dorite.

Matricele de impact au fost perfecţionate pentru a exista posibilitatea de reprezentare a unui proces de impact prin mai multe matrice corelate logic. Ansamblul este definit ca matrice coaxială şi permite astfel evidenţierea rolurilor reciproce ale diferitelor categorii de elemente care intervin într-un proces de impact: acţiuni, interferenţe etc.

Matricele reprezintă un mod imediat înţeles şi repetabil de organizare a informaţiilor în cazul estimării impacturilor. În acelaşi timp, matricele sunt rigide, supradimensionate pentru unele aspecte (multe dintre corespondenţele cuprinse într-o matrice sunt pur teoretice) şi subdimensionate pentru altele (există rezultate care, pentru a fi explicate, necesită o serie de etape intermediare pentru o singură căsuţă de corespondenţă). O astfel de matrice permite identificarea relaţiilor cauză – efect dintre activităţile proiectului (în toate fazele sale: construcţie, funcţionare, închidere) şi factorii de mediu.

Una dintre cele mai cunoscute matrice de interacţiune este matricea Leopold, care ia în considerare 88 de componente ambientale şi 100 de acţiuni elementare, rezultând astfel 8800 de casete care pot conţine impacturi potenţiale (tabelul nr. 8.6). Metoda permite efectuarea următoarelor etape /30/:

Identificarea tuturor acţiunilor specifice proiectului propus şi a tuturor factorilor de mediu care

200

Page 201: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

pot fi afectaţi de impact. Fiecărei coloane şi fiecărei linii a unei astfel de matrice i se asociază o acţiune a proiectului, respectiv un factor de mediu.

Tabel nr. 8.6 Model de matrice Leopold

201

Page 202: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Dacă o anumită acţiune generează impact asupra unui anumit factor de mediu, căsuţa de la intersecţia coloanei cu linia corespunzătoare se împarte în două printr-o linie oblică.

202

Page 203: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În partea superioară a căsuţei se înscrie o cifră de la 1 la 10, care indică mărimea impactului (adică gradul de relevanţă): 10 reprezintă mărimea maximă posibilă, iar 1 pe cea minimă (nu se utilizează cifra zero). Înaintea fiecărei cifre se pune semnul (+) dacă impactul este pozitiv şi semnul (–) dacă impactul este negativ. În partea inferioară a căsuţei se scrie o cifră de la 1 la 10, care indică importanţa impactului (adică extinderea sa spaţială, de exemplu, la nivel naţional, regional, local): 10 reprezintă importanţă maximă, iar 1 importanţă minimă (nu se utilizează cifra zero).

Valorile care definesc mărimea impactului, înmulţite cu cele care definesc importanţa acestuia se însumează, calculându-se astfel impactul complex al proiectului considerat asupra mediului. Operaţiile se repetă şi pentru proiectele alternative, în scopul alegerii acelui proiect care generează un impact pozitiv maxim sau un impact negativ minim.

În textul în care se comentează matricea se pot analiza factorii de mediu (acţiunile) care suferă (generează) impacturi mai grave, adică aceia care corespund liniilor (coloanelor) cu un număr mare de căsuţe completate, dar şi pentru acele căsuţe care conţin valori mari.

Matricea Leopold prezintă mai multe inconveniente, atât din punct de vedere practic, cât şi metodologic. Ea este un instrument complicat, deoarece numărul mare de acţiuni elementare şi componente ambientale considerate poate conduce la redundanţe şi la diluarea problematicii. Procedeele de verificare necesare pentru evitarea neajunsurilor menţionate sunt complexe şi nu garantează o informaţie completă.

Metoda permite evidenţierea impacturilor acţiunilor elementare asupra componentelor ambientale, dar neglijează impacturile indirecte şi secundare care apar prin cumularea şi interacţiunea efectelor primare, prin retroacţiunea acestora asupra componentelor ambientale şi prin sinergismul dintre acţiunile care contribuie la generarea impactului.

Problema principală a acestei metode este aceea că nu stabileşte criterii clare pentru determinarea valorilor coeficienţilor de importanţă şi mărime şi nu justifică utilizarea modelului aditiv (media ponderată) pentru agregarea acestor valori.

Soluţia acestor probleme o reprezintă matricele de nivele diferite (matrice coaxiale pentru evidenţierea impacturilor directe şi indirecte) şi, de asemenea, realizarea unor matrice parţiale sau extinse. Este cazul metodologiei engleze,

203

Page 204: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

numită PADC Manual (tabel nr. 8.7), care recurge la o matrice generală de impacturi în funcţie de un model general şi la una sau mai multe matrice extinse (tabelul nr. 8.8), care permit detalierea componentelor ambientale şi ale acţiunilor elementare ale proiectului în scopul unei evidenţieri mai precise a impactului.

Tabel nr. 8.7 Metoda PADC Manual

Tabel nr. 8.8 Exemplu de matrice extinsă (Metoda PADC Manual)

Sisteme rezidenţialeMonumente vechiStructuri educativeLocuinţeSpitale şi azile de bătrâniHabitate importante

Caracteristicile situaţiei existente

Faza de construcţieVibraţii

Faza de funcţionareZgomot VibraţiiZgomot

În analizele de impact, mediul înconjurător este considerat ca un sistem complex guvernat de legi multiple, în care orice intervenţie sau activitate antropică ce modifica echilibrul utilizării resurselor, generează un lanţ de reacţii care pot determina unul sau mai multe impacturi asupra sistemului.

Astfel de efecte influenţează posibilităţile de utilizare şi activităţile care le-au generat; dar şi activităţile care s-ar putea desfăşura ulterior în acel perimetru. Din

204

Page 205: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

acest motiv, este important să se poată aprecia şi evalua toate impacturile potenţiale, inclusiv cele care rezultă prin reacţie directă, indusă, cumulativă şi sinergică între acţiunile cauzale şi componentele ambientale modificate, sau între acţiunile cauzale secundare determinate de modificările directe şi componentele ambientale.

Matricele bidimensionale acţiuni - componente, care reflectă relaţiile reciproce dintre acţiuni şi efectele finale nu pot ilustra întotdeauna întregul ansamblu de impacturi. În acest scop se utilizează metodologii de analiză care pun în relaţie mai multe nivele logice de descompunere a activităţii proiectului şi a relaţiei cauză - efect.

Spre exemplu, în tabelele nr. 8.9 şi 8.10 este prezentată evaluarea unui sistem de gestionare a sistemelor hidrice prin reuniunea a două matrice:

prima matrice pune în relaţie condiţiile şi resursele iniţiale ale mediului înconjurător cu acţiunile proiectului şi permite identificarea impacturilor directe;

în a doua matrice sunt puse în relaţie impacturile primare evidenţiate în prima matrice în scopul identificării modificărilor secundare generate de interacţiunea sau cumularea mai multor efecte elementare.

Tabel nr. 8.9 Matricea A a impacturilor directe şi indirecte

Def

rişă

ri

Dis

trug

erea

sol

ului

şi a

cop

erte

i veg

etal

e

Exc

avaţ

ii, f

unda

ţii,

tran

spor

t ste

ril

Ext

rage

re n

isip

şi p

ietr

Dre

nare

sol

Asa

nare

mla

ştin

i

Con

soli

dare

sol

Impe

rmea

bili

zare

sup

rafa

ţă

Reg

ular

izar

e cu

rsur

i de

apă

Paj

işti

/îm

pădu

riri

Fos

e se

ptic

e/in

unda

ţii

Îngr

ăşăm

inte

org

ano-

chim

ice

Dep

ozit

e de

deş

euri

sol

ide

Îndi

guir

i

Taluzuri (versanţi) dislocate 4,10 1,12 1,2 1 4,2 19 11 22 4 19,22 8,2Soluri superficiale 1 1 1 10 1 4 4 9 4 20 20 20 8Soluri slab permeabile 1 5 5 15 9,2 5 5 20 1,13 8,1Nivelul freatic 4 11 9 9 9 22 22 5 9 5 20 20 13,20 8Zone umede 11 4 15 9,2 15 15 15 9,2 11,15 19,20 17 15,20 15Zone de alimentare a acviferelor 1 4 11 20 9 11 11 11 11 20 20 20 20 8Zone inundabile 1 1,12 2 2 21 21 11 11 21 4 13,20 13 13 3,2Zone de ţărm 1 1,16 1 1,2 14 22 22 4 13,2 13 13

ACŢIUNI CONSIDERATE

MATRICEA A Caracteristicile mediului

înconjurător

205

Page 206: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Tabel nr. 8. 10 Matricea B a impacturilor directe şi indirecte

MATRICEA B

Impact important şi direct Impact important şi indirect Impact minor şi direct Impact minor şi indirect

Inte

nsifi

care

a er

oziu

nii t

aluz

urilo

r

Cre

şter

ea t

urbi

dită

ţii

Inte

nsifi

care

a pr

oces

ului

de

sedi

men

tare

Măr

irea

supr

afeţ

elor

de

alun

ecar

e

Ext

inde

rea

oglin

zilo

r de

apă

Cre

şter

ea v

olum

ului

şi v

iteze

i scu

rger

ii

Red

ucer

ea v

olum

ului

şi v

iteze

i scu

rger

ii

Cre

şter

ea n

ivel

ului

ape

lor

subt

eran

e

Red

ucer

ea n

ivel

ului

ape

lor

subt

eran

e

Red

ucer

ea v

eget

aţie

i

Red

ucer

ea in

filtr

aţiil

or

Pie

rder

i de

elem

ente

nut

ritiv

e di

n so

l

Pol

uare

a ap

elor

sup

erfic

iale

Red

ucer

ea h

abita

tulu

i iht

iofa

unei

Red

ucer

ea h

abita

tulu

i păs

ărilo

r de

bal

Red

ucer

ea h

abita

tulu

i ani

mal

elor

Inte

nsifi

care

a de

zvol

tării

pla

ntel

or a

cvat

ice

Red

ucer

ea d

ezvo

ltării

pla

ntel

or a

cvat

ice

Într

erup

erea

dre

naju

lui

Pol

uare

a ap

elor

sub

tera

ne

Cre

şter

ea r

iscu

lui d

e in

unda

ţii

Cre

şter

ea r

iscu

lui d

e al

unec

are

Risc de impact primar 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22Intensificarea eroziunii taluzurilor 1 2 11 4 3 11 4 2,12 3,18 18 10 3,12 2 3 3 6

Creşterea turbidităţii 2 3 3,18 3 3

Intensificarea procesului de sedimentare 3 18

Mărirea suprafeţelor de alunecare 4 1 2 11 3 11 1 10 1 1 1 1 1 12 3 1 3

Extinderea oglinzilor de apă 5Creşterea volumului şi vitezei scurgerii 6 1 1 1 1,21 1 1

Reducerea volumului şi vitezei scurgerii 7Reducerea nivelului apelor subterane 8 6 11 5 6 3

Reducerea nivelului apelor subterane 9 7 7,10 10

Reducerea vegetaţiei 10 1 1 4 11 4 4 4 1 1,12 3 1 4

Reducerea infiltraţiilor 11 4 1 4 4 9 4 4 1 1 1 1,12 3 4

Pierderi de elemente nutritive din sol 12 1 1 3 10

Poluarea apelor superficiale 13 12 2

Reducerea habitatului ihtiofaunei 14Reducerea habitatului păsărilor de baltă 15Reducerea habitatului animalelor 16 10 1 1 10 4 11 1 1 3 10 2

Intensificarea dezvoltării plantelor acvatice 17Reducerea dezvoltării plantelor acvatice 18 1

Ris

c d

e im

pac

t se

cun

dar

Risc de impact secundar

7

1

Alte modele urmăresc un traseu logic mai complex, conducând la o schemă ce poate conţine 4 sau 5 secvenţe de descompunere sau de relaţii cauzale ( metoda cauză - condiţie - efect). Pe baza unui astfel de model s-au construit matricele coaxiale şi reţetele de impact.

Matricele coaxiale permit evaluarea impactului astfel: în prima matrice se identifică factorii cauzali elementari generaţi de

activitatea proiectului; în a doua matrice sunt puşi în relaţie factorii cauzali elementari cu

componentele ambientale influenţate; în a treia matrice sunt evidenţiate modificările produse (impacturile

posibile); ultima matrice permite evidenţierea structurii, infrastructurii şi

activităţilor umane influenţate de modificările survenite.Rezultatul este un ansamblu de 4 matrice secvenţiale care permite analiza

relaţiilor cauză-efect la un nivel înalt de detaliere.

206

Page 207: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Dezavantajele unei astfel de metode sunt legate de cantitatea mare de muncă necesară pentru construcţia unei astfel de matrice şi de posibilitatea apariţiei unui anumit grad de nedeterminare.

Exemplul de matrice coaxială prezentat în tabelul nr. 8.11 se referă la un sistem de gestionare a resurselor unui curs de apă în condiţiile construirii unei centrale hidroenergetice.

Tabel nr. 8.11 Exemplu de matrice coaxială

8.2.3. Metoda reţelelor

207

Page 208: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Rigiditatea matricelor poate fi depăşită prin utilizarea reţelelor, unde nodurile dispun secvenţial elementele dintr-un proces de impact. Reţelele pot fi de diferite tipuri, evidenţiind, de exemplu, numai termenii abstracţi ai unei probleme de impact, sau complexul de parametri utilizaţi în modelele de estimare, sau secvenţele de elemente ale teritoriului care ar fi afectate fizic de răspândirea poluanţilor emişi de către intervenţie.

Reţelele seamănă în multe privinţe cu matricele, dar ele se recomandă studierii relaţiilor cauză – efect, care stau la baza impacturilor. O reţea de impact permite identificarea lanţurilor de impacturi directe şi indirecte, primare şi secundare generate de o acţiune sau determinarea acţiunilor care generează un anumit impact.

Reţelele utilizate pentru evidenţierea impacturilor sunt constituite din diagrame de flux sau lanţuri de relaţii multiple, care arată corespondenţa dintre acţiunile proiectului şi componentele ambientale pe care aceste acţiuni le-ar putea modifica. Acestea permit evidenţierea efectelor secundare sau indirecte, a prezenţei interacţiunilor multiple şi a cumulării efectelor într-un mod mai sistematic decât matricele acţiuni - cauză - efect. De asemenea, au capacitatea de a localiza impacturile într-o dimensiune temporară.

În scopul identificării impacturilor generate de un proiect, reţelele reconstruiesc lanţul de evenimente sau efecte potenţiale induse de acţiunile specifice proiectului asupra stării iniţiale a mediului înconjurător, modificările potenţiale ale condiţiilor de mediu, efectele multiple ale impactului şi posibilele măsuri de minimizare (figura nr. 8.1).

Impact primar 1

Impact primar 1 Impact primar 2

Acţiune 1 Impact primar 2 Impact primar 2

Acţiune 2 Impact primar 3Proiect

Acţiune 3

Acţiune 4

Fig. nr. 8.1 Structura reţelelor de impact

Exemple clasice de utilizare a reţelelor de evidenţiere a componentelor ambientale şi a impacturilor sunt metodele elaborate de Sorensen şi metoda lui

208

Page 209: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Bereano pentru evaluarea tehnologiilor alternative /3/, /40/.Metoda Sorensen, de exemplu, utilizează atât matrice, cât şi reţele. Matricele

permit evidenţierea acţiunilor caracteristice diferitelor tipuri de utilizare a teritoriului şi identificarea impacturilor primare asupra componentelor ambientale, iar reţelele permit apoi trecerea, prin intermediul grafurilor, de la impacturile primare la cele secundare şi stabilirea relaţiilor dintre impacturile secundare şi acţiunile elementare, stabilind totodată şi eventualele măsuri de ameliorare necesare.

În figura nr. 8.2 este prezentat un exemplu de aplicare a metodei de evidenţiere a impacturilor pentru un nou complex rezidenţial, construit într-o zonă litorală /40/, în care se pot observa relaţiile cauze – efecte exprimate sub formă de reţea de impact.

Canalizări Poluare apă Înrăutăţire alimentare cu apă Risc pentru sănătate

Pavări Impermebilizare sol Inundaţii Alunecări şi eroziuni

Zonă rezidenţială

Excavări

Defrişări Îndepărtare sol Reducere fertilitate sol Distrugere floră

Fig. nr. 8.2 Reţea de impact la construirea unei zone rezidenţiale

Metoda Bereano /3/, elaborată pentru evaluarea soluţiilor tehnologice alternative de conservare a valorilor ambientale, utilizează reţelele pentru identificarea exhaustivă a impacturilor. În acest scop, se construiesc mai multe reţele (reţele de efecte), care depind de natura proiectului. Legăturile între diferitele elemente ale reţelei reprezintă o formă de stabilire a relaţiilor dintre cauză şi efect.

După Bereano, construirea unei reţele trebuie să se oprească numai atunci când continuarea ei nu mai este posibilă din cauza lipsei de informaţii sau când efectele variantelor proiectului nu mai pot fi diferenţiate. Fiecare categorie de relaţii este evaluată pe baza probabilităţii de apariţie a fiecărui impact. Ansamblul celor doi parametri, măsura fizică şi probabilitatea, permite calculul unui indice agregat de risc de impact pentru fiecare alternativă analizată.

În figurile 8.3 şi 8.4 sunt prezentate spre exemplificare două reţele de impact, construite pentru două categorii diferite de proiecte: o reţea de alimentare, distribuţie şi deversare a apelor şi extragerea materialelor de construcţii prin exploatare minieră la zi.

209

Page 210: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

ACŢIUNI CAUZALE FACTORI/RESURSE EFECTE ACT.-INTERESE UMANE

Degradarea apelor subterane Ape subterane: cantitate şi calitate Modificare sistem hidraulic Pagube pentru act. agricolă

Diminuarea resurselor de apă Limitare utilizări alternative: irigaţii şi hidroenergie

Degradarea vegetaţieiDegradarea mediului de viaţă

Modificarea debitului râurilor Ape de suprafaţă: cantitate Reducerea faunei acvaticeLimitarea altor tipuri de utilizări:

Degradarea şi reducerea habitatelor recreative, instructive etc.

Degradarea ecosistemelor

Deversarea apelor reziduale Ape de suprafaţă: cantitate şi temperatură Creşterea temperaturii apei Avantaje pentru agricultură

Fig. nr. 8.3 Reţea de impact pentru alimentarea cu apă

ACŢIUNI CAUZALE FACTORI/RESURSE EFECTE ACT.-INTERESE UMANE

Creştere venituri din act. industriale

Deschidere de noi cariere Limitarea utilizărilor recreative

Funcţionarea carierelor existente Pierderea valorii teritoriuluiCariere şi mine

Degradarea peisajului Degradarea mediului de viaţăExtragerea mat. de construcţie

Degradarea ecosistemelor Limitarea utilizărilor rezidenţialeSol

Modificare echilibru sol Limitarea utilizărilor agricole

Creşterea gradului de poluare a aerului Limitarea utilizărilor recreativeMediu fizic

Creşterea nivelului de zgomot Efecte asupra sănătăţiiModificări de trafic

Intensificarea activităţii de transport Creşterea veniturilor din serviciiSistem de transport

Congestionarea traficului Creşterea timpilor de transport

Ocuparea solului cu noi infrastructuri Creşterea taxelor

Limitarea altor utilizări ale solului

Fig. nr. 8.4 Reţea de impact pentru extragerea materialelor de construcţii

8.2.4. Metoda hărţilor tematiceO altă categorie de instrumente (elaborată iniţial de McHarg, în special

pentru obiective de planificare), se bazează pe suprapunerea hărţilor tematice. Fiecare disciplină analizează separat un teritoriu dat, construieşte harta tematică de analiză şi evaluare; iar hărţile rezultate se suprapun succesiv, astfel încât să poată fi extrase informaţiile relevante, în funcţie de rezultatele finale care se prefigurează.

Metodele din această categorie, cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de metode LSA (Land Suitability Analysis), sunt instrumente de proiectare deosebit de utile în cazul în care în discuţie intră zone caracterizate de valori naturale importante. Se pot utiliza atât pentru determinarea locului optim de amplasare a căilor rutiere, instalaţiilor energetice, zonelor industriale, zonelor de agrement, cât şi pentru evaluarea succesiunii de utilizări pentru un anumit teritoriu.

Una dintre cele mai cunoscute metode din această categorie este metoda McHarg, o metodă bazată pe o abordare ştiinţifică a mediului înconjurător. McHarg consideră că omul şi natura nu pot fi considerate ca entităţi separate, întrucât omul

210

Page 211: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

este dependent în totalitate de natură, care îi asigură existenţa şi bunăstarea /32/. Din punct de vedere tehnic, metoda McHarg şi cele care derivă din aceasta pot fi împărţite în metode cantitative şi calitative, diferenţa dintre cele două categorii constând în modul de organizare şi elaborare a informaţiilor de bază.

În cadrul abordării cantitative, proiectantul împreună cu experţii de sector, atribuie punctaje fiecărei subclase de caracteristici ale teritoriului. Aceste punctaje sunt utilizate pentru calculul unui indice agregat de atracţie referitor la orice tip de utilizare a solului pe fiecare parcelă din zona studiată. Abordarea calitativă constă în clasificarea teritoriului pe tipuri ecologice, pentru care sunt aplicate criterii directe de stabilire a nivelului de acceptabilitate pentru o anumită destinaţie, în funcţie de utilizările specifice ale solului.

McHarg utilizează o metodă în care natura cantitativă a punctajelor nu este explicitată în mod direct. Punctajele sunt exprimate sub formă de tonuri de gri (sau culori), atribuite fiecărei subclase cu o anumită caracteristică a teritoriului: cu cât este nuanţa mai închisă, cu atât mai puţin se potriveşte tipul de utilizare considerat. De exemplu, dacă se doreşte evaluarea unui teritoriu în scopul amplasării unei noi autostrăzi, terenurile cu înclinare mai mare de 10% vor fi marcate cu o nuanţă de gri închis, cele cu înclinări cuprinse între 2,5 şi 10% cu o nuanţă de gri deschis, iar cele cu înclinări sub 2,5% cu alb. Opţiunile acestea sunt în concordanţă cu faptul că în zonele cu înclinare mare, construirea autostrăzii este mai scumpă nu numai din punct de vedere economic, ci şi în ceea ce priveşte interacţiunea potenţială cu mediul geologic şi geomorfologic (risc de instabilitate a versanţilor, degradarea peisajului etc.).

Pentru fiecare caracteristică se întocmeşte o hartă pe o folie transparentă, pe care sunt reprezentate tonurile de gri conform eventualelor utilizări pentru diferitele porţiuni ale zonei studiate. Apoi, foliile corespunzătoare fiecărei caracteristici se suprapun pe o suprafaţă luminoasă şi se studiază. Imaginea rezultată este un ansamblu de nuanţe închise şi deschise, care reprezintă estimarea calitativă a oportunităţii de utilizare agregate – adică evaluată în funcţie de toate caracteristicile – pentru fiecare element al zonei studiate: cu cât este mai deschisă (transparentă) nuanţa unei porţiuni de teritoriu, cu atât este mai adecvată destinaţia actuală de utilizare a elementului considerat.

În particular, în scopul realizării unui studiu de impact, pe baza intersectării adecvate a hărţilor de bază, se obţine harta finală, care poate fi de diferite tipuri (tabelul nr. 8.12):

hărţi de vulnerabilitate ambientală, care reunesc complexul de informaţii tematice referitoare la vulnerabilitatea specifică a mediului

211

Page 212: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

(de exemplu, o hartă de stabilitate a versanţilor se obţine prin suprapunerea informaţiilor referitoare la înclinare, la eroziunea stratelor superficiale ale terenului, la natura copertei vegetale, la prezenţa apelor superficiale, pentru exprimarea riscului intrinsec de alunecare a versantului, ca subiect al intervenţiilor externe);

hărţi de interferenţe posibile, care evidenţiază diferitele categorii de efecte estimate ca urmare a intervenţiei proiectului (de exemplu, amenajarea terenului, noi construcţii stradale de acces, zone di acumulare maximă a imisiilor poluante în atmosferă, zone unde au loc modificări ale nivelului de zgomot etc.);

hărţi ale impacturilor produse, rezultate din combinarea hărţilor de cele două tipuri precedente, în scopul evidenţierii impacturilor previzibile (în cazul amplasamentelor cu nivel de vulnerabilitate ridicat, unde se estimează presiuni deosebite asupra mediului ca urmare a realizării intervenţiilor prevăzute se vor avea nivele critice previzibile maxime).

Tabel nr. 8.12 Exemple de hărţi utilizate în studiile de impact

Hărţi analitice de bază0 1

Hărţi climatologice Harta izotermelorHarta izohietelorHarta expoziţiilorHarta direcţiilor predominante ale vântului

Hărţi topografice Harta izoipselorHarta pantelor terenuluiHarta bazinelor hidrografice principaleHarta de detaliu a bazinelor hidrografice Harta hidrografică

Hărţi geologice şi pedologice Harta litologicăHarta geomorfologică

Hărţi ale unităţii peisagistice Harta unităţii perceptive de bază (trasee, câmpuri vizuale, limite, situaţii critice)

Hărţi de utilizare a terenului Harta generală de utilizare actuală a soluluiHarta utilizărilor agricoleHarta utilizărilor silviceHarta de prelevări hidriceHarta reţelelor de irigareHarta unităţii administrativeHarta unităţii censuare şi populaţiei rezidenteHarta arterelor de traficHarta infrastructurilor tehnologiceHarta deversărilor hidriceHarta aşezărilorHarta izofreaticelor şi a direcţiilor pânzei acvifereHarta solurilor

212

Page 213: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

0 1Hărţi ecosistemice de bază Harta unităţii ecosistemice de bază

Harta vegetaţieiHarta locurilor cu importanţă din punct de vedere al fauneiHabitate ale speciilor semnificative

Hărţi ale unităţii administrative şi conexiuni

Harta graniţelor comunaleHarta cadastralăHarta de dezvoltare urbanisticăHarta conexiunilor hidrogeologiceHarta conexiunilor peisagisticeHarta conexiunilor la parcuriHarta conexiuni militare

Hărţi de evaluareHărţi ale elementelor ambientale relevante

Harta locurilor de relevanţă faunisticăHarta locurilor de relevanţă botanicăHarta locurilor de relevanţă geologicăHarta unităţii ecosistemelor relevanteHarta elementelor de interes istorico-culturalHarta elementelor de importanţă estetică (peisaje frumoase, degradări vizuale)Harta capacităţii soluluiHarta de comportare a solului la utilizări specifice

Hărţi de degradare ambientală actuală

Harta avalanşelorHarta dezechilibrelor hidrogeologice (alunecări şi eroziuni)Harta zonelor aluvionareHarta zonelor seismiceHarta incendiilorHarta poluării apelor superficialeHarta poluării pânzei acvifereHarta poluării atmosfericeHarta degradării ecosistemelor actualeHarta degradării peisagistice actualeHarta degradării solului

Hărţi ale caracteristicilor ambientale semnificative

Harta stabilităţii versanţilorHarta naturalăHarta potenţială privind biomasaHarta permeabilităţii

Hărţi de evaluare parţială Harta valorii naturalistico-ştiinţificeHarta valorii peisagisticeHarta vulnerabilităţii hidrogeologiceHarta sensibilităţii ecosistemelor la poluarea apelorHarta sensibilităţii ecosistemelor la poluarea atmosfericăHarta fragilităţii ecosistemice structurale- Harta vulnerabilităţii antropice

Hărţi de evaluare sintetică Harta complexă a valorii ambientale Harta complexă a vulnerabilităţii ambientale Harta complexă a degradării ambientale actuală Harta complexă a presiunilor antropiceHarta complexă a criticităţii ambientale

213

Page 214: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Un exemplu de aplicare a metodei hărţilor tematice este prezentat în cele ce urmează şi se referă la amplasarea unui traseu rutier în Richmond Parkway din New York /32/.

Pentru evaluarea costurilor de construcţie a autostrăzii în fiecare punct al zonei studiate, McHarg a ales mai multe caracteristici şi tematici teritoriale şi a elaborat pentru fiecare hărţile corespunzătoare. Pe fiecare hartă era reprezentată o singură caracteristică, şi anume: înclinarea, drenajul superficial, drenajul de adâncime, erodabilitatea solului, rezistenţa fundamentului de bază şi a fundamentului direct, costuri de achiziţie a terenurilor, zone ameninţate de inundaţii normale şi excepţionale. Unele hărţi au permis identificarea calităţii terenurilor în funcţie de caracteristicile lor naturale: apă, păduri, faună sălbatică, iar altele au evidenţiat prezenţa valorilor sociale, istorice, recreative şi imobiliare (locuinţe, clădiri publice).

Pentru fiecare caracteristică analizată, McHarg a pus în evidenţă trei categorii, definite după cum urmează:

Înclinare zona 1: teren cu înclinare mai mare de 10% ; zona 2: teren cu înclinare cuprinsă între 2,5% şi 10%; zona 3: teren cu înclinare mai mică de 2,5% .

Drenaj superficial zona 1: prezenţa apelor superficiale (torente,

lacuri, bălţi); zona 2: prezenţa canalelor de drenaj

natural/zone cu drenaj artificial; zona 3: absenţa apelor superficiale şi a

canalelor de drenaj importante. Drenaj de adâncime

zona 1: ape sărate sau salmastre, mlaştini şi zone cu drenaj redus;

zona 2: zone cu ape cu nivel ridicat;

zona 3: zone cu un drenaj intern bun.

Fundamentul direct zona 1: zone

mlăştinoase cu rezistenţă redusă la compresiune;

214

Page 215: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

zona 2: sedimente cretacice (nisip, argilă, pietriş, şisturi);

zona 3: roci cristaline (serpentinit, diabaze).

Stabilitatea solului zona 1: marne şi argile instabile, cu rezistenţă redusă la

compresiune; zona 2: terenuri nisipoase şi terenuri constituite din pietriş; zona 3: pietriş nisipos / terenuri stâncoase.

Sensibilitate la eroziune zona 1: terenuri nisipoase sau cu pietriş fin, cu

înclinări mai mari de 10%; zona 2: terenuri de pietriş nisipos sau marnos /

terenuri stâncoase cu înclinări mai mari de 2,5%; zona 3: alte terenuri din materiale cu granulometrie

fină şi orizontale. Valoarea terenurilor

zona 1: 3,5 $ sau mai mult pe picior pătrat;

zona 2: între 2,5 $ şi 3,5 $ pe picior pătrat;

zona 3: mai mult de 2,5 $ pe picior pătrat.

Inundaţii zona 1: zona inundată

în timpul uraganului din 1962; zona 2: zona de

interferenţă a uraganelor; zona 3: zona exterioară

liniei de flux a mareelor. Valori istorice

zona 1: zona istorică Richmond;

215

Page 216: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

zona 2: obiective istorice izolate;

zona 3: zonă fără valori istorice

Valori recreative zona 1: spaţii publice deschise; zona 2: zone neurbanizate, cu potenţial recreativ; zona 3: zone cu potenţial recreativ redus.

Valori instituţionale zona 1: prezenţa valorilor instituţionale

ridicate; zona 2: prezenţa valorilor instituţionale

modeste; zona 3: absenţa valorilor instituţionale.

Calitatea apelor zona 1: lacuri, bălţi, torente şi

mlaştini; zona 2: formaţiuni acvifere

principale/bazine hidrografice importante; zona 3: formaţiuni acvifere

secundare/cursuri de apă în zonele urbane. Calitatea pădurilor

zona 1: păduri şi mlaştini cu o valoare ecologică ridicată;

zona 2: alte păduri şi mlaştini;

zona 3: zonă neîmpădurită.

Fauna sălbatică zona 1: habitat cu o calitate ridicată; zona 2: habitat cu o calitate medie; zona 3: habitat sărac.

Valoarea clădirilor rezidenţiale zona 1: mai mare de 50.000 $; zona 2: între 25.000 $ şi 50.000 $; zona 3: sub 25.000 $.

216

Page 217: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

După această clasificare, McHarg a construit câte o hartă pentru fiecare caracteristică analizată, utilizând trei tonuri de gri pentru cele trei subclase puse în evidenţă. Prin suprapunerea hărţilor, s-a obţinut o hartă sintetică ce a permis identificarea a două trasee alternative, care prezentau costuri minime. În afară de aceasta, McHarg a mai construit două hărţi de sinteză finale (fig. nr. 8.5).

Fig. nr. 8.5 Hărţi tematice pentru stabilirea traseului unei autostrăzi

Prima dintre cele două hărţi a fost obţinută prin suprapunerea hărţilor referitoare numai la valorile sociale, în timp ce în a doua hartă au fost luate în considerare numai două clase de oportunitate. Cea de-a doua hartă, care separă zonele adecvate de cele mai puţin adecvate pentru traseul autostrăzii, a fost utilizată pentru identificarea celor două variante de traseu cu costuri minime.

Metoda permite acordarea de punctaje celor trei subclase ale fiecărei caracteristici (de exemplu, 3, 2 şi 1 în loc de gri închis, gri deschis şi alb), însumând apoi valorile diferitelor caracteristici pentru fiecare porţiune de teritoriu studiată. Este posibilă şi atribuirea unei ponderi fiecărei caracteristici, care reflectă importanţa acesteia, cu ajutorul căreia se poate calcula o medie ponderată.

Metoda hărţilor tematice are următoarele dezavantaje: este tehnocrată şi nu permite participarea publicului la procedura de

evaluare; nu oferă evaluatorilor instrumente pentru determinarea punctajelor

atribuite subclaselor fiecărei categorii, iar experţii trebuie să evalueze apelând la propriul lor sistem de valori;

alegerea tonurilor de gri (sau a valorilor numerice) asociate subclaselor fiecărei categorii influenţează mult rezultatul final al

217

Page 218: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

evaluării, adică tonul de gri final (sau valoarea indicelui) care se obţine pentru fiecare porţiune a teritoriului studiat ca rezultat al procesului de agregare;

rezultatul final al evaluării este puternic influenţat de alegerea caracteristicilor;

caracteristicile solului nu reflectă întotdeauna toate tipurile de impact care pot fi generate de un proiect (cum sunt costurile de transport, poluarea atmosferică şi sonoră, consumul de energie etc., ce sunt influenţate de configuraţia spaţială a dezvoltării urbane, mai dispersată sau mai concentrată, şi nu de utilizarea specifică a solului).

Avantajul major al acestei metode se referă la utilitatea în fazele iniţiale de planificare a utilizărilor terenurilor, când permite alegerea dintr-o multitudine de variante a celor care nu sunt în contradicţie cu vocaţia teritoriului.

8.3. Estimarea impacturilorScopul acestei faze este acela de a trece de la evidenţierea impacturilor

potenţiale la prognozarea acestora, sau altfel spus, la prognozarea modificărilor generate asupra mediului de realizarea proiectului.

Prognozarea impacturilor constă în estimarea variaţiilor previzibile pentru diferite componente şi factori ambientali, ca urmare a realizării diferitelor acţiuni prevăzute de proiect şi este strâns legată de faza de descriere a stării iniţiale a mediului înconjurător, care oferă informaţii de referinţă, faţă de care sunt cuantificate modificările determinate de implementarea proiectului. Prognozarea impacturilor constă, deci, în estimarea variaţiilor calitative şi/sau cantitative ale componentelor şi factorilor ambientali faţă de starea iniţială, ca urmare a realizării acţiunilor prevăzute.

Referinţele normative oferă în această fază numai o valoare de maxim pentru diferitele elemente care trebuie luate în considerare pentru estimarea impacturilor (utilizarea resurselor naturale, emisii de poluanţi, producerea substanţelor toxice, distrugerea deşeurilor, accidente etc.).

Din punct de vedere operativ, nu se pot stabili metode generale de estimare, aplicabile pentru toate componentele şi toţi factorii de mediu sau pentru toate tipurile de impact, dar se poate apela la metode de estimare proprii diferitelor discipline interesate.

Se pot evidenţia câteva instrumente operative, ce pot fi aplicate în domeniul diferitelor discipline, printre care se numără indicatorii şi indicii de mediu şi diferite modele.

218

Page 219: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Un indice de mediu poate fi definit ca produsul unei prelucrări matematice a diferiţi parametri care definesc un singur nivel calitativ al mediului. Indicele reprezintă un element informativ care sintetizează şi/sau măsoară condiţiile, calităţile, interacţiunile, problemele sistemelor complexe şi poziţia în timp, pentru scopul dorit. Conform definiţiei, un indice de mediu este un instrument de prognozare a impacturilor. Calculul valorii unui anumit indice înainte de realizarea proiectului şi estimarea valorii aceluiaşi indice după realizarea proiectului permite cuantificarea impactului.

Importanţa indicilor în studiile de evaluare a impactului este dată de faptul că aceştia pot fi comparaţi foarte simplu cu standardele de calitate stabilite prin normative, oferind astfel o primă informaţie referitoare la gradul de acceptabilitate a impactului.

Impacturile unui proiect se pot extinde pe perioade de timp mai scurte sau mai lungi: vor exista, deci, efecte primare şi secundare, directe şi indirecte. Acţiunile referitoare la durata de viaţă a proiectului (şantier, funcţionare, condiţii particulare de proastă funcţionare, demolare) se explică în momente temporale diferite. Prognozarea impacturilor nu trebuie limitată la un singur moment, ci trebuie să identifice complexul de acţiuni cu timpii proprii fiecăreia.

Efectele unui proiect se răsfrâng atât asupra amplasamentului, cât şi asupra zonelor adiacente. Direcţiile de impact specific afectează componente ambientale de diferite naturi şi aflate la diferite distanţe de amplasament (substanţele poluante emise în atmosferă se pot răspândi pe suprafeţe mai mult sau mai puţin extinse sau pot produce efecte pe trasee mai lungi sau mai scurte ale cursurilor de apă etc.). Prognozele trebuie să fie diferenţiate geoecologic, sau să fie specificate pentru diferite puncte din teritoriu. De altfel, eventualele procese de monitorizare pot fi prevăzute şi realizate numai în condiţiile unor prognoze definite corect în spaţiu. Deoarece există diferite alternative de proiect, prognozarea impacturilor trebuie să se refere la toate alternativele considerate.

Un alt instrument important, care se utilizează în multe cazuri pentru estimarea valorilor unui indice după implementarea proiectului, este reprezentat de modele. Prin model se înţelege o metodă de prognozare şi estimare a impacturilor, formalizată, documentată şi reproductibilă. În această categorie nu intră numai modelele matematice, ci şi cele fizice, cum ar fi, de exemplu, reproducerea la scară a unui bazin hidrografic în scopul experimentării diferitelor ipoteze de gestionare a apelor sau realizarea de fotomontaje pentru estimarea impactului vizual al unui proiect. Într-un studiu de impact se utilizează diferite categorii de modele, care ar putea fi clasificate după cum urmează:

219

Page 220: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Modele de generare a interferenţelor, finalizate prin cuantificarea interferenţelor produse de anumite surse. De exemplu, într-o planificare ce prevede realizarea mai multor intervenţii capabile să producă poluare atmosferică, se poate utiliza un model, dar şi o matrice simplă de corespondenţă care, prin coeficienţi adecvaţi, furnizează valoarea de poluare pentru o listă de acţiuni ale proiectului.

Modele de transfer a interferenţelor, utilizate pentru a ţine seama de modul în care interferenţele produse se propagă în mediul înconjurător. Astfel de modele se referă la difuzia poluanţilor atmosferici, la propagarea zgomotelor sau la descrierea modificărilor conţinutului de oxigen de-a lungul cursurilor de apă în urma unei evacuări de ape uzate etc.

Modele de stare a mediului înconjurător, care descriu nivelul de calitate sau degradare prezent în mediul înconjurător. Din această categorie fac parte modelele care permit descrierea sistemului ambiental pe baza unui anumit număr de parametri, între care sunt cunoscute relaţiile, ceea ce permite simulări privind evoluţia mediului înconjurător, atât în absenţa, cât şi în prezenţa intervenţiilor prevăzute de proiect.

Modele de sensibilitate, care descriu impacturile ce se produc în momentul în care interferenţele determinate ating ţinte mai mult sau mai puţin sensibile. Pentru prognozarea efectelor asupra unei componente ambientale date, trebuie cunoscută modalitatea de răspuns a acesteia la astfel de solicitări, deci sensibilitatea sa.

În afara problemei de colectare a informaţiilor din măsurători directe şi/sau din modelele de sector, se mai pune problema de organizare a reprezentărilor într-o formă eficientă. S-a văzut deja că în acest scop se pot utiliza matricele de analiză, care conţin informaţii de diferite naturi, în principal existând patru tipuri de reprezentări:

numerice, obţinute din măsurători directe sau din consultarea băncilor de date;

simboluri rezultate din modele cantitative, raportate la o scară de referinţă convenţională;

formule care combină între ele informaţii de bază, obţinându-se informaţii derivate;

date compuse, obţinute prin sintetizarea informaţiilor disponibile pe o scară vastă, spaţială sau temporală, cum ar fi concentraţiile de poluanţi în punctele unei reţele.

220

Page 221: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Pentru explicarea unor informaţii atât de diverse, matricele de analiză trebuie să fie însoţite de o legendă, care să permită stabilirea următoarelor date:

tipul de informaţie; sursa din care provine informaţia; eventualul model utilizat; eventualul procedeu prin care s-a ajuns la date complexe.

Utilizarea indicilor de mediu şi a modelelor pentru prognozarea şi estimarea impacturilor este posibilă atunci când există date cantitative privind componentele ambientale analizate. Dacă astfel de date nu sunt disponibile, pentru estimarea impacturilor este necesară intervenţia experţilor, care se bazează pe analizele efectuate în cazuri asemănătoare. În astfel de cazuri, se recomandă compararea prognozelor efectuate de către experţi cu rezultatele obţinute prin metode similare metodei Delphi. Metoda constă în completarea unor chestionare de către un grup de experţi, prin care se estimează variaţia indicatorilor ca urmare a aplicării diferitelor alternative ale proiectului. După ce se obţine o primă serie de răspunsuri, estimările se transmit fiecărui expert, pentru a-şi modifica propria estimare dacă este cazul. Prin acest proces iterativ, care poate include mai multe circuite ale chestionarelor, se ajunge la o apropiere a prognozelor, până când se obţine un consens substanţial al majorităţii grupului.

După prognozarea impacturilor, valorile estimate în cazul implementării proiectului se compară cu valorile stării iniţiale a mediului (în absenţa proiectului).

8.4. Evaluarea impacturilorFaza de evaluare este momentul în care se trece de la o estimare a

impacturilor previzibile asupra diferitelor componente ambientale, măsurate fiecare cantitativ în funcţie de natura fizică sau estimate calitativ, la evaluarea importanţei acestor impacturi.

În această fază se definesc criteriile pe baza cărora se poate afirma că un impact este mai mult sau mai puţin semnificativ pentru mediul înconjurător ca obiect de studiu. Pentru o apreciere cât mai corectă, criteriile menţionate trebuie explicate cât mai clar. De exemplu, pentru un proiect care afectează calitatea apelor superficiale, trebuie precizate standardele şi scara de calitate a apei, care se utilizează ca referinţă (chiar dacă este vorba despre aprecieri de tip calitativ) şi, de asemenea, sursa acestora (normative, literatură, alte studii etc.).

Deoarece componentele ambientele nu au o valoare egală, atât în general, cât şi în ceea ce priveşte caracteristicile specifice şi funcţiunile, trebuie să fie precizată importanţa relativă atribuită componentelor individuale. Această importanţă poate

221

Page 222: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

fi exprimată prin intermediul unei scării calitative, numeric, sau prin intermediul unui bilanţ de impact de mediu propriu-zis, cu estimarea numerică a impactului.

Faza de evaluare este mult mai delicată, întrucât trebuie cunoscute toate elementele responsabile administrative şi politice, capabile să ia o decizie finală. În această fază, se verifică o interacţiune între iniţiatorul proiectului şi autorităţile competente. Trebuie, deci, să fie definite clar sarcinile respective.

Iniţiatorul proiectului trebuie să dispună în faza de evaluare a impactului de toate informaţiile necesare, astfel încât să permită autorităţii competente să verifice corectitudinea evaluării efectuate şi a ponderilor utilizate, inclusiv a variaţiilor puse în evidenţă prin analize de senzitivitate. Nu este oportun ca studiul efectuat de iniţiatorul proiectului să împiedice estimarea fizică a impacturilor, lăsând autorităţilor competente sarcina de realizare a fazei de evaluare; se recomandă, în schimb, ca iniţiatorul să-şi asume cuantificarea efectelor globale ale impactului proiectului, în funcţie de o metodologie care permite autorităţilor competente efectuarea propriei evaluări.

Procesul de elaborare al studiului de evaluare a impactului trebuie să: explice clar criteriile pe baza cărora s-a evaluat semnificaţia

impacturilor, furnizând toate scările utilizate şi, eventual sursele acestora (definirea scării);

definească importanţa resurselor, furnizând schema de ponderare utilizată, justificând şi indicând eventualele surse (ponderarea).

Metoda utilizată trebuie să permită verificarea modului de obţinere a evaluării finale şi a evaluării impacturilor individuale sau a ponderilor atribuite resurselor, şi cum poate influenţa acest mod rezultatele. Aceasta înseamnă că trebuie prezentată şi o analiză de senzitivitate a rezultatelor, care să poată fi utilizată şi de către autoritatea competentă.

Se recomandă ca documentaţia furnizată să fie însoţită de un suport informatic care permite folosirea simplă a informaţiilor în diverse faze a procesului de evaluare. Toate fazele lucrării trebuie să fie uşor corijabile; estimările, transformările scării (cu scările relative utilizate), schemele de ponderare şi ponderările efectuate trebuie să fie transparente. În sinteză, toate fazele de evaluare trebuie realizate astfel încât să permită o utilizare deschisă şi flexibilă.

În această fază se stabileşte dacă variaţia prognozată pentru diferiţii indicatori utilizaţi în faza de descriere şi prognoză, pentru diferite alternative, generează o modificare semnificativă a calităţii mediului înconjurător. De asemenea, atunci când este posibil, se indică gravitatea impactului, raportată la o scară convenţională

222

Page 223: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

(între 0 şi 1), ceea ce permite compararea gravităţii diferitelor impacturi şi compunerea unei serii de operaţii pentru evaluarea impactului complex.

Dat fiind scopul acestei faze a procedurii de evaluare a impactului, pentru evaluarea gravităţii impactului asupra mediului trebuie parcurse următoarele etape:

trasformarea scării de estimare a impactului; stabilirea preferinţelor şi ponderilor resurselor; compararea alternativelor şi decizia.

8.4.1. Transformarea scării impacturilorPrima etapă constă în transformarea scării impacturilor estimate, astfel încât

toate impacturile să fie măsurate pe o scară omogenă. Transformarea scării implică definirea unei scări de evaluare adecvate, care poate fi o scară ce conţine diferite tipuri de valori:

Valori numerice, care se obţin transformând toate măsurătorile efectuate în valori raportate la o scară convenţională; de exemplu, între 0 şi 1, unde 0 indică cea mai slabă calitatea a componentei ambientale considerată, iar 1 calitatea cea mai bună; dar se mai pot utiliza diferite scări: (0...5), (0..100). Dacă se utilizează scara (-1...+1), adică se consideră că impactul este negativ sau pozitiv, 0 corespunde absenţei impactului, -1 unui impact negativ maxim, iar +1 unui impact pozitiv maxim. În tabelul nr. 8.13 este prezentat un exemplu de scară numerică (-3...+3).

Tabel nr. 8.13 Exemplu de scară numerică în intervalul (-3..+3)

Valoare Impact

0 Nici un impact

-1 Unele impacturi individuale şi ameliorabile

-2 Impacturi negative potenţiale ambientale sau economice

-3 Impacturi ambientale negative relevante (care pot impune reproiectarea

intervenţiei)

+1 Impact pozitiv de importanţă locală

+2 Impact pozitiv de importanţă regională

+3 Impact pozitiv de importanţă naţională

Valori ordinale sau ranguri, care se obţin ordonând diferitele alternative în ordinea crescătoare sau descrescătoare a importanţei impacturilor. De exemplu, din trei alternative, cea cu rangul 1 este cea mai bună alternativă, urmează a doua cu rangul 2 şi a treia cu rangul 3. Procedând în acest fel pentru toate impacturile prognozate, s-ar putea elimina unele alternative care sunt dominate, fără nici un avantaj faţă de cel puţin o altă alternativă

223

Page 224: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

sub nici un aspect. Apoi se poate proceda la o compunere a mai multor impacturi, iar rezultatul va reprezenta încă un ordin pentru rangul alternativelor.

Simboluri sau evaluări calitative, care se obţin clasificând impacturile prin diferite modalităţi (ridicat/mediu/redus, pozitiv/negativ, foarte ridicat/ridicat/mediu/redus/foarte redus) sau cu o simbolistică grafică (de exemplu, pătrate cu dimensiuni variabile pentru impacturi pozitive, cercuri cu aceleaşi dimensiuni pentru impacturi negative, aşa cum se observă în tabelele nr. 8.14 şi 8.15).

Tabel nr. 8.14 Matrice de evaluare exprimată prin simboluri

ACŢIUNI RELEVANTE

COMPONENTE AMBIENTALE

CONSTRUCŢIEO

cupa

rea

sol ş

i con

exiu

ni

Deg

rada

re a

pe s

ubte

rane

Can

aliz

ări

Zgo

mot

e, v

ibra

ţii,

pulb

eri

Clă

diri

şi i

nfra

stru

ctur

i

Şos

ele

şi p

odur

i

Bar

iere

şi i

ncin

te

Baz

ine

hidr

ogra

fice

Tra

nspo

rt ş

i dep

ozit

are

ster

il

Ext

rage

rea

s.m

.u.

Mod

ific

ări d

e tr

afic

Str

ămut

ări

Ocu

pare

a fo

rţei

de

mun

Fur

nizo

ri ş

i ant

repr

ize

Tax

e lo

cale

Ser

vici

i şi i

nsta

laţi

i

a b c d e f g h i j k l m n o p q r

CATEGORIE FACTORI

TEREN Cariere şi mine

Soluri

APE

SUPERFICIALE

ŞI SUBTERANE

Cantitate

Calitate

Temperatură

Cantitate/calitate

ATMOSFERĂ Calitate

Climă

FLORA Vegetaţie naturală

Vegetaţie cultivată

Specii protejate

FAUNA Păsări

Animale terestre

Animale acvatice

Specii protejate

a b c d e f g h i j k l m n o p q r

UTILIZARE SOL Mlaştini

Silvicultură

224

Page 225: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Agricultură

Zone rezidenţiale

AGREMENT

MEDIU

AMBIANT

BUNURI

CULTURALE

FACTORI

SOCIO -

ECONOMICI

Excursii în natură

Vânătoare, pescuit

Peisaj

Ecosisteme

Bunuri culturale

Parcuri, rezervaţii

Sistem cultural

Sănătate, securitate

Populaţie

Ocupare populaţie

Economia locală

Agricultura

Industria

Comerţ, alte activităţi

Hoteluri, servicii

Sisteme de transport

Serv. socio-sanitare

Alte servicii

Tabel nr. 8.15 Semnificaţiile simbolurilor

Tip impact Reversibil pe termen

scurt

Reversibil pe termen

lung

Ireversibil

NEGATIV

Foarte important Important Neglijabil

POZITIV

Foarte important Important Neglijabil

Oricare ar fi tipul de scară adoptat, dar mai ales în cazul scărilor numerice, pentru atribuirea unei anumite valori la scară se pot utiliza curbe de transformare, care sunt funcţii specifice ce pun în legătură estimările efectuate cu scara la care se raportează impacturile. Aceste curbe se construiesc raportând în ordonată scara convenţională aleasă (de exemplu, între 0 şi 1) şi în abscisă scara la care este efectuată estimarea (de exemplu, concentraţia unui anumit poluant). Se trasează funcţia adecvată care descrie fenomenul şi se citesc pe ordonată valorile normalizate ale estimărilor efectuate.

225

Page 226: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Când se utilizează estimarea cantitativă a impactului, transformările la scară trebuie să se realizeze prin utilizarea funcţiunilor de utilitate, care permit explicarea trecerii de la o estimare fizică a indicatorilor de impact la o măsură de variaţie a calităţii factorului de mediu considerat (sau a utilităţii sale, când este vorba despre un factor socio-economic). De exemplu, se poate trece de la constatarea că proiectul conduce la reducerea numărului de specii vegetale prezente într-o pădure la evaluarea efectelor acestei reduceri asupra calităţii pădurii. În acest caz, în abscisă se află scara pe care este estimat impactul, iar în ordonată o scară normalizată (de exemplu, între 0 şi 1) a calităţii factorului considerat. Forma funcţiei va fi determinată direct de către experţii grupului de lucru sau va putea fi dedusă din literatura de specialitate.

În figura nr. 8.6 este prezentată o funcţie de utilitate pentru evaluarea indicelui de calitate pentru stejari /8/.

Fig. nr. 8.6 Exemplu de funcţie de utilitate

Dacă există un suport informatic destinat acestui scop, este posibilă alegerea formei dorite a funcţiei de utilitate, verificând grafic corectitudinea şi decizând eventuale modificări în acelaşi moment în care se efectuează evaluarea. De exemplu, în cazul în care calitatea (sau utilitatea) factorului considerat scade proporţional la creşterea impactului, se utilizează o funcţie liniară descrescătoare; dacă, în schimb, se înregistrează un traseu crescător la început şi apoi descrescător, se poate folosi o funcţie de tip parabolă etc. În funcţie de tendinţă, se poate apoi decide forma funcţiei utilizate sau adaptarea modificărilor minore (de exemplu, punctul în care utilitatea începe să descrească).

226

Page 227: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

În fiecare caz, suportul informatic trebuie să permită diferiţilor autori ai procesului de evaluare exprimarea propriei opinii privind relaţiile dintre interferenţa fizică generată de proiect asupra unei componente ambientale şi semnificaţia degradării acelei componente.

Prin transformările de scară se obţin valori omogene ale impacturilor pentru diferite componente şi factori de mediu. Dacă în faza de evidenţiere a impacturilor se utilizează metode matriceale, aceste valori pot fi înscrise în matrice, pentru a permite o primă comparare între mărimile diferitelor impacturi. Utilizarea acestor valori în matrici, liste de control sau reţele de impact oferă o reprezentare utilă a rezultatelor, indiferent de metoda de evidenţiere folosită în fazele anterioare. Astfel, rezultă o matrice de valori, care reprezintă mărimea impacturilor pentru fiecare alternativă a proiectului asupra fiecărei componente ambientale.

8.4.2. Determinarea importanţei resurselor: ponderareaOdată efectuată omogenizarea diferitelor estimări ale impactului prin

definirea scării adecvate de apreciere a diferitelor funcţii de utilitate, se elaborează de o matrice de valori care reprezintă la acelaşi nivel impacturile generate de fiecare alternativă de proiect asupra fiecărei resurse sau componente ambientale considerate. Resursele implicate nu au acelaşi grad de importanţă pentru colectivitate, ceea ce impune o formă oarecare de ponderare a impacturilor estimate.

Această fază este necesară atunci când se doreşte efectuarea unei evaluări pe o scară de măsurare numerică, cu un punctaj final, în timp ce în cazul în care nu se doreşte obţinerea unui punctaj final s-ar putea utiliza diferite moduri de ponderare pentru definirea resurselor implicate.

Atribuirea ponderilor se poate realiza în diferite moduri, deoarece modalitatea de atribuire este specificată clar, astfel încât ele să poată fi corectate sau, eventual, modificate de o parte din evaluatori şi, în general, de diferiţi subiecţi interesaţi de procesul de evaluare. Întrucât atribuirea ponderilor este o operaţie foarte subiectivă, aceasta este cea mai delicată fază a procedurii studiului de impact. Este necesar ca fiecare operaţiune efectuată să fie specificată precis şi să poată fi reluată, astfel încât decidentul şi diferitele grupuri sociale implicate în procesul de participare să poată modifica ponderile în funcţie de propriile lor criterii specifice de evaluare a importanţei resurselor, verificând în ce măsură se modifică ordinea alternativelor.

În general, ponderarea se poate realiza în mai multe feluri, după cum urmează:

227

Page 228: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Prin distribuţia unei ponderi fixe (de exemplu, 100) între diferite componente ambientale considerate, pondere care se înmulţeşte cu punctajul de impact pentru fiecare componentă, după care se ordonează alternativele. Se poate distribui şi o sumă totală fixă de ponderi (de exemplu, multiplu de 100) între diferitele componente ambientale considerate, explicând sintetic motivele distribuţiei efectuate. Astfel se determină o ordonare a alternativelor, care este în funcţie de ponderile atribuite. Scara de ponderare ar putea fi apoi modificată (fără a schimba, însă, totalul ponderilor atribuite) permiţând verificarea modului de variaţie a rezultatului în funcţie de variaţia aprecierii importanţei resurselor, atribuită subiectiv. În acest scop este util un suport informatic, care să permită o modificare rapidă a totalului ponderilor şi recalcularea punctajelor finale. Pentru a face mai puţin subiectivă evaluarea resurselor se utilizează adesea scheme de apreciere predefinite (tabelul nr. 8.16 după "Indicators of Environmental Quality", W.A Thomas).

Tabel nr. 8.16 Indice N W F de calitate ambientală - USA 1970

Categoria Importanţă relativă

(1)

Indice de calitate

(2)

Puncte EQ

(3)

Sol 30 78 23,4

Aer 20 34 6,8

Apa 20 40 8,0

Spaţiu vital 12,5 58 7,25

Minerale 7,5 48 3,6

Viaţă sălbatică 5 53 2,65

Păduri - lemn 5 76 3,80

(3)=(1)*(2)/100 (100) (55,50)

Prin utilizarea schemelor de evaluare a importanţei resurselor, în funcţie de perechile de caracteristici (regenerabile/neregenerabile, comune/rare, nestrategice/strategice), atribuind apoi un punct pentru fiecare caracteristică inferioară (regenerabile, comune, nestrategice) şi 2 puncte pentru fiecare caracteristică superioară (neregenerabile, rare, strategice). Înmulţind între ele punctele atribuite se obţine un produs care poate avea valoarea între 1 şi 8, care reprezintă ponderea ce se atribuie resursei respective. La atribuirea ponderilor se poate ţine seama şi de variabila timp (termen scurt/termen lung). De exemplu, o resursă regenerabilă, rară şi strategică, va avea o pondere de 4 (se vede în tabelul nr. 8.17, în care intră şi evaluarea semnificaţiei impactului /8/). O astfel de metodă ar putea fi utilizată pentru

228

Page 229: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

stabilirea sistemelor de ponderi diferite de către divers grupuri cointeresate într-un proces de evaluare: pot fi invitate diferite grupuri pentru a clasifica resursele individuale pe baza cuplurilor de opoziţie indicate (sau a altora), ajungându-se astfel la determinarea importanţei diferitelor resurse pentru fiecare grup.

Tabel nr. 8.17 Schema de atribuire a ponderilor în evaluarea impactului

Resurse Impacturi

Pondere

Ter

men

scu

rt/r

ever

sibi

l/lo

cal-

regi

onal

Ter

men

scu

rt/r

ever

sibi

l/na

ţion

al/i

nter

naţi

onal

Ter

men

scu

rt/i

reve

rsib

il/l

ocal

-reg

iona

l

Ter

men

lung

/rev

ersi

bil/

loca

l-na

ţion

al

Ter

men

lung

/ire

vers

ibil

/loc

al-n

aţio

nal

Ter

men

lung

/rev

ersi

bil/

naţi

onal

/int

erna

ţion

al

Ter

men

scu

rt/i

reve

rsib

il/n

aţio

nal/

inte

rnaţ

iona

l

Ter

men

lung

/ire

vers

ibil

/naţ

iona

l/in

tern

aţio

nal

1 2 3 4

Comune/regenerabile/nestrategice 1 1 2 3 4

Comune/neregenerabile/nestrategice

Comune/ regenerabile/strategice

2 2 4 6 8

Rare/regenerabile/nestrategice

Rare/regenerabile/strategice

Rare/neregenerabile/nestrategice

Comune/neregenerabile/strategice

3 3 6 9 12

Rare/neregenerabile/strategice 4 4 8 12 16

Metodele de ponderare în cadrul cărora sunt stabilite anterior reguli pentru evaluarea importanţei resurselor pot fi de diferite tipuri. Toate au avantajul de organizare mai bună a momentului de evaluare, furnizând coordonatele de referinţă participanţilor. Aceste coordonate se referă, de regulă, la indicaţii tehnice ca gradul de criticitate, afectarea resurselor etc.

Ponderarea poate fi şi de tip ordinal, utilizând culori, haşuri de diferite intensităţi şi simboluri. Totuşi, nu este întotdeauna necesar să se apeleze la ponderare; aceasta ar fi chiar dificil când nu sunt efectuate estimări numerice

229

Page 230: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

ale impacturilor. Este, însă, întotdeauna posibil să se obţină rezultate şi dacă se utilizează ranguri sau simboluri grafice, după cum urmează:

când se utilizează rangurile, se pot atribui punctaje de poziţie, nu numai în funcţie de rang, ci şi de importanţa resurselor (de exemplu, reducând rangul de ordine al resurselor mai puţin importante);

când se utilizează simboluri, se pot colora aceleaşi simboluri (care indică "magnitudinea" impacturilor) cu nuanţe sau culori diferite, în funcţie de importanţa resurselor.

După transformarea scării şi ponderare, se poate pune la dispoziţia decidenţilor şi a subiecţilor interesaţi baza de formare a unei opinii privind diferitele alternative analizate şi modul în care răspund acestea aşteptărilor fiecăruia. Trebuie să se ţină seama de gradul diferit de importanţă al diferitelor componente şi factori de mediu în ceea ce priveşte colectivitatea. Din acest motiv este necesară ponderarea impacturilor estimate, fapt ce permite ordonarea alternativelor, în funcţie de importanţa componentelor şi factorilor de mediu implicaţi.

Oricare ar fi metoda aleasă pentru efectuarea transformării estimărilor şi măsurătorilor neomogene în evaluări definite în funcţie de raportarea la o anumită scară, ea conţine un anumit grad de subiectivitate şi, deci, trebuie precizate criteriile şi metodele pe baza cărora s-a efectuat transformarea. De exemplu, dacă un impact generat de poluarea atmosferică a fost măsurat în ppm (părţi per milion), trebuie cunoscut efectul său în determinarea sau modificarea nivelului de poluare atmosferică a aerului. De asemenea, se pune întrebarea dacă implementarea proiectului în acel mediu specific depăşeşte sau nu capacitatea de suportabilitate a acestuia.

Faptul că răspunsurile la astfel de întrebări pot fi şi de tip calitativ, nu reduce, ci creşte responsabilitatea echipei de evaluare, care trebuie să justifice în raportul său motivele pentru care a considerat un impact mai mult sau mai puţin grav.

În acest scop, se pot utiliza diferite referinţe: înainte de toate, legi şi planuri, şi apoi aşteptările populaţiei, caracteristicile naturale şi/sau istorico-culturale ale mediului considerat (nivelul de sensibilitate), starea actuală de degradare a mediului (nivelul de încărcare), nivelul la care intervine un conflict între activitatea productivă şi un mediu înconjurător determinat (nivelul critic). În acest caz trebuie definite cu acurateţe concepte de tipul sensibilităţii, solicitării, criticităţii şi altele utilizate în studiu.

8.4.3. Compararea alternativelor şi decizia

230

Page 231: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

De multe ori studiile de evaluare a impactului activităţilor antropice asupra mediului se opresc în acest punct, comparaţiile de sinteză între diferite alternative fiind realizate de către factorii de decizie.

Însă, deoarece o evaluare dezagregată a impacturilor conţine un număr ridicat de informaţii neorganizate, adesea dificil de interpretat, iar scopul principal al studiului este acela de suport de decizie, se recomandă parcurgerea unei alte faze, şi anume aceea de sinteză comparativă între alternative, după care factorii decizionali pot alege mai uşor una dintre alternative.

Obiectivele acestei faze sunt acelea de a selecta aspectele care au o influenţă majoră asupra deciziei şi pot ajuta subiectele interesate să recunoască principalele probleme şi de a face o primă comparaţie între alternative. Pentru realizarea acestor obiective se pot utiliza diferite metode de suport decizional, bazate pe tehnici de analize ierarhice şi/sau analize multicriteriale.

Trebuie ca studiul de evaluare a impactului prezentat de iniţiator să evidenţieze şi să analizeze alternativele rezonabile ale proiectului în cauză: analizarea mai multor alternative constituie un element esenţial în aprecierea calităţii studiului.

Este posibil ca studiul de evaluare a impactului să nu conţină alternative, deoarece, în funcţie de iniţiator, nu există motive pentru elaborarea acestora. În acest caz se recomandă generarea alternativelor în momentul evaluării, printr-un proces interactiv între autoritatea competentă şi iniţiator, care să permită identificarea principalelor variante asupra aspectelor mai controversate ale proiectului şi a celor care prezintă probleme majore din punct de vedere al mediului înconjurător.

Generarea alternativelor poate fi realizată de către autoritatea competentă, chiar atunci când acestea nu au fost prezentate de către iniţiator, dar este necesară integrarea şi modificarea unor alternative.

Odată identificat setul de alternative care trebuie luate în considerare, procesul de evaluare se poate conduce prin iteraţii succesive, eliminând mai întâi alternativele care sunt inacceptabile fie din punct de vedere ambiental, fie social şi economic, concentrându-se apoi pe alternativele rămase şi trecând la o nouă fază de evaluare cu eliminări ulterioare, continuând astfel până la identificarea unui număr redus de alternative, asupra cărora se concentrează atenţia, discuţiile, participarea şi, în sfârşit, decizia.

Acest proces interactiv între iniţiatorul proiectului, autoritatea competentă şi factori sociali, este preferabil unuia în care criteriile de importanţă a impacturilor şi cele de ponderare sunt definite rigid, în termeni extrem de tehnici.

231

Page 232: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Faza tehnică de comparare a alternativelor constă, în principal, din două etape:

definirea unei scări pentru impacturile estimate, care presupune o apreciere a semnificaţiei impacturilor într-o situaţie specifică incertă;

definirea importanţei resurselor afectate, care se realizează în faza de ponderare sau în alte moduri şi ordonarea alternativelor.

Pentru ordonarea a alternativelor se pot utiliza şi diferite criterii de ponderare, care trebuie explicate clar. În anumite situaţii, poate fi util un criteriu de prudenţă, de exemplu, cel de eliminare a tuturor alternativelor care generează un impact maxim cel puţin asupra unei componente ambientale (adică, situaţia cea mai nefavorabilă), sau acela de eliminare a alternativelor care determină situaţii nefavorabile pentru resursa considerată cea mai importantă. În acest fel, se evită amestecarea în punctajul final (obţinut prin ponderare) a resurselor ambientale esenţiale cu resursele cu importanţă redusă. Dacă, de exemplu, trebuie să se aleagă între alternativele unui proiect care traversează o rezervaţie naturală protejată sau un complex arhitectonic unic, se pot pune condiţii de eliminare a alternativelor cele mai nefavorabile dacă există un impact asupra resursei specifice, indiferent de celelalte impacturi.

Este posibilă şi inversarea condiţiilor: adică selectarea acelei (sau acelor) alternative care prezintă cea mai bună soluţie pentru conservarea resursei specific şi compararea acesteia cu alternativa zero sau cu măsurile de ameliorare. În sfârşit, este posibilă utilizarea unor criterii mixte: eliminarea alternativei sau alternativelor celor mai nefavorabile pentru una sau mai multe resurse şi efectuarea ponderării normale asupra celor rămase.

Pe parcursul evaluării trebuie evidenţiate corect toate cazurile în care diferite alternative produc impacturi care depăşesc pragurile de alertă (de exemplu, standardele de calitate legale pentru aer, apă, zgomot etc.), produc efecte distructive asupra unei resurse sau depăşesc capacitatea de suportabilitate a mediului înconjurător, stabilită în funcţie de criterii ştiinţifice şi documentate. De regulă, în ansamblul de semnale de alarmă trebuie să fie evidenţiată şi o măsură de ameliorare, care permite menţinerea parametrului degradat în cadrul limitelor legale sau stabilite ca fiind necritice. Ca alternativă, existenţa semnalelor de alarmă ar putea constitui un motiv valabil pentru eliminarea alternativelor care prezintă unul sau mai multe cazuri de tip neameliorabil. Când impactul semnalat nu este ameliorabil şi se decide, totuşi, menţinerea alternativei, trebuie justificate motivele pentru care aceasta se consideră a fi oportună (de exemplu, deoarece impacturile

232

Page 233: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

asupra altor componente ambientale relevante sunt mult mai reduse sau deoarece toate celelalte alternative generează un număr mare de impacturi).

Examinarea caracteristicilor temporale ale impacturilor este întotdeauna foarte importantă. Din acest punct de vedere există trei tipuri de impact:

reversibile pe termen scurt; reversibile pe termen lung; ireversibile.

Este clar că, la media de intensitate a impactului, importanţa atribuită celor trei durate ale impacturilor poate fi diferită. Pentru a ţine seama de aceasta, se poate proceda în mai multe feluri. Se poate lua în considerare la estimarea impactului global şi durata sa temporală. Aceasta pare o soluţie mai simplă, dar poate genera o serie de confuzii în operaţia de compunere, cum ar fi, de exemplu, măsura în care se amplifică un impact cu intensitate importantă dacă acesta este şi ireversibil sau măsura în care se diminuează impactul dacă acesta este reversibil pe termen scurt.

O soluţie ar fi semnalarea pur şi simplu a duratelor previzibile a impacturilor utilizând un sistem de simboluri, recomandată atunci când se optează pentru o estimare descriptivă sau simbolică a impacturilor (de exemplu, un cerc gol poate simboliza impacturi reversibile pe termen scurt, un cerc haşurat impacturi reversibile pe termen lung, iar un cerc plin impacturi ireversibile).

Pentru a ţine seama de durata în timp a impacturilor, aceasta poate fi introdusă în sistemul de ponderare a acestora (de exemplu, se poate defini punctajul printr-o combinaţie raritate/neregenerabilitate/strategic în ceea ce priveşte resursele şi durata în timp a impactului). Un exemplu este prezentat în tabelul nr. 8.17, în care ponderile sunt atribuite cu un sistem dublu de ponderare (orizontal şi vertical) cu înmulţirea ponderilor liniilor şi coloanelor. În acest caz, se creează probleme la evaluarea resurselor în cadrul alternativei zero sau când impactul este nul. Pentru evitarea anulării care ar fi dată de o pondere nulă pe linie (când nu există impact) trebuie să se acorde întotdeauna ponderea 1.

Chiar şi atunci când procesul de evaluare este efectuat cu rigurozitate maximă, transparent şi cu participarea publicului, întotdeauna există o fază a procedurii de evaluare a impactului, influenţată puternic de elemente de subiectivitate. Ponderea pe care o au elementele subiective nu este întotdeauna aceeaşi. Din acest motiv, este oportună efectuarea unor operaţiuni care permit un control mai bun al elementelor subiective ale evaluării, printre care se menţionează:

Analize de senzitivitate referitoare la ponderile atribuite. Există programe de calcul care permit evaluarea senzitivităţii rezultatului prin modificarea ponderilor şi recalcularea până în punctul în care o resursă poate fi supra

233

Page 234: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

sau subevaluată, fără a schimba rezultatul final (adică, între acele limite, subiectivitatea în ponderare nu modifică ordinea finală şi, deci, nici decizia care se impune). În acest caz, trebuie să se procedeze astfel încât să nu se schimbe suma ponderilor, în caz contrar rezultatul obţinut poate fi fals.

Compararea între ordonările obţinute prin diferite metode. Dacă există îndoieli privind ordonarea alternativelor care sunt foarte asemănătoare, se poate efectua o verificare utilizând o metodă de evaluare diferită. Astfel se poate constata dacă nu se obţin rezultate (ordonări ale alternativelor) mai precise şi mai clare sau, dimpotrivă, rezultate discordante. În primul caz, când rezultatele sunt mai precise şi au aceeaşi semnificaţie, se confirmă ordonarea precedentă. În al doilea caz, când rezultatul obţinut este opus, trebuie reluat întregul proces de evaluare, pentru a înţelege care sunt motivele acestei discordanţe. Reluarea procesului de evaluare se recomandă chiar şi atunci când nu există dubii asupra rezultatelor.

Eliminarea succesivă a alternativelor. Aşa cum s-a subliniat deja, în general sunt preferate metodele care prevăd o selecţie progresivă a alternativelor, eliminându-le din start pe cele care sunt în mod clar nefavorabile şi selecţionând apoi, rând pe rând, un grup tot mai restrâns de alternative, care vor fi verificate cu ajutorul sistemelor de ponderare, al analizelor de senzitivitate şi al comparaţiilor între diferite ordonări. Dacă există mai multe variante ale aceleiaşi alternative (ceea ce se întâmplă adesea în cazul evaluării impactul generat de căile de comunicaţie) se pot realiza evaluări care examinează în acelaşi timp diferitele variante sau, dimpotrivă, se poate alege de la început varianta cea mai bună dintre cele posibile pentru fiecare alternativă principală, operând pentru aceasta prin selecţii progresive.

8.4.4. Descompunerea şi compunereaPentru o prognoză a impacturilor, care să fie cât mai precisă posibil, este

necesară obţinerea unui anumit nivel de detaliere, atât în ceea ce priveşte acţiunile proiectului, cât şi componentele ambientale considerate, operaţie care poartă denumirea de descompunere. Descompunerea este, cel puţin teoretic, o operaţie clară: o acţiune a proiectului este defalcată în numeroase acţiuni elementare, un sector ambiental este împărţit în numeroşi indicatori specifici.

În ambele cazuri este vorba despre ataşarea unei linii sau coloane dintr-o matrice de analiză a unui ansamblu de linii sau de coloane, ceea ce reprezintă o divizare: conţinutul informativ al liniei sau coloanei desfiinţate este substituit de un

234

Page 235: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

conţinut mai bogat, care se obţine făcând să funcţioneze modele de sector mai detaliate sau efectuând măsurători mai specifice.

Există, însă, şi exigenţe contrare, şi anume acelea care se referă la sinteză. Dacă operaţia de descompunere serveşte detalierii şi restituirii cantitative şi cu grad de încredere a informaţiilor, operaţia contrară este necesară în momentul în care se doreşte realizarea procesului de evaluare (deoarece nimeni nu poate face o evaluare dispunând de informaţii extrem de numeroase şi detaliate). Această operaţie poartă denumirea de compunere.

Compunerea, spre deosebire de descompunere, nu este o operaţie clară: nu este suficient să se arate ce informaţii elementare sunt analizate şi unde sunt plasate informaţiile derivate, ci trebuie explicat modul de realizare a acestei operaţii. În esenţă, compunerea, care serveşte pentru omogenizarea, filtrarea şi restituirea manevrabilă a informaţiilor elementare, presupune efectuarea uneia dintre următoarele operaţii sau reguli de compunere:

suma; media aritmetică sau media ponderată; combinarea liniară; selectarea maximului sau minimului; selectarea unei valori particulare.

După o operaţie de acest fel, matricea de analiză are un număr de linii şi coloane mai mic decât înainte, iar conţinutul informativ al liniilor sau coloanelor desfiinţate se regăseşte (prelucrat după una din regulile indicate mai sus) în linia sau coloana care le substituie.

8.4.5. Tratarea incertitudiniiÎn ceea ce priveşte incertitudinea introdusă de absenţa unor date, apare o

problemă metodologică de mare importanţă în evaluările de impact, dar în acelaşi timp de interes ştiinţific general, care se referă la capacitatea de prognoză a modelelor utilizate pentru simulările evoluţiei sistemului.

Modelul de simulare ales furnizează estimarea cea mai probabilă, care se presupune că este compatibilă cu proiectul. În realitate, evoluţia poate fi diferită, cel puţin în direcţia considerată aproximativă în model, caz în care se poate ajunge la un nivel inacceptabil al stării sistemului ambiental considerat. O altă situaţie este aceea când evoluţia corespunde până la un anumit moment simulării, dar într-un anumit punct poate interveni un eveniment care nu a fost luat în considerare de model şi care modifică drastic evoluţia acestuia, conducând la nivele de impact inacceptabile.

235

Page 236: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Din cele arătate, rezultă că într-un studiu de evaluare a impactului, caracterizarea precisă a stării actuale şi abordarea studiului prin diferite modele de tip determinist nu sunt suficiente pentru a garanta prognozarea impacturilor nedorite. Din acest motiv, este foarte importantă gestionarea scenariilor calitative cu probabilităţi diferite, în multe cazuri imposibil de definit cu precizie, cu atât mai mult cu cât eforturile de cunoaştere ipotetică a poziţiei punctelor în model sunt imense, aproape niciodată posibile în mod practic, şi cu atât mai mult cu cât impacturile generate de o anumită intervenţie nu se referă la o singură specie, ci la biocenoze multiple, când sunt afectate mai multe ecosisteme.

În acelaşi timp, este evident că rezultatele evaluării sunt cu atât mai bune, cu cât mai complete şi mai corecte sunt datele de bază. Problema fundamentală în stabilirea punctului de vedere al unui studiu este aceea de definire a punctului de echilibru optim între noile date care trebuie colectate şi gradul de incertitudine care poate fi acceptat.

8.5. Evaluarea indicelui global de impactMetoda face posibilă exprimarea stării mediului pe baza unui raport dintre

valoarea ideală şi valoarea la un moment dat a indicatorilor de calitate specifici pentru mediul analizat, obţinând astfel un indice care se numeşte indice global de impact /38/.

Pentru aprecierea stării de mediu atât în situaţia ideală, cât şi în situaţia în care acesta este afectat de activităţi antropice, se utilizează scări de bonitate pentru factorii de mediu şi componentele ambientale care cuprind note de la 1 la 10; când 1 corespunde unei situaţii deosebit de grave de deteriorare a factorilor de mediu analizat; iar 10 corespunde stării naturale, neafectate de activităţile antropice. În funcţie de notele de bonitate care definesc mediul înconjurător în situaţia iniţială (mediu natural, neafectat de activităţi antropice) şi în situaţia realizării unui proiect, se construiesc două poligoane (cu trei, patru sau mai multe laturi, în funcţie de numărul componentelor ambientale analizate), dintre care unul ilustrează starea ideală, iar celălalt starea afectată de impacturile generate de un anumit proiect. Indicele global de impact se calculează prin raportarea suprafeţelor celor două poligoane (figura nr. 8. 7).

236

Page 237: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fig. nr. 8.7 Determinarea indicelui global de impact

În funcţie de valoarea obţinută pentru indicele global de impact IG, mediul poate fi definit după cum urmează:

IG = 1 - mediu natural neafectat de activitatea antropică;IG = 1 – 2 - mediu supus activităţii antropice în limite admisibile;IG = 2 – 3 - mediu supus activităţii antropice, provocând stare de disconfort formelor de viaţă;IG = 3 – 4 - mediu supus activităţii antropice, provocând tulburări formelor de viaţă;IG = 4 – 6 - mediu afectat grav de activităţile antropice, periculos pentru formele de viaţă;IG > 6 - mediu degradat, impropriu formelor de viaţă.

Metoda evaluării indicelui global de impact are mai multe avantaje, printre care se menţionează:

oferă o imagine globală asupra stării mediului; permite compararea unor zone diferite, prin analizarea lor pe baza

aceloraşi indicatori; permite analiza dinamicii în timp a unei zone.

Dezavantajul metodei indicelui global de impact este reprezentat de subiectivismul care apare în acordarea notelor de bonitate.

-10

-9

-8

-7

-6

-5

-4

-3

-2

-1

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

-10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Sol şi subsol

Colectivităţi umane

Apă Aer

Si

Sr

IG = Si/Sr

237

Page 238: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Folosind această metodă se pot analiza mai multe componente ambientale cum ar fi calitatea apei, aerului şi solului; starea de sănătate a populaţiei; deficitul speciilor de plante şi animale etc. În tabelul nr. 8.18 sunt prezentaţi detaliat indicatorii calităţii mediului care pot fi luaţi în considerare în procedura de evaluare a stării mediului înconjurător /20/.

Tabel nr. 8.18 Indicatori ai calităţii mediuluiComponente ambientale

Caracteristicile mediului

Indicatori

0 1 2

Atmosfera

- calitatea aerului - capacitatea de dispersie- încărcătura cu substanţe contaminate- mirosuri nedorite

- confortul climateric - indicii bunăstării climaterice- indicii climaterici favorabili turismului

- regimul termic - temperaturi maxime, minime, medii, gradiente termice- perioadă liberă de îngheţuri

- regimul pluviometric

- precipitaţii (totale, medii, maxime, minime)- indicii umidităţii- numărul zilelor cu ploaie

- regimul vânturilor - viteza vântului (medie şi maximă)- direcţia (cea mai frecventă)- raportul dintre zilele calme şi cele cu vânt

- regimul radiaţiei - radiaţia directă – vizibilitate medie- radiaţia difuză – nebulozitate medie- radiaţia globală - insolaţia

Solul şi subsolul

- relieful şi caracterul topografic

- gradul de înclinare sau panta- suprafaţa supusă modificărilor de relief

- resursele minerale - disponibilul de resurse minerale economice- solul - capacitatea agrochimică

- randamentul potenţial- contaminarea solului şi subsolului

- suprafaţa afectată şi apreciată ca vulnerabilă- indicii de calitate a apei (de constituţie)

Apa

- disponibilul de apă - volumul şi structura derivată a apei- regimul hidric anual - variaţia debitului de apă în timpul anului- calitatea fizico-chimică

- cantitatea de O2 dizolvat în apă- cantitatea de substanţe contaminante dizolvate în apă- indicii de calitate

- bilanţul hidric - modificările cantitative ale bilanţului hidric- temperatura - variaţia în timpul anului în raport cu temperatura

normală- debitul anual - variaţia debitului în timpul anului

238

Page 239: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

0 1 2

Fenomene şi procese naturale

- evoluţia albiilor - lungimea albiilor supuse unor degradări semnificative pe anumite sectoare

- realimentare acvifer - indicii de realimentare- inundaţii - frecvenţa inundaţiilor

- volumul deversării- suprafaţa apreciată ca fiind afectată

- eroziunea - rata de pierdere a solului pe anotimpuri şi ani- suprafaţa expusă eroziunii- suprafaţa posibil a fi afectată de eroziune- suspensii de sol în apă

- depunere de sedimente

- rata depunerii de sedimente pe anotimpuri şi ani- particule solide aflate în suspensie în apă- gradul de întrerupere a stratului de sedimente- gradul de întrerupere, blocare sau deviere a sistemului de drenaj- creşterea medie a grosimii sedimentelor în zonele de acumulare

- procese privind stabilitatea fizico-chimică a terenurilor

- frecvenţa evenimentelor externe- evoluţia pantei- umiditatea solului- intensitatea proceselor de dislocare- suprafaţa afectată

- salinizarea - cantitatea de săruri solubile- transportul de materiale solide

- intensitatea transportului

- eutrofizarea - cantitatea de nutrienţiMediul biotic

Vegetaţia

- unităţi teritoriale cu vegetaţie naturală omogenă

- suprafaţa afectată apreciată din punct de vedere al valorii de conservare a unităţii teritoriale

- păşuni- plante acvatice- specii vegetale

- suprafaţa ocupată pe calităţi- populaţii afectate, în raport cu valoarea de conservare- numărul de indivizi afectaţi- numărul de indivizi aflaţi în pericol

Fauna

- habitatul speciilor sălbatice (terestre şi acvatice)

- suprafaţa afectată, apreciată din punct de vedere al rolului în conservarea habitatului

- puncte de trecere şi rutele păsărilor migratoare

- specii şi populaţii faunistice

- gradul de afectare- numărul indivizilor afectaţi- numărul indivizilor aflaţi în pericol

Fenomene şi procese cu privire la faună

- lanţurile alimentare - densitatea speciilor, apreciată în funcţie de calitatea acestora- biomasa totală- producţia primară şi secundară- rata de fixare a azotului atmosferic- rata de mineralizare

- ciclurile de - impactul asupra populaţiilor

239

Page 240: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

producţie0 1 2

Fenomene şi procese cu privire la faună

- migraţia speciilor - bariere în calea deplasărilor- parametrii ecologici - diversitate, biomasă, productivitate, stabilitate,

reversibilitate, curba evoluţiei numerice a populaţiei (abundenţa, dominarea), indicatori biologici Peisajul

Peisaje intrinseci

- unităţi teritoriale peisagistice

- suprafaţa ocupată şi calitatea peisajului

- locuri sau monumente istorice

- numărul locurilor şi monumentelor istorice

Accesibilitate

- potenţialul de vizitare

- profunzimea şi amplitudinea câmpului vizual

- incidenţa vizuală - calitatea imaginilor oferite- numărul şi amplitudinea observatorilor, în funcţie de distanţă

Utilizările terenului în zone rurale

Activităţi recreative în aer liber

- vânătoare - suprafaţa sau perimetrul apreciat în funcţie de efectivele din diferite specii apte pentru a fi vânate

- numărul indivizilor afectaţi- pescuit - suprafaţa sau perimetrul apreciat în funcţie de

efectivele din diferite specii apte pentru a fi pescuite

- numărul indivizilor afectaţi- scăldat - suprafaţa pretabilă organizării scăldatului, apreciată

din punct de vedere calitativ- excursii - suprafaţa destinată acestor activităţi apreciată în

funcţie de calitate

Activităţi productive

- agricultură - suprafaţa utilizată pentru agricultură (calitatea acesteia şi distanţa faţă de zonele poluate)

- randamente efective şi/sau potenţiale- zootehnie - suprafaţa destinată organizării creşterii animalelor şi

calitatea acesteia- numărul de unităţi – vită mare

- silvicultură - suprafaţa destinată silviculturii şi calitatea acesteia- randamentul sau productivitatea efectivă şi/sau

potenţială- minerit - suprafaţa de teren scoasă din circuit

- productivitatea sau randamentul

Conservarea naturii

- zone pentru protecţia naturii (rezervaţii, parcuri, refugii pentru vânat etc.)

- suprafaţa reprezentată de aceste zone apreciată în raport cu limitele care nu periclitează funcţionarea spaţiului protejat

- ecosisteme speciale - suprafaţa reprezentată de aceste zone apreciată în raport cu limitele care nu periclitează funcţionarea spaţiului protejat

Conform normelor europene privind evaluarea calităţii mediului înconjurător, pot fi luate în considerare următoarele surse de generare a impacturilor: emisiile de

240

Page 241: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

CO2, SO2, NOx; emisiile de gaz cu efect de seră; schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor; utilizarea îngrăşămintelor chimice; folosirea resurselor de apă; utilizarea resurselor forestiere; comerţul cu lemn; pescuitul; deşeurile industriale; deşeurile urbane; accidentele industriale; creşterea activităţii economice; structura producţiei şi a consumului de energie; producţia industrială; transportul; consumul populaţiei; evoluţia demografică.

În funcţie de înscrierea în limitele prevăzute de diferite normative în vigoare, se acordă note de bonitate pentru fiecare componentă ambientală, indiferent de metoda utilizată pentru evaluarea impactului. În anexa I sunt prezentate notele de bonitate privind aprecierea calităţii factorilor şi componentelor ambientale.

8.6. Ierarhizarea problemelor de mediuDe multe ori, numărul aspectelor de mediu listate în urma analizelor de

mediu este foarte mare, iar evidenţierea aspectelor semnificative se dovedeşte, de regulă, a fi dificilă. Pe de altă parte, lipsa fondurilor şi/sau a timpului sau a resurselor umane disponibile nu permit soluţionarea tuturor problemelor şi de aici rezultă necesitatea de selectare şi ordonare a acestora.

Pentru stabilirea în mod obiectiv a priorităţilor au fost concepute metode de ierarhizare, ale căror rezultate sunt influenţate de mai mulţi factori:

complexitatea fenomenelor care au loc în mediul înconjurător; unităţile de măsură specifice pentru fiecare factor de mediu; imposibilitatea cuantificării impactului în anumite cazuri.

Criteriile care stau la baza analizării problemelor de mediu sunt: reducerea costurilor de exploatare; eficienţa capitalului investit; utilizarea energiei, consumul de apă, reducerea pierderilor şi a

emisiilor în atmosferă; îmbunătăţiri în domeniul protecţiei muncii şi sănătăţii; avantaje strategice, oportunităţi de piaţă şi reducerea riscurilor; conformare cu cadrul legislativ.

Etapele procesului de ierarhizare a problemelor de mediu se desfăşoară într-o succesiune logică, după cum urmează:

Identificarea şi implementarea soluţiilor simple, care se pot realiza fără costuri sau cu costuri reduse (exemplu: schimbări în procedurile opţionale şi operaţionale).

Selectarea soluţiilor care necesită o analiză de detaliu, tehnică şi economică; soluţii cu potenţial real de prevenire şi reducere a impactului.

241

Page 242: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Procesul de selectare a problemelor de mediu majore, are la baza criterii generale de selecţie, cum sunt: beneficiul potenţial economic; conformare cu legislaţia şi protecţia muncii; aspecte tehnologice; raportul cost-beneficiu estimat; posibilităţile de implementare (durata şi resursele necesare,

interferenţa cu procesul de producţie existent); şansa de succes; îmbunătăţirea performanţei de mediu; beneficii suplimentare.

Evaluarea opţiunilor selectate folosind metode specifice. Principiul de bază de care se ţine seama la ierarhizarea aspectelor de mediu

este următorul: aspectul de mediu cu prioritate maximă este cel care cauzează cel mai mare impact. Aceste impacturi pot reprezenta, în ultimă instanţă, un pericol major privind sănătatea oamenilor sau pericol de întrerupere a activităţii unei întreprinderi.

Metodele de ierarhizare a aspectelor de mediu pot fi grupate în şase categorii:Atribuirea unor culori aspectelor de mediu pe baza unei anumite corespondenţe culoare-importanţă.

Metode matriceale, care acordă punctaje pentru fiecare aspect de mediu. Metode bazate pe reprezentări grafice, care ierarhizează aspectele de

mediu pe baza impactului generat. Metode bazate pe suma ponderată, care recurg la unirea unui număr mare

de opţiuni în cadrul unui indicator unic. Calculul unor indici specifici de mediu. Reprezentarea reţelelor de legături între acţiunile ce cauzează impact şi

factorii de mediu care suferă impactul.8.6.1. Metoda bazată pe corespondenţa culoare - importanţăMetoda mai este cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de

metoda culorilor de semafor şi stabileşte un set de 7 criterii pentru evaluări bazate pe aprecieri calitative:

conformarea cu legislaţia de mediu; cerinţe ale parţilor interesate (beneficiar, bănci); efecte asupra mediului generate de proiect; evaluarea riscului; costuri de mediu;

242

Page 243: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

impactul asupra mediului pe durata ciclului de viaţă; eficienţa proceselor de producţie.

Setul de culori utilizat este cel al culorilor de semafor, existând următoarele corespondenţe:

roşu - pentru probleme evidente, când este necesară o intervenţie rapidă din partea întreprinzătorului;

galben - când este posibilă apariţia unor probleme; verde - nu există impact.

Metoda permite şi un grad mai ridicat de detaliere prin utilizarea diferitelor nuanţe de culori principale.

8.6.2. Metode matricealeMatricele sunt elaborate de echipe multidisciplinare parcurgând următoarele

etape: listarea tuturor aspectelor semnificative de mediu; listarea tuturor efectelor asupra mediului şi gruparea lor pe categorii

(fizico-chimice, biologice, socio-economice); alegerea metodelor de evaluare pe baza specificului metodei şi

proiectului; discutarea regulilor de clasificare-ponderare şi atribuirea de punctaje în

evaluarea finală.Activităţile care generează impact se înscriu pe o axă, iar efectele asupra

mediului pe cealaltă axă. Cea mai importantă tehnică de clasificare constă în folosirea unei scări predefinite a importanţei, redată în tabelul nr. 8.19:

Una dintre matricele cele mai utilizate pentru ierarhizarea aspectelor de mediu este matricea Leopold. Aceasta matrice pune un accent deosebit pe impactul ecologic şi fizico-chimic şi ia în considerare mai puţin aspectul social. Matricea Leopold a fost descrisă detaliat în subcapitolele anterioare.

Tabel nr. 8.19 Scara importanţei impacturilor

Nivel de referinţă Definiţii (aspecte de mediu)0 1

Foarte important- este punctul cel mai important- prioritatea de prim-rang- este implicat direct în problemele majore- trebuie luat în considerare

Important- relevant pentru problema studiată- prioritate de ordinul II- impact semnificativ, dar nu prioritar- poate sa nu fie rezolvat în întregime

243

Page 244: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

0 1

Importanţă medie

- poate fi relevant pentru problema studiată- prioritate de ordinul III- poate avea impact- poate fi determinant pentru probleme majore

Mai puţin important

- relevanţă nesemnificativă- prioritate scăzută- impact redus- nu este factor determinant pentru probleme majore

Neimportant - fără relevanţă- nu are efecte măsurabile

8.6.3. Reprezentări graficeAceastă metodă integrează cauzele impactului şi consecinţele acestuia prin

relaţiile de interdependenţă dintre acţiunile ce cauzează impact şi factorii de mediu ce suferă impactul. Metoda permite reprezentarea vizuală a soluţiilor alternative, având scopul de a sprijinii procesul de selecţie a acestora pentru evaluarea impactului generat asupra mediului înconjurător.

Alternativele sunt analizate atât din punct de vedere al efectelor economice, cât şi din punct de vedere al efectelor negative asupra mediului. Pentru fiecare alternativă se atribuie un punctaj de mediu şi unul economic; punctaje ce pot lua valori între -3 şi +3. Pe baza punctajului, alternativele se reprezintă într-un sistem de axe rectangular, cele mai viabile alternative fiind situate în primul cadran.

Metoda permite identificarea tuturor aspectelor de mediu şi ierarhizarea grafică a acestora. În tabelul 8.20 şi în ilustrarea grafică din figura nr. 8.8 este prezentat un exemplu, în care sunt luate în considerare şase alternative (S1, S2,…,S6), care au fost evaluate şi punctate din punct de vedere al mediului înconjurător şi din punct de vedere economic.

Tabel nr. 8.20 Evaluarea alternativelor

Soluţiile alternative Punctaj economic Punctaj de mediu

S1 3 1

S2 3 2

S3 2 2

S4 -2 -3

S5 0 2

S6 -3 1

244

Page 245: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fig. nr. 8.8 Reprezentarea grafică a alternativelor

8.6.4. Metoda grupării ierarhice a priorităţilor de mediuAceastă metodă impune cuantificarea factorilor de mediu în scopul

ierarhizării prin utilizarea a trei parametri: cantitatea (C), dispersia (D) şi efectul (E). Pentru fiecare parametru se foloseşte un punctaj cuprins între 1 şi 3, unde 3 reprezintă situaţia ceea mai nefavorabilă şi se calculează punctajul total prin înmulţirea celor trei parametri: P = C ∙ D ∙ E.

Pe baza punctajelor obţinute, factorii şi componentele de mediu analizate se împart în patru categorii:

Cruciali P = 27Critici P = 9 - 18Relevanţi P = 3 – 8Cu importanţă scăzută P=1.

8.6.5. Ierarhizarea problemelor de mediu folosind suma ponderatăEste o metodă concepută şi dezvoltată la Universitatea Columbia şi constă în

descrierea aspectelor de mediu incluse în listă, stabilirea interacţiunilor de ierarhizare a valorilor fiecărui parametru şi atribuirea unui factor de importanţă.

Parametri de mediu sunt organizaţi în patru categorii: ecologie, poluarea mediului, estetică, interes uman. Caracteristic acestei metode este exprimarea impactului în unităţi echivalente în scopul ierarhizării priorităţilor.

Etapele care se parcurg în acest scop sunt următoarele:

245

Page 246: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Obţinerea valorilor reale ale parametrilor pentru toţi factori de mediu şi pentru toate componentele ambientale.

Convertirea valorilor reale ale parametrilor într-o scară de valori a calităţii mediului (folosind şi de această dată funcţiile de utilitate). Pentru convertire se folosesc grafice ale funcţiilor de valoare pentru fiecare parametru de mediu, în care valorile parametrilor se află pe abscisă, iar pe scara ordonatelor se afla valoarea calităţii mediului. Calitatea mediului se măsoară în valori de la 0 la 1, unde 0 reprezintă calitatea ceea mai slabă, iar 1 reprezintă calitatea ceea mai bună.

Atribuirea unităţilor de importanţă fiecărui parametru de mediu. Spre exemplu, distribuirea a 100 de unităţi de importanţă pentru 3 factori de mediu A, B, C, în cazul în care o echipă interdisciplinară a stabilit astfel ordinea de importanţă: B, C, A, cu următorul punctaj: B=1; C=0,5; A=0,1 (total 1,6), se realizează după cum urmează:

B = 1 / 1,6 ∙ 100 = 63C = 0,5 / 1,6 ∙ 100 = 31A = 0,1 / 1,6 ∙ 100 = 6

Obţinerea unui punctaj complex prin înmulţirea valorilor de pe scara calităţii mediului cu factorii de importanţă al fiecăruia dintre parametrii individuali.

Ierarhizarea problemelor de mediu în funcţie de punctajul complex.8.6.6. Metoda bazată pe calcularea unor indici specifici de mediuConstă în folosirea unor indici şi indicatori de mediu înţelegând prin aceste

noţiuni:indice de mediu - categorie numerică sau descriptivă a unei cantităţi mari de

date care descriu mediul înconjurător;indicatori de mediu – măsurile (valorile) separate ale factorilor de mediu sau

ale speciilor biologice.În scopul ierarhizării problemelor de mediu se se pot folosi următoarele

tipuri de indici: Calitate existentă / Calitate standard Calitate existentă / Media globală Calitate existentă / Media parţială Emisii cantitative sau calitative / Emisii standard

Se calculează aceşti indici pentru poluanţii majori generaţi de construcţia sau funcţionarea unui proiect, iar pe baza lor se realizează o ierarhizare a problemelor majore.

246

Page 247: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

CAPITOLUL 9

COMPENSAREA, AMELIORAREA ŞI MONITORIZAREA IMPACTURILOR

9.1. Măsuri de compensarePrin măsură de compensare se înţelege orice intervenţie propusă de către

iniţiatorul proiectului sau orice cerere a autorităţii de control al studiului de evaluare a impactului, în scopul ameliorării condiţiilor de mediu, dar care nu reduce impacturile specifice proiectului. Prin compensare se înţelege, printre altele, şi un transfer monetar spre administraţiile afectate, finalizat prin realizarea de către acestea a unor intervenţii de ameliorare a mediului, intervenţii care nu au legătură cu proiectul supus evaluării.

Eventualele compensări propuse în studiul de impact nu pot fi considerate ca ameliorări a impacturilor prognozate, acestea trebuind să fie minimizate prin măsuri adecvate de reducere. Intervenţiile finanţate de iniţiatorul proiectului şi executate de administraţie, care reduc impacturile generate de proiect, ar putea fi considerate măsuri de ameliorare a tuturor efectelor.

Atunci când proiectul propus produce pagube şi impacturi asupra unor subiecţi privaţi identificabili, compensările pot avea loc şi între iniţiatorul proiectului şi păgubiţii privaţi. Acestea pot fi menţionate explicit în studiul de impact şi în deciziile autorităţii competente. Şi în acest caz, măsurile de compensare pot consta în lucrări directe sau transferuri monetare.

Dacă proiectul are un scop de interes colectiv şi iniţiatorul acestuia este administraţia publică, nu poate fi considerată compensare nici o măsură sau intervenţie realizate ca sarcină a aceleiaşi administraţii publice, nici chiar atunci când autoritatea sau subiectul realizator sunt diferite de cel iniţiator (de exemplu, un alt minister sau administraţie teritorială).

Referitor la măsurile de compensare, autorii acestora se ocupă de: realizarea sau finanţarea intervenţiei de compensare (iniţiatorul,

administraţia publică); recepţionarea intervenţiei de compensare sau transferului monetar

(administraţia interesată, păgubiţii privaţi).

247

Page 248: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Transferurile monetare constau într-o compensare bănească din partea iniţiatorului către un subiect păgubit, ca despăgubire imediată, făcându-se o distincţie clară între subiecţii care primesc compensarea: privaţi şi publici.

Dacă subiectul privat care suferă dauna este identificabil în mod clar, compensarea poate avea loc în mod direct între iniţiator şi subiect şi este considerată valabilă chiar dacă subiectul nu utilizează banii pentru repararea daunei (de exemplu, dacă o intervenţie deteriorează culturile agricole ale unei ferme, plata simplă a pagubelor este considerată măsură de compensare).

Dacă subiecţii care suferă daune sunt mai mulţi sau dificil de identificat, iar compensarea este acordată unei administraţii publice, aceasta poate fi considerată valabilă numai dacă este utilizată în mod explicit pentru intervenţii de ameliorare a mediului, specificate într-un acord, astfel încât să poată fi verificate de către subiecte terţe interesate. În esenţă, în cazul unei autorităţi publice care trebuie să primească o compensare în contul comunităţii pe care o reprezintă, nu se consideră suficientă plata unei sume ca urmare a producerii unei pagube, deoarece suma primită trebuie utilizată pentru realizarea unor măsuri de reducere a impacturilor ambientale grave din teritoriul afectat de lucrări, dacă acestea nu pot fi eliminate în mod punctual (în acest caz se impune o ameliorare).

Compensările echivalente sunt intervenţii realizate direct de către iniţiator sau de către subiectul afectat, în scopul reducerii impacturilor ambientale grave din zona afectată de proiect. În linii mari, se stabileşte o echivalenţă între intervenţia de compensare şi paguba produsă, atunci când aceasta este posibil. De exemplu, pentru compensarea unei poluări a apelor care nu poate fi eliminată, sau a unei reduceri a debitului unui curs de apă (ceea ce limitează capacitatea de autoepurare), se poate instala, pe cheltuiala iniţiatorului, un depurator pentru ape reziduale urbane. Impactul exploatării substanţelor minerale utile într-o carieră poate fi diminuat prin amenajarea unei zone de agrement în golul remanent al carierei, după ce rezervele din zăcământ au fost epuizate. Luarea în folosinţă pentru diferite activităţi antropice a unei zone cu valoare naturalistică sau peisagistică poate fi compensată prin reconstrucţia ecologică a unei zone degradate. De asemenea, afectarea unor bunuri culturale sau cu valoare arhitectonică se poate compensa prin restaurarea altor bunuri cu valoare similară. Aşa cum se observă din exemplele date, impactul nu este nici redus, nici eliminat, însă acesta este compensat prin lucrări de reconstrucţie ecologică sau restaurare a altor zone sau obiective degradate..

Valoarea efectelor pozitive ale unui proiect este confirmată atunci când se ating obiective dorite, care nu ar fi putut realizate complet în absenţa proiectului

248

Page 249: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

din cauza unor obstacole, aceste obstacole fiind de această dată subiectul compensării. Spre exemplu, dacă proiectul propus creează locuri de muncă pentru care nu există calificare pe piaţa locală a muncii, se vor organiza cursuri de formare profesională pentru forţa de muncă din zonă.

Dacă proiectul presupune o cerere de servicii sau producţii care nu sunt disponibile pe plan local, se poate pune la dispoziţia operatorilor locali consultanţă şi finanţare la preţuri rezonabile. Şi în aceste cazuri, acţiunile generatoare de efecte pozitive pot fie realizate direct de către investitor, de comun acord cu administraţia locală, sau de o altă administraţie publică, neimplicată în proiect, pe baza unor contracte ferme.

Măsurile de compensare sunt relevante la nivelul efectuării studiului de evaluare a impactului asupra instrumentelor de planificare. Întradevăr, în cazul planurilor este vorba despre amplasarea în teritoriu a unor proiecte cu diferite caracteristici, care pot genera efecte pozitive şi negative asupra mediului înconjurător, a economiei şi a societăţii locale. În acest caz, compensarea poate avea un caracter mai general, de distribuţie egală a costurilor şi beneficiilor ale complexului de proiecte prevăzute de plan şi/sau de reechilibrare a decompensărilor produse în trecut de procesele de realizare a altor proiecte.

Întrucât studiul de evaluare a impactului supra mediului pentru un plan trebuie să cuprindă evaluarea solicitărilor asupra mediului existente şi prognozate şi măsurile de menţinere a acestora în limitele admise, este clar faptul că astfel de compensări sunt numeroase şi de diferite tipuri.

9.2. Măsuri de ameliorareOrice proiect care a fost elaborat în funcţie de obiectivele tehnice iniţiale

poate fi modificat întotdeauna, astfel încât să fie reduse impacturile prognozate asupra mediului înconjurător. Toate măsurile şi corecţiile de ordin tehnic care conduc la atingerea acestui scop sunt numite măsuri de ameliorare.

Prima categorie de măsuri de ameliorare este cea care grupează măsurile referitoare a locul de amplasare a acţiunilor unui proiect. În primul rând, trebuie evitate amplasamentele din cadrul unor zone care au o sensibilitate ridicată din punct de vedere al mediului înconjurător. Spre exemplu, în cazul unui proiect care generează emisii în atmosferă, trebuie evitate zonele caracterizate de inversiuni termice frecvente. De asemenea, se va evita amplasarea proiectului în zonele în care impactul antropic a atins deja nivele critice. Ca urmare, nu se va construi un nou depozit de deşeuri într-o zonă în care există unul mai vechi, care este generator

249

Page 250: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

de impact asupra mediului şi nici într-o zonă în care funcţionează instalaţii de incinerare a deşeurilor, care determină poluarea atmosferică.

Dacă este necesară amplasarea unui proiect în astfel de zone, atunci pot şi trebuie să fie prevăzute măsuri de ameliorare a impacturilor. Noul proiect ar putea contribui la reducerea poluării iniţiale prin măsuri adecvate de reabilitare şi dezvoltare a zonei. Astfel, se reduce solicitarea mediului şi nivelul de impact, fiind create premizele care permit implementarea unor noi instalaţii antropice.

Altă categorie de măsuri de ameliorare se referă la alegerea schemei de proiectare şi a schemei tehnologice de bază. Spre exemplu, în cazul construirii unei noi autostrăzi, reducerea numărului de benzi de la şase la patru conduce la avantaje majore privind mediul înconjurător, modificând foarte puţin obiectivele tehnice propuse. De asemenea, la proiectarea unei instalaţii care funcţionează pe bază de combustie, se poate alege un tip de combustibil care generează cele mai reduse cantităţi de emisii.

În general, pentru realizarea acţiunilor şi intervenţiilor unui proiect, se aleg tehnologii de bază care, ţinând seama de obiectivele proiectului şi de condiţiile date, conduc la reducerea efectelor negative asupra mediului înconjurător şi maximizează posibilităţile de epurare şi reciclare. Atunci când este posibilă alegerea între mai multe tipuri de materiale care pot fi utilizate într-un proiect, se vor alege întotdeauna acele materiale cu un potenţial redus de poluare.

Dacă proiectul impune consum de resurse naturale, trebuie să fie prevăzute modalităţile de menţinere a resurselor din punct de vedere cantitativ la valori care garantează nivelul de echilibru şi funcţionare a mediului înconjurător. Cel mai potrivit exemplu în acest sens îl constituie cazul derivaţiilor sau acumulărilor construite pe cursurile de apă, când este obligatoriu să se păstreze în aval cel puţin debitul minim natural, pentru a nu întrerupe cursul de apă şi a nu distruge ecosistemul acvatic. De asemenea, pentru proiectele care ocupă şi degradează suprafeţe însemnate de teren trebuie realizată o dimensionare optimă, iar stratul de sol vegetal trebuie recuperat şi conservat pentru o utilizare ulterioară. Exploatarea şi consumul de substanţe minerale utile trebuie să urmeze, la rândul lor, o dezvoltare durabilă, asigurându-se astfel necesarul de materii prime pentru generaţiile viitoare. În orice caz, este obligatorie reabilitarea ecologică a terenurilor care au fost eliberate de sarcini tehnologice, astfel încât acestea să poată prelua noi utilizări de tip agricol, silvic, naturalistic etc.

În cadrul măsurilor de ameliorare este foarte importantă alegerea punctelor de deversare a reziduurilor. Deversarea apelor uzate poate avea un efect total diferit dacă are loc direct într-un curs de apă cu valoare naturalistică ridicată sau într-o

250

Page 251: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

derivaţie laterală. Înălţimea coşurilor de fum trebuie aleasă astfel încât aria de dispersie poluanţilor să fie cât mai redusă, iar zonele adiacente să fie protejate împotriva poluării atmosferice.

Măsuri de ameliorare a impactului generat asupra mediului înconjurător sunt necesare chiar şi pentru acele dispozitive prevăzute în schema de proiectare cu rol de evitare a interferenţelor nedorite ale proiectului cu mediul înconjurător. Din această categorie fac parte sistemele de filtrare a apelor reziduale, a emisiilor sau cele pentru captarea pulberilor contaminante rezultate din instalaţiile de incinerare. În timp, astfel de sisteme de protecţie pot deveni, la rândul lor, surse de impact.

O categorie aparte de măsuri de ameliorare a impactului este cea referitoare la protecţia de tip barieră. Aici trebuie menţionate stratele de impermeabilizare utilizate pentru etanşarea depozitelor de deşeuri, panourile de protecţie antifonice sau perdelele de arbori pentru mascarea zonelor industriale cu un impact vizual negativ. Sistemele de tip barieră au rolul de a reduce sau chiar împiedica pătrunderea elementelor antropice în mediul natural, iar o atenţie specială în acest context trebuie acordată circuitului apei în natură.

O importanţă deosebită o au măsurile de ameliorare care pot fi întreprinse în faza de funcţionare a proiectului, în scopul diminuării efectelor negative. În mod normal, ori de câte ori activitatea de monitorizare indică o depăşire de către o instalaţie a pragurilor considerate critice, activitatea acesteia trebuie redusă sau chiar întreruptă.

Măsurile de ameliorare pot fi extinse şi în zonele adiacente locului de funcţionare a proiectului, determinând capacitatea mediului natural înconjurător să acţioneze ca filtru, barieră sau element de consolidare a capacităţii portante a terenului. Astfel, este posibilă realizarea unor puncte de deversare a apelor în aval, cu o capacitate ridicată de fitoepurare sau pot fi realizate lucrări de bioinginerie în scopul consolidării taluzurilor şi versanţilor.

Alte măsuri de ameliorare se pot referi la modificarea activităţilor existente. În acest sens, dacă în apropierea locului unde funcţionează un proiect care generează emisii de substanţe toxice se află terenuri cu destinaţie agricolă, utilizarea acestor terenuri poate fi modificată.

9.3. MonitorizareaSistemul de monitorizare care finalizează studiul de evaluare a impactului

ambiental, trebuie înţeles ca un ansamblu de instrumente şi operaţiuni referitoare la colectarea, elaborarea şi restituirea datelor şi informaţiilor care trebuie utilizate pentru următoarele scopuri:

251

Page 252: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

descrierea mediului înconjurător (înainte de realizarea proiectului); descrierea proiectului; estimarea efectelor; verificarea şi controlul ulterior.

Sistemul de monitorizare poate utiliza informaţii deja existente sau colectate pentru alte scopuri, şi/sau defineşte datele care nu sunt disponibile şi modalităţile corespunzătoare de colectare a acestora. În general, sistemul poate fi realizat prin:

coordonarea structurilor şi utilizarea datelor deja existente; proiectarea şi realizarea reţelelor specifice de monitorizare; organizarea campaniilor periodice de colectare şi actualizare a datelor; organizarea campaniilor spontane de măsurare, în funcţie de exigenţele

specifice care pot să apară; instituirea comisiilor de experţi pentru estimări de tip calitativ.

În general, metodologia pentru realizarea unui sistem de monitorizare în scopul evaluării impactului asupra mediului înconjurător, aşa cum a fost definită anterior, poate fi împărţită în trei etape.

Etapa IÎn cadrul primei etape a metodologiei propuse se realizează o analiză a

proiectului, care se suprapune celei din studiul de evaluare a impactului. Proiectele care trebuie luate în considerare aparţin, de regulă, următoarelor categorii: aeroporturi; depozite de deşeuri; incineratoare; dezvoltare urbană; activităţi industriale de orice tip; căi de comunicaţie importante.

Fiecare proiect poate fi împărţit, atunci când este necesar, în mai multe intervenţii importante, înţelegând prin aceasta fazele de construcţie şi de funcţionare ale proiectului pentru care se pot defini impacturi autonome specifice. Orice proiect prezintă caracteristici proprii atât din punct de vedere al ciclului şi al activităţilor proiectului, cât şi în ceea ce priveşte impacturile, cu toate că adesea modalităţile de interacţiune cu mediul înconjurător sunt parţial comune pentru diferite categorii de proiecte. Din acest motiv, trebuie întocmită în prealabil o listă de factori cauzali posibili (cauze de perturbare a mediului înconjurător), adică acele acţiuni care pot fi asociate în mod direct unei modificări a condiţiilor de mediu.

Fiecare proiect implică mai mulţi factori cauzali, în sensul că poate cuprinde diferite modalităţi de interacţiune cu diversele componente ambientale. O listă de posibili factori cauzali poate cuprinde: emisii de macropoluanţi atmosferici; emisii de micropoluanţi atmosferici; emisii radioactive; zgomote; utilizări hidrice; deversări hidrice; dezvoltare urbană; utilizarea solului; impermeabilizarea solului; circulaţia mijloacelor de transport auto.

252

Page 253: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fiecărui proiect sau fiecărei intervenţii relevante, pot să le corespundă diferiţi factori cauzali. Este posibil să se construiască o matrice care are drept linii lista intervenţiilor relevante luate în considerare şi drept coloane lista tuturor posibililor factori cauzali evidenţiaţi. Existenţa unei relaţii între o intervenţie relevantă şi un factor cauzal este pusă în evidenţă de marcarea intersecţiei dintre linia reprezentând proiectul şi coloana corespondentă factorului cauzal. Intersecţia dintre o linii şi coloane poate fi marcată în diferite moduri, în funcţie de semnificaţia relaţiei care poate fi considerată sigură, probabilă sau puţin probabilă.

Un exemplu de relaţie sigură şi semnificativă este cazul unui aeroport, care generează emisii de macro- şi micropoluanţi atmosferici, reprezentând factorii cauzali corespondenţi. De asemenea, un alt factor cauzal pentru acest tip de proiect este reprezentat de deversările hidrice ca urmare a funcţionării aerogării, dar cu o semnificaţie inferioară cazului precedent, dată fiind prezenţa mai mult decât probabilă a instalaţiilor de epurare a apelor deversate.

În tabelul nr. 9.1 este prezentată o matrice de tipul descris, care se referă la corelarea tipurilor de proiecte relevante ( înscrise pe linii) şi a factorilor cauzali (marcaţi pe coloane), completată cu definirea exemplificativă a relaţiilor cu grad relativ de intensitate între linii şi coloane.

Tabel nr. 9.1 Asocierea între lista de proiecte şi lista factorilor cauzali (matricea A)

Factori cauzali

Proiecte

Em

isii

de

mac

rop

olu

anţi

Em

isii

de

mic

rop

olu

anţi

Em

isii

rad

ioac

tive

Zgo

mot

e

Uti

liză

ri d

e ap

ă

Pol

uar

ea a

pel

or

Zon

e ad

iace

nte

Uti

liza

rea

solu

lui

Imp

erm

eab

iliz

area

sol

ulu

i

Cir

cula

ţie

auto

Aeroport S S S P I S S S

Depozite de deşeuri solide S S P P S S S S

Incineratoare S S P P P S I I S

Instalaţii industriale S S I P S S S S S

Lacuri artificiale S S S

Mari artere de comunicaţie S S S P S S S

S – sigur; P – probabil; I - incert

În continuare, se pot stabili relaţiile de interdependenţă dintre factorii cauzali deja definiţi şi diferitele componente ambientale. O listă de componente ambientale

253

Page 254: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

care poate fi utilă, trebuie să ia în considerare următoarele elemente: calitatea aerului; microclima; apele superficiale; apele subterane; fauna; flora; ecosistemele; solul; litosfera; zgomotul; radiaţiile; peisajul.

Este posibilă construirea ulterioară a unei matrice, care are drept coloane factorii cauzali şi drept linii componentele ambientale. Şi în acest caz, intersecţiile dintre linii şi coloane sunt căsuţe în care se pot înscrie simboluri care indică probabilitatea unei relaţii semnificative. Semnificaţia relaţiilor arată în această a doua matrice probabilitatea unui impact semnificativ, cauzat de oricare dintre factorii cauzali individuali asupra diferitelor componente ambientale.

Tabelul 9.2 conţine o definiţie exemplificativă a relaţiilor care pot fi evidenţiate între factorii cauzali şi componentele ambientale (matricea B) în cazul analizării unui proiect de tip aeroport.

Tabel nr. 9.2 Asocierea între lista de factori cauzali şi lista componentelor ambientale

(matricea B)

Factori cauzali

Componente ambientale

Em

isii

mac

rop

olu

anţi

Em

isii

mic

rop

olu

anţi

Em

isii

rad

ioac

tive

Zgo

mot

e

Uti

liză

ri d

e ap

ă

Pol

uar

ea a

pel

or

Zon

e ad

iace

nte

Uti

liza

rea

solu

lui

Imp

erm

eab

iliz

area

sol

ulu

i

Cir

cula

ţie

auto

Calitatea aerului S S SMicroclima I S SApe superficiale I I S S S SApe subterane S S S SFauna S S S S P S S S SFlora S S S P S SEcosisteme S S S P S S S S S SSolul P S S SLitosfera S SZgomote S SRadiaţii SPeisajul I P P S S P SRiscul P SMobilitatea SDisponibilitatea resurselor

S S P P

Mediul socio-economico

254

Page 255: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Analizele efectuate în scopul monitorizării unui proiect corespund punerii în evidenţă a unei linii din matricea A, ale cărei căsuţe reprezintă probabilitatea de activare în mod semnificativ a diferiţilor factori cauzali. Factorii cauzali constituie la rândul lor, coloanele matricei B, ale cărei căsuţe reprezintă probabilitatea unui impact semnificativ asupra componentelor ambientale. Probabilitatea impactului unui anumit proiect asupra diferitelor componente va fi dată de o combinaţie dintre probabilitatea de activare a factorilor cauzali şi probabilitatea ca aceştia să genereze un impact semnificativ.

Corespunzător fiecărui proiect, se poate ataşa matricelor A şi B o a treia matrice, Cp, care are aceleaşi intrări ca ale matricei B (linii: componente ambientale, coloane: factori cauzali), dar ale cărei căsuţe conţin, coloana cu coloană, o combinaţie a probabilităţii din căsuţa corespunzătoare a matricei B cu probabilitatea conţinută în linia corespunzătoare proiectului analizat în matricea A. Matricea Cp (litera p semnifică un anumit proiect) confirmă sau infirmă necesitatea de monitorizare care rezultă din relaţia simplă dintre proiecte şi factorii cauzali.

Regula propusă pentru combinarea probabilităţilor de apariţie a impacturilor este prezentată în tabelul 9.3.

Tabel nr. 9.3 Regula pentru definirea asociaţiilor între interacţiunile matricelor

Interacţiune Rezultat

sigur*sigur Sigur (S)

probabil*sigur Sigur (S)

probabil * probabil Probabil (P)

probabil * puţin probabil Incert (I)

sigur*puţin probabil Probabil (P)

puţin probabil*puţin probabil Incert (I)

În tabelul nr. 9.4 se prezintă procedeul prin care se obţine matricea Cp din matricele A şi B pentru tipul de proiect "aeroport".

În contextul activităţii de monitorizare a mediului este necesară caracterizarea suprafeţelor de teritoriu examinate, cu specificarea gradului de sensibilitate şi/sau vulnerabilitate a zonelor studiate în ceea ce priveşte componentele ambientale. Se poate da ca exemplu cazul în care proiectul prezintă factori cauzali capabili să influenţeze considerabil fauna sălbatică, deşi este posibil ca această interacţiune de tip forte să nu se confirme (în ceea ce priveşte necesitatea de monitorizare) în zonele în care această componentă ambientală nu este semnificativă (de exemplu, în zonele terţiare sau industriale).

255

Page 256: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Tabel 9.4 Intersecţia între matricea A "proiect aeroport" şi matricea B (matricea Cp)

Factori cauzali

Componente ambientale E

mis

ii m

acro

pol

uan

ţi

Em

isii

mic

rop

olu

anţi

Em

isii

rad

ioac

tive

Zgo

mot

e

Uti

liză

ri d

e ap

ă

Pol

uar

ea a

pel

or

Zon

e ad

iace

nte

Uti

liza

rea

solu

lui

Imp

erm

eab

iliz

area

sol

ulu

i

Cir

cula

ţie

auto

Calitatea aerului S S SMicroclima P S SApe superficiale P P S P SApe subterane S P SFauna S S S P P S SFlora S S S P P S SEcosisteme S S S I S SSolul P S S SLitosfera SZgomote S SRadiaţiiPeisajul P P I S S SRiscul I SMobilitatea SDisponibilitatea resurselor

S P

Mediul socio-economic

Pentru a ţine seama de acest aspect, este necesară realizarea a două operaţiuni: prima constă în evidenţierea fizică a zonelor potenţial afectate de impacturi asupra diferitelor componente ambientale, iar a doua într-o clasificare a suprafeţelor în diferite tipologii, cu diferite priorităţi privind necesitatea de monitorizare a componentelor ambientale.

Factorii cauzali sunt în mod obişnuit localizaţi: emisii de poluanţi sau de zgomote, utilizări hidrice etc., survenind în puncte, direcţii sau suprafeţe definite. Dacă o linie a matricei Cp (adică, o componentă ambientală) prezintă una sau mai multe căsuţe cu probabilitate de impact semnificativ, este necesară evidenţierea suprafeţelor potenţial afectate de impacturi asupra acelei componente.

În acest scop se pot utiliza modele simple de tip calitativ, împreună cu o cartografie tematică. De exemplu, zona potenţial afectată de zgomotul produs de circulaţia pe o şosea (care este o sursă liniară de impact) ar putea fi reprezentată de o fâşie cu lăţime variabilă în jurul traseului analizat; zona afectată de efectele

256

Page 257: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

prelevării resurselor hidrice ar fi aceea a pânzei freatice; în schimb, pentru identificarea zonei potenţial afectate de emisiile de poluanţi atmosferici este necesară cunoaşterea fenomenelor meteorologice.

Zona totală afectată potenţial de cel puţin unul dintre impacturile generate de proiect este dată de reuniunea tuturor zonelor individuale. Suprapunând această zonă pe o hartă de utilizare a solului se pot distinge subregiuni care aparţin unei tipologii diverse. O listă cu posibile tipologii ar fi: centre istorice, zone metropolitane, zone urbane, zone predominant agricole, zone industriale, zone terţiare, zone naturale, zone montane, zone lacustre şi fluviale.

În continuare, se construieşte o matrice D, ale cărei coloane reprezintă tipologia zonelor, iar pe linii sunt reprezentate componentele ambientale. În tabelul 9.5, este prezentată drept exemplu o matrice definită astfel, completată cu vulnerabilitatea (sigur, probabil, puţin probabil sau zero), evidenţiate cu titlu de exemplu între diversele tipologii de suprafeţe şi componente ambientale.

Orice subregiune evidenţiată se regăseşte într-o tipologie predefinită şi potenţial afectată de impacturi asupra unei sau mai multora din componentele ambientale: corespunzător fiecărei subregiuni se activează în matricea D pe coloane tipologia zonei, iar pe linii componentele ambientale afectate în acea subregiune.

Necesitatea de monitorizare a unui factor cauzal şi a componentei ambientale corespunzătoare afectată în subregiune depinde, în afară de semnificaţia ansamblului de relaţii proiect/factor cauzal/componentă ambientală conţinute în matricea Cp, de vulnerabilitatea subregiunii în ceea ce priveşte componenta ambientală considerată.

Probabilităţile indicate în căsuţele matricei Cp, vor fi din acest motiv

combinate, linie cu linie, cu vulnerabilităţile corespunzătoare conţinute în matricea

D. Regula propusă pentru această operaţie este aceeaşi cu cea utilizată deja pentru

obţinerea matricei Cp şi prezentată în tabelul 9.3.

Rezultatul este o matrice Ep,a (care depinde atât de proiectul examinat, cât

şi de subregiunea considerată), ale cărei coloane şi linii sunt factori cauzali,

respectiv componente ambientale. Căsuţele acestei matrice conţin o indicaţie de

probabilitate (sigur, probabil, puţin probabil sau zero) privind necesitatea de

monitorizare a posibilelor cupluri factor cauzal/componentă ambientală.

În tabelul 9.6 este prezentat procedeul prin care se obţine matricea Ep,a în

cazul unui proiect de tip aeroport şi a unei zone de tip urban.

257

Page 258: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Tabel 9.5 Asociaţia între componentele ambientale şi zonelor teritorial (matricea D)Tip zonă

Comp ambientale Cen

tre

isto

rice

Zon

e m

etro

pol

itan

e

Zon

e u

rban

e

Zon

e a

gric

ole

Zon

e in

du

stri

ale

Zon

e te

rţia

re

Zon

e n

atu

rale

Zon

e m

onta

ne

Zon

e la

cust

re,

flu

vial

e

Calitatea aerului S S P P S P SMicroclima S P S SApe superficiale S S S S I S S SApe subterane S S S S I S S SFauna S S S SFlora P S S S SEcosisteme S SSol S S S S S SLitosfera S SZgomot S S P S I SRadiaţii P SPeisaj S P S S S SRisc S SMobilitate S P SDisponibilitate resurse S P S P

Tabel 9.6 Intersecţia dintre matricea Cp şi matricea D „zone urbane” (matricea Ep,a)

Tip zonă

Comp. ambientale

Em

isii

mac

rop

olu

anţi

Em

isii

mic

rop

olu

anţi

Em

isii

rad

ioac

tive

Zgo

mot

e

Uti

liză

ri h

idri

ce

Dev

ersă

ri h

idri

ce

Ext

ind

. su

pra

feţe

Uti

liză

ri s

ol

Imp

erm

eali

zări

so

l

Cir

cula

ţie

auto

veh

icu

le

Calitatea aerului S S SMicroclimaApe superficiale S S S S SApe subterane S S SFaunaFlora S S S I SEcosistemeSol P S SLitosferaZgomot S SRadiaţiiPeisaj S P I S S SRisc P SMobilitate SDisponibilitate resurse S I

258

Page 259: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Etapa a II-aOdată definiţi parametri care trebuie măsuraţi şi informaţiile care trebuie

colectate, se trece la evidenţierea datelor a căror recoltare este garantată de reţele sau sisteme care operează în zonele de interes aferente administraţiei publice şi unor institute de cercetare. Verificarea posibilităţii de utilizare a acestor informaţii, atât din punct de vedere tehnic, cât şi organizatoric, permite evidenţierea altor date pentru care este necesară organizarea colectării, elaborând astfel bazele de date specifice.

Etapa a III-aAceastă etapă reprezintă activitatea propriu zisă a sistemului de monitorizare,

când trebuie să se furnizeze informaţiile necesare pentru: redactarea studiului de impact, ţinând seama de modelele de prognoză; verificarea, în diferite faze (construcţie, funcţionare etc.), a parametrilor

proiectului şi a perturbărilor mediului înconjurător (nivele de emisie a poluanţilor, zgomot etc.);

controlul, în diferite faze, a efectelor asupra componentelor ambientale şi implicit al eficienţei măsurilor de ameliorare prevăzute.

9.4. Bilanţul impactului asupra mediuluiPrin termenul bilanţ de impact asupra mediului înconjurător se înţelege o

sinteză de evaluare a diferitelor alternative, care se prezintă ca un bilanţ între impacturile pozitive şi impacturile negative şi care ajunge la un rezultat global, de tipul unui punctaj sau o evaluare asemănătoare.

Când se prezintă un bilanţ de impact de mediu global, acesta conţine impacturi de sens opus. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită compensărilor care se realizează între impacturile pozitive şi negative. În acest caz este decisivă supra- sau subevaluarea impacturilor.

Mai întâi, trebuie prezentate bilanţurile parţiale, pentru o singură componentă ambientală, astfel încât să de poată identifica (sau, la nevoie, modifica) simplu ponderea fiecărei componente ambientale în rezultatul final. După aceasta, se definesc impacturile pozitive ale proiectului, având grijă ca printre acestea să nu fie cuprinse cele referitoare la întreprinderea care implementează proiectul, ci doar cele care se manifestă asupra comunităţii şi economiei locale. Nu vor fi luate în considerare impacturile la o scară diferită faţă de cea utilizată, deoarece acestea nu aparţin în mod special proiectului. Un exemplu în acest sens îl reprezintă beneficiul comunităţii din producţia de energie a unei anumite centrale electrice: acest beneficiu priveşte centralele în general, nu doar pe cea examinată, şi trebuie luat în

259

Page 260: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

considerare numai în studiul de evaluare a impactului pentru un plan de sector (planul energetic naţional, de exemplu), în care şi efectele ambientale sunt considerate la aceeaşi scară şi sunt asociate beneficiilor şi pagubelor generate de producerea energiei electrice ca obiect de evaluare şi nu ca realizări singulare.

Identificarea beneficiilor care trebuie luate în considerare la scara proiectului analizat este extrem de dificilă. În cazul în care există dubii, este greu de justificat includerea sau excluderea unor beneficii. Întotdeauna trebuie semnalate impacturile care nu pot fi compensate.

De asemenea, trebuie acordată o atenţie deosebită modului de elaborare a măsurilor de ameliorare în cadrul bilanţului de impact. Trebuie să rezulte clar dacă impactul a fost luat în considerare înainte sau după aplicarea eventualelor măsuri de ameliorare prognozate. În orice caz, nu pot fi considerate măsuri de ameliorare acelea care nu sunt realizate de către iniţiatorul proiectului. Alte măsuri de ameliorare, care cad în sarcina administraţiei publice sau cetăţenilor, chiar dacă se finanţează de către iniţiator (şi cu atât mai mult dacă nu sunt finanţate), trebuie să fie definite şi acceptate preventiv. Toate măsurile de ameliorare trebuie tratate în acelaşi mod, pentru a putea fi introduse în scopul modificării estimării iniţiale a impactului. Reducerea prognozată a impactului este cuantificată prin aceeaşi metodologie adoptată în studiu (în acest caz, bilanţul de impact ia în considerare numai impactul rezidual).

Nu pot fi considerate măsuri de ameliorare eventualele măsuri de compensare propuse (fie că sunt de natură financiară sau nu), chiar dacă sunt acceptate de către subiecţii interesaţi, acestea fiind doar identificate şi descrise.

260

Page 261: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

ANEXA I

Tabel nr. I.1 Note de bonitate pentru râuri

Notă debonitate

Categorii de apă Substanţe organice, CCO-Mn,[mg O2/l]

Amoniu,[mg

NH4/l]

Oxigen dizolvat,[mg O2/l]

10 Apă potabilă < 2,5 0 Concentraţia de saturaţienormală, sub 1

9 Categoria I(a) 2,5 - 5 < 0,5 80-90% din concentraţia de saturaţie

8 Categoria I(b) 5 - 10 0,5 - 1 > 67 Categoria a II-a 1 - 15 1 - 3 5 - 66 Categoria a II-a (a) 15 - 20 3 - 5 4,5 - 55 Categoria a III-a (b) 20 - 25 5 - 10 4 - 3,54 Degradat nivel 1 25 - 50 10 - 20 < 3,53 Degradat nivel 2 50 - 100 20 - 50 < 32 Apă uzată nivel 1 100 - 500 50 - 100 < 21 Apă uzată nivel 2 > 500 > 100 < 1

Tabel nr. I.2 Note de bonitate pentru lacuriNotă debonitate

Categoria de apă Biomasă fitoplanctonică în zona fotică, [mg/l]

Saturaţia minimă în oxigen, [%]

10 Apă potabilă 0 1009 Oligotrof - Nivel 1 Sub 1 908 Oligotrof - Nivel 2 1-5 807 Oligotrof - Nivel 3 5 - 10 706 Mezotrof - Nivel 1 10 - 15 70 - 505 Oligotrof - Nivel 2 15 - 20 50 - 304 Eutrof - Nivel 1 20 - 50 30 - 203 Eutrof - Nivel 2 50 - 100 10 - 202 Politrof - Nivel 1 100 - 200 < 101 Politrof - Nivel 2 > 200 0

261

Page 262: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Tabel nr. I.3 Note de bonitate pentru aerNotă de

bonitate

Tip de aer Concen-traţia

Efecte asupra populaţiei

Depuneripulberi

Efecte asupra vegetaţiei, vizibilităţii

şi materialelor10 Aer având

calitate normală0-0 Starea naturală de

sănătate a populaţiei

0 Starea naturală de echilibru

9 Aer curat nivel 1 0-20 Fără efecte < 50 Fără efecte8 Aer curat nivel 2 20-50 Fără efecte

decelabile50-100 Fără efecte decelabile

cazuistice7 Aer afectat

nivel 150-200 Creşterea

mortalităţii prin bronşită şi cancer pulmonar

100-160 Afectarea plantelor, căderea parţială a frunzelor

6 Aer afectatnivel 2

200-500 Frecvenţă crescută a simptomelorrespiratorii şi boli pulmonare cu internări în spital

160-350 Afectare cronică pentru plante, moderat până la sever, prin acţiunea sinergică cu O3 sau NOx

5 Aer poluatnivel 1

500 - 1000

Mortalitate crescută cu accentuarea simptomelor la cei cu boli pulmonare

350-750 Vizibilitate redusă până la 6 - 8 km

4 Aer poluatnivel 2

1000 - 3000

Creşterea ratei zilnice de mortalitate

750-1000 Coroziunea oţelului

3 Aer degradatnivel 1

3000 - 5000

Creşterea gravă a ratei zilnice de mortalitate

1000-50000

Efecte nocive asupra vegetaţiei

2 Aer degradatnivel 2

5000 - 10000

Efecte letale la expuneri medii

5000-10000

Efecte nocive asupra plantelor şi păşunilor

1 Aer irespirabil > 0000 Efecte letale la durate scurte de expunere

>10000 Instalare peisaj selenar

262

Page 263: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Tabel nr. I.4 Note de bonitate pentru conţinutul unor toxici din solNotă de bonitate

Fluor [mg/kg]

Reziduuri petroliere [% din suspensie]

Pesticide organo-clorurate [mg/kg]

10 0-50 0-0,1 0-0.019 50-100 0,1-0,2 0,0l-0,058 100-150 0,2-0,3 0,05-0,077 150-200 0,03-0,05 0,07-0,16 200-300 0,05-0,07 0,1-0,35 300-400 0,7-0,9 0,3-0,54 400-500 0,9-1,0 0,5-1,03 500-750 1,0-3,0 1,0-5,02 750-1000 3,0-5,0 5,0-10,01 100 5,0 10,0

Tabel nr. I.5 Note de bonitate pentru sol în funcţie de degradarea terenuluiNota de bonitate

Modul de degradare a solului

10 Suprafaţă de teren neafectată de construcţii şi alte activităţi9 Suprafaţă de teren afectată de construcţii8 Suprafaţă de teren afectată de lucrări miniere subterane – tasări între 20 - 30 cm7 Suprafaţă de teren afectată de lucrări miniere subterane – tasări între 30 cm - 1m6 Suprafaţă de teren afectată de lucrări miniere subterane – tasări între 1m şi 2 m5 Suprafeţe de teren care reprezintă rupturi4 Suprafeţe degradate de alunecări de teren3 Suprafaţă de teren degradate datorită descopertărilor2 Suprafeţe de teren afectate de halde de steril1 Suprafeţe neamenajate în urma exploatărilor miniere la zi şi a celor subterane

Tabel nr. I.6 Indici de poluare (conţinutul în metale grele din sol) [mg/kg]

Not

ăd

e b

onit

ate

Cu Zn Pb Co Ni Mn Cr+3 Cd

10 0-20 0-100 0-20 0-15 0-20 0-900 0-30 0-19 20-40 100-150 20-40 15-20 20-30 900-1100 30-50 1-28 40-70 150-200 40-70 20-25 30-40 1100-1300 50-70 2-2,57 70-100 200-300 70-100 25-30 40-50 1300-1500 70-100 2,5-36 100-150 300-500 100-150 30-50 50-70 1500-1800 100-150 3-55 150-200 500-700 150-300 50-75 75-100 1800-2100 150-200 5-74 200-300 700-1000 300-500 75-100 100-150 2100-2400 200-300 7-103 300-400 1000-1500 500-1000 100-200 150-300 2400-2700 300-400 10-202 400-500 1500-2000 1000-2000 200-300 300-500 2700-300 400-500 20-301 > 500 > 2000 > 2000 > 30 > 500 > 3000 > 500 > 30

263

Page 264: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Tabel nr. I.7 Starea de sănătate a populaţiei Notă Risc de mortalitate la

adulţi între 15 - 60 ani, [%]

Ţara Speranţa de viaţă peste 60 de

ani, [%]

Ţara

10 10 Japonia Peste 95 S.U.A.9 10-13 Suedia 90-95 Ţări dezvoltate8 13-15 - 70-90 Ţări dezvoltate7 15-20 Chile 60-70 America, Europa

6 20-25 - 50-60 America, Europa5 25-30 Egipt 30-35 Ţări în curs de dezvoltare4 30-35 - 20-30 Ţări în curs de dezvoltare3 35-40 - 15-20 Ţări din Asia de sud-est2 40-50 India 10-15 Ţări din Asia de sud-est1 > 6o - < 10 Africa

264

Page 265: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

ANEXA II

Determinarea calităţii apeiIndicele calităţii apei (ICA) a fost definit conceptual la începutul anilor ‘70

de către National Sanitation Foundation (NSF) pentru compararea calităţii apelor din diferite surse de apă şi pentru monitorizarea variaţiilor în timp a calităţii apei. În acest scop, 142 de experţi din domeniu au efectuat 25 de teste diferite şi au selecţionat 9 indicatori, având drept obiectiv principal agregarea indicatorilor individuali (exprimaţi în unităţi fizice) într-un indice de calitate al apei unic (pe o scară convenţională 0 - 100). Etapele pentru atingerea obiectivului fixat au fost următoarele:

transformarea fiecăruia din cei 9 indicatori într-un indice de calitate; efectuarea unei medii ponderate a valorilor astfel obţinute.

Tabelul nr. II.1 Indicatorii de calitate a apei

Indicatorul Unitatea de măsură PondereaOxigen dizolvat % saturaţie 0,17Coliformi fecaloizi colonie/100 ml 0,11BOD (mg/l) 0,11pH - 0,11Nitraţi mg/l 0,10Variaţii de temperatură oC 0,10Fosfaţi totali mg/l 0,10Turbiditatea NTU 0,08Solide totale dizolvate mg/l 0,07

265

Page 266: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

266

Page 267: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

267

Page 268: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

268

Page 269: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

269

Page 270: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Determinarea indicelui calităţii apeiData şi ora testului___________________________Localizarea probei___________________________Nume executant_____________________________

ICA = ΣiQiWi

Parametru Rezultat test

Valoarea Q

Ponderea Total

BOD 0,11Oxigen dizolvat 0,17Coliformi fecaloizi 0,11Nitraţi 0,10pH 0,11Temperatura 0,10Total solide dizolvate 0,07Fosfaţi totali 0,10Turbiditate 0,08

Indicele calităţii apei______________

270

Page 271: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

GLOSAR DE TERMENI

AAbioticNeasociat organismelor vii. Absorbţie Absorbirea şi reţinerea unui gaz, lichid sau a unei substanţe dizolvate de către o substanţă solidă.Absorbţie biologicăProcesul de transport activ sau pasiv al unei substanţe într-un organism.AcidCompus chimic cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol şi care, în combinaţie cu o bază, formează o sare.Acid slab Acid care în soluţie apoasă se autoionizează parţial (acidul fluorhidric).Acid puternicAcid care în soluţie apoasă se ionizează complet (acid clorhidric, acid azotic).AcidificareReducerea pH-ului.Acidificare cronicăTermenul se foloseşte în special în cazul apelor de suprafaţă, care rămân acide indiferent de aportul de apă din precipitaţii sau infiltraţii. AclimatizareProcesul biologic, cu durată variabilă, de care au nevoie organismele vii, pentru a se adapta şi reproduce în condiţii de viaţă diferite de cele originare. Este un proces care presupune modificări morfologice şi funcţionale mai mult sau mai puţin accentuate.Aer Amestec de diferite gaze şi, într-o măsură mai mică, vapori de apă, pulberi, microorganisme şi reziduuri biologice. Compoziţia aerului pur: 20,95% oxigen; 78,09% azot; 0,93% argon; restul reprezintă diferite gaze prezente în cantităţi foarte mici.AerobOrganism sau proces dependent de prezenţa oxigenului.

271

Page 272: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

AerosolParticule lichide sau solide, mai mari decât moleculele, însă suficient de mici pentru a rămâne în suspensie în atmosferă. Sunt importanţi pentru că reprezintă nuclee de condensare a picăturilor de apă şi a cristalelor de gheaţă, permiţând astfel formarea precipitaţiilor. Se mai defineşte ca aerosol un produs bazat pe un gaz sub presiune într-un recipient.Agenda 21Principalul document semnat la Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea (Rio de Janeiro, 1992) de către 183 de ţări. Prevede acţiunile specifice şi strategiile necesar de urmat pentru atingerea obiectivelor dezvoltării durabile. În document sunt abordate teme precum demografia, transferul de tehnologie, dezvoltarea rurală, protecţia oceanului planetar etc..Agent fizicZgomote, vibraţii, microclimă, radiaţii, căldură etc.Agent chimicSubstanţă chimică utilizată în conflicte armate, care poate provoca moartea, invaliditatea sau diferite boli organismelor vii. AlbedoMărime care indică fracţiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de un corp. Suprafeţele acoperite de zăpadă au un albedo ridicat (0,9 sau 90%) datorită culorii albe, iar vegetaţia înregistrează valori mult mai scăzute (10%) ca urmare a culorii închise şi a faptului că absoarbe lumina în procesul de fotosinteză. Valoare albedo-ului global terestru este circa 0,3.AlcalinitateÎnsuşirea de a poseda proprietăţile unei baze (pH mai mare decât 7).AlternativăVariantă prevăzută pentru atingerea obiectivelor unei acţiuni (proiect).AnaerobOrganism sau proces care există în absenţa oxigenului.Analiză chimicăDeterminarea calitativă sau cantitativă a substanţelor conţinute într-un eşantion.AnhidridăCompus ce se formează în urma reacţiei dintre doi acizi, prin îndepărtarea apei.AntropicMediu sau teritoriu locuit de om şi degradat de acţiunile acestuia.AtmosferăAmestecul de gaze care înconjoară Terra. Atmosfera terestră conţine circa 78%

272

Page 273: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

azot molecular, 20,9% oxigen, 0,93% argon, 0,036% anhidridă carbonică şi alte gaze. Poate fi împărţită în mai multe strate, pe seama compoziţiei sau a mişcărilor, determinate în general de temperatură. Schimbul de gaze între stratele atmosferei este relativ redus. Autocontrolul emisiilor Monitorizarea emisiilor industriale de către întreprinderile care le produc, efectuată pe baza unor programe în concordanţă cu normele de mediu. Autoritate competentă de controlAutoritate statală sau regională, cu drept de autorizare a emisiilor în atmosferă.AutotrofMicroorganism capabil să transforme substanţele anorganice în elemente organice necesare hranei.

BBacterie Microorganism unicelular microscopic, de natură vegetală, care provoacă unele boli infecţioase. BazăCompus chimic alcătuit dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulţi hidroxili, care albăstreşte hârtia roşie de turnesol, are gust leşietic şi, în combinaţie cu un acid, formează o sareBază slabă Bază care în soluţie apoasă suferă o ionizare parţială (amoniacul).Bază tare Bază care în soluţie apoasă suferă o ionizare completă (hidroxidul de sodiu).Bilanţul maselorAbordare a monitorizării, care constă în calculul intrărilor, acumulărilor şi ieşirilor precum şi al generării sau distrugerii unei substanţe. Se aplică în practică doar atunci când se pot determina cu precizie intrările, ieşirile şi incertitudinile. Bioacumulare Creştere progresivă a unei substanţe într-un organism, ca urmare a faptului ca viteza de asimilare este mai mare decât capacitatea organismului de a elimina substanţa respectivă.BioaerosolParticule dispersate în aer, compuse din organisme vii şi derivatele lor. Cuprind microrganisme şi fragmente de microorganisme, toxine şi produse reziduale.

273

Page 274: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

BioameliorareProces de ameliorare a unui mediu poluat prin intermediul căruia microorganismele descompun rapid substanţele poluante până la concentraţii acceptabile.Biocarburant Carburant gazos sau lichid produs din materiale vegetale (biomasă).Biocenoză Ansamblul de specii animale şi vegetale care în spaţiu şi timp într-un anumit mediu (habitat) şi relaţiile stabilite între ele.Bioconcentraţie Proces care determină o concentraţie a unei substanţe mai mare decât în mediul înconjurător.Biodegradabil Materiale care se pot dizolva în substanţe mai simple (elemente şi compuşi) prin acţiunea bacteriilor sau a altor descompunători. Hârtia şi majoritatea deşeurilor organice sunt biodegradabile.Biodegradare Degradarea unei substanţe sub acţiunea enzimelor.Biodiesel Carburant alternativ la derivatele din ţiţei, care se obţine din uleiuri vegetale. Nu conţine sulf şi este biodegradabil. Biofiltru Instalaţie de epurare pe cale biologică a apei poluate; filtru bacterian.Biogaz Gaz produs prin fermentaţia anaerobică în prezenţa microorganismelor (bacterii acide, bacterii acetice şi metanobacterii) a deşeurilor industriale şi agricole sau a nămolurilor menajere. Metanul conţinut de biogaz poate fi utilizat pentru producerea energiei. Prin procesul de biogazeificare se mai obţin, în afară de biogaz, fertilizanţi naturali.BioindicatoriSemnale naturale care permit evidenţierea dereglării echilibrului natural. Poluarea atmosferică poate fi controlată prin observarea lichenilor, care acţionează ca un burete, absorbind atât substanţe utile, cât şi nocive.BiomăComplexul comunităţilor vegetale şi animale care au atins o stabilitate relativă, menţinută de condiţiile de mediu, într-o anumită zonă geografică.BiomasăSubstanţă organică produsă de către procesele vitale (unele deşeuri din agricultură,

274

Page 275: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

activităţi agroindustriale sau zootehnie, care pot reprezenta surse alternative pentru producerea energiei).Biomineralizare Transformarea completă a substanţelor organice în substanţe anorganice sub acţiunea organismelor vii (microorganisme).BiosenzoriOrganisme biologice, în general simple, caracterizate prin reacţii clare la anumite concentraţii ale unor poluanţi, motiv pentru care sunt utilizate în activitatea de monitorizare a mediului. BiosferăZonă a Terrei în care se manifestă fenomenul vieţii. Stratul de activitate vitală maximă este concentrat pe suprafaţa terestră şi în mediul marin, până la o adâncime de 200 m. Biotransformare Orice transformare chimică a substanţelor, care se desfăşoară sub acţiunea organismelor vii.Bioxid de carbon (CO2)Gaz incolor, inodor şi neotrăvitor, care face parte din aer. Poate rezulta şi din arderea combustibililor fosili. Nu acţionează direct asupra sănătăţii omului, dar este unul dintre gazele cu efect de seră, contribuind astfel la fenomenul de încălzire globală.Bioxid de sulf (SO2)Gaz emis în atmosferă prin procese naturale şi antropice, se transformă adesea, în urma unor reacţii chimice complexe, în aerosol sulfatat, care determină depuneri acide şi o răcire a suprafeţei terestre.

CCăldurăFormă de energie cinetică ce trece de la un corp la altul, atunci când între cele două corpuri există diferenţă de temperatură.Calitatea aerului În sensul cel mai larg, termenul defineşte concentraţia unui sau mai multor poluanţi în aer.CalorieUnitate de măsură a cantităţii de căldură, reprezentând cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui gram de apă distilată de la 14,5 la 15,5°C, în condiţii normale de presiune atmosferică.

275

Page 276: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Campanie de monitorizareMăsuri luate ca răspuns la necesitatea sau interesul de a obţine informaţii ulterioare fundamentale în afara celor furnizate de monitorizarea de rutină. Există campanii de monitorizare pentru evaluarea incertitudinii, a variaţiilor în comportamentul emisiilor, a conţinutului chimic sau a efectului ecotoxicologic al emisiilor, folosind metode de analiză mai avansate. Capacitate tampon Rezistenţa apelor şi solului la variaţii ale pH-ului.Carburant Substanţă combustibilă, lichidă sau gazoasă, care amestecată cu un comburant (oxigen), formează un amestec exploziv (benzina).Cenuşă zburătoareParticule de mici dimensiuni produse în procesul de ardere, care datorită dimensiunilor mici sunt transportate de către fum în atmosferă.Ciclu Succesiunea diferitelor fenomene sau a diferitelor faze ale aceluiaşi fenomen, care se pot repeta periodic. Ciclu biogeochimicProces natural prin care se reciclează nutrienţii în diferite moduri chimice, de la mediu la organisme şi apoi din nou la mediu.Ciclu biologic Ansamblul proceselor de creştere, diferenţiere şi reproducere care conduc de la un individ la alţii similari (descendenţi)..Ciclu combinatTehnologie pentru producerea energiei electrice prin utilizarea combustibililor gazoşi, pe care se bazează utilizarea turbinelor asociate unei turbine cu vapori. În practică, este exploatată căldura fumului provenit de la turbine pentru producerea vaporilor.

Ciclul azotuluiSerie de treceri ciclice ale azotului în diferite forme chimice din mediu în organism şi apoi iarăşi în mediu.Ciclul oxigenuluiTrecerea ciclică a oxigenului în diferite forme chimice din mediu în organism şi apoi iarăşi în mediu.

276

Page 277: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Ciclul sulfuluiSerie de treceri ciclice ale sulfului în diferite forme chimice din mediu în organism şi apoi iarăşi în mediu.Ciclu hidrologicProcesul de evaporare, transport al vaporilor, condensare, precipitaţii şi aflux de apă superficială înspre oceane. Este unul dintre principalii factori care determină clima unei regiuni, ca urmare a influenţei sale asupra vegetaţiei, formării norilor, zăpezii, gheţii şi asupra umidităţii solului.ClimaTotalitatea condiţiilor atmosferice care se desfăşoară în decurs de un an, în funcţie de o schemă care se repetă de la un an la altul. Factorii climatici cei mai importanţi sunt precipitaţiile, temperaturile, umiditatea, regimul eolian.Clorofluorocarburi sau CFCCompuşi constituiţi din clor, fluor şi carbon. CFC sunt compuşi foarte stabili în troposferă. Se descompun sub acţiunea intensă a razelor ultraviolete abia în stratosferă şi eliberează atomi de clor care atacă stratul de ozon. Se utilizează de obicei ca refrigeranţi, solvenţi şi agenţi de propulsie. Cei mai întâlniţi sunt CFC-11, CFC-12, CFC-113, CFC-114, şi CFC-115. CogenerareProducerea a două forme utile de energie ca urmare a aceluiaşi proces: căldură cu temperatură ridicată şi electricitate. De exemplu, când se încălzeşte apa pentru producerea electricităţii, vaporii rezultaţi pot fi destinaţi proceselor industriale sau sub formă de energie termică. Colonie În microbiologie reprezintă o acumulare de multiplicare microbiană pe suprafaţa unui teren fertil, vizibilă cu ochiul liber.Coloană de ozonOzonul prezent între suprafaţa terenului şi spaţiu. Nivelul ozonului poate fi descris în multe moduri. Cel mai utilizat este cantitatea de ozon prezentă într-o coloană verticală de aer. Unitatea Dobson permite măsurarea ozonului din coloană. Combustibil Un material sau o substanţă care dă o reacţie de combustie. În funcţie de starea la temperatură şi presiune normale, combustibilii sunt solizi, lichizi şi gazoşi şi se utilizează pentru producerea energiei, căldurii, luminii sau vaporilor de apă. Combustibil fosilSubstanţă combustibilă de origine vegetală sau animală (petrol, cărbune, gaz natural, uleiuri grele); format pe parcursul a milioane de ani la temperaturi şi

277

Page 278: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

presiuni ridicate în interiorul scoarţei terestre. Prin arderea lor se eliberează în atmosferă anhidridă carbonică şi hidrocarburi nearse, metan şi monoxid de carbon, care se oxidează lent în atmosferă, formând bioxidul de carbon.Combustibili neconvenţionaliDeşeuri rezultate din diferite lucrări şi procese care, datorită puterii lor calorice şi a unui conţinut redus de substanţe poluante, pot fi utilizaţi parţial, înlocuind alţi combustibili în unele procese de ardere. Combustie Oxidare chimică însoţită de generarea luminii şi căldurii. Componentă ambientalăElement sau categorie de elemente care constituie mediul înconjurător şi care pot fi delimitate fizic.Compostare Descompunerea parţială a materialelor organice animale şi vegetale sub acţiunea bacteriilor anaerobe. Compuşi organici volatili Compuşi organici care se evaporă rapid în atmosferă la temperaturi obişnuite şi care generează smogul fotochimic. Compus Combinaţie a două elemente chimice diferite, unite între ele prin legături chimice.Compus anorganicCombinaţie a două elemente diferite de cele prezente în compuşii organici.Compus anorganicMoleculă care conţine atomi de carbon, de obicei combinaţi cu atomi ai altor elemente ca hidrogenul, oxigenul, azotul, sulful, fosforul, clorul sau fluorul. Compus organic volatilToate substanţele organice de origine naturală sau antropică ce se află în aer sub formă de vapori sau de gaz. Printre compuşii organici volatili naturali se numără mirosul florilor, iar printre cei antropici gazele nearse de la motoare, vaporii de benzină.Concentraţie Cantitatea unei substanţe chimice într-un anumit volum de aer, apă, sol etc..Concentraţie critică Concentraţia unei substanţe toxice la care se manifestă modificări funcţionale nedorite.

278

Page 279: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Concentraţie letală Concentraţia unei substanţe toxice la un nivel care poate provoca moartea după un anumit timp de la expunere.Concentraţie letală absolută (LC100)Cea mai redusă concentraţie a unei substanţe la care intervine decesul a 100% din organismele testate în condiţii bine definite.Concentraţie minimă letală (LCmin) Cea mai redusă concentraţie a unei substanţe toxice din mediul înconjurător care ucide organismele testate în condiţii bine definite.Condensarea poluanţilorProces industrial utilizat pentru eliminarea efluenţilor gazoşi din poluanţii prezenţi sub formă de vapori condensabili; proces ce are loc cu o reducere a temperaturii şi trecerea substanţelor în cauză din stare gazoasă în stare lichidă sau solidă.Consumul biochimic de oxigen (CBO)Necesarul de oxigen dizolvat, necesar descompunătorilor aerobi pentru descompunerea materialelor organice într-un volum de apă dat, la o anumită temperatură, într-un anumit interval de timp.CBO 5Necesarul de oxigen biochimic în apă în cursul unei descompuneri într-o perioadă de 5 zile.Contaminant Impuritate prezentă într-un mediu sau într-o substanţă.ContaminareEfect provocat de un agent extern (contaminant), deversat într-un sistem receptor (apă, aera, sol). CoroziuneDistrugerea graduală cauzată de acţiunea unui agent chimic, care în cazul metalelor şi lemnului poate fi cauzată şi de oxigenul din aer.CorozivSubstanţă care determină un efect distructiv pe o suprafaţă de contact.Curent Masa de apă sau de aer care se deplasează spre o anumită direcţie.Criosferă Suprafaţa de gheaţă a globului terestru, incluzând calotele polare, gheţarii continentali, stratul de zăpadă, lacuri şi fluvii îngheţate.Cromatografie Metodă chimico-fizică de separare a componentelor prezente într-un amestec.

279

Page 280: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Cultură ambientalăAnsamblul de cunoştinţe formale şi informale care privesc fenomenele ambientale şi corectează tendinţele omului de a distruge mediul. Curbă de izoconcentraţieLinie care uneşte punctele cu aceeaşi concentraţie a poluanţilor.

DDată elementarăDată colectată instantaneu cu o frecvenţă adecvată sau valoarea medie a datelor instantanee calculată pentru un interval de timp prestabilit (de regulă, un minut).Dată instantaneeDată referitoare la semnalul electric măsurabil în mod continuu cu un analizator sau alt instrument de măsurare.Dată orară medieValoarea mediei aritmetice calculată pe baza datelor elementare colectate în interval de o oră.Debitul curentului de gazVolumul unui curent de gaz care trece printr-o secţiune transversală a unei conducte în unitatea de timp.Descompunere anaerobăDescompunere cauzată de microorganisme care pot supravieţui în absenţa parţială sau totală a oxigenului.Decontaminare Proces care constă în neutralizarea sau eliminarea unei substanţe toxice din mediul înconjurător.Deflaţie Transportul granulelor şi particulelor solide de către vânt. Defoliant Substanţă care, prin acţiunea sa toxică asupra plantelor, determină căderea frunzelor.DefrişarePractica de tăiere a pădurilor, fenomen ce reprezintă una din cauzele principale ale efectului de seră.Degradare ireversibilă Modificarea structurii sau funcţiunilor normale, care persistă şi după încetarea cauzelor care au produs-o.

280

Page 281: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Degradarea stratului de ozonDistrugerea stratului de ozon ca urmare a unor reacţii chimice. Ozonul din stratosferă este generat şi distrus constant de către ciclurile naturale normale. Există însă şi unele substanţe care ajung în stratosferă, accelerând distrugerea ozonului.DeponieTeren ocupat de depozite de deşeuri, unde acestea se depun zilnic, în strate subţiri, care apoi se compactează şi se acoperă cu sol fertil.Depunere Procesul prin care compuşii chimici ajung din atmosferă pe suprafaţa terestră, incluzând precipitaţiile (depunere umedă) şi depunerea particulelor de gaz (depunere uscată). Depunere acidă Procesul prin care particule solide, gaze şi precipitaţii acide cad din atmosferă, cunoscut sub denumirea de ploaie acidă.Depunere uscatăDepunerea particulelor solide şi a gazelor din atmosferă.Depunere umedăProcesul prin care compuşii chimici din atmosferă ajung pe suprafaţa globului terestru prin intermediul precipitaţiilor.DeşertificareDistrugerea progresivă sau degradarea copertei vegetale a solului urmată de formarea deşertului, cauzate de agricultura intensivă, defrişări, secetă şi incendii de mari proporţii.DesulfurizatorDispozitiv pentru reducerea emisiilor de oxizi de sulf în procesul de ardere.DeversareEliberarea efectivă (uzuală sau accidentală) a unei emisii în mediul înconjurător. Disponibilitate de date elementareNumărul de măsurători elementare valabile efectuate, faţă de numărul valorilor accesibile teoretic în intervalul de timp considerat.Doză Cantitatea totală dintr-o substanţă sau agent fizic, care este furnizată, recepţionată sau asimilată de către un organism.Doză letală Cantitatea dintr-o substanţă sau agent fizic care cauzează moartea atunci când este asimilată într-un corp la o singură ingerare.

281

Page 282: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Doză toxică Cantitatea dintr-o substanţă care provoacă intoxicaţii, fără a fi letală.Durată de viaţă medie (atmosferică)Durata de rămânere a unui gaz în atmosferă, adică durata aproximativă de timp necesară revenirii concentraţiei unui poluant cauzat de activitatea umană la nivelul natural (sau de convertire a poluantului la altă substanţă chimică, sau de acumulare a acestuia într-un depozit natural). Această durată depinde de sursele de poluare, de cantitatea şi reactivitatea substanţei respective. Durata de viaţă medie a unui poluant influenţează dispersia poluantului în atmosferă; o durată lungă de viaţă permite poluantului dispersia în întreaga atmosferă. Durata de viaţă medie poate varia de la o săptămână (aerosoli sulfataţi) la mai mult de un secol (CFC, bioxidul de carbon).

EEchivalent bioxid de carbonMăsură metrică utilizată pentru compararea emisiilor de diferite gaze pe baza potenţialului lor de încălzire globală.Echivalent carbonMăsură metrică utilizată pentru compararea emisiilor de diferite gaze pe baza potenţialului lor de încălzire globală.Ecologie Ştiinţa care studiază raporturile dintre organisme sau grupuri de organisme şi mediul lor înconjurător. Ecosistem Sistem complex constituit din plante, animale, ciuperci şi microorganisme, mediul în care acestea trăiesc şi relaţiile lor reciproce. Ecosistemele nu au limite bine definite. În funcţie de tipul analizelor efectuate, pot fi considerate ca ecosisteme un singur lac, un bazin acvifer, o anumită regiune etc. Ecotoxicologie Ştiinţa care studiază efectele toxice ale agenţilor chimici şi fizici asupra organismelor vii, în special asupra populaţiilor şi comunităţilor din ecosisteme definite.Efect acutEfect de scurtă durată care se manifestă rapid şi intens ca urmare a unei singure doze sau a expunerii de scurtă durată la o substanţă sau radiaţie.

282

Page 283: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Efect cronic Consecinţă cu progresie lentă, într-un interval lung de timp (de cele mai multe ori este ireversibil).Efect cumulativ Complexul efectelor negative care se manifestă, agravând pericolul substanţelor periculoase şi radiaţiilor.Efect local Modificare sesizată în punctul de contact dintre organism şi substanţa toxică.Efect întârziat Urmare care se manifestă după o anumită perioadă de la încetarea expunerii la o substanţă toxică sau la un factor ambiental nociv.Efect de serăAcţiunea gazelor prezente în atmosferă de a permite trecerea radiaţiilor venite de la soare înspre planetă şi de a reţine o parte din radiaţia infraroşie emisă de Terra şi de atmosfera joasă. Datorită acestui proces natural, temperatura pe Terra este cu circa 33oC mai ridicată decât în absenţa efectului de seră, ceea ce face posibilă viaţa aşa cum o cunoaştem. Accentuarea efectului de seră ca urmare a activităţilor antropice determină fenomenul de încălzire globală.Efect sistemicConsecinţă generalizată sau care se manifestă şi într-o zonă îndepărtată de punctul în care acţionează î substanţă sau un factor perturbator.Efluent gazosEmisia mai multor gaze provenite din acelaşi proces. Emise Evacuarea unei substanţe în atmosferă.Energie alternativăEnergia produsă din surse neconvenţionale.Energia biomaseiEnergia produsă prin arderea materialelor de tip biomasă, recomandate pentru înlocuirea combustibililor fosili.Energie fotovoltaicăEnergia radiată de soare sub formă de unde electromagnetice, care poate fi transformată în energie electrică prin intermediul celulelor fotovoltaice (solare).Energie regenerabilăEnergia obţinută din surse teoretic inepuizabile (lemn, deşeuri, surse geotermice, vântul, energia solară, valuri etc.).

283

Page 284: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Energie solarăEnergia radiată direct, provenind de la soare.EutrofizareCreşterea şi înmulţirea dezordonată a vegetaţiei acvatice, în special a algelor, ca urmare a prezenţei în apă a unei cantităţi mari de substanţe nutritive. Principalii factori responsabili de eutrofizare sunt azotaţii şi fosfaţii proveniţi din deversările de ape reziduale menajere, industriale sau din agricultură. Evaluarea risculuiIdentificarea şi cuantificarea riscului generat de utilizarea specifică a unui agent fizic sau chimic. O astfel de evaluare ia în considerare efectele negative posibile atât asupra indivizilor, cât şi a comunităţilor, analizând toate căile posibile de expunere. În mod ideal, evaluarea stabileşte o relaţie doză – efect şi doză – răspuns din partea indivizilor sau populaţiei luate în studiu.Evaluarea expuneriiDeterminarea modalităţilor de emisie a unei substanţe, precum şi de transformare, degradare şi mobilitate a acesteia, în scopul estimării concentraţiilor sau dozelor la care sunt sau pot fi expuse persoanele sau componentele ambientale.Evaluarea impactului asupra mediuluiProcedură tehnico – administrativă efectuată în scopul formulării unei decizii, din partea autorităţii competente, asupra compatibilităţii unei anumite acţiuni cu mediul înconjurător, înţeles ca ansamblul de resurse naturale, activităţi umane şi patrimoniul istoric şi cultural. Evapotranspiraţie Pierderea apei din teren prin evaporare şi prin transpiraţia plantelor. Fenomenul contribuie la creşterea temperaturii aerului.

FFactor de emisieCantitatea de substanţă poluantă emisă dintr-un proces productiv, considerată în totalitatea ei în fiecare fază tehnologică. Se exprimă în cantitate de poluant emis raportată la cantitatea de produs sau de materie primă utilizată.Factor de impact ambientalFactor material (produse, deşeuri etc.) şi imaterial (energie, agenţi fizici ca zgomotele şi vibraţiile), care pot cauza, prin cantitatea sau calitatea lor, afecte asupra mediului înconjurător.

284

Page 285: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Factor de riscTot ceea ce poate provoca efecte negative asupra sănătăţii. Factorii de risc sunt de diferite tipuri; unii măsurabili cu diferite instrumente (zgomote, poluanţi chimici, pulberi etc.); alţii pot fi puşi în evidenţă prin numai observaţii (proasta organizare a muncii, oboseala fizică, ritmul de lucru etc.).FeedbackRetroacţiune care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menţinerii stabilităţii şi echilibrului lor faţă de influenţe exterioareFertilizant organicMaterial organic de tipul compostului, utilizat ca nutrient pentru plante de cultură.Fertilizant sinteticAmestec de săruri nutriente pentru plante (nitraţi, fosfaţi, potasiu etc.).FibrăSolid care prezintă un raport ridicat între lungime şi diametru. Există fibre naturale (lână, mătase, bumbac, in etc.), fibre artificiale (obţinute prin transformarea chimică a unor polimeri naturali ca celuloza), fibre sintetice (poliester, acrilice, poliamid etc.) şi fibre anorganice (azbest, fibre de sticlă şi de carbon). Cele anorganice prezintă un pericol potenţial pentru sănătate.Filtrare Separarea unei faze solide dispersată într-un solid sau într-un gaz. Fixarea azotuluiTransformarea azotului atmosferic în forme utilizabile pentru plante sau alte organisme prin efectul luminii, bacteriilor şi a algelor (face parte din ciclul azotului).Flux de masăMasa de substanţă poluantă emisă în unitatea de timp.Fotosinteză Proces complex care are loc în celulele vegetale. Energia radiată de soare este folosită pentru combinarea bioxidului de carbon cu apa, pentru producerea oxigenului şi a moleculelor de tipul glucozei.Fum Dispersiuni produse de arderea incompletă a diferitelor materiale. Sunt constituite din aerosoli cu dimensiuni mai mici de un micron. Fum negruParticule solide în suspensie în aer, caracterizate prin capacitatea de absorbţie a luminii.

285

Page 286: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Fumarolă Produs gazos (hidrogen, azot, clor, oxigen, oxizi de carbon etc.) cu temperatură ridicată, emis de vulcani prin cratere şi prin crăpături sau degajat din curgerile de lavă.

GGaz Corp fluid cu densitate redusă, incolor, uşor deformabil şi expansibil, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu are o formă proprie stabilă şi tinde să ocupe întregul volum pe care îl are la dispoziţieGaz cu efect de serăOrice gaz care absoarbe radiaţia infraroşie în atmosferă (vapori de apă, bioxid de carbon, metan, oxizi de azot, fluorocarburi halogenate, ozon perfluorocarburi şi hidrofluorocarburi).Gaz umedGaz care conţine fracţiuni care condensează uşor.GazeificareProces de transformare a cărbunelui în compuşi gazoşi (bioxid de carbon, metan, monoxid de carbon, hidrogen şi amestecuri ale acestora) în prezenţa aerului, vaporilor, oxigenului. Geosferă Solurile, sedimentele şi stratele de roci ale crustei terestre, atât continentale, cât şi oceanice.Ghid pentru controlul emisiilorCriterii privind evoluţia tehnică în sectoarele industriale, cu indicaţii asupra:

a)ciclurilor tehnologice;b)cea mai bună tehnologie disponibilă privind controlul emisiilor;c)factori de emisie cu şi fără utilizarea celei mai bune tehnologii.

Pe baza acestor criterii se stabilesc valorile minime şi maxime ale emisiilor.Grad de acurateţeRaportul dintre ansamblul de valori măsurate cu o anumită metodă faţă de valorile reale şi efective. Acurateţea conferă gradul de credibilitate unei metode de măsurare.GrizuGaz mai uşor decât aerul, compus din metan şi praf de cărbune, care prezintă pericol ridicat de explozie.

286

Page 287: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

HHabitatComplexul condiţiilor de mediu în care trăieşte o anumită specie de plante sau animale, sau locul unde în care se încheie un singur stadiu al ciclului biologic al unei specii.HalonGaz incolor, inodor şi rău conducător de electricitate, folosit în extinctoare, cu potenţial ridicat de distrugere a ozonului.Hartă de riscRezultatul evaluării riscurilor de mediu, puse în evidenţă în diferite zone cu ajutorul indicatorilor de risc.Hidrobromofluorocarburi sau HBFCCompus alcătuit din hidrogen, brom, fluor şi carbon.Hidrocarburi sau HCSubstanţe care conţin numai hidrogen şi carbon. Combustibilii fosili conţin mai multe hidrocarburi, iar unii dintre aceştia reprezintă poluanţi majori ai aerului. Hidrocarburile rezultă din surse naturale, de la rafinarea petrolului sau din sintezele chimice. În funcţie de caracteristicile lor chimice, se disting mai multe tipuri: saturate (toate legăturile sunt simple), nesaturate (conţin legături duble sau triple), liniare şi ramificate, olefinice şi aromatice. Există mii de hidrocarburi, cre conţin metan, etan, propan, ciclopropan, butan şi ciclopentan. Chiar dacă sunt extrem de inflamabile, prezintă avantajul că substituie substanţele distrugătoare de ozon, întrucât producerea lor nu este foarte costisitoare, potenţialul lor de distrugere a ozonului este nul, iar gradul de toxicitate redus.Hidroclorofluorocarburi sau HCFCCompuşi alcătuiţi din hidrogen, clor, fluor şi carbon. Reprezintă o calsă de compuşi chimici care se utilizează pentru înlocuirea clorofluorocarburilor. Şi acestea conţin clor şi pot deteriora stratul de ozon, însă într-o măsură mai mică decât clorofluorocarburile. Potenţialul lor de distrugere a ozonului este cuprins între 0,01 şi 0,1. În viitor, şi producţia de hidroclorofluorocarburi va fi abandonată.Hidrofluorocarburi sau HFCCompuşi care conţin numai hidrogen, fluor şi carbon. Se utilizează în cadrul multor activităţi industrile, comerciale şi civile, ca înlocuitori ai unor gaze care afectează stratul de ozon. Nu au efecte considerabile asupra ozonului stratosferic, dar sunt gaze cu efect de seră, care au un potenţial de încălzire globală cuprins între 140 (HFC-152a) şi 11700 (HFC-23).

287

Page 288: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Hidrosferă Partea globului terestru acoperită de apă, cuprinzând norii, oceanele, mările, calotele de gheaţă, gheţarii, lacurile, fluviile, râurile, apele subterane şi vaporii de apă din atmosferă.HumusAmestec de substanţe organice amorfe aflat în sol, care îi condiţionează fertilitatea şi care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acţiunea microorganismelor.

IIdentificarea riscului Punerea în evidenţă a unui agent periculos potenţial şi definirea factorilor de risc prin determinarea probabilităţii de expunere la acesta.Imisie Emisie care determină o poluare atmosferică în exteriorul unui perimetru industrial.Impact asupra mediuluiAnsamblul de modificări produse asupra mediului înconjurător de către un proces, o activitate sau acţiune antropică. Cuprinde emisiile gazoase, deversările de apă, deşeurile solide, consumul de apă, energie şi materii prime.Impact negativImpact care generează efecte nedorite asupra calităţii mediului înconjurător.Impact pozitivImpact care generează efecte dorite asupra calităţii mediului înconjurător.Impact ireversibilImpact care produce modificări definitive ale zonelor afectate.Impact reversibilImpact care poate fi eliminat prin măsuri de ameliorare sau prin intermediul proceselor naturale, astfel încât se poate atinge starea iniţială a calităţii mediului.Impact direct (primar)Impact determinat de activităţile caracteristice ale unui proiect.Impact indirect (secundar)Impact care apare prin relaţiile indirecte induse, cumulate sau sinergice dintre acţiunile elementare ale proiectului şi componentele ambientale, manifestându-se în zone şi asupra unor componente care nu au legătură directă cu proiectul analizat.Incinerare (a deşeurilor)Uscarea şi arderea deşeurilor în scopul reducerii volumului acestora sau a distrugerii eventualelor substanţe toxice pe care le conţin. Astfel, materialele

288

Page 289: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

supuse incinerării se transformă în materiale inerte, ca cenuşa şi zgura, care necesită apoi tratamente de epurare, pentru evitarea poluării. Incinerarea permite recuperarea căldurii prin producerea vaporilor de apă şi a energiei electrice, iar cenuşa poate fi utilizată ca material de construcţie.Incertitudine O măsură, adesea de tip calitativ, a gradului de nesiguranţă, asociată estimării valorii reale a parametrului determinat.Incertitudine de măsurareParametru asociat rezultatului unei măsurători, care caracterizează dispersia valorilor.Indicator Parametru care permite o reprezentare sintetică a unui fenomen complex (de exemplu, nivelele măsurate ale unor substanţe chimice reprezintă indicatori ai calităţii mediului). Printr-o agregare adecvată a indicatorilor corespunzători aspectelor individuale ale unui fenomen ambiental, se obţin indicii.Indice Parametru numeric, de obicei adimensional, care furnizează o informaţie sintetică privind un anumit fenomen, fiind obţinut prin agregarea indicatorilor de mediu.Inert Puţin reactiv, cu referire numai la gazele nobile şi la azotul molecular.Insecticid Substanţă chimică folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare. Prezintă o toxicitate ridicată şi este stabilă şi se acumulează în mediul înconjurător, având efecte negative asupra acestuia.Inventar al emisiilorO listă a poluanţilor emişi în atmosferă de către o comunitate, regiune sau naţiune. Cuprinde cantităţile de poluanţi emise în unitatea de timp şi specifică tipul sursei de poluare.Inversiune termicăFenomen referitor la condiţiile atmosferice, când un strat de aer se află sub un altul mai cald şi mai uşor fără să se amestece, ceea ce favorizează acumularea poluanţilor.Izobară Linia care uneşte toate punctele unei regiuni în care presiunea atmosferică are aceeaşi valoare.

289

Page 290: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Izotermă Linia care uneşte toate punctele unei regiuni în care temperatura medie într-un anumit interval de timp (an, lună) are aceeaşi valoare.Izotop Termin care indică elementele chimice care au acelaşi număr de atomi dar mase diferite.

ÎÎncălzire globalăÎncălzirea progresivă şi graduală a suprafeţei planetei, cauzată de gazele cu efect de seră, determinând modificări ale mecanismelor climatice la nivel global.

LLC50Concentraţia unei substanţe care este letală pentru 50% din organismele testate la un anumit timp de expunere.Licheni Grup de plante inferioare, compuse dintr-o asociaţie simbiotică dintre o ciupercă şi o algă. Pot fi utilizaţi ca indicatori biologici în cadrul monitorizării poluării atmosferice. Limite de expunere Termin general care defineşte concentraţia sau intensitatea de expunere care nu trebuiesc depăşite.Limite de acceptabilitateValori limită ale concentraţiilor, la care aerul, apa sau solul sunt considerate poluate la nivele acceptabile.

MMărime calculatăValoare obţinută printr-un algoritm de calcul a două sau mai multor măsurători, sau măsuri sau parametri introduşi de operatori.Mărime derivatăMăsurătoare obţinută prin elaborare(schimbarea unităţii de măsură, normalizare, sau combinarea unor măsurători mai simple).Măsuri de ameliorareMăsuri, de regulă de natură tehnică, ce reduc sau împiedică impacturile prognozate.

290

Page 291: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Măsuri de compensareMăsuri care ameliorează condiţiile mediului afectat, dar nu reduc impacturile specifice unui proiect.Măsurătoare Operaţie pentru determinarea valorii unei cantităţi. Măsurarea directă a poluanţilorMăsurătoare efectuată cu analizatori care emit un semnal de răspuns comparabil cu parametrul de măsurat.Măsurătoare indirectăMăsurarea unei mărimi efectuată cu instrumente care furnizează un semnal de răspuns direct proporţional cu un parametru care poate fi corelat ulterior cu concentraţiile poluanţilor.Măsurătoare independentăMăsurătoare realizată cu ajutorul unui alt organ de control, utilizând o aparatură specializată (probare, măsurare, materiale standard, software etc.)Medie anualăMedia aritmetică a valorilor medii orare valabile, măsurate în timpul unui an.Medie la 48 oreMedia aritmetică a datelor orare valabile măsurate în decurs de 48 ore de funcţionare normală, chiar dacă nu consecutiv.Medie zilnicăMedia aritmetică a valorilor orare valabile măsurate între orele 00:00:01 şi 24:00:00.Medie lunarăMedia aritmetică a valorilor medii orare valabile măsurate în cursul unei luni.Medie orarăMedia aritmetică a datelor elementare valabile măsurate în decurs de o oră.Mediu înconjurătorComplexul de factori fizici, sociali, culturali şi estetici, care se referă la indivizi şi comunităţi, cărora le determină forma, caracterul, relaţiile de dependenţă şi evoluţia.Mediu ocupaţional Condiţii de mediu la locul de muncă.Măsură de siguranţăOrice intervenţie pentru izolarea definitivă a sursei de poluare referitor la matricele ambientale înconjurătoare.

291

Page 292: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Metabolism Suma tuturor proceselor chimice şi fizice care au loc într-un organism; în sens mai restrâns, se referă la modificările chimice şi fizice pe care le suferă o anumită substanţă într-un organism. Include asimilarea şi distribuirea în corp a compuşilor chimici, schimbările (biotransformări) la care aceştia sunt supuşi şi eliminarea acestora.Metale greleMetale cu densitatea mai mare decât 5. Dintre acestea, unele (plumb, cadmiu, mercur, antimoniu, seleniu, nichel, vanadiu etc.) sunt introduse în atmosferă sub formă de oxizi sau sulfuri, ca urmare a arderii combustibililor sau a deşeurilor sau a proceselor industriale. După o anumită perioadă de rămânere în aer, pot pătrunde în lanţurile trofice, dând naştere fenomenelor periculoase de bioacumulare în organismele vii. Metanotrofic Care posedă capacitatea metabolică de oxidare a metanului la bioxid de carbon în condiţii aerobe.Meteorologie Ştiinţa care studiază atmosfera terestră, proprietăţile sale şi fenomenele care au loc în atmosferă. Metodă de evaluare a emisiilorAnsamblul de relaţii între datele măsurate, proprietăţile fizice, datele meteorologice şi datele de proiectare sau datele de proces corelate cu acestea, finalizate prin calculul sau evaluarea unei emisii sau a unui factor de emisie.Microclimă Clima locală a unei zone specifice sau a unui habitat.Mineral Orice substanţă anorganică naturală sub formă de solid cristalin care se găseşte în scoarţa terestră.MirosSenzaţie produsă de activarea simţului olfactiv. ModelReprezentarea sintetică a unei anumite realităţi sau reprezentarea schematică ce explică situaţii reale.Model climaticReprezentarea cantitativă a interacţiunilor în atmosferă, oceane, terenuri scufundate, gheţari.

292

Page 293: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Model de circulaţie general Model tridimensional al sistemului climatic creat pe computer, care poate fi utilizat pentru simularea modificărilor climatice determinate de către om. Astfel de modele sunt extrem de complexe şi reprezintă efectele unor factori ca proprietatea de reflexie şi absorbţie a vaporilor de apă din atmosferă, concentraţiile gazelor cu efect de seră, norii, încălzirea zilnică şi anuală, temperatura oceanelor şi a zonelor cu gheaţă permanentă. Model de emisieTipologia de variaţie a emisiilor în timp. Emisiile pot fi stabile, ciclice, neregulate etc.Model de prognoză a calităţii aeruluiSistem de calcul capabil să estimeze valorile calităţii viitoare a aerului, pe baza diferiţilor parametri cum ar fi starea traficului şi condiţiile meteorologice prognozate. Modificări climaticeCu acest termen este indicată schimbarea semnificativă a condiţiilor climatice la nivel global.Monitorizarea mediuluiMăsurarea continuă şi repetată a agenţilor prezenţi în mediul înconjurător, pentru evaluarea expunerii şi riscurilor la care este expus acesta, făcând o comparaţie cu valorile de referinţă.Monitorizare biologicăMăsurarea continuă şi repetată a substanţelor toxice prezente în ţesuturi şi a efectelor biochimice ale acestora, pentru evaluarea expunerii şi riscurilor la care expuse acestea, făcând o comparaţie cu valorile de referinţă.Monitorizare individuală Monitorizarea mediului în care este măsurată şi evaluată expunerea unui singur subiect la o anumită substanţă.Monitorizare calitativăMonitorizare realizată prin utilizarea tehnicilor, procedeelor sau metodelor care se bazează pe observaţii sau alte însuşiri umane (monitorizarea mirosului, observaţii vizuale, comparaţii).

NNivelul măriiCota la care suprafaţa apei mării este stabilă şi nedisturbată de mişcarea valurilor şi este cota de referinţă pentru măsurarea altitudinilor şi adâncimilor.

293

Page 294: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Nivel de acceptabilitateConcentraţia maximă a unei substanţe din aer, apă sau alimente la care un individ poate fi expus zilnic fără să existe riscuri majore pentru sănătate. Nivel de acţiune Concentraţia unui poluant într-un anumit mediu înconjurător (aer, apă, sol) la care trebuie luate măsuri de protecţie specifice, cum ar fi evacuarea populaţiei sau eliminarea materialelor contaminate.Nivel de expunere a mediuluiConcentraţia sau cantitatea unei substanţe la care un organism este supus în zona în care trăieşte.Nivel de emisieCantitatea de substanţe conţinute în emisii exprimată în masă pe unitatea de volum sau masă în unitatea de timp, determinată experimental în emisie cu ajutorul instrumentelor automate sau pe probe analizate în laborator.NoriAcumulări de picături foarte mici de apă sau de cristale de gheaţă, care se formează în atmosferă prin condensarea vaporilor de apă în jurul particulelor fine sau a ionilor, care reprezintă nuclee de condensare. Se formează la înălţimi de 1000 până la 13000 metri, în special între 1500 şi 2500 metri.

OOrganism anaerobUn organism care nu are nevoie de oxigen pentru a supravieţui. Oscilaţii eustaticeVariaţie a nivelului general al oceanelor, de natură climatică sau tectonică.OxidareTransformarea chimică a unei substanţe prin combinare cu oxigenul.OxiziCompuşi formaţi din două elemente dintre care unul este întotdeauna oxigenul. Unii oxizi sunt principalii poluanţi atmosferici.Oxizi de azot Un grup de gaze care cauzează ploile acide şi alte probleme de mediu (smog-ul şi eutrofizarea apelor litorale), provenite din arderea combustibililor fosili. Ozon Gaz incolor, cu miros înţepător, alcătuit din trei atomi de oxigen. Circa 90% din ozonul atmosferic se găseşte în stratosferă, iar restul de 10% în troposferă. Ozonul stratosferic constituie stratul de protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale razelor

294

Page 295: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

ultraviolete. Ozonul din troposferă este un oxidant chimic şi este unul din componenţii smog-ului fotochimic.

PParametru Mărime măsurabilă, reprezentând caracteristicile principale ale unui grup statistic. Parametru de mediuMărime convenţională care măsoară valoarea atribuită unei variabile ambientale.Parametru echivalent Parametru referitor la o emisie, care furnizează un nivel de informaţie asemănător, cu un grad asemănător de incertitudine.Părţi pe miliard (ppb)Părţi dintr-un compus chimic prezente într-un miliard de părţi ale unui anumit gaz, lichid sau amestec. Părţi pe milion (ppm)Părţi dintr-un compus chimic prezente într-un milion de părţi ale unui anumit gaz, lichid sau amestec. Perioadă de înjumătăţireIntervalul de timp necesar pentru înjumătăţirea nucleelor radioactive originari, prezenţi într-un eşantion supus dezintegrării.Perioadă latentăTimpul scurs din momentul expunerii până la apariţia primelor simptome ale bolii.Perioadă de funcţionare nesupravegheatăIntervalul de timp dintre două calibrări succesive.Perioadă de observare (a emisiilor)Intervalul de timp care se referă la limitele de emisie care trebuie respectate.Permis de emisieAutorizaţie care conferă dreptul de a avea emisii posesorilor ei. Autorităţile emit astfel de permise pe baza unui nivel complex prestabilit al emisiilor. Proprietarul permisului îl poate vinde sau îl poate utiliza emiţând o cantitate de emisii corespunzătoare celei aprobate.Persistenţă referitor la o substanţă, defineşte perioada de timp în care substanţa respectivă rămâne într-un anumit mediu, înainte de a se transforma chimic sau fizic.pH Scara care indică aciditatea sau alcalinitatea unei substanţe. Apa pură are un pH egal cu 7 şi este neutră.

295

Page 296: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Plan de eşantionare a mediuluiPlan document care descrie procedeele şi metodele de eşantionare în cazul studierii mediului. Identifică punctele de probare, frecvenţa şi numărul eşantioanelor. Descrie metodele analitice şi interpretarea rezultatelor.Plan de refacere a calităţii aeruluiInstrument de planificare ce defineşte politicile şi criteriile de îmbunătăţire a calităţii aerului în zonele urbane şi industriale.Ploaie acidă Rezultatul contaminării cu bioxid de sulf şi oxizi de azot a apei atmosferice (ploaie, grindină, lapoviţă zăpadă, ceaţă). Termenul se foloseşte atât pentru depunerile uscate, cât şi pentru cele umede.Plancton Ansamblul organismelor animale (zooplancton) şi vegetale (fitoplancton) care trăiesc în mediul marin, lacustru sau în cursurile de apă.Proces de mediuTransformarea unei anumite stări a mediului înconjurător, trecând prin faze intermediare mai mult sau mai puţin sesizabile, determinată de o serie de factori externi sau interni.PulberiParticule solide cu formă neregulată, cu dimensiuni mai mari de un micron, suspendate în aer sau în alte gaze, rezultate din procese naturale sau artificiale de abraziune şi dispersie.Pulberi în suspensie totaleAnsamblu eterogen de particule solide şi lichide care, datorită dimensiunilor extrem de reduse rămân suspendate în aer.PoluareO modificare a caracteristicilor fizice, chimice sau biologice ale aerului, apei sau solului, care poate avea efecte nocive asupra sănătăţii sau activităţii umane. Extrapolând, termenul se referă şi la cazul în care efectele nocive se manifestă şi asupra altor forme de viaţă sau materiale.Poluanţi atmosfericiUna sau mai multe substanţe chimice prezente în aer la o concentraţie suficientă pentru a provoca efecte negative sănătăţii umane, animalelor sau vegetaţiei.Populaţie Grup de indivizi aparţinând aceleiaşi specii, care trăiesc într-o anumită zonă.

296

Page 297: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Populaţie de riscAnsamblul persoanelor care ar putea suferi afecţiuni ale sănătăţii şi care este potenţial expusă factorului de risc luat în considerare.Potenţial de bioacumulare Capacitatea unui organism viu de a concentra o substanţă obţinută direct din mediul înconjurător sau prin intermediul hranei.Potenţial de neutralizare a acizilor Măsura capacităţii apei şi solului de a neutraliza acizii proveniţi din diferite procese. Neutralizarea are loc prin reacţii ale ionilor de hidrogen cu baze organice şi anorganice.Potenţial de distrugere a ozonului (ODP)Număr care se referă la capacitatea distrugerii ozonului, cauzată de o anumită substanţă. Se determină ca raport între impactul produs asupra ozonului de către un anumit compus chimic şi impactul produs asupra ozonului de către CFC-11 cu aceeaşi masă ca substanţa luată în considerare. Altfel spus, ODP pentru CFC-11 este considerat a fi egal cu 1. Alte CFC şi HCFC au un ODP care variază între 0,01 şi 1,0. Halonii au un ODP care poate ajunge la 10. Tetraclorura de carbon are un ODP egal cu 1,2; metilcloroformul egal cu 0,11. HFC au valoarea ODP egală cu zero, deoarece nu conţin clor.Potenţial de încălzire globalăNumăr care se referă la capacitatea de încălzire globală, cauzată de o anumită substanţă. Reprezintă raportul dintre încălzirea globală cauzată într-o anumită perioadă de timp (de obicei 100 de ani) de o anumită substanţă şi încălzirea provocată în acelaşi interval de timp de aceeaşi cantitate de bioxid de carbon. Definind astfel potenţialul de încălzire globală al carbonului ca fiind egal cu 1, potenţialul metanului este 21, al CFC-12 8500, în timp ce al CFC-11 este de 5000. Diferitele tipuri de HCFC şi HFC au un potenţial de încălzire globală cuprins între 93 şi 12100. Potenţialul de încălzire globală al apei este egal cu zero.Prag de miros Concentraţia cea mai redusă a unui odorizant, care poate fi percepută de către om.Precesiune Mişcarea de rotaţie a axei terestre care se realizează în circa 23000 de ani. Acest fenomen este unul dintre factorii care determină recepţionarea de către planeta noastră a unor cantităţi diferite de energie de-a lungul timpului. Procesul este legat de ciclicitatea cu care se petrec glaciaţiunile.

297

Page 298: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Precipitaţie atmosfericăFaza finală a circuitului apei în natură. Mecanismul principal de producere este acela de condensare a vaporilor de apă prezenţi în atmosferă şi se poate manifesta sub formă de ploaie, zăpadă, grindină, lapoviţă.Precizie Măsura exactităţii cu care pot fi obţinute rezultatele analitice, fiind asociată valorilor măsurate. Precizie de analizare Variaţie în jurul mediei mai multor măsurători repetate, la aceeaşi concentraţie a poluantului în condiţii normale de funcţionare a instrumentului de analiză, exprimată ca variaţie standard.Precursor Substanţă din care se formează o altă substanţă, mult mai activă din punct de vedere biologic.Precursori ai ozonuluiCompuşi chimici, cum sunt monoxidul de carbon, metanul, diferitele hidrocarburi şi oxizii de azot, care reacţionează în prezenţa radiaţiei solare cu alţi compuşi chimici, dând naştere ozonului în troposferă.Prelucrare de dateAnsamblul procedurilor de calcul care permit definirea, pornind de la valorile elementare avute la dispoziţie şi exprimate în unităţi inginereşti, valorilor medii în condiţiile fizice prestabilite.Presiunea atmosfericăEste presiunea exercitată asupra unei anumite suprafeţe de către coloana de aer de deasupra acesteia. Se acceptă că la nivelul mării presiunea normală are valoarea de 1033 g/cm2, echivalentă greutăţii unei coloane de mercur cu înălţimea de 76 cm care acţionează pe o suprafaţă de 1 cm2. Presiunea atmosferică scade odată cu creşterea altitudinii.Profil de risc profesionalAnsamblul de factori nocivi prezenţi în mediul de lucru, specific pentru fiecare profesie în parte.Propagarea poluanţilorDeplasarea poluanţilor prezenţi în atmosferă ca urmare a fenomenelor de transport şi difuzie.Punct de inflamabilitate Temperatura la care un combustibil emite vapori care se aprind în prezenţa unei flăcări deschise.

298

Page 299: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

RRadiaţie Energia emisă sub formă de radiaţii electromagnetice. Radiaţia are diferite caracteristici, în funcţie de lungimea de undă..Radiaţie cu lungime mare de undăRadiaţia emisă cu o lungime de undă spectrală mai mare de 4 micrometri, corespunzătoare radiaţiei emise de Terra şi de atmosferă. Radiaţie infraroşieEnergia termică emisă de toate solidele, lichidele şi gazele. În contextul efectului de seră, termenul se referă la energia termică emisă de suprafaţa terestră şi de atmosferă. Gazele de seră absorb această radiaţie în atmosferă, iradiind o parte din aceasta înapoi spre suprafaţa planetei, alimentând astfel efectul de seră.Radiaţia solarăEnergia provenită de la soare. Foarte importantă pentru sistemul climatic, cuprinde radiaţia ultravioletă, radiaţia vizibilă şi radiaţia infraroşie.Radiaţia terestrăRadiaţia infraroşie totală emisă de Terra în atmosferă.Radioactivitate Proprietate a unor elemente de a emite, prin dezintegrare spontană, radiaţii corpusculare şi electromagnetice.Radioactivitate ambientalăRadioactivitatea măsurată într-un anumit mediu. Anumite substanţe, cum este radonul, emit radiaţii care în mod normal sunt prezente în mediu în concentraţii reduse. Rafinare Proces industrial de transformare a petrolului în derivaţi utili prin distilare la temperaturi de 400° C. Raport privind starea mediului înconjurătorColectarea, organizarea şi interpretarea datelor de mediu prelevate de autorităţile locale. Descrie starea mediului înconjurător, factorii de influenţă, intervenţiile realizate pentru atingerea obiectivelor de calitate stabilite etc.Receptor de mediuOrice element al mediului înconjurător care poate deveni obiectul poluării sau impactului.Regim climaticComportamentul condiţiilor climatice dintr-o regiune geografică în decursul unui an.

299

Page 300: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Regresiune Retragerea mărilor din anumite regiuni. Termenul se foloseşte şi pentru retragerea gheţarilor şi este antonimul transgresiunii.Respiraţie Proces fiziologic ce este caracteristic pentru toate organismele vii, atât animale, cât şi vegetale, reprezentând schimbul de gaze, oxigen şi bioxid de carbon, între organisme şi mediul înconjurător. ReîmpădurireRecultivarea silvică a terenurilor defrişate, ca mijloc de reconstituire a patrimoniului silvic în scopul reducerii efectului de seră. RezultatValoarea atribuită unui parametru, obţinută prin măsurători, care trebuie să conţină şi informaţii referitoare la gradul de precizie al măsurătorii şi toate informaţiile relevante pentru interpretare şi comparare. Risc Posibilitatea producerii unui accident, ca urmare a expunerii la diferiţi agenţi chimici sau fizici.Risc acceptabil Risc care poate fi menţinut la un nivel redus, tolerat în scopul atingerii unor anumite obiective.Risc individualProbabilitatea ca o singură persoană să devină subiect al efectelor nocive asupra sănătăţii. Risc de mediuImpact potenţial care poate fi exprimat în termeni probabilistici.Risc de minimRisc neglijabil, prea redus pentru a reprezenta o problemă. De obicei, termenul este utilizat când probabilitatea de producere este mai mică de 10-5 - 10-6.Rotaţia culturilorCultivarea altor plante de cultură pe aceeaşi suprafaţă, în scopul limitării reducerii substanţelor nutritive prezente în sol. Plante cum sunt grâul, tutunul sau bumbacul, care consumă cantităţi mari de azot, se cultivă pe aceeaşi suprafaţă un singur an, în anul următor suprafaţa va fi cultivată cu legume, care îmbogăţesc solul în azot.RouăFenomen atmosferic datorat condensării vaporilor de apă la contactul direct cu suprafaţa mai rece a terenului sau a plantelor.

300

Page 301: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

SSare Produsul reacţiei dintre un acid şi o bază, solid şi, de regulă, ionic.Săruri minerale în solComponente ale solului rezultate în urma spălării rocilor şi a mineralizării humusului, care circulă în sol sub formă de soluţii. SănătateStarea de confort fizic, mintal şi social. Nu trebuie înţeleasă numai ca absenţă a bolilor sau infirmităţilor.Sedimentare Proces de depunere şi acumulare a materialelor de diferite naturi pe suprafaţa terestră.Sinergism Efectul comun a două sau mai multe substanţe, mai grav decât suma efectelor individuale ale acestora.Sistem climatic Ansamblul constituit din atmosferă, oceane, biosferă, criosferă şi geosferă.Sistem de restricţiiAnsamblul de tehnologii de tratare şi gestionare a emisiilor de orice natură (atmosferice, hidrice, sonore, deşeuri), pentru a le menţine în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.Sistem de monitorizare a emisiilorSistem pentru măsurarea mărimii emisiilor, care implică următoarele funcţiuni: colectare de probe, analize, validări, elaborare automată şi arhivarea datelor.Smog Ceaţă amestecată cu fum, care afectează marile oraşe, cauzată de concentraţia ridicată de particule de bioxid de sulf. Se produce la umidităţi de peste 80% şi temperaturi cuprinse între -3° şi 5°C. O altă formă de smog este smogul fotochimic, cauzat de concentraţiile ridicate de ozon şi oxidanţi fotochimici în condiţii de temperatură de 25 - 35°C, umiditate redusă, viteză a vântului sub 2 m/s şi în prezenţa inversiunilor termice. Emisiile de oxizi de azot şi compuşi organici volatili, provenite de la autovehicule, sunt cauza principală a producerii ozonului şi a oxidanţilor fotochimici.SolStratul subţire şi fecund de teren care acoperă rocile, format prin degradarea acestora sub acţiunea combinată a agenţilor atmosferici şi biologici.

301

Page 302: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Solubil Substanţă care se poate dizolva într-o altă substanţă, fără să-şi modifice propria compoziţie chimică. Soluţie acidăOrice soluţie apoasă care are mai mulţi ioni de hidrogen (H+) decât ioni de hidroxid (OH-); orice soluţie apoasă cu un pH mai mic decât 7.Soluţie bazicăSoluţie apoasă care conţine mai mulţi ioni de hidroxid (OH-) decât ioni de hidrogen (H+); orice soluţie apoasă cu un pH mai mare decât 7.Solvent Substanţă lichidă capabilă să dizolve alte substanţe. Sondă (pentru prelevarea emisiilor)Aparatură adecvată pentru prelevarea eşantioanelor de gaz.Spălarea mineralelorProcesul prin care apa spală substanţele chimice din sol prin intermediul reacţiilor chimice sau prin simpla sa curgere.Spectrometrie de masăMetodă de analiză care se bazează pe producerea de ioni, pornind de la compuşi neutri şi examinând descompunerea succesivă a acestora, care furnizează raportul masă/sarcină, nu însă şi structura analizată. SpectroscopieDisciplina bazată pe observarea emisiei sau absorbţiei radiaţiei electromagnetice de către materie.SprayLichid specific, alcătuit din picături cu dimensiuni mai mari de 9 µm, generate de procesele de dispersie mecanică.Standard de mediu Instrumente de politică de mediu adoptate de către autoritatea publică pentru ameliorarea calităţii mediului înconjurător. În general, un standard reprezintă un nivel de satisfacere a calităţii, fixat prin lege, depăşirea acestuia fiind sancţionată. Standardele de mediu se pot referi la emisiile poluante (se stabilesc limitele maxime admise ale concentraţiilor diferiţilor poluanţi), la calitatea mediului înconjurător (se fixează limita maximă de poluare admisă pentru un anumit mediu), standarde tehnologice (prevăd adoptarea unei anumite tehnologii).Standard de calitate a aeruluiIndici care reprezintă concentraţiile poluanţilor atmosferici care nu pot fi depăşite prin lege într-un anumit interval de timp, într-o anumită localizare.

302

Page 303: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Stare de alarmăO situaţie de poluare atmosferică ce poate determina condiţii de risc de mediu şi sanitar. Stare de atenţieO situaţie de poluare atmosferică persistentă, care determină riscul de atingere a stării de alarmă.Staţiune Amplasare dotată cu instrumente pentru evidenţierea şi măsurarea concentraţiilor de poluanţi în atmosferă. Organizarea mai multor puncte de măsurare reprezintă o reţea de monitorizare, care poate oferi infirmaţii privind nivelele de calitate a aerului dintr-o regiune, prin integrarea măsurătorilor.Strat de ozonZona stratosferei care conţine cea mai mare parte a ozonului atmosferic. Se găseşte între 15 şi 40 km de suprafaţa terestră, în stratosferă. Subţierea acestui strat prin acţiunea substanţelor distrugătoare de ozon determină o creştere a nivelului razelor ultraviolete.StratosferăRegiune a atmosferei, situată deasupra troposferei şi se extinde de la 10 până la 50 km deasupra suprafeţei terestre. La altitudini ridicate sunt atinse temperaturi mai ridicate, ca urmare a absorbţiei razelor ultraviolete de către ozon. Aerul cald rămâne în stratele superioare ale stratosferei, în timp ce aerul rece rămâne în stratele inferioare, schimbul între masele de aer fiind mult mai redus decât cel din troposferă.Studiu de impactDocument care trebuie să însoţească un proiect prezentat de către iniţiator pentru autorizare, constând într-un ansamblu de studii şi cercetări sectoriale necesare evaluării impactului generat de fazele de construcţie şi funcţionare ale proiectului.Substanţă interferentăSubstanţă prezentă în materialul analizat, diferită de cea măsurată, care, datorită prezenţei ei, determină variaţii ale rezultatelor măsurate.Substanţe distrugătoare de ozonUn compus care contribuie la subţierea stratului de ozon stratosferic. Aceste substanţe sunt CFC, HCFC, halonul, metilbromura, tetraclorura de carbon şi metilcloroformul. Sunt substanţe foarte stabile în troposferă şi se degradează numai datorită acţiunii intense a luminii ultraviolete în stratosferă. Când se descompun, rezultă atomi liberi de clor şi brom care afectează ozonul.

303

Page 304: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Substanţă din clasa ISubstanţă chimică ce are un potenţial de distrugere a ozonului mai mare sau egal cu 0,2. Printre aceste substanţe se numără clorofluorocarburile, halonii, tetraclorura de carbon şi metilcloroformul. Substanţe din clasa a II-aSubstanţe chimice cu un potenţial de distrugere a ozonului mai mic de 0,2. (hidroclorofluorocarburile).Sursă (poluant)Sursa care emite substanţe poluante. Poate fi naturală (ape, sol, păduri, vulcani etc.) sau antropică (instalaţii, infrastructuri, servicii). În funcţie de cantitatea de poluanţi emisă şi de modalitatea de emisie, o sursă poate fi punctuală, difuză sau liniară. Sursele sunt punctuale atunci când pot fi evidenţiate şi caracterizate individual şi localizate într-o anumită regiune (cum este cazul instalaţiilor industriale şi al termocentralelor). Sursele difuze nu pot fi individualizate, din cauza răspândirii mari în teritoriu (cazul emisiilor generate de instalaţiile de încălzire casnice). Se vorbeşte despre surse liniare atunci când emisiile sunt generate în mod continuu în mai multe puncte (cazul şoselelor, aut6ostrăzilor, căilor ferate). Sursă punctiformă Sursă singulară de emisie, prezentă într-o anumită localizare.Sursă difuzăMai multe surse de emisie asemănătoare, existente într-o zonă definită.

TTehnologia optimă disponibilăSistem tehnologic adecvat, verificat şi e experimentat, care permite controlul şi/sau reducerea emisiilor la nivele acceptabile pentru protecţia sănătăţii şi mediului.TemperaturaMăsura de deplasare medie a atomilor sau a moleculelor într-o substanţă sau în mai multe momente de timp. Este un indice al stării termice a corpurilor, care descrie capacitatea de a ceda sau absorbi căldura Timp înjumătăţire a unei substanţe radioactiveTimp necesar unei substanţe radioactive pentru a-şi reduce activitatea la jumătate. TEP Acronim pentru tona de petrol echivalentă, adică unitatea energetică ce exprimă energia termică obţinută din alţi combustibili, diferiţi de petrol; corespunde la circa 1,3-1,4 t de cărbune, 4-5 t de lignit, 1000 m3 de gaz natural, 10 milioane de kcal.

304

Page 305: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Termostabil Substanţă care îşi conservă proprietăţile când este supusă acţiunii căldurii.Tip de climăDiferitele combinaţii a factorilor climatici determină diferitele tipuri de climă întâlnite pe glob. La definirea tipurilor de climă participă factorii meteorologici, în special temperatura şi precipitaţiile, analizaţi în raport cu flora. Toleranţă Capacitatea unui organism de a supravieţui în prezenţa unei substanţe toxice.Tonă de CO2 echivalentUnitate de măsură care permite evaluarea în ansamblu a emisiilor de diferite gaze de seră, cu efecte diferite asupra climei. De exemplu, metanul are un potenţial de seră de 21 de ori mai mare decât al CO2, deci o tonă de metan va reprezenta 21 tone de CO2 echivalent.Toxic Capabil de a cauza efecte negative în organismele vii, ca rezultat al unei interacţiuni fizico-chimice.ToxicitateCapacitatea unei substanţe de a provoca efecte negative asupra organismelor vii, atunci când depăşeşte un anumit nivel al concentraţiei. Este strâns legată de posibilitatea sa de absorbţie, transport, metabolism şi excreţie în organismele vii. Toxicitatea acută apare atunci când dozele sunt mari, iar efectul se manifestă în timp scurt (minute, ore sau zile). Toxicitatea cronică este cauzată de o expunere îndelungată la doze mici, când doza toxică este atinsă prin acumularea substanţei în organism.Toxină Substanţă otrăvitoare produsă de organisme de tipul microbilor, animalelor sau plantelor.Transformare abioticăProces prin care o substanţă este modificată de către mecanisme nonbiologice.Transformare metabolică Transformare biochimică a unei substanţe dintr-un organism.TransgresiuneProces de inundare de către mare a porţiunilor de teren aparţinând uscatului.Tratare a fumul rezultat din combustieProces de îndepărtare sau reducere a conţinutului de substanţe poluante prezente în fumul de combustie a substanţelor cum sunt cărbunele, ţiţeiul, gazul natural etc.

305

Page 306: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

TroposferaStratul inferior al atmosferei, care conţine circa 95% din atmosfera terestră. Se extinde pe 10- 15 km de la suprafaţa terestră. Temperatura descreşte odată cu creşterea altitudinii. Toate fenomenele meteorologice se desfăşoară în troposferă. Convenţia este un proces care permite amestecarea eficientă a maselor de aer în troposferă: pe măsură ce aerul cald urcă, acesta se răceşte şi revine la suprafaţa pământului.

UUmiditate absolutăPonderea vaporilor de apă prezenţi într-un metru cub de aer.Umiditate relativăRaportul, exprimat în procente, dintre cantitatea vaporilor de apă conţinuţi în atmosferă la un moment dat şi cantitatea maximă de vapori care pot fi conţinuţi în atmosferă în aceleaşi condiţii de temperatură (umiditate de saturaţie).Umiditate specifică Raportul dintre masa vaporilor şi masa aerului uscat dintr-un anumit volum.Unitate Dobson (DU)Unitate de măsură pentru evaluarea nivelelor de coloanei de ozon. 100 DU măsuraţi deasupra suprafeţei terenului ar forma un strat cu o grosime de un milimetru. La tropice, nivelul ozonului în cursul anului sunt cuprinse în mod obişnuit între 250 şi 300 DU. În regiunile temperate, anotimpurile conduc la variaţii relativ mari ale nivelului de ozon. De exemplu, măsurătorile efectuate la Leningrad au înregistrat valori variabile între un maxim de 475 şi un minim de 300 DU. Aceste variaţii se produc şi în absenţa diminuării grosimii stratului de ozon. Diminuarea stratului de ozon se referă la reducerea acestuia sub valorile nivelului normal, sub influenţa anotimpurilor şi a altor efecte naturale.UVRadiaţie ultravioletă, reprezentând o porţiune a spectrului electromagnetic, caracterizată de o lungime de undă mai scurtă decât a luminii. Soarele produce radiaţii ultraviolete, care sunt de trei tipuri: UVA, UVB şi UVC. UVA nu este absorbită de către ozon. UVB este absorbită în cea mai mare parte, restul ajungând pe suprafaţa terestră. UVC este absorbită complet de către ozon şi de către oxigen.UVABanda radiaţiei ultraviolete cu lungimea de undă între 320 şi 400 nanometri. UVA nu este absorbită de către ozon. Această bandă a spectrului are lungimea de undă foarte puţin mai mare decât a luminii vizibile violete.

306

Page 307: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

UVBBanda radiaţiei ultraviolete cu lungimea de undă între 280 şi 320 nanometri. Reprezintă un tip de lumină ultravioletă care provine de la soare, care are diferite efecte periculoase (în special asupra ADN-ului). Reprezintă cauza melanoamelor şi a altor tipuri de cancer de piele. Au fost, de asemenea, depistate efecte negative asupra unor materiale, culturi şi organisme marine. Stratul de ozon protejează planeta împotriva celei mai mari părţi a UVB provenite de la soare.UVCBanda radiaţiei ultraviolete cu lungimea de undă mai scurtă de 280 nanometri. UVC este foarte periculoasă, dar este absorbită complet de către ozon şi oxigen.

VValoare Expresie cantitativă a unei anumite mărimi, exprimată printr-un număr urmat de o unitate de măsură.Valoare realăValoare care sar obţine calculând media unei serii infinite de măsurători a aceleiaşi mărimi.Valoare estimatăRezultat al evaluării unei emisii obţinut utilizând factori de emisie, parapetri surogat, calcule sau metode asemănătoare care utilizează parametri indirecţi. Valori anormaleRezultate diferite mult de altele din aceeaşi serie de măsurători (de obicei, o serie de date de monitorizare), care nu pot fi atribuite activităţii unei structuri sau unui proces.Valori ghid de calitate a aeruluiLimite ale concentraţiilor şi limite de expunere referitoare la poluanţi în mediul exterior destinate protecţiei pe termen lung a sănătăţii şi mediului înconjurător şi stabilirii parametrilor de referinţă pentru instituirea zonelor specifice de protecţie a mediului, pentru care este necesară o protecţie specială calităţii aerului.Valori limită de emisie Concentraţia şi/sau cantitatea de substanţe poluante conţinute în emisiile poluante, într-un anumit interval de timp, care nu pot fi depăşite.Valori limită de calitate a aeruluiLimite maxime de acceptabilitate a concentraţiilor şi limitele maxime de expunere la poluanţi în mediul extern.

307

Page 308: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

Vânt Deplasarea aerului faţă de suprafaţa terestră, cu o componentă majoră orizontală, cauzată de diferenţa de presiune.Vapori Substanţe gazoase care se pot condensa prin simpla reducere a temperaturii în condiţii normale de presiune atmosferică.Vapori de apăApa prezentă în atmosferă sub formă gazoasă, reprezentând cel mai abundent gaz cu efect de seră. Chiar dacă omul nu a contribuit semnificativ la creşterea concentraţiei acestora în atmosferă, vaporii de apă contribuie semnificativ la efectul de seră natural. Vaporii de apă joacă un rol important şi în reglarea temperaturii planetei, în formarea norilor, când vaporii de apă în exces se condensează prin formarea gheţii, picăturilor de apă şi apoi a precipitaţiilor.Variabilă ambientalăElement ce caracterizează starea şi dinamica unor componente ambientale, variabile în spaţiu şi timp.

ZZgomot de fondDeviaţie spontană şi de scurtă durată a valorii medii a semnalului de ieşire al unui analizor, care nu determină variaţii de concentraţie.Zonă protejatăZone cu caracteristici speciale, care intră sub incidenţa legilor de protecţie a naturii (parcuri naţionale şi regionale, păduri de stat, oaze faunistice etc.). Zone sensibileZone care, din diferite motive structurale sau funcţionale, nu pot suporta fără pagube ireversibile modificări majore ale parametrilor ambientali. Astfel de zone sensibile la modificările climatice sunt zonele arctice şi antarctice, zonele montane înalte suferă din cauza gheţurilor, zonele mediteraneene sunt supuse deşertificării, zonele lagunare şi insulele sunt ameninţate de creşterea nivelului oceanului planetar.Zonă de contaminare controlatăZonă în care nivelul pulberilor din aer şi al microorganismelor sunt menţinute sub control.

308

Page 309: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

BIBLIOGRAFIE

1. Alberti M., Berrini M., Melone A., Zambrini M. - La valutazione dell’impatto ambientale. Istruzioni per l’uso. Franco - Angeli, Milano, 1992.2. Alberti M., Bettini V., Bollini G., Falqui E. - Metodologie di Valutazione dell’Impatto Ambientale. Clup, Milano, 1988.3. Bereano A. - A Proposed Metodology for Assessing Alternative Technologies. Ithaca (N.Y.), 19724. Bettini V., Bollini G., Falqui E. - Metodologie di Valutazione dell’Impatto Ambientale. Clup, Milano, 1988;5. Bica, I. - Elemente de impact asupra mediului. Matrix Rom Bucureşti, 2000.6. Bran, F., Ioan, I. - Ecosferă şi politici ecologice. Editura ASE, Bucureşti, 2002.7. Bresso M. ş.a. - Manuale per la Redazione degli Studi di Impatto Ambientale. Regione Lombardia Paper, Milano, 1993.8. Bresso M., Russo R., Zeppetella A. - Analisi dei progetti e valutazione d'impatto ambientale. Franco Angeli, Milano, 1985. 9. Canter L. - Environmental Impact Assessment. Mc Graw Hill, New York, 1977.10. Canter L. - Handbook of Variables for Environmental Impact Assessment. Ann Arbor Science Publisher, Michigan, 1977.11. Canter L. - Methods for Environmental Impact Assessment: Theory and Application, in 'Environmental Impact Assessment' . Martinus Nijhoff Publ., The Hague, 1983. 12. Canter L. - Methods for Assessing Indirect/Secondary Impacts, University of Aberdeen, 1985.13. Ceré L., Santoprete G. - Il sistema produzione delle aziende industriali, Lo stabilimento industriale e i relativi servizi. Giappichelli Editore. Torino,1993.14. Clark B.D., Chapman K., Disset R., Waltern P., Barret M. - A Manual for the Assessment of Major Development Proposasl. London, 1981.15. Colorni A., Malcevscki S., - Manuale Studio di impatto ambientale. Paderno Dugnano, 1994.16. Dasgupta A.K. and Pearce D.W. - Cost-benefit Analysis: Theory and Practice. Mc Millan Press Ltd, London, 1972. 17. Dee N. et al. - Planning Methodology for Water Quality Management: Environmental Evaluation System. Battelle-Columbus Laboratories, Columbus, Ohio, 1973.

309

Page 310: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

18. Dee N. et al. - An Environmental Evaluation System for Water Resource Planning. Battelle-Columbus Laboratories, 1972.19. Duke K.M. et al. - Enviornmental Quality Assessment in Multiobjective Planning. Battelle-Columbus Laboratories, 1977.20. Dumitrescu, I. - Poluarea mediului. Ed. Focus. Petroşani, 2002.21. Everitt R. R., Colnett D. L. - Methods for determining the Scope of Environmental Assessments. Paper Canada, 1987.22. Falque F. - Prise en compte de l'environment dans les procedures d'amenagement. Research Environment, 1975. 23. Falque M. - Pour une planification écologique. Options méditerranéennes, n. 13, juin, 1972.24. Fodor D., Baican G. - Impactul industriei miniere asupra mediului. Ed. Infomin. Deva, 200125. Formez M. - L'analisi costi-benefici. Quaderni Regionali n. 10 e 17, seconda ed., Napoli, 1983. 26. Grissom L., Cervantes R., Rivasplata A - Threshold of Significance, paper, Sacramento, 1994.27. Krauskopf T.M. and Bunde D.C. - Evaluation of Environmental Impact through a Computer Modelling Process. Environmental Impact Analysis: Philosophy and Methods' (eds. Ditton R. and Goodale T.), University of Wisconsin, 1972. 28. Lazăr M. - Reabilitare ecologică, Ed. Universitas, Petroşani, 2001.29. Lazăr M. - Gospodărirea apelor de suprafaţă, Ed. Universitas, Petroşani, 2001.30. Leopold L.B. et al. - A Procedure for Evaluaating Environmental Impact. U.S. Geological Survey Circular 45, Washington D.C., U.S. Geological Survey, 1971. 31. Malcevschi S. - Qualità ed impatto ambientale, Teoria e strumenti della valutazione di impatto. Etaslibri, Milano, 1991.32. McHarg I. - Design with Nature, Natural History Press, New York, 196933. Mishan E.J. - Cost-benefit Analysis. An Informal Introduction. Allen & Unwin Ltd, London, 1973. 34. Moore J.L. et al. - A Methodology for Evaluating Manufacturing Environmental Impact Statements for Delaware's Coastal Zone. Battelle-Columbus Laboratories, Columbus, Ohio, 1973. 35. Popa I., Epure L. M. - Managementul dezastrelor, Compania Inedit SRL, Bucureşti, 2001.36. Pozzana G., Campari I., Franchini D. - Valutazione d’impatto ambientale e geographic information systems. Indirizzi di una integrazione: studio per area pisana, IRPET. Franco - Angeli, Milano, 1993.

310

Page 311: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

37. Prest A.R. and Turvey R. - Cost-benefit Analysis: a Survey, The Economic Journal, 683-712, 1965. 38. Rojanschi V, Bran F., Diaconu G. - Protecţia şi ingineria mediului. Ed. Economică. Bucureşti, 1997.39. Solomon R. et al. - Water Resources Assessment Methodology (WRAM). Impact Assessment and Alternative Evaluation, Contract Report Y-77-1, Vickburb, Mississippi, 1977. 40. Sorensen J.C. - A Framework for Identification and Control of Resources Degradation and Conflict on the Multiple Use in the Coastal Zone. Berkely,1971.41. Vismara R. - Ecologia applicata, Hoepli, Milano, 198842. Warner M. L., Preston E. H. - Review of Environmental Impact Assessment Methodologies, EPA, Washinton D.C, 1974.43. Wolfe L. D. - Methods for Scoping Environmental Impact Assessment. Review of Literature and Experiences, Paper, Vancouver, 1987.44. Zeppetella A., Bresso M., Gamba G. - Valutazione ambientale e processi di decisione. NIS, Roma, 1992. 45. Zeppetella A., Bresso M., Gamba G. - Metodi e tecniche di valutazione di impatto ambientale. La nuova Italia Scientifica, Roma, 1993.46. *** - Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Institutul Naţional de cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Mediului, UN Framework Convention on Climate, Raport Naţional privind mediul înconjurător, Bucureşti, 2005.47. *** - Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor - Raport privind starea mediului în România, 2004.48. *** - M.T.S. – Principalele probleme socio-economice şi tehnice ale companiilor cu un grad ridicat de poluare şi consum intensiv de energie. Soluţii pentru rezolvarea lor utilizând tehnologii curate. Sectorul metalurgic. Bucureşti, 2002.49. *** - UNEP - Draft Guidelines for Assessing Industrial Environmental Impact and Environmental Criteria for Siting of Industry, Industry and Environment Office, Paris, 1978.50. *** - CEEA - Four Types of Environmental Assessment, Paper, Canada, 1998.51. *** - FEARO - Initial Assessment Guide, Minister of Supply and Service Canada, 1986.52. *** - FEARO - Guidelines for preparing Initial Environmental Evaluation, 1986.53. *** - Environment Canada - Initial Environmental Assessment at Environment Canada , Quebec Canada, 1987.

311

Page 312: Carte Impact Final

Impactul activităţilor antropice asupra mediului înconjurător

54. *** Council on Environmental Quality - Regulations for Implementing the Procedural Provisions of the National Environmental Policy Act, 1978.55. *** U.S. Department of Interior, Bureau of Land Managment - National Environmental Policy Act Handbook, 1988.56. *** European Commission DG XI - Guidance on Screening, Paper, Bruxelles, 1996.57. *** www.apat.gov.it - Danno ambientale58. *** www.cambioclima.it59. *** www. nonsoloaria.com60. *** www.enero.ro61. *** www.iea.org62. *** www.portalsole.it63. *** www.europa.eu.int64. *** www.umweltdaten.de65. *** www.energoclub.it66. *** www.mmediu.ro

312