dare de seama la radiomontare

Dare de seamă

Tema: Darea de seama la practica de radiomontare

1. Noţiuni generale despre tehnica securităţii

Curentul şi tensiunea manifestă factori externi care pot dăuna sănătăţii. Curentul electric atacă pe neaşteptate, deoarece la deservirea instrumentelor electrice organele de simţ nu percep pericolul posibil şi unii oameni sunt indiferenţi la tehnica securităţii şi nu o respectă se întîmplă multe cazuri de elctrocutare şi chear incendiere. Cel mai periculos se socoate unirea la 2 faze doarece la corp se aplică o tensiune liniară şi prin corp trece

un curent mai mare.

2. Acţiunea curentului electric asupra organismului uman

Trecînd prin corp curentul electric duce la accţiuni termice, electrice şi biologice. Acţiunile curentului electric asupra corpului uman se manifestă în formă de traume elctrice: metalizarea pielii sau arsuri electrice. La fel curentul electric manifestă şi deteriorări mecanice: rupturi de piele, rupturi a vaselor sanguine şi lovituri electrice. Tensiunea reţelelor şi instalaţiilor este standartă, tensiunea de 220 W, 380 W pînă la 1000 W se socoate de bază în diferite instituţii. În încăperile cu primejdie ridicată şi deosebit de primejdioase se folosesc tensiuni de 12, 24, 36 şi 42 W. Tensiunea de 12 W se foloseşte în încăperile deosebit de primejdioase şi condiţii climatice nefavorabile.

Cel mai periculos curent electric se socoate curentul electric industrial cu frecvenţa reţelei de 50 Hz.

Curentul electric alternativ (mai mic de 0,15 mA) nu este simţitor şi dăunător pentru organismul uman.

CPB 2151. 11Mod Coala Nr.document Semnat Data

Elaborat Grajdean Maxim

Darea de seama la practica de radiomontare

Lit. Coala ColiVerificat Nogailîc R. 1 7

gr. C112

Curentul cu o putere de la 0,5 pînă la 1,5 mA nu atacă organismul uman dar poate duce la unele cazuri neplăcute.

Curentul cu o putere de la 10 pînă la 15 mA omul nu poate desinestătător să scoată mîinele de pe electrolizi, dar şansele de deces sunt foarte mici şi dacă timpul contactului victimii cu electrolizii a fost mic ,şi în primul minut victimii se oferă primul ajutor consecinţele electrocutării vor fi mici.

Curentul cu o putere mai mare de 50 mA atacă organele respiratorii şi sistemul sanguin, iar începînd cu 100 mA inima victimii se opreşte.

3. Acordare primului ajutor în caz de lectrocutare

După eliberarea victimii de sub acţiunea curentului electric este necesar de a ddetermina stare ei. Semnele după care se poate de determinat starea victimii sunt:

1) Verificarea cunoştinţei (clară, tulburată sau lipseşte)2) Verificarea respiraţiei (normală, tulburată sau

lipseşte)3) Verificarea culorii a buzelor (roze sau albastre) 4) Verificarea pulsului (se determină uşor sau lipseşte)5) Verificarea pupilelor ochilor (înguste sau largi)Avînd unele deprinderi şi stăpînire de sine noi putem să savăm victima ce-a fost

electrocutată. După ce a fost întreruptă legătura dinte victimă şi

electrolizi determinăm starea victimii şi urgent sună la salvare unde comunicăm operatorului: că o persoană a fost electrocutată, îi comunicăm adresa unde a fost produs incidentul şi starea persoanei şi FIO a dumneavoastră. După aceasta pînă cînd vine salvarea acordăm victimii primul ajutor, dacă primul ajutor îl oferă o singură persoană ea se aşează dintr-o parte a victimii şi execută 2 respiraţii energice după metoda gură în gură sau gură în nas după ce se ridică rămînînd în aceeaşi parte a victimii. Palma uneia din mîini o pune pe partea de jos a cutiei toracice, iar degetele se ridică puţin, palma celelaltei mîine se pune dea curmazişul deasupra primei mîini şi se execută apăsări pe cutia toracică, în timpul apăsărilor ne ajutăm cu corpul şi mîinele trebuie să fie drepte. Durata apăsărilor nu trebuie să depăşească 0,5 secunde şi cutia toracică trebuie să fie apăsată nu mai mult de 4-5 cm ,iar în pauză mîinele de pe piept nu se iau. Dacă ajutorul este acordat de o singură persoană la fiecare 2 insuflări trebuie să se execute 5 apăsări astfel timp de un minut este necesar de făcut 60 de apăsări şi 12 insuflări în aşa mod efectuînd 72 de manipulări.

Darea de seama la practica de radiomontare Coala 2

Mod Coala Nr.document Semnat Data

4. Organizarea locului de muncă

Organizarea locului de muncă asigură ordinea şi curăţenia la locul de muncă, aplică principiile ergonomice în organizarea locului de muncă şi foloseşte instrucţiunile de lucru pentru îndeplinirea sarcinilor. Organizarea locului de lucru constă în:

1) Amenajarea locului de muncă în raport cu lucrările pe care dorim să efectuăm.

2) Identificarea, alegerea şi plasarea sulelor şi materialelor asigurînd spaţiu de lucru necesar.

3) Stabilirea etapelor procesului tehnologic.În caz dacă locul de muncă este bine amenajat lucrul decurge mai rapid, rezultatul lucrului este mai calitativ şi şansele de a fi traumat în timpul lucrului scad.

5. Clasificarea încăperilor după gradul de primejdie

Mediul înconjurător şi împrejurările pe şantiere, în secţii, încăperi şi la întreprinderile

din diverse domenii ale industriei sporesc sau reduc pericolul electrocutării. Pornind de la aceasta în „Regulile de construcţie a instalaţiilor electrice” toate încăperile se grupează după pericolul electrocutării în trei clase:

1) Încăperi cu pericol înalt de electrocutare, caracterizate de una din următoarele condiţii ce creează acest pericol:

- umiditatea relativă depăşeşte 75 %;- prezenţa prafului conductibil în aer;- prezenţa pardoselilor conductibile (din metal, pământ, beton armat, cărămidă etc.);- temperatura înaltă (T>300C timp îndelungat);- posibilitatea atingerii simultane de către om a construcţiilor metalice ale clădirilor, aparatelor tehnologice, mecanismelor ş.a., ce au legătură bună cu pământul - pe de o parte, şi a corpurilor metalice ale instalaţiilor electrice - pe de altă parte.

2) Încăperi extrem de periculoase, caracterizate de prezenţa uneia din următoarele condiţii ce creează acest pericol:- umiditatea relativă excesivă de cca 100 %, (tavanul, pereţii, pardoseala şi obiectele din încăpere sunt acoperite cu picături de apă);- mediu chimic activ (coroziv), in care după condiţiile de producţie timp îndelungat se află vapori sau gaze de substanţe chimice, care formează depuneri ce influenţează distructiv asupra izolaţiei şi părţilor conductoare;- prezenţa simultană a doua şi mai multe condiţii în orice combinaţie, nominalizate la clasa I.

3. Încăperi fără pericol înalt de electrocutare, în care lipsesc condiţiile enumerate la clasele I şi II de încăperi.



6. Lipirea metalelor

Lipirea este un procedeu prin care se obţine o îmbinare fixă din 2 sau mai multe piese metalice cu ajutoru unui metal sau aliaj care trebuie să aibă o bună aderenţă faţă de metalul de bază şi o rezistenţă mecanică suficientă pentru a rezista la solcitările la care este supusă îmbinarea în expluatoare. În timpul lipirii metalul lipit umple rostul executat la cele 2 piese. Metalul de adaos trebuie să aibă o temperatura de topire mai mică decît metalul de bază care nu se topeşte în timpul lipirii. Dupa rezistenţa R necesară la locurile de lipit şi dupa temperatura la care lucrează piesa în exploatoare se deosebesc 2 metode de lipire:

1) Lipire tare la care aliajul întrebuinţat se topeşte la temperaturi mai mari de 4000C. Drept sursă de căldură serveşte arzătorul cu gaze.

2) Lipire moale la care aliajul întrebuinţat se topeşte la temperaturi mai mici decît 4000C. Drept sursă de căldură serveşte ciocanul de lipit.

7. Aliaje de lipitAliajul de lipit este un aliaj utilizat la asamblarea prin lipire a pieselor de cupru, alamă, oţel, plumb etc.

Lipirea moale se face la temperaturi de 183-266°C cu aliaje de staniu şi plumb (aliaj Lp 60, cu 60% Sn, la 190°C; Lp 50 la 216°C; Lp 40 la 233°C; Lp 37 la 248°C; Lp 30 la 255°C; Lp 20 la 266°C). Aliajul de lipit se poate topi electric sau cu flacără de gaz sau benzină. Lipirea se face cu ajutorul ciocanului sau pistolului de lipit, prin turnare sau imersiune în baie de aliaj topit. Piesele ce urmează a fi lipite, se curăţă mecanic sau chimic, se decapează cu borax, colofoniu sau pastă decapantă, pentru dizolvarea şi îndepărtarea oxizilor în scopul obţinerii unei aderenţe bune, se cositoresc separat şi, apoi, se lipesc, în electrotehnică se folosesc aliaje de lipit cu conţinut mare de staniu, care asigură o bună fluiditate, proprietăţi electrice şi mecanice bune. Lipirea moale se utilizează la construcţia maşinilor electrice, transformatoarelor, în instalaţiile electrice, la fabricarea aparatelor electrice, în electronică etc. Rezistenţa specifică la tracţiune a lipiturilor moi este 6-8 daN/mm2, fiind cu atât mai mare, cu cât este mai ridicat conţinutul de staniu. Lipirea tare se face cu alamă la temperaturi de 800-900°C sau cu aliaje cupru-argint, la 650-800°C. Lipiturile tari au rezistenţe mecanice la tracţiune de peste 5 ori mai mari decât cele moi şi pot funcţiona la temperaturi de peste 300°C. Se utilizează la confecţionarea colectoarelor maşinilor de curent continuu de mare turaţie sau la îmbinarea barelor rotoarelor în scurtcircuit ale motoarelor asincrone supuse la solicitări mecanice mari. Pentru evitarea deteriorării izolaţiei din vecinătatea lipiturilor tari ca urmare a supraîncălzirii, topirea aliajului se face rapid, cu ajutorul unor impulsuri mari de curent date de transformatoare de sudare speciale. Aliaje de lipit folosite la lipirea moale: Aliaje de lipi folosite la lipirea tare:



8. Fondanţi

Fondanţii sînt substanţe chimice sau soluţii care contribuie la unirea uniformă dură a aliajului de lipit cu metalul. Procesul fondării include umetarea. Umetarea este înlăturarea oxizilor şi impurităţilor, apărarea locurilor lipirii a aliajului de oxidare a aerului. Cu fondatul se acoperă suprafaţa metalului de bază în locul unirii apărîndu-l de oxidarea în procesul lipirii. Dar adeziunea fondatului către metalul de bază trebuie să fie mai slabă decît adeziunea aliajului. Rămăşiţile de fondat trebuie să iasă la suprafaţa aliajului atunci cînd aliajul intră în contact cu metalul de bază şi uşor se îndepărtează de pe suprafaţa unirii lipirii. Nici fondatul nici produsul descompunerii lui în timpul lipirii nu trebuie să degajeze gaze neplăcute, asfexiante. Fondanţii chmici activi pe baza canifonicului şi o singură soluţie spirtoasă de canifoniu industrială pentru confecţionarea plăcilor-fondatul LTI-120 în componenţa lui intră alcool elitic 55-70%,canifoniu 20-50%,etilomin 5%,trifilomin 1-2%.În timpul lipirii cu aliaj de topit în calitate de fondant se foloseşte fondatul numărului 209.Întrebuinţarea fondanţiilor chimici activi la lipirea conductoarelor şi pieselor instalaţiilor categoric interzis.

9. Pregătirea ciocanului de lipit

Ciocanul de lipit serveşte la topirea aliajului de lipit şi la executarea lipiturilor propriu-zise. Puterea electrică a ciocanului de lipit depinde de gabaritul pieselor şi de mărimea secţiunii conductoarelor. Ciocanul încălzit se păstrează pe un suport metalic. Priza de alimentare şi ciocanul se amplasează în partea dreaptă a electronistului pentru a evita căderea ciocanului în timpul lucrului. Înainte de a efectua conexiunile, vârful ciocanului de lipit, în stare rece, trebuie curăţit la suprafaţă prin pilire până devine lucios. Apoi se conectează ciocanul de lipit la reţeaua de tensiune. Starea de încălzire a vârfului se testează topind o bucată de aliaj. Temperatura vârfului este bună dacă acesta se acoperă cu aliaj strălucitor. Înainte de a lua aliaj de lipit pe vârful ciocanului de lipit, acesta se introduce în colofoniu (se topeşte un pic din colofoniul solid – Atenţie! o cantitate prea mare de colofoniu creează o zgură neagră care împiedică executarea corectă a lipiturilor). Periodic, în timpul lucrului, se verifică starea vârfului la ciocanul de lipit şi se recondiţionează.



10.Tehnologia lipirii şi spoirii

Procesul spoirii se reduce la următoarele: pinecomponentele se curăţă şi acoperă cu un strat subţire de

aliaj acest proces fiind numit spoire. După aceasta piesele spoite se lipesc strîns una cu alta şi se ia o anumită cantitate necesară de aliaj sau de fondat pe vîrful ciocanului şi se aplică în locul lipirii, în aşa mod se petrece lipirea. Pentru asigurarea unei lipiri calitative este necesar de îndeplinit următoarele cerinţe:

1) Vîrful trebuie să fie cu adîncituri şi spoiri.2) Ciocanul de lipit trebuie să fie bine încălzit.3) Cantitatea fondantului turnat în loocul lipirii trebuie să se întindă mai mult

decît în locul lipirii.4) Cantitatea aliajului pus în locul lipirii se determină pe cale experimentală.5) Locul lipirii trebuie să fie încălzit îndeajuns cu ceocanul de lipit pînă ea

înşirarea deplină a aliajelor.6) Timpul lipirii nu trebuie să fie mai mare de 5-10 secunde.7) Calitatea lipirii se controlează vizual, iar în unele cazuri speciale şi cu lupa.8) Suprafaţa lipirii nu trebuie să aibă găuri, ascuţituri, solzi sau escresenţe.

11.Metode de protecţie şi instalaţii electricePentru a proteja personalul care este în contact direct cu instrumente

electrice se folosesc următoarele metode: 1) Legarea cu pămîntul 2) Legarea cu firul nul 3) Deconectarea de protecţie

Pentru a proteja personalul de instrumente electrice cu corp metalic a instalaţiei se poate aplica o tensiune de fază (din cauza încălzirii conductoarelor saudin cauza deteriorării mecanice). Pentru a ne proteja de tensiunea care poateapărea la corpul instalaţiei se efectuează legarea cu pămîntul. Rezistenţa R dispozitivului de legare cu pămîntul nu trebuie să depăşească valoarea de 4 Ohmi Ω.



Cuprins:

1. Noţiuni generale despre tehnica securităţii.

2. Acţiunea curentului electric asupra organismului uman.

3. Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare.

4. Organizarea locului de muncă.

5. Clasificarea încăperilor după gradul de primejdie.

6. Lipirea metalelor.

7. Aliaje de lipit.

8. Fondanţi.

9. Pregătirea ciocanului de lipit.

10. Tehnologia lipirii şi spoirii.

11. Metode de protecţie şi instalaţii electrice.



dare de seama la radiomontare

Documents