Cuprins

I. Schiţa produsului (format A4, colorat).1. Destinaţia şi particularităţile caracteristice al produsului.2. Structura produsului (paşaportul).3. Schema de asamblare al feţei de încălţăminte.4. Dublarea pieselor exterioare. Scopul. Fişa tehnică.5. Caracteristica tipurilor de îmbinare prin coasere. (Sheme). Fişa

tehnică6. Succesiunea operaţiilor de asamblare al feţei de încălţăminte.7. Succesiunea operaţiilor de formare spaţială a feţelor pe calapod.8. Schema de îmbinare a tălpilor prin lipire.9. Materia primă utilizată la produs.10. Materiale auxiliare utilizate.11.Cerinţe faţă de calitatea produsului.12.Concluzie.13.Bibliografia folosită. Anexă. Produsul finit. Tiparele.

I Schiţa produsului

1. Destinaţia şi particularităţile caracteristice al produsului

Ghetele sînt asemănătoare din punct de vedere constructiv cu bocancii. Carîmbii ajung uneori pînă la jumătatea gambei piciorului. Deosebirea constă în faptul că în loc de burduf, ghetele sînt prevăzute cu o piesă denumită limbă. Sînt confecţionate din materiale mai subţiri, iar formatul calapoadelor la acest tip de încălţăminte este asemănător cu cel al pantifilor. După greutate ghetele se clasifică ca încălţăminte uşoară, la care materialele sînt mai uşoare. După forma calapodului ghetele se clasifică în încălţăminte cu vîrf rotund. Înălţimia tocului calapodului ghetele se clasifică în încălţăminte cu toc foarte jos. În funcţie de mediul de utilizare se destinge ca încălţăminte sport, modul de încheiere a carîmbilor este încheiată cu şireturi. Ghetele sunt de culoare neagră pentru bărbaţi. Detalii componente ale ansamblului superior al încălţămintei. Faţa de încălţăminte prezintă un complect de detalii flexibile care la îmbinare (unire) formează faţa. Detliile sunt unite între ele cu ajutorul cleiului, sudare, aţe, nituri. Faţa de încălţăminte poate acoperi piciorul pînă la şolduri, sub genunchi, iar în unele cazuri o mică porţiune a piciorului. Toate detaliile feţei de încălţămintei se împart în detalii exterioare, interioare, intermediare. Detaliile exterioare se mai numesc, detalii de faţă, care pot fi croite din piele şi înlocuitor. Detaliile inzerioare se mai numesc detalii de căptuşeală (sau căptuşeală exterioră), se croiesc din piele cu o calitate mai redusă ca faţa sau meşînă (pile pentru căptuşeală) şi înlocuitori. Detaliile intermediare se mai numesc căptuşeală intermediară (căptuşeală interioară), ele se croiesc din ţeseturi simple şi material neţesut. În dependenţă de poziţia pe care o ocupă în model faţa de încălţăminte: unele detalii au anumite destinaţii şi responsabilităţi, ele au anumite cerinţe care determină şi aspectul exterior al încălţămintei, cît şi proprietăţile tehnologice şi exploatare. Nu se permite să se încalţe cu defecte ce dăunează aspectul exterior al încălţămintei. Nivelul de influenţare a procesului tehnologic la confecţionarea încălţămintei a diferitor factori exteriori şi de exploatare acţionează diferit aspra detaliilor exterioare. În dependenţă de funţiile pe care le îndeplineşte detaliile exteriore ele se împart în 3 subgrupe: detalii responsabile – mai puţin responsabile – neimportante. Din grupul detaliilor principale fac parte: vîrful, căputa, căputa cizmelor, vipuşca exterioară, bareta pesterist. Grupul mai puţinresponsabil (carîmbii, ştaiful moale, tureatca, întăriturile de capse exterioare, îmbrăcămintea platformei, a tocului. Grupul secundar: limba, clapa, cheiţa căputei. În dependenţă de destinaţie şi grupa de populaţie grosimea detaliilor diferă (în corespundere cu anumite norme tehnologice, tehnice). Numărul şi forma detaliului depinde de construcţia a încălţamintei şi destinaţia acesteia.

Una din condiţiile de bază la care trebuie să corespundă încăţămintea atît în mers cît şi în poziţia de sprijin ortostatic, este de a fi comodă.Pentru aceasta este necesar să se facă o alegere corespunzătoare a materialelor di care se confecţionează detaliile componente.Detaliile părţii de sus sînt supuse în confecţionare la eforturi mai mari, decît în purtare, dar de durată redusă. În general, în purtare, acestea sînt supuse la eforturi mici, dar repetate. Încăltămintea sport nu se va demoda probabil niciodată, mai ales ghetele. În culori vii şi vesele, aceştia sunt alegerea ideală pentru a-ţi însenina zilele de vară. Comozi şi practici, ghetele sunt perfecte pentru a crea o ţinută casual-chic de invidiat. Cînd vine vorba de pantofi, o femeie caută întotdeauna ceva care sa fie cat mai la modă posibil. Chiar dacă lucrul acesta presupune să poarte tocuri de 20 de cm si riscă să-si provoace nu doar leziuni externe, cît şi interne. În ceea ce-i priveşte pe bărbaţi însă, lucrurile sunt total opuse. Mai mult decît orice, aceştia pun preţ pe confort. Cu cît piciorul stă mai relaxat în respectivul pantof, cu atît mai bine. Indiferent că eşti sau nu o persoană pasionată de sport, ai în mod cert în garderobă cel puţin o pereche de încălţări speciale pentru efectuarea exerciţiilor fizice. Deaceia am ales să confecţionez ghete pentru bărbaţi sport.

Ghetele sînt asemănătoare din punct de vedere constructiv cu bocancii. Carîmbii ajung, uneori pînă la jumătatea gambei piciorului. Deseori constă în faptul că, în loc de burduf, ghetele sînt prevăzute cu o piesă denumită limbă. Sînt confecţionate din materiale mai subţiri, iar formatul calapoadelor la acest tip de încălţăminte este asemănător cu cel al pantofilor.

Pantofii sport vor fi întotdeauna la mare cautare. Pentru că femeile sau bărbaţii sa fie activi, trebuie să aibă lejeritate în mişcare. Chiar şi atunci cînd doriţi să vă simţiţi confortabil, trebuie să tineţi pasul cu moda. Adidaşii de alergat facilitează alergarea în fortă, îmbunatăţesc coordonarea şi reduc durerea musculoscheletală. Explicaţia este foarte simplă: pentra că au pingele subţiri şi flexibile, adidaşii accentuează proprioceptţa, adică răspunsul care merge de la picioare la creier la fiecare pas pe care îl faci. Cu cît informaţiile transmise sunt mai numeroase, cu atît semnalele emise de acesta sunt mai eficiente. Astfel muşchii lucrează mai intens, iar tu iţi îmbunătaţesti stabilitatea.

2. Structura produsului (paşaportul)

Structura modelului

Tabelul 1Denumirea detaliilor

Nr. în

pereche

Materialele folosite

Grosimea GOST

Detalii exterioare a feţei de înălţăminte1 Căpută 2 Piele

cromată1-1,4 939-88

2 Carîmbi 4 Piele cromată

1-1,4 939-88

3 Detalui a carîmbului

4 Piele cromată

1-1,4 939-88

4 Limba 2 Piele cromată

1-1,4 939-88

Detalii interioare a feţei de încălţăminte5 Căptuşala

căputei2 Meşină 1-1,2 939-75

6 Căptuşala carîmbului

4 Meşină 1-1,2 939-75

7 Căptuşala limbei

2 Meşină 1-1,2 939-75

8 Antiglisol 2 Meşină 1-1,2 939-75Detalii intermediare a feţei de încălţăminte

9 Căptuşala căputei

2 Ţesetură 0,5-0,8 19196-88

10 Căptuşala carîmbilor

4 Ţesetură 0,5-0,8 19196-88

11 Căptuşala detaliului

carîmbului

4 Ţesetură 0,5-0,8 19196-88

12 Căptuşala limbei

2 Spuma polioritanică

Detalii părtii de jos13 Talpa 2 Cauciuc 30-40 1010-76

14 Umplutura 2 Carton 4-5 1010-7615 Branţ aplicat

2 Carton 4-5 1010-76

16 Branţ aplicat

2 Meşină 1-1,2 939-75

17 Ştaif 2 Material elastic

0,7-1 84-892-81

18 Bombeu 2 Material elastic

0,7-1 84-892-81

3. Schema de asamblare al feţei de încălţăminte

4. Dublarea pieselor exterioare. Scopul. Fişa tehnică

La proiectarea oricărei încălţăminte sunt: detalii exterioare; detalii interioare; detalii intermediare; detalii exterioare a părţii de jos; detalii interioare; detalii intermediare.

Detalii exterioare: căpută, tureatcă, carîmb, blana.Detalii interioare: căptuşeala, antiglisol.Detalii intermediare: căptuşeala carîmbilor, căptuşeala căputei.Detalii exterioare a părţii de jos: talpa.Detalii interioare: branţul principal, branţul aplicat, talonet moale.Detalii intermediare: umplutura, bombeu.

Proiectarea detaliilor intermediare a feţeiCăptuşeala intermediară se lipeşte cu clei de cauciuc natural, de detaliile

exterioare pe partea cărnoasă pentru a mări rezistenţa, are scopul de a micşora întinderea detaliilor şi măreşte durabilitatea la uzură. Căptuşeala intermediară este obligatorie mai ales pentru piei elastice şi piei subţiri care au o elasticitate înaltă.

Detaliile intermediare au următoarele cerinţe tehnologce: nu trebuie să nimerească sub îndoire; trebuie să fie prinsă în cusături la tragerea pe branţul principal; marginea acestor detalii nu trebuie să fie vizibilă în încălţămintea gata.

În dependenţă de modelul de prelucrare a marginilor vizibile şi modul de unire a detaliilor sunt determinate de urmatoarele rezerve:

de la marginea îndoiată - 4 – 5 mm; de la cusătura întoarsă la 180 ˚ - 1 – 1,5 mm; de la marginea de tras - 10 – 12 mm.

5. Caracteristica tipurilor de îmbinare prin coasere. (Scheme). Fişa tehnică

Pentru îmbunătăţirea aspectului exterior al încălţămintei proiectate, fiecare detaliu este supus prelucrării. Din toate procedeele de prelucrare a marginilor vizibile s-au folosit:

subţierea marginilor; arderea marginilor.

Subţierea are ca scop reducerea din grosimea reperelorla marginea pieselor rezultînd îmbunătăţirea articolelor cu uşurinţă la prelucrarea marginii (îndoire, suprapunere).

În funcţie de natura materialelor şi scopul urmarit se folosesc trei tipuri de subţieri:

subţieri pentru îndoirea marginilor; subţieri pentru suprapuneri; subţieri pentru cusături răsfrinse.

Pentru suprapunere se folosesc subţieri ca în cazul îndoirii marginii cu excepţia subţierii oblice pierdute cu şanţ. Aplicînd subţierea oblică pierdută şi suprapunînd piesele regiunea de suprapunere a lor are grosimea iniţială a pieselor de pe restul porţiunilor, îmsă nu indică precis limita de suprapunere.Arderea marginilor se efectuează cu scopul de a îmbunătăţi aspectul exterior al încălţămintei. Cînd detaliul trece prin flacără se înlătură fibrele de piele de pe marginea ce a ramas în urma croirii. Se prelucrează printr-o trecere rapidă a marginii prin flacără sub influienţa căreia fibrele pielii sunt arse în urma căreia obţinem o margine nefibroasă curată. Marginea detaliului nu trebuie ţinut mult sub acţiunea flăcărilor deoarece acestea pot fi arse şi să-şi schinbe culoarea. Sunt folosite maşini ca 333 unde este folosit ca element de lucru scoabe care efectuează operaţii oscilatorice. Pentru detalie de culoare neagră si de la roşu spre oranj temperatura de incălzire a scoabei este de 900 – 1000 ˚C. Pentru piei colorate 700 – 900 ˚C. Procesul tehnologic de asamblare a feţelor de încălţăminte reprezintă unirea reperelor cu ajutorul aţei iar porţiunea de unire se numeşte cusătură sau tiv. Cusăturile de asamblare se clasifică după modul de formare a ochiului după tipul cusăturii, după poziţia reperului ce ocupă faţa încălţămintei şi marochinăriei, după numărul de cusături, iar după scopul îndeplinirii cusăturile se deosebesc prin: cusături de îmbinare, cusături de întărire, cusături decorative. Cusăturile de îmbinare se realizează prin îmbinarea a 2 sau mai multe repere şi se clasifică în cusături simple de suprapunere, cusături simple răsfrînse la o 180 ° , cusături simple la 360 °, cusături zig-zag, cusături de sufilare.

Cusătură simplă cu suprapunere se caracterizează prin suprapunerea a 2 detalii pe o lăţime de 7-8 mm cu părţile opuse apoi se efectuiază una sau două tigheluri paralele sau mai multe cusături ce au funcţie decorative. Cusătura simplă de suprapunere poate fi efectuată cu marginea vizibilă tăiată sau cu marginea vizibilă îndoiată. La acest fel de cusătură se foloseşte prelucrarea marginii la reperul 1 (ce suprapune) subţierea dreaptă atunci cînd marginea vizibilă va fi îndoiată şi la reperul 2 (suprapus) subţirea oblică pierdută pe partea de faţă a reperului la distanţa de la margine de 4-5 mm. Cusătura simplă răsfrînsă la 180 ° reperele se aranjează faţă la faţă sau dos la dos şi se unesc cu o cusătură care trece paralel cu marginea reperelor la 1,5 mm de la margine, capetele cusăturii se întăresc pe doi trei paşi adăugători, după acesta se execută netezirea cusăturii şi apoi reperele sunt răsfrînse în aşa mod ca să fie situate într-un plan la 180 °.

6. Succesiunea operaţiilor de asamblare al feţei de încălţăminte

1. Primirea materialelor2. Verificarea calităţii3. Croirea detaliilor din piele4. Croirea căptuselii din piele5. Stivirea detaliilor din textil 6. Complectarea croiului7. Lansarea în producere a croiului8. Însemnarea detaliilor9. Subţirea detaliilor din piele10. Subţirea detaliilor căptuşelii11. Ungerea cu clei a detaliilor exterioare şi intermediare. Uscarea 12. Lipirea căptuşelii intermediare cu detaliile din piele13. Îndoirea marginilor carîmbilor14. Coaserea carîmbilor cu ştsiful moale cu două cusături paralele15. Coaserea carîmbilor la spate cu o cusătură simplă la 180 °16. Netezirea cusăturii17. Întărirea cu bandă lipicioasă 18. Coaserea antiglisolului cu căptuşala carîmbilor cu două cusături

paralele19. Coaserea căptuşelii cu faţa de încălţăminte pe marginea bordurii cu o

cusătură la 360 ° pînă la regiunea capselor20. Tăierea surplusului de căptuşală 21. Ungerea cu clei a căptuşelii, a feţei de încălţăminte şi buretei. Uscarea 22. Montarea buretei între căptuşală şi faţa de încălţăminte23. Coaserea căptuşelii cu faţa de încălţăminte cu o cusătură simplă pînă

la regiunea capselor şi carîmbii24. Coaserea limbii din piele cu căputa cu o cusătură simplă de

suprapunere25. Coaserea căptuşelii limbii cu căptuşala căputei cu o cusătură simplă

de suprapunere26. Coserea căptuşelii limbii cu detalui limbei din piele pentru coaserea

la 360 °27. Introducerea spumei poliuretan în regiunea limbei. Întoarcerea limbei

pe faţă şi coaserea ei28. Coaserea căputei cu carîmbii cu două cusături paralele29. Perforarea carîmbilor şi fixarea capselor30. Vopsirea marginilor31. Curăţarea feţelor

7. Succesiunea operaţiilor de formare spaţială a feţelor de pe calapod

Succesiunea operaţiilor la tălpuire

1. Alegerea materialelor2. Croirea reperilor din piele3. Croirea reperilor din granitol4. Numărarea şi complectarea croiului5. Lansarea în producere6. Primirea şi controlul feţelor de încălţăminte7. Alegerea calapoadelor8. Curăţarea calapoadelor9. Fixarea branţului pe calapod provizoriu10. Subţierea ştaifului11. Umezirea ştaifului12. Încadrarea ştaifului13. Aşezarea feţei pe calapod şi fixarea în călcîi.14. Tragerea regiunii vîrfului preventiv15. Tragerea regiunii călcîiului16. Tragerea regiunii vîrfului17. Tăierea surplusului de căptuşală18. Ungerea marginii trase şi a branţului. Uscarea 19. Termoactivarea. Lipirea marginii trase. Ciocănirea20. Scoaterea cuielor21. Scămoşarea pielii. Înlăturarea cutelor. Deprafarea 22. Ungerea cu clei în regiunea golului format de marginea trasă şi a umpluturii 23. Lipirea umpluturii24. Scămoşarea tălpilor25. Şlefuirea tălpilor26. I Ungerea marginii trase a tălpilor. Uscarea 27. II Ungerea marginii trase a tălpilor. Uscarea28. Termoactivarea peliculei de clei. Lipirea tălpilor 29. Odihnirea încălţămintei30. Scoaterea încălţămintei de pe calapod31. Curăţarea şi verificarea încălţămintei din interior32. Ungerea şi lipirea branţului aplicat33. Curăţarea şi acoperirea defectelor de încălţăminte34. Controlul calităţii35. Marcarea. Ambalarea 36. Transportarea. Depozitarea.

8. Schema de îmbinare a tălpilor prin lipire

9 Materia primă utilizată la produs

Caracteristica materialelor utilizate Piei pentru faţa de încălţăminte adică reperele exterioare trebuie să răspundă unor cerinţe specifice la rezistenţă la rupere, rezistenţă la sfăşiere (în timpul coaserii), rezistenţă la intemperări, rezistenţă la acţiuni, transpiraţie şi factorii mediului înconjurător. De asemenea se cere aspect frumos, uniformitatea acoperişului de finisare, nuanţă de culoare uniformă. Dintre toate proprietăţile importanşă deosebită prezintă alungirea care va caracteriza comportarea materialului pe tot parcursul procesului de producere şi tipul de exploatare. Drept materie primă se folosesc piei de bovine, cabaline, porcine, caprine, ovine, animale exotice, şarpele. Cea mai mare parte se tăbăcesc vegetal şi tananţi sintetici. Piei pentru căptuşeli proprietăţile igienice prezintă rol însemnat pentru pieile date deoarece au contact direct cu piciorul la produsul de încălţăminte. Proprietăţile date sunt:

absorbţie şi desorbţie; permiabilitate la vapori de apă; rezistenţă la uzură şi transpiraţie; alungire apropiată de cea a pieilor pentru detaliile exterioare.

Pieile date mai rar se tăbăcesc numai în crom, mai fregvent se tăbăcesc combinat, obţinînd aşa sortimente ca: meşina şi şpaltul pentru căptuşală. Se obţin din toate pieile brute care se folosesc la obţinerea feţei de încălţăminte (bovine, porcine, caprine, ovine, cabaline şi canine). Se folosesc atît pentru folosirea încălţămintei cît şi pentru articolet tehnice, marochinărie. Pieile pentru căptuşeli se tăbăcesc cu săruri bazice de crom, sau combinat (săruri bazice de crom şi tananţi vegetali sau numai cu tananţi vegetali). Finisarea lor se poate executa în două feluri: natur sau acoperite. La pieile finisate acoperite este necesar ca pelicula de acoperire să fie rezistentă la acţiunea transpiraţiei şi la frecare uscată şi umedă. Caracteristic pieilor pentru căptuşală este feptul că trebuie să fie mult mai moi decît pieile pentru feţe. Textilele în producerea încălţămintei ocupă un spaţiu mai restrîns decît piele şi înlocuitori. Se folosesc în calitate de piese a subansamblurilor exterior, interior şi intemerdiar a părţii de sus a încălţămintei (ansamblu superior). În funcţie de destinaţia şi mediul de utilizare textilele se aleg pentru subansamblu exterior.

În funcţie de sezon (anotimp) se alege textilul pentru subansamblu interior. Pentru subansamblu intermediar se foloseşte ţesetura (pînza şi tricotul) în calitate de dublură.

Textilul a fost folosit pentru căptuşală intermediară. Neţesutele se produc din unul sau mai multe straturi de fibre, aţe şi ţeseturi fără a a fi ţesute însă îmbinate prin diverse metode: mecanice (coasere, tricotare-coasere, împîslire); fizico-chimice (lipire prin tehnologii diferite); combinate (coasere cu ulterioară lipire). Neţesutele se folosesc pentru ansamblu superior a încălţămintei şi anume reperele fiecărui subansamblu (exterior, intermediar, interior). Li se impun următoarele cerinţe:

să posede proprietăţi elasto-plastice pentru prelucrarea formei calapodului şi menţinerea acesteia în exploatare;

să posede structură compactă pentru a nu se rări la tensionarea şi să nu treacă adezivul;

să posede rezistenţă la abraziune; proprietăţile igienice înalte.

Se impun cerinţe neţesutelor destinate reperelor exterioare care trebuie să asigure permiabiltate, contracţie, rezistenţă, în funcţie de mediul în care se vor utiliza produsele gata. Meşina este o piele folosită la căptuşala încălţămintei din piele brută, porcineşi ovine care sunt tăbăcite cu săruri bazice de crom sau cu tanaţi vegetali, rigiditatea ei este normală. Au un şir de proprietăţi caracteristice. Aceasta piele trebuie să prezinte anumite proprietaţi specifice. Meşina trebuie să fie moale şi suplă. Tălpi din poliuretan se obţin prin două metode: formare lichidă, structură microcelulară cu densitate 0,5-0,7 g/cm³, se utilizează pentru diverse sortimente de încălţăminte; turnate sub presiune sunt mai compacte avînd densitatea 1,1-1,2 g/cm³ şi mai rigide. Proprietăţile tălpilor poliuretan depind de compoziţa amestecului (polimeri sipli sau polimeri compuşi). După indicii de calitate tălpile de poliuretan sunt super de comode au şi dezavantaje şi anume:

rezistenţă redusă la acţiunea apei; coieficient mic la frecare; rezistenţă redusă la temperaturi scăzute; sunt mai costisitoare.

Înlocuitor de pile tip carton se obţin din materie primă fibroasă (fibre subţiri, lungi, elastice bine întreţesute) îmbinată prin intermediul adezivilor speciali rezistenţi la acţiunea apei. Masa fibroasă este compusă din deşeuri de bumbac în piele tăbăcită, celuloză, sulfat. Fibrele de bumbac şi in asigură elasticitate cartonului, permiabilitate la vapori de aer şi apă. Din care considerente rezistenţa cartonului la flexiuni şi frecare în stare uscată este admisibilă însă deajuns menţinerea acestuia în apă rezistenţa scade.

Pentru produsele de încălţăminte cartonul se utilizează în calitate de branţ principal, întăritură de branţ, ştaif rigid, umplutură,uneori în calitate

detalpă intermediară pentru articole de marochinărie. În funcţie de destinaţia detaliilor în produsul de încălţăminte cartonul diferă prin compoziţie şi metode de producere.Producerea înlocuitorilor tip carton constă din următoarele etape:

prelucrarea preventivă a materiei prime; măcinarea materiei prime; îmbinarea (legarea) consolidarea masei fibroase cu adeziv; turnareapresarea, uscarea şi finisarea foilor de carton.

Defectele cartonului apar în urma nerespectării indicilor tehnologici sau a utilajului tehnic defectat. Defectele pot fi: cute, fisuri, materiale străine, suprafaţa neregulată, goluri. Determinativ că materalele date sunt utilizate pentru detalii care sunt vizibile la produsul gata, exteriorul, aspectul acestuia nu are importanţă în comparaţie cu alte detalii vizibile, însă se peoduce într-o singură calitate de categoria I. În caz că materia prezintă multiple defecte, este socotit rebut (brac).

10 Materiale auxiliare utilizate

La confecţionarea îmcălţămintei se folosesc pe larg materialele auxiiare: aţă, clei, şireturi, ace, cuie, panglică lipicioasă, acetonă. Sunt produse pe bază de substanţe pelicologene capabile să asigure legătura (îmbinarea) între două sisteme solide, prin intermediul forţelor de adeziune, coeziune şi autoziune. Drept sortimente sunt: adeziv pe bază de cauciuc sintetic; adeziv pe bază de clorură de vinil; adeziv pe bază de polimeri termoelastoplastici; adeziv de cauciuc natural drept solvent este benzenul cu concentraţia 6-15 % pînă la 1 % de alcool etilic penru micşorarea viscozităţii, pînă la10 % de colofoniu pentru mărirea aderenţei.Pe larg se folosesc dispersiile de cauciuc natural cu concentraţia 51- 48 % sau emulsii apoase sub formă de spumă de latex în diverse concentraţii. Avantaje îminarea prin lipire se efectuiază fără termoactivare. Dezavantaje viscozitate înaltă, ceea ce îngreunează aşezarea adezivului pe suprafaţă, adeziune scăzută, scade aderenţa sub acţiunea temperaturii înalte.Adeziv poliuretanic se indică îmbinărilor cu rezitenţă înaltă cum ar fi: îmbinarea ansamblului superior cu talpa chiar şi a feţelor din piei intens gresate cu talpa. În calitate de diluant serveşte amestecul din acetat dietil şi acetonă. Termoadezivi sunt în stare solidă care sub acţiunea temperaturii înalte se înmoaie şi posedă capacitate de adeziune înaltă iar la răcire se transformă în peliculă solidă. Se produc pe bază de răşini poliamidici, polisteri, (etilen, vinil, acetat). Utilizarea termoadezivilor în producere impune cerinţele: să posede diapazon cît mai restrîns a temperaturii de topire; vîscozitatea fluidului cît mai mică; umeditate înaltă asupra feţelor solide; aderenţă la un spectru larg de materie; la îndoirea îmbinării să nu apară fisuri; rezistenţă la variaţie de temperatură, apă, abur, grăsimi. Se produc prin operaţii mecanice şi chimice (dublare, răsucire, cablare, mercerizare, albire, vopsire, lustruire) a firelor de origine naturală. Mult mai puţin se utilizează aţa de cusut din fire de in, mătase naturale şi viscoză, pe cînd utilizarea aţelor din filamente sintetice (poliesterice, acrilice, poliomidice, polinitil) folosite pe larg.Posedă numeroase caracteristici fiind clasificate astfel:

o materie primă;tratamente aplicate;compoziţia;densitatea.

Caracteristicile pricipale ale aţei de cusut sunt:o rezistenţa la tracţiune;o rigiditatea firului;o coeficient de frecare;o contacţia în mediu umed şi mediu uscat;o comportanentul la acţiunea agenţilor chimici;o reziristenţa culorii. Principalele sortimente de aţă de cusut poate fi deosebit prin fineţea aţei stabilită astfel între grodimea pieselor care se îmbină şi diametrul aţei trebuie să fie un raport care să asigure păstrarea formei pieselor îmbinate şi să determine rezistenţa corespunzătoare.

Fineţea aţei (grosimea) se alege în funcţie de grosimea materialului îmbinat, natura materialului, destinaţia, iar în funcţie de aceasta se va alege grosimea acului de cusut (cu cît numărul aţei creşte, cu atît grosimea acului creşte). Bandă de întărire se produc prin ţesere din fire naturale, sintetice, combinate cu diferite lăţimi 2,5-20 mm. Benzile cu lăţimea 2,5-6 mm sunt destinate pentru îndoirea marginii în vederea îndoirii, iar benzile cu lăţimile 10-20 mm sînt destinate întăririi cusăturilor răsfrînse la 180 ˚ căt şi întăririi îmbinărilor în careva locuri. Benzile sunt acoperite cu soluţie adezivă ceea ce nu necesită aplicarea unui adeziv, pînă nu demult drept bandă de întărire erau folosite benzile ţesute din in şi bumbac care aveau o grosime mai mare şi era nevoie de a fi aplicate cu adeziv de cauciuc. Operaţia era neproductivă iar marginea îndoită cîpăta grosime severă. Actualmente acestea nu se mai folosesc sau nu mai în unele cazuri de întărire a cusăturilor. Piei pentru căptuşeli proprietăţile igienice prezintă rol însemnat pentru pieile date deoarece au contact direct cu piciorul la produsul de încălţăminte. Proprietăţile date sunt: absorbţie şi desorbţie; permiabilitate la vapori de apă; rezistenţă la uzură şi transpiraţie; alungire apropiată de cea a pieilor pentru detaliile exterioare. Pieile date mai rar se tăbăcesc numai în crom, mai fregvent se tăbăcesc combinat, obţinînd aşa sortimente ca: meşina şi şpaltul pentru căptuşală.Aspectul şi rezistenţa cusăturii depinde de alegerea acului în raport grosimea aţei şi grosimea stratului de îmbinare.

Acul de cusut este format din următoarele părţi: partea îngroşată care se fixează în conducătorul de ac; tija acului; vîrful acului; şanţul lung; şanţul scurt; orificiul acului (urechea).Porţiunea pentru fixare a acului are cel mai mare diametru pri intermediul sau acul se fixează în conducătorul de ac şi se fixează cu şurub. Porţiunea pentru fixare a acului are cel mai mare diametru pri intermediul sau acul se fixează în conducătorul de ac şi se fixează cu şurub.

Tija acului este continuarea porţiunii îngroşate reprezentînd lungimea acului. Trecerea de la porţiunea 1 către tijă este treptată. Pe tijă se găsesc două şanţuri: unul lung şi altul scurt aşezate diametral opus avînd rol de a îngropa şi proteja aţa de cusut.

Şanţul lung protejează aţa cînd acul execută mişcarea pe urcare-coborîre (pereţii şanţului pot fi paraleli sau înclinaţi).

Şanţul scurt protejează aţa cînd acul efectuiază mişcarea de coborîre. La mişcarea de urcare aţa se freacă de pareţii orificiului făcut de ac în straturi, datorită frecării viteza aţei la urcare este mai mică decît viteza de urcare a acului, astfel rămînînd puţin în urmă aţa formează bucla. La maşinile rapide ambele şanţuri ale acului sunt lungi datorită toraţiei mari. Şanţul scurt nu ar proteja suficient aţa, sa-r putea rupe datorită frecării prea intense de pereţii perforaţiei.

Tot pe tija acului se află orificiu o perforaţie de forma unui dreptunghi care străbate toată grosimea acului.

Vîrful acului forma, aspectul cusăturii cît şi rezitenţa materialului depind de profilul de ac. Se folosesc ace cu diferite profiluri în funcţie de sortimentul materialului care se va coase. Şireturile se produc prin ţesere sau împletire din fire diverse după natura materiei prime. Neapărat cu întărituri la capete din material plastic (în unele cazuri întăriturile pot fi metalice cu lungimea 12-16 mm). Întăritura din plastic este incoloră sau de culoarea şiretului. Şireturile se produc în corelare cu materia primă culorile folosite la confecţionarea încălţămintei. Acestea sunt folosite la majoritatea încălţămintei în funcţie de fel: cizme cizmuliţe, ghete, pantofi, sandale, pentru bărbaţi, femei, copii, copii mici. Lungumea şiretului variază în funcţie de calea înşiretării. Şireturile se produc în secţiune circular, pătrat sau dreptunghic.

Şireturi de bună calitate sunt considerate cele produse din fire naturale cu o prelucrare exterioara care nu se dezleagă la purtarea încălţămintei şi care sunt comozi la înşiretate, pe cînd cele din fire sintetice îngreunează înşiretarea şi se dezleagă la purtare. Cuiele se produc din oţel, diferă după construcţie luînd şi alte denumiri: texuri; cuie cu cap cilindric; cuie cu cap plat; cuie cu cap traconic; cuie fără cap. Se mai clasifică după forma vîrfului: cuie fără vărf (buante); cuie cu vîrf scurt; cuie cu vîrf alungit. După starea suprafeţei tijei cuiele pot fi: cuie cu tija lisă (netedă); cuie cu tija filetată (cu şanţ).

11 Cerinţe faţă de calitatea produsului

Procesul de fabricare a încălţămintei cuprinde o serie de operaţii efectuate îtr-o ordine bine determinată. Acestea sînt: verificarea calităţii materialelor şi sortarea lor în lot; croirea materialelor şi prelucrarea elementelor părţilor de sus şi de jos ale încălţămintei; asmblarea feţei; formarea părţii de jos (a tălpii cu tocul) cu cea de sus; finisarea încălţămintei; controlul calităţii încălţămintei prin încercări de laborator efectuate prin sondaj, examinare vizuală a fiecărei piese de încălţăminte; marcarea şi ambalarea. Tăierea materialului pentru obţinerea pieselor de încălţăminte şi prelucrarea acestora. Toate materialele care sînt livrate fabricilor de încălţăminte: pielea naturală şi artificilă, cauciucul, materialele textile ca şi articole formate în prealabil (tălpi, pingele, tocuri, ştaifuri tari, capace de toc) se verifică şi se sortează după destinaţie, grosime, capacitate, mărimea suprafeţei pielei, culoare, nuanţă şi calitate. Înainte de a croi piesele, materiale de încălţăminte se grupează în loturi de producţie, corespunzătoare destinaţiei.

Tăierea materialului de încălţăminte este una din cele mai importante operaţii de care depinde calitatea ei. În urma acestei operaţii din material se obţin piese de bună calitate, decupate sau ştanţate. O importanţă deosebită o are croirea pieilor, întrucît grosimea diverselor regiuni este diferită.

Deoarece proprietăţile pielii variază pe suprafaţa acesteia, diversele ei regiuni topografice se folosesc pentru obţinerea de diverse piese ale încălţămintei de exemplu: din crupon se croiesc piese importante, din poale şi din gît piese mai puţin importante.

Pielea artificială are proprietăţi fizico-mecanice mai iniforme pe întreaga suprafaţă, grosimea, culoarea, structura sînt acelaşi peste tot are o lungime şi lăţime bine determinată şi de aceea croireaei este mai simplă.

Pielea pentru părţile de sus cît şi de jos ale încălţămintei se taie de regulă mecanic cu excepţia pielii pentru elementele de încălţăminte de producţie individuală,care se taie şi manual.

Pentru tăierea pielii se utilizează prese (ştanţe) şi cuţite de ştanţe speciale. Configuraţia şi dimensiunile cuţitelor corespund celor ale pieselor tăiate ale tălpilor, brnţurilor, căputelor, carîmbilor. Croirea corectă a materialului dă posibilitatea să se utilizeze economicos suprafaţa acestuia, să se reducă preţul de cost al pieselor părţilor de sus şi de jos ale încălţămintei, ceea ce constituie pînă la 80% din preţul de cost al încălţămintei gata. Pentru a reduce cantitatea deşeurilor la tăiere cuţitele se dispun conform unui sistem anumit, din piele se taie piese cu configuraţii şi dimensiuni diferite. Un rol important îl joacă gradul de calificare al operatorului.

La tăiere cuţitele se dispun în aşa fel încît pielea pieselor să fie întinsă cît se poate de puţin. Din crupoane şi crupe se decupează tălpi, pingele, branţuri şi capace de toc, din gîturi, tălpi interioare, tălpi de încălţăminte uşoară, branţuri şi ştaifuri tari, din poale se confecţionează piese mai puţin importante. Piesele decupate trebuie să corespundă atît în ce priveşte dimensiunile cît şi forma tiparelor aprobate. Nu se admit ruperi de piele pe margini, abateri de la unghiurile sau rauele de curbură dată, grosimea pieselor trebuie să nu fie sub cea prescrisă de standart. Unele piese ale părţii de jos a încălţămintei pot avea defecte neînsemnate, care nu duc la înrăutăţirea calităţilor de serviciu şi nu strică aspectul sxterior al încălţămintei. Nu este admis ca piesele părţii de jos să fie tăbăcite incomplet, să fie sfărmicioase, umflate. Rolul principal al încălţămintei este de a proteja picioarele contra rănilor şi a acţiunii factorilor mediului înconjurător. Cerinţele faţă de încălţăminte decurg din rolul pe care îl îndeplineşte, din condiţiile de exploatare, tendinţele modei, anotimpul în care se poartă, particularităţile climaterice şi alţi factori. Configuraţia şi dimensiunile încălţămintei trebuie să corespundă constituţiei anatomice a piciorului şi ele trebuie să rămînă neschimbate în timpul purtării. Încălţămintea trebuie să fie comodă, uşoară, să se descalţe uşor, să se încalţe uşor, să se ţină bine pe picior, să aibă o suprafaţă de sprijin suficient de mare. Suprafaţa interioară a încălţămintei trebuie să fie netedă, iar elementele ei decorative nu trebuie să provoace senzaţii neplăcute. Este necesar ca partea de jos a încălţămintei să fie suficient de trainică, ca suprafaţa tălpii să asigure stabilitatea la mers şi să nu alunece. Încălţămintea trebuie să fie igienică, se pun cerinţe foarte stricte în privinţa conductibilităţii ei termice. Modul de construire a încălţămintei trebuie să asigure aerisirea piciorului, iar partea de jos scurgerea sarcinilor electrostatice. Modul de construire a încălţămintei trebuie să asigure posibilitatea de reparaţie a acesteia şi de înlocuire a pieselor uzate. Materialele naturale şi artificiale, din care este confecţionată încălţămintea trebuie să fie inofensive pentru organism. Încălţămintea trebuie să satisfacă cerinţele estetice, să corespundă tendinţelor modei, în ce priveşte structura, forma, felul materialelor, culoarea.După fiecare folosire încălţămintea trebuie de adus în ordine (de curăţit încălţămintea de praf, în caz că-i murdară de grăsime trebuie de folosit1-2 % de soluţie de săpun) astfel se va mări termenul de exploatare a ei.

1. De uscat încălţămintea umedă la temperatura camerei, departe de căldură şi ferită de razele solare.2. La încălţare se foloseşte lingura de pantofi pentru a nu deforma pielea.3. Încălţămintea se poartă respectînd condiţiile sezonului căruia corespunde.4. Nu se poartă încălţămintea pe piatră sau prin apă, mai ales acolo unde se conţine sare tehnică. Nu se trage tare de şireturi că se rupe pielea.5. Nu se recomandă să purtaţi încălţămintea cu talpă din piele naturală acoperităcu piele naturală pe timp de ploaie.6. Nu se recomandă de a lăsa la soare pe timp îndelungat încălţămintea deschisă la culoare sau lăcuită, fiindcă se poate schimba aspectul şi culoarea.7. Fiţi atenţi la folosirea cremului, nu toate sunt de calitate. Nici într-un caz să nu conţină lac sau acetonă.8. Se interzice de a spăla încălţămintea în apă, mai alesacea din piele naturală. De asemenea, se interzice a curăţa încălţămintea cu ajutorul detergenţilor, acizilor, şi altor substanţe chimice dăunătoare. E necesar în fiecare zi, după ce aţi descălţat corect pantofii (nici într-un caz cu un picior de alt picior), să-i curăţiţi cu material moale. Peste fiecare trei zile pantofii se prelucrează cu ceară, după ce iarăşi se şterg cu un material moale. Încălţămintea fabricată din piele naturală păstrează confort, e moale şi, în acelaşi timp, e trainică. Pilea respiră, şi prin aceasta asigură mediu sănătos şi confortabil pentru picior. Ocrotirea permanentă a încălţămintei garantează exploatarea îndelungată a ei, şi păstrarea exteriorului ei. Respectînd condiţiile de protecţie şi cerinţele de calitate a încălţămintei fiţi siguri că calitatea înaltă a produselor este forte bună.

12 Concluzie

La acestă practică am scris despre confecţionarea ghetelor pentru bărbaţi. La introducere am scris pe larg despre încălţăminte, am descris sortimentul de încălţăminte. Am caracterizat încălţămintea proiectată în timpul practicii.

Am confecţionat ghete pentru bărbaţi, cu talpa formată, din piele naturală de culoare neagră cu căptuşala din meşină. Materialele folosite trebuie să aibă proprietăţi fizico-mecanice de bună calitate. La produsele asortimentului trebuie de folosit materiale de bună calitate şi materiale auxiliare tot trebuie să fie de calitate bună. Am caracterizat materialele auxiliare şi în general materialele folosite la produs. Cerinţele făţă de calitatea produsului sunt scrise pentru a avea garanţie cît vor fi rezistente ghetele.

Cel mai important sunt măsurile de protecţie, ca la practica de producere să ştim cum să folosim utilajele, maşinile de cusut pentru a nu avea accidente în timpul lucrului. Trebuie să avem materialele necesare şi să ştim a le folosi să nu avem accidentări în timpul lucrului cu ele. Referinţele bibliografice sunt folosite pentru a scrie acest proiect.

La acestă practică am înţeles mai bine ceea ce am confecţionat în timpul practicii şi voi reţine pe viitor.

13 Bibliografia folosită

1. Gheorghescu, C. Utilajul şi tehnologia meseriei confecţioner produse din piele şi înlocuitori: Manual pentru clasele XI-a şi a XII-a liceu industriala cu profil de industrie uşoară, şi pentru şcoli profesionale. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 1993. 232 p. ISBN 973-30-2222-5.

2. Gheorghescu, C. Utilajul şi tehnologia meseriei confecţioner produse din piele şi înlocuitori: Manual pentru clasele a IX-a şi a X-a liceu industriala cu profil de industrie uşuară-meseria confecţioner produse din piele şi înlocuitori, pentru şcoli profisionale. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagocică, 1993. 228 p. ISBN 973-30-2221-7.

3. Любин. М., Тер-Саакова, О, Ремонт обуви. Справочник. Москва, Легкая индустриа, 1974. – 264с.

4. Полицкий А. Я. Изготовление обуви по индивидуалъному заказу. Москва. Легкая и пищевая промышленностъ 1990. 208с. ISBN 5-7088-0180-8.

5. Калита, А.Н. Проектирование обувных предприятий. Учебник Москва, Легкая индустрия, 1980. - 230 с.

6. Николаява Ж. Б, Кожгалантерейная промышленность. Справочник. Москва Легпромобытиздат 1985. 248 с.

7. Тер-Саакова О., Велякина З.В. Организация и планирование производства на обувных предприятиях бытового обслуживания. Учебник для техникумов. Легкая индустрия, 1980. – 264сю

8. Раябцкас, В.Л. Технология изделтй из кожы. Москва, Легкая и пищевая промышленность 1981. 320 с. ISBN 5-7088-0241-3.

9. Раяцкас, В.Л. Практикум по технологии изделий из кожи. Москва, Легкая и пищевая промышленность 1981. 279 с.

10. Фукин В.А., Калита, А.Н. Технологиа изделий из кожи. Учебник для вузов. Москва Легпромбытиздат 1988. 272 с. ISBN 5-7088-0180-8.

11. Шагапова, И.М. Технология зборки заготовок верха обуви. Москиа, Легпромбытиздат 1989. 224с. ISBN 5-7088-0078-Х.

12. Шевцова, Т.П. Технология обуви. Москва Легпромбытиздат 1983. 296с.13. Справочник обувщика – проектированиу. Материалы. Москва Легкая промышлунность и бытовое обслуживание 1988. 432с. ISBN 5-7088-0215-4.

14. Нормы времени на производство обуви.15. Cotelnic A. Managementul unităţilor economice, Chişinău, 16. Cotelnic A. Managementul întreprinderii, Chişinău, 199517. Hrişcev E. Managementul firmei, Chişinău, 199818. Botea F. Floru C.,Ghidul întreprinderii particular, Chişinău, 199819. Internet

Tiparele