INSTITUTUL NATIONAL DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT AL

REPUBLICII MOLDOVA

Cu t i t lu de manuscris

C.Z.U.: 796.853.23+796.02

ROŞU DANIEL

OPTIMIZAREA CĂDERILOR COMPETIŢIONALE

ÎN PREVENIREA ACCIDENTELOR

CE AFECTEAZĂ MEMBRELE SUPERIOARE,

LA JUDOKA PUBERTARI (12-14ani)

Special i tatea: 13.00.04 – Teoria ş i metodica educaţ ie i f izice ,

antrenamentului

sportiv ş i culturi i f izice de asanare

TEZĂ DE DOCTORAT ÎN PEDAGOGIE

Conducă tor ş t i inţ i f ic: doctor habil i tat în ş t i in ţe pedagogice,

profesor universitar, antrenor emerit al Republici i Moldova

MANOLACHI Veaceslav

Autorul ROŞU DANIEL

CHIŞINĂU

2004

2

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………..5

CAPITOLUL 1

ANALIZA LITERATURII ŞTIINŢIFICO-METODICE, PE

PROBLEMELE PRODUCERII ŞI PREVENIRII

ACCIDENTELOR, LA JUDOKA DE VÂRSTĂ PUBERTARĂ . . . .12

1 .1 . Cercetăr i cu pr ivire la producerea accidentelor din judo…12

1.1.1 . Tipologia accidentelor din judo……………………….15

1.1.2 . Structur i anatomice afectate de t raumatismele

specif ice judoului……………………………………………….18

1.2. Aspecte a le capaci tăţ i i de performan ţă , în legă tură cu

accidentele specif ice la judoka de vârs tă pubertară………….…25

1.2.1 . Par t icular i tăţ i f iz iologice a le vârs te i puber tare……25

1.2.2. Cerin ţele efor tului în judo………………………..….. .29

1.3. Componente a le antrenamentului sport iv din judo în af la te

legă tură cu producerea accidentelor………………………………34

1.3.1 . Factor i i antrenamentului din judo, în raport cu

producerea accidentelor . .……………………………………...34

1.3.2. Del imitarea căderi lor din antrenament de căderi le

competi ţ ionale…………………………………………………..41

1.3 .3 . Încă lz i rea premergă toare efor tului sport iv…………..44

1.4 . Concluzi i le capi tolului………………………………………..46

CAPITOLUL 2

METODELE DE CERCETARE, ORGANIZAREA ŞI VALIDAREA

CERCETĂRII ………………………………..………………….………47

2.1. Metodele de cercetare …………………………………………47

2.2. Organizarea cercetăr i i…………………………………………68

2.3. Aprobarea ş i apl icarea datelor cercetăr i i……………………69

3

CAPITOLUL 3

APLICAREA CĂDERILOR COMPETIŢIONALE DIN JUDO, ÎN

LEGĂTURĂ CU PREVENIREA ACCIDENTELOR DE LA

NIVELUL MEMBRELOR SUPERIOARE ………………………….71

3.1. Chest ionarea antrenori lor pe problematica prevenir i i

accidentelor în pregă t i rea sport ivă a judoka pubertar i……….. .71

3.2 . Interviu pe problemele prevenir i i accidentelor sport ive

adresat judoka de difer i te vârs te , ce au suportat

macrotraumatisme……………………………………………………78

3.3. Studi i de caz cu pr ivire la asocierea cauzelor în producerea

accidentelor sport ive………………………………………………..85

3.4. Studiu refer i tor la folosi rea căderi lor în cadrul

antrenamentelor de judo…………………………………………….88

3.5. Studiu cu pr ivire la ut i l izarea căderi lor în compet i ţ i i le de

judo…………………………………………………………………….90

3.6. Anal iza biomecanică a căder i lor defectuoase din

judo…………………………………………………………………….95

3.6.1 .Construc ţ ia modelului matematic (geometr ic) a l

căderi lor defectuoase din judo………………………………..91

3.6.2 . Caracter izarea pr incipalelor ar t icula ţ i i a le membrului

super ior afectate de căder i le defectuoase din judo………102

3.6.3 . Evaluarea interac ţ iuni lor mecanice interne ş i externe

din zonele suprasol ici tate……………………………………104

3 .6 .3 .1 . Căderea defectuoasă a lui Uke (apără torul) , în

urma atacului cu Ko Uchi Gari (secerarea mică

in ter ioară)………………………………………………….104

3.6.3 .2 . Căderea defectuoasă a lui Uke (apără torul) , în

urma atacului cu Hiza Guruma (roată la genunchi)….107

4

3 .6 .2 .3 . Căderea defectuoasă a lu i Uke (apără torul) , în

urma atacului cu Kata Guruma (roata peste umăr )…..111

3 .7 . Stabi l i rea mecanismelor tehnice de cădere

competi ţ ională………………………………………………………119

3.8. Concluzi i le capitolului……………………………………….124

CAPITOLUL 4

ARGUMENTAREA APLICĂRII PROGRAMEI

EXPERIMENTALE ÎN PROCESUL DE ANTRENAMENT, LA

JUDOKA PUBERTARI…………………..……………………………126

4.1. Rezul ta te le tes tăr i lor pregă t i r i i f iz ice……………………..126

4.2. In terpretarea datelor rezul ta te din tes tăr i le pregă t i r i i

f iz ice…………………………………………………………………128

4.3. Rezul ta te le tes tăr i lor pregă t i r i i tehnico-tact ice………….137

4.4 . In terpretarea datelor rezul ta te din tes tăr i le pregă t i r i i

tehnico- tact ice………………………………………………………140

4.5 . Datele rezul tate din tes tăr i le f iziologice…………………..146

4.6. Interpretarea date lor rezul ta te din tes tăr i le f iz iologice. . .147

4.7 . Concluzi i le capi tolului………………………………………149

CONCLUZIILE TEZEI…….…………………………………... .……151

RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE…………………..…..153

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………... .156

ANEXE……………………………………………………………………180

5

INTRODUCERE

Actual i tatea temei . Termenii preven ţ ie , as igurare, apărare se

aud tot mai des în etapa actuală , caracter izând, se pare, dezvol tarea

ş i progresul societăţ i i . Cu cât o societate este mai dezvol tată , cu atât

pune mai mare pre ţ pe gr i ja pentru om în ansamblu, reconsiderând

pract ic valoarea vie ţ i i lui , a sănă tăţ i i ş i in tegr i tăţ i i sale f izice ş i

ps ihice .

În cadrul tendin ţelor manifestate de competi ţ i i le ş i

antrenamentele sport ive contemporane, t iner i i pract ică sportul înt r -

un număr din ce în ce mai mare, iar dorin ţa lor de a real iza

performante sport ive compet i t ive , conduce la o creş tere permanentă

a numă rului sport ivi lor accidenta ţ i sau afecta ţ i t raumatologic .

Sportul de performan ţă es te o act ivi ta te specif ică de l imi tă a

posibi l i tăţ i lor f iz ice ş i ps ihice a le individului . (Epuran M., 1990) ,

ceea ce implică o oarecare acceptare a faptului că a t ingerea ş i

depăş i rea acestor l imite poate determina apari ţ ia accidentelor cu

urmăr i t raumatologice .

Aceste evenimente nedori te determină impl ica ţ i i deosebi t de

importante pe mai multe planuri , cunoaş terea lor f i ind benefică

tu turor factor i lor implica ţ i în act ivi ta tea sport ivă de or ice fel . În tre

acestea , se remarcă în pr imul rând urmăr i le suporta te de sport ivul

accidentat , caracter izate pr in sufer in ţe, întreruperi temporale a le

act ivi tăţ i lor cot idiene ş i sechele mai mul t sau mai pu ţ in importante .

Pentru sport ivi i de performan ţă , accidentul reprezintă un fapt mai

grav decât pentru al ţ i indivizi , deoarece corpul es te , , ins t rumentul

de pract icare a respect ivei act ivi tăţ i ş i o leziune cât de mică

inf luen ţează rezul ta tul sport iv . Sunt de luat în seamă ş i costur i le

spi ta l iză r i lor sau recuperăr i lor , suportate de că t re individul

6

accidentat , famil ia acestuia , s ta t ş i companii le as igurator i i . De

asemenea t rebuie ţ inut cont de faptul că impresi i le negat ive induse

sport ivi lor accidenta ţ i , spor t ivi lor martor i , spectator i lor ş i

te lespectator i lor , conduc la caracter izarea defavorabi lă a act ivi tăţ i i

sport ive respect ive ş i chiar a mişcăr i i sport ive în ansamblu. Având

în vedere posibi l i tăţ i le recidivante ş i poten ţ ia lul evolut iv-agravant

a l accidentelor sport ive, în per ioada actuală se pune un mare accent

pe responsabi l i tăţ i le accidenta ţ i lor , antrenori lor , medici lor ,

conducă tor i lor ş i organizator i lor de act ivi tăţ i sport ive, cu implica ţ i i

morale, adminis t rat ive ş i chiar medico-legale (Stănescu N. , 1972) .

În pofida divergen ţelor de pă rer i în pr ivin ţa responsabi l i tăţ i lor

legate de aces te evenimente, se admite concep ţ ia r iscului acceptat de

că t re pract ican ţ i . Astfel , când un sport iv provoacă un accident a l tui

sport iv , fapta îş i p ierde a t r ibutul de , ,ant isocial” (Poenaru ş i colab. ,

1985) .

Cunoaş terea problematici i t raumatologiei sport ive face t r imitere

la cunoş t in ţele d in mai multe ş t i in ţe par t iculare adiacente sportu lui

precum f iz iologia , anatomia, biomecanica, biochimia, ps ihologia ,

igiena ş i pedagogia , pe două d i rec ţ i i fundamentale: prevent ivă ş i

recuperator ie (Wasmund-Bodenstedt U. , 1982; Joch W., 1995) .

În raport cu judoul de performan ţă , vârs ta pubertară devine

deosebi t de importantă , reprezentând pe de o par te debutul

competi ţ ional , iar pe de al tă par te reprezentând o etapă del icată a

vie ţ i i , în care se desfăşoară procese biologice importante ş i raportur i

de vulnerabi l i ta te , pe diverse planuri , în t re care se dis t inge cel

t raumatologic .

Studi i le complexe pr ivind apar i ţ ia sau prevenirea t raumelor de

or ice t ip din judo sunt extrem de rare ş i incomplete , pu ţ inele lucră r i

având doar un caracter teoret ic , constata t iv .

7

Cercetarea de fa ţă , p leacă de la premiza că accidentele dintr-un

sport de luptă ş i contact direct , aşa cum este cazul judoului , nu pot

f i e l iminate dar în ţelegerea legi tăţ i lor de producere a acestora poate

conduce la s tabi l i rea unor ja loane de pregă t i re ş i condui tă spor t ivă

având ca rezul tate reducerea acestor evenimente, ca număr ş i

gravi tate , a lă tur i de opt imizarea, în ansamblu, a antrenamentului

sport iv .

Ipoteza de lucru a cercetări i : S-a presupus că e laborarea ş i

apl icarea exper imentală a unei programe de pregă t i re tehnică ,

rapor tate la modelele de cădere competi ţ ională , va determina

scăderea r iscului de accidentare la nivelul membrelor superioare ş i

va opt imiza antrenamentul sport ivi lor judoka de vârs tă pubertară .

Obiectul cercetări i î l const i tuie căderi le defectuoase din cadrul

pregă t i r i i sport ive ce pot determina producerea de accidente , la

nivelul membrelor super ioare , la judoka pubertar i (12-14 ani) .

Subiectul cercetări i î l const i tuie metodica de însuş i re a

căderi lor compet i ţ ionale ce are la bază prevenirea accidentelor

sport ive, a le membrelor super ioare, la judoka pubertar i (12-14 ani) .

Scopul cercetări i es te perfec ţ ionarea procesului de pregă t i re

sport ivă la judoka pubertar i , pr in folosirea unei programe

experimentale de prevenire a accidentelor ce se pot înregis t ra la

nivelul membrelor super ioare .

Obiect ivele cercetări i

Pentru a t ingerea scopului , au fost formulate urmă toarele

obiect ive:

1 . Studiul prevenir i i accidentelor din judo, in cadrul

l i teratur i i de special i ta te .

8

2. Cercetarea retrospect ivă , observa ţ ională ş i experimentală

a accidentelor sport ive cu urmă r i macrotraumatice, precum

ş i a modal i tăţ i lor tehnice de prevenire a lor .

3. Elaborarea si argumentarea experimentală a unei programe

operaţionale de prevenire a accidentelor sportive la nivelul

membrelor superioare. Programa are la bază căderile

competiţionale şi s-a aplicat în procesul de antrenament

sportiv, la judoka pubertari.

Pe lângă obiect ivele de bază enumerate mai sus, pe parcursul

lucrăr i i au fost rezolvate ş i a l te obiect ive cu caracter par t icular care

sunt prezentate în capi tolele corespunză toare ale lucrăr i i .

Metodele de cercetare

Pentru solu ţ ionarea obiect ivelor propuse, au fost ut i l izate

urmă toarele metode:

• Analiza s i general izarea datelor l i teratur i i de special i ta te ;

• Observa ţ ia pedagogică ;

• Anchetarea pr in ches t ionar , interviu ş i convorbire , a

special iş t i lor ş i spor t ivi lor ;

• Studiul de caz;

• Analiza biomecanică ;

• Testarea pregă t i r i i f iz ice , tehnico-tact ice ş i a capaci tăţ i i

func ţ ionale;

• Metoda evaluăr i i exper te ;

• Experimentul pedagogic;

• Metode de prelucrare s ta t is t ică ş i de in terpretare a datelor .

Subiecţ i i experimental i au fos t componen ţ i a i echipelor de

junior i I I ş i I I I , d in cadrul Liceului cu Program Sport iv Pi teş t i ,

Clubul Sport iv Municipal Pi teş t i ş i Clubul Sport iv Univers i tar

9

Pi teş t i . În cadrul cercetăr i lor prealabi le , datele au fost culese în

mod direct de la judoka de difer i te vârs te din cadrul Lotului

Na ţ ional , Cluburi lor Sport ive din Pi teş t i ş i în mod indirect (pr in

înregis t răr i s ta t is t ice) de la judoka par t ic ipan ţ i în competi ţ i i le

Campionatelor Na ţ ionale , Campionatelor Europene ş i Jocur i lor

Olimpice.

Etapele invest igaţ ie i

Cercetarea de fa ţă s -a efectuat în t rei e tape, după cum urmează :

Etapa I -a (1999-2000) a cuprins s tudierea izvoarelor l i teratur i i

de special i ta te pe problematica produceri i accidentelor în legă tură

cu tehnica judoului .

Etapa a I I -a (2000-2001) a constat în organizarea cercetăr i lor

prealabi le ce au s ta t la baza elaborăr i i metodici i exper imentale de

predare a căderi lor competi ţ ionale .

Etapa a II I -a (2001-2002) a constat în efectuarea experimentului

pedagogic ş i to todată în ver i f icarea ef ic ien ţei metodici i

exper imentale propuse de noi .

Baza experimentală a lucrăr i i es te reprezentată de urmă toarele

aparatele ş i ins trumente: cronometru , metru, raportor , d ispozi t iv

pentru măsurarea echi l ibrului s ta t ic , p lasă ver t icală gradată pentru

observarea devia ţ i i lor segmentelor corporale în cadrul măsură r i i

preciziei mişcă r i lor , aparat de f i lmat , video, f işe de înregis t rare ,

f işe de interviu ş i chest ionare.

Baza teoretică a lucrăr i i es te reprezentată de l i teratura de

special i ta te din domeniul antrenamentului sport iv , medicini i

sport ive, f iz iologiei , anatomiei , ig ienei , ps ihologiei , pedagogiei ş i

b iomecanici i precum ş i de cercetăr i le ş i experien ţa proprie .

Inova ţ ia ş t i in ţ i f ică constă în eviden ţ ierea unor tehnici noi de

cădere (numite de noi căderi competi ţ ionale) , care apl icate corect ,

10

determină d iminuarea accidentelor sport ive ce afectează membrele

superioare ş i s imul tan opt imizează evolu ţ ia judoka în concurs .

Aceste tehnici noi as igură to todată , o îmbogăţ i re a arsenalului

tehnico-tact ic pus la îndemâna judoka, spre deosebire de

metodologi i le consacrate care , în scopul diminuăr i i accidentelor

sport ive, e l imină de regulă anumite manifestăr i sau procedee

tehnice.

Însemnă tatea teoret ico-ş t i in ţ i f ică a lucrăr i i este const i tui tă de

metodica învăţăr i i ş i perfec ţ ionăr i i căderi lor compet i ţ ionale la

judoka de vârs tă pubertară .

Însemnă tatea practică a lucrăr i i constă în diminuarea

numărului ş i gravi tăţ i i accidentelor sport ive sufer i te de judoka,

precum ş i de posibi l i ta tea ut i l izăr i i programei experimentale de

prevenire a accidentelor sport ive, ce afectează membrele superioare ,

în procesul antrenamentului sport iv a l judoka pubertar i , de că t re

ins t ructor i i ş i antrenori i de judo.

Rezultatele cercetări i au fost publ icate în opt sesiuni de

comunicăr i ş t i in ţ i f ice d in România ş i Republ ica Moldova, în cadrul

a două revis te de special i tate ş i o car te de special i tate .

Tezele de bază a le lucrări i pentru sus ţ inere:

1 . Cele mai multe accidente la sport ivi i de judo se soldează cu

t raumatisme la n ivelul membrelor superioare .

2 . Vârsta pubertară prezintă o f ragi l i ta te os teo-ar t iculară

pronun ţată , dar totodată ş i o antrenabi l i ta te motr ică mare .

3 . Cele mai multe accidente sport ive cu urmăr i t raumatologice

din judo se produc în cadrul căderi lor defectuoase, ca urmare

a tendin ţei de evi tare a căderi lor pe spate în cadrul

concursur i lor . Solu ţ ionarea acestei probleme se real izează pr in

reconsiderarea căderi lor ventrale , adică pr in tr-o execu ţ ie

11

ef icientă a căderi lor în concurs , cu efecte benef ice în planul

securi tăţ i i corporale ş i a punctajului .

4 . Solu ţ ionăr i le a lese de noi în prevenirea accidentelor de la

nivelul membrelor superioare , rezolvă s imultan ş i cer in ţele de

opt imizare a antrenamentului .

Structura ş i volumul tezei

Teza a fost s t ructurată în patru capi tole , concluzi i , recomandăr i

pract ico-metodice, bibl iograf ie ş i anexe const i tuind 203 pagini de

text dact i lograf ia t , 19 desene, 8 graf ice , 31 de tabele ş i 8 anexe.

Bibl iograf ia cuprinde un număr de 232 de t i t lur i .

12

CAPITOLUL 1

ANALIZA LITERATURII ŞTIINŢIFICO-METODICE, PE

PROBLEMELE PRODUCERII ŞI PREVENIRII

ACCIDENTELOR, LA JUDOKA DE VÂRSTĂ PUBERTARĂ

1.1. Cercetări cu privire la producerea accidentelor din judo

În l i teratura de special i ta te , dar ş i în l imbajul curent , se

întâlnesc termenii de , ,accident sport iv” sau , , t raumatism” apărut ca

urmare a unui accident sufer i t în cadrul pract icăr i i sportului . Din

Dic ţ ionarul expl icat iv a l l imbii române (1980, 1998) , re iese că ,

accidentul se def ineş te ca un eveniment for tui t care nu respectă o

lege de declanşare , înt rerupe mersul normal a l lucrur i lor , provocând

rănir i , iar t raumatismul este o leziune sufer i tă de un organism viu

pr in lovire violentă .

Accidentele sport ive, pr in frecven ţă ş i gravi ta te , caracter izează

d i fer i t f iecare sport în par te . Comitetul Interna ţ ional Ol impic

(1990) , consideră că judo este un sport cu r isc r idicat de pract icare ,

a lă tur i de a l te 17 discipl ine or i ramuri sport ive. Judo este un sport

de luptă ş i es te expus produceri i de accidente , în special

t raumatisme, pr in contactul di rect , manifestarea capaci tăţ i lor de

for ţă , ac ţ iuni lor de proiectare-cădere, precum ş i a l te manifestăr i

complexe determinate de speci f icul luptei . În cadrul sportur i lor de

contact , judo este pr intre pu ţ inele care nu a of icial izat până în

prezent nic i un fe l de echipament de protec ţ ie . În prezent , s t ructur i le

organizator ice a le judoului se implică act iv în prevenirea

accidentelor iar măsur i le concrete vizează , în special , la tura tehnică

a judoului . Cu toate acestea se produc accidente sport ive în f iecare

sală de antrenament ş i aproape la f iecare competi ţ ie .

13

Din punct de vedere a l or igini i cauzelor producă toare de

accidente spor t ive Stănescu N. (1972) descr ie : cauze interne ,

respect iv pregă t i rea necorespunză toare, def icien ţe f iz ice ş i

func ţ ionale , tehnică defectuoasă , încă lz i re necorespunză toare, l ipsă

de aten ţ ie sau oboseala psihică ş i cauze externe sau legate de

adversar în care se încadrează lovir i le inten ţ ionate sau

neinten ţ ionate , tehnica per iculoasă ş i jocul dur a l adversarului .

Lucrăr i le publ icate cu tematică d in judo, deş i numeroase , se

referă în general la descr ierea procedeelor de judo pe calea

t radi ţ ională , iar inciden ţa pract icăr i i acestui sport cu accidentele

sport ive se rezumă doar la aspectele s ta t is t ice de punere în eviden ţă

a cotelor de accidentare în raport cu al te sportur i . Astfel , se poate

af i rma că s tudi i le complexe pr ivind apar i ţ ia sau prevenirea

t raumelor de or ice t ip din judo sunt extrem de rare ş i incomplete .

Drăgan I . (1994) arată că judo înregis t rează 8 ,4% din tota lul

t raumatismelor sport ive din România (pozi ţ ia 4-5 în c lasamentul

per iculozi tăţ i i ) . Tot acest autor arată că t raumatismele se produc

asupra păr ţ i lor moi , pr in contuzi i , p lăgi ş i leziuni musculare , asupra

art icula ţ i i lor , pr in entorse ş i luxa ţ i i ş i asupra oaselor , pr in f isur i ş i

f ractur i .

Luând ca punct de plecare s t ructur i le ar t iculare ş i per iar t iculare ,

după pă rerea lui Reginato M. (1980) , Drăgan I . (1994) , în cadrul

accidentelor din sport sunt afectate urmă toarele s t ructur i : l igamente,

tendoane, car t i la je , meniscuri , burse , fasci i , muşchi i , oase ş i ţesutul

nervos.

Cele mai multe cercetă r i pr ivind accidentele grave specif ice

judoului , d intre care amint im pe cele înt repr inse de, Barraul t D. ş i

colab.(1983) , Sterkowics S. (1986) , arată că acestea se adresează

ar t icula ţ i i lor ş i oaselor membrelor infer ioare ş i super ioare ,

14

afec ţ iuni le păr ţ i lor moi f i ind reduse, în general , la nivelul

contuzi i lor . Comparând local izarea accidentelor produse în cadrul a

18 discipl ine sport ive, Fibak J . ş i Kruppik T.(1973) concluzionează

că , t ip ice judoului , sunt accidentele arcului scapular iar aproape

jumă ta te din totalul accidentelor au fost reprezentate de fractur i ş i

devia ţ i i ar t iculare . Spre deosebire de al ţ i autor i , Crişan V. (1995) ,

consideră că , la judocani , accidentele capului sunt la fe l de

numeroase precum cele a le membrelor superioare ş i infer ioare (câte

30%).

Glor ion B. (1973) arată că 15% din luxa ţ i i le acromio-claviculare

sport ive apar la judocani . Von Appel J . (1978) constată că în judo

nu este necesar s tudiul asupra accidentelor coloanei ver tebrale , acest

sport f i ind destul de fer i t de as t fe l de r iscur i , iar Sterkovics S.

(1986) , arată că accidentele capului la judocani sunt rare ş i de

gravi ta te scăzută ş i sunt în general , de t ipul contuzi i lor .

Pe baza cercetăr i lor efectuate de Forr is ier G. (1975) ,

Chevalerand J . (1978) ş i Sterkowicz S. (1986) , s-a demonstrat

dependen ţa dint re local izarea anatomică a accidentelor de judo ş i

vârs ta pract ican ţ i lor . Din cercetăr i le complexe ale ul t imului autor

men ţ ionat , reiese că r iscul de accidentare a l senior i lor es te de patru

or i mai mare decât a l sport ivi lor mai t iner i ş i , to todată , invers

propor ţ ional cu nivelul de cunoş t in ţe acumulate . De asemenea s-a

s tabi l i t că judoka pubertar i (10-13 ani) ş i post pubertar i (14-15 ani)

prezintă valor i r idicate a le rănir i lor membrelor superioare ş i a le

arcului scapular (82,6% ş i 72%) care scad la vârs te mai mari . Cele

mai f recvente accidente de aces t t ip au însemnat f ractur i ş i luxa ţ i i

iar mecanismul de producere a fost determinat a f i , contactul cu

solul în f inal izarea proiectăr i lor . La vârs te le mici , autorul a

constatat o plajă scăzută de t ipur i de accidente grave. În cadrul

15

aceloraş i cercetăr i , accidentele genunchiului la senior i ocupă

pr imul rang cu afec ţ iuni l igamentare ca urmare a rezis ten ţei bruş te

a adversarului (contrelor) , or i f recăr i lor excesive. Refer i tor la aceste

afec ţ iuni a le genunchiului , Drăgan I . (1994) arată că , d in cadrul

discipl inelor sport ive, judo ocupă pozi ţ ia a 4-a (11,8%), după t re i

sportur i de contact din a lergare : fotbal , baschet ş i rugby. O al tă

concluzie foar te interesantă a lui Sterkowicz S. (1986) , men ţ ionează

că , în func ţ ie de vârstă , aceleaş i mecanisme tehnice

(corespunză toare procedeelor tehnice) , pot provoca accidente de t ip

difer i t .

1 .1 .1 . Tipologia accidentelor din judo

Abordăr i le autor i lor care s-au refer i t la accidentele spor t ive au

vizat de-a lungul t impului cr i ter i i d i fer i te , d intre care , pe cele mai

reprezentat ive le vom prezenta în cont inuare .

Din punct de vedere biomecanic aşa cum arată Cerbulescu C. ş i

colab. (1983) , Comitetul Interna ţ ional Olimpic (1990) , Drăgan I .

(1994) , accidentele se produc la nivelul ar t icula ţ i i lor ş i la nivelul

s t ructur i lor biologice compacte .

Din punct de vedere al local izăr i i b iologice , d in descr ier i le

efectuate de Cerbulescu C. ş i colab . ş i Crişan V.(1995) , accidentele

sunt :

a . Cranio-cerebrale , cel mai reprezentat iv f i ind como ţ ia cerebrală

datorată lovir i i capului de sal tea , aceasta reprezentând o

greşeală tehnică în cazul căderi lor . De asemenea, în pract ica

s t rangulăr i lor se produce uneori pierderea bruscă a cunoş t in ţei

adversarului , cu tulburarea func ţ i i lor cardio-circulator i i ,

respirator i i ş i nervoase, de regulă , fără urmăr i t raumatologice;

16

b . Ale fe ţei , d in care mai importante pentru judo sunt

sângerăr i le nazale din cadrul luptei pentru pr ize , a l luptei de

sol ş i , uneori , în efectuarea căder i lor ;

c . Ale gâtului , reprezentat iv f i ind tor t icol isul t raumatic . Se

întâlneş te la ieş i r i le din f ixăr i ş i la s t rangulă r i asociate cu

f ixăr i ;

d . Ale toracelui , d in care se eviden ţ iază f ractur i le or i f isur i le

costale ş i s incopa respirator ie ca urmare a căderi i a tacantului

peste apără tor ;

e . Veziculo-geni ta le , prezente pr in lovir i le involuatare tes t iculare

înregis t ra te de apără tor , în cadrul procedeelor : , , secerarea

coapsei inter ioare’’ (Uchi-Mata) , , ,proiectarea în col ţ ’ ’ (Sumi-

Gaeshi) ş i , ,aruncarea peste bra ţ ’ ’ (Te-Guruma);

f . Ale păr ţ i lor moi ale aparatului locomotor , reprezentate de

înt inder i le musculare ş i de burs i te ;

g . Ale ar t icula ţ i i lor , des întâ lni te în judo, reprezentate de:

- Entorsele ar t iculare cu inciden ţă mai mare în zona

acromio-claviculară , cotului , degetelor mâini i ,

genunchiului , g leznei ;

- Luxa ţ i i ş i d is junc ţ i i ar t iculare , cu inciden ţă spor i tă în

regiunea umărului (de regulă acromio-claviculară) , a

cotului , degetelor mâini i , genunchiului . După asemenea

evenimente, chiar în cazul recuperăr i lor corecte ,

ar t icula ţ i i le capă tă o laxi ta te mai mare, favor izând

producerea a l tor accidente ş i cronicizarea afec ţ iuni i .

h . Ale oaselor , reprezentate de fractur i or i f isur i , în tâlni te mai

ales în zona claviculei , cotului , antebra ţului , pumnului ,

falangelor , ro tulei ş i labei pic iorului .

17

Din punctul de vedere a l cauzelor declanşatoare ale

accidentelor sport ive, apar refer i r i sau chiar rezul tate experimentale ,

de la urmă tor i i autor i : Cleland N. (1989) , Drăgan I . (1989, 1994) ,

Hantău I . (1989, 1996) , Epuran M. (1990) , Alexe N. (1993) , Muraru

A. (1994) , Grimalschi T. , Baciu G. (1999) , Tudor V. (1999) . Aceş t ia

au determinat pr in s tudi i le ş i cercetăr i le lor , că accidentele sport ive

sunt datorate urmă tor i lor factor i (cauze) :

a . Condi ţ ia f iz ică necorespunză toare, făcându-se refer i r i la

robuste ţe, agi l i ta te , anduran ţă , putere , coordonare ş i

rezis ten ţă , f iecare putând inf luen ţa apar i ţ ia accidentelor .

b . Pregă t i rea tehnică insuf icientă , pr in apl icarea defectuoasă a

căderi lor ş i apl icarea defectuoasă a tehnici lor de atac;

c . Pregă t i rea teoret ică insuficientă , refer i tor la apl icarea unor

tehnici ş i mişcăr i in terzise pr in regulamentul de arbi t raj (acte

interzise menite să preîntâmpine unele accidente) ;

d . Condi ţ i i le mater iale necorespunză toare din cadrul act ivi tăţ i i

sport ive;

e . Organizarea metodică defectuoasă a act ivi tăţ i i sport ive;

f . Perturbă r i le nutr i ţ ionale specif ice sau nu judoului .

Din punct de vedere a l modului de producere , accidentele

sport ive pot f i acute sau cronice . Aşa cum arată Comitetul

Interna ţ ional Olimpic (1990) , a l terăr i le acute sunt degradăr i a le

s t ructur i lor biologice cauzate de for ţe mai mari decât l imitele de

rezis ten ţă a le ţesutur i lor sănă toase, cauzate de for ţe bruş te ş i prea

mari care rezul tă adesea din execu ţ ia defectuoasă a unei mişcăr i .

Alterăr i le cronice sunt provocate de for ţe infer ioare l imite i de

sol ic i tare a s t ructur i lor musculo-schelet ice , s t ructur i care nu mai

prezintă însă capaci tatea normală de rezis ten ţă la sarcini , dacă

acestea sunt repet i t ive. În cazul judo-ului , sol ic i tarea unei s t ructur i

18

musculo-ar t iculare deja afectate ş i refăcute incomplet , poate

provoca astfe l de al terăr i cronice. Refer ir i la cauza rănir i lor cronice

incr iminează antrenamentul specif ic uni lateral (Drăgan I . , 1994;

Weineck J . , 1994; Rost K, 1996) .

Din punct de vedere a l urmăr i lor , accidentele pot f i : cu urmăr i

majore, medi i sau minore sau fără urmăr i . Accidentele cu urmăr i

majore se referă la f ractur i ş i luxa ţ i i ce necesi tă în t reruper i lungi

ale act ivi tăţ i i sport ive, cu preten ţ i i ser ioase pr ivind revenirea

specif ică ; cele cu urmăr i medi i pr ivesc entorse ş i d is junc ţ i i ce

necesi tă în t reruperi medii a le act ivi tăţ i i sport ive; celor cu urmăr i

minore le corespund microtraumatismele musculare ş i escoria ţ i i le ce

nu necesi tă , obl igator iu , în t reruperea act ivi tăţ i i spor t ive .

Accidentele fără urmăr i în planul sănă tăţ i i sunt specif ice

ş t rangulăr i lor urmate de pierdere a cunoş t in ţei , s incopelor

respirator i i , lovi tur i lor tes t iculare uşoare, epis taxis-ului ş i a l tor

accidente uşoare ce necesi tă în t reruper i de scur tă durată în cadrul

întâ lnir i lor sport ive.

Traumat ismele sport ive sunt c lasif icate de Stănescu N. (1972) în

macrotraumatisme, microtraumatisme, afec ţ iuni cronice sau sechele

ş i afec ţ iuni hiperfunc ţ ionale determinate de supra-antrenament sau

suprasol ic i tare .

1.1.2. Structuri anatomice afectate de traumatismele specif ice

judoului

Afec ţ iuni le cel mai des întâlni te la judoka sunt cele de la nivelul

oaselor ( f isur i ş i f ractur i ) precum ş i la nivelul ar t icula ţ i i lor (entorse

ş i luxa ţ i i ) . Luxa ţ i i le , pr in def ini ţ ie , conduc la afectăr i a le

l igamentelor (Cost i l l D.L. ş i colab. , 2002) ş i reprezintă , pr in

gravi ta tea urmă r i lor , cele mai semnif icat ive evenimente t raumatice,

19

ducând la l imită r i , d isfunc ţ i i ş i reaccidentăr i mult iple . Înt inder i le

musculare au o mică inciden ţă în judo dator i tă faptului că în

sportur i le de luptă se manifestă regimuri specif ice de scur tare ş i nu

de alungire musculară (Gautschi R. , Alber t K. , 2002) .

Traumat ismele oaselor ş i ar t icula ţ i i lor sunt denumite , în l imbaj

medical , , , t raumatisme osteo-art iculare” .

Osul es te un ţesut viu, cu modif icăr i s t ructurale cont inue, pr in

procese concomitente de construc ţ ie ş i reabsorb ţ ie ş i es te deseori

sediul unor leziuni t raumatice în difer i te discipl ine sport ive (Drăgan

I . , 1994) .

Pr in const i tu ţ ia sa , osul cu un minim de mater ia l (construc ţ ie

foar te economică) oferă o maximă rezis ten ţă la elementele de for ţă

care ac ţ ionează asupra lu i : t rac ţ iune, tors iune, presiune ( Baciu C. ,

1977; I f r im M., 1981; Ni ţescu V. , 1995) . Aceeiaş i autor i ara tă că

ţesutul osos es te s t ructurat dintr-o par te dură mineral izată , numită ş i

substan ţă osoasă ş i spa ţ i i conjunct ivo-vasculare incluse în substan ţa

osoasă . Substan ţa osoasă es te alcă tu i tă d in celule ş i substan ţa

intercelulară , formată , la rândul e i , d in substan ţă fundamentală

(masa amorfă) ş i un s is tem f ibr i lar . Sis temul f ibr i lar conferă osului

sol idi ta te , rezis ten ţă ş i e las t ic i ta te .

Reglarea proceselor de osteogeneză ş i os if icare se efectuează de

că t re urmă tor i i factor i (Baciu C,1977, Ni ţescu V. , 1995): hormonal i ,

v i tamine (vi tamina A cu rol în resorb ţ ie ş i remodelarea oaselor ,

vi tamina C în procesele de oxido-reducere , vi tamina D2 în osi f icarea

car t i la jului de creş tere) , vascular i , mecanici , metabol ici ş i

a l imentar i . Aceiaş i autor i arată că , în mod normal , osul es te sol ic i ta t

în cadrul exerci ţ i i lor f iz ice , de for ţele mecanice cunoscute ,

manifestate pr in compresiune, t rac ţ iune, încovoiere , tors iune ş i

forfecare , dar el rezis tă ş i la al te t ipur i de ac ţ iuni .

20

Studi ind efectele act ivi tăţ i i sport ive asupra s t ructur i i osoase,

Ti t te l K. ş i Schmidt H. (1974) , Slemenda C.W. ş i colab. (1991) ,

arată că tensiuni le r idicate datorate efor tur i lor repetate duc, în t imp,

la o hiper t rof ie osoasă care , în cazul în care sarcina rămâne ident ică ,

permite diminuarea tensiuni i asupra oaselor . Dis t rugerea ş i refacerea

z i lnică a mater ie i osoase, echi l ibrează osul în func ţ ie de necesi tăţ i ,

acesta devenind adaptat func ţ ional . Medved R. ş i Petrovic F. (1961) ,

Israael ş i colab. (1983) Weineck J . (1995) , descr iu procesul de

adaptare a oaselor în urmă toarele etape: hipertrof ia ţesutului osos

compact , hipertrof ia ţesutului spongios , consol idarea punctelor de

inser ţ ie pe oase ş i ameliorarea mobil i tăţ i i jonc ţ iuni lor osoase.

Tot Wieneck J . (1995) a t rage însă a ten ţ ia că , a tunci când

s is temul osos es te suprasol ic i ta t , survin f ractur i datorate obosel i i ş i

epuizăr i i ( f ractur i de s t res) ca urmare a demineral izăr i i s t ructur i lor

osoase, sportul de mare performan ţă creând niş te constrângeri de

adaptare , s i tuate adesea la l imita posibi l i tăţ i lor f iz iologice ş i uneori

depăş ind această l imită , născând chiar modif icăr i patologice.

Traumat ismele sport ive apar în rela ţ ie s t r ic tă cu densi ta tea

minerală osoasă , denumită în multe cercetăr i DMO (Bone Mineral

Densi ty) . Buhlmann U (2001) a t rage aten ţ ia că la vârs ta pubertară ,

DMO trebuie să f ie opt imă , în caz contrar având consecin ţe

t raumatologice nu numai la această vârs tă c i to t res tul vie ţ i i . Acelaş i

cercetă tor ală tur i de Arkin A.M. ş i colab. (1956) , Malina R.M.

(1969) , Alekseev B.A. (1977) , Houston C.S. ş i colab. (1978) arată

că act iv i ta tea sport ivă inf luen ţează pozi t iv creş terea ş i consol idarea

osoasă , iar un model d ifer i t de sarcină , cu al ternan ţe de for ţe de

împingere ş i t rac ţ iune, în difer i te direc ţ i i (cazul judoului ) , es te mai

benefic decât un model de sarcină cu un număr l imita t de l ini i de

for ţă . Totuş i inf luen ţa pozi t ivă a act iv i tăţ i i f iz ice asupra DMO se

21

poate manifesta numai dacă dezvol tarea hormonală es te normală ,

a l imenta ţ ia este adecvată , iar aportul de calciu este corespunză tor .

După cum afirmă Bai ley D.A. ş i colaborator i i (1994) , to ţ i aceş t i

factor i t rebuie să f ie considera ţ i ca s inergici , deci depind uni i de

al ţ i i . În cazul judo-ului , men ţ inerea or i in t rarea în categori i le de

greutate poate determina per turbăr i a le factor i lor a l imentar i ş i a le

aportului de calciu . Acest fenomen, întâ lni t ş i în cazul

adolescentelor or i femei lor care încearcă a t ingerea unei s i luete ,

poate determina, aşa cum arată Sandler R.B. ş i colab. (1985) ,

Matkovic V. ş i colab (1990) , Johnson C. ş i colab. (1992) ,

Hergenroeder A.C. (1995) , degradarea osoasă .

Mureşan P. (1988) a cercetat modif icăr i le func ţ ionale care pot

inf luen ţa negat iv rezis ten ţa aparatului osos în raport cu for ţele

interne ş i externe datorate s t resului . O manifestare specif ică

sportului es te apar i ţ ia s t resului compet i ţ ional ce poate determina

scăderea neobişnui t de rapidă a procentului de l ipide cu mare

densi ta te (LHD). Această scădere face să crească vulnerabi l i ta tea

persoanei la ac ţ iunea nocivă a celor la l te l ipide din sânge. De

asemenea, s t resul contr ibuie la el iminarea intensă de minerale: zinc ,

sodiu, potasiu , magneziu, mangan, crom, seleniu etc . El inhibă ş i

absorb ţ ia de vi tamine, glanda suprarenală consumând în aceste

condi ţ i i , cant i tăţ i mai mari de v i tamina C, inf luen ţând, de asemenea,

secre ţ ia de endorf ine. .

Articula ţ i i le sunt forma ţ iuni anatomice special izate ale

aparatului locomotor , care leagă două sau mai multe oase între e le (

Baciu C. 1977, Ni ţescu V.1995). Ele au un rol important în

deplasarea segmentelor osoase, dir i jând direc ţ ia ş i sensul mişcăr i i ş i

l imitând ampli tudinea mişcăr i i generată de contrac ţ ia musculară .

22

Traumatologia sport ivă es te asociată de regulă , cu ar t icula ţ i i le

cu mare mobil i ta te (ar t rodi i le) . Aceste ar t icula ţ i i pot f i uniaxiale

(mişcarea efectuându-se într -un s ingur ax) , biaxiale (cu mişcarea în

două axe perpendiculare) ş i poliaxiale (cu mişcarea în jurul a t re i

sau mai multe axe) . Art icula ţ ia scapulo-humerală es te cea mai

mobilă d intre ar t icula ţ i i le majore ş i , în mod inerent , cea mai

ins tabi lă (Cost i l l D.L.ş i colab. , 2002) .

În s t ructura unei as t fe l de ar t icula ţ i i , se găseş te suprafa ţa

ar t iculară protejată de car t i la jul ar t icular , capsula ar t iculară ,

cavi tatea ar t iculară , car t i la je intraar t iculare sau meniscuri ,

l igamente intraar t iculare , bureletul ar t icular ş i ţesutul conjunct iv

per iar t icular (Ni ţescu V. , 1995) .

Cart i la jul ar t icular es te un ţesut f ibros , hial in sau elast ic

(Weineck J , 1995) . Cart i lagiul hial in prezintă un interes deosebi t în

act ivi ta tea sport ivă . Dator i tă acestuia , extremităţ i le osoase

ar t iculate pot a luneca una peste cealal tă fără o f recare prea mare ş i

fără un t raumatism irevers ibi l , a tunci când sunt supuse unor efor tur i

foar te in tense, dator i tă g l icoproteinelor care intră în compozi ţ ia sa ,

as igurându-i proprietăţ i e las t ice (Hei lmann H. , Hanschke M, 1979,

Speer D. , Dahners L. , 1979) .

Cart i la jul hia l in reac ţ ionează la efor tul de scurtă durată

mă r indu-ş i pentru moment grosimea (12-13%) pr in absorb ţ ie de

l ichid s inovial ş i crescându-i as t fe l ş i capaci tatea elast ică . În cazul

efor tur i lor de lungă durată , cum ar f i antrenamentul s is temat ic ,

Astrand P.O. ş i Rodahl K. (1970) , Paul B. ş i colab. (1979) , arată că ,

pr int r -o act ivi tate metabol ică crescută a condroni lor , aceş t ia îş i

mă resc volumul , determinând o hiper t rof ie a car t i la je lor care le

permite să suporte sol ic i tăr i mecanice fă ră a se deter iora . Aceleaş i

mecanisme de adaptare se manifes tă ş i în cazul car t i la je lor f ibroase

23

ş i e las t ice (Weineck J , 1995) , dar s inteza difer i te lor păr ţ i a le

car t i la je lor se face difer i t . Krakovi ts G.(1969) arată că , odată cu

vârsta , capaci tatea de adaptare a celulelor car t i laginoase scade. Pr in

urmare, scade ş i posibi l i ta tea lor de a suporta efor tur i mari .

Altfel se comportă car t i la jele a tunci când efortur i le de adaptare

sunt depăş i te de cele mecanice Ni ţescu V.(1995) , arată că în

car t i lagiu nu pă t rund vase sangvine sau nervi . Fi ind avascular în

mare par te , capaci ta tea de regenerare a acestora es te pract ic nulă ,

as t fel că , la apari ţ ia leziuni lor datorate t raumatismelor sau uzur i i ,

suprafe ţele ar t iculare nu îş i mai pot recăpă ta morfologia normală ,

in i ţ ia lă . Totuş i , afec ţ iuni le produse la exter iorul car t i la je lor

benef ic iază de vascular izare ce poate regenera car t i la ju l .

Ligamentele sunt s t ructur i ar t iculare afectate foar te f recvent de

accidentele sport ive. Împreună cu capsula ar t icula ţ i i lor , în care se

af lă incluse, sub forma unor benzi de f ibre paralele ce as igură o

rezis ten ţă crescută , e le se opun mişcăr i lor cu ampli tudine excesivă

sau anormale . Leziuni le l igamentare se produc în urma unor

suprasol ic i tăr i pr in for ţe excesive ce determină ruptur i a le f ibrelor .

Cele mai f recvente leziuni l igamentare întâln i te în accidentele

sport ive sunt cele de la nivelul genunchiului , g leznei , cotului ,

umărului ş i pumnului . (Drăgan I . , 1994)

Ti t te l K. (1978) arată că mă r i rea exigen ţelor antrenamentului în

l imite accesibi le , determină adaptarea f ibrelor tendinoase ş i

creş terea rezis ten ţei lor la t rac ţ iune în pr imul rând cal i ta t iv ,

consol idând s t ructur i le micelare, apoi cant i ta t iv , mult ipl icând

numărul micenelor , ceea ce are ca drept consecin ţă h iper t rof ia

tendonului .

Refer indu-se la patologia t raumatică a aparatului locomotor la

copi i , J ianu M. ş i Zamfir T. (1995) arată că exis tă o ser ie de

24

par t icular i tăţ i care deosebesc aparatul locomotor al copi lului de

cel a l adul tului . Astfel e last ic i ta tea oaselor care face ca numărul de

fractur i sa f ie mult mai redus la copi i decât la adul ţ i , cu toate că ,

f recven ţa mare a t raumatismelor este apanajul vârs telor t inere . De

asemenea, car t i la jele de creş tere sunt interpuse între diaf iza ş i

epif ize ş i au un mare rol în amort izarea ş i a tenuarea t raumatismelor .

Cart i la jele ar t iculare , foar te groase la copi i , const i tuie ş i e le un

factor anatomic care el imină o bună par te din intensi ta tea şocului

t raumatic . Frecven ţa mai redusă a f ractur i lor ş i a a l tor leziuni

osteoart iculare în cazul copi i lor se datorează ş i greutăţ i i reduse a

acestora ş i ta l ie i mai mici , ceea ce face ca impactul cu solul , în

urma unui accident , să f ie mai redus ca intensi ta te . Masa musculară

s lab reprezentată nu determină contrac ţ i i musculare violente ,

contrac ţ i i care , la adul t , combinate cu demineral izarea ş i

e last ic i tatea scăzută a osului , pot genera f recvente f ractur i .

Concluzi i

• Judo f i ind un sport de luptă , judoka sunt expuş i producer i i de

accidente , în special t raumatisme, pr in contactul direct ,

manifestarea capaci tăţ i lor de for ţă , ac ţ iuni lor de proiectare-

cădere, precum ş i a l te manifestăr i complexe determinate de

specif icul luptei .

• Tipologia t raumatismelor sau accidentelor suportate de

judocani vizează , în cadrul l i teratur i i de special i ta te , cr i ter i i

mult iple de anal iză .

• Studi i le complexe pr ivind apar i ţ ia sau prevenirea t raumelor de

or ice t ip din judo sunt rare ş i incomplete .

• Leziuni le t raumatice grave din judo se produc, în general ,

asupra oaselor ( în legă tură d i rectă cu procesele cont inue de

adaptare , suprasol ici tare , cu densi ta tea minerală osoasă) ş i

25

asupra ar t icula ţ i i lor ( în re la ţ ie cu s tarea car t i la je lor ş i

l igamentelor) .

1.2. Aspecte ale capacităţ i i de performanţă , în legă tură cu

accidentele specif ice la judoka de vârstă pubertară

1 .2 .1 .Particularităţ i morfo-funcţ ionale ale vârstei pubertare

După major i tatea autor i lor , bă ie ţ i i de 12-14 ani se încadrează la

debutul vârs te i pubertare sau vârs ta şcolară mij locie . Această vârs tă

es te caracter izată , în pr incipal de mari modif icăr i morfologice ş i

func ţ ionale . (Demeter A. ş i colab. , 1979; I f r im M., 1986; Drăgan I . ,

1989) . Vârsta cronologică la care apar semnele instalăr i i pubertăţ i i

(pr ima polu ţ ie la bă ie ţ i ) , prezintă mari var ia ţ i i individuale dator i tă

unor factor i eredi tar i , a l imentar i , condi ţ i i de mediu f iz ic ş i social ,

cu o refer i re specială la urbanizare . În acest moment , se remarcă o

creş tere accelerată , determinată de factor i i mai sus men ţ iona ţ i , care

coboară vârs ta pubertăţ i i cu 1-2 ani , fa ţă de deceni i le t recute .

Aşa cum arată Buhlmann U. (2001) , 53% din leziuni le

t raumatice sport ive se raportează la categor ia de vârs tă cuprinsă

în t re 12-15 ani , iar Devis J .M. ş i colab. (1993) arată că , d in to talul

t raumatismelor suportate la această vârs tă , 18% sunt de or igine

sport ivă . Autor i i expl ică aceste scoruri mari pr in par t icular i tăţ i le

specif ice vârs tei pubertare .

Această vârs tă , caracter izată de un important puseu de creş tere ,

face ca organismul puberi lor să f ie , pe de o par te , foar te antrenabi l

dar pe de al tă par te foar te sensib i l la sarcini le ce depăşesc toleran ţa

individuală la efor t , s t ructur i le aparatului locomotor pasiv

prezentând un r isc măr i t pentru t raumatisme sau leziuni . (Weineck

J . , 1994) . Pentru sus ţ inerea aces tei af i rma ţ i i autorul face t r imitere ş i

la Legea lui Mark-Jansen, care arată că sensib i l i ta tea ţesutur i lor

26

es te propor ţ ională cu vi teza lor de creş tere . Sport ivi i pubertar i

prezintă un r i tm accelerat de creş tere ş i dezvol tare, a tât în pr ivin ţa

organelor , aparatelor ş i s is temelor din sfera somatică câ t ş i a celor

din sfera vegetat ivă .

Creş terea ş i dezvol tarea neuniforme, dar cont inue ş i armonioase

până la puberta te , devin de o dată parcă haot ice ş i nearmonioase la

această vârs tă . Anumite segmente ale corpului îş i cont inuă creş terea,

uneori chiar cu un r i tm accelerat , în t imp ce a l te le s tagnează .

Dezvol tarea somatică . Demeter A. ş i colaborator i i (1979) ,

Ionescu N. A. (1988, 1990) , remarcă la aceasta vârs tă o creş tere a

ta l ie i ş i o uşoară încet inire a creş ter i i ponderale , membrele crescând

în raport cu t runchiul ş i determinând o asimetr ie corporală . I f r im

M.(1986) , Drăgan I . (1989) , arată că oasele se dezvol tă mai ales pe

seama creş ter i i lor în grosime, pr in depunerea de sărur i minerale

(calciu ş i fosfor) ş i pr in consol idarea s t ructur i i func ţ ionale int ime.

To ţ i special iş t i i sunt de părere că la această vârs tă se remarcă o

hiper laxi ta te a tuturor ar t icula ţ i i lor , iar l igamentele nu asigură în

suf icientă măsură , rezis ten ţa la t rac ţ iune ş i răsucire . Mănescu S. ,

(1991) arată că , la bă ie ţ i i de 12-15 ani , sporul ponderal ş i s ta tural

este maxim.

Aşa cum arată Weineck J . (1994) , Buhlmann U (2001) , puseul de

creş tere pubertară generează o f ragi l i ta te osteo-ar t iculară care creş te

considerabi l r iscul de accidentare , sarcini le de antrenament

devenind la această vârs tă , excesive ş i ant i f iz iologice. În t impul

per ioadei de vârf a puseului de creş tere , capaci tatea de efor t a

zonelor în creş tere es te minimă . Dintre rela ţ i i le cr i t ice a le acestei

vârs te , se eviden ţ iază urmă toarele aspecte: oasele sunt mai suple ,

rezis ten ţa lor la t rac ţ iune ş i presiune este mai mică , ceea ce

l imitează capaci ta tea ansamblului s is temului schelet ic de a suporta

27

sarcini r id icate , ţesutur i le tendinoase ş i l igamentare nu sunt încă

destul de rezis tente la t rac ţ iune, dator i tă s t ructur i i lor micelare s lab

dezvol ta te ş i propor ţ ie i mai mari de substan ţă in t racelulară ,

car t r i la jele de conjugare nu sunt încă os if icate ş i prezintă un r isc

foar te mare de accidentare în cazul presiuni lor puternice sau

forfecăr i lor . În acelaş i t imp, raportur i le pârghi i lor fa ţă de

poten ţ ia lul muscular devin mai pu ţ in favorabi le . Dator i tă adaptăr i lor

mai lente ale aparatului locomotor pasiv în compara ţ ie cu cel act iv

în raport cu sol ic i tăr i le f iz ice, se impune ca dozarea efor tului să se

facă după o progresie r iguroasă .

Sis temul nervos ş i anal izatori i se dezvol tă rapid la această

vârs tă . Demeter A. (1981) , arată că , la sport ivi i de vârs ta pubertăţ i i

toate par t icular i tăţ i le act ivi tăţ i i s is temului nervos central ,

inf luen ţează în mod direct vi teza de formare ş i s tabi l izare a

deprinder i lor motr ice , favorizează apari ţ ia obosel i i , s lăbeş te în tr -o

oarecare măsură , voin ţa ş i perseveren ţa. În schimb, marea

plast ic i tate a scoar ţei cerebrale favorizează e laborarea ini ţ ia lă a

unor ref lexe condi ţ ionate motr ice ş i chiar s tereot ipuri dinamice

complexe a căror s tabi l izare ş i f ixare necesi tă un numă r scăzut de

repetăr i ş i exersăr i . Anal izator i i se prezintă , la aceasta vârs tă , la un

nivel foar te r idicat , aproape desăvârş i t , a tâ t d in punct de vedere

morfologic cât ş i func ţ ional .

Musculatura schelet ică se dezvol tă pr in a lungirea f ibrelor

musculare , grosimea lor f i ind redusă . În consecin ţă ş i for ţa lor es te

mică . Greutatea to tală a muşchi lor reprezintă la puberi , 25-30% din

greutatea corporală , fa ţă de 40% cât era la naş tere . În pr ima

per ioadă a pubertăţ i i (10-12 ani) se remarcă o creş tere în sal tur i a

for ţei musculare , în special la nivelul muşchi lor extensori .

28

Labi l i ta tea neurovegetat ivă reprezintă un handicap ser ios

pentru puberi din toate punctele de vedere, dar mai a les în pr ivin ţa

performan ţei sport ive. Tulburarea metabol ismului , a tâ t pr in ac ţ iunea

puternic anabol izantă a hormonilor sexual i , s teroizi cât ş i pr in

apari ţ ia în sânge a unor metabol i ţ i aciz i noi , duce la o

hiperexci tabi l i ta te cort ico-viscerală marcată , per turbând ser ios

homeostazia organismului în ansamblu ş i reducând considerabi l

randamentul f iz ic ş i ps ihic . (Demeter A. ş i colab. , 1979) .

Dezvol tarea morfologică a s is temului cardiovascular es te în curs de

desfăşurare . Func ţ ional , însă , aceasta prezintă o labi l i ta te

pronun ţată , adaptarea lu i la cer in ţele mai mari a le antrenamentului

sport iv f i ind încă def ic i tară . Rezul tă că posibi l i tăţ i le aerobe ale

acestei vârs te sunt l imitate , iar până la s fârş i tu l vârs te i pubertare nu

pot f i a t inse l imite le superioare a le capaci tăţ i i de efor t .

Pr ivind dezvol tarea cal i tăţ i lor motrice la puberi , Weineck J .

(1994) , arată că la această vârs tă antrenabi l i ta tea condi ţ ie i f iz ice

este maximă . Astfel sunt semnalate câş t igur i însemnate de vi teză ,

a t ingând valor i echivalente adul ţ i lor . Despre exerci ţ i i le de for ţă ,

părerea special iş t i lor s-a modif icat în t imp. Popovici V. ş i colab.

(1972) ară tau că nu este permisă efectuarea integrală a acestora la

vârs ta pubertăţ i i . Aşa cum arată I f r im M.(1986, 1993) , Demeter A.

ş i colab. (1979) , es te absolut necesară revizuirea concep ţ i i lor vechi

care contraindicau folos irea exerci ţ i i lor de for ţă la această vârs tă ,

invocându-se argumente morfologice ş i func ţ ionale , dar es te

contraindicată u t i l izarea unor efor tur i maximale de for ţă ş i mari

încordăr i neuromusculare , care prezintă per icolul suprasol ic i tă r i i

aparatului musculo- l igamentar . Weineck J . (1994) , es te de părere că

dezvol tarea for ţei ş i a mobil i tăţ i i t rebuie să ţ ină cont de car t i la je le

de conjugare care suferă modif icăr i morfologice ş i func ţ ionale ,

29

precum ş i de fragi l i ta tea coloanei ver tebrale . Astfel , unele efor tur i

uni la terale adresate coloanei ver tebrale provoacă afec ţ iuni cronice ş i

durer i de lungă durată . La vârs ta pubertară , dezvol tarea rezis ten ţei

es te opt imă Demeter A. ş i colab. (1979) , Weineck J . (1994) , iar

metodele cele mai indicate sunt cele a le efor tului cont inuu ş i pe

intervale alactacide. Datori tă posibi l i tăţ i lor r idicate de a furniza ş i

suporta efor tul f iz ic , se poate af i rma că , la aceasta vârs tă vor f i

const i tui te bazele capaci tăţ i i u l ter ioare de performan ţă . Mart in D.

(1982) a ară ta t că , începând cu vârs ta pubertăţ i i , coordonarea din

cadrul învăţăr i i motor i i es te mai ra ţ ională ş i nu spontană ca la vârs te

mai mici . Aşa cum arată Starosta W. (1985) , dacă se ra tează

per ioada pubertară , va f i mai greu ul ter ior să se inf luen ţeze

procesele de coordonare. După Weineck J . (1994) , la vârs ta

pubertară , coordonăr i le special izate sunt puternic diminuate ,

dator i tă , în special , creş ter i i rapide a tal iei ş i greutăţ i i în raport cu

for ţa. Capaci tăţ i le coordinat ive, la această vârs tă , t rebuie ast fel

readaptate noi lor ş i amplelor dezvol tăr i de s is teme ş i capaci tăţ i . Cu

toate acestea, t rebuie cont inuată ameliorarea ş i consol idarea

tehnici lor sport ive ş i a mişcăr i lor deja învăţate .

Din cercetăr i le lui Wolanski N. (1979) , vârs ta pubertăţ i i es te cea

mai propice per ioadă de îmbună tăţ i re a echi l ibru dinamic, echi l ibru

în mişcă r i le de rota ţ ie , for ţa umeri lor , v i teza mişcăr i lor de rota ţ ie ,

vi teza de mişcare a mâini lor , precizia de depăr tare a mâini i s tângi

de corp, precizia de depăr tare a mâini i drepte de corp.

1.2.2.Cerin ţele efortului în judo.

, ,Adaptarea organismului la condi ţ i i le efor tului sport iv nu se

face întotdeauna fără per icole” (Stănescu N, 1972) . Astfel

exagerăr i le în dozarea efor tului cresc r iscul de accidentare sport ivă ,

30

în t imp ce o corespunză toare int rare în formă spor t ivă determină

adaptăr i super ioare la încărcă tur i urmate de recuperăr i rapide ş i

profunde (Bocioacă L, 2003) .

Hantău I , Manolachi V. (2000) consideră că , în cadrul judoului ,

efor tul specif ic de concurs este mare ş i mediu, presăra t cu f recvente

momente de încordare maximă dar ş i momente de efor t mediu ş i mic,

determinate de prevederi le regulamentare .

În caracter izarea efor tului , se fo losesc d ifer i ţ i termeni : s is teme

energet ice mixte , după Guyton A.C.(1994) , s is temele gl icogen/acid

lact ic ş i aerob, după Hantău I . , Bocioacă L. (1998) , Drăgan I (1989)

s is teme anaerob-aerob, a lă tur i de ATP-ul produs pr in consumarea

fosfocreat inei (CP) . În momentele desfăşurăr i i luptei la sol , se

înregis t rează încordăr i izometr ice , la in tensi tăţ i mar i ş i maxime,

uneori în condi ţ i i de apnee voluntară , care poate depăş i 10 sec.

În condi ţ i i opt ime, s is temul gl icogen/acid lact ic es te capabi l de

a as igura 1,3-1,6 minute de act ivi ta te musculară maximală (Guyton

A.C. ,1994) , după care in t ra în act ivi tate s is temul aerob. Având în

vedere specif icul meciului de judo, care pract ic se poate termina

chiar ş i în pr imele secunde ale întâlnir i i , putem considera că , în

debutul întâlnir i i , in t ră în ac ţ iune s is temul fosfa ţ i lor care poate

furniza energie pentru pr imele 8-10 sec.

Volumul ş i in tensi ta tea efor tului de la antrenamente, t rebuie să

semene cât mai mult posibi l cu cel caracter izat de compet i ţ ie (Alexe

N. , 1993) , dar în special la vârs ta copi i lor ş i a adolescen ţ i lor , apar

multe antrenamente cu efor tur i scăzute , caracter izând lec ţ i i le de

învăţare. În general efor tul de la antrenamente t rebuie să v izeze o

creş tere progresivă ş i permanentă , în concordan ţă cu cer in ţele

adaptăr i i organismului (Ş tefănu ţ S . , 1983) .

31

Aşa cum arată Laşcu V.G. , Gotele ţ V. (1981) , Hantău I . (2000) ,

Manolachi V. (2003) , gradul de oboseală , refacerea capaci tăţ i i de

efor t ş i modif ică r i le efor tului asupra organismului sunt indicator i i

care pot caracter iza efor tul .

Thomas R. , Eclache J .P (1997) , arată că , dator i tă obosel i i

apărute în f inalur i le efor tur i lor f iz ice , se produce decl inul

controlului motor , înso ţ i t de rănire .

Oboseala es te def ini tă de că t re Weineck J . (1992) , ca diminuarea

revers ibi lă a capaci tăţ i i de performan ţă f iz ică ş i / sau psihică . Spre

deosebire de epuizare , oboseala permite totuş i cont inuarea efor tului ,

dar cu pre ţul unui supracost energet ic considerabi l ş i a l unei scăderi

a preciziei motr ice . Georgescu M. (1973) , Dragnea A. , Teodorescu

M., (2002) , Frohner G. (2002) , def inesc oboseala ca o scădere a

poten ţ ia lului func ţ ional a l organismului , ca urmare a unei act ivi tăţ i

prelungi te sau excesive.

Cei mai mul ţ i special iş t i descr iu urmă toarele t ipur i de oboseală

(Stegemann J . (1971); De Marcees H. (1979); Findeisen D. ş i colab .

(1980); Groza P. (1991); Lehto M. U. (1991); Dumitru G.(1994);

Apostu M. (1999); Hantău I . , 2000): musculară sau acută per i fer ică ,

acută centrală , cronică locală ş i cronică generală sau

supraantrenamentul .

Dahnovschi V.C. , Lescenko S.S. (1990) , arată că oboseala

senzoria lă sau scăderea sensibi l i tăţ i i anal izator i lor , face să scadă

considerabi l s iguran ţa efectuăr i i procedeelor favori te . De aceea,

rezis ten ţa specif ică a luptă tor i lor t rebuie să includă dezvol tarea

s tabi l i tăţ i i senzoriale .

Refacerea în urma unui efor t f iz ic în care a fost a t ins pragul de

oboseală , capă tă o importan ţă de pr im ordin, ea es te meni tă să

grăbească recuperarea, să prevină accidentăr i le ş i să dezvol te

32

capaci ta tea de performan ţă a sport ivului (Ciccozzi G. , 2002) .

Aceasta t rebuie să a ibă o durată , as t fel încât noua sarcină să înceapă

exact în per ioada de supracompensare .

Aşa cum arată Robert L. (1964) , Laşcu G.V. (1986) ,

Alexandrescu C. ş i Dimitr iu V.L. (1992) , Weineck J . (1992) , Alexe

N.(1993) , Guyton A.C. (1994) , Brovns F.(1995) , în cadrul sportului

de mare performan ţă , mai a les la copi i ş i adolescen ţ i , es te foar te

importantă o nutr i ţ ie adaptată efor tului .

Cea mai importantă cauză care determină în judo nerespectarea

cer in ţelor pr ivind o ra ţ ie al imentară corectă es te scăderea în

greutate pe termen scurt , în vederea par t icipăr i i în compet i ţ i i .

Mul ţ i autor i fac refer i re la faptul că nu este indicat ca puberi i ş i

copi i i să efectueze s lăbir i or i păst răr i a le categoriei pe termene

difer i te . Slăbir i le de până la 1-2 kg sunt considerate nevă tămă toaare

la copi i ş i adolescen ţ i , dar se poate constata că se pract ică ac ţ iuni

condamnabi le , de s lăbir i mari (de 6-10% din greutatea corporală) ş i

cu mij loace total nepotr ivi te care duc la o diminuare a capaci tăţ i i de

performan ţă . Metodele de s lăbire nepotr ivi te pentru organism au fost

descr ise de numeroş i cercetă tor i dintre care men ţ ionăm: Doscer

R.(1994) , Singer R.M., Weiss S.A. (1968) , Petrofski J .S. (1973) ,

Ribis l P.M. (1974) , Torranin C. ş i colab. (1979) , Weineck J . (1992) ,

Drăgan I . (1994) . Aceş t ia se referă la deshidratarea pr in însetare ,

sudora ţ ie excesivă , d iuret ice ( înscr ise de al t fel ş i pe l is ta doping) ,

purgat ive, saună .

Pr ivind implica ţ i i le nutr i ţ ionale ale s lăbir i lor , Brovns F. (1995)

constată că în as tfel de cazuri apar def icien ţe de minerale , în special

f ier , magneziu , calciu , cu impl ica ţ i i directe în rezis ten ţa oaselor ş i

ar t icula ţ i i lor la ac ţ iuni le complexe de t rac ţ iune, tors iune, răsucire ,

e tc . . Groza P. P. (1991) face refer i r i la implica ţ i i le caren ţelor

33

vi taminice: în cazul vi taminei D - urmăr i în f ixarea insufic ientă a

calc iului ş i osif icare defectuoasă , pentru vi tamina E - dis t rof i i

musculare , B12 - anemia, v i tamina C - dezvol tarea car t i la ju lui ,

toate aceste efecte având legă tur i cu producerea accidentelor . Aşa

cum arată Mănescu S. ş i colab.(1991) , apa es te un const i tuent

esen ţ ia l a l mater iei v i i , con ţ ine substan ţe minerale , numite ş i

b ioelemente sau vi tamine minerale , iar rolul e i în procesele

f iz iologice de absorb ţ ie , difuziune ş i excre ţ ie , osmoză , men ţ inerea

echi l ibrului acido-bazic , termoreglare , metabol ismul in termediar ,

conduce la concluzia că s lăbir i le pr in deshidratare sunt nocive

organismului

Demeter A. (1981) , Nocker J . (1983) , Weineck J . (1992) , arată

că sport ivi i , copi i i ş i adolescen ţ i i ar t rebui să a ibă rezerve în

folosirea a l imenta ţ ie i vegetale , dator i tă faptului că necesi tăţ i le

proteice, calor ice, precum ş i aportul de f ier nu pot f i acoperi te pr in

intermediul unei a l imenta ţ i i de acest t ip .

Concluzi i

• Vârsta pubertară es te caracter izată de un important puseu de

creş tere , organismul puberi lor f i ind foar te antrenabi l dar ş i

foar te sensibi l la sarcini le ce depăşesc toleran ţa individuală la

efor t , s t ructur i le aparatului locomotor pasiv prezentând un r isc

mă r i t pentru t raumatisme sau leziuni .

• Efortul specif ic es te mare ş i mediu, dar cupr inde ş i momente

de efor t mediu ş i mic. Oboseala senzor ială sau scăderea

sensibi l i tăţ i i anal izator i lor , face să scadă considerabi l

s iguran ţa efectuăr i i procedeelor .

• O aten ţ ie deosebi tă t rebuie acordată programelor de reducere

a greutăţ i i în rela ţ ie cu pract ic i le caracter izate de

deshidratarea pr in însetare , sudora ţ ia excesivă , d iuret ice ,

34

purgat ive, saună ş i impl ica ţ i i le nutr i ţ ionale cu efecte

directe în rezis ten ţa oaselor ş i ar t icula ţ i i lor la ac ţ iuni le

complexe de t rac ţ iune, tors iune ş i răsucire .

1.3. Componente ale antrenamentului sportiv din judo af late

în legă tură cu producerea accidentelor

1 .3 .1 . Factori i antrenamentului din judo, în raport cu

producerea accidentelor

Din caracter izarea difer i ţ i lor factor i a i antrenamentului sport iv ,

rezul tă că prevenirea accidentelor din judo este s t râns legată de to ţ i

factor i i pregă t i r i i sport ive. Totuş i , ţ inând cont de faptul că

pregă t i rea tehnică reprezintă baza pregă t i r i i unui judoka Mahito O.

(1972) , Shozo A. (1974) , Coche R. (1975) , Muraru A. (1988) ,

Hantău I . (1996) , rezul tă că aceasta es te cea mai responsabi lă de

producerea accidentelor din judo, cei la l ţ i factor i f i ind implica ţ i în

măsura în care inf luen ţează manifestarea tehnică opt imală . Stănescu

N (1972) es te de părere că empir ismul ş i improvizarea în pregă t i rea

sport ivă sunt pr incipalele cauze generatoare de t raumatisme.

Numeroş i cercetă tor i arată că pr incipala condi ţ ionare a

pregă t i r i i tehnice es te pregă t i rea f iz ică , dar în special capaci tăţ i le

coordinat ive (Joch W. 1988, 1995, Bordea C. , 2000) . În spr i j inul

sus ţ iner i i aceste i in tercondi ţ ionăr i Dahnovschi V.C. ş i Lescenko

S.S. (1990) , arată că , în cadrul judoului , sport ivi i folosesc unele

mij loace de pregă t i re f iz ică , în chip de mij loace ajută toare de

creş tere a mă ies t r ie i tehnice. În cadrul pregă t i r i i f iz ice o a ten ţ ie

pr ior i tară es te îndreptată asupra dezvol tă r i i cal i tăţ i lor motr ice . În tre

acestea este o s t rânsă legă tură , inf luen ţându-se reciproc, din care

cauză ş i manifes tarea lor es te combinată (Popovici V. ş i colab.

1972) .

35

În ceea ce pr iveş te vi teza se dis t inge vi teza de reac ţ ie , ce

creează condi ţ i i le propice executăr i i unei apărăr i potr ivi te , pr in

cădere, eschivă or i contraatac. Acest t ip de vi teză determină în mare

par te valor i le capaci tăţ i i de ant ic ipare (Demeter A. , 1981; Ardelean

T. 1991; Weineck J . , 1992; Bompa T. , 1990; Hahn E. , 1996,

Chris t ina R. ş i Corcos D. , 1999) . O plafonare ar t i f ic ia lă a vi tezei de

reac ţ ie are ca or igine chiar antrenamentul excesiv de automatizat

(De Hil ler in J . S . , 1997) . În sportur i le cu advers i ta te directă , St ihi

G. ş i colab. (1994, 1997) propun, în cazul automatizăr i lor excesive,

real izarea unor antrenamente speciale de destructurare a acestora .

Manifes tarea for ţei în cadrul luptei es te de t ip dinamic ş i poate

produce accidente a tunci când for ţele maximale ale adversar i lor au

sensuri difer i te . Un sport iv cu indici superior i de for ţă , se poate

recunoaş te uşor , sub apelat ivul de , , robust f iz ic” des invocat în

anal izele de prevenire a accidentelor din judo.

Rezis ten ţa este cal i ta tea motr ică ce permite , efectuarea

procedeelor cu indici corespunză tor i de precizie ş i s iguran ţă pe toată

durata luptei .

Îndemânarea es te capaci tatea organismului de a coordona precis

ac ţ iuni le , mai a les în t impul angajăr i i , când pot să apară s i tua ţ i i noi ,

schimbă toare , neîntâlni te anter ior (Popovici V.ş i colab. , 1972, Hahn

E. , 1996, Tudor V. , 1999, Dragnea A. , Teodorescu M., 2002) . Între

aceste s i tua ţ i i inedi te se înscr iu ş i cele corespunză toare produceri i

accidentelor sport ive. O bună îndemânare permite judocanului să -ş i

men ţ ină sau să-ş i refacă echi l ibrul , să evi te unele s i tua ţ i i d i fer i te ş i

d i f ic i le , să se or ienteze în spa ţ iu ş i să execute o cădere s igură ş i

ra ţ ională în economia punctelor , indiferent de execu ţ ia a tacantului .

Epuran M.(1992) adaugă la aceste aspecte agi l i ta tea, precizia ,

s tabi l i ta tea mişcăr i lor , aprecierea oportuni tăţ i i , la teral i ta tea ş i

36

schema corporală . Hir tz P.(1979) consideră că performan ţa

coordonăr i lor es te baza performan ţei sport ive pe termen lung.

Popovici ş i colab. (1972) arată că , în t impul aruncăr i lor , or ientarea

spa ţ ia lă se face responsabi lă de ef icien ţa ac ţ iuni i de cădere a

judocanului aruncat . Tot în acest sens , Dahnovschi V.C. , Lescenko

S.S. (1990) arată că , pentru prevenirea accidentelor datorate

căderi lor , se recomandă luptă tor i lor să-ş i însuşească săr i tur i le

acrobat ice la sol ş i la plasa elast ică , în vederea dezvol tăr i i or ientăr i i

spa ţ ia le ş i controlului . Aceş t ia consideră că să r i tur i le acrobat ice

permit o creş tere a gradului de antrenament al anal izatorului

vest ibular în aşa măsură încât căderi le per iculoase sunt , în mod

pract ic , anulate . După Weineck J . (1994) , capaci ta tea de or ientare

spa ţ ia lă se perfec ţ ionează opt im între clasele 7-9 de s tudiu, adică

în t re 13-15 ani .

Aşa cum arată Hahn E.(1996) , suple ţea es te capaci ta tea de a

ob ţ ine un maxim de posibi l i tăţ i a le mobil i tăţ i i ar t iculare , iar

momentul cel mai favorabi l dezvol tăr i i e i es te 12-14 ani . Gautschi

R. ş i Albert K. (2002) , arată că suple ţea are două la tur i : mobil i ta tea

ar t iculară ş i capaci tatea de înt indere . În sportur i le de luptă , are loc

o tendin ţă de scur tare a musculatur i i dator i tă rolului protector a l

acesteia în t raumatisme. Această tendin ţă de scurtare poate afecta ,

însă , în t inderi le specif ice , ceea ce determină necesi tatea abordăr i i

exerci ţ i i lor speciale de în t indere , respect iv de dezvol tare a suple ţei .

De asemenea, în cadrul efectuăr i i căderi lor , judocani i t rebuie să

înve ţe să a t ingă un s tadiu de deconectare f iz ică , ceea ce aduce în

aten ţ ie încordăr i le musculare i ra ţ ionale . Refer i r i la acestea , Matveev

L.P. , Novikov A.D. (1980) , ară tă că , cr isparea mişcăr i lor

inf luen ţează negat iv rezul ta te le sport ive dator i tă faptului că

mişcarea es te rezul ta tul îmbinăr i i exci ta ţ ie i ş i relaxăr i i musculare .

37

În sportur i le de luptă cu contact direct , tehnica es te oarecum

inseparabi lă de tact ică , ş i îş i găseş te expresie în no ţ iunea , ,ac ţ iuni

tehnico- tact ice “ (Novikov A. A, 1974, 1990; Matveev L. P, 1976,

1991, 1995; Hantău I . , Manolachi V. , 2000) . În domeniul luptelor

sunt multe lucră r i consacrate problemelor de inst ruire ş i însuş i re a

ac ţ iuni lor tact ico- tehnice (Harlampiev A.A. , 1968; Bogolepov V. A,

1958; Len ţ A. N. , 1979; Volovic E, A, 1970; Galkovski N.M., 1972;

A. D. Novikov, 1974; Karpincki A. A. , 1976; Ciumakov E. M., 1976;

Verhoşanschi I .V. , 1993; Bulchin V.A. , 1996; ş .a . ) . Autori i mai sus

men ţ ionează în unanimitate faptul că as imilarea tehnici i ş i tact ici i

de luptă t rebuie să devină încă de la debut obiect ivul pr incipal a l

ins t ruir i i . În pract ica inst ruir i i in terac ţ iunea tact ici i ş i tehnici i în

luptă se examinează , în general , la nivel de înal tă performan ţă , ea

f i ind negl i ja tă sau nerespectată în e tapa de ini ţ iere când se pune

temelia mă ies t r ie i tehnico-tact ice (Kup ţov A.P. , 1978; Nel iubin

V.V. , 1983; Manolachi V. , 1993, 2000) . Fidarov M.S. (1997)

apreciază că , cel mai important cr i ter iu a l mă ies t r ie i tehnice t rebuie

considerat a f i executarea ra ţ ională a s t ructur i lor motr ice la

momentul oportun ş i în condi ţ i i le de suprasol ici tare apărute pe

parcursul luptei sport ive.

Popovici V. ş i colab.(1972) , observă că în goana după rezul ta te ,

antrenori i negl i jează , uneori , învăţarea corectă a tehnici lor , iar

efectele negat ive vor apărea ş i în planul inciden ţei mai crescute a

t raumatismelor

Însuş i rea tehnici i căderi lor es te necesară în ob ţ inerea unei

s iguran ţe depl ine în pract icarea judoului . Orice judocan va efectua

proiectă r i ş i căderi , indiferent de valoarea sa t recută , prezentă sau

vi i toare , f i ind pract ic expus r iscului de accidentare a tunci când

apl ică greş i t tehnica cerută de s i tua ţ ia concretă .

38

Neumeier A. , Ri tzdorf W. (1992) , Wiemeyer J . (1995) , îş i pun

întrebarea , ,din ce moment , o var ia ţ ie individuală a tehnici i

reprezintă o greşeală ş i nu o adaptare individuală , eventual o

evolu ţ ie?”. Cercetă tor i i constată ca răspunsul es te deosebi t de

dif ic i l , deoarece, din f iecare sport , l ipseş te un model ş t i in ţ i f ic

ver i f icat pr ivind tehnica ideală . La fel se în tâmplă ş i în ceea ce

pr iveş te apari ţ ia accidentului . Ac ţ iuni le cuplului de sport ivi nu pot

f i măsurate deoarece f iecare caută , în permanen ţă , să-ş i surpr indă

adversarul , iar capaci tăţ i le individuale ( rezis tente , motr ice) sunt

cunoscute doar par ţ ia l .

Autor i i Novikov A. D. (1966) , Kupreişvi l i O. M.(1974) ,

Carapetan A. S.( 1981) , . Kodjaspirov I . G.( 1982) , sus ţ in că e levi i

nu reuşesc să-ş i însuşească tehnica până la un grad înal t de

perfec ţ iune ş i de aceea se obişnuiesc să s tudieze superf icial mater ia

programată . Cel de-al doi lea grup de opini i propun divers i ta tea ,

adică perfec ţ ionarea vastă a tehnici i . Sorokin N. N.(1956); Turin A.

V.(1963) , Len ţ A. N.(1967) , Volcov V. P.(1972) , O. A. Pahomov,

(1983) , Levi ţchi A.G.(1994) , sus ţ in că scopul inst ruir i i nu constă

a tâ t în însuş i rea mij loacelor ş i schemelor s t r ic te de real izare a

luptei , cât mai ales în dezvoltarea capaci tăţ i i de a manifes ta

ini ţ ia t ivă în act ivi ta tea compet i ţ ională , u t i l izând, în s i tua ţ i i le

concrete , acele mij loace ş i modal i tăţ i care sunt cele mai potr ivi te .

Deoarece o par te din responsabi l i tăţ i le tehnici i în producerea

accidentelor sunt preluate , aşa cum am ară ta t , de regulamentele de

concurs (pr in excluderea unor tehnici per iculoase) , rămân de luat în

seamă posibi l i tăţ i le de opt imizare a predăr i i ş i însuş i r i i de că t re

sport ivi a modal i tăţ i lor tehnice pr in care aceş t ia se pot apăra în

unele s i tua ţ i i cr i t ice .

39

Pr incipal i i factor i psihologici , per turbator i a i manifestăr i i

tehnice opt imale , sunt în legă tură cu anxietatea ş i s t resul

competi ţ ional raportat la personal i ta tea sport ivului , or i manifestarea

agresivi tăţ i i . De consecin ţele s t resului sport iv s-au ocupat numeroş i

cercetă tor i , ins is tând pe probleme cum ar f i : motivele abandonului

sport iv (Gould D. ş i Pet l ichkoff L. , 1988) , insomnii ş i p ierderea

poftei de mâncare (Skubic E. ,1955) , pierderea bunei dispozi ţ i i ş i a

sent imentului de sat isfac ţ ie (Scanlan ş i Passer , 1978, 1979) ,

accidentăr i f recvente (Smith R.E. ş i colab. 1990) e tc . Multe dintre

acestea au corela ţ i i cu producerea accidentelor . Epuran M. (1990) ,

Alexe N. (1993) arată că , a tât cer in ţele de ordin exter ior , cât ş i

autoexigen ţele formează , pentru sport ivi , un complex de factor i

s t resan ţ i , care pun întreg s is temul psiho-comportamental în s tare de

tensiune. Toate acestea produc încordare , tensiune psihică ,

pret inzând efor tur i f iz ice ş i ps ihice de adaptare ş i echi l ibrare .

Aceiaş i autor i arată că , spre deosebire de antrenament , concursul are

o foar te mare încărcă tură emo ţ ională , care duce s is temul psiho-

comportamental în s tare de l imită . Cahil l B.R. ş i Pear l A.J . (1998)

af i rmă că s t resul psihologic de par t icipare in tensivă în sport poate f i

a tâ t de puternic , încât să ducă la o dezordine psihică nesănă toasă .

De asemenea, apari ţ ia unui accident poate provoca s t resul de

reaccidentare .

Anxietatea sau , , teama fă ră obiect” se def ineş te în sport ca f i ind

o reac ţ ie de t ip adaptat iv la s i tua ţ i i le care pot const i tu i amenin ţăr i

pentru echi l ibrul eului sport ivului . Anxietatea se manifestă de obicei

precompeti ţ ional . Fără voia sa , sport ivul îş i imaginează în t recerea,

s tăr i le confl ic tuale , succesul sau eşecul etc…. Ea es te înso ţ i tă de

insomnii , as tenie , nervozi ta te , confuzie mentală , tu lburăr i a le

dispozi ţ ie i , dezordine psihomotorie , l ipsă de concentrare , tulburăr i

40

digest ive ş i încă multe al te manifestăr i ps iho-f iz iologice (Epuran

M., 1990) . Toate acestea scad ef ic ien ţa manifestăr i i în concurs ş i

pot const i tui cauze favorizante ale accidentelor , aşa cum arată

Popescu C. (1979) , Holdevici I . (1993) . Crat ty B.J . (1973) es te de

părere că , deş i to ţ i oamenii sunt anxioş i , la uni i anxietatea are

valor i a tâ t de mari încât împiedică ac ţ iunea.

Din unele puncte de vedere, apari ţ ia accidentelor spor t ive ar

putea avea legă tură ş i cu manifestarea agresivi tăţ i i . Aprecierea

special iş t i lor în ceea ce pr iveş te aspectele agresivi tăţ i i es te

împăr ţ i tă ş i , oarecum, confuză . Alderman R.B. (1974) ş i Timsi t M.,

Bruyer de Guyter (1975) arată că în t recerea sport ivă accentuează

tendin ţele agres ive, însă la s fârş i tu l sezonului compet i ţ ional se

constată o agresivi ta te mult mai scăzută a sport ivi lor decât a celor

ce nu pract ică sportul , pr in fenomenul de catars is sau exter ior izarea

agresivi tăţ i i . Epuran M. ş i Holdevici I . (1980) fac dis t inc ţ ia în t re

agres ivi tate ş i combat ivi ta te , aceasta din urmă def inind lupta

sport ivă , s tăr i le afect ive f i ind preponderent pozi t ive, iar gândirea

sport ivului f i ind caracter izată de lucidi ta te . Aşa cum remarcă

Mc.Pherson B.D. ş i colab. (2001) , se pot observa două t ipur i de

comportamente agresive: cele care încalcă regulamentul ş i cele care

î l respectă . Acestor două t ipur i le corespund ş i două moduri

antagonice de rezolvare a agresivi tăţ i i . În urma cercetăr i lor

înt repr inse de Misoum G., Carton M. (1985) rezul tă exis ten ţa unei

tendin ţe agresive ş i a unei combativi tăţ i spor i te la spor t ivi i ce

pract ică scr imă , tenis de masa, judo, e tc… Putem concluziona că

agresivi ta tea în judo nu poate f i incr iminată pentru producerea

accidentelor , aspectele negat ive f i ind netolerate de regulament .

Caracterul de luptă a l acestui sport legi t imează ş i apreciază o

combativi tate crescută .

41

1.3.2. Del imitarea căderi lor din antrenament de căderi le

competi ţ ionale

Fiecare procedeu tehnic din cadrul luptei în p icioare (Nage-

Waza) se termină cu o proiectare . Aceasta este caracter izată de for ţă

in tensă ş i mişcare rapidă (Laşcu V.G. , 1992) . În func ţ ie de s t ructura

tehnică a procedeului folosi t , ampli tudinea aruncăr i i poate f i mai

mare sau mai mică . Astfel la procedeele de umă r (Kata-Waza) sau de

şold (Goshi-Waza) , ampli tudinea este mai mare decât la procedeele

de picior (Ashi-Waza) .

Deoarece toate aruncăr i le sunt urmate de căderi mai mult sau

mai pu ţ in dure, învăţarea acestora va f i , în mod obl igator iu ,

precedată de însuş i rea corectă de că t re sport iv a unui minimum de

procedee de cădere, pentru a se autoasigura, pentru a evi ta şocur i le

provocate de aruncăr i sau eventuale accidente .Majori ta tea autori lor

prezintă urmă toarele căderi caracter is t ice judoului : căderea laterală

(yoko-ukemi) , căderea înapoi (ushiro-ukemi) , căderea înainte pr in

rostogol i re (zempo-kai ten-ukemi) ş i căderea ventrală (mae-ukemi) .

Căderi le au câteva caracter is t ic i comune, pe care Laşcu G.V.

(1986) le prezintă as t fe l : căderea t rebuie să f ie t reptată ; suprafa ţa

de contact a corpului cu sal teaua să f ie ext insă la maximum pentru a

diminua şocuri le ; capul să f ie protejat pr in coborârea bărbiei în

piept ; relaxare mentală ş i musculară în t impul căderi i cu excep ţ ia

grupelor de muşchi efect iv folosi ţ i ; respira ţ ia normală , profundă ,

contr ibuind la re laxarea organismului ş i la coordonarea în ac ţ iune.

Sacr ipant i A. (1989, 1991) arată că , în cadrul căderi i , sport ivul

nu t rebuie să creeze unghiur i ar t iculare per iculoase propriei sale

integr i tăţ i , să efectueze coordonarea automată , în câteva f rac ţ iuni de

secundă , a mişcă r i lor oportune ş i să benef ic ieze de o bună or ientare

spa ţ ia lă în cursul fazei conş t iente de zbor .

42

Una dintre cele mai mari discrepan ţe dintre con ţ inutul

antrenamentelor ş i apl icabi l i ta tea lui în competi ţ i i le de judo se

referă la executarea căder i lor . În l i teratura de special i ta te se fac

refer i r i asupra faptului că cea mai mare par te a căderi lor s igure din

judo se efectuează pe spate . De fapt , în cadrul învăţăr i i , toate

tehnici le luptei în picioare (Nage-Waza) se sfârşesc pr in căderea pe

spate a par tenerului . În concurs , apl icarea acestora duce la pierderea

pr in IPPON a meciur i lor . O s ingură cădere es te s igură ş i

nepunctabi lă . Aceasta este căderea ventrală sau Mae-Ukemi. Această

cădere es te de fapt , s ingura modal i ta te de a rezolva favorabi l

s i tua ţ ia . În concurs , to ţ i sport ivi i încearcă să o apl ice , dar numai

uni i reuşesc acest lucru, pentru că în antrenamente nu se dezvol tă

aceste abi l i tăţ i . Sport ivi i care nu reuşesc evi tarea căderi lor pe spate

în competi ţ i i înregis t rează efecte împotr iva performan ţei sport ive,

adică f ie se accidentează (nereuş ind o cădere s igură) , f ie pierd

punctele sau întâ lnirea ca urmare a unei căderi s igure pe spate .

Repetarea căder i i ventrale (Mae-Ukemi) , în forma actual

acceptată , adică la f inalul păr ţ i i de încă lz i re , nu rezolvă n ic i pe

departe cer in ţele apl icăr i i e i competi ţ ionale . În condi ţ i i le expuse

mai sus , Mae-Ukemi t rebuie pract ic reconsiderată . Pentru a se

minimiza punctajul aceste ac ţ iuni , mişcăr i ş i gestur i efectuate în

cădere de sport ivul aruncat , se pot const i tui înt r -un capi tol

separat a l tehnici i judoului , nedezvol ta t în momentul

actual , dar care poate f i obiect ivizat pe baza observa ţ i i lor pract ici i

competi ţ ionale actuale . (desenul 1) .

43

Desenul 1 . Tehnica căderi lor prezentată în l i teratura de

special i tate

Accidentele pot să apară în cadrul proiectăr i lor ş i în legă tură cu

ac ţ iunea atacantului . Ac ţ iuni le acestuia sunt însă b ine monitor izate

de regulamentele de judo. Conform Regulamentelor Interna ţ ionale ,

44

sunt sanc ţ ionate cu excluderea de pe sal teaua de concurs , acele

ac ţ iuni care pot duce la rănir i grave ale adversarul în special la

nivelul gâtului sau coloanei ver tebrale . De asemenea sunt

sanc ţ ionate ac ţ iuni le ce combină luxarea bra ţului cu aruncarea

(Waki-Gatame), căderi le voluntare cu adversarul agăţat pe spate în

control reciproc, sau plonjarea cu capul înainte în sal tea aplecat în

fa ţă ş i în jos . În spr i j inul evi tăr i i accidentelor produse de proiectant ,

regulamentele de judo î l obl igă pe aces ta , să efectueze as igurarea

par tenerului proiectat pr in sus ţ inerea măcar a unei pr ize până la

f inal izarea ac ţ iuni i (Regulamentul de judo, 1998) .

1.3.3. Încă l zirea premergă toare efortului sportiv.

Prin termenul de încă lz ire se în ţeleg toate măsuri le care ,

înaintea unui efor t sport iv , compet i ţ ional sau de antrenament ,

contr ibuie la insta larea unei s tăr i de pregă t i re psiho-f iz ică

senzoria lă ş i chinestezică opt imale , precum ş i la prevenirea

accidentelor (Weineck J . , 1992) .

Rolul major a l încă lz i r i i în prevenirea rănir i lor es te recunoscut

de mul ţ i special iş t i , d intre care amint im: Devries H. (1959) , Adam

K. ş i Werchoshanski j J . (1974) , Rol lof K. (1976) , Got tschalk S.

(1991) , Weineck J . (1992) , Hahn E. (1996) . Aceş t ia c las i f ică

încă lz i rea în generală ş i specif ică , act ivă ş i pasivă .

În vederea efor tului sport iv , se recomandă încă lz i rea generală ,

incluzând exerci ţ i i act ive, urmată de încă lz i re specif ică .

Temperatura musculară t rece de la c i rca 34 ˚ C la 40˚ C. , iar pr in

c i rcui tul sanguin aceasta t rece în res tul corpului ş i produce creş terea

temperatur i i inter ioare a acestuia . Temperatura opt imă es te de 38,5-

39 ˚ C ş i es te determinantă pentru numeroş i parametr i i a i

performan ţei ( Israel S. , 1977) . Intensif icarea reac ţ i i lor metabol ice

45

se face în raport cu r idicarea temperatur i i corpului . Pentru f iecare

grad de creş tere , procesele metabol ice prezintă o creş tere de 13%

(Lul l ies H. , 1973) . De asemenea, procesele biochimice se desfăşoară

mai rapid.

Weinek J . (1992) arată că mă r i rea temperatur i i corpului după

încă lz i rea act ivă generală previne apari ţ ia accidentelor , pr in

diminuarea rezis ten ţelor e last ice ş i vâscoase pr ivi toare la f recăr i le

interne. Musculatura , tendoanele ş i l igamentele devin as t fe l mai

elast ice ş i mai rezis tente la înt indere, ducând la diminuarea r iscului

de rupere a acestor ţesutur i , în cazul ac ţ iuni lor sport ive care supun

aparatul locomotor act iv ş i pasiv la n iş te efor tur i maximale. Un al t

efect important a l încă lz i r i i es te amel iorarea preciziei ac ţ iuni lor

motr ice ( Israel S. , 1977) . De asemenea, s tăr i le de hiperexci ta ţ ie sau

de inhibi ţ ie sunt inf luen ţate de încă lz i rea act ivă generală .

Încă lz i rea act ivă specif ică reprezintă prelungirea par t icular izată

a încă lz i r i i act ive generale . Aşa cum arată Kuntoff R. , Darwish Z.

(1975) , exerci ţ i i le t rebuie să ţ ină seama de coresponden ţa lor din

competi ţ ie , în ceea ce pr iveş te s t ructura lor dinamică ş i c inemat ică .

Got tschalk S. (1991) arată că sport ivi i cu o s labă pregă t i re , pot

obosi dator i tă unei încă lz i r i prelungi te ş i prea intense, ceea ce poate

provoca scăderea capaci tăţ i i de efor t ş i naş terea pericolului de

accidentare. La copi i , încă lz i rea t rebuie să f ie mai scur tă ş i sub

formă de joc, deoarece aceş t ia percep încă lz i rea ca o pierdere inut i lă

de t imp, care le reduce t impul de pract icare a d iscipl inei lor favori te

(Bignasca N. ,1994) .

Concluzi i

• Pregă t i rea tehnică insuf icientă es te cea mai responsabi lă de

producerea accidentelor din judo.

46

• În cadrul pregă t i r i i tehnice, apar ca evidente discrepan ţele

dintre con ţ inutul tehnic a l antrenamentelor ş i apl icabi l i ta tea

lui în concurs , în special în ceea ce pr iveş te executarea

căderi lor pe spate care , în compet i ţ ie , sunt evi ta te .

• Laturi le îndemână r i i inf luen ţează esen ţ ia l prevenirea

accidentelor sport ive.

• Încă lz i rea se const i tuie ca unul dintre cele mai importante

mij loace act ive de antrenament ş i concurs , cu ro l însemnat în

prevenirea accidentelor sport ive.

1.4. Concluzi i le capitolului

Judo este un sport de luptă ş i judoka sunt expuş i produceri i de

accidente , în special t raumatisme, pr in contactul di rect ,

manifestarea capaci tăţ i lor de for ţă , ac ţ iuni lor de proiectare-cădere ,

precum ş i a l te manifestăr i complexe determinate de specif icul

luptei .

Accidentele grave din judo, se produc în general asupra oaselor

ş i ar t icula ţ i i lor .

Vârsta pubertară es te foar te antrenabi lă dar ş i foar te sensibi lă la

sarcini le ce depăşesc toleran ţa individuală la efor t , s t ructur i le

aparatului locomotor pasiv prezentând un r isc mă r i t pentru

t raumatisme sau leziuni .

Pregă t i rea tehnică insuf icientă es te cea mai responsabi lă de

accidentele din judo, în in terdependen ţă cu cei lal ţ i factor i a i

antrenamentului sport iv .

Apar ca evidente discrepan ţe între con ţ inutul tehnic a l

antrenamentelor ş i apl icabi l i ta tea lui în concurs în ceea ce pr iveş te

executarea căder i lor pe spate care , în competi ţ ie sunt evi tate , pentru

a nu se pierde puncte sau chiar în tâlnirea .

47

CAPITOLUL 2

METODELE DE CERCETARE, ORGANIZAREA ŞI

VALIDAREA CERCETĂRII

2 .1 . Metodele de cercetare

Analiza l i teraturi i de special i tate

În scopul e lucidăr i i aspectelor legate de tema de fa ţă , au fos t

anal izate manuale , mater ia le didact ice , monograf i i , ar t icole ,

referate , teze care s-au refer i t la problematica accidentelor sport ive

ş i prevenir i i t raumelor din sport în general ş i d in judo în special .

Studi ind l i tera tura de special i tate , am ţ inut cont de recomandăr i le

acestui demers ş t i in ţ i f ic , efectuate de numeroş i autor i precum:

Thomas R.J . , Nelson K. J . (1996) , Gagea A. (1999) , Marot i Ş .

(2000) , Niculescu M. (2003) . În acest sens am încercat aprofundarea

difer i te lor puncte de vedere cu sus ţ inere ş t i in ţ i f ică a le temei de fa ţă ,

a le medicini i sport ive, biologiei sportului , f iz iologiei , ig ienei

sport ive, biomecanici i , ps ihologiei ş i , nu în ul t imul rând, a l teor ie i

ş i metodici i antrenamentului sport iv . Au fost s tudiate un număr de

232 de surse de informare ale autor i lor români ş i s t ră in i ( t ra ta te ,

dic ţ ionare , cursur i , monograf i i , bulet ine) , prezentate în bibl iograf ia

select ivă a lucră r i i .

Observa ţ ia pedagogică

Observa ţ i i le pedagogice au fost efectuate respectând cer in ţele

ş t i in ţ i f ice prezentate pe larg de numeroş i cercetă tor i , pr intre care

Piaget I (1972) , Ceauşescu N.N. (1976) , Cerghi t I . (1976) , Firea E.

(1988) , Nicolau A. , Cosma Th. (1990) , Epuran M. (1992) , Stoica M.

(1995) , Thomas J . R. , Nelson K. J . (1996) , Peasenta J . (1998) .

48

Observa ţ i i le au vizat în special comportamentul sport ivului din

apărare, dar ş i a ambilor sport ivi din cadrul confruntăr i lor specif ice

judoului . În abordarea cercetăr i i fenomenului sport iv din punctul de

vedere a l sport ivului din apărare , am ţ inut cont de recomandăr i le

rezul ta te din cercetăr i le autor i lor : Rădu ţ C. (1967, 1989) , Hebbel ink

M. (1980) , Mureşan P. (1980) , Mitra G. , Mogoş A. (1982) ,

Teodorescu L. (1989) .

Observa ţ i i le pedagogice au fost efectuate asupra concursur i lor ş i

a antrenamentelor vizionate direct sau înregis t rate video. Uti l izate

pe parcursul întregi i cercetăr i , observa ţ i i le pedagogice ne-au permis

să s tabi l im:

• Situa ţ i i le t ipice în care se produc t raumatismele din judo,

• Observarea t ipur i lor de cădere fo losi te în antrenamente,

• Nivelul tehnic a l judocani lor pubertar i ,

• Modali tăţ i le tehnice de solu ţ ionare a s i tua ţ i i lor cr i t ice ,

folosi te de judoka experimenta ţ i ,

• Modul cum s-au desfăşurat tes tele de control .

Această metodă , u t i l izată adeseori concomitent cu

cronometrarea, a fost una dintre cele mai ef ic iente în ob ţ inerea

datelor rezul tate din cercetăr i le prealabi le precum ş i d in

experimentul pedagogic iar rezul ta te le au fost înregis t ra te în f işele

de observa ţ ie .

Au fost folosi te , de asemenea, ş i observa ţ i i indirecte , efectuate

de antrenori i ş i specia l iş t i i d in preajma sport ivi lor cerceta ţ i , în

vederea s tabi l i r i i scăr i lor descr ipt ive pr ivind manifestăr i le tehnice

ş i apt i tudinale a le acestora .

49

Anchetarea prin chest ionar ş i interviu a special iş t i lor ş i

sportivi lor

Anchetarea special iş t i lor ş i sport ivi lor a fost efectuată în cadrul

cercetăr i lor prealabi le , după cer in ţele ş t i in ţ i f ice recomandate de

numeroş i cercetă tor i pr intre care Epuran M (1992) , Gugiuman A. Ş i

colab. (1993) , Gagea A. (1999) , Thomas J . R. , Nelson J .K.(1996) .

Chestionarea antrenori lor

Chest ionarul de t ip direct adresat special iş t i lor în per ioada

anului şcolar 1999-2000, a vizat ob ţ inerea într -un t imp scurt , a unui

volum mare de informa ţ i i . 53 de profesor i ş i antrenori de judo din

România au răspuns la 12 întrebăr i , refer i toare la tematica prevenir i i

t raumatismelor la nivelul sport ivi lor de până la 13 ani . Pe măsura

ob ţ iner i i răspunsuri lor , am efectuat ş i convorbir i cu special iş t i i ,

pentru o mai bună în ţelegere a problemelor vizate . Rezul ta te le ş i

in terpretarea chest ionarului sunt prezentate în cadrul subcapi tolului

3 .1 . ş i anexa 1 .

Interviuri adresate sportivi lor

Primul interviu s-a adresat unui număr de 34 de sport ivi care au

înregis t ra t de-a lungul pract icăr i i judoului înt reruperea temporară a

act ivi tăţ i i sport ive pentru cel pu ţ in 2-3 săptămâni ca urmare a unor

accidente sport ive. S-a urmăr i t real izarea anamnezei sport ive ş i

ob ţ inerea unor date refer i toare la accidentele suportate . Discu ţ i i le s -

au pur tat în special în pr ivin ţa modului în care s-au produs

accidentele ş i asupra opini i lor sport ivi lor refer i toare la posibi l i tăţ i le

de prevenire a respect ivelor evenimente . Rezul tatele ş i in terpretarea

acestui interviu sunt prezentate în cadrul subcapi tolului 3 .2 . ş i

anexa 2 .

Al doi lea interviu s-a adresat unui număr de 22 de judoka

senior i români cu prezen ţe remarcabi le pe arena interna ţ ională .

50

Întrebăr i le au vizat probleme refer i toare la posibi l i tăţ i le ef iciente

de executare a unor căderi în concurs având în vedere experien ţa

personală . Rezul tatele ş i in terpretarea acestui interviu sunt

prezentate în cadrul subcapi tolului 3 .5 . ş i anexa 4.

Studiul de caz

Ca metodă de cercetare , s tudiul de caz încearcă să pă t rundă în

esen ţa unei s i tua ţ i i sau a unui fenomen unic ş i are o mare ut i l izare

în ş t i in ţele legate de sănă ta te precum ş i în ş t i in ţa mişcăr i i , sportu lui

ş i educa ţ ie i f iz ice (Thomas J .R. , Nelson J .K. , 1997) .

În cercetarea noastră am efectuat două s tudi i de caz în vederea

determinăr i i cauzal i tăţ i i complexe din cadrul producer i i unor

accidente sport ive, soldate cu macrotraumatisme ale membrelor

superioare .

Rezul ta te le s tudi i lor de caz sunt prezentate în subcapi tolul 3 .3 .

Anal iza biomecanică

Util izarea anal izei biomecanice ca metodă de cercetare în

invest igarea organismului uman, se dovedeş te , în cazul cercetăr i i

noastre , a f i deosebi t de f ructuoasă . Se poate spune că progrese

notabi le în medicină nu s-au ob ţ inut decât a tunci când organismul nu

a mai fost pr ivi t ca conglomerat indivizibi l , c i ca o suprapunere de

mai multe s is teme, aparate , organe, func ţ i i e tc . , care sunt bine

del imitate f iz ic ş i func ţ ional , f i ind interconectate complex, după

legi bine determinate . În acest mod, s -au eviden ţ ia t în aparatul

locomotor s is temul osteo-ar t icular , s is temul muscular , s is temul

nervos etc . La rândul său, f iecare s is tem sau subsis tem es te anal izat

din punct de vedere anatomic ş i f iz iologic , în condi ţ i i normale sau

patologice.

51

În ceea ce pr iveş te anal iza biomecanică a aparatului locomotor ,

dis t ingem două mari e tape, real izarea f iecă reia necesi tând o

abordare specif ică ş i as t fel tehnici de anal iză ş i modelare propri i :

a. Modelarea propriu-z isă a aparatului locomotor (a

s is temului biomecanic)

În cadrul acestei e tape, es te necesar ca , pe baza unor măsură tor i

experimentale d irecte , să se determine proprietăţ i le mecanice ale

f iecăre i componente independente a le aparatului locomotor , adică a

f iecărei componente a s is temelor osteo-ar t icular ş i a celui muscular ,

precum ş i in terac ţ iuni le mecanice dintre acestea . Se construieş te

as tfel modelul b iomecanic al aparatului locomotor .

Acest t ip de cercetare a celor două s is teme sub aspect mecanic

se poate face cu succes ut i l izând metode inginereş t i , c lasice or i

moderne, de calcul ş i experimentale . Astfel , ansamblul celor două

s is teme este văzut de un f iz ician mecanicis t ca o s t ructură spa ţ ia lă

deformabi lă , având o complexi tate apreciabi lă în ceea ce pr iveş te

geometr ia , proprie tăţ i le e las t ice ş i p las t ice or i sarcini le .

Măsură tor i le respect ive vizează urmă toarele aspecte:

• măsură tor i geometrice : determinăr i d i recte ale formei ş i

d imensiuni lor oaselor ş i muşchi lor , precum ş i a ar t icula ţ i i lor ,

• măsură tor i reologice : determină r i a le proprietăţ i lor mecanice

intr inseci a le componentelor (elas t ici ta te , p las t ici tate ,

s t ructură mecanică in ternă , f recăr i , vâscozi tăţ i e tc . ) ,

• măsură tor i goniometr ice : determinăr i a le posibi l i tăţ i lor de

mişcare re la t ivă a componentelor permise de felul ş i natura

concretă a ar t icula ţ i i lor dintre acestea .

În vederea elaborăr i i unui model ef ic ient t rebuie ca , pe baza

anal izei cunoscute a fenomenului care interesează ş i în func ţ ie de

scopul urmăr i t , să se facă o s in teză a modelului care să ţ ină seama

52

de unele aspecte par t iculare . Deş i modelarea în biomecanica

s is temului osteo-ar t icular ş i a celui muscular se supune aceloraş i

legi ş i pr incipi i generale ale teor iei modelăr i i , t rebuie avut în vedere

că exis tă o ser ie de deosebir i care l imitează posibi l i tăţ i le aceste i

metode de cercetare . Astfel , în b iomecanică , numai rareor i ş i numai

într-o mică măsură se pot ver if ica rezul tatele ob ţ inute pr in s tudiul

unui model cu cele ob ţ inute pe s is temul or iginal (s is temul uman).

Pentru aceasta ar t rebui efectuate determinăr i „pe viu” ( in vivo) ,

ceea ce nu este cazul . De îndată ce ţesutul sau organul es te

îndepăr ta t de organismul viu (a se ţ ine cont că majori ta tea

determinăr i lor se fac d in prelevă r i de la cadavre…) el îş i schimbă

s t ructura ş i proprietăţ i le mecanice. O supl inire a acestui impediment

se poate real iza pr in efectuarea de s tudi i comparat ive, pe diverse

var iante de modelare a fenomenului real . Aceasta presupune că

f iecare model să f ie ob ţ inut pr in s impli f icarea înt r-un anumit mod a

modelului or iginal , as t fe l încât d iversele var iante să f ie comparabi le

între e le (au fost concepute tocmai în acest sens) , putându-se

determina care var iantă modelează cel mai bine problema

invest igată .

b. Modelarea repausului sau mişcăr i i organismului uman (a

fenomenului biomecanic)

Odată pus la punct modelul necesar a l aparatului locomotor , în

cadrul acestei e tape se urmăreş te determinarea caracter is t ic i lor

acestuia în mişcarea (sau repausul) considerată : coordonate

car teziene sau unghiulare , vi teze, accelera ţ i i , v i teze unghiulare ,

for ţe, momente, energi i e tc .

Acestea ne sunt necesare sub două aspecte . Pr imul , se referă la

posibi l i ta tea c las i f icăr i i mişcăr i i corpului , ca o mişcare mecanică

s implă ( t ransla ţ ie , rota ţ ie cu punct f ix e tc . ) sau o combina ţ ie a

53

acestora ş i cunoaş tem, în plus , condi ţ i i le ini ţ ia le a le acesteia ,

necesare în integrarea ecua ţ i i lor diferen ţ ia le ce se va s tabi l i u l ter ior .

Al doi lea aspect se referă la faptul că , o dată in tegrate , aceste

ecua ţ i i (anal i t ic , când este posibi l , sau numeric , în cele mai multe

cazuri ) , valor i le ob ţ inute pot f i comparate cu cele extreme,

ver i f icându-se pr in aceasta modelul biomecanic construi t , în

ansamblul său.

În cazul cercetă r i i noastre am anal izat biomecanic t re i s i tua ţ i i

de cădere defectuoasă , care prezintă r iscur i t raumatologice spori te .

Odată demonstrată această supozi ţ ie , prevenirea t raumatismelor

legate de s i tua ţ i i le incr iminate se poate real iza pr in evi tarea aces tor

s i tua ţ i i . Rezul tatele acestor cercetăr i sunt prezentate în cadrul

subcapi tolului 3 .6 .

Testarea

Această metodă de cercetare a urmăr i t ob ţ inerea de date în

cadrul desfăşurăr i i exper imentului pedagogic . S-au tes ta t

capaci tăţ i le motr ice , tehnico-tact ice , f iz iologice ş i ps ihice , iar

rezul tatele ş i in terpretarea lor sunt prezentate în cadrul capi tolului 4

ş i anexei 7 .

Testarea pregă t iri i f izice

Nivelul pregă t i r i i f iz ice a fos t tes tat pr intr-o ser ie de tes te ş i

probe, recunoscute ş i accesibi le . Ele au fost se lec ţ ionate după

cr i ter iul impl icăr i i indicator i lor tes ta ţ i în cauzal i ta tea producer i i

accidentelor (aspectele dezvă lu i te de anal iza l i teratur i i de

special i tate) .

Coordonarea segmentară , măsurată pr intr-o bater ie de 3 tes te,

pe care le-au apl icat special iş t i i soviet ic i în pregă t i rea t iner i lor

g imnaş t i (200, 1976) . Aceste tes te sunt descr ise în ordinea apl icăr i i ,

54

urmăr ind creş ter i progresive ale complexi tăţ i i mişcăr i lor . După

prezentarea f iecărui tes t în par te , subiec ţ i i au avut la dispozi ţ ie 5

minute pentru însuş i rea lui , după care au fost aşeza ţ i pe marginea

să l i i de antrenament ş i tes ta ţ i în ordine a leator ie .

1 . Stând: Timpii 1-2 – pas înainte cu piciorul drept , cu ducerea

bra ţului s tâng înainte ş i a celui drept sus; 3-4 –pas înainte cu

s tângul , cu coborârea bra ţului drept înainte ş i ducerea bra ţului

s tâng sus; 5-6 – pas cu s tângul înapoi , cu ducerea bra ţului

s tâng înainte ş i a celui drept sus; 7-8 – aceeaş i mişcare ca la

t impii 5-6, păş ind cu piciorul drept . Se repetă de 2 or i ş i se

contor izează numă rul de greşel i .

2 . Stând: Timpul 1 – pas înainte cu piciorul drept , cu ducerea

bra ţului s tâng înainte ş i a celui drept la teral ; 2 – revenire; 3 –

pas înainte cu p iciorul s tâng cu ducerea bra ţului drept înainte

ş i a celui s tâng la teral ; 4 – revenire; 5 - ducerea piciorului

drept la teral cu vârful spr i j in i t pe sol , cu ducerea bra ţului

s tâng la teral ş i a celui drept sus; 6 – revenire; 7 – ducerea

piciorului s tâng la teral cu vârful spr i j in i t pe sol , cu ducerea

bra ţului drept la teral ş i a celui s tâng sus; 8 – revenire . Se

repetă de 2 or i ş i se contor izează numărul de greşel i

3 . Stând: Timpii 1-2 – r idicarea piciorului s tâng înainte , odată cu

ducerea bra ţului s tâng la teral ş i a celui drept înainte; 3-4 –

revenire; 5-6 – r idicarea piciorului drept înainte cu ducerea

bra ţului s tâng înainte ş i a celui drept la teral ; 7-8 – revenire .

1-2 – r idicarea piciorului drept la teral cu ducerea bra ţului

drept înainte ş i a celui s tâng sus; 3-4 – revenire; 5-6 -

r idicarea piciorului s tâng la teral cu ducerea bra ţului s tâng

înainte ş i a celu i drept sus; 7-8 – revenire . Se repetă de 2 or i

ş i se contor izează numărul de greşel i .

55

Scara de apreciere pentru exerci ţ i i le 1-3, es te urmă toarea:

- 5 puncte n ic i o greşeală

- 4 puncte 1-2 greşel i

- 3 puncte 3-4 greşel i

- 2 puncte greşel i mult ip le

Coordonarea generală , a fost măsurată pr in Testul Matorin

(Dragnea A. , 1984, Thomas R. , 1995) . Testul a constat în efectuarea

unei săr i tur i cu despr indere de pe loc, urmată ins tantaneu de o

rota ţ ie cât mai amplă în jurul axului longi tudinal a l corpului . S-a

t rasat pe sol o l inie de 30-40 cm, pe care s-a aşezat subiectul , cu

tă lp i le l ipi te , de o par te ş i de al ta a l iniei . Testul s-a efectuat de 2

or i spre dreapta ş i de 2 or i spre s tânga, înregis t rându-se

performan ţa cea mai bună , în ceea ce pr iveş te numărul de grade

efectuate spre s tânga ş i spre dreapta . În f inal s-a eviden ţ ia t valoarea

medie.

Precizia mişcări lor în spa ţ iu a fost tes ta tă as t fe l :

Stând cu spatele spre un ecran gradat , s-a efectuat un exerci ţ iu

con ţ inând urmă toare mişcăr i de bra ţe ş i p ic ioare (men ţ inerea

pozi ţ i i lor câte 3 secunde): pic iorul drept la teral la 45º cu bra ţele

la teral jos la 45º , pic iorul drept la teral la 90 º cu bra ţele latera l la

90º ; piciorul drept la teral la 45 º cu bra ţele la teral-sus la 135º;

piciorul drept jos (se a lă tură p ic iorului s tâng) , bra ţele sus la 180º .

În t impul coborâr i i bra ţelor în cei patru t impi descr iş i mai sus ,

mişcarea s-a executat cu piciorul s tâng.

După prezentarea tes tului , subiec ţ i i au avut la dispozi ţ ie 5

minute pentru însuş i rea lui , după care au fost aşeza ţ i pe marginea

să l i i de antrenament ş i tes ta ţ i în ordine a leator ie .

S-au notat abater i le la f iecare pozi ţ ie ş i s -a calculat media

ar i tmet ică a acestor abater i , ţ inând cont de urmă toarele cal i f icat ive:

56

- 5 puncte - abater i medi i sub 5˚

- 4 puncte - abater i medi i de 5-15˚

- 3 puncte - abater i medi i de 15-25 ˚

- 2 puncte - abater i medi i mai mari de 25 ˚

Testăr i le au fost efectuate în cadrul experimentului pedagogic .

Capacitatea de apreciere a gradului de încordare musculară a

fost tes ta tă as t fe l :

3 săr i tur i în lungime de pe loc cu maximum de for ţă ş i

aprecierea rezul tatului cel mai bun, urmate de 3 săr i tur i cu 50% din

posibi l i tăţ i le maxime cu ochi i închiş i . S-au înregis t ra t eror i le medi i

a le celor 3 săr i tur i (cu 50% din posibi l i tăţ i ) cu cal i f icat ive, după

urmă toarea scală :

- 5 puncte - eroare până la 10 cm.

- 4 puncte - eroare de 10 cm.

- 3 puncte - eroare de 11-12 cm

- 2 puncte - eroare de peste 12 cm.

Supleţea sau mobil i tatea , a fos t tes tată pr intr-o probă a tes tului

compex Edwin Fleishman (Dragnea A. , 1984, Thomas R. , 1995,

Hubley-Kozey C.L. , 1997) . Această probă a fost considerată de

autor i ca f i ind edif icatoare în ver i f icarea mobi l i tatăţ i i ar t iculare ş i

e last ic i tăţ i i musculare prin răsucire sau torsiune . S-a t rasat pe un

perete o l inie ver t icală , cont inuată pe sol cu o al ta perpendiculară pe

ea ş i pe perete . Tot pe perete s-a t rasat , cam la înă l ţ imea umeri lor , o

l inie or izontală gradată în cent imetr i . Linia ver t icală t rebuia să cadă

pe scală , în dreptul grada ţ ie i 38,1 cm. Subiec ţ i i dreptaci au s tat cu

umărul s tâng la perete , cu vârfur i le picioarelor a l in iate la l in ia de pe

podea. Distan ţa subiectului fa ţă de perete , s -a luat pr in înt inderea

bra ţului s tâng la or izontală as t fel încât să a t ingă z idul cu pumnul

s t râns . Cu bra ţul drept înt ins lateral , subiectul a executat a t ingerea

57

scalei gradate de pe perete , pr in răsucire spre dreapta ş i înapoi ,

p icioarele f ixate pe sol , men ţ inerea pozi ţ ie i 2 secunde, din 2

încercăr i . S-a înregis t ra t grada ţ ia maximă în locul a t ingeri i .

Stăngaci i au executat tes tul , pr in pozi ţ ionare inversată , la 180 ˚ .

Echil ibrul stat ic , s-a măsurat to t pr intr-o probă a tes tului

Fleisman după cum urmează : s-a sol ici tat men ţ inerea echi l ibrului pe

un picior , pe un dispozi t iv în formă de , ,T”, aşezat invers , cu

înă l ţ imea de 4 cm, lăţ imea de 2 cm. ş i lungimea de 60, 96 cm.

Subiectul s-a urcat cu un picior pe dispozi t iv ş i a men ţ inut

echi l ibrul cât mai mult t imp posibi l , cu ochi i închiş i . S-au executat

două încercăr i , una cu piciorul drept cealal tă cu piciorul s tâng ş i s -

au însumat t impii .

Echil ibrul dinamic a fost tes tat pr in 3 probe cu dif icul ta te

progresivă (1-3) , apl icate în ordine tes tăr i lor I , I I , ş i I I I .

1 . După 6 întoarcer i , f iecare de 360 grade, pr in păş i re (o

întoarcere în 2 sec. ) t recere în s tând cu spatele spr i j ini t de

perete (2 sec.) , apoi mers pe o l inie dreaptă , lungă de 4 m. S-

au apreciat devier i le corpului , în puncte , după scala de mai

jos .

2 . După 6 întoarcer i , f iecare de 360 grade, pr in păş i re ,

executarea a 3 rostogol i r i înainte ş i r idicare în s tând. S-au

apreciat devier i le corpului , în puncte , după scala de mai jos .

3 . După 12 întoarcer i , f iecare de 360 grade, pr in păş i re ,

executarea a 3 rostogol i r i înainte ş i r idicare în s tând.

La probele 1-3 s-au apreciat devier i le în puncte după urmă toarea

scală ( inspirată d in datele special iş t i lor soviet ic i în pregă t i rea

gimnaş t i lor , 1973):

- 5 puncte - devier i până la 10 cm.

- 4 puncte - devier i de 10-15 cm

58

- 3 puncte - devier i de 15-20 cm

- 2 puncte - devier i de peste 20 cm

Testăr i le au fost efectuate în cadrul experimentului pedagogic .

Calităţ i le combinate for ţă -rezisten ţă au fost tes ta te pr in

parcurgerea cât mai rapidă a unui c i rcui t a l efor tur i lor specif ice,

după cum urmează :

• Tandoku-Rents iu la zgârciur i e las t ice: 10 execu ţ i i ,

• 10 genuflexiuni cu desprindere,

• Căţărare pe f rânghie de 6 metr i ,

• Flexia t runchiului pe coapse, din culcat dorsal , bra ţele la

ceafă : 10 execu ţ i i ,

• 10 t rac ţ iuni la chimonou,

• Săr i tur i d in ghemuit în ghemuit cu bra ţele la ceafă 15 m. x 2 ,

• Nage-Komi, 10 execu ţ i i a le unui procedeu tehnic favori t (cu

aruncare peste corp) , la 2 par tener i aşeza ţ i la 3 m unul de

al tul .

S-a înregis t ra t t impul în secunde.

Testarea pregă t ir i i tehnico-tactice

În cadrul experimentului pedagogic , tes tarea tehnico- tact ică a

avut caracter parametr ic , s-a efectuat pr in intermediul anal iză r i i

înregis t răr i lor video ş i a s tenogramelor de concurs vizând

aprecierea urmă tor i lor indicator i :

• Acurate ţe tehnică , exprimată pr in aprecierea exper ţ i lor cu

note de la 1 la 5;

• Intervalul de a tac ( t impul mediu de executare a ac ţ iuni i

tehnice punctate) ,

• Siguran ţa atacului (procentajul de ac ţ iuni tehnice reuş i te , d in

numărul to tal de atacur i reale) ,

59

• Siguran ţa apără r i i (procentajul de a tacuri punctate de

adversar i , d in numă rul to tal de atacuri reale a le adversar i lor) ,

• Diversi ta tea tehnică (numărul de procedee tehnice difer i te

folosi te de subiect în lupta în picioare , lupta la sol , pe dreapta

ş i pe s tânga) ,

• Raportul dintre punctele câş t igate ş i cele pierdute , sau

ef icien ţa punctelor ,

• Rezul ta tul sport iv , calculat pr in adi ţ ionarea punctelor

rezul ta te în urma cal i f icăr i lor din cadrul Campionatului

Na ţ ional Individual , după cum urmează :

o Etapa jude ţeană : locur i le V-VI-1 punct ; locur i le I I I - IV-2

puncte; locul I I -3 puncte; locul I - 4puncte;

o Etapa zonală : locur i le V-VI - 3 puncte; locur i le I I I - IV - 4

puncte; locul I I -5 puncte; locul I - 4puncte;

o Etapa f inală : locuri le V-VI - 5 puncte; locur i le I I I - IV - 6

puncte; locul I I -7 puncte; locul I – 8 puncte .

În cadrul tes tă r i i intermediare , s-au luat în considerare

urmă toarele competi ţ i i :

• Part ic iparea în Campionatul Na ţ ional pe Echipe- par t ic ipare

apreciată ca , ,Etapă Finală’ ’ , după scara de mai sus . Sport ivi i

care nu au făcut par te din echipă au fost aprecia ţ i pe baza

par t ic ipăr i i la meciur i le de selec ţ ie pentru formarea echipei . -

par t icipare apreciată ca , ,Etapă jude ţeană ’ ’

• Part ic iparea la două competi ţ i i de pregă t i re inter jude ţene-

apreciate ca , ,Etape zonale” după scara de mai sus .

Testarea capacităţ i i funcţ ionale

S-a efectuat pr in două probe de recunoaş tere ş t i in ţ i f ică :

60

Testul Ruff ier care reprezintă un mij loc recunoscut pentru

evaluarea condi ţ ie i f iz ice , ş i care constă în efectuarea unui efor t

s tandard de 30 de genuflexiuni în 40 de secunde.

Calculul indicelui Ruff ier se face după formula:

T.R. = ( )10

200321 −++ PPP ; în care

P1 = pulsul în s tare de repaus, înainte de efor t pe 15 secunde;

P2 = pulsul după cele 30 de genuflexiuni , pe pr imele 15

secunde după efor t ;

P3 = pulsul după 30 secunde de la P2 , pe 15 secunde.

Interpretare :

• valor i sub 0 = capaci ta te de efor t foar te bună ;

• valor i în t re 0 ş i 5 = capaci ta te de efor t bună ;

• în t re 5 ş i 10 = capaci ta te de efor t medie;

• în t re 10 ş i 15 = capaci tate de efor t sat isfăcă toare;

• valor i peste 15 = capaci tate de efor t nesat isfacă toare

Indicele de refacere Dorgo s-a calculat pr in măsurarea

frecven ţei cardiace (puls /min) , pr in palparea ar terei radiale în

or tosta t ism, după cum urmează :

D = ( )10

3004321 −+++ PPPP ; în care:

P1 = puls înainte de antrenament

P2 = puls în minutul 1 după antrenament

P3 = puls în minutul 3 după antrenament

P4 = puls în minutul 5 după antrenament

Interpretare:

• Valori de la –10 la –5 Foar te bine

• Valori de la –5 la 0 Bine

• Valori de la 0 la 5 Mediu

61

• Valori de la 5 la 10 Sat isfăcă tor

• Valori peste 10 Nesat isfăcă tor

Metoda evaluări i experte

Metoda evaluă r i i experte s-a apl icat pe parcursul întregi i

cercetăr i ş i a contr ibui t la obiect ivarea aprecier i i pr in urmă toarele

a tr ibute:

• Îndepl inirea corectă de că t re subiec ţ i a sarcini lor din

tes tele de control .

• Recunoaş terea cal i tăţ i i mişcăr i lor efectuate de subiec ţ i în

t impul antrenamentului ş i în concurs .

Grupul de exper ţ i a fost format din c inci special iş t i cu înal tă

cal i f icare , din rândul special iş t i lor care act ivează în oraşul Pi teş t i .

Nivelul lor de competen ţă re iese din urmă toarele caracter is t ic i : to ţ i

exper ţ i i au absolvi t s tudi i super ioare , vechimea în judo a fost de cel

pu ţ in 20 de ani , în act ivi ta te profesională de 27, 23, 12, 10 ş i 6 ani .

Trei exper ţ i au fost antrenori a i lotur i lor na ţ ionale ale României , un

expert es te antrenor emeri t , unul es te cadru univers i tar , iar a l tul es te

un reputat special is t japonez (Centură neagră 5 Dan) , prezent în

România într -o ac ţ iune de voluntar ia t profesional , pe toată durata

respect ivelor cercetăr i . Din cele prezentate , reiese nivelul r idicat de

profesional ism ş i erudi ţ ie a l expert izei , membri i grupului de exper ţ i ,

putându-ş i exprima opinia în mod obiect iv . Rezul ta tul înscr is pe

f işele de observa ţ ie a constat în val idarea op ţ iuni i care a avut cele

mai mul te votur i .

Experimentul pedagogic

Experimentul pedagogic a urmă r i t evolu ţ ia f iz ică , tehnico-

tact ică ş i f iz iologică a două grupe, experimentală ş i martor , formate

62

din judoka pubertar i , de-a lungul unui an şcolar (2001-2002) .

Compararea rezul tatelor testă r i lor f iz ice , tehnico-tact ice ş i

f iz iologice ne-a permis să ver i f icăm dacă modelul de pregă t i re

tehnică propus de noi ş i parcurs de grupa experimentală , a contr ibui t

semnif icat iv la îmbună tăţ i rea parametr i lor acelor capaci tăţ i care

inf luen ţează apari ţ ia accidentelor spor t ive soldate cu t raumatisme

ale membrelor superioare la judoka pubertar i .

Alcă tu i rea programei experimentale a ţ inut cont de indica ţ i i le

special iş t i lor din domeniu (Ozol in N.G. , 1972; Okano I . , 1977;

Bă iaşu N.G. ş i colab, 1984; Hantău I . , 1989, 1996; Cârs tea G. , 1993,

1999; Alexe N. , 1994 ; Col ibaba-Evule ţ D. , Bota I . , 1998; Dragnea

A. , Bota A. , 1999; Bompa T.O. , 2002; Mihă i lescu L. , Mihă i lescu N. ,

2002 ; Badiu T. , 2003; Manolachi V. , 2003; Ion-Ene M., 2003) .

Programa exper imentală propusă de noi , se referă doar la o

modal i ta te de prevenire a accidentelor din judo tocmai pentru a

determina cât mai precis efecte le apl icăr i i e i . Apl icarea

experimentală a a l tor programe ce decurg din tabloul general a l

prevenir i i accidentelor din judo, poate deschide că i noi de cercetare

în judo ş i cu uşoare a justăr i ş i în al te spor tur i .

Caracterul predominant a l programei experimentale apl icate în

această cercetare a fost tehnic ş i anume a fost bazat pe însuş i rea

căderi lor compet i ţ ionale . Argumentarea compozi ţ ie i lui decurge din

rezul ta te le cercetăr i lor prealabi le (prezentate în cadrul capi tolului

3) , rezolvând s imultan ameliorarea mai multor aspecte def ici tare

incr iminate de producerea accidentelor sport ive soldate cu

t raumatisme ale membrelor super ioare la judoka pubertar i ş i anume:

• A fost a leasă vârs ta pubertară pentru că aceasta prezintă o

f ragi l i ta te osteo-ar t iculară pronun ţată dar totodată o

antrenabi l i ta te maximă a condi ţ ie i f izice;

63

• Au fost a lese t raumatismele membrelor super ioare pentru că

acestea sunt cele mai numeroase – ele reprezentând, aşa cum

reiese din cercetăr i le prel iminare , la copi i de 10-12 ani c i rca

66%, iar la junior i i I I I în vârs ta de 13-14 ani c i rca 54,5% din

totalul accidentelor ;

• Cauza de pr im rang în producerea accidentelor grave,

desemnată de interviul sport ivi lor , a const i tu i t -o , ,evi tarea

căderi lor pe spate din t impul întâ lnir i lor” . Solu ţ ionarea

acestei probleme se real izează pr in reconsiderarea căderi lor

competi ţ ionale;

• Execu ţ ia corectă a acestor solu ţ ionă r i tehnice este în

interdependen ţă cu nivelul capaci tăţ i lor de coordonare,

echi l ibru, mobil i ta te , controlul s t ructural ş i energet ic . Aşa

cum arată rezul ta te le cercetă r i lor anter ioare , toate aceste

la tur i a le capaci tăţ i i motr ice inf luen ţează apar i ţ ia

t raumatismelor;

• Se presupune că solu ţ ionăr i le a lese de noi în prevenirea

t raumatismelor din judo, rezolvă s imultan ş i cer in ţele de

opt imizare a antrenamentului .

Programa experimentală propusă de noi s-a apl icat pe două

p lanuri difer i te , const i tui te pe cr i ter iul progresiei cunoş t in ţelor ş i

deprinderi lor . Astfel , mai întâi s-a urmăr i t îndepl inirea cer in ţelor ce

vizează d isponibi l i ta tea f iz ică a subiec ţ i lor , apoi predarea

descompusă a e lementelor tehnice de răsucire ventrală ş i abia în

f inal s-au abordat execu ţ i i le globale de învăţare, consol idare ş i

perfec ţ ionare a în toarcer i lor ventrale ca urmare a procedeelor de

proiectare a adversarului . Exerci ţ i i le pot f i s intet izate astfel :

64

1 . Planul pregă t i r i i f iz ice de formare a deprinderi lor necesare

executăr i i ef iciente a căderi lor competi ţ ionale . Acesta

cuprinde:

• Exerci ţ i i pentru formarea ş i perfec ţ ionarea capaci tăţ i i de

coordonare;

• Exerci ţ i i pentru aprecierea preciziei mişcăr i lor în spa ţ iu ;

• Exerci ţ i i pentru îmbună tăţ i rea func ţ ie i aparatului

vest ibular ;

• Exerci ţ i i pentru diferen ţ ierea gradului de încordare

musculară .

2 . Planul pregă t i r i i tehnice de apl icare a căderi lor

competi ţ ionale . Acesta cuprinde:

• Însuş i rea complexă a căderi lor t radi ţ ionale (dorsale) :

• Însuş i rea căderi lor compet i ţ ionale . La rândul lor acestea

cuprind:

o Exerci ţ i i s imple specif ice pentru formarea

abi l i ta ţ i lor tehnice de răsucire ventrală ;

o Exerci ţ i i complexe pentru învăţarea, consol idarea ş i

perfec ţ ionarea abi l i tăţ i lor tehnice de răsucire

ventrală , în s i tua ţ i i de luptă specif ică .

Planif icarea componentelor modelului opera ţ ional de prevenire

a t raumatismelor bazat pe reconsiderarea căderi lor ventrale , nu

necesi tă efor tur i speciale de implementare în cadrul s t ructur i i

antrenamentului , deoarece acestea sat isfac s imultan ş i cer in ţele

pregă t i r i i sport ive. Implementarea modelului în cadrul s t ructur i i

p lanului anual are urmă toarele par t icular i tăţ i (vezi anexa 5) :

a . exerci ţ i i le de la punctele C.C 1-16, reprezintă mij loace

specif ice pentru dezvol tarea coordonăr i i , f i ind executate în

cadrul păr ţ i i mij loci i a încă lz i r i i d inaintea an trenamentului ,

65

b . exerci ţ i i le de la punctele P 1-6, reprezintă mij loace specif ice

pentru dezvol tarea preciziei , f i ind executate de asemenea în

cadrul păr ţ i i mij loci i a încă lz i r i i d inaintea antrenamentului ,

c . exerci ţ i i le de la punctele A.V.1-9, reprezintă mij loace

specif ice pentru îmbună tăţ i rea func ţ ie i aparatului vest ibular ,

putând f i executate în cadrul păr ţ i i f inale a încă lz i r i i d inaintea

antrenamentului ,

d . exerci ţ i i le de la punctele I .M.1-7 , reprezintă mi j loace

specif ice pentru formarea capaci tăţ i i de diferen ţ iere a gradului

de încordare musculară , putând f i executate în cadrul păr ţ i i

f inale a încă lz i r i i d inaintea antrenamentului ,

e . exerci ţ i i le de la punctele C.T.1-5, reprezintă mij loace

specif ice pentru însuş i rea complexă a căderi lor t radi ţ ionale

(dorsale) ,

f . exerci ţ i i le de la punctele A.1-8 sunt exerci ţ i i s imple de

formare a deprinder i lor de întoarcere ventrală , putând f i

executate la sfârş i tul încă lz i r i i în cadrul repetă r i i căderi lor

t radi ţ ionale (Ukemi) sau imediat după aceea în cadrul repetăr i i

procedeelor fără adversar (Tandoku-Rents iu) ,

g . exerci ţ i i le B.1-6 se referă la secven ţe specif ice luptei în care

se apl ică d i fer i te forme de cădere compet i ţ ională . Modal i tăţ i le

concrete de predare precum ş i dozarea acestor exerci ţ i i , es te

men ţ ionată în cadrul indica ţ i i lor metodice d in anexă

(programa experimentală) .

Datele concrete de implementare a f iecărui exerci ţ iu în cadrul

planului anual , a fost descr is în cadrul anexei 6 .

66

Metodele de prelucrare stat ist ică ş i de interpretare a

datelor .

Dezvoltarea actuală a ş t i in ţei act ivi tăţ i lor corporale impune

anal ize viabi le cu aju torul mij loacelelor matematice , dintre care un

loc de bază î l ocupă s ta t is t ica (Barow H. , McGee R. , 1980; Ciucu

G. , Craiu V. , 1971; Dumitrescu V. , 1971; Mil ton S.G. , 1971;

Moineagu C. ş i colab. , 1976; Gagea A. , 1979, 1999; Dragnea A.

1984, 1993; Maier Ş . , 1987; Săhleanu V. , 1987; Duca A. , 1989;

Denis iuc L. , 1990; Vasi lescu I .P. , 1992; Tudös Ş . , 1993; Simion

Gh. , 1998; Niculescu M., 2003) .

În teza noastră s -au folosi t , pentru anal iza datelor ob ţ inute pr in

măsurare ş i tes tare, urmă tor i i indici s ta t is t ico-matematici :

• Media ar i tmetică - cant i ta te f ic t ivă care aproximează un

"centru" spre care ş i -n jurul căruia gravi tează datele proveni te

dintr-o măsurare reală . Aproxima ţ ia este cu atât mai bună cu

cât extremele sunt mai apropiate între e le . Ea rezul tă d in

adunarea f iecăre i valor i a var iabi le i (x) raporta tă la numă rul

de cazuri (n) după formula:

−

x = n

fx∑ ; unde −x es te media ar i tmet ică

• Abaterea s tandard - numă r f ic t iv care aproximează măsura în

care rezul ta tele le (unui ş i r de măsură tor i reale) se împrăş t ie în

jurul valor i i centrale , după formula:

s = ± 1

2_

−

−∑n

xxf ; unde:

n = numărul de subiec ţ i supuş i experimentului ;

67

_x = media ar i tmet ică a rezul ta te lor ;

∑

−

2_

xxf = suma diferen ţelor pă t ra te lor dintre f iecare

rezul tat ş i media ar i tmet ică .

• Semnif ica ţ ia s ta t is t ică a diferen ţei dintre medi i s -a calculat

cu a jutorul tes tului t (Student) , în urmă toarele var iante:

a . Calculul semnif ica ţ ie i s tat is t ice pentru eşant ioanele

necorelate :

__

__

yxS

yxt−

−= ; t ver i f icabi l în tabla lu i Fisher

Unde : __yx

S−

es te abaterea s tandard a diferen ţei dintre medi i :

22____yxyx

SSS +=−

x

x

x nS

S =_ y

y

y n

SS =_

Unde:

_x

S este abaterea s tandard a mediei x ,

xS es te abaterea s tandard a ş i rului de date x ,

_y

S es te abaterea s tandard a mediei y ,

yS es te abarerea s tandard a ş i rului de date y .

b . Calculul semnif ica ţ ie i s ta t is t ice pentru eşant ioanele

corelate :

_

_

DSDt = ; t ver i f icabi l în tabla lui Fisher

unde _D es te media diferen ţelor dintre valor i le pereche;

68

_D

S este abaterea s tandard a mediei d iferen ţelor

nD

D ∑=_

nSS D

D=_ ;

unde _D

S este abaterea s tandard a mediei diferen ţelor

( )

1

22

−

−=

∑ ∑

nnD

DSD ;

unde DS es te abaterea s tandard a dif i ren ţelor dintre medi i

2.2. Organizarea cercetări i

Cercetarea de fa ţă s -a efectuat în t rei e tape, după cum urmează :

Etapa I -a (1999-2000) a cuprins s tudierea izvoarelor l i teratur i i

de special i ta te , în numă r de cca. 200 de lucră r i legate de tema

cercetată (a se vedea bibl iograf ia) . Această act ivi ta te a condus la

formarea unei impresi i c lare , în ceea ce pr iveş te s tadiul actual a l

cercetăr i lor ş i cunoş t in ţelor din domeniu ş i a permis deschiderea

unor s t ra tegi i noi de cercetare eviden ţ ia te în etapele ul ter ioare ale

prezentei cercetă r i .

Etapa a I I -a (2000-2001) a constat în organizarea cercetăr i lor

prealabi le , efectuate pe urmă toarele direc ţ i i :

a . Chest ionarea special iş t i lor- completarea cunoş t in ţelor

pr ivi toare la problema cercetată pr in fruct i f icarea experien ţei

pract ice a 53 de antrenori ;

b . Intervievarea sport ivi lor- abordarea problemei din unghiul

subiec ţ i lor accidenta ţ i , urmăr ind descoperi rea legi tăţ i lor

int ime ale aces tor evenimente . Au fost intervieva ţ i 34 de

69

sport ivi de performan ţă cu pr ivi re la 77 de accidente grave

suportate de aceş t ia ;

c . Studi i de caz refer i toare la asocierea cauzelor în producerea

de accidente;

d . Observa ţ i i pedagogice efectuate la 122 de antrenamente de

judo de la difer i te eşaloane de vârs tă , în scopul determinăr i i

modului în care se apl ică d i fer i tele t ipur i de cădere pe

parcursul pregă t i r i i sport ive;

e . Interviu adresat unui lot de 22 de judoka senior i cu prezen ţe

remarcabi le pe scena in terna ţ ională , refer i tor la modal i tăţ i le

opt ime de efectuare a unor căderi ef ic iente în cadrul

concursur i lor ;

f . Studi i b iomecanice pentru căderi le defectuoase din judo;

g . Observarea ş i c lasif icarea modal i tăţ i lor opt ime de executare a

căderi lor ef ic iente în concurs . S-au observat ş i anal izat pe

mater ia l video, 245 de căderi efectuate cu pr i le jul Jocuri lor

Olimpice, Campionatelor Mondiale , Campionate Europene ş i

Campionate Na ţ ionale a le României .

Etapa a I I I -a (2001-2002) a constat în efectuarea experimentului

pedagogic ş i to todată ver i f icarea ef ic ien ţei modelului experimental

propus de noi pr in compararea rezul ta te lor tes tăr i lor ini ţ ia le ,

intermediare ş i f inale a le grupelor de cercetare precum ş i anal iza

rezul tatelor competi ţ ionale înregis t ra te de sport ivi i cerceta ţ i

2.3. Aprobarea ş i apl icarea datelor cercetări i

Rezul tatele cercetăr i i noastre au fost prezentate ş i publ icate la

Pi teş t i ş i Chiş inău în urmă toarele sesiuni le de comunică r i ş t i in ţ i f ice

na ţ ionale ş i in terna ţ ionale:

70

• , ,Condi ţ ionarea medicală ş i ps iho-socială a performan ţei ş i a

s tăr i i de sănă ta te” , Pi teş t i , 1999,

• , ,Cul tura f iz ică : Problemele ş t i in ţ i f ice în domeniul

învăţământului ş i sportului” , I .N.E.F.S. Chiş inău, 2000,

• , ,S tudi i ş i cercetăr i în educa ţ ie f izică , antrenament sport iv ş i

act ivi ta te psiho-medică , Pi teş t i , 2000,

• , ,30 de ani de învăţământ superior ş i cercetare ş t i in ţ i f ică în

educa ţ ie f izică ş i spor t ’ ’ , Pi teş t i , 2001,

• , ,Cul tura f iz ică : Problemele ş t i in ţ i f ice în domeniul

învăţământului ş i sportului” , I .N.E.F.S. Chiş inău, 2002,

• , ,Educa ţ ie f iz ică , management ş i k inetoterapie”, Pi teş t i , 2002,

• , ,Cul tura f iz ică : Problemele ş t i in ţ i f ice în domeniul

învăţământului ş i sportului” , I .N.E.F.S. Chiş inău, 2003.

• , ,Curr icula Specif ică Învăţământului Superior” , Par tea I ,

Pi teş t i , 2003,

De asemenea s-au publ icat ar t icole refer i toare la cercetă r i le de

fa ţă în revis te de special i ta te : Revis ta Ci t ius Alt ius Fort ius , nr 1/

2003 ş i nr 1/2004, Univers i ta tea din Pi teş t i . Date experimentale au

fost publ icate în car tea , ,Anal iza biomecanică a căderi lor

defectuoase din judo”, Edi tura Univers i tăţ i i d in Pi teş t i , 2003.

Toate aceste publ ica ţ i i servesc ca mater ial metodico-ş t i in ţ i f ic

a tâ t pentru antrenori i c luburi lor sport ive ş i sport ivi lor cât ş i pentru

profesor i i ş i s tuden ţ i i facul tăţ i lor de prof i l .

Programa exper imentală propusă de noi , a fost apl icată în anul

şcolar 2001-2002 la sec ţ i i le de judo ale L.P.S. Pi teş t i , C.S.M.

Pi teş t i , C.S U. Pi teş t i , (vezi adeverin ţele anexate) .

71

CAPITOLUL 3

LEGĂTURA CĂDERILOR COMPETIŢIONALE CU

PRODUCEREA ACCIDENTELOR DIN JUDO, LA NIVELUL

MEMBRELOR SUPERIOARE

3.1. Chest ionarea antrenori lor pe problematica preveniri i

accidentelor în pregă t irea sport ivă a judoka pubertari

La apari ţ ia accidentelor sport ive, antrenori i sport ivi lor

accidenta ţ i nu sunt doar spectator i c i sunt implica ţ i d i rect , uneori

f i ind numi ţ i chiar răspunză tor i de producerea acestor evenimente .

Expl ica ţ ia acestei responsabi l i tăţ i face t r imitere la semnalarea din

t imp de că t re ant renori , a factor i lor care predispun la accidentare , cu

pr ivire la s tarea de sănă ta te a sport ivului ş i cal i ta tea echipamentului

sau suprafe ţei de luptă , iar în pr ivin ţa factor i lor declanşator i cu

t r imitere directă la metodica pregă t i r i i sport ive.

În aces t sens am efectuat , la nivelul special iş t i lor români din

judo, o anchetă refer i toare la prevenirea accidentelor la nivelul

judoka mai mici de 13 ani . Aceasta anchetă a surprins răspunsuri le a

53 de profesori ş i antrenori de judo de vârs te ş i cal i f icăr i d i fer i te ş i

s -a efectuat pr in chest ionar de t ip închis .

Chest ionarul a con ţ inut 12 întrebăr i , iar răspunsuri le s inte t izate

sunt prezentate în anexa 1.

Interpretarea rezultatelor chest ionări i antrenori lor.

1. 98,11%dintre antrenori consideră că problema prevenir i i

accidentelor din judo este importantă considerând că prea pu ţ ine

s tudi i au fost îndreptate spre dezbaterea acestor probleme, iar

consecin ţele afectează în t r -o mare măsură procesul de inst ruire ,

prognoză sport ivă ş i chiar răspundere din par tea tehnicieni lor .

72

2 . Pr ivind cauzele care provoacă accidentele în judo,

special iş t i i au opinat : pregă t i re tehnică insuficientă- 30.19%;

încă lz i rea insuf ic ientă- 18.86%; indiscipl ina - 15.09%; pregă t i rea

f iz ică insuficientă- 9 .43%; condi ţ i i lor mater ia le necorespunză toare -

7 .54%; pregă t i r i i teoret ice precare -1.88%; răspunsuri neval idate -

18.89%

0

5

10

15

20

25

30

35

Indisciplina Tehnica Teoretica Materiale Fizic Incalzire Nevalidat

Graficul 1 . Cauzele accidentelor

Antrenori i chest iona ţ i au fost ruga ţ i să indice cea mai

importantă cauză care determină apari ţ ia accidentelor . După cum se

vede, pă rerea lor ref lectă puncte de vedere foar te difer i te . În pr imul

rând surpr inde numărul mare de răspunsuri neval idate (16,98%).

Chest ionarele în cauză au prezentat mai multe răspunsuri la această

în trebare, tehnicieni i men ţ ionându-ş i nehotărârea pentru alegerea

unei s ingure var iante .

Pregă t irea tehnică insuf ic ientă înregis t rează cele mai mul te

votur i (30,19%). Având în vedere raportul dintre tehnica deosebi t de

complexă specif ică judoului ş i t impul scurt de instruire pe care î l au

la dispozi ţ ie t iner i i judoka, nu putem deduce decât că in t roducerea

73

acestora sub cer in ţele performan ţei sport ive se face uneori cam

repede, cu un bagaj tehnic nesat isfăcă tor . Acest lucru es te

determinat de goana după rezul tate a tehnicieni lor , cu speran ţa că

spor t ivi i vor învăţa judoul în lupta propriu-zisă ş i nu în sala de

antrenament . Din păcate uni i sport ivi plă tesc această experien ţă cu

accidentăr i , sufer in ţă ş i chiar t raume psihice, determinând chiar

abandonarea pract icăr i i judoului .

Încă l z irea insuf ic ientă es te remarcată ca f i ind al doi lea factor

generator de accidente (18,86%). Din discu ţ i i le pur tate pe marginea

răspunsuri lor , a re ieş i t că încă lz i rea pr in repetabi l i ta te devine

pentru t iner i i judocani deosebi t de p l ic t is i toare , iar sport ivi i f ie că

t ransferă această s tare întregului antrenament , f ie că , nerăbdă tor i ,

sar peste etape ale încă lz i r i i . Se recomandă as t fel folosirea, în

cadrul încă lz i r i i , a unor mij loace cât mai at ract ive la nivelul

copi i lor , iar judoul , pr in specif icul său, es te foar te generos în

pr ivin ţa mij loacelor accesibi le .

Indiscipl ina poate genera accidente (15,09%) ş i es te regretabi l

că tocmai judoul , care benefic iază de un cadru specif ic ar telor

mar ţ ia le , iar d iscipl ina es te recunoscută ca o vir tute , înregis t rează

l ipsur i la acest capi tol . Depăr tarea de r i tualur i le t radi ţ ionale

or ientale este expl icată pr in universal i ta tea pe care a căpă ta t -o

judoul pr in acceptarea lu i ca sport ol impic.

Pu ţ in i antrenori sunt de părere că pregă t irea f iz ică insuf ic ientă

ar f i cauza pr incipală în producerea accidentelor (9 ,43%), iar

părerea generală ar f i că la nivelul copi i lor din România , aceasta

es te destul de bine dezvol ta tă , uneori chiar supl inind l ipsur i le

pregă t i r i i tehnice .

Materialele necorespunză toare ce pot inf luen ţa apari ţ ia

accidentelor , fac t r imitere la chimonouri degradate , sa l te le ş i prelate

74

necorespunză tor f ixate , spa ţ i i de luptă nesigure în raport cu pere ţ i i

apropia ţ i . Faptul că 7 ,54% din tehnicieni iau în considera ţ ie acest

factor cauzator de accidente , a t rage aten ţ ia că baza mater ia lă a

judoului românesc este def ic i tară .

3 . Cei mai mul ţ i antrenori (54,71%) sunt de părere că judoka sub

13 ani se accidentează în t r -o măsură egală , a tâ t în t impul

antrenamentelor cât ş i a l concursuri lor ; 22,64% dintre e i cred că

accidentarea survine mai mult în t impul antrenamentelor , iar

20,75%sunt de părere că accidentarea survine mai mult în t impul

concursur i lor .

O atentă anal iză a răspunsuri lor la această în t rebare ne conduce

la concluzi i interesante . Înt ru-cât t impul f iz ic necesar

antrenamentelor , es te net super ior t impului f iz ic afectat

concursur i lor , se poate pune întrebarea , ,de ce se produc atâ tea

accidente în t impul concursuri lor?”. De bună seamă că evolu ţ ia

spor t ivi lor în cadrul concursur i lor se face la l imitele maxime ale

posibi l i tăţ i lor individuale , ceea ce implica ş i un număr mai mare de

accidente .

4 . Majori ta tea antrenori lor (62,26 %) consideră că pregă t i rea

tehnică es te factorul ant renamentului care necesi tă a ten ţ ia cea mai

mare la nivelul judoka sub 13 ani , 13,20 % dintre e i consideră că

pregă t i rea psihologică es te cea mai importantă , 5 .66 % indică

pregă t i rea f iz ică , iar 1 .88% pregă t i rea tact ică . Au fost neval idate

16,96% răspunsuri care indicau s imul tan mai mul ţ i factor i .

Antrenori i conş t ient izează importan ţa pr ior i tară a pregă t i r i i

tehnice, determinată în pr imul rând de numă rul mare al procedeelor

tehnice ce caracter izează judoul ş i care ar f i f i resc să f ie predate

până la vârs ta junioratului , când începe special izarea pe tehnici le

preferate (graf icul 2) .

75

0

10

20

30

40

50

60

70

Tehnica Fizica Teoretica Tactica Psihologica Nevalidat

Graficul 2 . Importan ţa factori lor de antrenament în pregă t irea

t ineri lor judoka

5 . 83.01 % din antrenori apreciază că apar i ţ ia accidentelor es te

inf luen ţată de nivelul pregă t i r i i tehnice, considerând că execu ţ i i le

corecte protejează a tâ t a tacantul cât ş i apără torul .

6. După părerea a 77.35% din antrenor i i ches t iona ţ i

cal i ta teamotr ică care inf luen ţează în cea mai mare măsură apari ţ ia

accidentelor es te îndemânarea, 13.20 % dintre e i consideră că for ţa

este răspunză toare de producerea acestor evenimente , iar 3 .77%

dintre e i numesc vi teza drept cauzatoare de accidente .

Votul majori tar a fost motivat pr in faptul că , îndemânarea es te

valor i f icată în s tăpânirea unor s i tua ţ i i care cer ac ţ iune rapidă ş i

ra ţ ională , asemenea s i tua ţ i i lor cr i t ice specif ice accidentăr i i . Pe de

al tă par te , manifestarea judoului , se caracter izează pr int r -o

superior i ta te a îndemânăr i i în raport cu for ţa, raport ce se

eviden ţ iază ş i în cadrul prevenir i i accidentelor . (graf icul 3) .

76

0.00%

10.00%

20.00%

30.00%

40.00%

50.00%

60.00%

70.00%

80.00%

viteza forta rezist. indem.

Graficul 3 . Inf luen ţa cal i tăţ i lor motrice asupra accidentelor

7 . Pr ivind accidentele produse în momentul impactului cu

solul , 60.37% din antrenori consideră că acestea s-au produs dator i tă

tehnici i defectuoase a căderi lor , 18.86% acuză l ipsa de as igurare din

par tea adversarului , 7 .54%, incr iminează caracter is t ic i le morfo-

func ţ ionale ale s t ructur i lor anatomice ş i 1 .88% consideră că gradul

prea mare de per iculozi tate a tehnici lor determină evenimentul

(graf icul 4)

0.00%

10.00%

20.00%

30.00%

40.00%

50.00%

60.00%

70.00%

caderi str. anat. periculoz. asigurare

Graficul 4 Cauzele accidentelor la impactul cu solul

77

8 . 92.45% din antrenori consideră că procedeele de cădere

t rebuie repetate la f iecare antrenament . Din discu ţ i i le pur tate pe

seama răspunsuri lor , antrenori i recunosc însă forma r igidă a

programelor refer i toare la căderi . Ei recunosc că se impun măsur i

pentru ob ţ inerea unei automatizăr i var iabi le , adaptată s i tua ţ i i lor

complexe din judo.

9 . Doar 20.75% din antrenori conduc t iner i judoka ce acuză

durer i cronice de spate , umăr , cot…etc. Votul major i tar (79,24%)

demonstrează că antrenamentul la acest nivel de vârs tă , nu creează

de regulă so l ic i tăr i uni la terale asupra organismului , abordarea

var iată a tehnici lor în ins t ruire , f i ind extrem de benef ică .

10. 83.01% din antrenori sunt de părere că t iner i i judoka nu se

încă lzesc în competi ţ i i la fel de bine ca în antrenament . Deducem că

în cadrul antrenamentelor încă lz i rea se efectuează sub îndrumarea

antrenorului , pe când în concursur i se conduce în general individual .

Se sol ic i tă as t fel dezvoltarea capaci tăţ i lor de auto-conducere ş i

auto-organizare. O l ipsa majoră a competi ţ i i lor româneş t i , es te

reprezentată de l ipsa spa ţ i i lor special izate pentru încă lz i re , ceea ce

impune însuş i rea de că t re sport ivi , a unor programe de încă lz i re

pentru spa ţ i i improvizate .

11. 67.92% din antrenori sunt de părere că evolu ţ ia în concurs a

judoka sub 13 ani t rebuie să reprezinte tehnica de bază a

procedeelor , iar 30.8% consideră că ar f i mai potr ivi te var iantele

competi ţ ionale de mare ef icien ţă . Discu ţ ia pe această temă es te în

general controversată , dar cele mai multe s tudi i conduc (ca ş i

răspunsul de mai sus) spre promovarea tehnici lor de bază . Pe de o

par te t iner i i judoka ce s tăpânesc , , secrete” nu mai progresează

învăţând al te tehnici , d in moment ce au succes . Pe de al tă par te ,

78

par tener i i lor sunt puş i în s i tua ţ i i speciale , pentru care nu au fost

încă ins t rui ţ i cum să le rezolve ş i r iscă as t fel , accidentăr i .

12. Judoka sub 13 ani nu s tăpânesc bine tehnica procedeelor de

bază , sunt de pă rere 77.35% din antrenori . Acest aspect determină

consecin ţe evidente ş i în planul t raumatologic .

Concluzi i

• Prevenirea accidentelor din judo este foar te importantă .

• Cele mai multe accidente la judoka sub 13 ani se produc

dator i tă s labei pregă t i r i tehnice ş i încă lz i r i i insuf iciente .

• Cea mai ut i lă cal i ta te motr ică in prevenirea accidentelor este

îndemânarea.

• În cadrul luptei , cele mai multe accidente se produc dator i tă

căderi lor defectuos efectuate .

• În cadrul compet i ţ i i lor , t iner i i judoka nu se încă lzesc corect ş i

suf ic ient . De asemenea, aceş t ia nu s tăpânesc corespunză tor

tehnici le de bază .

3.2. Interviu pe problemele preveniri i accidentelor sportive

adresat judoka de diferite vârste , ce au suportat

macrotraumatisme.

Pentru s tabi l i rea condi ţ i i lor concrete de producere a

t raumatismelor grave din judo, am apelat la informa ţ i i le pe care ni

le-au împăr tăş i t în mod direct cei care au suportat as t fe l de

evenimente.

Au fost in tervieva ţ i 34 de sport ivi de performan ţă junior i ş i

senior i din Pi teş t i , care , de-a lungul pract icăr i i judoului , au sufer i t

cel pu ţ in un t raumatism grav (macrotraumatism). Alegerea

eşant ionului a fost făcută pe cr i ter iul vârs tei , sport ivi i junior i ş i

senior i putând exprima într-un mod superior faptele obiect ive,

79

t ră i r i le subiect ive ş i condui te le desfăşurate cu acele pr i le jur i .

Interviul sport ivi lor a fost de t ip neformal , ghidat . Au fos t anal izate

77 de evenimente t raumatice grave, care au determinat întreruperea

temporară a antrenamentelor pentru minimum 2-3 săptămâni. După o

succintă anamneză pr ivind datele personale, vechimea în sport ,

local izarea anatomică a t raumatismului precum ş i datele suportă r i i

lu i , in terviul a fost condus spre amint i rea în detal iu a f iecărui

eveniment în par te , după un şablon cu 7 întrebăr i .

Rezul ta te le concrete a le acestor interviur i sunt prezentate în

cadrul anexei 2 .

Interpretarea rezultatelor

Cele 77 de macrotraumatisme înregis t ra te de cei 34 de judoka,

au fost suporta te înt r -o per ioadă însumată de 314 ani de pract ică .

Din observa ţ i i le în t repr inse ş i d iscu ţ i i le pur tate cu antrenori i

sport ivi lor cerceta ţ i , s -a s tabi l i t că aceş t ia se antrenează în jur de

400 ore anual , ceea ce înseamnă că subiec ţ i i au înregis t rat

aproximativ 125000 de ore de act ivi ta te sport ivă . Din accidentele

cercetate cele mai multe s-au produs la 13-14 ani (Tabelul 1) .

Tabelul 1

Producerea accidentelor după vârstă ( % )

VÂRSTE COPII 10-12

ani

JUN III 13-14 ani

JUN II 15-16 ani

JUN I 17-19

ani

SENIORI peste 20

ani

Total

Accidente grave (n=77)

19,50

28,57

24,67

19,48

7,79

100

Plecând de la datele de mai sus ş i raportând numărul

accidentelor la ani i de pract ică a reieş i t că probabi l i ta tea unui

judoka de a suporta un accident grav (cu întrerupere temporală a

80

act ivi tăţ i i de minim 2-3 săptămâni) es te de 1/3,92 ani , ceea ce

determină raportul de 1 accident /1568 ore de act ivi ta te sport ivă .

Ţ inând cont de numărul accidentelor grave, cr i ter iul de vârs tă

când acestea s-au produs ş i t raumatismul care a fost suportat se pot

determina procentual pă r ţ i le corporale expuse acestor evenimente

(Tabelul2)

Tabelul2

Raportul vârstă -parte corporală în accidentele cercetate (%)

VÂRSTE ŞI PĂRŢI CORPORALE

COPII 10-12

JUN III 13-14

JUN II 15-16

JUN I 17-19

SENIORI peste 20

Membru superior 66,6 54,5 63,1 40 66,6 Ax corporal 13,3 18,9 15,7 26,6 0 Membru inferior 20 27,7 21,1 30 33,3 Total 100 100 100 100 100

Se remarcă la toate vârs tele că cele mai mul te accidente s-au

produs la nivelul membrului superior .

Ţ inând cont de numărul de accidente grave suporta te de judoka

cerceta ţ i pe vârs te , rapor tat la uni tatea de t imp cât aceş t ia au act ivat

la f iecare vârs tă în par te , s -a putut calcula r iscul t raumatologic de

pract icare pe vârs te (Tabelul 3) :

Tabelul 3

Riscul traumatologic pe vârste

VÂRSTE Copii Jun. III

Juniori II

Juniori I

Seniori

Traumatisme 15 22 19 15 6 Ani practică 98 88 62 49 17 Risc % 15 25 30 31 35

De remarcat că rezul ta tele care indică creş terea r iscului de

accidentare direct propor ţ ional cu vârs ta , au fost recol ta te ş i de al ţ i

81

special iş t i , însă d inamica de creş tere a fost difer i tă . După

Sterkowicz S.(1987) , r iscul pract icăr i i judoului în Polonia a re ieş i t a

f i de 4 or i mai mare la senior i decât la copi i . Este posibi l ca

diferen ţele să f ie determinate de caracterul intensiv al

antrenamentelor la sport ivi i de vârs tă mică d in România, în dauna

aprofundăr i i tehnice implicând totodată r isc de accidentare spori t

( tabelul 4 ş i graf icul 5) .

Tabelul 4

Localizarea traumatismelor pe segmente corporale (%)

Membre superioare

degete pumn antebraţ cot umăr

58.3 2.5 2.5 9.1 20.8 23.4 Ax corporal cap coaste testicule lombar

15.7 4 6.5 1.3 3.9 Membre

inferioare gleznă genunchi

26 7.8 18.2

58%26%

16%

membre superioare membre inferioare ax corporal

Graficul 5 . Local izarea traumatismelor pe segmente corporale (%)

82

Sport ivi i cerceta ţ i au desemnat 10 cauze producă toare de

accidente grave. Cauzele sunt descr ise în ordinea ranguri lor după

cum urmează :

1 . 28,6%-evi tarea căderi i pe spate când erau arunca ţ i , ceea ce

produce de regulă t raumatismul membrului superior . Căder i le pe

spate din t impul în tâlnir i lor se evi tă dator i tă faptului că acestea sunt

sanc ţ ionabi le pe tabela de punctaj . De aceea, sport ivi i proiecta ţ i

încearcă , pe cât posibi l , să evi te o as tfel de cădere, în opozi ţ ie cu

adversarul . Încercăr i le acestor sport ivi t ind să real izeze o întoarcere

ventrală care es te nesanc ţ ionabi lă , dar nereuş i te le acestor ac ţ iuni

pun sport ivi i în s i tua ţ i i cr i t ice .

2 . 28,6%-contacte dure speci f ice judoului (de t ipul căderea

adversarului peste subiect , c iocnire pe a tac) , ce se pot t raduce ş i ca

o l ipsă de robuste ţe.

Sport ivi i care au sufer i t as t fe l de t raumatisme acceptă faptul că

judo este un sport de luptă cu dese contacte iar o par te dintre e i au

considerat că aceste evenimente nu s-ar f i produs dacă erau mai

robuş t i f iz ic . Cei la l ţ i au considerat că , d in moment ce nu au încă lcat

regulamentul , v ina t raumatismului î l poar tă adversar i i lor care nu au

dat dovadă de fa i r -play , mai a les în s i tua ţ i i le de , ,cădere dură ’ ’

peste subiect .

3 . 14,3%- neaten ţ ie . Traumatismele produse din aceste cauze

caracter izează s i tua ţ i i d i fer i te de la greşel i tehnice până la s i tua ţ i i

b izare (că lcare greş i tă) - pe fond de l ipsă de concentrare .

4 . 9 ,1%- refacere incompletă sau traumatism cronicizat .

Traumat ismele de acest gen au fost provocate de grăbirea reintră r i i

în act ivi ta te sport ivă pe fond de refacere incompletă . Uni i sport ivi

au reclamat durer i nu foar te intense dar de lunga durată , pentru care

83

nu au întrerupt act ivi ta tea sport ivă ş i care , în t imp, au provocat

instalarea cronicizată a unei afec ţ iuni musculare or i l igamentare .

5 . 5 ,2% -apl icarea unor procedee interzise de că t re adversari .

Cu toate că regulamentul preîntâmpină , pr in măsur i adecvate ,

apari ţ ia unor s i tua ţ i i de accidentare or i efectuarea unor procedee

periculoase în cadrul luptei , unele accidente s-au produs în sala de

antrenament pe fondul l ipsei de control a l antrenorului , iau al te le s-

au produs chiar în competi ţ ie , pe fondul l ipsei de prompti tudine a

arbi t r i lor desemna ţ i să conducă lupta .

6 . 3 ,9%- t raumatismul cotului în t impul suportăr i i luxăr i i în

cruce. Aceste accidentăr i fac obiectul unor s i tua ţ i i de luptă care de

curând au fost rezolvate de preveder i regulamentare . Astfel , în cazul

înt inder i i bra ţului la execu ţ ia luxăr i i în cruce, regulamentul în

vigoare prevede acordarea victor ie i a tacantului , fără a mai aş tepta

cedarea luptei de că t re apără tor .

7 . 3 ,9%- organizare defectuoasă a competi ţ i i lor (sal te le , spa ţ i i

de s iguran ţă) . Sport ivi i cerceta ţ i au suportat accidente datorate

contactului cu podeaua la spa ţ i i de luptă neasigurate regulamentar ,

or i în cazul depăr tăr i i sa l te le lor în t impul luptei . Aceste accidente

pot f i uşor preveni te pr in oprirea luptei ş i reamenajarea spa ţ iu lui or i

de câte or i se impune.

8 . 2 ,6%- încă l z ire insuf ic ientă Un mic procent dintre

t raumatisme au fost recunoscute ca f i ind datorate încă lz i r i i

insuf ic iente dar se presupune, pe baza observa ţ i i lor , că procentajul

real ar putea f i mult mai mare. Sport ivi i îş i amintesc cu multe

detal i i momentul efect iv a l suportăr i i t raumatismului ş i impl ici t

legarea cauzei de al te aspecte dar nu putem f i s iguri că multe dintre

as t fe l de evenimente au fost produse pe fondul încă lz i r i i

insuf ic iente .

84

9 . 2 ,6%-greşel i metodice . Sport ivi i în cauză reclamă faptul că

uni i antrenori folosesc, ca mij loc de antrenabi l i ta te , lupta cu un

adversar superior f ie ca valoare, f ie ca greutate . Acest lucru

corespunde pr incipi i lor de antrenament numai în măsura în care

diferen ţa dintre cei doi sport ivi nu es te prea mare. În caz contrar pot

surveni accidente .

10. 1 ,3%-slăbiri exagerate ce au dus la epuizăr i ş i cedăr i spre

acceptare a unor s i tua ţ i i cr i t ice provocatoare de accidente .

Epuizarea, ca urmare a s lăbir i lor exagerate , es te incr iminată ş i de

l i teratura de special i ta te .

Tot din interviur i le cu sport ivi i rezul tă ş i urmă toarele date

refer i toare la t raumatismele grave suporta te de aceş t ia :

• 22,1% dintre e le s-au produse pe fond de s lăbire , (deş i nu

acesta a reprezentat pr incipala cauză) .

• 35% dintre e le au fost urmate de sechele sau au necesi tat

ul ter ior modif icarea tehnici lor preferate .

• 13% dintre e le au fost urmate de reaccidentăr i a le aceleiaş i

s t ructur i anatomice.

• 82,3% din sport ivi i care au sufer i t accidentăr i , se s imt mult

mai în s iguran ţă a tunci când antrenori i î i conduc direct de pe

marginea sal te le i .

Concluzi i :

• Pe cr i ter iul segmentelor corporale , accidentele membrului

super ior sunt cel mai des în tâlni te la toate vârs tele .

• Riscul accidentăr i i creş te aproape uniform odată cu vârsta

pract ican ţ i lor , vârs ta senior i lor prezentând un r isc de două or i

mai mare decât cea a copi i lor .

85

• Competi ţ ia sau întâlnir i le de judo cu miză mare reprezintă un

factor mare de r i sc t raumatologic .

• Evitarea căderi i pe spate din t impul proiectăr i i se eviden ţ iază

a f i o cauză de pr im rang în producerea t raumatismelor .

Judoka consideră că ar f i putut evi ta accidentarea dacă ar f i

acceptat aruncarea pe spate ş i implic i t p ierderea în tâlnir i lor .

Se impun, as t fe l , măsur i de însuş i re a unor modal i tăţ i tehnice

de solu ţ ionare ef ic ientă a aces tor s i tua ţ i i .

3 .3 . Studii de caz cu privire la asocierea cauzelor în

producerea accidentelor sportive

Analiza asocier i i cauzelor în producerea accidentelor sport ive s-

a efectuat pr in metoda s tudiului de caz, pe baza datelor furnizate din

producerea a două evenimente t raumatice. ( tabelul 5) .

Tabelul 5

Cauzal i ta tea accidentelor în cadrul a două s tudi i de caz

CARACTERIZARE ZAMFIRESCU FLORIN

BĂRÂCĂ FLORIN

Vârsta 21 ani- senior 17 ani- junior I Vechime în judo 12 ani 8 ani Data producerii accidentului

24. 10. 2001 15.10.2001

Nivelul performanţelor internaţionale naţionale Localizarea şi tipul accidentului

Disjuncţie acromio-claviculară stânga

Disjuncţie acromio-claviculară stânga

Momentul producerii Antrenament Antrenament Tipul acţiunii provocatoare de accident

Cădere în urma proiectării de către adversar

Cădere în urma proiectării de către adversar

Perioada Competiţională Pregătitoare

Aceste evenimente au fost anal izate împreună cu subiec ţ i i ,

imediat după producerea lor ş i a urmăr i t determinarea cauzelor ce au

86

putut inf luen ţa producerea respect ivelor accidente sport ive ( tabelul

6) .

Tabelul 6

Adaptarea subiec ţ i lor în raport cu principalele cauze provocatoare

de accidente , în momentul produceri i accidentului

CAUZE PROBABILE

ZAMFIRESCU FLORIN

BĂRÂCĂ FLORIN

Calitatea încălzirii

,,+” : bună ,,+”: bună

Nivelul pregătirii tehnice

,,+”: ridicat ,,+”: ridicat

Nivelul pregătirii fizice: - Îndemânare - Forţă - Rezistenţă

,,+”: ridicat ,,-”: scăzut ,,+”: ridicat

,,+”: ridicat ,,-”: scăzut ,,+”: scăzut

Dezvoltare somatică-robusteţe fizică

„-”: precară „-”: precară

Formă sportivă ,,+” : în formă sportivă

,,-”: nu era în formă sportivă

Stres, anxietate ,,-”: nivel ridicat datorat apropierii concursului.

,,+” : nivel scăzut

Concentrare, atenţie

„+”: crescută „-”: scăzută

Reaccidentare ,,-”: structura biologică a mai fost accidentată

,,-”: structura biologică a mai fost accidentată

Nivelul efortului ,,-’’: efort maximal, cu oboseală accentuată

,,+”: efort mediu, cu adaptare bună.

Alimentaţia ,,+” : optimală ,,+” : optimală Organizare, materiale

,,-”: spaţiu de siguranţă deficitar

,,+” : optimal

Alte cauze ,,-”: schimbarea orei de antrenament

-

Total 7 factori deficitari 5 factori deficitari

87

În efectuarea acestui s tudiu, nu am avut preten ţ ia determinăr i i

măsuri i în care f iecare factor incr iminat a contr ibui t efect iv la

producerea accidentului . Rezolvarea acestei probleme revine unei

anal ize factor iale , care să ia în calcul ample măsură tor i prealabi le ,

v izând to ţ i indicator i i pe care î i vom prezenta în cont inuare, pe

durată lungă . Întrucât f recven ţa produceri i macrotraumatismelor es te

destul de mică (din cercetăr i le anter ioare re iese că un t raumatism

grav se produce în medie la 3 , 93 ani) , reiese a f i imposibi l de

es t imat parametr i i exac ţ i a i cadrului intern (a i organismului

subiectului) ş i extern (ai mediului) în momentul producer i i

evenimentului . De aceea am stabi l i t , pe baza discu ţ i i lor , o

modal i ta te s implă de apreciere a măsur i i în care diverş i factor i

favorizan ţ i ş i declanşator i se pot considera impl ica ţ i în producerea

t raumatismelor . Astfel , a fost notat cu , ,+’’ nivelul considerat opt im

(nu a inf luen ţat apari ţ ia t raumatismului) ş i cu , , - ’ ’ nivelul precar a l

factorului cercetat (a putut inf luen ţa apar i ţ ia accidentului) .

Interpretarea datelor:

În producerea t raumatismului suportat de sport ivul Zamfirescu

Flor in , au putut concura 6 factor i , în t imp ce în cazul spor t ivului

Bărâcă Flor in au putut f i implica ţ i 4 factor i . Datele recoltate conduc

la presupunerea că oricare din aceşti indicatori ar fi putut fi numiţi

responsabili de producerea accidentelor, dar se poate accepta ideea că

aceste evenimente au putut fi declanşate ori favorizate de acţiunea

asociată a tuturor factorilor incriminaţi sau doar a unora dintre ei.

Concluzi i :

Se poate presupune că accidentele men ţ ionate , s-au produs din

interac ţ iunea sau asocierea mai multor factor i (cauze) , care au

determinat , pr in însumare, producerea evenimentului . Astfel

programele de prevenire a accidentelor ar t rebui să ac ţ ioneze

88

s imultan pentru ameliorarea mai multor factor i favorizan ţ i ş i

a tenuarea celor declanşator i .

3.4. Studiu referitor la folosirea căderi lor în cadrul

antrenamentelor

În per ioada anului competi ţ ional 2001 am efectuat observa ţ i i

pedagogice în cadrul a 122 de antrenamente de judo de la difer i te

eşaloane de vârs tă cu scopul de a determina modul în care se apl ică

d i fer i te le t ipur i de cădere pe parcursul pregă t i r i i sport ive.

Aşa cum reiese din parcurgerea manualelor de tehnică , se pot

enumera urmă toarele căderi folosi te în pract ica judoului t : la terale

(Yoko-Ukemi) , înapoi (Ushiro-Ukemi) , pr in rostogol i re (Kai ten-

Zempo-Ukemi) ş i ventrale (Mae- Ukemi) . Scopul acestui s tudiu a

fost de a determina în ce măsură căderi le învăţate , consol idate ş i

perfec ţ ionate în cadrul antrenamentelor se regăsesc ş i în evolu ţ ia de

concurs a judoka de difer i te vârs te .

Pe baza datelor culese s-a presupus că ins t ruirea din cadrul

antrenamentelor nu es te corelată cu evolu ţ ia din concurs , în ceea ce

pr iveş te tehnica căderi lor .

Rezul tatele concrete ale s tudiului refer i tor la folosirea căderi lor

în cadrul antrenamentelor sunt prezentate în cadrul anexei nr 3 .

Interpretarea rezultatelor

Se observă că t impul mediu alocat pentru învăţare , consol idare

ş i perfec ţ ionare a căderi lor dorsale scade în raport cu vârs ta , de la

3 ,5 minute la copi i , la 2 ,1 minute la junior i până la 1 ,2 minute la

senior i . Fa ţă de durata tota lă a antrenamentului această abordare

specială a înregis t ra t urmă toarele valor i : copi i 3 ,8%, junior i 2 ,35,

senior i 1 ,6%. Media t impului acordat abordăr i lor speciale ale

căderi lor rezul tă a f i de 2 ,5% din t impul tota l a l antrenamentelor .

89

Din observa ţ i i le efectuate , abordăr i le metodice refer i toare la

căderi , s -au efectuat numai în par tea f inală a încă lz i r i i , pr in execu ţ i i

fără par tener .

S-au observat ş i înregis t ra t execu ţ i i de căderi pe toată per ioada

antrenamentului , ca urmare a proiectă r i lor adversar i lor subiec ţ i lor

observa ţ i , dar aceste execu ţ i i nu s-au bucurat de abordăr i speciale ,

n ic i din par tea antrenori lor ş i n ic i a sport ivi lor .

Din totalul căderi lor efectuate pe parcursul antrenamentelor (o

medie de 57 de căderi) , 44,5% au fost căderi la terale , 15,9% au fost

căderi spre înapoi , 33,8% au fost căderi pr in rostogol i re ş i numai

5 ,6% au fost căderi ventrale ( rezul tă d in tabel , punctul 4) . Rezul tă

că în antrenamente se folosesc 94,4% căderi dorsale ş i 5 ,6% căderi

ventrale (graf icul 6) .

44%

16%

34%

6%

laterale inapoi rostogolire inainte

Graficul 6 . Abordarea diferitelor tipuri de cădere în antrenamente

Numă rul mediu de căderi executate în antrenamente , scade odată

cu vârsta . Această constatare es te corelată cu sporirea greutăţ i lor ,

90

for ţelor , v i tezelor ş i înă l ţ imilor corespunză toare proiectăr i lor ,

odată cu vârs ta . Pe măsură ce judoka inaintează în vârs tă suportă

mai greu un număr mare de proiectăr i în antrenament

Aceiaş i re la ţ ie de mai sus se păs t rează ş i în cadrul abordăr i lor

metodice speciale sau ale efectuăr i i căderi lor ca urmare a ac ţ iuni lor

de proiectare .

Concluzi i

• Abordarea căderi lor , pr ivi tă d in unghiul con ţ inutului de

antrenament , pregă teş te judoka pentru efectuarea căderi lor

dorsale , în propor ţ ie de 94,4%, iar pentru efectuarea căder i lor

ventrale , în propor ţ ie de 5,6%

• Evolu ţ ia judoka în concurs impune folosirea cu precădere a

căderi lor ventrale , s ingurele căderi nepunctabi le . Acest aspect

demonstrează , pentru căderi , o contradic ţ ie evidentă în t re

con ţ inutul antrenamentelor ş i apl icabi l i ta tea lui în concurs .

3 .5 . Studiu cu privire la ut i l izarea căderi lor în competiţ i i

Majori ta tea sportur i lor care implică adversi ta te posedă un bagaj

amplu de procedee tehnico-tact ice folosi te pentru cele două faze a le

întâlnir i i sport ive : a tacul ş i apărarea. În cazul judoului , tehnici le se

referă , aproape în exclusivi ta te , la sport ivul care a tacă (Tori) .

Tehnica apărăr i i în judo este prezentată pr in intermediul pu ţ inelor

procedee de contraatac ş i a celor de cădere. Cercetăr i le precedente

au dezvă lu i t că în antrenamentele de judo se folosesc aproape

exclusiv căderi le dorsale (94,4%), dar în concurs acestea t rebuie

evi ta te pentru a nu se pierde întâ lnirea . Pentru lămurirea acestui

aspect , am efectuat un interviu cu 22 de actual i sau foş t i componen ţ i

de lot na ţ ional , judoka senior i ş i junior i I . Media ani lor de

pract icare a judoului pentru aceş t i subiec ţ i a fost în momentul

91

invest iga ţ ie i de 15,4 ani . A fost a les acest eşant ion pe cr i ter iul

experien ţei competi ţ ionale a sport ivi lor componen ţ i de lo t na ţ ional ,

care , f ruct i f icată , ar putea contr ibui esen ţ ia l în lămurirea unor

aspecte ale pregă t i r i i sport ive, precum ş i s tabi l i rea tendin ţelor de

dezvol tare a tehnici i moderne.

Si tua ţ ia descr isă în cadrul interviului , es te aceea când un judoka

este , , încărcat” ş i pregă teş te impactul cu solul .

Acest s tudiu a plecat de la ipoteza că s is temat izarea unor

mij loace de antrenament refer i toare la posibi l i ta tea sport ivului din

apărare de a evi ta căderea dorsală , pr in efectuarea unor manevre

tehnice în faza de zbor , minimalizează punctajul ş i previne

accidentarea membrului super ior deci opt imizează evolu ţ ia

competi ţ ională .

Rezul tatele concrete ale s tudiului cu pr ivire la ut i l izarea

căderi lor în compet i ţ i i sunt prezentate în cadrul anexei 4 .

Interpretarea rezultatelor

1. Abordarea s is tematică în antrenamentele de judo a unor

exerci ţ i i refer i toare la rezolvarea ef icientă a căder i lor

competi ţ ionale (de regulă ventra le) este importantă ş i b ineveni tă ca

mij loc de opt imizare a evolu ţ ie i în concurs .

2 . Pr incipalul motiv pentru care aceste mij loace de

antrenament se impun a f i abordate es te că a ju tă spor t ivul din

apărare (Uke) să înve ţe să cadă în s iguran ţă (63.6%) concomitent cu

ef icient izarea punctajului (acesta pierde cât mai pu ţ ine puncte) .

27,2% dintre subiec ţ i remarcă drept pr incipal avantaj a l folos ir i i

acestor mij loace evi tarea ipponului , ceea ce permite lui Uke să

cont inue lupta . Minimizarea punctajului pierdut se poate efectua

chiar până la l imitarea or icărui t ip de punctaj ş i se pot crea condi ţ i i

pentru declanşarea unui eventual contraatac (9 ,1%). Pr ima op ţ iune

92

refer i toare la căderea în s iguran ţă pr in aceste construc ţ i i tehnice

poate părea suspectă dator i tă faptului că tehnica consacrată a

judoului rezolvă foar te bine problema căderi lor în s iguran ţă (de

regulă pe spate) , numai că , în concurs , acestea sunt evi ta te , cu

regular i ta te , impunându-se ast fe l var iante echivalente în pr ivin ţa

s iguran ţei . . O execu ţ ie adecvată t rebuie să îndepl inească a t r ibute de

declanşare opt imă , v i teză mare de execu ţ ie ş i precizie la at ingerea

solului în condi ţ i i de s iguran ţă .

3 . Major i ta tea sport ivi lor intervieva ţ i (63,6%) nu au executat

niciodată exerci ţ i i în sensul ameliorăr i i acestor t ipur i de căderi

competi ţ ionale (graf icul 7) .

64%18%

18%

niciodata rar des

Graficul 7 . Măsura în care judoka au repetat de-a lungul t impului

căderi le compet i ţ ionale

Cei 18,2% dintre subiec ţ i au efectuat exerci ţ i i s is tematizate doar

cu o s ingură ocazie , respect iv , a tunci când au avut un anumit

antrenor , în restul t impului neefectuând astfel de exerci ţ i i . 18 ,2 %

efectuează des astfel de exerci ţ i i , în cadrul îndepl inir i i unor cer in ţe

93

tact ice din cadrul antrenamentului . Rezolvăr i le unor as t fe l de

s i tua ţ i i se fac conform principiului didact ic , , învăţare pr in

descoperire” , însuş i rea corectă a căderi lor compet i ţ ionale f i ind

condi ţ ionată de nivelul motr ic individual .

4 . 90,09% dintre subiec ţ i încearcă , în competi ţ ie să minimizeze

punctajul la ac ţ iuni le în care sunt încărca ţ i pentru proiectare, cu

toate că 63,6 % nu au efectuat niciodată exerci ţ i i în aces t sens (vezi

punctul3) .

91%

9%

evita caderea dorsala accepta caderea pe spate daca miza e mica

Graficul 8 . Determinarea judoka în concurs în legă tură cu

efectuarea căderi lor

Nu este de mirare că în as t fel de s i tua ţ i i răspunsul motr ic es te

uneori neadecvat , având ca pr ime consecin ţe accidentarea. Chiar

dacă subiec ţ i i cercetăr i i noastre au rezolvat de regulă ef icient

s i tua ţ i i le incr iminate (pe baza unui bagaj apt i tudinal superior) , se

poate presupune că marea masă a pract ican ţ i lor de judo r iscă

execu ţ i i defectuoase în cazul în care doresc să evi te căderea pe spate

ş i nu au repetat n iciodată aceste proceduri . Faptul ca 9 ,1% judoka de

94

lot na ţ ional preferă să p iardă o întâ lnire cu miză mai mică decât să

încerce o cădere ventra lă , sugerează faptul că aceş t ia res imt o

teamă evidentă pentru executarea unei în toarcer i ventrale reuş i te , cu

toate că posedă o experien ţă competi ţ ională bogată . Această temere

poate inf luen ţa decis iv capaci ta tea de luptă ef icientă ş i exis tă dubi i

asupra reuş i te lor unor întoarcer i ventrale în cazul aşa ziselor

meciur i cu miză .

5 . Răsucirea spre par tea ventrală reprezintă mecanismul

fundamental de executare a unor căderi compet i ţ ionale ef iciente .

Faptul că 13,7% sport ivi recunosc că ar putea exis ta ş i a l te t ipuri de

mecanisme tehnice, pe care însă nu le pot descr ie , se poate expl ica

pr in faptul că e posibi l ca ei să reac ţ ioneze exclusiv pe baza unor

acte ref lexe bine consol idate , care produc un comportament adecvat .

Se pot lua astfel în considerare la tur i le apt i tudinale ale

comportamentului lor motr ic , care rezolvă b ine aceaste s i tua ţ i i , fără

implicarea obl igator ie a conş t ientului .

6 . To ţ i sport ivi i in tervieva ţ i au întâlni t în luptă adversar i care

au evi ta t ef icient s i tua ţ i i le de proiectare pe spate , în special în

cadrul întâ lnir i lor cu sport ivi de peste hotare , ceea ce

demonstrează , f ie că aceste comportamente motr ice se execută

s is temat izat în cadrul antrenamentelor , f ie că sport ivi i care

evoluează la un anumit nivel interna ţ ional (nivel valor ic superior)

rezolvă ra ţ ional aceste s i tua ţ i i pe baza nivelului apt i tudinal r idicat .

7 . În aproape toate cazuri le , subiec ţ i i consideră că , d in punct de

vedere f iz ic , adversar i i lor , care au reuş i t să prevină proiectăr i le pe

spate , au excelat la capi tolul mobil i ta te ş i percep ţ i i spa ţ ia le .

Mecanismul tehnic de bază pr in care aceş t ia au preîntâmpinat

pr imirea , , Ipponului” a fost răsucirea în jurul axului longi tudinal a l

corpului .

95

8 . Media ani lor de pract icare a judoului de că t re subiec ţ i ş i

rezul ta tele super ioare care i -au promovat ş i men ţ inut pe aceş t ia în

lotur i le na ţ ionale dau reprezentat ivi ta te s tudiului de fa ţă .

Concluzi i

• Sistematizarea unor mij loace de antrenament refer i toare la

evi tarea competi ţ ională a căderi lor dorsale este absolut

necesară .

• Aceste mij loace de antrenament , ut i l izate în mod regulat , pot

inf luen ţa scăderea ca număr ş i gravi ta te a accidentelor

membrului super ior ş i contr ibuie , în acelaş i t imp, la

opt imizarea evolu ţ ie i compet i ţ ionale a sport ivului care se

apără .

• Mecanismul de bază a l acestor manifestăr i tehnice este rot i rea

în jurul axului longi tudinal a l corpului .

3 .6 . Anal iza biomecanică a căderi lor defectuoase din judo

Cercetăr i le anter ioare au ară ta t că pregă t i rea tehnică se face

răspunză toare de producerea celor mai multe t raumatisme din judo

iar , în cadrul acesteia , problematica efectuăr i i căderi lor are cea mai

mare inciden ţă în solu ţ ionarea aspectelor de prevenire a aces tor

t raume.

Pentru lămurirea acestor aspecte , putem apela cu încredere ş i la

mij loacele anal izelor biomecanice. Acestei ş t i in ţe î i revine un rol

important în opt imizarea performan ţei spor t ive, în anal iza ş i

corec ţ ia pregă t i r i i tehnice (Alexe N. , 1993) . Din punct de vedere

biomecanic , efor tul specif ic din judo este caracter izat de Ş tefănu ţ S .

(1983) , ca f i ind preponderent dinamic, îmbinat uneori cu efor t

s ta t ic .

96

Studiul de fa ţă eviden ţ iază mişcăr i le cu r isc biomecanic în

care per icolul suprasol ic i tăr i lor mecanice es te considerabi l ş i

încearcă să s tabi lească l imi tele de rezis ten ţă b iomecanică a

s t ructur i lor musculo-schelet ice care intervin cu precădere (care sunt

cele mai sol ici ta te) .

Anal izele t radi ţ ionale ale acestor for ţe constau în calcularea

for ţelor ş i momentelor rezul tante inter-segmentare ale ar t icula ţ i i lor

sport ivului . Acest calcul es te re la t iv uşor ş i dă o est imare generală a

acestor parametr i . Totuş i , aceste for ţe inter-segmentare nu sunt

s ingurele care t rebuiesc luate în seamă în cadrul accidentă r i lor

sport ive. Mai exis tă o categorie de for ţe, care se referă la tensiuni le

ce se exerci tă la nivelul s t ructur i lor individuale (segmentare) ş i , în

special , în apropierea ar t icula ţ i i lor , care se numesc for ţe interne.

Aspectele fundamentale care deosebesc judoul de celelal te

sportur i de luptă se recunosc, în special , în cadrul ac ţ iuni i or i

inten ţ ie i de proiectare a unui spor t iv ş i apărarea or i căderea

efectuată de celă la l t sport iv . Legarea ac ţ iuni i adversarului de

ac ţ iunea proprie (proiectarea efectuată de unul din par tener i ş i

efectuarea căder i i de că t re celă la l t ) prezintă toate însuş i r i le unei

mişcăr i complexe. Pentru atacant , determinantă es te corect i tudinea

ac ţ iuni lor pr ivind direc ţ ia de apl icare a for ţelor , t ra iector ia pe care

o efectuează aruncarea, precum ş i for ţa ş i v i teza cu care se

ac ţ ionează (Hantău I . , 1998) . Pentru apără torul af la t în cădere,

important es te să a ter izeze în s iguran ţă ş i să minimal izeze punctajul .

În pract ica judo-ului interesul s tudiului teoret ic ş i pract ic a l

căderi lor es te fundamental , în pr incipal pentru a evi ta t raumele

f iz ice , iar în detal iu pr in în ţelegerea ş i efectuarea unei absorb ţ i i

opt ime a impactului propriu lui corp cu solul . Făcând o anal iză

ş t i in ţ i f ică a controlului căderi lor ca urmare a proiectăr i i , Sacr ipant i

97

A. (1989) observa că , absorb ţ ia energiei c inet ice a corpului

proiectat se efectuează pr in două procese:

• un proces dis ipat iv : absorb ţ ia unei păr ţ i a energiei c inet ice

(de impact) care se t ransformă în energie cinet ică ro ta ţ ională ,

d is ipându-se;

• un proces impuls iv-react iv : absorb ţ ia res tului de energie

cinet ică ( cea rămasă în urma scăderi i energiei de impact) pr in

bă tă ia bra ţului în sal tea , provocând o reac ţ ie de a tenuare .

Acelaş i autor arată că sport ivul care urmează a f i proiectat

t rece, în t impul zborului , pr in două t ipur i de faze: faze inconş t iente

( ini ţ ia le) ş i faze conş t iente (ul t ima par te a zborului ş i contactul cu

solul) .

Din păcate , s tudi i le biomecanice din l i teratura de special i tate se

referă exclusiv la descr ierea s i tua ţ ie i c las ice de proiectare a

apără torului pe spate . Acest t ip de cădere este fă ră îndoială cel mai

întâ lni t în cadrul pract ic i i judoului , dar pract ica sport ivă

competi ţ ională aduce în pr im plan tendin ţele de evi tare a aces tor

căder i . Aşa cum am mai ară ta t , aceste aspecte sunt determinate de

economia punctajului din judo, căderi le pe spate f i ind penal izate pe

tabloul de punctaj .

Studi i detal ia te asupra vi tezei de cădere a corpuri lor sport ivi lor

proiecta ţ i pr in intermediul tehnici lor de Nage-Waza, au ară ta t că

impulsul pr imit de Uke (cel proiectat) de la sal tea este var iabi l în

func ţ ie de tehnica folosi tă de Tori (a tacant) , exis tând deosebir i ş i în

cazul unghiur i lor de cădere ş i ofensivă ( tabelul 7) . Rezul ta te le au

ară ta t , de asemenea, că v i teza de cădere es te mai mică decât cea

presupusă în cădere l iberă , dator i tă , f ie mecanismelor de încet inire

anal izate anter ior , f ie raportului reciproc între cei doi sport ivi care

se controlează a l ternat iv în or ice fază , apl icând, poate inconş t ient ,

98

conceptul protec ţ ie i reciproce care , în acest caz, se poate def ini ca

responsabi l i ta tea lui Tori (a tacantului) în fa ţa in tegri tăţ i i f iz ice a lu i

Uke (apără torul) .

Tabelul 7

Caracteris t ic i le căderi lor ca urmare a apl icăr i i unor procedee

tehnice (din cercetăr i le lui Tezuka A. ş i colab. , c i ta ţ i de Sacripanti

A,1989)

TEHNICA

VITEZA

DE

CĂDERE

(m/s)

UNGHIUL

DE

CĂDERE

(grade)

UNGHIUL

OFENSIVEI

(grade)

IMPULSUL

PRIMIT

DIN

IMPACT

(Ns/kg )

Seoi Nage 3,37 74 30 239-249

Kata Guruma 5,18 70 65 315-336

Harai Goshi 4,90 70 0 299-318

Tsuri Komi G. 7,00 60 60 445-518

Hiza Guruma 1,95 68 0 130-140

O Soto Gari 1,98 90 0 146-156

Tomoe Nage 5,89 42 68 291-436

Uki Waza 6,02 40 60 249-391

În inter iorul grupăr i i b iomecanice, formată de cei doi sport ivi în

lupta de judo, apare urmă toarea clasif icare de for ţe (Sacr ipant i

A. ,1989):

• For ţe rezis tente - for ţele externe ş i interne ce pot , eventual ,

contracara mişcarea: gravi ta ţ ionale , de f recare, for ţe de iner ţ ie

create de adversar , reac ţ i i de s t rângere obl igate , for ţe de

deformare e las t ică .

99

• For ţe agente - for ţele pr in intermediul cărora se poate

efectua mişcarea sau tehnica de proiectare , chiar f i ind ele

interne sau externe: tensiuni musculare , for ţa de ac ţ iune, de

reac ţ ie , de iner ţ ie , reac ţ i i de s t rângere.

Astfel , se poate presupune că , în momentul apar i ţ ie i fazei

conş t iente , apără torul încearcă să evi te căderea dorsală ş i reuşeş te

acest lucru atunci când for ţele ş i energi i le propri i sunt superioare

celor opuse de a tacant , când momentul de declanşare a l acestei

ac ţ iuni es te perceput în t imp ut i l , când vi teza de ac ţ iune este mare ş i

căderea este efectuată în s iguran ţă . Când una sau mai multe condi ţ i i

d intre cele prezentate nu sunt îndepl ini te , dar se ini ţ iază to tuş i

evi tarea căderi i pe spate , se înregis t rează o cădere cr i t ică , urmată ,

de regulă , de t raumatismul membrului superior .

Problemele anal izate în domeniul biomecanic au fost acelea de

s tabi l i re a pozi ţ i i lor , a parametr i lor mecanici exter ior i maximi, a

tensiuni lor mecanice care apar de est imare a l imitelor biomecanice

de suportabi l i ta te a le zonelor suprasol ic i ta te ş i de găsire a unor

mişcăr i a l ternat ive opt ime care , pr in exerci ţ iu repetat , să devină

depr inder i special izate , meni te să î i protejeze de efectele grave

amint i te mai sus .

3 .6 .1 . Construcţ ia modelului matematic (geometric) al

căderi lor defectuoase din judo

Corelând datele cercetă r i lor anter ioare , am stabi l i t s i tua ţ i i le

c lasice de producere a t raumatismelor membrelor superioare ca

urmare a evi tăr i i căderi i pe spate ( tabelul 8) :

100

Tabelul 8

Si tua ţ i i le c lasice de producere a traumatismelor membrelor

superioare ca urmare a evi tăr i i căderi i pe spate .

Tipul căderii

Acţiunea atacantului

Acţiunea apărătorului

Gravitatea accidentului

Cădere spre înapoi pe şezut şi coate

Aruncări spre înainte prin agăţare sau împiedicare: -O Uchi Gari Ko Uchi Gari Morote Gari

Cădere spre înapoi în şezut şi coate încercând să fragmenteze căderea pe spate

Disjuncţii şi luxaţii scapulo-humerale, fracturi de claviculă

Cădere laterală în sprijin pe braţul întins

Aruncări din lateral: -Uchi Mata -Hiza Guruma -Te Guruma -Sasae T.K.Ashi

Conservarea orientării ventrale a corpului (asemănătoare subrotaţiei)

Entorsa pumnului, luxaţia cotului, fractura oaselor antebraţului.

Cădere în umăr

Aruncări peste corp, cu întoarcerea spatelui: -Seoi Nage -Tai Otoshi -Harai Goshi -Kata Guruma

Subrotaţie sau suprarotaţie a apărătorului în opoziţie cu mişcarea de rotaţie pe care o doreşte atacantul

Disjuncţii şi luxaţii scapulo-humerale, fracturi de claviculă

Luând ca bază de plecare s tudi i le prezentate în tabelul 7 , ş i

apl icate s i tua ţ i i lor c lasice de cădere defectuoasă d in tabelul de mai

sus , rezul tă urmă toarele reprezentăr i schematice ş i parametr i i

mecanici exter ior i medi i :

101

Desenul 2 . Cădere defectuoasă ş i

parametri i exteriori rezul ta ţ i în

urma apl icăr i i procedeului

, ,Secerarea mică in terioară”-

Ko Uchi Gari

v = 198 m/s

α = 90 o

p = 146…156 Ns/kg

Desenul 3 . Cădere defectuoasă ş i

parametri i exter iori rezul ta ţ i în

urma apl icăr i i procedeului , ,Roată

la genunchi”- Hiza Guruma

v = 195 m/s

α = 68 o

p = 130…140 Ns/kg

Desenul 4 . Cădere defectuoasă ş i

parametri i exteriori rezul ta ţ i în

urma apl icări i procedeului , ,Roata

peste umeri”-Kata Guruma

V = 518 m/s

α = 70 o

p = 315…336 Ns/kg

În aces te scheme s-au ut i l izat urmă toarele nota ţ i i :

• cu cercule ţ roşu s-au marcat zonele suprasol ic i tate mecanic;

102

• cu “v” s-a notat modulul vi tezei de contact cu solul ;

• cu “α” s-a notat unghiul de impact cu solul (unghiul făcut de

vi teză cu normală) ;

• cu “p” s-a notat valoarea impulsului specif ic în momentul

a t inger i i solului .

Greutatea medie a sport ivi lor pentru categoria de vîrs tă

anal izată se consideră 50 kg, iar înă l ţ imea medie 1 ,50 m, cu toate

consecin ţele ce decurg de aici pentru greutăţ i le ş i lungimile medi i

a le segmentelor de corp implicate .

3.6.2 . Caracterizarea principalelor art icula ţ i i a le membrului

superior afectate de căderi le defectuoase din judo

Articula ţ ia scapulo-humerală es te cea mai expusă în cele t re i

s i tua ţ i i anal izate mai sus . Această ar t icula ţ ie es te o diar t roză

s fenoidă cu mişcăr i de mare ampli tudine, a lcă tu i tă d in cavi ta tea

glenoidă a omoplatului ş i capul humerusului . Capsula ar t iculară ,

laxă ş i s labă , de formaunui manşon, se inseră pe labrul glenoidal ,

dar superior î l depăşeş te ş i include în ea tubercululsupraglenoidal a l

humerusului . Capsula es te întăr i tă de f ibre longi tudinale care

l imitează mişcăr i le de extensie , rota ţ ie la terală ş i de abduc ţ ie .

Pr incipalele planuri de mişcare ale ar t icula ţ ie i scapulohumerale

sunt urmă toarele (Că luşer L. 1975, Cerbulescu C ş i colab, 1983):

• Flexia de 90º-110º se execută în jurul unui ax t ransversal ce

t rece pr in mij locul cavi tăţ i i g lenoide a scapulei- cu

par t ic iparea muşchi lor anter ior i a i bra ţului ;

• Extensia de 35º se face în jurul aceluiaş i axului t ransversal-

cu par t ic iparea muşchiului t r iceps brahial ;

103

• Abduc ţ ia de 90º se real izează în jurul unui ax sagi ta l , antero-

poster ior , pr in capul humerusului- cu par t iciparea muşchiului

del toid;

• Adduc ţ ia se real izează to t în jurul axului sagi ta l , dar invers ,

până la contactul cu t runchiul- cu par t ic iparea muşchi lor

pectoral mare, dorsal mare ş i ro tund mare;

• Rota ţ ia la terală ş i rota ţ ia medială , cu valoare maximă de 90º

se execută în jurul unui ax ver t ical în lungul humerusului- cu

par t ic iparea muşchi lor supraspinos, infraspinos ş i rotund mic,

iar cea medială f i ind executată de aceeaş i muşchi ca abduc ţ ia ;

• Circumduc ţ ia însumează succesiv combinarea mişcăr i lor de

f lexie-extensie , abduc ţ ie-adduc ţ ie ş i ro ta ţ ie la terală-medială

A doua ar t icula ţ ie a membrului super ior expusă s i tua ţ i i lor

descr ise mai sus , es te cea a cotului . Din punct de vedere biomecanic

aceasta es te compusă d in t re i oase: humerus, ulna ş i radius .

Componenta humero-ulnară es te cea mai importantă ş i se descr ie

sumar ca o , ,ar t icula ţ ie în balama”. Capsula aces tei ar t iculasş i i esate

laxă ş i uni tară pentru întreaga ar t icula ţ ie . Ea este în tăr i tă de

l igamente, mai dezvol ta te în pă r ţ i le la terale ale ar t icula ţ ie i . Cele

mai importante l igamente în sus ţ inerea capsulei se dis t ing a f i

l igamentul colateral radia l , cel colateral u lnar ş i cel inelar .

În ar t icula ţ ia cotului se real izează urmă toarele mişcăr i :

• Flexia are loc în componenta humero-ulnară a ar t icula ţ ie i ,

a t ingând maxim 140º raporta t la s i tua ţ ia când cotul es te

complet înt ins- cu par t ic iparea muşchi lorbiceps brahial ş i

brahial ;

• Extensia se produce tot pr in in termediul componentei humero-

ulnare , până la 180º sub ac ţ iunea muşchiului biceps brahial ;

104

• Supina ţ ia ş i prona ţ ia se petrec în ar t icula ţ ia radio-ulnară ,

valoarea maximă a acestei mişcăr i f i ind de 140º , pentru

supina ţ ie par t ic ipând muşchiul supinator , iar pentru prona ţ ie

muşchiul rotund ş i pă t ra t pronator .

3 .6 .3 . Evaluarea interacţ iuni lor mecanice interne ş i externe

din zonele suprasol ic i tate

Evaluarea aces tor interac ţ iuni presupune s implif icarea

segmentelor implicate conform unui model mecanic cunoscut ( lan ţ

c inematic) .Vom considera, pe rând, cele t re i s i tua ţ i i eviden ţ ia te

anter ior .

3 .6 .3 .1 . Căderea defectuoasă a lui Uke (apără torul) , în urma

atacului cu Ko Uchi Gari (secerarea mică interioară ) .

Modelul mecanic s implif icat cupr inde segmentele bra ţ ş i

antebra ţ sunt considerate t i je r igide ar t iculate mobil în cot

(ar t icula ţ ie ideală , fără f recăr i ) , segmentul superior a l corpului

considerat ca un r igid cu legă tură f ixă cu bra ţul la n ivelul umărului

ş i muşchiul t r iceps , considerat ca un arc , responsabi l de men ţ inerea

unghiului dintre bra ţ ş i antebra ţ .

În momentul a t ingeri i solului , acesta va ac ţ iona asupra

antebra ţului pr intr -un s is tem de for ţe dis t r ibui te în lungul acestuia -

modelat matemat ic pr in - - rezul tanta Nr

- ş i asupra bra ţului pr in

normala BNr

. În t r iceps se va dezvol ta for ţa “elas t ică” eFr

care pr in

cupluri le create în raport cu axele de rota ţ ie din cot ş i umă r ,

CB MMrr

, (punctele de apl ica ţ ie a le acestei for ţe f i ind la dis tan ţa rm de

axe – dis tan ţa dintre punctul de ar t icula ţ ie a l t r icepsului ş i axele de

rota ţ ie din cele două ar t icula ţ i i B ş i C) împiedică micşorarea

105

unghiului dintre bra ţ ş i antebra ţ (“căderea” bra ţului peste antebra ţ ) ,

respect iv măr i rea celui dintre bra ţ ş i corp (depăş i rea l imitelor

f iz iologice de mişcare a bra ţului) . În sfârş i t , în t re bra ţ ş i antebra ţ se

va dezvol ta ac ţ iunea ş i reac ţ iunea normală bb NNrr

−, , iar , între bra ţ ş i

corp , ac ţ iunea ş i reac ţ iunea în lungul “ t i je i” antebra ţ , CC NNrr

−, . Toate

aceste interac ţ iuni conduc la f rânarea corpului în cădere într -un

interval de t imp τ . Prezentarea schematică a modelului este

prezentată în desenul 5 .

Desenul 5 . Reprezentarea geometrică a modelului mecanic

în cazul căderi i defectuoase pe cot (apărare la secerarea mică

interioară -Ko Uchi Gari)

Reacţ iunea solului

Din calculele întreprinse, rezul tă că solul dezvol tă asupra

bra ţului urmă torul nivel de for ţă :

106

kNN 7,119,10 K≅

Se observă că aceste for ţe dezvol ta te sunt enorme (echivalentul

greutăţ i i a c i rca 20 de sport ivi!) ; aceasta ne permite , în pr imul rând,

să negl i jăm greutăţ i le ce apar .

Reacţ iuni le intersegmentale ş i momentul intern

Acestea se pot calcula , pe baza modelului mecanic dezvol tat , d in

re la ţ i i le corespunză toare s i tua ţ ie i b idimensionale considerate

(negl i jăm eventualele tendin ţe de deplasare “ la terală”):

Ob ţ inem astfel urmă toarele evaluăr i medi i :

Fe = 32.850…35.100 N ≈ 32,8. . .35,1 kN

Nb = 45.552…48.672 N ≈ 45,5. . .48,7 kN

NC = 32.850…35.100 N ≈ 32,8. . .35,1 kN

NB = 10.923…11.671 N ≈ 10,9. . .11,7 kN

Pentru momentele interne dezvol tate de l igamente în

ar t icula ţ i i le B ş i C pentru a opr i căderea ob ţ inem:

MB ≈ MC ≈ 1 .642…1.755 Nm

Suprasol ic i tăr i le produse de componentele es t imate sunt

urmă toarele:

• Nr

supune la supratensiuni ţesutur i le antebra ţului , f i ind

responsabi lă de producerea de f ractur i a le oaselor acestuia ş i

leziuni mecanice de lovire a le piel i i ş i muşchi lor ;

• bNr

supune la supratensiuni cotul , în ansamblul său, f i ind

responsabi lă de producerea pr in lovi tur i mecanice (c iocnirea

cu solul) de f i sur i a le acestuia ş i de leziuni a le p iel i i ş i

l igamentelor ;

• eFr

supune la supraânt inder i t r icepsul ş i cei lal ţ i muşchi i

impl ica ţ i , f i ind responsabi lă de înt inder i sau ruptur i a le

f ibrelor acestora;

107

• CNr

supune la supracomprimăr i oasele bra ţului ş i umărul , f i ind

responsabi lă de posibi le f ractur i a le acestora;

• CB MMrr

, supun la suprators ionăr i ar t icula ţ i i le cotului ş i

umărului , f i ind responsabi le de supraânt inderea sau chiar

ruperea acestora .

Limitele maxime f iz iologice admise pentru aceste componente

sunt de acelaş i ordin de măr ime. Se observă , as t fe l , ceea ce

sus ţ ineam la început cu pr ivire la exis ten ţa per icolului apar i ţ ie i

t raumatismelor acute în efectuarea acestei mişcăr i de că t re judoka.

3.6.3.2 . Căderea defectuoasă a lui Uke (apără torul) , în urma

atacului cu Hiza Guruma (roată la genunchi) .

Ca ş i în cazul precedent , modelul mecanic s implif icat cuprinde

segmentele palmă , antebra ţ ş i bra ţ . Acestea, ca urmare a comportă r i i

lor , vor f i considerate ca t i je r igide ar t iculate plan între e le

(ar t icula ţ i i ideale , fără f recăr i ) pr in cuple s imple de rota ţ ie ; res tul

corpului va f i considerat ca un r igid ar t iculat , la rândul său, pr in

cuplă s implă de rota ţ ie cu bra ţul la nivelul umă rului .

În încercarea de a nu cădea pe spate , apără torul înt inde bra ţul ,

opr ind rota ţ ia la terală a corpului (desenul 6) În momentul c iocnir i i

cu solul , ca ş i în cazul precedent , acesta va ac ţ iona asupra palmei cu

o for ţă de reac ţ iune dis t r ibui tă maximă (acest maxim din scur tul

interval de ciocnire este cel care ne interesează , t raumele

producându-se cu cea mai mare probabi l i ta te în acest moment) care ,

(pr in cuplele prezentate în desenul 7) se va t ransmite întregului

corp .

108

Desenul 6 . Reprezentarea geometrică a modelului mecanic în

cazul căderi i defectuoase pe bra ţul înt ins (apărare la Roata la

genunchi – Hiza Guruma)

Desenul 7 . Schema mecanică a transmisiei for ţelor în cazul căderi i

defectuoase pe bra ţul înt ins (apărare la Roata la genunchi – Hiza

Guruma)

109

For ţa dis t r ibui tă ce ac ţ ionează asupra palmei este considerată a

f i un s is tem uniform de for ţe plan paralele , rezul tanta acestuia f i ind

for ţa de reac ţ iune Rr

, având ca punct de apl ica ţ ie mij locul palmei ş i

unghiul de încl inare fa ţă de ver t icală α , unghiul de cădere. După

cum se ş t ie , această reac ţ iune obl ică se descompune într-o

componentă în planul de contact , care es te for ţa de f recare la

a lunecare dintre palmă ş i sol , ş i o componentă perpendiculară pe

acest plan, reac ţ iunea normală Nr

.

Echi l ibrarea aceste i reac ţ iuni are loc ca urmare a interac ţ iei

d intre palmă ş i antebra ţ . Această in terac ţ iune, după cum se observă ,

generează în cupla palmă -antebra ţ for ţele ş i cuplur i le interne de

ac ţ iune/reac ţ iune f igurate :

( ) ( )],,,[ appaappa mmFF rrrr−−

La fel , ac ţ iunea mecanică se propagă în corp pr in acelaş i

mecanism, în cuplele antebra ţ -bra ţ (cot) ş i bra ţ -corp (umă r ) ,

generându-se for ţele ş i cuplur i le inter ioare respect ive:

( ) ( )[ ] ( ) ( )[ ]bccbbcbccbbcabbaabbaabba mmmFFFmmmFFF rrrrrrrrrrrr−=−=−=−= ,,,,,,,

În cele ce urmează vom încerca să creăm modelul matematic al

s is temului mecanic s implif icat descr is . Finalul acestei construc ţ i i î l

const i tu ie est imarea componentelor mecanice interne care se

dezvol tă în s is tem. Ca ş i în cazul anter ior vom considera s i tua ţ ia

„s ta t ică”, anume aceea în care in terac ţ iuni le mecanice sunt maxime

ş i , pentru moment , s is temul se găseş te în echi l ibru mecanic sub

ac ţ iunea aces tora .

Est imarea reacţ iuni i so lului

Cu aceleaş i considera ţ i i ca în cazuri le anter ioare , unghiul de

cădere f i ind de această dată α = 68o , reac ţ iunea din par tea solului ş i

componentele aceste ia vor f i :

110

kNNRFkNNRN

kNNRmp

R

f 4,41,4370.4058.4cos8,100,10816.10044.10sin

7,118,10666.11833.10;2

KK

KK

KK

======

===

αα

τ

Estimarea componentelor intersegmentale

Odată es t imate componentele ac ţ iuni i exter ioare , pe baza

modelului mecanic dezvol ta t anter ior putem face aprecier i relat iv

precise a le tensiuni lor mecanice care apar în s is temul biomecanic

pentru a real iza func ţ ionarea acestuia .

Cu acestea , s is temul de ecua ţ i i de echi l ibru ne conduce la

urmă toarele valor i :

mkNmmm

kNFFF

kNFFF

bcabpa

caybaypay

caxbaxpax

⋅===

===

===

81,075,0

0

4,41,4

K

K

Cum era de aş teptat , ca ş i în cazul anter ior , componentele

intersegmentale sunt considerabi le , cu atât mai mult cu cât t impul de

ac ţ iune al acestora es te extrem de scur t (percu ţ i i ) .

Până a ic i putem aprecia direct , d in punct de vedere biomecanic,

efectele momentelor in tersegmentale . Pr in valoarea lor

considerabi lă , acestea pot conduce la luxa ţ i i (supraânt inder i a le

muşchi lor sau l igamentelor implicate) ş i chiar deplasăr i a le

e lementelor ce concură în real izarea cuplei cu rota ţ ie l imi tată despre

care am discutat anter ior .

Exis tă însă o s i tua ţ ie mult mai per iculoasă , generatoare de

accidente cu frecven ţă foar te mare (desenul 8) .

Dacă , d in cauze difer i te , bra ţul ş i antebra ţul nu se af lă în l in ie

dreaptă , for ţele ce se dezvol tă în aceste segmente , rămânând pe

aceeaş i d i rec ţ ie in i ţ ia lă , vor da naş tere unui cuplu de for ţe foarte

mare a cărui ac ţ iune es te aceea de a micşora unghiul dintre acestea .

Dis t ingem două aspecte:

111

• dacă îndoirea cotului es te în sens normal (posibi l ) , cauzată

de faptul că sport ivul nu a înt ins perfect mâna, cuplul

respect iv va conduce la îndoirea cotului până când aces ta va

at inge solul ; din acest moment ne af lăm în aceeaş i s i tua ţ ie

t ratată la ieş i rea din procedeul KO UCHI GARI;

• dacă îndoirea cotului es te în sensul opus posibi l i tăţ i i de

rota ţ ie a acestuia , cauzată de o supramobil i tate a ar t icula ţ ie i

sport ivului ş i unei mici iner ţ i i de rota ţ ie provenind de la

deschiderea bra ţului în cădere, cuplul respect iv conduce, cu

foar te mare probabi l i ta te la d is locarea cotului .

Desenul 8 . Depăş i rea l imitelor f iz iologice în cazul bra ţului înt ins

(apărare defectuoasă la Roata la genunchi – Hiza Guruma)

3 .6 .2 .3 . Căderea defectuoasă a lui Uke (apără torul) , în urma

atacului cu Kata Guruma (roata peste umăr) .

Dintre cele t re i s i tua ţ i i , pe seama observa ţ i i lor directe ş i a

discu ţ i i lor cu sport ivi i accidenta ţ i în urma căderi lor defectuoase, se

112

poate presupune că cea mai per iculoasă s i tua ţ ie es te reprezentată de

căderea în umăr ca urmare a aruncăr i i peste corp, cu întoarcerea

spatelui ( t ipul Seoi Nage, Tai Otoshi , Harai Goshi , Kata Guruma).

Având în vedere datele prezentate în tabelul 8 , vom anal iza în

cont inuare efectele căderi i def ic i tare , în cazul procedeului , ,Roata

peste umeri”-Kata-Guruma. În desenul 9 sunt prezentate e lementele

biologice pr incipale implicate în s tarea biomecanică anal izată .

Desenul 9. Schema biomecanică a căderii în umăr ca urmare a evitării

căderii dorsale (cădere defectuoasă la ,,Roata peste umăr)

113

În desenul 10 aceste e lemente sunt schematizate în ceea ce

pr iveş te anal iza echi l ibrului mecanic (modelul biomecanic) , iar în

desenul 11 este schematizat procedeul de izolare a e lementelor

mecanice din lan ţul mecanic construi t cu eviden ţ ierea for ţelor

directe , tensiuni lor interne ş i momentelor interne de rezis ten ţă , ce se

dezvol tă în ar t icula ţ i i le implicate (modelul mecanic) . Trecerea la

modelul b iomecanic la cel mecanic am făcut-o considerând, în tr-o

pr imă aproxima ţ ie , faptul că efectul muşchi lor implica ţ i es te doar de

atenuare a ac ţ iuni lor mecanice, e le f i ind astfel as imilate cu medii

f ini te dis ipat ive mecanic .

Desenul 10-

Modelul

b iomecanic al

căderi i defectuoase

la Roata peste

umeri - Kata

Guruma

Pentru a real iza însă această a tenuare, muşchi i vor prelua par tea

corespunză toare din ac ţ iunea mecanică respect ivă ; odată es t imat

coeficientul de atenuare ş i tens iuni le a tenuate , valoarea atenuă r i i

mecanice devine tensiune in ternă a muşchiului respect iv ce î l va

supune unor suprasol ic i tă r i cu consecin ţe biomecanice de r isc .

În momentul a t ingeri i solului , acesta va ac ţ iona asupra umă rului

pr intr -un s is tem de for ţe dis t r ibui te ; considerând suprafa ţa de

contact foar te redusă în raport cu res tul corpului , la l imită , putem

114

considera aces te for ţe ca f i ind concurente , as t fe l că torsorul lor se

reduce la for ţa rezul tantă Fr

; această in terac ţ iune mecanică

rezul tantă va f i a tenuată de muşchiul del toid care , ac ţ ionând ca un

resor t , produce mă r i rea intervalului de contact)

Desenul 11-

Izolarea

elementelor

mecanice la

căderea

defectuoasă d in

Roata peste

umeri- Kata

Guruma

Reacţ iunea solului

În urma calculelor , re iese urmă toarea ecua ţ ie f inală :

Se observă că această for ţă dezvol ta tă es te enormă (echivalentul

greutăţ i i a c i rca 50 de sport ivi! ) .

kNNmpHF o 26000.2670sin6,033650sin

2sin

2max =≈⋅⋅

=== ατ

ατ

115

Reacţ iuni le intersegmentale ş i momentul intern

Acestea se pot calcula , pe baza modelului mecanic dezvol ta t , d in

re la ţ i i le corespunză toare echi l ibrului dinamic ş i s i tua ţ ie i

bidimensionale considerate (negl i jăm eventualele tendin ţe de

deplasare “ la terală”):

De remarcat că , în cazul acesteia , es t imarea es te mai complexă . :

- R este tensiunea internă dezvoltată în ar t icula ţ i i le

acromioclaviculară (R2) ş i scapulohumerală (R1 ) . Experimental , se

observă că ea creş te pe măsură ce creş te sol ic i tarea longi tudinală a

e lementelor biomecanice concurente în ar t icula ţ i i le respect ive până

la o anumită valoare maximă ; peste această valoare se produc

dis locăr i a le acestor e lemente , mai reduse sau mai profunde, în

func ţ ie de valoarea depăş i r i i acestei l imite maxime. Datele

experimentale de care dispunem conduc la o valoare medie pentru

Rm a x de c i rca 2 kN. Întrucât ne interesează cazuri le extreme, pe

aceasta o vom considera pe baza re la ţ i i le anter ioare (această l imită

corespunde s i tua ţ ie i în care , de exemplu, sport ivul sus ţ ine cu bra ţul

o greutate de 200 kg; în jurul aceste i valor i se vor produce

modif ică r i inelas t ice ale l igamentelor implicate ş i chiar d is locăr i ) .

Cu aceste considera ţ i i vom ob ţ ine urmă toarele valori l imită (ca

urmare a considerăr i i valor i lor maxime de mai sus) :

NmM

NmMkNN

kNFkNTkNT

e

5,132,0

910

5,45,6

2

1

2

1

≅=

≥≅==

116

Luând în considera ţ ie valor i le de mai sus , vom face aprecier i

pe suportul pr incipalelor t raume: fractur i le c laviculei , luxa ţ i i le

scapulohumerale ş i f ractur i le omoplatului

Fracturi le c laviculei

Reprezentarea geometr ică a for ţelor de-a lungul c laviculei es te

prezentată în desenul 12.

Acest rezul ta t geometr ic determină urmă toarele aprecier i : în

punctele centrale a le celor două arce care modelează b iomecanic

clavicula exis tă cel mai mare pericol de rupere – dator i tă valor i lor

maxime ale momentului de forfecare Mz – ş i de tasare – dator i tă

valor i i maxime a componentei tangen ţ ia le a ac ţ iuni i mecanice.

Desenul 12. Reprezentarea geometrică a for ţelor de-a lungul

claviculei

Conform datelor biomecanice ob ţ inute , în cazul în care

dis t r ibu ţ ia for ţelor asupra aces tei componente a s is temului osos

depăşeş te valor i le de rupere, se produce fracturarea sa în una din

cele două regiuni de maxim.

Luxa ţ i i le scapulohumerale

Cauza biomecanică a aceste i luxa ţ i i o reprezintă depăş i rea, de

că t re for ţele ce ac ţ ionează asupra humerusului , a l imitei de re ţ inere

în ar t icula ţ ia scapulohumerală , rezul tând astfel deplasarea acestuia .

117

Odată considerată această l imită maximă , în toate considera ţ i i le

anter ioare , condi ţ ia de re ţ inere a humerusului în ar t icula ţ ie es te

t ranspusă în ingal i ta tea de frecare la a lunecare s tabi l i tă anter ior :

Considerăm că aceasta es te o valoare cr i t ică mai a les pentru

categoria de vârs tă pubertară .

Luxa ţ ia cu fractură a capului humeral

Aceste luxa ţ i i apar în momentul în care tensiunea ş i momentul

intern ce ac ţ ionează în humerus depăşesc l imi tele f iz iologice de

rezis ten ţă a osului .

Aceeaş i metodă a izolăr i i pă r ţ i lor , apl icată pentru capă tu l

super ior a l humerusului , ne conduce la re la ţ ia :

Se observă că avem de-a face cu o tensiune uniformă pe toată

lungimea humerusului , având valoarea de mai sus . Ea este o tensiune

tangen ţ ia lă , de compres ie . Deci , dacă păst răm schema biomecanică

anter ioară a humerusului , n imic nu ar t rebui să se în tâmple. Osul

poate rezis ta cu uşurin ţă la as t fel de tensiuni . Problema apare în

momentul în care considerăm humerusul mai în detal iu . Acesta, fa ţă

de modelul l iniar , prezintă un “defect re la t iv” - şan ţul de tors iune.

Acesta, pr in adânci tura ce o reprezintă , creează o “s lăbiciune” în

acea regiune a osului , manifestată mecanic pr in scăderea l imitei

maxime de f isurare/rupere (osul es te mai sub ţ i re) , precum ş i pr in

generarea unor momente interne de tors iune ş i forfecare importante . .

Accidente ale omoplatului

Accidentele pr incipale legate de omoplat , cauzate de căderea

anal izată , sunt generate de tensiunea ş i momentele in terne ce se

dezvol tă în acest e lement ca urmare a ac ţ iuni i componentei 2Fr

. La un

kNTRFTTRF hhh 5,40 111 =⇒−=⇒=++rrr

kNN 9≥

118

astfel de accident cel mai des apare f ractura de acromion. Ea es te

prevăzută de modelul biomecanic dezvol ta t .

Componenta 2Fr

ş i tensiunea 1Tr

const i tuie un cuplu de for ţe

considerabi l ce ac ţ ionează asupra acromionului . Acest cuplu va f i

echi l ibrat de momentul intern ce apare în această “peninsulă” a

omoplatului , 1Mr

. Acest moment nu poate avea or ice valoare; e l nu

poate depăş i o l imită maximă de rezis ten ţă la tors iune a acestui

e lement .

Valoarea est imată pentru momentul in tern ce se dezvol tă în

acromion în urma căder i i în umă r es te , aşa cum am stabi l i t ,

Compararea cu valoarea maximă de rezis ten ţă corespunză toare ,

NmM z 30,0...10,0= face considerabi l ş i acest t ip de accident .

Concluzi i

• Pe baza anal izelor biomecanice, se poate aprecia că expunerea

apără torului (Uke) înt r -una din s i tua ţ i i le de mai sus , se va

solda cu apari ţ ia unui macrotraumatism al membrului superior

considerat . Atunci când unul din parametr i i considera ţ i de noi

( înă l ţ imea aruncăr i i , v i teza de execu ţ ie , unghiul de cădere) .

es te infer ior valor i i calculate , sau când par t icular i tăţ i le

individuale a le subiectului sunt excep ţ ionale apărarea se poate

solu ţ iona fă ră urmă r i t raumatologice.

• În afara posibi l i tăţ i lor descr ise , apărarea mai poate dezvolta ,

la impactul cu solul , una din urmă toarele solu ţ i i : acceptarea

căderi i pe spate sau e fectuarea unei căderi ventrale în c iuda

opozi ţ ie i adversarului .

NmM 32,01 =

119

Acceptarea căderi i pe spate în compet i ţ ie înseamnă , de fapt ,

asumarea pierder i i în tâ lnir i i , ceea ce reprezintă o ac ţ iune în opozi ţ ie

cu spir i tul judoului , , ,de a lupta pentru a învinge”. Deş i acest t ip de

solu ţ ie prezintă s iguran ţă ş i protec ţ ie aproape totală a corpului în

s i tua ţ ia de cădere, es te greu de presupus că va f i îmbrăţ işată de

sport ivi în compet i ţ ie . Concluzi i le noastre nu diminuează importan ţa

recunoscută a căder i lor t radi ţ ionale , acestea f i ind indispensabi le

pract ică r i i judoului .

Cel de al doi lea t ip de solu ţ ionare amint i t mai sus , efectuarea

unor mişcăr i de că t re apără tor (Uke) , de evi tare a căderi i pe spate ,

în sensul rot i r i i în t impul zborului , as t fe l încât contactul cu solul să

se facă cât mai aproape de parametr i i f iz ici a i căderi i ventrale (Mae-

Ukemi) , necesi tă o abordare specială . Acest t ip de ac ţ iune l ipseş te

din manualele uzuale de tehnică ş i se subordonează tehnici i

competi ţ ionale . Î l apl ică de regulă sport ivi i cu indice motr ic r idicat

fără o instruire deosebi tă , însă considerăm că , pr in exersare, poate f i

accesibi l tu turor categori i lor de judoka.

3.7. Stabi l irea mecanismelor tehnice de cădere

competi ţ ională

Cercetăr i le anter ioare au demonstrat că tehnici le de cădere

folosi te de judoka în antrenament nu seamănă cu cele folosi te în

concurs . În antrenamente se folosesc căderi dorsaleîn propor ţ ie de

94,4%. În concursuri acestea sunt de regulă evi ta te , pentru a

minimiza punctajul pierdut . Deoarece evi tarea căderi lor pe spate nu

se exersează s is tematic la nici un nivel de vârs tă , exis tă per icolul

ca , din dorin ţa efectuăr i i unei as t fe l de ac ţ iuni , să se îndepl inească

condi ţ i i le uneia din căderi le descr ise de noi ş i anal izate biomecanic ,

ceea ce va determina producerea unui macrotraumatism al

120

membrului superior . De aceea noi considerăm că , pr in exersarea

s is tematică a acestor căderi de t ip compet i ţ ional , se pot evi ta ş i

t raumele f iz ice ş i , în acelaş i t imp, se poate opt imiza evolu ţ ia în

concurs . Pentru apl icarea unei as t fe l de programe tehnice es te

necesară , mai în tâi , cunoaş terea în deta l iu a mecanismelor tehnice

necesare aces tor execu ţ i i .

În acest scop, am efectuat observarea di rectă ş i indirectă a 167

întâlnir i de la Jocur i Ol impice, Campionate Mondiale , Campionate

Europene ş i Finalele Campionatelor Na ţ ionale , în care s -au efectuat

245 de căderi punctabi le .

Rezultate

48,16% (n =118) din proiectă r i le punctate s-au f inal izat cu

, , Ippon”, apără torul efectuând o cădere dorsală în s iguran ţă , dar

pierzând întâlnirea.

49,38% (n =121) din proiectă r i le punctate s-au f inal izat cu

, ,Wazari” , , ,Yuko” ş i , ,Koka”, în care apără torul (Uke) a reuş i t să

evi te , în s iguran ţă , căderea pe spate , efectuând, de regulă , o cădere

ventrală sau par ţ ia l ventra lă .

2 ,43% (n = 6) din proiectăr i s-au f inal izat cu accidentăr i a le

apără torului , dar nu putem preciza gravi ta tea acestora .

În func ţ ie de t ipul de proiectare , căder i le competi ţ ionale (care

minimizează punctajul pierdut) , t ind să se f inal izeze pe forma

competi ţ ională a căder i i t radi ţ ionale ventrale (Mae-Ukemi) ş i se

subordonează urmă toarelor mecanisme tehnice de execu ţ ie a căderi i

(punctele de la , ,a” la , ,e”) :

Mecanisme tehnice de execu ţ ie a căderi lor competiţ ionale:

a . Rotaţ ia internă - în toarcer i spre inter iorul cuplului de

sport ivi , ce se execută în jurul axului corpului , închizând

unghiul format de axele umeri lor sport ivi lor

121

Aplicarea de că t re Uke a acestui mecanism reprezintă t ipul

opt im de răspuns la agăţări interioare ş i încărcări ventrale . Este

de remarcat că , în aces te s i tua ţ i i , Uke se poate în toarce spre ambele

păr ţ i . La o intrare pe dreapta , e l poate răspunde cu întoarcere spre

dreapta sau spre s tânga, în func ţ ie de opozi ţ ia adversarului ,

mişcarea debutând spre par tea în care opozi ţ ia es te mai scăzută .

a .1 . Rotaţ ie internă – t ip de răspuns la agăţări le interioare

Desenul 13- Răspuns prin rota ţ ie internă la Ko-Uchi-Gari

Desenul 14- Răspuns prin rota ţ ie internă la O-Uchi-Gari

a .2 . Rotaţ ie internă – t ip de răspuns la încărcări le ventrale

Desenul 15- Răspuns prin rota ţ ie internă la Morote-Gari

122

b. Rota ţ ia externă - în toarcer i spre exter iorul cuplului de

sport ivi . Ea se execută în jurul axului corpului , deschizând

unghiul format de axele umeri lor sportivi lor. Aplicarea de

că t re Uke a acestui mecanism reprezintă t ipul opt im de

răspuns la secerări

Desenul 16- Răspuns prin rota ţ ie externă la De-Ashi-Harai

c . Proiecţ ie circulară – în toarcerea apă ră torului cu aju torul

spr i j inului pe bra ţe, cap, umeri , la tehnici de aruncare

circulară sau rotat ivă peste adversar . Apl icarea de că t re Uke a

acestui mecanism reprezintă t ipul opt im de răspuns la

proiectări le c irculare ş i poate deschide calea de cont inuare a

luptei la sol , în s i tua ţ ie de avantaj pentru judoka care s-a

apărat .

Desenul 17- Răspuns circular la Tomoe-Nage

123

d. Subrota ţ ie - specif ică evi tăr i i căderi lor pe spate la

aruncăr i le peste corp. În t impul zborului , Uke nu acceptă

rotaţ ia corpului , pr in opozi ţ ie la mişcarea impusă de

adversar , încet inind sau oprind rota ţ ie i corpului . Uneori ,

această ac ţ iune se real izează cu agăţarea de spatele

adversarului . Aplicarea de că t re Uke a acestui mecanism

reprezintă t ipul opt im de răspuns la încărcări le dorsale .

Desenul 18- Răspuns prin subrota ţ ie la Morote-Seoi-Nage

e. Suprarota ţ ie

În t impul zborului , Uke acceptă ş i chiar accelerează rota ţ ia

corpului , cu depăş i rea faze cr i t ice (expunerea totală a

spatelui) . Aplicarea de că t re Uke a acestui mecanism,

reprezintă t ipul opt im de răspuns la încărcări le dorsale .

Desenul 19- Răspuns prin suprarota ţ ie la Uchi-Mata

124

Concluzi i

• Principalele modal i tăţ i de răspuns compet i ţ ional la

proiectă r i le din judo se subordonează mecanismelor tehnice

descr ise mai sus , pr in care , s imultan , se evi tă t raumatismul

membrului super ior ş i se opt imizează evolu ţ ia apără torului

(Uke) în concurs .

• Sistematizarea acestor t ipur i de răspuns reprezintă o noutate

tehnico-tact ică la îndemâna apără torului (Uke) .

• Repetarea s is tematică a acestor modal i tăţ i de cădere nu se

poate face fără dezvol tarea ini ţ ia lă ş i semnif icat ivă a

percep ţ i i lor kinestezice ş i spa ţ ia le , a vi tezei de reac ţ ie ş i

execu ţ ie , precum ş i cunoaş terea amănun ţ i tă a tehnici lor de

proiectare .

• Folosirea aces tor tehnici de cădere (ventrale) nu va înlocui

apl icarea regulată ş i pr ior i tară a tehnici lor de cădere

consacrate (de regulă , dorsale) ci le va completa , ca o formă

super ioară de manifestare compet i ţ ională .

3.8. Concluzi i le capitolului

Pregă t i rea tehnică insuf icientă es te cea mai responsabi lă de

producerea t raumatismelor în judo ş i es te în interdependen ţă cu

cei la l ţ i factor i a i antrenamentului sport iv . Pe parcursul cercetăr i lor ,

nu s-au eviden ţ ia t argumente pe baza cărora să putem incr imina

efectuarea procedeelor de atac sau apărare în contul produceri i de

t raumatisme. Este posibi lă , însă , prevenirea unei categori i

reprezentat ive de t raumatisme (ale membrului superior) pr intr-o

aten ţ ie specială acordată căderi lor . Deoarece toate aruncăr i le sunt

urmate de căderi mai mul t sau mai pu ţ in dure, învăţarea procedeelor

125

de atac ş i apărare va f i , în mod obl igator iu , precedată de însuş i rea

corectă de că t re sport iv a unui minimum de procedee t radi ţ ionale de

cădere, pentru a se autoasigura ş i pentru a evi ta şocuri le provocate

de proiectăr i .

Competi ţ ia , însă , dezvă lu ie necesi ta tea abordăr i i unor a l te t ipur i

de căderi , numite de noi căder i competi ţ ionale . În concurs , judoka

refuză del iberat apl icarea căderi lor t radi ţ ionale (dorsale) , în

favoarea unor căderi de t ip ventral . Repetarea căderi i ventrale (Mae-

Ukemi) în forma actual acceptată , la f inalul păr ţ i i de încă lz i re , nu

rezolvă n ic i pe departe cer in ţele apl icăr i i e i competi ţ ionale . În

condi ţ i i le expuse mai sus , Mae-Ukemi t rebuie pract ic reconsiderată ,

iar modal i tăţ i le de predare ş i folosire a acesteia t rebuie îmbogăţ i te .

Cercetarea noast ră a eviden ţ ia t d i f icul tăţ i le majore întâmpinate de

judoka în efectuarea acestor t ipur i de căderi (compet i ţ ionale) , ceea

ce determină cea mai mare par te din macrotraumatismele membrului

superior .

Acest t ip de căderi competi ţ ionale nu este recunoscut ş i

s is tematizat în cadrul tehnici i judoului ş i , ca a tare , judoka nu sunt

inst rui ţ i în acest sens . Apl icarea pr ior i tară a acestor căder i în

competi ţ ie , de că t re judoka, impune neces i ta tea abordăr i i s is temat ice

în instruirea sport ivă d in cadrul antrenamentelor , a mij loacelor

pentru învăţarea, consol idarea ş i perfec ţ ionarea acestor solu ţ ionăr i

tehnice competi ţ ionale .

126

CAPITOLUL 4

APLICAREA PROGRAMEI EXPERIMENTALE ÎN

PROCESUL DE ANTRENAMENT LA JUDOKA PUBERTARI

Rezul tatele bazale ale tes tăr i lor pregă t i r i i f iz ice , pregă t i r i i

tehnico-tact ice ş i f iz iologice din cadrul exper imentului pedagogic

sunt prezentate în cadrul anexei 7 .

4.1 Rezultatele testări lor pregă t ir i i f izice

Tabelul 9

Rezul tatele tes tăr i lor pregă t i r i i f iz ice

OBIECTIVUL TESTĂRII

Etapa

Grupa experiment

δ±x

Grupa martor

δ±x

t p

Coordonare segmentară

(puncte)

I II III

3.71±0.61 3.92±0.73 4.21±0.57

3.50±0.75 3.21±0.89 3.07±0.82

0.8122.3074.271

>0.05<0.05<0.01

Coordonare generală (º)

I II III

402.14±62.90 418.57±46.71 440.00±33.28

407.14±50.60 411.42±46.38 408.57±42.76

0.2310.4062.170

>0.05>0.05<0.05

Precizia mişcării (puncte)

I II III

2.14±0.36 3.50±0.65 3.78±0.80

2.21±0.42 2.85±0.66 2.92±0.82

0.4732.6252.808

>0.05<0.05<0.01

Încordări musculare (puncte)

I II III

3.42±0.85 3.78±0.80 4.28±0.72

3.35±0.84 3.50±0.75 3.71±0.72

0.2190.9552.094

>0.05>0.05<0.05

Mobilitate artic. şi elasticitate musc. (cm.)

I II III

55.92±5.21 57.71±5.59 61.78±3.53

57.57±5.65 57.57±5.13 57.92±5.07

0.8030.0692.337

>0.05>0.05<0.05

Echilibru static (sec.)

I II III

24.71±8.23 27.14±7.04 31.14±7.20

22.35±3.79 24.21±6.30 24.64±3.95

0.9741.1602.961

>0.05>0.05<0.01

Echilibru dinamic (puncte)

I II III

3.21±1.12 3.35±0.92 4.21±0.69

3.28±1.20 3.14±0.86 3.21±0.69

0.1590.6233.834

>0.05>0.05<0.01

Circuit de F.-R. (secunde)

I II III

91.50±4.98 85.14±5.08 81.14±5.02

92.92±5.07 87.07±4.84 87.35±5.19

0.7471.0293.217

>0.05>0.05<0.01

127

După cum se observă în tabelul 9 , între grupele experimentală

ş i martor nu se înregis t rau diferen ţe semnif icat ive s tat is t ic la nici

unul dintre cei 8 indicator i f iz ic i cerceta ţ i la e tapa I . Acest fapt

demonstrează că , grupele pe care a fost efectuat experimentul

pedagogic respectă cer in ţa de alcă tuire a grupelor , respect iv , au

făcut par te din cadrul aceleiaş i popula ţ i i s ta t is t ice . Efectele apl icăr i i

programei experimentale au deveni t evidente încă de la etapa a II -a ,

în cazul coordonăr i i segmentare ş i preciziei mişcăr i i . În cazul

coordonăr i i generale , măsură tor i lor pr ivind încordăr i le musculare,

mobil i tăţ i i ar t iculare ş i e last ic i tăţ i i musculare , echi l ibrului s ta t ic ş i

dinamic, precum ş i în cazul măsurăr i i efor tur i lor specif ice ,

rezul tatele au fost semnif icat iv difer i te în favoarea grupei

experimentale la f inalul experimentului pedagogic .

Un al t set de date rezul tă d in calcularea progreselor real izate de

f iecare grupă în par te pe parcursul efectuăr i i experimentului .

Astfel , s-au luat în calcul rezul ta tele înregis t rate cu ocazia tes tăr i lor

ini ţ iale (etapa I ) , în compara ţ ie cu cele înregis t rate în f inalul

experimentului (e tapa III) . Acest calcul a fost efectuat pentru

f iecare grupă în par te , pr in calcularea semnif ica ţ ie i s ta t is t ice pentru

eşant ioane corelate . Pr ivind această anal iză s -au eviden ţ ia t

urmă toarele rezul ta te:

Pr ivind rezul ta tele prezentate în tabelul 10 se remarcă o evolu ţ ie

general izată a performan ţelor ambelor grupe pe parcursul

desfăşurăr i i experimentului , ceea ce demonstrează în pr imul rând

veridici ta tea concluzi i lor rezul tate din anal iza datelor l i teratur i i de

special i ta te , respect iv că vârsta pubertară prezintă o antrenabi l i ta te

crescută . Astfel se conf irmă concluzia că , dezvol tarea biologică a

subiec ţ i lor puberi , as igură progresul în pregă t i rea sport ivă . Pe de

al tă par te putem considera că ş i programa tradi ţ ională de instruire

128

(apl icată grupei martor) , contr ibuie la îmbună tăţ i rea parametr i lor

pregă t i r i i f iz ice la vârsta pubertară .

Tabelul 10

Evolu ţ ia rezul tatelor pregă t i r i i f iz ice ale f iecărei grupe pe

parcursul experimentului

OBIECTIVUL TESTĂRII

GRUPELE DE CERCETARE

t p

Coordonare generală (º) Experimentală Martor

3,050 0,268

<0.01 >0.05

Precizia mişcării (puncte) Experimentală Martor

8,251 3,237

<0.01 <0.01

Încordări musculare (puncte)

Experimentală Martor

4,837 2,687

<0.01 <0.05

Mobilitate articulară şi elasticitate musc. (cm.)

Experimentală Martor

5,767 0.891

<0.01 >0.05

Echilibru static (sec.) Experimentală Martor

3,198 2,828

<0.01 <0.01

Circuit de eforturi specifice F.- R. (secunde)

Experimentală Martor

6,651 7,948

<0.01 <0.01

Din tabelul 10 l ipsesc înregis t răr i le tes tăr i lor refer i toare la

coordonarea segmentară precum ş i cele refer i toare la tes tarea

echi l ibrului dinamic, dator i tă faptului că tes tăr i le au fost efectuate

pr in probe difer i te în cadrul e tapelor experimentului .

O analiză mai amplă a rezul ta telor concrete pr ivind testarea

pregă t i r i i f iz ice este făcută în cadrul subcapi tolului 4 .2 .

4.2 Interpretarea datelor rezultate din testări le pregă t ir i i

f izice

Testarea coordonări i segmentare a dori t să evalueze măsura în

care se formează , la vârsta pubertară , pr iceperea de a combina

mişcăr i le difer i te lor pă r ţ i a le corpului . Grupa experimentală a

dezvol tat aceste pr iceperi pr in mij loace netradi ţ ionale , inspirate din

129

pregă t i rea motr ică a gimnaş t i lor , în t imp ce grupa de control le-a

dezvol tat în cadrul antrenamentului t radi ţ ional de judo.

În cadrul cercetăr i lor anter ioare , s-a demonstrat implicarea

coordonăr i i în problematica t raumatologică . Totodată n ivelul înal t a l

coordonăr i i opt imizează pregă t i rea tehnică , deoarece cu cât

capaci ta tea de îmbinare a mişcăr i lor difer i te lor segmente ale

corpului este mai dezvoltată , cu atât va f i mai uşoară însuş i rea

ac ţ iuni lor motr ice.

Tabelul 11

Rezul tatele tes tăr i i coordonăr i i segmentare (puncte)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

3.71±0.61 3.50±0.75

0.812

>0.05

3.92±0.73 3.21±0.89

2.307

<0.05

4.21±0.57 3.07±0.82

4.271

<0.01

Datori tă par t icular i tăţ i lor de complexi tate tehnică a sportului

judo, mul ţ i special iş t i consideră că s impla exersare a procedeelor

tehnice este suf icientă pentru dezvol tarea coordonăr i i segmentare .

Totuş i cercetăr i le anter ioare au demonstrat dif icul ta tea unor

judocani de performan ţă , de a-ş i coordona opt im segmentele

corporale în t impul zborului , real izând în cădere unghiur i

per iculoase sau accidentându-se s inguri chiar în t impul a tacului .

Analiza rezul tatelor celor două grupe eviden ţ iază că dezvol tarea

coordonăr i i segmentare pr in mij loacele gimnast ic i i sport ive conduce

la rezul tate superioare , chiar din etapa intermediară ( t = 2.307;

p<0.05) , diferen ţele dintre grupe crescând la sfârş i tu l

experimentului ( t = 4.271 ; p<0.05) . Deci , se poate spune că

mij loacele t radi ţ ionale ale judoului nu dezvol tă coordonarea

130

segmentară în aceeaş i măsură în care o reuşesc mij loacele

gimnast ic i i sport ive.

Grupa experimentală a dezvol tat coordonarea pr in intermediul

mij loacelor C.C.1-16, apl icate în pr ima parte a experimentului .

Acestea s-au executat în t impul încă lz i r i i , fără consum supl imentar

de t imp. Testarea acestor pr iceperi s-a efectuat cu mij loace difer i te

în cadrul celor t rei e tape, în concordan ţă cu cer in ţele metodice de

efectuare a testă r i lor . Am evi tat însuş i rea probei pr in repetabi l i ta te .

Gradul de complexi tate al tes tăr i lor a fost în creş tere de la o etapă

la a l ta , grupa experimentală făcând fa ţă acestei creş ter i ş i

înregis t rând rezul ta te superioare de la o etapă la a l ta (3 .71; 3 .92;

4 .21) , spre deosebire de grupa martor care a înregis trat regres pe

măsura tes tăr i lor (3 .50; 3 .21; 3 .07) . Rezul tatele completează

concluzia că doar repetarea procedeelor de judo nu este de ajuns

pentru dezvol tarea coordonăr i i segmentare .

Testarea coordonări i generale s -a efectuat cu ajutorului

Testului Matorin. La sfârş i tul experimentului , rezul tatele grupei

experimentale au fost semnif icat iv superioare rezul ta telor grupei

martor ( t = 2.200, p<0.05) .

Tabelul 12

Rezul tatele tes tăr i i coordonăr i i generale ( º )

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experi- mentală. Martor

402.14± 62.90 407.14± 50.60

0.231

>0.05

418.57± 46.71 411.42± 46.38

0.406

>0.05

440± 33.28 408.57± 42.76

2.170

<0.05

131

Aplicarea mij loacelor C.C.1-16 a dus la creş terea directă a

parametr i lor grupei experimentale . Unele dintre aceste exerci ţ i i

complexe au avut în componen ţă e lemente de rota ţ ie în jurul

propriului ax - e lement prezent ş i în cadrul probei de tes tare –

efectuat , însă , în condi ţ i i mult îngreuiate fa ţă de condi ţ i i le tes tăr i i .

Pr in natura acestor exerci ţ i i complexe, rota ţ i i le au necesi tat a f i

declanşate cu vi teze maxime în condi ţ i i de echi l ibru precar ,

dezvol tând coordonarea superioară a corpului .

Rezul tatele grupei experimentale au fost în progres pe parcursul

experimentului (402º , 418º , 440º) , valor i le ini ţ ia le ş i f inale difer ind

semnif icat iv ( t = 3.050, p<0.01) , spre deosebire de cele ale grupei

martor care au s tagnat în jurul valor i i de 410º .

Aprecierea precizie i mişcări lor în spa ţ iu ş i a gradului de

încordare musculară , se face pr in intermediul anal izator i lor , în

special a anal izatorului kinestezic care prelucrează senza ţ i i le

musculare . Se cunoaş te faptul că , în compara ţ ie cu senza ţ i i le vizuale

ş i audi t ive senza ţ i i le musculare se sesizează mai greu. Cu toate

acestea, e le informează cu suficientă precizie (centr i i motr ic i tăţ i i )

de pe scoar ţa cerebrală despre ampli tudinea mişcăr i lor , sensul ş i

intensi ta tea de deplasare a unor segmente ale corpului în raport cu

al tele precum ş i despre gradul de încordare musculară .

Necesi ta tea tes tă r i i acestor la tur i a le capaci tăţ i i motr ice, rezidă

d in faptul că executarea corespunză toare a procedeelor de judo ş i

d irec ţ ionarea mişcăr i lor spre ob ţ inerea unei autoprotec ţ i i la

accidente , t rebuie să ţ ină seama obl igator iu, de îndepl inirea

condi ţ i i lor de în ţelegere a mişcăr i lor pe care sport ivul le execută .

După îndepl inirea condi ţ ie i de a avea reprezentă r i mentale corecte ,

es te foar te important ca subiectul să f ie capabi l să compare

senza ţ i i le musculare apă rute în t impul unei execu ţ i i corecte cu cele

132

ale unei execu ţ i i greş i te . Cu cât această compara ţ ie se face mai

repede, după efectuarea mişcă r i i , cu atât este mai bine, deoarece

urmele înregis trăr i i senza ţ i i lor musculare dispar repede, exis tând ş i

r iscul modif icăr i i reprezentăr i lor corecte.

Datori tă complexităţ i i tehnice a judoului se poate presupune că

aceste la tur i a le capaci tăţ i i motr ice pot f i dezvol tate corespunză tor

numai pr in s impla pract icare a acestui sport . Totuş i , ţ inând cont de

caracter is t ica vârstei pubertare de antrenabi l i ta te maximă a acestor

capaci tăţ i , am încercat să determinăm dacă , ac ţ ionându-se ş i cu al te

mij loace de pregă t i re , decât cele specif ice judoului , se pot

înregis tra creş ter i a le indicator i lor corespunză tor i . Astfel , grupa

experimentală a dezvol tat precizia mişcăr i lor pr in mij loacele de

pregă t i re P.1-6 ş i perceperea gradului de încordare musculară pr in

mij loacele de pregă t i re I .M.1-7, în t imp ce grupa martor a efectuat

antrenamentul t radi ţ ional .

Tabelul 13

Rezul tatele tes tăr i i preciz iei mişcăr i i (puncte)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

2.14±0.36 2.21±0.42

0.473

>0.05

3.50±0.65 2.85±0.66

2.625

<0.05

3.78±0.80 2.92±0.82

2.808

<0.01

Testarea preciziei mişcă r i lor a ară tat d i feren ţe semnif icat ive în

creş terea numă rului de puncte înregis t rate de grupa experimentală

în raport cu grupa martor , ş i chiar de la tes tarea intermediară ( t =

2.625, p<0.05) , ca urmare a dezvoltăr i i pr ior i tare a acestei capaci tăţ i

la grupa experimentală în luni le ianuarie ş i februarie . S-a constatat

accentuarea acestor diferen ţe cu ocazia testăr i lor f inale în favoarea

133

grupei experimentale ( t =2.808, p<0.01) . Progresul înregis trat de

ambele grupe a fost semnif icat iv difer i t : t = 8,251, p<0.01 în cazul

grupei experimentale , fa ţă de t = 3,237 p<0.01 în cazul grupei

martor .

Tabel nr .14

Rezul tatele tes tăr i i gradului de încordare musculară (puncte)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

3.42±0.85 3.35±0.84

0.219

>0.05

3.78±0.80 3.50±0.75

0.955

>0.05

4.28±0.72 3.71±0.72

2.094

<0.05

În ceea ce pr iveş te testarea perceperi i gradului de încordare

musculară , se pot observa diferen ţele semnif icat ive s ta t is t ic între

cele două grupe cu ocazia testăr i lor f inale . ( t = 2.094, p<0.05 ) .

Ambele grupe au progresat pe t impul experimentului ; grupa

experimentală cu o diferen ţă semnif icat ivă a medii lor (0.86 puncte, t

= 4.837, p<0.01) , În t imp ce la grupa martor creş terea a fost mai

redusă , dar , totuş i , semnif icat ivă (0 .36 puncte , t = 2 .687, p<0.05) .

Ambele setur i de testă r i de mai sus , conduc la concluzia că

pract icarea judoului determină creş ter i semnif icat ive ale capaci tăţ i i

de apreciere a mişcăr i lor în spa ţ iu ş i a le gradului de încordare

musculară , dar acestea pot f i spori te ac ţ ionându-se special izat , cu

mij loace împrumutate din gimnast ica sport ivă .

Testarea mobil i tăţ i i art iculare ş i a e last ic i tăţ i i musculare a

fost efectuată pr in proba special izată a Testului Fleisman. Thomas

R. (1995, 200) caracter izează acestă probă ca tes tând suple ţea

s tat ică sau ampli tudinea suple ţei . Grupa experimentală a înregis t rat

rezul ta te semnif icat iv superioare în raport cu grupa martor ( t =

134

2.337, p <0.05) . Deoarece în cadrul cercetă r i lor prealabi le s-a

demonstrat că această cal i ta te motr ică es te mai bine dezvol tată la

sport ivi i cu grad scăzut de accidentare , se poate deduce ef ic ien ţa

modelului propus de noi , în sensul dezvol tăr i i acelor cal i tăţ i care

pot inf luen ţa favorabi l prevenirea accidentelor sport ive.

Tabelul 15

Rezultatele tes tăr i i mobil i tăţ i i ar t iculară ş i e last ic i tăţ i i musculare

(cm.)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

55.92±5.21 57.57±5.65

0.803

>0.05

57.71±5.59 57.57±5.13

0.069

>0.05

61.78±3.53 57.92±5.07

2.337

<0.05

Progresul real izat de grupa experimentală de-a lungul

experimentului , a fost de 5.76 cm, f i ind semnif icat iv s ta t is t ic ( t =

5.767, p<0.01) , în t imp ce performan ţele grupei martor au s tagnat în

jurul valor i i de 57 cm.

Testarea echi l ibrului stat ic a înregis trat de asemenea diferen ţe

semnif icat ive între grupa experimentală ş i grupa martor ; Diferen ţele

înregis t rate la f inalul experimentului sunt semnif icat ive s ta t is t ic ( t =

2.961, p<0.01) . Efectuarea exerci ţ i i lor complexe din cadrul

modelului opera ţ ional propus de noi , s-a făcut în condi ţ i i de

echi l ibru precar , ceea ce a determinat ş i o dezvoltare a acestei la tur i

a capaci tăţ i lor coordinat ive. Totuş i , t rebuie ţ inut cont de faptul că

progresul mediu înregis trat de ambele grupe pe parcursul

evenimentului a re ieş i t a f i semnif icat iv s ta t is t ic ( t experimental =

3.198, p<0.01 ş i t martor =2.828, p<0.01) . Dacă creş terea nivelului

grupei experimentale este expl icabi lă pr in apl icarea programului

135

propus de noi , progresul înregis t rat de grupa martor poate conduce

la ideea că ş i mij loacele de antrenament t radi ţ ionale din cadrul

judoului inf luen ţează , în bună măsură dezvol tarea echi l ibrului s ta t ic .

Tabelul 16

Rezul tatele tes tăr i i echi l ibrului s tat ic (sec. )

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

24.71± 8.23 22.35± 3.79

0.974

>0.05

27.14± 7.04 24.21± 6.30

1.160

>0.05

31.14± 7.20 24.64± 3.95

2.961

<0.01

Echi l ibrul dinamic a fost tes tat cu ajutorul a t re i probe, câte

una la f iecare tes tare ini ţ ia lă , in termediară ş i f inală , prezentând, ca

pr incipală caracter is t ică , sporirea complexi tăţ i i probei .

Tabelul 17

Rezul tatele tes tăr i i echi l ibrului dinamic (puncte)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

3.21±1.12 3.28±1.20

0.159

>0.05

3.35±0.92 3.14±0.86

0.623

>0.05

4.21±0.69 3.21±0.69

3.834

<0.01

Plecând de la valor i sensibi l egale în cadrul tes tă r i i ini ţ ia le , la

sfârş i tul experimentului grupa experimentală se detaşează cu o

diferen ţă semnif icat ivă s ta t is t ic de 1.00 puncte, t = 3.834, p<0.01.

Progresele grupelor nu pot f i luate în seamă deoarece testăr i le au

fost făcute pr in probe difer i te . Diferen ţa semnif icat ivă men ţ ionată

mai sus , se poate pune pe seama contr ibu ţ ie i mij loacelor de însuş i re

136

a căderi lor competi ţ ionale s imple (A. 1-8) ş i complexe (B1-6)

efectuate de grupa exper imentală care au ca pr incipală caracter is t ică

efectuarea unor ac ţ iuni în condi ţ i i de echi l ibru precar .

Testarea cal i tăţ i lor combinate de forţă -rezistenţă a fost

efectuată cu ajutorul metodei c i rcui tului s tandardizat , în care se

execută , într-un r i tm cât mai rapid, secven ţe de efor tur i specif ice .

Această metodă es te recomandată de numeroş i special iş t i (Ş tefănu ţ

S . , 1983, Muraru A. ,1994, Hantău I . , Manolachi V. 2000, Ion-Ene

M., 2003) ş i v izează a tât dezvol tarea cal i tăţ i lor f iz ice combinate cât

ş i evaluarea lor . Diferen ţe semnif icat ive între medii le celor două

grupe apar în f inalul experimentului , în favoarea grupei

experimentale (7.57 sec, t = 3.217, p<0.01) . Rezul tatele superioare

ale grupei experimentale se datorează în special folosir i i mij loacelor

B 1-6 în condi ţ i i de luptă specif ică sau repetă r i intensive, care

cuprind efor tur i specif ice în regim de for ţă-rezis ten ţă .

Tabelul 18

Rezul tatele tes tăr i i pr in circui tul de eforturi specif ice (secunde)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

91.50± 4.98 92.92± 5.07

0.747

>0.05

85.14± 5.08 87.07± 4.84

1.029

>0.05

81.14± 5.02 87.35± 5.19

3.217

<0.01

Progresele înregis t rate de-a lungul experimentului de că t re

cele două grupe sunt semnif icat ive s ta t is t ic , rezul tând pentru grupa

experimentală 10.36 secunde, t = 6.651, p<0.01, iar pentru grupa

martor de 5.57 secunde, t = 7.948, p<0.01 , aspect expl icabi l pr in

antrenabi l i ta tea mare a cal i tăţ i lor combinate de for ţă-rezis ten ţă .

137

4.3. Rezultatele testări lor pregă t ir i i tehnico-tact ice

Efectele apl icăr i i programei experimentale în planul pregă t i r i i

tehnico-tact ice au fost ver if icate având în vedere indicator i i :

acurate ţea tehnică , in tervalul de atac, s iguran ţa atacului , s iguran ţa

apărăr i i , d ivers i ta tea tehnică , ef icien ţa ş i rezul ta tul sport iv .

Parametr i i pentru aceş t i indicator i au fost înregis t ra ţ i în urma

part ic ipăr i i sport ivi lor la competi ţ i i individuale na ţ ionale , pr in

anal iza s tenogramelor de concurs ş i a înregis trăr i lor video, pentru

f iecare sport iv în par te . To ţ i indicator i i prezenta ţ i sunt în legă tură

s t rânsă cu problematica opt imizăr i i căderi lor compet i ţ ionale , pr in

care considerăm că se previn accidentele ce produc t raumatisme ale

membrului superior ş i se opt imizează evolu ţ ia judoka în concurs .

Au fost ob ţ inute t re i sec ţ iuni de date: Pr imul set , numit de noi

tes tarea ini ţ ială , a fost ob ţ inut cu ocazia par t ic ipăr i i sport ivi lor în

Campionatul Na ţ ional Individual din apri l ie-mai 2001 (fazele

jude ţeană , zonală ş i f inală) . Al doi lea set , tes tarea intermediară , a

fost const i tui t pe baza par t ic ipăr i i sport ivi lor la Campionatul

Na ţ ional pe Echipe, (pentru sport ivi i care nu au făcut par te din

echipă , s -au luat în calcul întâlnir i le din cadrul selec ţ iei pentru

formarea echipei) ş i două competi ţ i i amicale, cele t rei compet i ţ i i

f i ind organizate în oct . -dec.2001. Al t re i lea set de date ,

corespunză tor tes tăr i i f inale , a fost recol ta t în urma part ic ipăr i i

sport ivi lor în Campionatul Na ţ ional Individual – 2002 (fazele

jude ţeană , zonală ş i f inală) .

După cum se observă în tabelul 19 între grupele experimentală ş i

martor nu se înregis trau diferen ţe semnif icat ive s ta t is t ic la nici unul

dintre cei 7 indicator i tehnico-tact ici tes ta ţ i in i ţ ial (etapa I ) . Ca ş i

în cazul tes tăr i lor f iz ice se demonstrează că , grupele pe care a fost

138

efectuat experimentul respectă cer in ţa de alcă tuire a grupelor ,

respect iv, au făcut par te din cadrul aceleiaş i popula ţ i i s ta t is t ice .

Efectele apl icăr i i programei experimentale au deveni t evidente încă

de la e tapa a II-a , în cazul tes tăr i lor s iguran ţei atacului ş i a

calculăr i i raportului dintre punctele câş t igate ş i p ierdute (p <0.05) .

Tabelul 19

Rezultatele tes tăr i lor pregă t i r i i tehnico-tact ice

OBIECTIVUL

TESTĂRII

Eta

pa

Grupa

experiment

δ±x

Grupa

martor

δ±x

t p

Acurateţe tehnică (puncte)

I II III

2.71±0.72 3.28±0.61 3.92±0.73

2.85±0.77 2.92±0.73 3.35±0.64

0.496 1.415 2.196

>0.05 >0.05 <0.05

Interval de atac (sec.)

I II III

29.42±2.92 28.78±3.19 23.35±3.87

29.21±2.99 30.50±4.07 29.21±3.26

0.188 1.244 4.333

>0.05 >0.05 <0.01

Siguranţa atacului (atacuri %)

I II III

51.28±6.52 56.07±5.03 60.71±6.14

49.14±7.93 50.92±5.38 52.85±5.50

0.779 2.6163.567

>0.05 <0.05 <0.01

Siguranţa apărării (acţiuni tehnice

%)

I II III

60.00±7,41 62.50±6.93

81.57±10.81

57,78±7,24 57.78±6.05 68.28±6.66

0.801 1.919 3.916

>0.05 >0.05 <0.01

Diversitatea tehnică (nr. procedee)

I II III

3.78±1.36 4.14±0.94 6.35±1.15

4.28±1.38 4.00±1.17 5.28±1.20

0.965 0.349 2.408

>0.05 >0.05 <0.05

Raportul punctelor câştigate şi

pierdute (puncte)

I II III

2.46±1.10 2.97±0.78 3.47±0.59

1.92±0.94 2.34±0.60 2.78±0.35

1.396 2.3953.763

>0.05 <0.05 <0.01

Rezultat sportiv (puncte)

I II III

9.35±3.10 10.35±3.97 12.57±3.00

9.07±2.92 9.07±2.92

10.28±2.30

0.246 0.971 2.266

>0.05 >0.05 <0.05

În cazul aprecier i i acurate ţei tehnice, a măsurăr i i intervalului de

atac, a s iguran ţei apărăr i i , a diversi tăţ i i tehnice precum ş i a

interpretăr i i rezul ta tului sport iv , rezul tatele au fost semnif icat iv

139

difer i te în favoarea grupei experimentale la f inalul experimentului

pedagogic (p<0.05 ş i p<0.01) .

Ca ş i în cazul tes tăr i lor pregă t i r i i f iz ice, am anal izat evolu ţ ia

indicator i lor pregă t i r i i tehnico-tact ice de-a lungul experimentului ,

luând în calcul rezul tatele înregis trate cu ocazia tes tăr i lor ini ţ ia le

(etapa I) , în compara ţ ie cu cele înregis t rate în f inalul experimentului

(e tapa III) . Acest calcul a fost efectuat pentru f iecare grupă în par te ,

pr in calcularea semnif ica ţ ie i s ta t is t ice pentru eşantioane corelate .

Rezultatele sunt eviden ţ ia te în tabelul 20.

Tabelul 20

Evolu ţ ia rezul tatelor pregă t i r i i tehnico-tact ice ale f iecărei grupe

pe parcursul experimentului

OBIECTIVUL TESTĂRII

GRUPELE DE CERCETARE

t p

Acurateţe tehnică (puncte)

Experimentală Martor

4,050 2,876

<0.01 <0.05

Interval de atac (sec.) Experimentală Martor

4,164 0

<0.01 -

Siguranţa atacului (atacuri %)

Experimentală Martor

3,862 3,856

<0.01 <0.01

Siguranţa apărării (acţiuni tehnice %)

Experimentală Martor

6,285 3,110

<0.01 <0.01

Diversitatea tehnică (nr. procedee)

Experimentală Martor

5,146 2,081

<0.01 <0.05

Raportul punctelor câştigate şi pierdute (pct.)

Experimentală Martor

3,741 4,044

<0.01 <0.01

Rezultat sportiv (puncte)

Experimentală Martor

3,193 2,645

<0.01 <0.05

Privind rezul tatele prezentate în tabelul 20 ca ş i în cazul

testăr i lor f iz ice se remarcă o evolu ţ ie general izată a performan ţelor

ambelor grupe pe parcursul desfăşurăr i i experimentului . Se confirmă

as t fel ş i la nivelul pregă t i r i i tehnico-tact ice antrenabil i ta tea crescută

a vârstei pubertare , precum ş i faptul că programa tradi ţ ională de

140

instruire (apl icată grupei martor) , contr ibuie la îmbună tăţ i rea

parametr i lor pregă t i r i i tehnico-tact ice .

Analiza f iecărui indicator al pregă t i r i i tehnico- tact ice anal izat

de noi este făcută în cadrul subcapi tolului 4 .4 .

4.4. Interpretarea datelor rezultate din testări le pregă t ir i i

tehnico-tact ice

Testarea acurateţei tehnice a fost impusă de datele cercetăr i lor

anter ioare care dovedesc că o bună acurate ţe tehnică d iminuează

apari ţ ia accidentelor ş i implici t a t raumatismelor . Datele tes tăr i i

prezentate mai jos a demonstrat o superior i ta te a grupei

experimentale fa ţă de grupa martor ; în f inalul experimentului s-au

înregis t rat 0 .57 puncte , t = 2.196, p<0.05. Diferen ţa se poate pune

pe seama lucrului special izat a l grupei experimentale în pr ivin ţa

dezvoltă r i i capaci tăţ i lor f iz ice care inf luen ţează manifestarea

tehnică . Exerci ţ i i le speciale de dezvoltare a coordonăr i i generale ,

echi l ibrului , ameliorare a preciziei ş i încordă r i lor musculare au

inf luen ţat ş i exprimarea tehnică a sport ivi lor grupei experimentale ,

a jutându-i pe aceş t ia să manifeste o acurate ţe tehnică mai mare.

Tabelul 21

Rezul tatele tes tăr i i pr iv ind acurate ţea tehnică a

execu ţ i i lor(puncte)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

2.71±0.72 2.85±0.77

0.496

>0.05

3.28±0.61 2.92±0.73

1.415

>0.05

3.92±0.73

3.35±0.64

2.196

<0.05

141

Progresul real izat pe parcursul experimentului de cele două

grupe este semnif icat iv , confirmând previziuni le impuse de creş terea

ş i dezvol tarea s is temelor ş i aparatelor biologice la vârsta pubertară .

Grupa experimentală a înregis trat un progres de 1.21 puncte , t =

4.050, p<0.01, iar grupa martor a înregis t rat o creş tere de 0 .50

puncte , t = 2.876, p<0.05.

Testarea intervalului de atac a fost efectuată ca urmare a

convingeri i noastre că un sport iv care se s imte în s iguran ţă (are

convingerea că nu se poate accidenta ca urmare a desfăşurăr i i luptei)

are ini ţ ia t ivă superioară în ceea ce pr iveş te declanşarea atacuri lor .

Tabelul 22

Rezultatele tes tăr i i intervalului de atac (sec. )

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

29.42±2.92 29.21±2.99

0.188

>0.05

28.78±3.19 30.50±4.07

1.244

>0.05

23.35±3.87 29.21±3.26

4.333

<0.01

Testarea de fa ţă a urmă r i t determinarea t impului mediu în care

sport ivul a executat o ac ţ iune tehnică punctată . Deosebir i

semnif icat ive s tat is t ic au fost înregis trate la sfârş i tul

experimentului , în favoarea grupei experimentale care a înregis t ra t

un t imp mediu între a tacuri de 23.35 sec. , cu 5.86 sec. mai scurt

decât cel înregis trat de grupa martor , t = 4.333, p<0.01. Acest

parametru a fost inf luen ţat de întregul model opera ţ ional propus de

noi , contr ibu ţ ia f iecărui mij loc de pregă t i re putând inf luen ţa

intervalul de atac.

Pe t impul experimentului , scăderea evidentă a t impului mediu de

atac a fost observată doar în cazul grupei exper imentale , d i feren ţa

142

dintre tes tarea ini ţ ială ş i f inală mater ial izându-se în 6.07 sec. ,

corespunză tor cu t = 4.164, p<0.01. Grupa martor a înregis t rat o

uşoară var ia ţ ie a acestui indicator în jurul valor i i de 30 sec,

nesemnif icat ivă s ta t is t ic .

Siguran ţa atacului a fost tes tată p lecând de la aceleaş i

considera ţ i i făcute în cazul tes tăr i i intervalului de atac, cu

specif icarea că tes tarea intervalului de atac ne oferă o apreciere

cant i ta t ivă , pe când tes tarea s iguran ţei ne dezvă luie la tura cal i ta t ivă

a aceluiaş i indicator . Evaluarea a fost efectuată pr in calcularea

raportului dintre numărul de ac ţ iuni tehnice reuş i te , fa ţă de numă rul

a tacuri lor reale . Încă d in t impul tes tăr i lor intermediare , sport ivi i

grupei experimentale au înregis t rat o superior i ta te semnif icat ivă a

acestui indicator , care a fost apreciată în aceeaş i măsură ş i cu ocazia

testăr i i f inale (p<0.01) .

Tabelul 23

Rezultatele tes tăr i i s iguran ţei atacului (atacuri %)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

51.28±6.52 49.14±7.93

0.779

>0.05

56.07±5.03 50.92±5.38

2.616

<0.05

60.71±6.14 52.85±5.50

3.567

<0.01

Creş terea valor ică a acestui indicator se expl ică pr in încrederea

spori tă în şansele atacului , pe care au dobândit-o sport ivi i grupei

experimentale , în urma parcurgeri i programei experimentale . Deş i

programa nu s-a adresat direct îmbună tăţ i r i i a tacului , a contr ibui t

indirect ş i la îmbună tăţ i rea acestui indicator .

În pr ivin ţa progresului înregis t rat de ambele grupe, s-au

constata t creş ter i semnif icat ive s tat is t ic a tât de grupa experimentală

143

- cu o diferen ţă de 9 .43% atacuri , t = 3.862, p<0.01 - cât ş i de

grupa martor - 3 .71% atacuri corespunză tor pentru t = 3.856,

p<0.01.

Siguran ţa apărări i a fost tes tată ca o consecin ţă d irectă a

cercetăr i lor anter ioare, în care s-a demonstrat că o ra tă mare a

t raumatismelor din judo se produc ca urmare a proiectă r i lor . Cum

proiectă r i le sunt urmate de căderi , iar judoka af la t în s i tua ţ ia de a

executa căderea are tendin ţa de a l imita pierderea de puncte în

concurs , un rezul tat superior a l s iguran ţei apărăr i i arată că subiectul

ş t ie să cadă în s iguran ţă ş i cu ef icien ţă .

Tabelul 24

Rezul tatele tes tăr i i s iguran ţei apărăr i i (ac ţ iuni tehnice %)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

60.00±7,41 57,78±7,24

0.801

>0.05

62.50±6.93 57.78±6.05

1.919

>0.05

81.57±10.81 68.28±6.66

3.916

<0.01

Rezultatele prezintă d i feren ţe semnif icat ive s tat is t ic a tât la

tes tarea intermediară cât ş i la cea f inală . Superior i ta tea grupei

experimentale , la tes tarea f inală , fa ţă de grupa martor , a fost

evidentă : o diferen ţă a s iguran ţei apă răr i i de 13.29 % ac ţ iuni ,

concret izată în t = 3 .916, p<0.01. Aceste diferen ţe au fost aş teptate ,

dator i tă caracterului de dezvol tare a exprimăr i lor tehnice din

apărare , preponderente în cadrul programei propuse de noi ş i

parcurse de grupa experimentală . Progresul înregis trat de ambele

grupe a fost semnif icat iv s ta t is t ic , grupa experimentală înregis t rând

o diferen ţă de 21.57 % ac ţ iuni , cu un puternic indice de semnif ica ţ ie

144

t = 6.285, p<0.01, iar grupa martor de 10.50 % ac ţ iuni , t=3.110,

p<0.01.

Testarea diversităţ i i tehnice a urmăr i t ident i f icarea folosir i i de

că t re sport ivi a procedeelor tehnice difer i te în lupta în picioare, în

lupta la sol , executate pe partea favori tă , la care s-au adăugat cele

efectuate pe cealal tă par te .

Tabelul 25

Rezultatele tes tăr i i d iversi tăţ i i tehnice (nr . procedee)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

3.78±1.36 4.28±1.38

0.965

>0.05

4.14±0.94 4.00±1.17

0.349

>0.05

6.35±1.15 5.28±1.20

2.408

<0.05

Această tes tare a fost impusă tot de rezul tatele cercetăr i lor

anter ioare care au ară tat că sport ivi i mai tehnici se accidentează mai

greu. În cadrul tes tăr i lor ini ţ iale ş i intermediare nu au apărut

diferen ţe semnif icat ive între grupe, aces tea f i ind semnalate doar în

cadrul tes tăr i lor f inale t = 2.408, p<0.05.

Pe parcursul experimentului , grupa experimentală a avut un

progres constant a l diversi tăţ i i tehnice, atât la tes tăr i le ini ţ ia le cât ş i

la cele f inale exis tând o diferen ţă de 2.57 procedee, t = 5.146,

p<0.01, în t imp ce rezul ta tele grupei martor au f luctuat , în f inal

real izând un progres de 1.00 procedee fată de tes tarea ini ţ ială ,

nesemnif icat iv s ta t is t ic , corespunză tor lu i t = 2 .081, p>0.05.

Raportul punctelor câş t igate ş i pierdute , a fost calculat ca

urmare a considera ţ i i lor refer i toare la nivelul tehnic ş i ef icien ţa

apărăr i i , care , aşa cum s-a demonstrat , sunt superioare la sport ivi i

care au un indice scăzut al accidentăr i i . Acest raport a fost numit de

145

noi , , indicator de ef icien ţă în luptă” ş i a dezvă lui t deosebir i

semnif icat ive între medii le celor două grupe, încă de la etapa

intermediară de 0.63 puncte , t = 2.200, p<0.05, diferen ţă

asemănă toare cu cea înregis trată la etapa f inală (0 .68) , dar cu un

coeficient difer i t de semnif ica ţ ie t = 3 .597, p<0.01.

Tabelul 26

Rezul ta tele raportului punctelor câş t igate ş i pierdute (puncte)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

2.46±1.10 1.92±0.94

1.396

>0.05

2.97±0.78 2.34±0.60

2.395

<0.05

3.47±0.59 2.78±0.35

3.763

<0.01

Rezul tatul a fost previzibi l , dator i tă caracter is t ic i i programei

parcurse de grupa experimentală , pr in care s-a urmăr i t pr ior i tar

minimizarea punctelor pierdute , deci inf luen ţarea directă a

raportului de mai sus . Pe parcursul derulăr i i experimentului , ambele

grupe au înregis t rat o îmbună tăţ i re constantă ş i semnif icat ivă a

raportului punctelor câş t igate în raport cu cele pierdute - grupa

experimentală înregis trând un progres mediu al raportului de 1.31

puncte , căruia î i corespunde t = 3.741, p<0.01, iar grupa martor

înregis trând un progres mediu al raportului de 0.76 puncte , căruia î i

corespunde t = 4.044, p<0.01.

Rezultatul sport iv reprezintă cea mai elocventă rezul tantă a

pregă t i r i i sport ive de ansamblu. Cercetarea noastră reconfirmă ş i

diferen ţele semnif icat ive ale tuturor indicator i lor tes ta ţ i anter ior .

Punctarea performan ţelor sport ivi lor conform gri le i din cadrul cap

2.2.5. , a ară ta t o diferen ţă semnif icat ivă a rezul ta telor în favoarea

grupei experimentale , 2 .29 puncte , t = 2.266, p<0.05.

146

Tabelul 27

Rezultatul sport iv (puncte)

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

9.35± 3.10 9.07± 2.92

0.246

>0.05

10.35± 3.97 9.07± 2.92

0.971

>0.05

12.57± 3.00 10.28± 2.30

2.266

<0.05

Pe parcursul experimentului , progresul grupei experimentale a

fost constant , între tes tarea ini ţ ia lă ş i f inală înregis trându-se o

diferen ţă de 3.22 puncte , corespunzându-i t = 3.193, p<0.01, în t imp

ce grupa martor a înregis t rat ini ţ ial o s tagnare a rezul tatelor ,

real izând totuş i , la tes tarea f inală , o creş tere semnif icat ivă s ta t is t ic

de 1.21 puncte , cu t = 2.645, p<0.05.

4.5. Datele rezultate din testări le f iz iologice

În cadrul capi tolului I , s -au descr is , pe larg, legă tura dintre

manifestarea efor tului specif ic ş i oboseală , cu producerea

t raumatismelor în judo, apreci indu-se că adaptarea sport ivi lor la

efor t inf luen ţează în t r -o măsură importantă producerea acestor

evenimente. Instrumentele pr in care s-a măsurat adaptarea

sport ivi lor la efor t sunt cele mai folosi te în act ivi ta tea sport ivă ,

uşor de apl icat ş i cu un indice crescut de relevan ţă : Testul Ruff ier ş i

Indicele Dorgo.

147

Tabelul 28

Rezul tatele tes tăr i lor f iz iologice

OBIECTIVUL TESTĂRII

Etapa Grupa experiment

δ±x

Grupa martor

δ±x

t p

Testul Ruffier

I II III

8.62±2.00 7.56±1.15 3.53±0.86

9.04±1.62 8.22±1.45 5.95±1.32

0.610 1.334 5.747

p>0.05 p>0.05 p<0.01

Indicele Dorgo

I II III

11.69±1.95 9.92±1.67 4.91±1.59

11.34±1.84 10.44±1.77 6.54±0.91

0.488 0.799 3.329

p>0.05 p>0.05 p<0.01

Evolu ţ ia parametr i lor f iz iologici pe parcursul desfăşurăr i i

experimentului pentru f iecare grupă în parte (calcula ţ i între etapa I

ş i I I I ) , scoate cel mai bine în eviden ţă sa l tul biologic ce

caracter izează vârs ta pubertară . Datori tă posibi l i tăţ i lor crescute ale

acestui puseu de dezvol tare general izată , antrenamentul sport iv

surprinde la această vârs tă efor tur i spori te ca volum ş i in tensi ta te

care eviden ţ iază îmbună tăţ i rea substan ţ ială a indici lor func ţ ional i ,

lucru demonstrat de progresele semnif icat ive eviden ţ iate de tabel 29.

Tabelul 29

Evolu ţ ia tes tăr i lor f iz iologice ale f iecărei grupe pe parcursul

experimentului

OBIECTIVUL TESTĂRII

GRUPELE DE CERCETARE

t p

Testul Ruffier

Experimentală Martor

8,954 4,591

<0.01 <0.01

Indicele Dorgo

Experimentală Martor

21,504 11,515

<0.01 <0.01

4.6. Interpretarea datelor rezultate din testări le f iz iologice

Testul Ruff ier a fost semnif icat iv difer i t la tes tarea efectuată în

f inalul experimentului , cu o diferen ţă între medii le grupelor

148

experimentală ş i martor de 2.42, t = 5.747, p<0.01, în favoarea

grupei experimentale . Acest decalaj poate f i pus pe seama

mij loacelor competi ţ ionale complexe (B1-6) folosi te intensiv de

că t re grupa experimentală în special în par tea f inală a

experimentului .

Ambele grupe au demonstrat o îmbună tăţ i re constantă a

acestui indicator , aspect previzionat de caracter is t ic i le pregă t i r i i la

momentele testăr i lor . Având în vedere că tes tarea ini ţ ia lă a fost

făcută la începutul per ioadei de pregă t i re , cea intermediară , la

mij locul per ioadei de pregă t i re , iar cea f inală în per ioada

competi ţ ională , progresul mediu al ambelor grupe se înscr ie pe calea

rezul ta telor aş teptate .

Tabelul 30

Rezul tatele Testului Ruff ier

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

8.62± 2.00 9.04± 1.62

0.610

p>0.05

7.56± 1.15 8.22± 1.45

1.334

p>0.05

3.53± 0.86 5.95± 1.32

5.747

p<0.01

Pe t impul experimentului grupa experimentală a înregis trat o

îmbună tăţ i re semnif icat ivă s ta t is t ic corespunză tor lui t = 8.954,

p<0.01 , iar grupa martor a înregis trat un progres de asemenea

semnif icat iv , t = 4.591, p<0.01. Aceste rezul tate dovedesc creş terea

indubi tabi lă a capaci tăţ i i de efor t la vârs ta pubertară .

Indicele Dorgo a prezentat evolu ţ i i s imilare Testului Ruff ier .

Plecând de la diferen ţe nesemnif icat ive în cadrul tes tăr i i ini ţ ia le , la

149

sfârş i tul experimentului s-a determinat o di feren ţă semnif icat ivă

s ta t is t ic în favoarea grupei experimentale , diferen ţa medii lor f i ind

de 1.63, t = 3.079, p <0.01.

Tabelul 31

Rezultatele Indicelelui Dorgo

Etapele cercetării I II III

GRUPE δ±x

t

p

δ±x

t

p

δ±x

t

p

Experim. Martor

11.69± 1.95 11.34± 1.84

0.488

p>0.05

9.92± 1.67 10.44± 1.77

0.799

p>0.05

4.91± 1.59 6.54± 0.91

3.329

p<0.01

Îmbună tăţ i rea acestui indice a fost constantă ş i semnif icat ivă la

ambele grupe, în acord cu etapele de pregă t i re corespunză toare

testăr i lor ( ident ice cu cele prezentate mai sus) , grupa experimentală

real izând o diferen ţă de 6 .78, t = 21.504, p <0.01, iar grupa martor

d = 4.80, t = 11.515, p <0.01.

4 .7 . Concluzi i le capitolului

Programa experimentală propusă de noi asigură însuş i rea unor

modal i tăţ i de cădere compet i ţ ională cu efecte benef ice în

îmbună tăţ i rea celor mai importante la tur i a le pregă t i r i i sport ive, cu

rol demonstrat în prevenirea accidentelor ce afectează membrele

superioare. Latur i le pregă t i r i i f iz ice care pot ameliora producerea

accidentelor sport ive ş i care au înregis trat îmbună tăţ i r i

semnif icat ive pr in aportul programei experimentale au fost

coordonarea segmentară ş i generală , preciziei mişcăr i i , controlul

încordăr i lor musculare , mobil i tăţ i i ar t iculare ş i e last ic i tăţ i i

150

musculare , echi l ibrului s ta t ic ş i d inamic. Latur i le pregă t i r i i

tehnico-tact ice care au legă tură cu producerea accidentelor ş i care

au fost îmbună tăţ i te pr in intermediul programei experimentale au

fost acurate ţea ş i d iversi ta tea execu ţ i i lor , a tacul , apărarea, precum

ş i anal iza punctelor ş i a rezul tatului sport iv concret . To ţ i indicator i i

enumera ţ i mai sus au desemnat superior i ta tea grupei experimentale

în raport cu cea martor , la praguri de semnif ica ţ ie de p<0.01 ş i

p<0.05.

Progresul înregis t rat de ambele grupe pe parcursul

experimentului (măsurat pr in compararea rezul tatelor testă r i lor

ini ţ iale ş i f inale , în cadrul aceleiaş i grupe) , demonstrează

ver idici ta tea teoriei refer i toare la antrenabi l i ta tea mare a subiec ţ i lor

pubertar i .

Implementarea con ţ inutului programei în cadrul antrenamentelor

a condus la îmbună tăţ i rea parametr i lor f iz ic i , tehnico-tact ic i ş i

f iz iologici , deci a ameliorat capaci ta tea de performan ţă a judoka

pubertar i , s imultan cu crearea unor condi ţ i i superioare de prevenire

a accidentelor .

Metodica de însuş i re a căderi lor competi ţ ionale asigură

însuş i rea unor tehnici ce nu se regăsesc în manualele uzuale de judo,

as igurând aşadar îmbogăţ i rea arsenalului tehnico-tact ic a l judoka

pubertar i , cu perspect ive superioare ale evolu ţ ie i sport ive.

151

CONCLUZIILE TEZEI

1 . În urma anal iză r i i datelor din l i teratura ş t i in ţ i f ico-metodică ,

reiese că judo, ca sport de luptă , expune pract ican ţ i i la

producerea de accidente - în special t raumatisme - pr in

contactul direct , manifestarea capaci tăţ i lor de for ţă , a

ac ţ iuni lor de proiectare-cădere, precum ş i a a l tor manifestăr i

complexe determinate de specif icul luptei . Pregă t i rea tehnică

es te cea mai responsabi lă de producerea accidentelor din judo,

în interdependen ţă cu cei lal ţ i factor i a i antrenamentului

sport iv . În cadrul pregă t i r i i tehnice se eviden ţ iază s tudiul

complex al căderi lor , ca o modal i ta te ef ic ientă de prevenire a

unor t ipuri de accidente ce provoacă t raumatisme.

2 . Cercetăr i le prealabi le au eviden ţ ia t o mare discrepan ţă în t re

con ţ inutul antrenamentelor ş i apl icabi l i ta tea lui în concurs . În

t imp ce în antrenamente se repetă cu pr ior i ta te căderi le dorsale ,

în competi ţ i i acestea sunt evi ta te de că t re toate categori i le de

judoka, în încercarea de a minimiza numă rul punctelor

pierdute . De multe or i aceste încercăr i sunt nereuş i te ,

rezul tând, de regulă , accidente ale membrului superior ,

cercetate de noi în s tudiul biomecanic al căderi lor defectuoase.

3 . Pentru evi tarea s i tua ţ i i lor de accidentare- traumatizare a

membrului superior , se impun a f i repetate , în cadrul

antrenamentelor , tehnici le de cădere competi ţ ională . În

prezent , acestea nu sunt cunoscute , s is tematizate ş i , implici t ,

nici predate sport ivi lor - aspecte la care se referă cercetarea de

fa ţă .

152

4. Experimentul pedagogic a scos în eviden ţă faptul că însuş i rea

de că t re judoka pubertar i a tehnici lor de cădere competi ţ ională

ameliorează mul te abi l i tăţ i necesare efectuăr i i în s iguran ţă a

difer i te lor t ipuri de cădere, prevenind astfel , pe termen lung,

producerea unor accidente sport ive ale membrului superior ş i ,

totodată , opt imizează evolu ţ ia judoka în concurs . Laturi le

pregă t i r i i f iz ice care ameliorează producerea accidentelor

sport ive ş i care au înregis trat îmbună tăţ i r i semnif icat ive pr in

aportul programei experimentale , au fost : coordonarea

segmentară ş i generală , preciziei mişcă r i i , controlul

încordăr i lor musculare , mobil i tăţ i i ar t iculare ş i e las t ic i tăţ i i

musculare , echi l ibrului s ta t ic ş i dinamic. Laturi le pregă t i r i i

tehnico-tact ice care au legă tură cu producerea accidentelor ş i

care au fost îmbună tăţ i te pr in intermediul apl ică r i i programei

experimentale au fost : acurate ţea ş i d iversi ta tea execu ţ i i lor ,

a tacul , apărarea, precum ş i economia punctelor ş i a rezul tatului

sport iv concret . To ţ i indicator i i enumera ţ i mai sus au desemnat

superior i ta tea grupei experimentale în raport cu cea martor , la

praguri de semnif ica ţ ie de p<0.01 ş i p<0.05.

5 . Modelul de prevenire a accidentelor propus de noi vine să

îmbogăţească n ivelul de cunoş t in ţe tehnice ale pract ican ţ i lor

de judo, a lă tur i de o dezvol tare superioară a preparăr i i f iz ice ,

în t imp ce măsuri le de prevenire t radi ţ ionale se concret izează

de regulă pr in res t r ic ţ ionăr i sau l imităr i de ac ţ iuni pe difer i te

planuri legate de act ivi ta te ş i manifestare sport ivă .

6 . Întreg ansamblul de măsuri de prevenire a accidentelor

sport ive, se impun a f i luate pe mai multe planuri de act ivi ta te ,

subordonate desfăşurăr i i ş i conduceri i antrenamentului sport iv

(a se vedea anexa 8) . Punerea în pract ică a acestor măsuri

153

aduce în pr im plan antrenorul ca responsabi l a patru t ipuri

difer i te de act ivi tate : instruirea sport ivă , educarea sport ivi lor ,

organizarea act ivi tăţ i i ş i conducerea acesteia . Îndepl inirea

acestor sarcini de că t re antrenor face t r imitere la pregă t i rea lu i

mult i la terală sau la necesi ta tea exis ten ţei echipei de special iş t i

pe lângă echipa sport ivă .

RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE

• Cercetarea de fa ţă demonstrează că , pr intr-o aten ţ ie

specială acordată căderi lor , se pot preveni o categorie

reprezentat ivă de accidente de la nivelul membrelor

superioare, specif ice judoului . Chiar dacă modelul propus de

noi se referă pr ior i tar la efectuarea căderi lor competi ţ ionale

(ventrale) , precizăm că nu dorim sub nici o formă să

minimal izăm importan ţa căderi lor t radi ţ ionale (dorsale) , care ,

în viziunea noastră , reprezintă incontestabi l cea mai s igură

metodă de a cădea. De aceea, programa experimentală propune

ş i un subcapi tol care opt imizează efectuarea căderi lor

t radi ţ ionale (C.T. 1-5) , ofer ind special iş t i lor ş i pract ican ţ i lor

mij loace atract ive de perfec ţ ionare a acestora .

• Propunerea însuş i r i i tehnici lor de cădere compet i ţ ională la

vârsta pubertăţ i i s-a făcut pe baza faptului că , la această

vârstă , capaci tăţ i le motr ice prezintă multă p last ic i ta te , iar

tehnica de bază a judoului a fost deja însuş i tă . La pr ima

impresie aceste tehnici de evi tare a căderi lor pe spate pot f i

incluse în ansamblul tehnici lor specif ice eşalonului de senior i

concomitent cu abordarea performan ţelor superioare. Există

154

însă argumente importante pentru predarea lor mai devreme,

pe baza anal izei vârstelor propice dezvol tăr i i capaci tăţ i lor

vizate . Astfel , dacă se acceptă faptul că tehnici le de bază a le

a tacului t rebuie predate ş i însuş i te la vârs ta şcolară , nu vedem

de ce tehnici le de apărare s i prevenire a căderi lor defectuoase

ar f i predate cu mult mai târziu! Considerăm, as tfel , necesară

parcurgerea succesiuni i t radi ţ ionale de predare a tehnici i

judoului la vârstă şcolară mică , urmată , îndeaproape, de

predarea acestui capi tol de însuş i re a căderi lor competi ţ ionale .

Considerăm astfel că , perfec ţ ionarea acestor tehnici va f i

făcută s imultan cu at ingerea performan ţelor sport ive

superioare, la vârs ta junioratului ş i senioratului .

• Aplicarea mij loacelor de antrenament B.1-6 (efectuarea

căderi lor competi ţ ionale ca urmare a procedeelor tehnice) ,

necesi tă o aten ţ ie spori tă d in par tea antrenori lor . Acestea se

apl ică respectând urmă toarea succesiune metodică : expl icare ,

demonstrare a tehnici i globale; pr imele execu ţ i i pe f iecare

par te se vor face cu vi teză foar te mică ş i cu protec ţ ie maximă ;

creş terea vi tezei se va face progresiv; execu ţ i i le cu vi teze

maximale, vor f i efectuate de că t re a tacant cu înă l ţ imi cât mai

mari a le procedeelor de atac, as igurând apără torului un t imp ş i

un spa ţ iu supl imentar , care vor f i folosi te pentru o corectă

răsucire spre par tea ventrală a corpului ; După însuş i rea

căderi lor competi ţ ionale , ca urmare a repetăr i i lor de pe loc ş i

din deplasare, se poate t rece la etapele tact ice de însuş i re a

acestora, iar apoi la efectuarea unor secven ţe de luptă cât mai

aproape de parametr i i de concurs (Randori ş i Shiai ) .

• Deoarece aceste execu ţ i i pot perfec ţ iona ş i controlul din

par tea atacantului (de a nu permite apără torului să evi te

155

căderea pe spate) , pentru evi tarea s i tua ţ i i lor de accidentare

(când ambii sport ivi pot încerca execu ţ i i opt imale) , pr ior i ta te

absolută va avea execu ţ ia apără torului . Aşadar atacantul va

înlesni ş i as igura, în permanen ţă , căderea apără torului , pr in

execu ţ i i cu ampli tudini cât mai mari , evi tarea căderi i peste

adversar ş i cedarea for ţei or i de câte or i es te cazul .

• Abordarea superf icială a or icărei faze a învăţăr i i , sau

grăbirea nejust i f icată a predăr i i tehnici lor competi ţ ionale , fără

o corectă preparare f izică sau fără însuş i rea temeinică a

mecanismelor acestor procedee tehnice, vor putea provoca

accidentăr i sport ivului proiectat . Astfel , se va putea ajunge la

s i tua ţ ia nedori tă de a încerca promovarea unui program de

prevenire a accidentelor , iar în cadrul apl ică r i i lui să se

producă accidente. De aceea, a tragem aten ţ ia că

responsabi l i ta tea îndepl inir i i e tapelor de însuş i re a căderi lor

competi ţ ionale revine exclusiv antrenorului , s ingurul în măsură

să decidă t recerea de la o etapă la a l ta , pe baza nivelului de

însuş i re de că t re judoka a elementelor predate anter ior .

156

BIBLIOGRAFIE

1 . Adam K., Werchoshanskij J . , Kraf t t ra ining im Sport - Bartels

und Werni tz -Berl in-Munche, 1974 – P.33-55.

2 . Alderman R.B . , Psychological behavior in sport – Sauders -

Phi ladelphia , 1974 - P.45-78.

3 . Alekseev B.A . , The inf luence of ski ing races on the hand and

foot skeleton of young sportsmen / / Arch. Anatomick,

Histologick, Embriologick, nr . 72, 1977, - P. 35-39.

4 . Alexandrescu C. , Dimitriu V.L . , Lucră r i pract ice de igiena

educa ţ ie i f iz ice ş i sportului – M.I .Ş . , A.N.E.F.S.- Bucureş t i ,

1992 – P. 64-92.

5 . Alexe N. , Antrenament Sport iv Modern – Edit is- Bucureş t i , 1993

- P. 466-530.

6 . Alexe N . , Ra ţ ional izarea lec ţ ie i de antrenament sport iv –

M.T.S. , C.C.P. S. – Bucureş t i , 1994 – P. 9-35.

7 . Apostu M . , Elemente de biochimia efortului - A.N.E.F.S.-

Bucureş t i , 1999 – P.11-45.

8 . Ardelean T . , Viteza ş i for ţa în at le t ism - Teză de doctorat -

Bucureş t i , 1991- P.22.

9 . Arkin A.M., ş i colab . , The effects of pressure on epiphiseal

growth / / Jurnal Bone R. Surgery, nr . 38-A, 1956 - P. 1056-

1076.

10. Astrand P.O . , Condi ţ ia f iz ică – C.N.E.F.S. - Bucureş t i , 1971- P.

80-83.

11. Astrand P.O . , Rodahl K. , Textbook of work psysiology -

McGraw-Hil l Comp.- New-York, 1970 - P 45-70.

12. Baciu C. , Anatomia func ţ ională ş i b iomecanica aparatului

locomotor- Sport-Turism - Bucureş t i , 1977. – P. 20-67.

157

13. Badiu T. ş i colab . , Strategi i didact ice de t ip a lgori tmic ş i

eur is t ic folosi te în educaş ia f izică şcolară – Funda ţ iei

Universi tare , ,Dunărea de jos” – Gala ţ i , 2003 – P. 55-86.

14. Bailey D.A. ş i colab . , Physical act i t i ty and skeletal heal th in

adolescents / / Pediat r ic Exercise Sciense, 1994 - P. 330-347.

15. Barow H., McGee R . Măsură tor i în educa ţ ie f izică ş i sport . -

Globus.- Bucureş t i , 1980.- 232 p.

16. Barrault D. ş i colab . , Accidents e t incidents survenus au

competi t ions de judo / / Symbioses XV - Paris , 1983 - P. 144-

152.

17. Bă iaşu N.G. ş i colab . , Gimnast ică – Sport-Turism – Bucureş t i ,

1984- P. 58-165.

18. Bignasca N . Ini ţ ierea copi i lor în încă lzi rea musculară în

Adaptarea copi i lor în sport / / Sportul la copi i ş i juniori 3-4,

C.C.P.S. Bucureş t i , 1994 - P.123-129.

19. Bocioacă L . , Puterea în judo – Bren - Bucureş t i , 2003, P.36-39.

20. Bompa T.O. , Theory and Methodology of Trening - Kendal l

Hunt Publ ishing- Yowa, 1990 - P. 4-7.

21. Bompa T. O . , Per iodizarea –Teoria ş i metodologia

antrenamentului – Ex Ponto, M.T.S. , Şcoala Na ţ ională de

Antrenori – Bucureş t i , 2002 – P. 123-134.

22. Bordea C. , Pregă t i rea tehnică pr in perfec ţ ionarea func ţ ie i de

echi l ibru - Ş tefan Lupaşcu - Iaş i , 2000 - P. 99-108.

23. Breban V . , Dic ţ ionar al l imbii române contemporane - Ş t i i ţ i f ică

ş i Enciclopedică- Bucureş t i , 1980 – 679 p.

24. Brovns F . Alimenta ţ ia sport ivi lor de performan ţă / / Teoria

antrenamentului nr .359-361 - Bucureş t i , 1995 - P.193-205.

25. Buhlmann U . , Consecin ţe biomedicale ale sportului de mare

performan ţă la vârsta copi lăr ie i ş i adolescen ţei / / Sportul de

158

mare performan ţă la copi i ş i junior i , nr 123 - Bucureş t i , 2001 -

P. 44-59.

26. Cahil l B.R. , Pearl A. J . , Par t iciparea copi i lor în sport :

Perspect ive psihologice -C.C.P.S.- Bucureş t i , 1998 - P.47-87.

27. Cârstea G., Programarea ş i p lanif icarea în educa ţ ie f izică ş i

sport ivă şcolară - Universul . - Bucureş t i , 1993 - 63 p.

28. Cârstea G., Metodica educa ţ ie i f iz ice şcolare , A.N.E.F.S. ,

Bucureş t i , 1999 - 96 p.

29. Că luşer L . , Curs de anatomie func ţ ională ş i biomecanica

exerci ţ i i lor f iz ice - Universi ta tea Babeş Bolyoi – Cluj Napoca,

1975- P. 91-104.

30. Ceauşeascu N.N . , Pedagogia Educa ţ ie i Fizice ş i Sport ive -

Sport-Turism- Bucureş t i , 1976 - P. 14-21, 75-93.

31. Cerbulescu C. s i colab . , Atlas de anatomie umană , vol 1 -

Ş t i in ţ i f ică ş i Enciclopedică – Bucureş t i , 1983 - P.73-94.

32. Cerghit I . , Metode de învăţământ -Didact ică ş i Pedagogică -

Bucureş t i , 1976 - P. 126-130.

33. Chevaleraud J. , Perdiel G. , Judo complicatoin occulaire

inhabi tuale / / Medicine du Sport - No. 4 , 1978 - P. 45.

34. Christ ina R.W., Corcos M.D . , Manualul antrenori lor pentru

instruirea sport ivi lor , vol . I - I I – M.T.S. , C.C.P.S. - Bucureş t i ,

1999 - P. 83-115.

35. Ciccozzi G . , O problemă de ac ţ iune ş i reac ţ ie , Stretching, -

M.T.S. , I .N.C.P.S-2002, Bucureş t i - P. 76.

36. Ciucu G., Craiu V. , Introducere în teoria probabi l i tăţ i lor ş i

s ta t is t ica matematică . - Didact ică . - Bucureş t i , 1971- P.38.

37. Cleland N, Future Youth, How to reverse the aging process -

Rodale Press , Emmaus - Pennsylvania , 1989 - P. 5-15.

38. Coche R . , Judo - Robert Laffout - Par is , 1975- P. 41-50.

159

39. Colibaba-Evuleţ D. , Bota I . , Jocuri sport ive teorie ş i metodică

– Aldin – Bucureş t i , 1998.

40. Costi l l D.L. ş i colab . , Blackwell Scient i f ic Publ icat ions / /

Sportul de performan ţă , nr . 448-450, , M.T.S. , I N.C P S. -

Bucureş t i , 2002 - P. 182-207.

41. Cratty B.J . , Psyching in sport , Guidel ines for coaches and

athletes -Prent ice-Hall - New Jersey, 1973. - P .98

42. Crişan V. , Pr imul ajutor în accidentele din ar tele mar ţ ia le -

Garel l Publ ishing House - Bucureş t i , 1995 – P. 15-34.

43. Dahnovschi V. C. ş i Lescenko S.S . , Pregă t i rea luptă tor i lor de

mare performan ţă / / Sport de performan ţă , nr . 306-307,

Bucureş t i , 1990, P. 39-40, 84-88, 168-179.

44. De Hil lerin P.J . ş i colab . , Propunere asupra descr ier i i

desfăşurăr i i fazelor interac ţ iuni lor biomotr ice - consecin ţe în

opt imizarea comenzi lor ş i a controlului neuro-muscular / /

Conferin ţa na ţ ională de psihologie – Bucureş t i , 1994 – 220 p.

45. De Hil lerin P.J. , Enescu M . , Raportul automatizare-

variabi l i ta te în sportur i le cu adversi ta te directă / / Conferin ţa

, ,Muta ţ i i în sportul de performan ţă la s fârş i tul secolului XX” –

Bucureş t i , 1977 – P. 104-108.

46. De Marcees H . , Sportphysiologie –Troponwerke- Koln-

Munhleim, 1979 - P.43.

47. Demeter A. ş i colab . , Fiziologia ş i biochimia educa ţ iei f izice ş i

sportului - Sport-Turism - Bucureş t i , 1979 – P 45-105.

48. Demeter A. , Bazele f iz iologice ş i b iochimice ale cal i tăţ i lor

motr ice -Sport-Turism - Bucureş t i , 1981 - P 66.

49. Demeter A . , Sport im Wachtums und Entwicklungsal ter - Bar th -

Leipzig, 1981- P.82, 141.

160

50. Denisiuc L . , Metode de apreciere a capaci tăţ i i motr ice. Teste ,

metode, aparate , vol . I I , Centrul de cercetare ş t i in ţ i f ică ş i de

documentare C.N.E.F.S.- Bucureş t i , 1990- P.70-75.

51. Devis J .M. ş i colab . , Ser ious sports injur ies requir ing

hospi tal izat ion seen in a pediatr ic emergency department / /

A.J .D.S. nr . 147, 1993 - P. 1001-1004.

52. Devries H . , Effects of var ious warm-up procedures on 100 Yard

t imes of competi t ive swimmers / / Research Quart . 30, 1959 – P.

11-30.

53. Doscer R. , Treeffect of rapid Weight loss upon the performance

of Wrest lers and Boxers , and upon the proficiency of col lege

s tudents / / Q. 15 – London, 1994 - P. 317.

54. Dragnea A. , Măsurare ş i evaluare în educa ţ ie f izică ş i sport -

Sport-Turism, Bucureş t i , 1984 - 257 p

55. Dragnea A . , Antrenament Sport iv -Teorie ş i metodologie , Vol .

I , A.N.E.F.S. , Bucureş t i , 1993 – P. 136-189.

56. Dragnea A. , Bota A . , Teoria act ivi tăţ i lor motr ice -Didact ica ş i

Pedagogică- Bucureş t i , 1999 – 282 p.

57. Dragnea A. , Teodorescu M . , Teoria sportului – Fest -

Bucureş t i , 2002- P.79-107.

58. Drăgan I . , Pract ica medicini i sport ive –Medicală - Bucureş t i ,

1989 - P. 454.

59. Drăgan I . ş i colab. , Selec ţ ia ş i or ientarea medico-sport ivă -

Sport-Turism - Bucureş t i , 1989 - P. 194.

60. Drăgan I . , Medicină sport ivă apl icată – Edi t is - Bucureş t i , 1994

– P.152, 192.

61. Duca A. , Testarea cal i tăţ i lor motr ice la c lasele V-VIII ş i unele

aspecte ale evaluăr i i / / E.F.S, 1989.- Nr. 4 . - P.15-21.

161

62. Dumitrescu V. , Metode s ta t is t ico-matematice în sport ,

Bucureş t i – Stadion- 1971, P. 171

63. Dumitru G . , Sufer in ţele musculare ale sport ivi lor – Mondograf-

Constan ţa, 1994 – P. 22

64. Epuran M. , Modelarea conduitei sport ive - Sport-Turism -

Bucureş t i , 1990 - P. 9 , 114-148.

65. Epuran M . , Metodologia cercetăr i i act ivi tăţ i lor corporale –

ANEFS - vol I ş i I I , Bucureş t i , 1992 - P. 34-64. ,262-293, 450-

458.

66. Epuran M., Holdevici I . , Compendiu de psihologie pentru

antrenori - Sport-Turism - Bucureş t i , 1980 - P.22-77.

67. Fibak J. , Kruppik T. , Urazowosc wsrod sportowcow m.

Poznania w latach 1960-1970. / / Problemy Medyczne

Wychowania Fizycznego i Sportu, No.1, 1973 - P.336.

68. Findeisen D.ş i colab . , Grunlagen der Sportmedizin – Barth -

Lipzig, 1980- P.55.

69. Firea E. , Metodica educa ţ iei f iz ice şcolare - M.E.I . , I .E F.S.-

Bucureş t i , 1988 - P. 12-17.

70. Forrisier G. , Traumatologie de l ’at taque on competi t ions de

judo. Possibi l i tes de prevent ion / / Kinesi therapie Scient i f ique,

No. 126, 1975 – P. 27.

71. Frohner G . , Dezvoltarea ş i men ţ inerea capaci tăţ i i de efort la

copi i ş i junior i / / Capaci ta tea de efor t în sportul de mare

performan ţă la copi i ş i junior i , Sportul la copi i ş i junior i , nr .

127/ t r im II - M.T.S. , I .N.C P.S. , Bucureş t i - 2002, P. 5-40.

72. Gagea A . , Eseu despre prezentarea lucrăr i lor ş t i in ţ i f ice din

domeniul educa ţ ie i f iz ice ş i sportului / / E.F.S. , Nr. 5/1979- P.

15-19.

162

73. Gagea A. , Metodologia cercetă r i i ş t i in ţ i f ice în educa ţ ie f izică

ş i sport . - Funda ţ ie i „România de mâine”.- Bucureş t i , 1999.- P.

227-231

74. Gautschi R. , Albert K . , Suplu ca o pis ică / / Stretching, bulet in

informativ nr . 561-562/2002 - M.T.S. , I .N.C.P.S - , Bucureş t i ,

2002 - P. 47-52.

75. Georgescu M., Puterea aerobă maximă la t iner i i nesport ivi ş i la

at le ţ i d in probele cu efort aerob ş i anaerob / / Rev E.F.S. , XXVI,

nr . 3 , 1973- P. 53-59.

76. Glorion B. , Luxat ion acromio-claviculaire . Etude cr i t ique du

t ra i tement par la tehnique de Dewar et Barington / / Rev de

chirurgie ş i or topedie , nr .1 – Paris , 1973 - P.210.

77. Gottschalk S. , Factor i i caracter is t ic i a i încă lz i r i i / / Sportul de

performan ţă , nr . 321 - C.C.P.S. , Bucureş t i , 1991.– P. 5-12.

78. Gould D.ş i Pet l ichkoff L . , Par t ic ipat ion motivat ion and

at t r i t ion in young athletes / / Human Kinet ics - Champaign, 1988

– P 23.

79. Grimalschi T, Baciu G. , Protec ţ ia munci i în educa ţ ie f izică ş i

sport ivă – Univers i tas – Chiş inău, 1999 – 79 p.

80. Groza P.P. , Fiziologie – Medicală - Bucureş t i , 1991 - P. 449-

461.

81. Gugiuman A. ş i colab . , Introducere în cercetarea pedagogică-

Îndrumar pentru cadrele didact ice – Tehnică - Chiş inău, 1993 -

P.186.

82. Guyton A.C. , Fiziologie – Amaltea - Bucureş t i , 1994 - P. 67.

83. Hahn E. , Antrenament sport iv la copi i - C.C.P.S. - Bucureş t i ,

1996 - P. 76, 95-105.

84. Hantău I . , Judo curs op ţ ional , Instruirea copi i lor ş i junior i lor -

I .E.F.S. - Bucureş t i , 1989 - P. 6 .

163

85. Hantău I . , Manual de judo -Didact ică ş i Pedagogică -

Bucureş t i , 1996 - 239 p.

86. Hantău I . , Bocioacă L. , Antrenamentul în judo, Pregă t i rea

f iz ică ş i tehnică -Universi tăţ i i d in Pi teş t i – Pi teş t i , 1998 - P. 76-

78, 144.

87. Hantău I , S tructura antrenamentului la judo – Printech -

Bucureş t i , 2000 - P. 26-30.

88. Hantău I , Manolachi V . , Pregă t i rea f iz ică a judocani lor de

performan ţă -Tipograf ia centrală - Chiş inău, 2000 - P. 148-151.

89. Hebbelink M. , Performan ţă ş i ta lent , Educa ţ ia f izică în şcoală ,

vol . VIII -C.N.E.F.S.- Bucureş t i , 1980 - P. 53-57.

90. Heilmann H. , Hanschke M . , Die Osteoarthrose aus der Sicht

des Biokemikers / / Kongresband zum Orthopadierkongres -

Dresden , 1979 – P. 209-212

91. Hergenroeder A.C . , Bone mineral izat ion, hypotalamic

amenorrhea, and sex s teroid therapy in female adolescents and

young adul ts / / Pediatr ics , 1995 – P. 683-689.

92. Hirtz P. , Koordinat iv-motorische Vervol lkommnung der kinder

und Jugendl ichen / / Theorie u Praxis d . Kurperkul tur 28, 1979 -

P. 11-16.

93. Holdevici I . , Psihologia succesului – Ceres- Bucureş t i , 1993- P.

68-70.

94. Houston C.S.ş i colab . , The radiologis t ’s opportuni ty to teach

bone dynamics / / Jurnal Canadian Assoc. Radiologis t , nr .29

/1978 - P. 232-238.

95. Hubley-Kozez C.L. , Testarea f lexibi l i tăţ i i / / Sportul de

performan ţă – Testarea f iz iologică a sport ivi lor de înal tă

performan ţă nr . 391-394/1977 - Bucureş t i , 1997 – P.139-150.

164

96. Ifrim M., Actual i ta ţ i în antropologie cu apl icabi l i ta ţ i în sport –

I .E.F.S. Bucureş t i , 1981- P. 192

97. Ifrim M., Antropologie motr ică - Ş t i in ţ i f ică ş i pedagogică -

Bucureş t i , 1986 – P. 28

98. Ifrim M. , Cri ter i i somatofiziologice în selec ţ ia sport ivă -

Ş t i in ţ i f ică ş i Enciclopedică - Bucureş t i , 1993, P 65 .

99. Ion-Ene M . , Judo, Modelarea psiho-motr ică a copi i lor pr in

intermediul jocuri lor exerci ţ i i lor ş i ş tafetelor apl icat ive, -

Funda ţ ie i Universi tare , ,Dunărea de Jos” – Gala ţ i , 2003 - P. 66-

70.

100. Ionescu N. A . , Creş terea normală ş i dezvol tarea armonioasă a

copi lului – C.N.E.F.S. - Bucureş t i , 1988 - P. 288.

101. Ionescu N. A . , Creş terea ş i dezvol tarea – Stadion - Bucureş t i ,

1990, P. 98-112.

102. Israel S . , Das erwarmen ais s tar tvorberei tung / / Med. u Sport

12, 1977 - P. 386-391.

103. Israel ş i colab . , Die posi t ive Kreuzadaptat ion / / Med. u Sport

5 /1983 – P. 140-148.

104. Jianu M., Zamfir T . , Ortopedie ş i t raumatologie pediatr ică –

Tradi ţ ie -Bucureş t i , 1995 – P.34

105. Joch W . , Elemente und Gliederungsstruktur der Motorik / / Die

Lehre der Leichathet ik 27, nr . 1 , 1988, - P. 15-18.

106. Joch W . , Structură model pentru o teor ie a antrenamentului

sport iv / / Teoria Antrenamentului , Sportul de performan ţă , nr

359-360-361 - C.C.P.S.- Bucureş t i , 1995 - P.20-22.

107. Johnson C. ş i colab . , Calcium supplementat ion and increases

in bone mineral densi ty in chi ldren / / N.E.J .M., nr .327 /1992- P.

82-87.

165

108. Krakovits G . , Die Elast iz i ta t der Gelenkknorpel . / / Anat .

Anz. 124/1969 – P. 113-119.

109. Kuntoff R. , Darwish Z. , Wie erwarmen wir uns vor dem

Wettkampf? - Leichtathlet –Koln,1975- P. 5-8

110. Laşcu V.G. , Goteleţ V. , Judo- Tehnici de luptă la sol - Sport-

Turism -Bucureş t i , 1981 – P. 183-189.

111. Laşcu V.G . , Judo competi ţ ional - Sport-Turism - Bucureş t i ,

1986 – P. 250-252.

112. Laşcu G.V . , Judo ş i kata -Sport-Turism, Bucureş t i - 1992, P.

71-72.

113. Lehto M. U . , Jurvinen M. J . , Muscle injur ies , their heal ing

process and t reatment - Ann Chir Gynaecol – 1991 - P. 80 –102.

114. Lull ies H. , Erregung und Erregungslei tung:

Nervenphysiologie . / / Kurzgefastes Lehrbuch der Physiologie .

Keidel , W. D.- Thieme- Stut tgar t , 1973 - P 14.

115. Mahito O. , Judo Grundlagen, Methodic Wiesbaden - Falken,

1972- P. 5-9.

116. Maier Ş . , Teste de apt i tudini de special i ta te . - Ş t i in ţ i f ică ş i

Enciclopedică . - Bucureş t i , 1987.- P.38-75

117. Malina R.M . , Exercise as an inf luence upon growth.- Review

and cr i t ique of currnt concepts / / Cl inic Pediatr ic , nr . 8/1969 –

P. 16-26.

118. Manolachi V . , Sportur i de luptă – Teorie ş i metodică –

Tipograf ia Centrală- Chiş inău, 2003 - 399 p.

119. Maroti Ş . ş i colab . , Ghid pentru elaborarea lucrăr i i de

diplomă – Inst i tutul bibl ic , ,Emanuel” – Oradea, 2000 – 110 p.

120. Martin D . , Leis tungsentwicklung und Trainierbarkei t

kondit ionel ler und koordinat iver Komponenten im Kindesal ter / /

Leis tungssport 12, 1982, P. 14-25.

166

121. Matkovic V. ş i colab . , Factors that inf luence peak bone mass

formation: a s tudy of calcium balance and the inheri tance of

bone mass in adolescent females / / Jurnalul Cl inic Nutr i t ion, Nr .

52/1990 – P. 878-888.

122. Matveev L.P. , Novicov A.D . , Teoria ş i metodica educa ţ iei

f iz ice - Sport-Turism - Bucureş t i , 1980 - P. 169, 226-228.

123. Mănescu S. ş i colab . , Igiena – Medicală- Bucureş t i , 1991- P

45.

124. McPherson B.D. ş i colab , Violen ţa în sport / / Bulet in

informativ nr . 548, C.C.P.S - Bucureş t i , 2001 - P.5 –18.

125. Medved R. , Petrovic F . , Beobachtungen einiger

osteoart icularer Veranderungen am Fus und den Sprunggelenken

von Fusbal lspielern / / Med. u Sport 1 , 1961 - P. 65-71.

126. Mihă i lescu L. , Mihă i lescu N . , Instruirea programată în

a t le t ism - Universi tăţ i i d in Pi teş t i – Pi teş t i , 2002 – P. 5-33.

127. Milton S.G . , Ghid s implif icat de s ta t is t ică pentru psihologie

ş i pedagogie - Didact ică ş i Pedagogică - Bucureş t i , 1971 - 211

p.

128. Missoum G., Carton M . , Les femmes sport ives de haute

performance - Contr ibut ion a l ’Etude de la peychologie du sport

– Univ. Par is , 1985 - P. 5-58.

129. Mitra Ghe. , Mogoş A . , Metodica educa ţ iei f izice şcolare -

Sport-Turism, Bucureş t i , 1980.

130. Mitra Gh. , Mogoş Al . , Metodica predăr i i educa ţ iei f izice .-

Stadion.- Bucureş t i , 1982 - 289 p.

131. Moineagu C. ş i colab . Stat is t ica .- Ş t i in ţ i f ică . - Bucureş t i ,

1976.- P.63-81.

132. Muraru A . , Judo- Pregă t i rea junior i lor - Sport-Turism-

Bucureş t i , 1988 – P. 68-113.

167

133. Muraru A. , Judo- Bazele performan ţei - Garel l Publ ishing

House - Bucureş t i , 1994 - P.210 -213.

134. Mureşan P. , Culoarea în via ţa noastră – Ceres - Bucureş t i ,

1988 – P. 240-273.

135. Mureşan P . , Metode matematice în c l inică , laboratoare ş i

ocrot i rea sănă tăţ i i . - Medicală- Bucureş t i , 1980 - 231 p.

136. Neumeier A. , Ritzdorf W . , Problematica tehnici i individuale

/ / Sportul de peforman ţă , nr 333, C.C.P.S. - Bucureş t i , 1992, P.

53-71

137. Nicolau A. , Cosma Th . , Psihologie - Didact ică ş i Pedagogică-

Bucureş t i , 1990 – P. 54-78.

138. Niculescu M. , Metodologia cercetăr i i ş t i in ţ i f ice în educa ţ ie

f iz ică ş i sport , Vol I - I I – Bren- Bucureş t i , 2003- P. 475-516.

139. Niţescu V . , Anatomia func ţ ională , b iomecanica ş i

antropologia aparatului locomotor -Didact ică ş i Pedagogică -

Bucureş t i , 1995 - P.75.

140. Nocker J. , Die Ernahrung des Sport lers . Hofmann -

Schorndorf ,1983 - P. 86.

141. Okano I . , Judo vi ta le- Tecniche di lot ta a terra , Roma -

Mediteranee, 1977- P.9-45.

142. Ozolin N.G . , Metodica antrenamentului sport iv – Stadion -

Bucureş t i , 1972- 378p.

143. Paul B. ş i colab . , Chondro-synoviale Korelat ion im

Anfangsstadium von degenerat iven Gelenkveranderungen / / Med

u Sport 3 , 19/ 1979 - P. 82-84.

144. Petrofski J .S. , Lind A.R . , Isometr ic endurance in men who

are overweight / / Psysiologis t 16, 1973 - P. 422

145. Piaget J , Psihologie ş i pedagogie -Didact ică ş i Pedagogică -

Bucureş t i , 1972- P.136.

168

146. Piasenta J . , Cercetarea observa ţ ională – C.C.P.S.- Bucureş t i ,

1998 - 183 p.

147. Poenaru D.V. ş i colab . , Traumatologie ş i recuperare

func ţ ională la sport ivi- Facla - Timişoara, 1985 - P.72.

148. Popescu C . , Antrenorul , profi lul , personal i ta tea ş i munca sa -

Sport-Turism- Bucureş t i , 1979- P.9 –23.

149. Popovici V.ş i colab . , Judo, centuri le colorate –Stadion -

Bucureş t i , 1972 - P. 51-106.

150. Rădu ţ C . , Cri ter i i de selec ţ ie - C.N.E.F.S.- Bucureş t i , 1967-

276 p.

151. Rădu ţ C . , Prognoză ş i modelul performan ţelor sport ive

of iciale , Elemente de pl iometr ia sportului de performan ţă / /

Revis ta EFS, nr . 2/1989- P. 8-16.

152. Reginato M . , Danger Index or the Frequency of Accident in

Sport / / I ta l ian Journal of Sports t raumatology, No.3, 1980-

P.207.

153. Ribis l P.M . , When wrest lers shed pounds quickly / / Physician

und Sports Med. 2/ 1974 - P. 30

154. Robert L. , Le judo - Gerard et Co.- Belgique, 1964, P. 87.

155. Rollof K . , Moglichkei ten des Aufwarmens vor Wettkampfen

und ihre Effect ivi ta t / / Lehre der Leichtathlet ik , 1976 – P.23-67.

156. Rost K. , Competi ţ i i le în sportul la junior i / / Efecte ale

pract ică r i i sportului de performan ţă la copi i ş i junior i , nr 1 -

C.C.P.S.- Bucureş t i , 1996 - P. 48-60.

157. Sacripanti A . , Boimeccanica del Judo – Mediteranee - Roma,

1989 – P.89-181.

158. Sacripanti A . , Biomecanica s t i lur i lor de lupte / / Sportul de

Performan ţă , nr 321/1991, M.T.S. , C.C.P.S.- P. 57-75.

169

159. Săhleanu V . , Metode matemat ice în cercetarea biologică . -

Medicală . - Bucureş t i , 1987.- 318 p.

160. Sandler R.B. ş i colab . , Postmenopausal bone mineral densi ty

and milk consumation in chi lhood and adolescense / / Jurnalul

Cl inic Nutr i t ion, nr 42/1985 - P.270-274.

161. Scanlan T.K. ş i Passer M . , Factors related to compet i t ive

s t ress among male youth sports par t ic ipants / / Medicine and

Sciense in Sports , 10/ 1978,- P. 103-108.

162. Scanlan T.K. ş i Passer M , Sources of competi t ive s t ress în

young female athletes / / Journal of Sport Psychology, 1/1979 –

P. 151-159

163. Shozo A. , Methode de judo au sol – Chiron- Paris , 1974 - P.

82-90.

164. Simion Gh . , Metodologia cercetăr i i act ivi tăţ i i omului în

mişcare.- Universi tăţ i i d in Pi teş t i , 1998.- P. 5-115.

165. Singer R.M., Weiss S.A . , Effect of Weight reduct ion in

selected anthropometr ic , physical and performance measures of

wrest lers / / Q. 38/1968, - P.361

166. Skubic E. , Emotional responses of bodys to Li t t le League and

Middle League competi t ive bassebal l / / Research Quartet ly ,

26/1955 - P.342-352.

167. Slemenda C.W. ş i colab . , Role of physical act ivi ty in the

development of skeleta l mass in chi ldren / / Jurnalul Bone

Mineral Resarces , 6/1991- P. 1227-1233.

168. Smith R.E. ş i colab , Conjunct ive moderator var iables în

vulnerabi l i ty and resi l l iency research: Life s t ress , social support

and coping ski l ls , and adolescent sport injur ies / / Journal of

Personal i ty and Social Psyhology, 58/ 1990 – P. 360-370.

170

169. Speer D. ,Dahners L. , The colagen arhi tecture of ar t icular

car t i lage. Corelat ion of scaning electron microscopy observat ion

/ / Cl in. Orthop. 139/1979- P. 267-275

170. Starosta W. , Coordinazione e s immetr izzaione dei movimenti

/ / Cul tura Sport iva, 1/1985 – P.45

171. Stănescu N . , Traumatologie sport ivă curentă – Stadion -

Bucureş t i , 1972- P. 5-99

172. Stegemann J . , Leis tungsphysiologie –Thieme - Stut tgard,

1971- P 77.

173. Sterkowicz S . , Accidents and Bodily injur ies in Karate / /

Scient i f ic Yearbook of Academy of Physical Educat ion -

Cracow, Vol .21, 1986- P 205.

174. Sterkowicz S . , Accidents in Judo in Mult i factor ial

Epidemiological Analysis / / Scient i f ic Yearbook of Academy of

Physical Educat ion - Cracow, vol 22, 1986 - P. 199.

175. Stihi G.ş i colab . , Variabi l i ta tea controlului neuro-muscular a l

mişcăr i lor complexe acicl ice în spor tul de performan ţă / /

Conferin ţa na ţ ională de psihologie – Bucureş t i , 1994 – 220 p.

176. Stoica M . , Pedagogie şcolară –Câr ţan -Craiova, 1995 - P.19-

27.

177. Stupineanu I . ş i colab . , Modali tăţ i obiect ive de eviden ţ iere a

caracter is t ic i lor tehnice în canotajul academic/ / Revista E.F.S. ,

nr . 4 , 1978.

178. Stupineanu I . ş i colab . , Învăţarea reglă r i i ac ţ iuni lor motr ice

pr in biofeed-back, Cibernet ica apl icată –Academiei- Bucureş t i ,

1985.

179. Ş tefănu ţ S . , Antrenamentul sport iv în judo - Scrisul

Românesc- Craiova, 1983 -P. 55-59, 395-396.

171

180. Teodorescu L . , Reconsiderăr i ş i reevaluăr i conceptuale în

ş t i in ţa educa ţ iei f izice ş i sportului / / Revis ta E.F.S – Bucureş t i ,

nr .6-8/1989 – P.25.

181. Thomas R. ş i colab , Apti tudini le motr ice , Structură ş i

evaluare – M.T.S. , C.C.P.S. , Bucureş t i , 1995 - P. 56,89.

182. Thomas J.R. , Nelson K.J . , Metodologia cercetăr i i în

act ivi ta tea f iz ică , vol I ş i I I –M.T.S. , M.C.T. , C.C.P.S.-

Bucureş t i , 1996, - P. 129-131.

183. Timsit M., Bruyere de Geyter L . , La funct ion agonale et

s t ructure de personal i te dans l ’ exercice sport i f - Societe Belge

de Psychologie des Sports e t de l ’ Educat ion psysique –

Brusseles , 1975 - P. 7-14.

184. Tittel K. , Schmith H. , Die funct ionel le Anpassugsfahigkei t

des passiven Buwegungsapparates an sport l iche Belastungen / /

Med. u . sport 4 ,5 ,6, 1974 - P.129-136.

185. Tittel K . , Beschreibende und funct ionel le / / Anatomie des

Menschen. Fischer , Stut tgard- New York, 1978- P. 67.

186. Torranin C ş i colab . , The effect of acute thermal dehydrat ion

and rapid rehydratat ion on isometr ic and isotonic ndurance / / J .

Sport Med and phys. Fi tness 19, 1 , 1979 - P. 7

187. Tudor V . , Capaci tăţ i le condi ţ ionale , coordinat ive ş i

intermediare- componente ale capaci tăţ i i motr ice – Coresi -

Bucureş t i , 1999 - P. 123.

188. Tudős Ş . , Elemente de s tat is t ică apl icată -M.T.S.- Bucureş t i ,

1993 –106 p.

189. Vasi lescu I .P. , Stat is t ică informatizată pentru ş t i in ţe despre

om, vol I - I I – Mil i tară - Bucureş t i , 1992 - P. 80-83, 159-187.

190. Vial P . , Le Judo. Evolut ion de la competi t ion – Vigot - Paris ,

1978 - P.240-242.

172

191. Von Apel J . , Wirbelsaulebefunde bei jugendl ichen judokas

nach mehrjahrigem trening / / Med. u Sport , no.18/1978 - P. 310-

314.

192. Wasmund-Bodenstedt U . , Einfuhrung in die Methodologie der

Trainingwissenschaft - Trainingwissenschaft , Band 1 - Bad

Hamburg, 1982 - P. 7-38.

193. Weineck J . , Entreinamento opt imo / / Edi tor ia l Hispano-

Europa -Barcelona, 1994 – P. 67.

194. Weineck J . , Copilul ş i sportul / / Biologia sportului – M.T.S. ,

C.C.P.S.- Bucureş t i , 1994 - P. 12-15, 25-27.

195. Weineck J . , Sis teme func ţ ionale ş i antrenamentul sport iv / /

Biologia sportului , Sportul de performanm ţă 365, 366 - M.T.S. ,

C.C.P.S.- Bucureş t i , 1995.- P. 12-67, 142-151.

196. Weineck J . , Factor i i care pot inf luen ţa poten ţ ia lul de

performan ţă sport ivă / / Biologia Sportului , Sportul de

performanm ţă , 367,368,369, - M.T.S. , C.C.P.S.- Bucureş t i , 1995

- P.195-305.

197. Wiemeyer J . , Considera ţ i i pr ivind autonomia sport ivi lor în

antrenamentul de tehnică ş i în competi ţ ie / /Teoria competi ţ ie i ,

Nr 362, 363, 364, C.C.P.S. , Bucureş t i , 1995 – P. 159-172.

198. Wolanski N . , Biologische und soziale Komponenten der

motorischen Entwicklung, Die motorische Entwicklung im

Kindes und Jugenddal ter - Schorndorf , 1979 - P. 234-341.

199. XXXXX , Manuel de Medicine du Sport / / Comite Internat ional

Olimpique, Commision medicale du C.I .O. - Lousianne,

Switzer land, 1990 - P.50, 458.

200. XXXXX, Pregă t i rea t iner i lor gimnaş t i , Cul tură f iz ică ş i sport -

Sport-Turism –Bucureş t i , 1976 – P. 36-44, 107-120.

173

201. XXXXX - Regulamentul de arbi t raj în judo – F.R.Judo-

Bucureş t i 1998 - P.25-29.

202. XXXXX , Dex, Dic ţ ionarul Explicat iv al l imbii române,

Academia Română , Inst i tutul de l ingvis t ică “Iorgu Iordan “ ,

Bucureş t i , 1998.

203. XXXXX , Tratat de pedagogie şcolară - Didact ică ş i

Pedagogică -Bucureş t i , 1996 - P. 38-52, 75-93.

Tit luri bibl iografice în l imba rusă

204. Боголепов В .А . , Основы тактической подготовки

проведения некоторых приемов классической борьбы :

Автореф . дисс… канд . пед . наук . - М . , 1958.- 16 с .

205. Булкин В .А . , Основные понятия и термины физической

культуры и спорта : Учебное пособие . - СПб : СПбГАФК ,

1996.- 47 с .

206. Верхошанский Ю .В . , Актуальные проблемы современной

теории и методики спортивной тренировки . / / Теория и

практика физической культуры . - 1993. - №8.- с .21-24.

207. Волков В .П . , Исследование технико -тактической и

физической подготовленности борцов-самбистов : Автореф .

дисс . . . канд . пед . наук . - М . , 1972.- 27 с .

208. Воловик А .Е . , Начальное обучение классической борьбе . -

М . : Физкультура и спорт , 1970.- 215 с .

209. Галковский Н .М . , Становление техники советской школы

вольной борьбы и пути ее совершенствования : Автореф .

дисс . . . канд . пед . наук . - М . , 1972.- 18 с .

210. Карапетян А .С . , Опыт подготовки юных борцов . - В сб . :

Спортивная борьба . - М . : Физкультура и спорт , 1981, с .32-34.

174

211. Карпинский А .А . , Тактическое мастерство . - В .сб . :

Братство богатырей (Ежегодник ) . - М . : Физкультура и спорт ,

1976, с .65-76. .

212. Клещев В .И . , Джероян Г .О . , Циргиладзе И .В . , Калмыков

Е .В . , Ванян М .Л . Боевая деятельность и темперамент . - В сб . :

Бокс (Ежегодник ) . - М . : Физкультура и спорт , 1981, с .7-29.

213. Коджаспиров Ю .Г . Новое в методике начального обучения

юных борцов . - В сб . : Спортивная борьба (Ежегодник ) . - М . :

Физкультура и спорт , 1982, с .16-19

214. Купришвили О .М . Объем технических действий у борцов

различной квалификации . - В сб . : Спортивная борьба

(Ежегодник ) . - М . : Физкультура и спорт , 1974.- с . 35-36.

215. Купцов А .П . , Особенности обучения тактике . - В сб . :

Спортивная борьба (Ежегодник ) . - М . : Физкультура и спорт ,

1978.- с . 313-317.

216. Ленц А .Н . , Тактика в спортивной борьбе . – М :

Физкультура и спорт , 1967, с .151

217. Ленц А .Н . , Ведущие элементы в сложных тактико -

технических действиях . – В сб . : Спортивная борьба

(Ежегодник ) . – М : Физкультура и спорт , 1979, с .19-20.

218. Левицкий А .Г . , Взаимосвязь между технико-тактическими

показателями соревновательной деятельности юных

дзюдоистов / / Современные проблемы подготовки

квалификацированных спортсменов : Респуб . сборник науч .

трудов . - СПб . : Изд -во СПбУЭФ , 1994.- С .20-25.

219. Манолаки В . , Методика подготовки дзюдоисток различной

калификации : Монография , Санкт -Петербург , 1993, с . 180.

175

220. Матвеев Л .П . , Теория и методика физического

воспитания . Общие основы теории и методики физического

воспитания . Т . I – М . : Физкультура и спорт , 1976, с .303

221. Матвеев Л .П . , Теория и методика физической культуры :

Учебник для институтов физической культуры . - М . :

Физкультура и спорт , 1991. с .542.

222. Матвеев Л .П . , Заметки по поводу некоторых инноваций во

взглядах на теорию спортивной тренировки / / Теория и

практика физической культуры , 1995, № 12.- . с .49-51.

223. Нелюбин В .В . , Эволюционно -структурное содержание

классификации , систематики и терминологии спортивной

борьбы (Методические указания ) . Л . , 1983. – 34 с .

224. Новиков А .А . , Особенности двигательных навыков в

борьбе . – В сб . : На борцовском ковре (Ежегодник ) . – М . :

Физкультура и спорт , 1966, - с .26-52

225. Новиков А .А . , Систематизация средств и методов

совершенствования тактико -технического мастерства с

позиций основных закономерностей управления движениями .

– Теория и практика физической культуры , 1974, №11, с .54-

61

226. Новиков А .А . , Теоретические аспекты построения системы

правления подготовкой высококвалифицированных борцов / /

Спортивная борьба : Сборник информационно -методических

материалов . Вып . №3 - М . : ЦНИИС , ВНИИФК , 1990 - с . 5-8 .

227. Пахомов А .С . , Тактико -техническая подготовка и

педагогический контроль . – В сб . Спортивная борьба

(Ежегодник ) . –М . : Физкультура и спорт , 1983, с .53-59.

228. Сорокин Н .И . , Борьба классическая – М . : Физкультура и

спорт , 1956, - 248 с . ил .

176

229. Фидаров М .С . , особенности построения

предсоревновательного мезоцикла в подготовке

высококвалифицированных борцов / / Современные проблемы

теории и практики физической культуры : взгляды , идеи ,

концепции : Сборник научных трудов . -СПб : СПбГАФК им .

П .Ф . Лесгафта , 1997. -с . 134-135 .

230. Туркин Л .Б . , Борьба самбо , М : Совеская Россия , 1963, 195

с . , ил .

231. Харлампиев А .А . , Борьба самбо . Изд . 5- е- М . :

Физкультура и спорт , 1958, 310 с . , ил .

232. Чумаков Е .А . , Тактика борца-самбиста . – М . : Физкультура

и спорт , 1976, 224 с . ил .

177

REZUMAT

Teza „Optimizarea căder i lor competi ţ ionale în scopul prevenir i i accidentelor ce afectează membrele superioare , la judoka de vârs tă pubertară (12-14 ani)” este dest inată perfec ţ ionăr i i procesului de pregă t i re sport ivă pr in argumentarea teoret ică ş i experimentală a unei programe de prevenire a macrotraumatismelor membrelor superioare la judoka puberi .

Cercetăr i le prealabi le demonstrează , că majori ta tea accidentelor sport ive la judoka de difer i te vârs te se produc asupra membrelor superioare, în urma ac ţ iuni lor de proiectare-cădere. Mij locul cel mai ef ic ient de prevenire a acestor accidente , reiese a f i însuş i rea tehnici i căderi lor compet i ţ ionale .

În metodica t radi ţ ională de însuş i re a judoului , căderi le cele mai f recvente sunt efectuate pe par tea dorsală a corpului . Acestea sunt folosi te ş i perfec ţ ionate cu pr ior i ta te în antrenamente, dar sunt evi tate în concurs , în scopul minimizăr i i punctajului . În tentat iva de evi tare a căderi lor dorsale sport ivi i pot accidenta . Alternat iva propusă ş i demonstrată de prezenta cercetare este de însuş i re a unor tehnici noi de cădere (numite de noi competi ţ ionale) care , apl icate în antrenamente ş i concursuri , să prevină accidentăr i le membrelor superioare ş i să opt imizeze evolu ţ ia de concurs .

Aplicarea metodici i experimentale propusă de noi a contr ibui t la creş terea nivelul tuturor indicator i lor pregă t i r i i f iz ice, tehnico-tact ic i ş i func ţ ional i , care inf luen ţează producerea accidentelor sport ive.

Rezultatele cercetăr i lor pot f i folosi te în perfec ţ ionarea pregă t i r i i sport ive a judoka de performan ţă în cadrul Cluburi lor Special izate, precum ş i ca mater ial ş t i in ţ i f ico-metodic în învăţământul superior de profi l sport iv .

Cuvinte cheie : Antrenament sport iv , pregă t i re tehnică , judoka puberi , căderi competi ţ ionale , prevenire accidente , membrul superior .

178

SUMMARY The thesis “Optimizat ion of the competi t ion fal ls to prevent

accidents which affect the upper l imbs at puberal judoka (12-16 years old)” is meant to perfect the athlet ic t ra ining process by theoret ical and experimental argumentat ion of a prevent ion program of macro-trauma of the upper l imbs at puberal judoka.

The previous research proves that most sport ing accidents a t different age sect ions of judoka happen on the upper l imbs, as a resul t of project ion-fal l act ions. The most effect ive way to prevent these accidents seems to be the learning of competi t ion fal l ing techniques.

In the t radi t ional methods of learning judo, the most f requent fal ls are on the back-side of the body. There are used and perfected most ly in t rainings, but they are avoided in contests in order to minimize the score. In the at tempt to avoid fal l ing on their back, sportsmen may injure themselves. The sugges ted and proved al ternat ive by th is research is to learn new fal l ing techniques (which we cal l competi t ion) which, appl ied in t ra inings and contests , should prevent upper l imbs accidents and opt imize the performance in a contest .

Applying this experimental method suggested by us contr ibuted to the raise of every physical t raining technical tact ics and funct ional index level , which inf luences the occurrence of sport ing accidents .

The research resul ts can be used in perfect ing sport ing t raining in performance judoka, inside special ized cel ls as wel l as a scient i f ic mater ial in superior sport teaching educat ional inst i tutes .

Key words : sport ing t ra ining, technical preparat ion for puberal judoka, competi t ion fal l ing, accident prevent ion, upper l imbs

179

Р Е З Ю М Е Работа «Оптимизация соревновательных падений с целью

предупреждения спортивных травм верхних конечностей у дзюдоистов юниоров (12-14 лет)» посвящена совершенствованию процесса спортивной подготовки посредством теоретического и экспериментального обоснования в рамках экспериментальной программы предупреждения макротравм верхних конечностей у дзюдоистов юниоров. Предварительные исследования демонстрируют , что большинство спортивных травм у дзюдоистов различных возрастов приходятся на верхние конечности вследствие выполнения падений. Самое эффективное средство предупреждения данных травм должно быть правильное изучение техники выполнения спортивных падений .

В традиционной методике изучение борьбы дзюдо самые эффективные падения выполняются на спине. Данные падения применяются и совершенствуются преимущественно на тренировках , однако исключаются в спортивных состязаниях , где могут привести к потерю очков. Попытки исключения падений на спину во время состязаний могут привести к травмам.

Предложенная и доказанная на практике альтернатива в данных исследования представляет собой изучение новой техники падений (названных нами соревновательных падений), которые будучи применены на тренировках и в состязаниях , призваны предупредить количество травм верхних конечностей и способствовать улучшению спортивных результатов.

Применение предложенной нами экспериментальной методике способствует повышению уровня показателей физической , технико-тактической и функциональной подготовленности , которые в свою очередь приводят к снижению спортивных травм.

Результаты исследований могут быть применены в совершенствовании спортивной подготовки высококвалифицированных дзюдоистов в спортивных клубах, а также в качестве научно-методического материала в специализированных высших учебных заведениях .

Клюгевые слова: спортивная тренировка, техниченая подлотовка, дзюдоистов юниоров, соревновательная падений , предупреждения снижению, верхних конечностей .

180

Anexa 1

Rezultatele chest ionări i antrenori lor pe problematica

traumatologică în pregă t irea sportivă a judoka pubertari

Răspunsuri Nr.

crt

CONŢINUTUL

ÎNTREBĂRILOR

VARIANTE DE

RĂSPUNS Nr. %

1. Este importantă

prevenirea

accidentelor?

Da

Nu

52

1

98,11

1,89

2. Care sunt cauzele

producerii

accidentelor?

Pregătire tehnică

Încălzirea insuficientă

Indisciplina

Pregătire fizică insuf.

Materiale necorespunzăt.

Răspunsuri nevalidate

16

10

8

5

4

10

30,19

18,86

15,09

9,43

7,54

18.89

3. Când se accidentează

copiii ?

La antrenamente şi

concursuri;

Mai mult în antrenamente

Mai mult în concursuri

Răspunsuri nevalidate

29

12

11

1

54,71

22,64

20,75

1,89

4. Factorul de

antrenament cel mai

important la nivelul

copiilor, este:

Tehnic

Psihologic

Fizic

Tactic

Teoretic

Răspunsuri nevalidate

33

7

3

1

0

9

62,26

13,20

5,66

1,88

0

16.98

5. Pregătirea tehnică

influenţează

accidentele?

Da

Nu

Răspunsuri nevalidate

44

8

1

83,01

16,99

1.89

181

1. 2. 3. 4. 5.

6. Care calitate motrică

este mai implicată în

apariţia şi prevenirea

accidentelor?

Îndemânarea

Forţa

Viteza

Răspunsuri nevalidate

41

7

2

3

77,35

13,20

3,77

5,66

7. Accidentele impactului

cu solul sunt datorate:

Tehnicii defectuoase a

căderilor

Lipsei de asigurare din

partea adversarului

Caracteristicile morfo-

funcţionale

Periculozităţii tehnicilor

Răspunsuri nevalidate

32

9

4

1

7

60,37

18,86

7,54

1,88

13,20

8. Căderile trebuie

repetate în fiecare

antrenament ?

Da

Nu

49

4

92,45

7,15

9. Copii judoka manifestă

dureri cronice?

Da

Nu

11

42

20,75

79,25

10. Copiii se încălzesc în

concurs la fel ca în

antrenament?

Da

Nu

44

9

83

17

11. Cum trebuie să arate

evoluţia copiilor în

concurs?

Să arate tehnica de bază

Să scoată în evidenţă mai

mult tehnica competiţion.

Răspunsuri nevalidate

36

16

1

67,92

30,19

1,88

12. Copiii stăpânesc bine

tehnica procedeelor de

bază?

Da

Nu

12

41

22,65

77,35

182

Anexa 2

Rezultatele interviului adresat judoka de diferite vârste , ce au

suportat macrotraumatisme, pe problematica preveniri i acestora

RăspunsuriNr

crt

CONŢINUTUL

ÎNTREBĂRILOR

VARIANTE DE RĂSPUNS Nr. %

1. În ce condiţii s-a

produs accidentul?

Întâlnire cu miză foarte mare

Concurs

Antrenament

15

16

46

19.5

20.8

59.7

2. Era în bună formă

sportivă ?

Da

Nu

44

33

57.0

43.0

3. După părerea subiectului, care a fost cauza ?

Evitarea căderii pe spate ; Contacte dure specifice judo; Neatenţie; Refacere incompletă; Suportarea actelor interzise; În cadrul tehnicilor de luxare; Org. defectuoasă a competiţiei Încălzire insuficientă; Greşeli metodice; Slăbiri exagerate

22 22 11 7 4 3 3 2 2 1

28.6 28.6 14.3 9.1 5.2 3.9 3.9 2.6 2.6 1.3

4. Accidentul s-a

produs pe fondul

slăbirii ?

Da

Nu

17

60

22.1

77.9

5. Au rămas sechele

cu implicaţii în

modif. tehnicii ?

Da

Nu

27

50

35.0

65.0

6. Accidentele au

recidivat ?

Da

Nu

10

67

13.0

87.0

7. Siguranţă cu

antrenorul pe

margine?

Da

Nu

27

7

82.3

17.7

183

Anexa 3

Rezultatele studiului referitor la folosirea căderi lor în cadrul

antrenamentelor

Nr

crt

INDICATOR ANALIZAT REZULTAT

1. Timp mediu alocat

învăţării, consolidării sau

perfecţionării

căderilor/antrenament

Copii- 3,5 min.

Juniori- 2,1 min.

Seniori- 1,2 min.

2. Locul abordării speciale în

cadrul lecţiei

Repetări separate la încălzire

3. Repetarea căderilor în alte

forme

Ca urmare a proiectărilor, pe

parcursul întregii lecţii

4. Număr mediu de căderi

raportat la tipul de cădere

folosit (număr de

căderi/antrenament)

Căderi laterale- 25,4

Căderi spre înapoi- 9,1

Căderi prin rostogolire -19,3

Căderi ventrale- 3,2

5. Număr mediu de căderi

raportat la vârstă (număr de

căderi/antrenament)

Copii - 66,1

Juniori-58,5

Seniori -33,2

6. Număr mediu de căderi

raportat la vârstă şi locul

abordării lor în lecţie

Copii

Încălzire-18,4; antrenament 47,7

Juniori

Încălzire-14,5; antrenament-43,0

Seniori

Încălzire-8,1; antrenament-25,1

184

Anexa 4

Rezultatele studiului cu privire la ut i l izarea căderi lor în

competi ţ i i

Nr

crt

ÎNTREBAREA

RĂSPUNSUL 1. Este utilă abordarea sistema-

tică în cadrul antrenam. a

soluţ i i lor de evitare a

căderilor dorsale?

• Da -100%

2. În ce scop ar fi utilă această

abordare?

• Evitarea traumatismelor. - 63.6%

• Minimizarea punctajului - 27,2%

• Crearea condiţiilor pentru un eventual

contraatac - 9,1%

3. În ce măsură au fost repetate

de-a lungul timpului astfel de

mijloace de antrenament?

• Niciodată - 63,6%

• Rar 18,2%

• Des 18,2%

4. Cum reacţionează subiecţi i în

concurs când sunt , ,încărcaţi”

pentru a fi proiectaţi?

• 90,9% încearcă până în ultima clipă să

evite căderea pe spate.

• 9,1% răspund diferit în funcţie de miza

întâlnirii .

5. Cum pot descrie mecanismul

tehnic al acestor mişcări?

• răsucirea în jurul axului corporal

longitudinal - 86,3%.

• alte tipuri în funcţie de situaţie 13,7%

6. Au întâlnit adversari care au

evitat eficient situaţi i le de

proiectare pe spate?

• Da 100%

7. Prin ce mecanismul tehnic au

reuşit adversarii să

preîntâmpine proiectarea pe

spate?

• Prin răsucire - 63,6%

• Prin încetinirea mişcării şi agăţarea de

atacant -18,2%

• Sprijin pe braţe la contact cu solul 9,1%

• Nu-şi pot explica - 9,1 %

185

Anexa 5

COMPONENTELE PROGRAMEI EXPERIMENTALE DE

PREVENIRE A ACCIDENTELOR CE AFECTEAZĂ MEMBRELE

SUPERIOARE, PRIN OPTIMIZAREA CĂDERILOR

COMPETIŢIONALE, LA JUDOKA PUBERI (12-14 ANI)

1. Planul pregă t ir i i f izice de formare a deprinderi lor

necesare executări i ef ic iente a căderi lor competiţ ionale

Exerci ţ i i pentru formarea ş i perfec ţ ionarea capaci tăţ i i de

coordonare (C.C. 1-16) :

C.C.1 . Balansarea unui bra ţ (dreptul sau s tângul) la teral precedată

de aceeaş i mişcare a piciorului de aceeaş i par te , respectând planul ;

C.C.2 . Ducerea unui bra ţ (dreptul sau s tângul) la teral precedată de

aceeaş i mişcare cu un picior ;

C.C.3 . Aceleaş i mişcăr i prezentate în cele două exerci ţ i i de mai sus,

dar ac ţ iunea ambelor bra ţe se va îmbina cu mişcăr i le al ternat ive ale

picioarelor , cu s tângul apoi cu dreptul ;

C.C.4 . Ducerea bra ţelor în direc ţ i i d ifer i te (dreptul înainte , s tângul

înapoi) combinate cu mişcăr i a le piciorului drept ; acelaş i exerci ţ iu

îmbinând mişcăr i le bra ţelor cu cele ale piciorului s tâng;

C.C.5 . Ducerea bra ţelor în direc ţ i i d ifer i te (dreptul înainte , s tângul

înapoi) în combina ţ ie cu mişcă r i le piciorului opus (bra ţul drept ,

piciorul s tâng);

C.C.6. Balansăr i s imultane ale bra ţelor (dreptul la teral , s tângul sus

ş i invers) ; aceeaş i mişcare cu balansarea piciorului la teral ;

C.C.7 . Ducerea s imultană a bra ţelor în direc ţ i i d i fer i te (dreptul

la teral , s tângul înainte ş i invers) ; acelaş i exerci ţ iu cu r idicarea

piciorului înainte sau la teral ;

186

C.C.8. Mişcăr i analoge, însă bra ţul drept se duce înainte , iar

s tângul sus ş i invers cu ducerea unui pic ior lateral sau înainte ;

C.C.9 . Mişcăr i succesive cu bra ţele în planuri difer i te ; acelaş i

exerci ţ iu de bra ţe, combinat cu difer i te mişcăr i cu un picior

( r idicarea bra ţului drept înainte , odată cu piciorul s tâng la teral ş i

invers) ;

C.C.10. Rotarea bra ţelor în direc ţ i i d ifer i te (cu dreptul pr in înainte

ş i cu s tângul pr in jos înapoi ) ; acelaş i exerci ţ iu combinat cu

mişcarea de rotare a unui picior ( cu bra ţul drept ş i piciorul s tâng

pr in înainte ş i invers) ;

C.C.11 . Combinarea mişcăr i i bra ţelor într-o direc ţ ie ş i a unui picior

în a l ta ( în plan frontal) . Din s tând depăr ta t cu bra ţele lateral

dreapta : balansarea piciorului s tâng spre dreapta ş i a bra ţelor pr in

jos spre s tânga; din aceeaş i pozi ţ ie , cu bra ţele spre s tânga, 4-6

combina ţ i i de mişcăr i ;

C.C.12. Combinarea săr i tur i lor cu mişcăr i de bra ţe: la f iecare

săr i tură pe loc o mişcare de bra ţe (mâini pe şolduri , la umeri , sus ş i

în ordine inversa, în jos) ;

C.C.13. Trecere rapidă de la o mişcare la al ta , care sa difere din

punct de vedere al coordonăr i i : d in s tând, săr i tură în depăr tat cu

bra ţele lateral ş i revenire tot pr in săr i tură (4-6 săr i tur i executate

fără pauză) ; săr i tură în depăr ta t , cu bra ţele jos , apoi săr i tură cu

bra ţele apropiate , cu ducerea bra ţelor lateral ;

C.C.14 . Combina ţ i i de mişcăr i de bra ţe ş i p icioare : Stând : 1-

r idicarea piciorului drept înt ins înapoi odată cu ducerea bra ţului

drept înainte ş i a celui s tâng înapoi ; 2-ducerea piciorului drept

înainte cu schimbarea pozi ţ ie i bra ţelor ;3- ducerea piciorului drept

înapoi cu rotarea bra ţelor pr in jos ;4- revenire . Aceleaş i mişcă r i

începând cu piciorul s tâng.

187

C.C.15 . Acelaş i t ip de combina ţ i i ca mai sus : Stând depăr ta t cu

bra ţele la teral : 1- întoarcere spre s tânga cu îndoirea piciorului

s tâng, cu ducerea bra ţului drept înainte ş i a celui s tâng înapoi ; 2-

balansarea piciorului drept înainte cu înt inderea s tângului , odată cu

balansarea bra ţului s tâng înainte ş i a celui drept înapoi ; 3- ducerea

piciorului drept înapoi , cu vârful spr i j ini t pe sol ş i îndoirea

s tângului odată cu balansarea bra ţului drept înainte ş i a celui s tâng

înapoi ; 4- revenire . Acelaş i complex în par tea opusă , se repetă de

2-4 or i .

C.C.16. Acelaş i t ip de combina ţ i i : 8 să r i tur i cu depăr tarea ş i

apropierea picioarelor , cu ducerea s imultană a bra ţului drept înainte

ş i a celui s tâng înapoi , 8 săr i tur i cu depăr tarea picioarelor înainte-

înapoi cu ducerea bra ţelor la teral ş i sus . Trecerea de la pr ima

săr i tură la urmă toarea se efectuează fără oprire .

Exerci ţ i i pentru aprecierea preciz ie i mişcăr i lor în spa ţ iu (pe

fondul unui ecran gradat ) (P.1-6)

P.1. Cu spatele la ecran, la 0 ,5 m. , se execută urmă toarele mişcă r i

de bra ţe : la teral –jos (45 grade) , lateral (90 grade) , lateral-sus (135

grade) ş i sus (180 grade) : aceleaş i mişcăr i , coborând bra ţele.

Fiecare mişcare se execută în 4 t impi .

P.2. Stând cu o la tură spre ecran, executarea mişcăr i lor : de bra ţe

înainte- jos (45 grade); înainte (90 grade) ; înainte sus(135 grade) ;

sus (180 grade)

P.3. Stând cu o la tură spre ecran, executarea mişcăr i lor : r idicarea

unui picior la 45 ş i 90 grade.

P.4 . Stând cu o la tură spre ecran, executarea mişcăr i lor : Ridicarea

unui picior înapoi la 45 ş i 90 grade.

188

P.5. Stând cu o la tură spre ecran, executarea mişcăr i lor : îndoirea

t runchiului la 90 grade, extensia bra ţelor spre înapoi la 90 grade.

P.6. Stând cu o la tură spre ecran, executarea mişcăr i lor : Extensia

t runchiului la 135 grade ş i înt inderea înainte la 90 grade.

Exerci ţ i i pentru îmbună tăţ i rea func ţ ie i aparatului vest ibular

(A.V.1-9)

A.V.1. Rostogol ire înainte , piruetă 360º , rostogol ire înainte , cădere

ventrală .

A.V.2. Rostogol ire înapoi , piruetă 360º , rostogol ire înapoi , cădere

ventrală .

A.V.3 . Rostogolire înainte , piruetă 540º , rostogol ire înapoi , cădere

ventrală .

A.V.4 . Rostogolire înapoi , piruetă 540º , rostogol ire înainte , cădere

ventrală .

A.V.5 . Execu ţ ia unei l ini i acrobat ice cu vi teză maximală : rostogol i re

înainte , îndreptare de pe cap, rostogol ire înainte , îndreptare de pe

cap, roată , săr i tură ver t icală cu întoarcere 360º , cădere ventrală .

A.V.6 . 3 rostogol ir i înainte , urmate f iecare de săr i tură dreaptă (pe

vert icală ) , 3 rostogol ir i înapoi , urmate f iecare cu săr i tur i drepte cu

spatele la direc ţ ia de înaintare , cădere ventrală .

A.V.7. Săr i tură în spr i j in ventral pe sol , săr i tură în s tând, săr i tură

spre spr i j in ventral pe sol cu întoarcere 360º în aer , efectuarea

căderi i ventrale . Execu ţ i i pe ambele pă r ţ i .

A.V.8 . Săr i tură în spri j in pe lada de gimnast ică , ieş i re pr in

întoarcere 180º , urmată de rostogol i re înapoi , cădere ventrală .

A.V.9. Săr i tură în spri j in pe lada de gimnast ică , ieş i re pr in

întoarcere 360º , rostogol i re înainte , cădere ventrală .

189

Exerci ţ i i pentru diferen ţ ierea gradului de încordare

musculară (I .M.1-7)

I .M.1 . Aruncăr i ş i pr inderi a le mingi i medicinale în perechi sau

individual (pe vert icală)

I .M.2 . Săr i tur i de pe lada de gimnast ică cu amort izare , fără zgomot .

I .M.3. Săr i tur i de coardă , s imultan pe două p icioare, cu un pas

înainte , cu bra ţele încrucişate.

I .M.4 . Din s tând ş i din culcat , cu ochi i închiş i : r idicarea hal terei de

10, 15, 20, 30 Kg ş i aprecierea greutăţ i i hal terei în func ţ ie de

senza ţ i i le musculare propri i .

I .M.5. Din atârnat : t rac ţ iuni cu îngreuiere la spate . Executantul

t rebuie să aprecieze modif icarea greutăţ i i : 2 , 5 , 8 , 10 Kg.

I .M.6 . Din spri j in: f lotăr i cu îngreuiere la spate . Executantul t rebuie

să aprecieze modif icarea greutăţ i i : 2 , 5 , 8 , 10 Kg.

I .M.7 . Exerci ţ i i în perechi , cu opunerea reciprocă a rezis ten ţei ,

folosind jumă ta te din for ţa totală pe care o au.

2. Planul pregă t ir i i tehnice de apl icare a căderi lor

competi ţ ionale

Mijloace specif ice pentru însuş irea complexă a căderi lor

tradi ţ ionale (dorsale): C.T. 1-5

C.T 1 . Repetăr i individuale separate ale f iecă rui t ip de cădere:

la terală pe ambele păr ţ i , înapoi , rostogol i re pe ambele păr ţ i , înainte ,

5X f iecare fără pauză .

C.T 2 . Căderi în perechi din împingeri , t rageri , rostogol ir i , 3min.

C.T.3 . Repetăr i individuale separate ale f iecă rui t ip de cădere:

la terală pe ambele păr ţ i , înapoi , rostogol i re pe ambele păr ţ i , înainte ,

190

cu declanşare la supraînă l ţare (elan din alergare , bă taie , declanşare

de pe banca de gimnast ică) , 5X f iecare, forma ţ ie în coloană .

C.T.4 . Lini i de 4-5 căderi difer i te efectuate în vi teza cea mai mare,

5 l ini i f iecare , fă ră pauză .

C.T.5. Elemente acrobat ice la sol urmate de căder i , 5X f iecare.

Însuş i rea căderi lor competi ţ ionale

Mij loace specif ice pentru formarea abi l i ta ţ i lor tehnice de

răsucire ventrală . (A.1-8)

A.1 . Joc: a lergare cu spatele peste centuri culcate longi tudinal , la

capă tul cărora sunt câte 2 colegi , împiedicarea pr in r idicarea unei

s ingure centuri af la tă pe sol , a ter izare ventrală cât mai ef icientă

(nepunctabi lă pentru judo) .

A.2. Exerci ţ i i acrobat ice urmate de cădere ventrală efectuate la

început pe par tea favorabi lă , apoi ş i pe cealal tă par te .

A.3 . Stând pe cap în spr i j in : cădere spre pod, pe t raiectoria căder i i

sport ivul se răsuceş te încercând să a ter izeze ventral (pe burtă) ;

Răsucir i le se efectuează pr ima dată spre par tea favorabi lă , apoi spre

cealal tă par te , iar declanşăr i le răsucir i lor se efectuează cât mai

târziu posibi l pe t ra iector ia de coborâre a corpului , cu respectarea

condi ţ ie i obl igator i i de ater izare la terală sau ventrală a corpului .

A.4. Stând pe cap în spr i j in pe coate: cădere spre pod, răsucire ş i

a t ingerea solului cu partea ventrală sau laterală a corpului .

Răsucir i le se efectuează pr ima dată spre par tea favorabi lă , apoi spre

cealal tă par te , iar declanşăr i le răsucir i lor se efectuează cât mai

târziu posibi l pe t ra iector ia de coborâre a corpului , cu respectarea

condi ţ ie i obl igator i i de ater izare la terală sau ventrală a corpului .

A.5. Stând pe mâini : cădere spre pod, în t impul căderi i se încearcă

răsucirea ventrală declanşată progresiv cât mai târziu, s tânga ş i

191

dreapta; mers după p ierderea echi l ibrului înainte or i înapoi , cădere

ventrală s tânga ş i dreapta.

A.6 . Stând pe cap, r idicare spre s tând pe mâini , cădere spre

rostogol ire , pe t raiector ia de coborâre a corpului se declanşează

răsucirea cât mai târziu posibi l , cu respectarea condi ţ ie i obl igator i i

de ater izare laterală sau ventrală a corpului . Pr ima dată se execută

pe par tea favorabi lă , apoi pe cealal tă par te .

A.7 . Exerci ţ i i în perechi : sport ivul A ţ ine pe B de revere în pozi ţ ie

încl inată spre spate ( B la 45 de grade) . A el iberează reverele pr in

surprindere, B încearcă să a ter izeze ventral .

A.8 . Exerci ţ i i în perechi : sport ivul A stă în spatele lui B împingând

umeri i acestuia (B la 45 de grade) . A încetează surprinză tor

împingerea, B încearcă să a ter izeze ventral .

Mijloace specif ice complexe pentru învăţarea, consol idarea ş i

perfec ţ ionarea abi l i tăţ i lor tehnice de răsucire ventrală , în

s i tua ţ i i de luptă (B.1-6)

B.1 . Luptă torul A î l aruncă pe B cu Morote-Gari . In t impul zborului ,

B se răsuceş te ventral pr intr-un mecanism de rota ţ ie in ternă ,

încercând ca, la contactul cu solul , să a t ingă sal teaua cu pieptul ş i

nu cu spatele .

B.2. Luptă torul A î l aruncă pe B cu O Uchi Gari , O Soto Gari , Ko

Uchi Gari sau Ko Soto Gari . În t impul căderi i spre spate , B se

răsuceş te ventral pr intr-un mecanism de rota ţ ie internă , încercând

ca, la contactul cu solul , să a t ingă sa l teaua cu pieptul ş i nu cu

spatele .

B.3. Luptă torul A î l aruncă pe B cu De Ashi Barai sau Okuri Ashi

Barai , în t impul zborului B se răsuceş te ventral , pr intr-un mecanism

192

de rota ţ ie externă , încercând ca, la contactul cu solul , să a t ingă

sa l teaua cu pieptul ş i nu cu spatele .

B.4 . Luptă torul A î l aruncă pe B cu Tomoe Nage sau Sumi- Gaeshi ,

luptă torul B se spr i j ină pe unul sau două bra ţe ş i cade ventral pr intr-

un mecanism de proiec ţ ie circulară . În faza de perfec ţ ionare,

apără torul încearcă să preia ini ţ ia t iva, pr in t recerea spre

imobil izarea par tenerului cu Kami-Shiho-Gatame.

B.5 . Luptă torul A î l aruncă pe B cu Harai Goshi , Seoi Nage, Uchi

Mata, B f rânează rostogol irea, pr in agăţarea de spatele partenerului ,

real izând o evi tare laterală a tacului pr intr-un mecanism de

subrota ţ ie , contactul cu solul efectuându-se cu pieptul ş i nu cu

spatele .

B.6 . Luptă torul A î l aruncă pe B cu Harai Goshi , Seoi Nage, Uchi

Mata, B accelerează rostogol i rea impusă de adversar , real izând,

pr intr-un mecanism de suprarota ţ ie , un contact ventral cu solul .

193

Anexa 6

GRAFICUL PLANULUI ANUAL DE IMPLEMENTARE A PROGRAMEI EXPERIMENTALE

Luna

AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE

Săpt. 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 C.C.1-

16 1,2 1,2 3,4 3,4 5,6 5,6 7,8 7,8 9,10 9,10 11,12 11,12 13,14 13,14 15,16 15,16

P. 1-6 1 2 3 4 A.V1-9 1 2 3 4 I.M.1-7 1 2 3 4 C.T.1-5 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6 1,2 3,4 5 5 A.1-8 1,2 3,4 5,6 7,8 1-4 5-8 B. 1-6

Control X X X X X

Luna

IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE MAI

Săpt. 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 C.C.1-16 11,12 13,14 15,16

P. 1-6 5 6 1,2 3,4 5,6 A.V. 1-9 5 6 7 5 6 7 8 9 5 6 7 8 9 I.M. 1-7 5 C.T. 1-5 1,2 3,4 5 1,2 3,4 5,6 1,2 3,4 5

A.1-8 1,2 3,4 5,6 1,2 3,4 5,6 7,8 1,2 3,4 5,6 B. 1-6 1,2 3,4 5,6 1,2 3,4 5,6 1,2 3,4 5,6 1-6

Control. X X X X X

194

Anexa 7 Datele testărilor iniţiale - pregătire fizică - experimentul pedagogic

Nr. crt

Grupa experimentală

Coo.s (pct.)

Coo. g(grade)

Prec.(pct.)

Î. M.(pct.)

M.A. (cm.)

E.S. (sec.)

E.D. (pct.)

C.S. (sec.)

1 Gramada G. 3 360 2 3 55 30 3 98 2 Iordache A. 3 380 2 4 58 15 2 89 3 Simion I. 3 260 2 5 56 20 4 95 4 Mocioc R 4 420 2 4 60 30 5 90 5 Merlea F 4 400 2 3 66 17 4 84 6 Gyorfi G. 3 400 3 3 49 40 2 88 7 Duicu M. 4 430 3 3 50 35 3 87 8 Soare I. 5 500 2 4 52 32 4 92 9 Bratu S. 4 430 2 4 60 18 4 91

10 Dita A 4 360 2 4 63 29 5 90 11 Vlasceanu M. 4 340 2 2 51 18 3 99 12 Pana I 3 500 2 2 50 28 2 101 13 Martin R 4 450 2 4 55 20 2 87 14 Popa L. 4 400 2 3 58 14 2 90 medie 3.71 402.14 2.14 3.42 55.92 24.71 3.21 91.50 abatere stand. 0.61 62.90 0.36 0.85 5.21 8.23 1.12 4.98

Nrcrt

Grupa martor

Coo.s (pct.)

Coo. g(grade)

Prec.(pct.)

Î. M. (pct.)

M.A. (cm.)

E.S. (sec.)

E.D. (pct.)

C.S. (sec.)

1 Stan A. 4 440 2 3 55 30 5 89 2 DiaconescuI 2 500 2 4 48 21 4 88 3 Dogaru M 3 340 2 3 50 18 3 90 4 Nita C. 3 360 2 4 55 18 2 95 5 Lazar O. 4 360 2 3 60 22 4 94 6 Nichita M. 5 400 2 3 68 28 5 96 7 Ispasescu A. 3 480 2 3 55 21 3 98 8 Badita I. 4 400 2 4 54 22 3 89 9 Patrulescu A 4 380 2 4 55 20 2 85

10 Chelu V. 4 360 3 4 57 23 5 103 11 BratulescuC 4 380 2 2 62 20 2 99 12 Doru Andrei 3 480 3 3 62 23 2 95 13 Duminica D 3 400 3 5 66 19 2 88 14 Lazar D. 3 420 2 2 59 28 4 92 medie 3.5 407.14 2.21 3.35 57.57 22.35 3.28 92.92 abat. stand. 0.75 50.60 0.42 0.84 5.65 3.79 1.20 5.07

195

Anexa 7 (continuare) Datele testărilor iniţiale - indicatori tehnico-tactici-experiment pedagogic

Nr. crt

Grupa experimentală

Ac (pct.)

IA (sec.)

Sat (%)

S.Ap.(%)

D.T. (proc.)

E (pct.)

R.S. (pct)

1 Gramada G. 2 30 45 60 3 3.4 8 2 Iordache A. 3 32 40 65 4 2.5 10 3 Simion I. 4 24 65 67 6 0.5 10 4 Mocioc R 3 26 55 50 2 1.7 10 5 Merlea F 2 27 48 55 4 2.5 4 6 Gyorfi G. 2 32 53 56 5 3.6 6 7 Duicu M. 3 30 50 67 3 4 10 8 Soare I. 3 29 60 60 2 3 15 9 Bratu S. 2 25 47 65 6 1.2 12

10 Dita A 2 30 51 70 3 3 10 11 Vlasceanu M. 4 34 57 55 2 2 10 12 Pana I 3 32 50 50 4 4 9 13 Martin R 3 30 45 70 5 1.1 4 14 Popa L. 2 31 50 50 4 2 13 medie 2.71 29.42 51.28 60 3,78 2.46 9.35 abatere stand. 0.72 2.92 6.52 7.41 1,36 1.10 3.10

Nr. crt

Grupa martor

Ac (pct.)

IA (sec.)

Sat (%)

S.Ap.(%)

D.T. proc)

E (pct.)

R.S. (pct)

1 Stan A. 3 28 45 65 4 2 10 2 DiaconescuI 2 30 50 50 6 2.4 15 3 Dogaru M 3 32 60 60 2 2 6 4 Nita C. 2 34 55 55 5 1.1 6 5 Lazar O. 2 28 58 58 4 4 10 6 Nichita M. 2 27 42 62 2 2 9 7 Ispasescu A. 4 23 50 50 5 0.8 8 8 Badita I. 3 29 60 60 6 1.3 9 9 Patrulescu A 3 30 40 72 3 0.5 10

10 Chelu V. 3 34 35 50 4 2.3 8 11 BratulescuC 4 31 48 48 3 3 14 12 Doru Andrei 2 28 56 56 5 2.8 8 13 Duminica D 3 26 41 68 6 1.5 10 14 Lazar D. 4 29 48 55 5 1.2 4 medie 2.85 29.21 49.14 57.78 4,28 1.92 9,07 Ab. stand. 0.77 2.99 7.93 7.24 1,38 0.94 2,92

196

Anexa 7 (continuare) Date le t es tăr i lor in i ţ ia le - ind icator i f i z io log i c i -

exper imentul pedagogic

Nr. crt

Grupa experimentală

Ruffier Dorgo Grupa martor Ruffier Dorgo

1 Gramada G. 8.4 10.5 Stan A. 8.9 13 2 Iordache A. 6.5 9.4 DiaconescuI 11.7 11.4 3 Simion I. 10.2 8.3 Dogaru M 7.2 10.5 4 Mocioc R 9.8 13.5 Nita C. 9.7 9.4 5 Merlea F 5.5 12.2 Lazar O. 12.1 9.9 6 Gyorfi G. 6.9 9.8 Nichita M. 10 12.5 7 Duicu M. 7.5 9.9 Ispasescu A. 10.5 9.4 8 Soare I. 12.3 11.5 Badita I. 7.2 8.8 9 Bratu S. 10.4 13.3 Patrulescu A 6.9 13

10 Dita A 7.9 12.4 Chelu V. 7.9 8.9 11 Vlasceanu M. 6.2 15.3 BratulescuC 8.3 14.1 12 Pana I 9.2 12.8 Doru Andrei 8 13.5 13 Martin R 8.9 13.6 Duminica D 9.4 12.8 14 Popa L. 11.1 11.2 Lazar D. 8.8 11.6 medie 8.62 11.69 medie 9.04 11.34 abatere stand. 2.00 1.95 abatere stand. 1.62 1.84

197

Anexa 7 (continuare) Datele testărilor intermediare - pregătire fizică- experimentul pedagogic

Nr. crt

Grupa experimentală

Coo.s (pct.)

Coo. g(grade)

Prec.(pct.)

Î. M.(pct.)

M.A. (cm.)

E.S. (sec.)

E.D. (pct.)

C.S. (sec.)

1 Gramada G. 4 390 3 4 64 36 3 93 2 Iordache A. 3 400 4 4 58 25 3 80 3 Simion I. 3 360 4 5 57 20 3 88 4 Mocioc R 4 440 3 4 60 27 5 85 5 Merlea F 4 420 4 4 66 24 4 79 6 Gyorfi G. 3 400 3 3 50 37 3 83 7 Duicu M. 4 420 5 4 50 38 2 80 8 Soare I. 5 510 3 5 52 32 4 84 9 Bratu S. 4 430 4 4 60 24 3 86

10 Dita A 5 360 3 4 63 25 5 83 11 Vlasceanu M. 4 360 3 3 52 19 2 92 12 Pana I 3 500 3 2 53 26 3 95 13 Martin R 5 450 3 4 58 20 3 82 14 Popa L. 4 420 4 3 65 27 4 82 medie 3.92 418.57 3.50 3.78 57.71 27.14 3.35 85.14 abatere stand. 0.73 46.71 0.65 0.80 5.59 6.30 0.92 5.08

Nr. crt

Grupa martor

Coo.s (pct.)

Coo. g(grade)

Prec.(pct.)

Î. M. (pct.)

M.A. (cm.)

E.S. (sec.)

E.D. (pct.)

C.S. (sec.)

1 Stan A. 4 440 3 3 52 36 4 84 2 DiaconescuI 2 510 4 4 50 16 4 81 3 Dogaru M 3 410 3 3 50 22 3 86 4 Nita C. 3 360 3 4 55 18 3 90 5 Lazar O. 4 360 2 4 62 22 4 88 6 Nichita M. 5 380 3 3 65 28 4 90 7 Ispasescu A. 3 480 3 3 57 24 4 92 8 Badita I. 3 420 3 4 54 32 3 80 9 Patrulescu A 2 380 3 4 55 20 2 80 10 Chelu V. 4 360 3 4 57 33 5 94 11 BratulescuC 4 400 2 2 63 18 3 92 12 Doru Andrei 3 460 4 3 62 28 2 90 13 Duminica D 3 400 2 5 64 18 3 82 14 Lazar D. 2 400 2 3 60 24 3 90 medie 3.21 411.42 2.85 3.50 57.57 24.21 3.14 87.07 Ab. stand. 0.89 46.38 0.66 0.75 5.13 6.30 0.86 4.84

198

Anexa 7 (continuare) Date le t es tăr i lor intermediare a i ind icator i lor tehnico- tac t ic i

Nr. crt

Grupa experimentală

Ac (pct.)

IA (sec.)

Sat (%)

S.Ap.(%)

D.T. (proc.)

E (pct.)

R.S. (pct)

1 Gramada G. 4 25 60 65 5 3 10 2 Iordache A. 3 34 62 65 4 2 12 3 Simion I. 4 30 65 70 5 1.7 14 4 Mocioc R 3 30 50 50 3 2.2 10 5 Merlea F 3 25 49 60 5 3 4 6 Gyorfi G. 2 28 56 60 3 3.6 6 7 Duicu M. 3 30 60 67 5 4.5 10 8 Soare I. 3 25 60 60 3 3.2 15 9 Bratu S. 4 30 55 65 5 3.2 18 10 Dita A 4 35 55 70 3 2.5 10 11 Vlasceanu M. 4 30 55 55 3 2.4 10 12 Pana I 3 25 50 68 5 3.8 9 13 Martin R 3 28 50 70 4 3.8 4 14 Popa L. 3 28 58 50 5 2.8 13 medie 3.28 28.78 56.07 62.5 4.14 2.97 10.35 abatere stand. 0.61 3.19 5.03 6.93 0.94 0.78 3.97

Nr. crt

Grupa martor

Ac (pct.)

IA (sec.)

Sat (%)

S.Ap. (%)

D.T. (proc.)

E (pct.)

R.S. (pct)

1 Stan A. 3 29 46 60 4 2.4 10 2 DiaconescuI 3 33 53 55 5 2.2 15 3 Dogaru M 4 25 55 62 3 2 6 4 Nita C. 2 27 57 50 4 2.1 6 5 Lazar O. 2 24 56 60 2 3.4 10 6 Nichita M. 3 35 54 60 3 3.1 9 7 Ispasescu A. 4 30 55 53 4 1.5 8 8 Badita I. 3 28 58 68 6 1.5 9 9 Patrulescu A 2 30 44 65 3 1.8 10

10 Chelu V. 3 30 48 53 4 2.9 8 11 BratulescuC 4 35 47 45 3 3.2 14 12 Doru Andrei 3 39 50 58 4 2.5 8 13 Duminica D 3 32 40 60 6 2 10 14 Lazar D. 2 30 50 60 5 2.2 4 medie 2.92 30.5 50.92 57.78 4 2.34 9.07 Ab. stand. 0.73 4.07 5.38 6.05 1.17 0.60 2.92

199

Anexa 7 (continuare) Date le t es tăr i lor intermediare a i ind icator i lor f i z io log ic i -

exper imentu l pedagogic

Nr. crt

Grupa experimentală

Ruffier Dorgo Grupa martor Ruffier Dorgo

1 Gramada G. 8 9.5 Stan A. 8.4 12.2 2 Iordache A. 7.1 8.1 DiaconescuI 6.2 10.1 3 Simion I. 9.1 7.1 Dogaru M 6.2 8.9 4 Mocioc R 8.2 11.5 Nita C. 8.8 8.4 5 Merlea F 5.4 10.4 Lazar O. 11.4 9.6 6 Gyorfi G. 6.5 8.1 Nichita M. 9.6 11.8 7 Duicu M. 7 7.9 Ispasescu A. 9.5 9.1 8 Soare I. 8.1 10.1 Badita I. 7.1 8.3 9 Bratu S. 9.7 11.3 Patrulescu A 6.7 12.3

10 Dita A 7.1 10.8 Chelu V. 7.6 7.9 11 Vlasceanu M. 6 13.3 BratulescuC 8 12.9 12 Pana I 7.7 10.8 Doru Andrei 7.8 12.5 13 Martin R 7.9 9.9 Duminica D 9.1 11.8 14 Popa L. 8.1 10.2 Lazar D. 8.8 10.4 medie 7.56 9.92 medie 8.22 10.44 abatere stand. 1.15 1.67 abatere stand. 1.45 1.77

200

Anexa 7 (continuare) Date le t es tăr i lor f ina le – pregă t i re f i z i că – exper imentul pedagogic

Nr. crt

Grupa experimentală

Coo.s (pct.)

Coo. g(grade)

Prec.(pct.)

Î. M.(pct.)

M.A. (cm.)

E.S. (sec.)

E.D. (pct.)

C.S. (sec.)

1 Gramada G. 4 420 4 4 68 48 5 84 2 Iordache A. 3 430 4 5 59 27 4 77 3 Simion I. 4 420 5 5 62 24 3 79 4 Mocioc R 4 460 3 4 62 29 5 80 5 Merlea F 4 420 3 5 67 28 4 77 6 Gyorfi G. 4 420 4 3 57 36 4 79 7 Duicu M. 5 420 5 4 60 45 4 80 8 Soare I. 5 530 3 5 57 28 4 81 9 Bratu S. 4 430 5 5 63 26 5 76

10 Dita A 5 400 4 4 64 28 5 90 11 Vlasceanu M. 4 440 4 4 59 29 4 92 12 Pana I 4 480 3 3 59 30 3 77 13 Martin R 5 460 3 5 62 25 4 78 14 Popa L. 4 430 3 4 66 33 5 86 medie 4.21 440 3.78 4.28 61.78 31.14 4.21 81.14 abatere stand. 0.57 33.28 0.80 0.72 3.53 7.20 0.69 5.02

Nr. crt

Grupa martor

Coo.s (pct.)

Coo. g(grade)

Prec.(pct.)

Î. M. (pct.)

M.A. (cm.)

E.S. (sec.)

E.D. (pct.)

C.S. (sec.)

1 Stan A. 3 460 4 4 53 30 3 85 2 DiaconescuI 2 480 4 4 50 22 3 80 3 Dogaru M 3 360 2 3 51 25 2 85 4 Nita C. 4 360 3 4 55 25 3 90 5 Lazar O. 3 380 2 4 62 24 4 88 6 Nichita M. 4 380 3 3 66 28 3 89 7 Ispasescu A. 3 460 2 3 57 20 4 97 8 Badita I. 2 420 3 4 54 24 3 81 9 Patrulescu A 2 380 3 4 56 25 2 79 10 Chelu V. 3 360 4 5 57 30 4 93 11 BratulescuC 5 420 2 3 63 19 3 92 12 Doru Andrei 3 460 4 3 62 25 4 88 13 Duminica D 3 380 2 5 64 18 4 85 14 Lazar D. 3 420 3 3 61 30 3 91 medie 3.07 408.57 2.92 3.71 57.92 24.64 3.21 87.35 Ab.stand. 0.82 42.76 0.82 0.72 5.07 3.95 0.69 5.19

201

Anexa 7 (continuare) Date le t es tăr i lor f ina le - ind icator i t ehnico- tac t i c i - exp . pedagog ic

Nr. crt

Grupa experimentală

Ac (pct.)

IA (sec.)

Sat (%)

S.Ap.(%)

D.T. (proc.)

E (pct.)

R.S. (pct)

1 Gramada G. 4 22 68 90 7 3.2 15 2 Iordache A. 4 30 65 88 7 2.5 16 3 Simion I. 4 25 65 70 5 3 14 4 Mocioc R 3 20 53 70 6 2.7 10 5 Merlea F 3 21 50 66 8 3.5 12 6 Gyorfi G. 4 22 56 65 6 4 9 7 Duicu M. 4 24 58 80 7 4.5 12 8 Soare I. 3 30 60 95 6 4 16 9 Bratu S. 5 30 57 95 5 3.5 18 10 Dita A 4 21 60 85 6 3.5 12 11 Vlasceanu M. 4 20 69 80 6 2.8 10 12 Pana I 5 21 58 90 5 3.8 8 13 Martin R 3 21 71 75 9 4.2 14 14 Popa L. 5 20 60 93 6 3.5 10 medie 3.92 23.35 60.71 81.57 6.35 3.47 12.57 abatere stand. 0.73 3.87 6.14 10.81 1.15 0.59 3.00

Nr. crt

Grupa martor

Ac (pct.)

IA (sec.)

Sat (%)

S.Ap. (%)

D.T. (proc.)

E (pct.)

R.S. (pct)

1 Stan A. 3 28 48 60 5 2.5 9 2 DiaconescuI 3 32 55 78 5 3 13 3 Dogaru M 3 25 57 65 4 2.8 10 4 Nita C. 2 26 60 75 4 2.1 8 5 Lazar O. 4 25 57 65 5 3.4 10 6 Nichita M. 3 33 48 60 6 3 9 7 Ispasescu A. 4 30 55 75 5 2.5 9 8 Badita I. 3 25 60 70 6 2.5 11 9 Patrulescu A 4 29 45 68 8 2.8 14

10 Chelu V. 3 28 45 75 5 3.3 9 11 BratulescuC 4 33 49 70 4 3 14 12 Doru Andrei 3 35 60 60 4 2.5 10 13 Duminica D 4 30 50 60 6 2.6 12 14 Lazar D. 4 30 51 75 7 3 6 medie 3.35 29.21 52.85 68.28 5.28 2.78 10.28 Ab. stand. 0.63 3.26 5.50 6.66 1.20 0.35 2.30

202

Anexa 7 (continuare)

Datele testări lor f inale - indicatori i f iz iologici-

experimentul pedagogic

Nr. crt

Grupa experimentală

Ruffier Dorgo Grupa martor Ruffier Dorgo

1 Gramada G. 5.1 4.5 Stan A. 5.4 7.2 2 Iordache A. 3.1 2.3 DiaconescuI 4.2 5.9 3 Simion I. 4.3 3.4 Dogaru M 4.5 7.1 4 Mocioc R 3.1 5.5 Nita C. 6.8 6.4 5 Merlea F 4.5 5.9 Lazar O. 4.2 5.4 6 Gyorfi G. 3.5 4.2 Nichita M. 4.3 6.8 7 Duicu M. 2.5 2.1 Ispasescu A. 5.4 7.1 8 Soare I. 3.1 7.1 Badita I. 6.3 5.3 9 Bratu S. 4.7 6.3 Patrulescu A 6.3 7.9

10 Dita A 2.4 5.3 Chelu V. 7.2 5.5 11 Vlasceanu M. 2.9 7.3 BratulescuC 5.9 5.9 12 Pana I 4.3 4.8 Doru Andrei 6.9 7.5 13 Martin R 2.9 5.9 Duminica D 8 7.8 14 Popa L. 3.1 4.2 Lazar D. 7.9 5.8 medie 3.53 4.91 medie 5.95 6.54 abatere stand. 0.86 1.59 abatere stand. 1.32 0.91

203

Anexa 8

Planuri în care se apl ică principalele măsuri le de prevenire a

accidentelor sportive din judo

Nr. crt

PLANUL OBIECTIVE GENERALE

OBIECTIVE SPECIALE

Eficientizarea încălzirilor Optimizarea încălzirilor de concurs, pe spaţii improvizate

1. Metodologia antrenamentului sportiv Antrenamentul cu

parteneri potriviţi Folosirea în orice secvenţă de luptă a partenerilor de valoare şi greutate apropiată

Dezvoltarea calităţilor motrice

Îmbunătăţirea cu prioritate a indicilor coordonării, preciziei, echilibrului.

2. Pregătire fizică

Dobândirea robusteţii specifice judoului.

Dezvoltarea echilibrată a musculaturii, în relaţie cu un control bun al contracţiilor musculare.

Însuşirea complexă a căderilor tradiţionale (dorsale):

Aplicarea acestora în condiţii variate de viteză, înălţime şi complexitate a acţiunii premergătoare

Formarea deprinderilor de răsucire ventrală

3. Pregătire tehnică

Însuşirea căderilor competiţionale (pe cât posibil ventrale)

Adaptarea răsucirilor ventrale la principalele structuri tehnice de atac

4. Pregătire teoretică Intrarea în categoria de concurs

Cunoaşterea şi evitarea practicilor dăunătoare organismului.

Cunoaşterea profilurilor individuale ale sportivilor

Ameliorarea particularităţilor individuale 5. Pregătire psihologică

Pregătire psihologică pentru concurs

Ameliorarea stărilor de stres şi anxietate

6. Capacitate de efort Adaptarea la efortul specific

Îndepărtarea deficienţelor funcţionale, refacere corectă

7. Regulamente, arbitraj

Cunoaşterea şi aplicarea prevederilor regulamentare.

Cunoaşterea regulamentului Evitarea actelor interzise Arbitraj competent

Folosirea materialelor de bună calitate

Chimonouri şi saltele în stare corespunzătoare.

8. Materiale şi baze sportive

Însuşirea regulilor de bază şi a normelor de protecţie în folosirea materialelor şi bazei sp.

Formarea deprinderilor de autoprotecţie. Spaţiu de siguranţă corespunzător

9. Medico-sportiv Recuperarea traumelor anterioare.

Revenirea în activitate în acord cu dispoziţiile medicale