Desi traim un secol ce se anunta plin de "beneficiile stintei si tehnologiei" , mintile cele mai iscoditoare si oamenii in general, sunt confruntati cu natura problematica a vietii si civilizatiei , prea adesea marturisindu-si neputinta de a afla o rezolvare viabila. Exista o cauza comuna a tuturor problemelor?

Care este viitorul Uniunii Europene? Va reusi aceasta refacerea granitelor vechiului Imperiu Roman in statele europene? Care este adevarul despre Antihrist asa cum afirma multe generatii de teologi istoricisti de diferite confesiuni? Care este adevarul despre "sfarsitul lumii" asa cum il vede profetia? Cititi si o sa aflati!

Ce este "Judecata" ? Un teolog pe nume Ernest Kasemann a afirmat ca aceasta carte este "Apocalipsa...Vechiului Testament, este mama teologiei crestine". Un alt comentator afirma de la catedra Cambridge-ului: "Imi pare indiscutabil faptul ca aceasta carte vorbeste despre lucrurile trecute, prezente si viitoare; unele din profetiile ei sunt deja implinite, altele se implinesc acum, iar altele asteapta sa se implineasca" (Alford-1872). Oare au dreptate? Vom sti daca studiem cu atentie aceasta carte a Bibliei!

Despre cartea lui Daniel nu s-a scris intotdeauna de bine , cum dealtfel nici despre Biblie in intregime . Incepand cu Porfiriu din Tirul Feniciei si continuand cu altii, s-a dezvoltat o aversiune fata de orice relatare a supranaturalului crestin . De aceea criticile, ironiile si contestarile au tintit cu precadere cartea lui Daniel. De ce? Ce au acesti critici de spus si ce replici li s-au dat? Putem avea incredere in Biblie sau sa-i credem pe criticii ei?

Va invitam sa studiati impreuna cu noi una dintre cele mai actuale si mai incitante carti biblice. Vom incerca sa formulam intrebari pertinente, sa descoperim impreuna raspunsuri si sa tragem concluzii cu caracter teologic si practic. Site-ul isi propune sa abordeze aceste aspecte si iata tot atatea invitatii sa parcurgeti cu noi un studiu tulburator si fascinant despre "ce va sa vie".

Introducere O aventura in Babilon

Din negura vremii , cercetatorului atent i se releva istoria unui popor de sclavi , aflat sub stapanirea puternicului faraon al Egiptului . Raportul biblic consemneaza o interventie in forta a divinitatii spre a elibera aceasta natiune,fata de care Dumnezeu se angajase chiar de la aparita ei . Stirile despre plagile cazute peste Egipt si despre disparitia sub valuri a celei mai veritabile armate , au consternat toate natiunile Orientului Mijlociu de la acea data . Intr-un pustiu infiorator, la poalele stancoase ale muntelui Sinai , cele 12 triburi israelite si Maiestatea Universului, fac un legamant prin care Dumnezeu se angaja sa faca din Israel poporul Sau favorizat , iar evreii se obligau sa respecte niste conditii .Dintre acestea cea mai importanta este respectarea cu strictete a celor 10 porunci, pe care chiar Dumnezeu l-e inscriptionase pentru ei pe doua table de piatra . Acest legamant presupunea penalitati pentru ambele parti : daca Dumnezeul lui Isrsael se dovedea incapabil sa duca la bun sfarsit dezvoltarea acestui stat si salvarea umanitatii muribunde , reputatia Lui avea sa fie stirbita iremediabil. Dar daca evreii , se dovedeau infideli legamantului , aceasta presupunea catastrofa nationala .

Dumnezeu sa tinut de cuvant.Acest popor a devenit curand o superputere sub domnia lui David si Solomon .Insa ,destul de repede , acestia sau dovedit nevrednici de favorurile de care se bucurau. Starea poporului era teribila : nedreptati fata de saraci ,incalcarea Sabatului (ziua inchinata lui Dumnezeu) prigonirea profetilor si inchinarea la alt zeu - Baal (inchinare care cuprindea practici sexuale aberante , bestialitate fata de copii si prizonieri). Toate acestea dezonorau pe Dumnezeu , care avea drept carte de vizita acest popor de razvratiti . Totusi Dumnezeu nu sa grabit sa-i "dea". Sute de ani pofetii au avertizat ce consecinte decurg din nerespectarea legamantului .Dar avertismentele s-au lovit de batjocura .Unii profeti au platit cu viata curajul de a mustra oameni influienti si regi . In a doua Carte a Cronicilor , la capitolul 36 , versetele 14-18 , ni se relateaza trist , soarta pe care a trebuit sa o indure acest popor . Zece dintre triburi ( cele secesioniste )in 722 (in. Hr.)sunt cucerite . Regatul iudeu si-a mai mentinut ceva vreme o relativa independenta .Regele Ioachim sprijinit de egipteni , in 609 (in.Hr.) i-i succede lui Iosia infrant la Meghido . Acest rege va fi fatal pentru Regatul Iuda . Incoltit de mari puteri si nevoit sa aleaga , Ierusalimul face o gafa monumentala asociindu-se cu Egiptul . Egiptenii au dotat armata evreilor cu doua mii de care de razboi .Acest efort de inzestrare nu a folosit prea mult micului stat .Asiria zdrobeste Egiptul si anexeaza toate teritoriile aflate sub influienta acestuia , intre care Siria si Palestina.

Prima invazie a lui Nebucadnetar , printul-coregent al Babilonului, in Regatul Iuda , are loc in 605(in.Hr.) . Ioachim este infrant si obligat sa plateasca tribut greu . Cu aceasta ocazie Daniel ,cei trei prieteni ai lui , inpreuna cu altii sunt luati prizonieri in Babilon .A doua invazie a lui Nebucadnetar , acum inparat , are loc in 597(in.Hr.) inpotriva lui Ioachin , fiul nefericit a lui Ioachim .Miile de piese ale Templului (din aur, argint si arama) sunt jefuite si cei mai de seama locuitori ai Ierusalimului , printre care si profetul Ezechel( care mai tarziu va scrie cartea care i-i poarta numele) sunt luati prizonieri in Babilon. Atreia invazie a avut loc in 586(in.Hr.) inpotriva lui Zedechia .Fii regelui sunt ucisi inaintea lui ,iar acestuia i-i sunt scosi ochii imediat . Este luat prizonier si moare in Babilon.Orasul si Templul sunt distruse .

Astfel de vremuri i-au petrecut destinul lui Daniel . Nu trebuie sa credem ca era la moda printre evrei si in special printre adolescenti , a asculta de principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit ca fiind conditia succesului lui Israel .Daca printre evrei mai erau si oameni cu copii evlaviosi , este , printre altele , datorita unei puternice si sustinute lucrariale profetilor . Daniel a fost contemporan cu Ieremia . Daca veti citi Cartea Plangerilor lui Ieremia , veti afla starea ufleteasca cu care a fost luat Daniel in Babilon . Mai mult , datorita cuvimtelor pe care Dumnezeu ii instruia pe profeti sa le spuna cetatenilor Ierusalimului , viata profetilor si a celor care simpatizau cu ei , era plina de necazuri , pricinuite de evreii apostaziati si degenerati sufleteste . Am putea spune ca Daniel "a cazut din lac in put"cand a ajuns in Babilon.

Parea ca Dumnezeu esuase lamentabil in planul sau cu acest popor . Parea ca Marduc , " zeul- domn " al babilonienilor , a triunfat . Parea ca Israel este sters ca popor pentru totdeauna . Pogromul , deportarile , sclavajul , avea ca tinta stergerea identitatii nationale si spirituale. Istoria ulterioara a demonstrat ca lucrurile stau exact pe dos . Catva tineri credinciosi salveaza onoarea Dumnezeului lui Israel . La randul Sau , Dumnezeu a inaltat spiritual si intelectual , chiar si din punctul de vedere al benefciilor fizice ale religiei( El le-a dat sanatate , buna buna dispoitie , optimism si performante ) deasupra somitatilor acelor vremuri. La cteva decenii mai tarziu Babilonului i-i va veni randul sa fie cucerit si lui "Marduc" sa fie dezonorat pentru totdeauna. Dupa 70 de ani , asa cum a promis Dumnezeu prin profeti , evreii se intorc in patria lor fara ca nimeni sa plateasca ceva , sau sa intervina in favoarea lor pentru aceasta . Lui Dumnezeu ,insa , reputatia i-a ramas nestirbita !

Alaturi de Apocalipsa, cartea profetului Daniel este una din cele mai incitante carti ale bibliei.De ce?!... Pentru ca ea prezinta profetii cu bataie lunga, profetii ale vremurilor din urma, deci din vremurile noastre.Folosind imagini simbolice si tablouri profetice, Dumnezeu poate sa condenseze mii de ani de istorie intr-un spatiu foarte mic.Fiecare simbol este explicat clar in Scriptura. O data ce intelegem semnificati simbolului, profetia Bibliei devine simpla. Pentru a va ajuta sa intelegeti, studiati tabelul de mai jos.Coloana din mijloc prezinta textele ce explica simbolul.

SimbolTextul care decodificaSemnificatie

Metale: aur,argint,arama,fier -Daniel 2Daniel 2,38-40Patru imperii mondiale succesive,incepand din zilele lui Daniel

Capul de aur- Daniel 2,32Daniel 2,38Imparatia lui Nebucadnetar-Babilonul

Degetele de lapicioarele chipului-Daniel 2,33Daniel 2,41Daca prima imparatie este Babilonul, atunci ultima imparatie este Roma sau ce mai ramane din ea. Statale ce au format ultima imparatie nu vor reusi in final sa fie unite. Acesta este avertismentul profetiei dat Uniunii Europene.

Piatra dezlipita fara ajutorul unei maini-Daniel 2,34Daniel 2,44-45Imparatia vesnica a lui Dumnezeu

Copacul-Daniel 4,10Daniel 4,22ImparatulNabucadnetar

Taierea copacului-Daniel 4,14Daniel 4,24-25Nebucadnetar isi pierdetemporar tronul si mintile

Lanturile de fiersi arama care leagatrunchiul copaculuiDaniel 4,26Imperiul luiNebucadnetar

Scrierea misterioasade pe zidul palatuluiunde Belsatar a dat un mare ospat-Daniel 5,5Daniel 5,26-28Judecata lui Dumnezeupronuntata asupra Babilonului

Cele patru vanturi-Daniel7,2Ieremia49,36.37(Vezi si Apocalipsa 7,1-2)Vanturile inseamnadistrugere.Numarul patru simbolizeaza punctele cardinale

Marea-Daniel l7,2Apocalipsa 17,15Multimi de oameni,natiuni

Fiarele-Daniel 7,3Daniel7,17.23Imperii sau imparatii

Leul,ursul,leopardulsi fiara asemanatoarebalaurului-Daniel 7,8Daniel 7,4-7Patru imperii mondiale,succesive

Coarnele-Daniel 7,8Daniel 7,24Zece imparatii sau imparati

Cornul cel mic-Daniel 7,8Daniel 7,24.25O putere deosebitasau diferita, nu politica,ci religioasa

Cornul cu ochica de om-Daniel7,8Efeseni1,18Ochii inseamna intelegere sau intelepciune.Ochii ca de om indicaunsistem bazat pe intelepciune omeneasca si nu divina

Norii cerului-Daniel7,13Apocalipsa 1,7Matei 16,27Ingeri

O zi profeticaNumeri 14,34Ezechiel 4,6Geneza 29,27Un an literal (calendaristic)

O vreme, doua vremi si o jumatate de vreme-Daniel 7,25Apocalipsa 12,6.14Un an+doi ani+o jumatate de an=1260 de zile profetice, sau 1260 de ani calendaristici

Fiul omului-Daniel 7,13Luca19,10Luca 21,27Domnul Isus Hristos

Berbecul-Daniel8,3Daniel 8,20Medo-Persia

Capetenia ostirilor-Daniel 8,11Daniel 9,25;10,13;12,1,Isaia 9,6Domnul Isus Hristos

Pacatul-Daniel 8,121 Ioan 3,4Pacatul estefaradelege, IncalcareaLegii lui Dumnezeu

Uraciunea pustiiriiDaniel 11,31.32Razvratirea pe fataimpotriva lui Dumnezeu,a Cuvintului Sausi a Legii Sale.

2300 zile profetice-Daniel 8,14Ezech. 4,6Num.14,342300 ani literali

70 de saptamani-Daniel 7,24Ezech. 4,6Num.14,34490 de ani literali

Mesia, Unsul-Daniel 9,25Matei 1,21Domnul Isus Hristos

Legamantul-Daniel 9,27Matei 26,28Planul de mantuire allui Dumnezeu, prinDomnul Isus Hristos

Capetenia ImparatieiPersiei-Daniel 10,13Ioan 12,31Printul acestei lumi-Satana

Imparatul din sud-Daniel 11,5Exod 5,2Egiptul spiritual, puterile statale care sunt impotriva lui Dumnezeu-ateismul militant

Imparatul din nord-Daniel11,7Apocalipsa 14,8.9;18,1Babilonul spiritual , puterile religioase care insala cu invataturi religioase false.

Zvonuri dela rasarit-Daniel 11,44Matei 24,27Solia revenirii luiHristos in curand

Rezumat Cap I:

DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)

CAPITOLUL I Daniel in Babilon

1. In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului, si l-a impresurat.

2. Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa visteriei dumnezeului sau.

3.Imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregaori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita boiereasca,

4. niste tineri fara vreun cusur trupesc, frumosi la chip, izestrati cu intelpciune in orce ramura a stiintei, cu minte agera si pricepere, in stare sa slujeasca in casa imparatului, si pe care sa-i invete scrierea si limba Haldeilor.

5. Imparatul le-a randuit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui si din vinul de care bea el, vrand sa-i creasca timp de trei ani , dupa care aveau sa fie in slujba imparatului.

6. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda : Daniel, Hanania, Misael si Azaria.

7. Capetenia famenilor dregatori le-a pus insa alte nume si anume : lui Daniel i-a pus numele Belsatar, lui Hanania Sadrac, lui Misael Mesac, si lui Azaria Abed-Nego.

8. Daniel a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul pe care-l bea imparatul, si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce.

9. Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete bunavointa si trecere inaintea capeteniei famenilor dregatori.

10. Capetenia famenilor a zis lui Daniel: "Ma tem numai de domnul meu imparatul, care a hotarat ce trebuie sa mancati si sa beti, ca nu cumva sa vada fetele voastre mai triste decat ceilalti tineri de varsta voastra, si sa-mi pun astfel capul in primedie inaintea imparatului."

11. Aunci Daniel a zis ingrijitorului, caruia ii incredintase capetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Misael, si Azaria:

12. "Incearca pe robii tai zece zile, si sa ni se dea de mancare zarzavaturi si apa de baut;

13. sa te uiti apoi la fata noastra si la a celorlalti tineri care mananca din bucatele imparatului, si sa faci cu robii tai dupa cele ce vei vedea !"

14. El i-a ascultat in privina aceasta, si i-a incercat zece zile.

15. Dupa cele zece zile, ei erau mai bine la fata si mai grasi decat toti tinerii care mancau din bucatele imparatului.

16. Ingrijitorul lua bucatele si vinul care le erau randuite si le dadea zarzavaturi.

17. Dumnezeu a dat acestor patru tineri stiinta si pricepere pentru tot felul de scrieri, si intelepciune; mai ales insa a facut pe Daniel priceput in toate vedeniile si in toate visele.

18. La vremea sorocita de imparat ca sa-i aduca la el, capetenia famenilor i-a adus inaintea lui Nebucadnetar.

19. Imparatul a stat de vorba cu ei: dar intre toti tinerii aceia, nu s-a gasit niciunul ca Daniel, Hanania, Misael si Azaria. De aceea ei au fost primiti in slujba imparatului.

20. In toate lucrurile care cereau inteleptiune si pricepere, si despre care ii intreba imparatul, ii gasea de zece ori mai destoinici decat toti vrajitorii si cititorii in stele, care erau in toata imparatia lui.

21. Asa adus-o Daniel pana in anul dintai al imparatului Cir.

Amanuntit:

Din negura vremii , cercetatorului scrierilor sfinte i se releva istoria unui popor de sclavi, aflat sub stapanirea puternicului faraon al Egiptului . Raportul biblic consemneaza o interventie in forta a divinitatii spre a elibera o natiune, fata de care Dumnezeu se angajase chiar de la aparita ei . Stirile despre plagile cazute peste Egipt si despre disparitia sub valuri a celei mai redutabile armate din acea vreme, au consternat toate natiunile Orientului Mijlociu de la acea data .

Intr-un pustiu infiorator, la poalele stancoase ale muntelui Sinai , cele 12 triburi israelite si Maiestatea Universului, fac un legamant prin care Dumnezeu se angaja sa faca din Israel poporul Sau favorizat , iar evreii se obligau sa respecte niste conditii. Dintre acestea cea mai importanta este respectarea cu strictete a celor 10 porunci, pe care chiar Dumnezeu le inscriptionase pentru ei pe doua table de piatra . Acest legamant presupunea penalitati pentru ambele parti : daca Dumnezeul lui Isrsael se dovedea incapabil sa duca la bun sfarsit dezvoltarea acestui stat si salvarea umanitatii muribunde , reputatia Lui avea sa fie stirbita iremediabil. Dar daca evreii , se dovedeau infideli legamantului , aceasta atragea o catastrofa nationala .

Dumnezeu s-a tinut de cuvant. Acest popor a devenit curand o supraputere sub domnia lui David si Solomon. Insa, destul de repede, acestia s-au dovedit nevrednici de favorurile de care se bucurau. Starea morala a poporului s-a inrautatit : nedreptati fata de saraci, incalcarea Sabatului (ziua inchinata lui Dumnezeu) prigonirea profetilor si inchinarea la alt zeu - Baal (inchinare care cuprindea practici sexuale aberante si bestialitate fata de copii si prizonieri). Toate acestea dezonorau pe Dumnezeu, care avea drept carte de vizita acest popor de razvratiti . Totusi Dumnezeu nu s-a grabit sa-i "dea". Sute de ani pofetii au avertizat ce consecinte decurg din nerespectarea legamantului . Dar avertismentele s-au lovit de batjocura .Unii profeti au platit cu viata curajul de a mustra oameni influenti si regi . In a doua Carte a Cronicilor , la capitolul 36 , versetele 14-18 , ni se relateaza trist , soarta pe care a trebuit sa o indure acest popor . Zece dintre triburi (cele secesioniste) in 722 (in. Hr.) sunt cucerite. Regatul iudeu si-a mai mentinut ceva vreme o relativa independenta. Regele Ioachim sprijinit de egipteni , in 609 (in.Hr.) ii succede lui Iosia infrant la Meghido . Acest rege va fi fatal pentru Regatul Iuda . Incoltit de mari puteri si nevoit sa aleaga , Ierusalimul face o gafa monumentala asociindu-se cu Egiptul . Este drept ca egiptenii au dotat armata evreilor cu doua mii de care de razboi .Acest efort de inzestrare nu a folosit insa prea mult micului stat. Asiria a zdrobit Egiptul si a anexat toate teritoriile aflate sub zona de influenta a acestuia, intre care erau Siria si Palestina.

Astfel de vremuri i-au petrecut destinul adolescentului Daniel. Nu trebuie sa credem ca era la moda printre evrei si in special printre adolescenti, a asculta de principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit ca fiind conditia succesului lui Israel . Daca printre evrei mai erau si familii cu copiii evlaviosi, este, printre altele, datorita unei puternice si sustinute lucrari ale profetilor. Daniel a fost contemporan cu Ieremia. Daca veti citi Cartea Plangerilor lui Ieremia , veti afla starea sufleteasca cu care a fost luat Daniel in Babilon . Mai mult , datorita ideilor pe care Dumnezeu ii instruia pe profeti sa le spuna cetatenilor Ierusalimului , viata profetilor si a celor care simpatizau cu ei , era plina de necazuri , pricinuite de evreii apostaziati si degenerati sufleteste . Se poate spune ca Daniel "a cazut din lac in put" cand a ajuns in Babilon.

Istoria pare, de la un capat la altul un sir lung de actiuni pline de vointa si de de vitejie omeneasca, iar evenimentele par, intr-o mare masura, a fi determinate de ambitiile, puterea si capriciul oamenilor. Dar in Cuvantul lui Dumnezeu valul este dat la o parte ; vedem mai sus, dincolo, si prin actiunile si contraactiunile interesului, puterii si pasiunilor, observam mijloacele Celui Atotputernic care in liniste, cu rabdare indeplineste sfaturile vointei Sale . Intr-un cuvant , este vorba de PROVIDENTA DIVINA. Asadar, nu imparatul Babilonului a fost acela care l-a infrant pe Ioiachim , ci Dumnezeu a hotarat ca lucrul acesta sa se intample .

Care a fost insa motivul pentru care Mult-Prea-Rabdatorul nosru Domn a recurs la o asemenea sentinta ? Cartea profetului Ieremia , cap. 25; vers. 8-11: "Asa vorbeste Domnul ostirilor : 'Pentru ca n-ati ascultat de cuvintele Mele, iata, voi trimite sa aduca toate popoarele de la miazanoapte, zice Domnul; si voi trimete la robul Meu Nebucadnetar , imparatul Babilonului, ii voi aduce impotriva acestei tari si impotriva locuitorilor ei ...Toata tara va fi o paragina , un pustiu , si neamurile acestea vor fi supuse imparatului Babilonului timp de saptezeci de ani ." Aceste cuvinte au fost rostite inainte ca sa se iregistreze vre-o intentie ostila regatului Iuda . Pentru aceste cuvinte, si pentru multe altele de felul acesta, profetul era sa-si piarda viata , si doar temnita a facut ca acest om sa scape de furia bigota. Iata unele din motivele care au condus pe Dumnezeu sa aduca astfel de judecati peste regatul Iuda : Ieremia cap.17, vers. 27: "Dar daca nu veti asculta cand va poruncesc sa sfintiti ziua Sabatului , sa nu duceti nici o povara , si sa n-oaduceti inlauntru pe portile Ierusalimului, in ziua Sabatului , atunci voi aprinde un foc la portile cetatii , care va arde casele cele mari ale Ierusalimului si nu se va stinge." Desi se putea evita la nesfarsit aceasta catasrofa nationala, datorita incapatanatei neascultari a poporului evreu, aceasta nu a mai putut fi evitata. Coruptia, asasinatele de tip mafiot, abuzurile de tot felul, care incepeau chiar din palatul regal si se intindeau pana in cel mai indepartat teritoriu, faceau din regatul iudeu , o tara mai nesigura chiar decat unele tari pagane .

Cartea a doua a Cronicilor, cap.36; vers. 14-17: "Toate capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile , dupa toate uraciunile neamurilor ; si au pangarit Casa Domnului , pe care o sfintise El la Ierusalim . Domnul , Dumnezeul parintilor lor , a dat din vreme trimisilor Sai insarcinarea sa-i instiinteze , caci voia sa crute pe poporul Sau si locasul Sau . Dar ei si-au batut joc de trimisii Lui Dumnezeu , I-au nesocotit cuvintele , si au ras de proorocii Lui , pana cand mania Domnului impotriva poporului Sau a ajuns fara leac . Atunci Domnul a facut sa se suie impotriva lor imparatul Haldeilor..."

Privind istoria umana de la un capat la altul putem concluziona inpreuna cu Cartea Proverbelor cap. 14 ,vers.34: "Neprihanirea inalta pe un popor ..." cap. 16 , vers. 12 : "...caci prin neprihanire se inalta un scaun de domnie". Filozofia istoriei este dreptatea. Popoarele care nu s-au incadrat in principiile dreptatii au trebuit fie sa dispara, fie sa devina vasale altora . Dealtfel, in cap. 2 al cartii pe care o studiem , la versetul 28, vom gasi maniera exacta in care se face acest lucru.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :

In inima Decalogului, facand parca legatura intre prima si a doua tabla a Legii, se afla doua porunci divine , respectiv porunca a patra si porunca a cincea. Acestea reprezinta in acelasi timp singurele relicve ale Edenului. Este vorba de institutia Sabatului si institutia familiei. Sabatul este de mult tinta criticilor si a contestatiilor. Majoritatea oamenilor au uitat de mult ca Sabatul este adevarta zi de inchinare, si nu Duminica sau Vinerea. Daca Sabatul ar fi fost recunoscut si aplicat ca atare, niciodata nu s-ar fi ajuns la ateism, intrucat Sabatul face referire direct la actul creatiei lumii noastre si este intim legata de aceasta. Stiintele naturale ar fi ajuns pe un teritoriu, mult mai solid, iar progresele stiintelor aplicate ar fi fost mai ample, dar si mai ecologice. Performantele economice ar fi avut o dimensiune in plus: pe langa profit, s-ar fi avut in vedere cei care sunt motorul economiei: oamenii. Daca Dumnezeu le-a oferit o zi din sapte spre a se odihni, inseamna ca oamenii nu sunt simplii pioni de mutat pe tabla de sah a economiei, intrucat ei sunt coroana creatiunii lui Dumnezeu, si merita un respect mai mare (decat li se ofera in prezent). Oamenii ar fi fost remunerati si in functie de valoarea intrinseca pe care o au. O remunerare pe masura, ar fi impus o planificare economica mult mai riguroasa, deci implicit performante economice mult mai ridicate decat cele de azi. Oamenii bine remunerati, ar fi constituit niste consumatori seriosi, iar acest lucru ar fi avut din nou un efect benefic asupra dezvoltarii macroeconomice. Daca Sabatul ar fi fost respectat ca atare, niciodata nu s-ar fi inregistrat cazuri de moarte cauzata de epuizare fizica. Daca Sabatul ar fi fost luat in serios, atunci si celelalte porunci ar fi fost privite cu mult mai mult respect decat astazi. Acest lucru ar fi adus cu sine o siguranta morala, sociala, economica si politica, mult mai mare decat exista astazi. Efectele ce ar fi decurs de aici, ar fi fost impredictibil mai pozitive, decat ne-am putea reprezenta noi astazi, intrucat ne lipsesc termenii de comparatie. Daca Sabatul ar fi fost respectat ca zi de odihna si de inchinare, poate ca familiile ar fi avut ceva mai mult timp sa petreaca impreuna si sa comunice. Acest lucru ar fi constituit o bariera in calea unui flagel teribil al zilelor noastre: divortul. Familia este locul unde se imprima toate valorile cu care tanarul se va lansa in societate, spre a se integra si a contribui la bunastarea acesteia si implicit a sa. Daca familia este contaminata de antinomianism (curent ideologic si religios care contesta valabilitatea Decalogului) de ateism, de viciu si de promiscuitate; daca nu exista nici o temere de Dumnezeu in familii si daca tanarul este invatat ca omul isi este siesi busola morala, foarte curand individul pierde reperele morale fundamentale. Impreuna cu toti indivizii care "beneficiaza" de o astfel de educatie, toata societatea pierde (treptat) orientarea morala, iar rezultatele sunt dezastruoase, pe toate planurile. De fapt este fenomenul cel mai notoriu al zilelor noastre. Acest fenomen poarta un titlu emfatic : secularizare. Desi din punct de vedere politic acest lucru este benefic si chiar de dorit (insemnand neamestecul institutiilor religioase in chestiuni politice), totusi secularizarea morala a indivizilor, are repercursiuni asupra societatii. Nu degeaba, cand se vrea distrugerea identitatii unui individ sau a unui grup de indivizi, se incearca intr-un fel sau altul instrainarea de familie (din care provine, sau care a intemeiat-o) si ulterior de valorile propagate de familie, ca apoi sa se treaca la coruperea cu "stiluri alternative de viata". In cartea sa "Sapte pasi catre succes" S. Covey (in editia romana: "Eficienta in sapte trepte") afirma ca exista persoane care privesc cu invidie si cu mirare la performantele altora si le cer o reteta a acestui succes. Dar acest autor ofera multe exemple si explica faptul ca in spatele oricarei reusite exista un "pret" care a fost platit , si ca fara eforturi sustinute si bine planificate, nu se poate realiza ceva care sa aiba o baza solida, deci care sa dureze. Ceea ce este valabil la indivizi este valabil la societatile si statele pe care acestia le compun. Multi dintre intelectualii din Romania, si nu numai intelectualii, vaita soarta indurata de poporul nostru de-a lungul timpului. Aceasta afirmatie are o baza istorica solida. Pozitia geostrategica, bagatiile naturale, contextul framatat al vremurilor prin care a trebuit sa treaca natiunea noastra, toate ne-au pus pe postul de sentinela in fata hoardelor care navaleau din rasarit; ori de "zona tampon" dintre occident si orient. Desi este adevarat acest aspect, si explica aproape totul privitor la conditia in care se gaseste tara, trebuie sa privim aceasta doar ca pe o parte a adevarului. Se poate afirma cu certitudine ca romanii, in istoria lor multimilenara au aplicat cu scrupulozitate principiile dreptatii? Istoria este insangerata cu fapte de cruzime ale domnilor valahi si ale boierilor. Tradarea, stoarcerea, coruptia, crimele politice sau de tip mafiot, nedreptatile sociale, au facut din "saraca tara Moldovi" si din celelalte doua principate, un teritoriu al nedreptatii, aflat parca in afara protectiei speciale a lui Dumnezeu, iar daca nu si-a pierdut integritatea este, probabil, pentru ca pe undeva a mai ramas o nadejde de indreptare pentru aceasta natiune, iar harul Domnului nu a parasit-o cu totul. Multi dintre noi jinduim dupa bogatiile occidentului si gandim ca ei au fost favorizati. Mai credem intre altele si faptul ca noi am contribuit serios la apararea lor, ceea ce le-a ingaduit sa se dezvolte. Mai gandim poate, ca nu toate bogatiile lor sunt rodul sudorii si al chibzuintei proprii, ci si al jafului ori al stoarcerii de la alte natiuni. Cu siguranta este mult adevar in aceste afirmatii! Dar aceasta este numai o parte din adevar. De ce nu privim si la matricea morala care a inaltat una dupa alta popoarele occidentului? De ce nu vedem ca la baza oricarui succes, pe langa truda si sansa se afla si o baza solida de principii morale! De ce sa nu vedem ca au mai fost imperii cladite pe stoarcere dar acum nu mai sunt, si ca au supravietuit numai acele puteri in care legea este deasupra tuturor, iar valori precum democratia, libertatea de constiinta, respectul pentru celelate drepturi cetatenesti, promovarea adevaratelor valori, sunt axiome in practica legislativa, administrativ-economica si militara. De ce legea din tarii noastre iubite, este atat de incoerenta si contradictorie? De ce aceia care sunt pusi sa faca legea si sa o aplice, sunt modelul de nerespectare al legilor? Cati nu sunt astazi deasupra legii in Romania?! Vai de tara noastra, caci ea este in bataia vantului distrugator din interiorul ei, si nu din afara ei! Vai de tara noastra, fiindca cei care sunt pusi sa o apere sunt chiar vanzatorii ei, si cei care sunt pusi sa faca dreptate, sunt parte a lumii interlope. Vai de tara noastra caci aici lupul pazeste turma, iar cainii si pastorii ei sunt luati drept inamici, sau sunt adusi in mizerie spre a nu incurca pe lupi! Vai de acest popor care numeste pe lupi: "alesii neamului"! Vai de noi, pentru ca suntem siliti sa alegem intre hoti si nebuni, spre ai pune in fruntea tarii, ca sa aiba cine ne conduce! Vai de noi, caci acest sistem pervertit s-a inradacinat deja; a infasurat insasi fiinta tarii, si aproape toti cetatenii! Vai de tara noastra, caci cei care o asediaza si o distrug, sunt chiar cei pusi sa ii asigure propasirea! Nimeni nu ar putea lua un banut din tara noastra, daca acest lucru nu ar fi facut posibil de cei care cred ca, a avea fraiele tarii inseamna a o fura. Iar acest lucru o face tot mai vulnerabila si mai saraca. Nimeni nu ar trece peste vointa nostra suverana, daca in loc de oameni corupti, hoti si mafioti, am avea oameni care mor mai degraba, decat sa manie pe Dumnezeu prin faradelegi. Toti vecinii ne-ar da ca model de propasire si de bunastare, daca legea, proprietatea, familia, si temerea de Dumnezeu ar fi temelia tarii. In loc sa se scurga, banii ar veni in Romania, iar aceia care acum ne-au transformat in propria provincie economica , ne-ar cauta favorurile! Dar cum sa se intample acest lucru, cand legea "este pentru unii muma iar pentru altii ciuma"? Cum sa propasim, cand de mai bine de o jumatate de veac, proprietatea este pe post de cenusareasa? Cum sa propasim cand cele mai importante investitii s-au facut in produse si servicii, care nu sunt nici suficient de de competitive in contextul globalizarii, si nici de stringenta nevoie. Ca atare aceste investitii nu au adus cu sine o crestere reala a ecomomiei, ci mai degraba au epuizat resursele tarii, fiind nevoiti sa importam tot mai mult sub presiunea cererii interne de produse competitive. Cum sa ne mearga bine cand tatal il invata pe fiu, direct sau prin exemplu, viciul, injuratura, furtul si lenea? Cum vrem sa beneficiem de protectie divina, cand numele lui Dumnezeu este pomenit serios doar in injuraturi, iar rugaciunile se inalta mai mult ca faradelegea sa nu fie data in vileag ? Vestea buna pentru noi este ca mai avem inca ceva har. Poate, daca o parte semnificativa dintre romani si-ar face din Dumnezeu sfetnicul lor de fiecare zi, si poate, daca si-ar pune pe inima sa moara mai degraba, decat sa raceasca relatiile cu El din cauza vre-unei blestematii, atunci poate ca Dumnezeu si-ar aduce aminte de necazul nostru si ne-ar ridica. Poate ca daca nu ne-ar mai interesa atata capra vecinului, si ne-am vede de mizeria noastra, pe care o varam sistematic sub pres, poate ca am respira altfel in casa noastra Romania. Dumnezeu a facut intregii omeniri, din care facem parte si noi romanii, un Dar. Acest Dar este podoaba Universului si face obiectul adoratiei celor mai puternice fiinte: ingerii. Numele acestui Dar este slavit si onorat. Acest Dar se numeste Hristos. In El avem iertarea de toate blestematiile care ne trag in jos. In El avem puterea de a ne rupe de toate sfidarile de autoritate si de lege, de toate crimele si furturile, de toate adulterurile si de toate minciunile noastre, a caror consecinte ne urmaresc in prezent. In El avem leacul pentru boala care ne roade pe toti. In El este asigurat un viitor pentru acel popor care invata de la El ceea ce este ascultarea de Lege, ceea ce inseamna altruismul, fidelitatea si solidaritatea, ceea ce inseamna valoarea muncii si a contributiei, ceea ce inseamna respectul pentru viata si sanatatea proprie ori a celorlati. Asemenea lui Hristos care s-a botezat la varsta matura, tot ce trebuie sa faca fiecare, este ca sa declare prin botezul din proprie dorinta la varsta matura (singurul valabil), ca moare si este ingropat in apa botezului, impreuna cu Hristos, si ca invie impreuna cu El la o viata noua. Iar in aceasta viata nu mai traieste el, ci Hristos traieste in el, traind viata asa cum a dus-o El pe pamant. Nici un om nu are dreptul sa-i ceara socoteala de viata cea noua pe care acesta o incepe. Nimeni si nimic nu-l mai poate rupe de Hristos, afara de dansul. Sa facem asa o buna parte din romani, si ve-ti vedea ca binecuvantarile lui Dumnezeu vor inunda tara noastra, cum inunda apa pentru irigat, rigolele uscate de arsita. Alminteri, soarta tarii, soarta familiilor noastre si a noastra, va fi tot mai rea, si e pacat, fiindca avem o poarta de scapare. Ganditi-va si actionati cu raspundere! Redam filmul evenimentelor care au culminat cu robia in Babilon a evreilor folosind citate : Cartea a doua a Regilor cap. 24 , vers.1 : "Pe vremea sa , Nebucadnetar , imparatul Babilonului , a pornit cu razboi . Ioiachim i-a fost supus trei ani ; dar s-a rasculat din nou impotriva lui ." S-a intamplat intre anii 605-602 (I.Hr.). Cu aceasta ocazie o parte din vasele templului (aur si argint masiv ) au fost jefuite , si au fost luati cativa prizonieri adolescenti, proveniti din familiile nobililor sau din casa regala drept garantie ca nu se vor rascula impotriva Babilonului si isi vor achita birurile . Cartea a Doua a Cronicilor cap. 36 , vers. 6 : "Nebucadnetar , imparatul Babilonului , s-a suit impotriva lui (Ioiachim) si l-a legat cu lanturi de arama ca sa-l duca in Babilon ." Nu ne este cunoscut daca acesta a fost adus in Babilon sau nu . In locul lui a domnit fiul sau Ioiachin . Socotind dupa imprejurari si dupa practica vremii , acesta a fost un gest nobil din partea monarhului babilonian . Unii invingatorii indepartau tot ce tinea de dinastia cucerita de ei , instaurand fie familii rivale, fie nobili marunti , ce nu puteau guverna decat cu sprijinul cuceritorilor . Cartea a Doua a Regilor cap. 24 , vers. 11-15 : "Nebucadnetar , imparatul Babilonului , a venit inaintea cetatii pe cand o impresurau slujitorii lui . Atunci Ioiachin, imparatul lui Iuda , s-a dus la imparatul Babilonului , cu mama-sa , cu slujitorii , capeteniile si dregatorii lui . Si imparatul Babilonului l-a prins , in al optulea an al domniei lui . A luat de acolo toate visteriile Casei Domnului si visteriile casei imparatului ; si a sfaramat toate vasele de aur pe care le facuse Solomon , imparatul lui Israel , in Templul Domnului , cum spusese Domnul . A dus in robie tot Ierusalimului , toate capeteniile si toti oamenii viteji , in numar de zece mii, cu toti teslarii si fierarii : N-a mai ramas decat poporul sarac al tarii ." Aceasta s-a petrecut in anul 597 (I.Hr.). Iarasi remarcam un gest de clementa din partea lui Nebucadnetar, prin faptul ca nu a ucis pe nimeni din dinastia rebela, asa cum se intampla in mod curent in situatii atat de grave. Cartea a Doua a Regilor cap. 25 , vers.1-10: "In al noualea an al domniei lui Zedechia , in a zecea zi a lunii a a zecea , Nebucadnetar, imparatul Babilonului , a venit cu toata ostirea lui impotriva Ierusalimului ; a tabarat inainea lui , si a ridicat intarituri de jur imprejur. Cetatea a fost impresurata pana la al unsprazecelea an al imparatului Zedechia . In ziua a noua a lunii a patra era mare foamete in cetate , si nu era paine pentru poporul tarii . Atunci s-a facut o spartura in cetate ; si toti oamenii de razboi au fugit noaptea , pe drumul portii dintre cele doua ziduri de langa gradina imparatului , pe cand Haldeii inconjurau cetatea . Fugarii au apucat drumul care duce in campie . Dar ostirea Haldeilor a urmarit pe imparat , si l-a ajuns in campiile Ierihonului , si toata ostirea lui s-a risipit de la el . Au prins pe imparat , si l-au suit la imparatul Babilonului la Ribla ; si s-a rostit o hotarare impotriva lui . Fii lui Zedechia au fost injunghiati in fata lui ; apoi i-au scos ochii , l-au legat cu lanturi de arama si l-au dus in Babilon ... A ars Casa Domnului , casa imparatului ,si toate casele Ierusalimului ...a daramat zidurile dimprejurul Ierusalimului." Aceasta ultima invazie a avut loc 586(IHR) . "Nobilul" Nebucadnetar se cam saturase de joaca de-a independenta a acestor regi zurbagii din micul stat evreu . Au urmat deportari in masa . Cotropitorii, de fel nu sunt prea rabdatori . In nici un caz nu pe cat a fost Dumnezeu de rabdator, fiindca El a intrat in legatura cu evreii de sute de ani, in vreme ce "nobilul" Nebucadnetar nu a reusit sa-i suporte decat vre-o 20 de ani!

In acest fel s-a implinit o profetie data de Dumnezeu prin Isaia, scrisa cu mai bine de 100 de ani inaintea primelor deportari : Isaia cap. 39 , vers. 6-7 : "Iata vor veni zile cand vor duce in Babilon tot ce este in casa ta si tot ce au strans parintii tai pana in ziua de azi ; nimic nu va mai ramane , zice Donmul . Si vor lua din fiii tai iesiti din tine , pe care-i vei naste , ca sa faca fameni in casa imparatului Babilonului ." Dorim sa subliniem caracterul conditional al acestei profetii . Aceasta nenorocire putea fi evitata . Exista in acest sens o fagaduinta care confirma cele spuse anterior si care am mai citat-o: Ieremia cap. 17 , vers. 24-25 : "Daca veti asculta in adevar , zice Domnul , si nu veti aduce nici o sarcina inlauntru pe portile acestei cetati , in ziua Sabatului , ci veti sfinti ziua Sabatului , si nu veti face nici o lucrare in ziua aceasta , atunci pe portile acestei cetati vor intra imparati si voievozi , care vor sedea pe scaunul de domnie a lui David ; ei vor veni cu care si cu calareti pe cai , ei si voievozii lor , oamenii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului , si cetatea aceasta va fi locuita in veci ..." cap. 18 , vers. 8 : "...dar daca neamul acesta , despre care am vorbit astfel , se intoarce de la rautatea lui , atunci si Mie Imi pare rau de raul pe care Imi pusesem in gand sa i-l fac."

Suntem datori sa amintim ca incepand din secolul 2 al erei crestine au existat o serie de autori atat de profund tulburati de relatarile supranaturale din Biblie (intre care se numara si profetiile date de Dumnezeu prin profetii care au fost citati mai sus) incat acesti autori nu s-au multumit doar sa le respinga onestitatea, ci au dorit sa le atace public. Primul critic a fost Porfiriu din Tirul Feniciei (232/ 233 d.Hr) . Critica cea mai puternica a acestuia se concentra asupra cartii lui Daniel, cuprinsa in cea de-a 12-a carte a lucrarii "Impotiva crestinilor" . El sustinea ca nu Daniel a scris cartea , ci un anonim din Iudea de pe timpul lui Antioh Epifanul . In consecinta tot ce este scris in cartea lui Daniel pana la Antioh Epifanul este istorie, si tot ce a fost scris dincolo de aceasta data, sunt inchipuiri, a concluzionat acesta . Mai cu seama, era favorizat de indignarea opiniei publice romane fata de crestinii care , in baza profetiei din Daniel cap. 2, afirmau dezintegrarea Imperiului Roman. Faptul ca Porfiriu s-a inselat amarnic, este dovedit ulterior chiar de propriile-i argumente : daca autorul nu stia ce se va intampla de la Antioh Epifanul , deci cu atat mai mult de soarta Imperiului Roman , de ce atunci profetia acestuia despre decaderea ultimului mare imperiu din spatiul mediteranean (in speta Imperiul Roman) , s-a implinit literal? Raspunsul este unul singur si tulburator : Daniel a fost inspirat de catre Acela care este Atoatestiutor ! Izvoarele istorice confirma prezenta lui Nebucadnetar in Palestina :

O lucrare a istoricului Berosus citata de Iosif Flavius in cartea sa "Impotriva lui Apolion " ;

O portiune a unei cronici babiloniene publicata de D.J. Weissman , care acopera intreaga domnie a lui Naboplasar , si 11 ani din domnia fiului sau , Nebucadnetar .

Probabil ati observat si alta scriere a numelui monarhului babilonian. In unele traduceri ale Bibliei numele imparatului este "Nabucodonosor". Nu este cazul sa facem o dogma dintr-o varianta sau alta . De fapt, transliterat din cuneiforma suna cam asa : " NABU-KUDURI-USUR " ("zeul Nabu sa ocroteasca pe fiu") . In textele ebraice se intalneste forma "Nebucadnessar ". Septuaginta (prima traducere a Vechiului Testament) foloseste "Nabucodonosor". Istoricul Strabo il scrie "Nabucodrosoros", iar Iosif Flavius il citeaza . Alegerea unei variante descriere, tine de sursa principala folosita de traducator , de traditia in care este format acesta si de preferinta lui.

Poate ca unii dintre dumneavoastra s-au intrebat unde este "tara Sinear" ? Se mai poate traduce si prin "Sumer" - vechea civilizatie presemitica ce popula zona viitorului teritoriu al imperiului babilonian. Sinear este numele alternativ folosit pentru a localiza campia Babilonului. Aceasta se afla , pentru cei care nu cunosc , in Mesopotamia , in Orientul Mijlociu , Irakul de astazi . Este util sa stiti ca pentru poporul lui Dumnezeu din toate timpurile, "Babilonul" reprezinta un sistem politico-religios aflat in opozitie cu Dumnezeu. Reprezenta locul unde nelegiuirea este la ea acasa (Zaharia cap.5) motiv pentru care natiunea evreeasca, care nu a vrut sa renunte la faradelegi, a fost dusa acolo unde ii era locul. In Cartea Geneza cap. 10, vers. 10 si cap. 11 , vers.1-9 , veti gasi un raport istoric din vremuri stravechi al celor ce s-au petrecut in acel loc .

Pentru a ne forma o idee despre ce era "casa visteriei dumnezeului sau" , vom incerca sa facem oficiul de ghizi prin Esagila , avand drept harta declaratiile lui Nebucadnetar , consemnate pe tablite de lut:

Zidurile templului lui Marduk straluceau ca soarele , salile tempului erau placate cu aur , lapislazuri si alabastru ; acoperisiul incaperii consacrate zeului , numita E-Kna , era placata cu aur , iar camera lui Nebo din Borisppa , era deasemenea placta cu aur . Totul era o nebunie de aur ! Aici a fost adus tot aurul Casei Domnului si al Regatului Iuda dupa cum se profetizase . Nu degeaba in reprezentarea profetica , din cartea lui Daniel cap. 2 , Babilonul este reprezentat prin capul de aur!

versetele 3-7

Iata o declaratie a istoricului Berosus , citata intr-o lucrare a lui Iosif Flavius , a modului cum au decurs principalele evenimente ale anului 605 (IHR) :

" Tatal sau , Naboplasar , auzind despre razvratirea satrapului care raspundea peste Egipt , Cole-Siria si Fenicia , si nefiind in stare sa duca o campanie militara, din cauza suferintei , a incredintat o parte a armatei sale fiului sau , Nebucadnetar , care se afla in floarea varstei , si l-a trimis impotriva rebelilor . Nebucadnetar a angajat lupta cu acestia si i-a biruit in lupta de la Carchemis , a pus satrapia (regiunea) sub conducerea babiloniana . Intre timp , asa s-a intamplat , tatal sau, care era bolnav , a murit in cetatea Babilonului ... Fiind informat imediat de moartea tatalui sau , Nebucadnetar a pus la punct problemele existente in Egipt si in alte tari ; prizonierii- iudei , fenicieni , sirieni si cei de nationalitate egipteana - au fost dati in grija unora dintre prietenii sai cu porunca de a fi adusi in Babilon , impreuna cu restul trupei si prada luata , in timp ce el , cu o mica escorta a pornit in goana peste desert, spre Babilon".

Exista intr-adevar obiceiul luarii celor mai frumoase trofee omenesti din tarile ocupate. Evreii credinciosi au fost informati prin intermediul profetiei, de faptul ca urma o perioada de exil babilonean , ca rod al unei revolte seculare impotriva adevaratului lor conducator - Dumnezeu . Nu putem sti cu exactitate varsta tinerilor evrei luati ostatici . Putem insa sa presupunem, in baza informatiilor istorice (Xenofon - Cyropaedia) ca nici un tanar nu putea intra in slujba imparatului Persiei inainte de a implini varsta de 17 ani . Cert este ca anticii puneau mare pret pe slujitorii sanatosi si atragatori fizic . De aici se desprinde o deductie (formulata de comentatorul Charles) si anume ca o astfel de perfectiune , la care se tinea atat de mult, nu putea fi atinsa de catre eunuci . Facem aceasta afirmatie intrucat unii comentatori (printre care se afla si istoricul Iosif Flavius) afirma ca Daniel ar fi fost facut eunuc . Mai este si un alt argument impotriva acestei afirmatii : cuvantul de famen , avea o conotatie mai larga decat aceea de "barbat castrat", intelegandu-se si sensul de "functionar al curtii". Dealtfel, in ilustratiie ce infatisaza curtenii ce il inconjoara pe imparat , unii slujitori sunt reprezentati cu barba , iar altii fara barba, drept pentru care intelegem ca nu era obligatoriu pentru toti curtenii sa fie facuti fameni . Daniel nu face nici o referire la sine ca ar fi fost castrat . Aspenaz era mandatat sa recruteze adolescenti , descendenti ai casei regale , sau din familiile inaltilor demnitari , fara probleme de sanatate , cu inteligenta ascutita , si cu o instruire ampla si temeinica . Iosif Flavius afirma ca Daniel era chiar din familia lui Zedechia (fratele lui Ioiachim). Se pare ca lui Aspenaz nu i-a trebuit prea mult sa gaseasca printre evrei , tineri cu calitatile respective. Acest gest de luarea ostaticilor a avut si o tenta de santaj. In cazul in care regatul iudeu s-ar fi razvratit , copiii celor mai de seama oameni ai tarii riscau sa fie executati drept razbunare . Trebuie apreciata modestia lui Daniel care se refera la sine doar ca fiind "dintre copiii lui Iuda".

Comentatorii , printre care il amintim si pe Calvin , sustin ca schimbarea numelor face parte dintr-un fel de program de spalare a creerelor . Prin schimbarea numelor, li se comunica ca au fost adoptati de catre curtea Babilonului si ca se asteapta de la ei sa asimileze repede obiceiurile casei. Planul era insa mai amplu si mai subtil : tinerilor evrei nu li s-a impus cultul pagan cu forta, ci mai intai li sa dat nume cu referiri idolatre. O parte din hrana de la masa imperiala era jertfita idolilor. In felul acesta erau famuliarizati cu idolatria. Li se repeta permanent ca au fost cuceriti ca urmare a faptului ca religia si zeii babilonieni sunt superiori Dumnezeului evreilor, caruia multi evrei renuntasera deja sa I se mai inchine . Deasemeni li se specula recunostinta fata de inaltele privilegii oferite : acela de a manca la masa imparatului , de a fi instruiti de cele mai prestigioase somitati stiintifice ale lumii, si ca li se oferea perspectiva unor posturi in aparatul de guvernare al imperiului . In acest fel se conditiona dependenta lor de curtea imperiala . Toate acestea aveau drept scop sa-i faca sa renunte la valorile lor nationale , la religia lor, si daca era cu putinta la amintirile lor . Deveneau niste sclavi ce se pazeau singuri , deplin devotati stapanului lor, fiind incapabili psihologic de a organiza sau de a participa la vre-un complot, sau de a manifesta intr-un fel sau altul nesupunere.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :

Este extraordinar modelul de conducere, promovat de Nebucadnetar. El intelegea ceea ce putini lideri din tara noastra inteleg astazi: cea mai importanta resursa a unei tari este potentialul ei uman. La fel ca in Iudeea, oamenii de isprava ai tarii noastre, fie se irosesc, fie iau drumul strainatatii intr-un fel sau altul (ce mai conteaza cum). Intr-un fel este un act de dreptate: de ce sa se iroseasca un potential care este atat de valoros, cand in alta partea a lumii este atat de cautat si rasplatit cum se cuvine? Dar cat de saraca ramane tara care ii pierde pe acesti oameni, si cat de mult se imbogateste tara care ii primeste! Ce vremuri de aur a trait Nebucadnetar! El isi putea permite ceea ce putini si-au mai putut permite dupa el: si anume sa guverneze chiar si prin prizonieri de razboi (in cazul in care se dovedeau competenti). Cata pretuire a aratat el fata de lucrul bine facut. Cata pretuire a aratat el fata de ideea de inalta specializare! Cat pret punea el pe astfel de oameni si ce beneficii fantastice a dobandit imperiul sau (raportand la nivelul stiintific si tehnologic de atunci)! Permiteti-mi o remarca. Nu conteaza atat de mult cat ai, cat ce faci cu ceea ce ai! Desigur, se pot invoca toate motivele din lume, si se pot gasi temeiuri solide de indreptatire a nereusitelor si esecurilor noastre. Cand ne aflam in situatii grele sa ne punem intrebrea: "Oare am epuizat toate posibilitatile, oare chiar nu mai este nici o cale de rezolvare, sau ma aflu intr-o criza care mai are solutii de dezamorsare?" Daca ne-am pune aceasta intrebare atunci cand trebuie si am actiona in consecinta, fi-ti convinsi ca viata noastra ar arata cu totul altfel decat arata in prezent. Dar lucrul cel mai important care cred ca trebuie avut in vedere este ca atunci cand Daniel a dat de vre-o prblema insurmontabila este ca si-a pastrat increderea in Dumnezeul reusitelor, a incercat sa patrunda fundamentul problemei, dar cel mai impotrant este ca s-a rugat lui Dumnezeu pentru izbanda. Iar Dumnezeu nu l-a lasat cu asteptari neimplinite! "Haldei / caldei" sunt un trib aramaic din Mesopotamia de Sud , ajuns la putere prin Nabonid . Au ocupat cele mai influente pozitii la curtea imperiala si se defineau profesional ca fiind elitele intelectualitatii vremii respective (savanti , matematicieni , astronomi, ceva de genul "paranormalilor" din ziua de astazi, astrologi etc). Lor li sa incredintat instruirea tinerilor prizonieri . Exista voci care afirma ca Daniel a devenit astrolog si ghicitor , justificand afirmatia cu functia pe care a ocupat-o (Daniel cap. 4). Vom vedea la explicatiile vers. 8-16 ca aceasta afirmatie este dezaprobata de atitudinea generala fata de paganism a lui Daniel si a celor trei prieteni ai sai . Vom remarca o opozitie sistematca fata de orice element pagan . In capitolul 2 vom vedea ca adevarata cauza a privilegiilor acordate lui si prietenilor sai , a fost in principal interventia divina , ce a impus respectul lui Nebucadnetar fata de Dumnezeu .

Pe de alta parte trebuie subliniat ca era socotit un privilegiu la care nu oricine putea aspira, cand era vorba de initierea in tainele ocultismului . Era socotit un har al zeilor si se transmitea mai mult din tata in fiu . Drept pentru care nici nu era necesara vre-o constrangere pentru initiere. In ganeral , cei care initau in astfel de practici pe novici, se temeau sa divulge toate tainele inainte de apropierea mortii , chiar si fiilor lor, ca nu cumva sa-si faca concurenti prea puternici din ei. In concluzie Daniel si prietenii sai nici nu au flirtat cu ocultismul si nici nu au fost constransi sa se initieze. Pur si simplu nu s-au aratat dornici de asa ceva, si lucrul acesta nu a starnit decat mirare pentru ca erau dispusi sa rateze o astfel de ocazie pe care o aveau putini. Insa efortutile lor s-au canalizat pe alte directii, si asa cum vom vedea au avut rezultate exceptionale.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :

Destul de multi crestini isi afisaza credinta si practicile, iar eforturile unora in actiuni caritabile sunt de-a dreptul impresionante. Dar atunci cand vine vorba de astrologie (in special de horoscop) brusc devin curiosi si deosebit de receptivi, de parca ar fi informatii demne de toata atentia! Povestile legate de intamplari paranormale, de asa-zisele trairi de dincolo de moarte, si de legatura cu lumea de dincolo, prin chemarea "spiritelor celor morti", exercita o fascinatie aproape hipnotica asupra lor. In acest context este legitim sa ne intrebam daca acesti crestini sunt constienti in ce sunt pe cale sa se implice, dand curs curiozitatii? Prima data cand intalnim niste domni "distinsi", ce au asemenea indeletniciri "savante" , este in Egipt (cartea Exodul cap. 7, vers. 10-12) atunci cand Moise si fratele sau Aaron sunt trimisi de Dumnezeu in fata faraonului spre ai cere sa lase pe poporul Sau sa plece din Egipt. Metodele intrebuintate initial de Dumnezeu spre al convinge pe faraon au fost: metamorfozarea unui toiag de cioban, intr-un sarpe autentic; metamorfozarea apei in sange autentic; si o invazie de broaste in intreg tinutul egiptean. Spre a dovedi ca aceste minuni sunt de fapt niste scamatorii, Faraon a cerut vrajitorilor si inteleptilor sai sa faca la fel. Acesti "distinsi" domni, au reusit sa imite cele trei minuni. Insa restul celor 7 calamitati care au urmat peste teritoriul egiptean, nu le-a fost posibil sa le contrafaca. In a cui slujba puteau fi vrajitorii si inteleptii? In nici un caz in slujba lui Dumnezeu! Dumnezeu a dat ordine clare in privinta ocultismului. Redam cateva dintre ele : "Sa nu ghiciti dupa varcolaci, nici dupa nori." (cartea Levitic cap.19, vers.26); "sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori; sa nu-i intrebati, ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru... Daca un om sau o femeie cheama duhul unui mort, sau se indeletniceste cu ghicirea, sa fie pedepsiti cu moartea; sa-I ucideti cu pietre: sangele lor sa cada asupra lor." (cartea Levitic cap.20, vers. 6 si 27); "Sa nu fie la tine nimeni care sa treaca pe fiul sau sau pe fica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, pe aceste neamuri dinaintea ta Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de cei ce citesc in stele si de ghicitori; dar tie, Domnul, Dumnezeul tau, nu-ti ingaduie lucrul acesta." (cartea Deuteronom, cap. 18, vers. 10-12 si 14). Suntem indreptatiti sa ne intrebam: de unde atata inversunare din partea Dumnezeului iubirii impotriva ocultismului? In cartea Geneza (cap. 3, vers. 1-6) ni se relateaza intriga ce a declansat intreaga tragedie a rasei umane. Un "sarpe" care "vorbea" i-a propus mamei noastre comune, Eva, sa faca un lucru interzis de Dmnezeu sub pedeapsa cu moartea (ce mai conteaza care era acel lucru!). Eva a consimtit la aceasta sugestie, fiind sedusa de ideea pe care o prezenta "sarpele", si anume ca va face ceea ce Dumnezeu a interzis sub pedeapsa mortii, va ajunge de fapt, intr-o stare egala cu a lui Dumenzeu, motiv pentru care El ar fi restrictionat acel lucru. Daca se urma acest silogism, concluzia era ca Dumnezeu in final nu-I mai putea pedepsi, intrucat deveneau egali, si deci se puteau confrunta de pe pozitii egale de forta. Nenorocirea a facut ca Eva a reusit sa convinga si pe sotul ei sa consimta impreuna cu ea la acest lucru. Ceea ce a urmat vedem astazi cu totii: nu doar ca nu suntem dumnezei, ci suntem plini de tot felul de boli, suferinti si infirmitati si nu doar ca murim, dar pana murim ne chinuim cu tot felul de necazuri. Traim intr-o lume care se comporta ca un lagar de exterminare, iar cei mai vigurosi dintre noi nu depasesc suta de ani de viata, si tot ce-si mai doresc cei mai multi atunci cand sunt inaintati in varsta, este ca moartea sa le usureze suferinta data de bolile degenerative ale varstei inaintate. Cu cine sa ne batem? Cu Cel caruia ii datoram faptul ca avem suflare. Ce excrocherie gigantica! Cartea Apocalipsa (cap.12, vers. 9) ne da raspunsul clarificator: "Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui." Deci cine este "acela" care s-a folosit de imaginea unui sarpe vorbaret si istet, spre a excroca pe Eva si ulterior, prin alte metode, intreaga umanitate? Este Diavolul, dusmanul comun al omenirii si a lui Dumnezeu! Numele lui da fiori caci este asociat cu suferinta si cu moartea. El este acela care insala prin orice metoda se poate insela. Speculeaza abilitatile pe care el si ingerii sai le au, de a reda vocea sau chiar imaginea unui om care a decedat, ca apoi folosind toate informatiile pe care le detin cu privire la particularitatile acelei persoane, si in special a secretelor comune ale decedatului cu cei dragi, sa creeze convingerea ca cel decedat supravietuieste intr-o stare nefizica. Astfel, cei apropiati mortului, nu vor mai considera ca omul este "suflet" doar atata timp cat are un corp animat de suflarea de viata pe care i-a dat-o Dumnezeu (cartea Genezei cap.2, vers. 7) si tanjind de dor dupa cel pe care ei il iubeau, ei cad foarte usor prada demonilor, care sunt artisti in ale contrafacerilor. Ideile pe care acestia le insufla acestor oameni, ce se aventureaza in astfel de "dialoguri", nu sunt neaparat grosolane. Este suficient sa li se intareasca o idee eronata sau o dogma traditionala, si scopul lor este atins. Avem motive sa credem ca intensificarea fenomenelor spiritiste, in special dintre crestini este un semnal al racolarii de "agenti", spre a convinge lumea ca dogmele si invatatura traditiei (in special cele construite pe invatatura despre nemurirea naturala a "sufletului") ar fi parte a adevarului Evangeliei. Daca reuseste acest lucru, predicarea Evangeliei adevarate, asa cum o releva Biblia (si care spune intre altele ca oamenii vor fi treziti de catre Hristos din nou la existenta, adica inviati) ar ramane fara efect asupra multora (caci ce nevoie este de o inviere si de o judecata daca deja "sufletele" se afla deja fie in rai fie in iad ori purgatoriu). In felul acesta planul ticalos de ruperea oamenilor de Hristos, prin tot felul de teorii, dogme si practici ce sunt straine de Cuvantul Sau, este indeplinit. Atunci nu mai este cazul sa ne miram de unde atata inversunare din partea Dumnezeului milei si indurarii, fata de practicile oculte. Cu siguranta nimeni nu mai are dreptul sa ucida pe ocultisti. Lucrul acesta era legiferat doar in tara pe care o conducea Insusi Maiestatea Universului. Dar vine vremea cand Cel care este Regele regilor va aplica, prin ingerii Sai judecatile Sale. Fie ca nimeni din cei care citesc aceste randuri sa nu faca parte din aceasta categorie! Cuvantul lui Dumnezeu ne mandateaza sa facem urmatorul apel fata de cei care practica ocultismul, sau care apeleaza la serviciile sale : incetati urgent aceasta practica! Cereti-i iertare lui Dumnezeu ca ati facut parte, mai mult sau mai putin constienti, dintr-o conspiratie menita sa rupa pe oameni de Hristos! Daca dupa aceasta apar probleme in viata voastra, cum ar fi aceea de a fi bantuiti de spirite, ori apar fenomene si intamplari stranii menite a va intimida sau a va distruge, rugati-va de urgenta lui Dumnezeu in numele lui Hristos (si nu in numele altcuiva!). Ne puteti contactata la e-mail capitanudaniel@pcnet.ro , pentru a primi suport in rugaciune din partea unei intregi comunitati crestine, si calauzire pastorala. Tratati cu maximum de seriozitate aceasta problema! Nu amanati, poate fi fatal! Numele celor patru tineri sunt tipice pentru evreii proveniti din familii pioase . Aceste familii ofereau copiilor o educatie religioasa in acord cu valorile religiei Dumnezeului Celui Viu si aveau reguli putine dar stricte .

Daniel = "Dumnezeu a judecat" ;

Hanania = "Iehova este(a fost) binevoitor" (este citat de mai bine de 14 ori in Vechiul Testament) ;

Misael = "Cel ce apartine lui Dumnezeu" ;

Azaria = "Yahveh ajuta".

In antichitate numele era o profetie despre persoana respectiva. Numele era insasi persoana, disparitia numelui implica un fel de decapitare. Darea unui singur nume (fara a fi insotit de particula "ben" - "fiu a lui..." insemna ca respectivul nu mai era considerat om ci devenea o fiinta inferioara, numai buna de exploatat.Prin schimbarea numelor cu altele ce aveau conotatii idolatre, se dorea o rupere de valorile spirituale.

versetele 8-16

Printre aceste valori era si aceea de a privi corpul uman ca un mijloc de formare al caracterului . Se traduce printr-un stil alimentar conform poruncilor lui Dumnezeu . Aceasta igiena alimentara presupunea ca hrana sa fie saraca in grasimi , presupunea ca sa nu consume carnea animalelor asa-zis "necurate" (cartea Levitic cap. 11) sau care nu erau sacrificate conform asa-numitei legi "Koser" (Levitic cap.17). De asemenea evitau consumul de vin fermentat sau de bauturi spirtoase. Exsita o istorie din Pentateuc, in care, datorita starii de ebrietate, doi fii ai marelui preot Aaron, au fost ucisi de slava lui Dumnezeu. Acestia au adormit in timpul serviciului lor in templu, iar focul de pe altar s-a stins. Ca sa nu se afle de neglijenta lor , au incalcat o porunca clara a lui Dumnezeu, aceea ca nu trebuia adus foc strain in templu (scop in care focul de pe altar trebuia mentinut permanent). In momentul cand au calcat aceasta porunca , au fost arsi de vii, in templu de catre slava Domnului. Aceasta relatare ingozitoare avea darul sa convinga de pericolele la care se expun consumatorii de alcool , si ca in fata lui Dumnezeu nu se accepta scuza : "am fost beat si nu mi-am dat seama" cand este vorba de porunca Sa. Nici una din aceste conditii nu era respectata de catre hrana oferita de imparat (decat poate cu totul intamplator).

Mai trebuie spus un alt lucru ce va deveni relevant imediat : Cand au ajuns in Babilon, toti prizonierii aveau un pronuntat aspect anorexic . De ce ? In primul rand asedierea unei cetati se facea lent si presupunea taierea tuturor surselor de hrana de catre asediatori. In momentul asediului, cam toata populatia regiunii se afla in cetate , ca atare proviziiile se epuizau rapid si se suferea de malnutritie. Este imposibil de descris atmosfera dintr-o cetate asediata. In al doilea rand, calatoria din Palestina pana in Babilon era istovitoare prin lungimea si ariditatea locurilor pe care le traversa drumul catre Babilon (care in calitate de prizonieri i-l parcurgeau pe jos si cu ratie stricta de hrana si apa). Astfel, in cazul malnutritiei si a epuizarii fizice indelungate, o alimentatie bogata in grasimi animale, administrata brusc , este lucrul cel mai putin de dorit . Dar pe de alta parte, alimentatia vegetariana, in asemenea situatii este usor asimilata si echilibrul fiziologic al organismului se recapata mult mai rapid si fara probleme. Dieta pe care a solicitat-o Daniel se cuprinde in expresia iudaica "zero'im" si defineste un regim alimentar pe baza de cereale , fructe , legume , nuci si verdeturi (Cartea Geneza cap. 1 , vers.1,29) si , bineanteles , apa .

Prin expresia "sa hotarat" Cuvantul lui Dumnezeu ne comunica nu doar o schimbare de atitudine ci un proces care se afla in plina desfasurare. Daniel murea! Cititi "parerea jurnalistului de buzunar in acest context" pentru lamuriri.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :

Sper ca afirmatia nu creaza confuzii! Vechiul Daniel, "puiul mamei si a lui tata", strengarul istet si rasfatat care le stia pe toate , care cocheta cu credinta si slujirea lui Dumnezeu, se stingea. Implinirea profetiilor date de Domnul prin proorocii sai, printre care a avut si cunostinte personale (batranul Ieremia) a produs o impresie atat de profunda in sufletul sau! Atunci a "hotarat" sa se lipeasca de Dumnezeu cu orice risc , asemenea lui Ieremia, stralucitul sau model de vitejie si abnegatie. CAnd Daniel a predat destinul sau in mana lui Dumnezeu , primul lucru care sa intamplat a fost moartea "rasfatatului" Daniel. Un "Altul" a luat chip in el... Acela era Hristos. Curtea Babilonului il astapta cu un program complex de schimbare a identitatii, incepand cu numele si terminand cu obiceiurile alimentare, folosind drept parghii cele mai rafinate metode de corupere a tinerilor. Se pare insa ca oferta acestei curti a ajuns un pic cam tarziu! Un Ofertatnt mult mai serios a ajuns la Daniel inainte ca el sa dea piept cu ispitele curtii imperiale. Biblia spune ca noi suntem rastigniti impreuna cu Hristos si traim, dar nu mai traim noi, ci Hristos traieste in noi! Cand Adam ne-a purtat in coapsele sale si a pacatuit, firea rea si respectiv moartea care l-a afectat datorita pacatului, a trecut si asupra noastra, copiii lui. Datorita tatalui nostru Adam, toti murim. Aceasta este tragedia neamului omenesc. Insa exista si o Veste Buna! La fel cum Adam ne-a purtat in copsele sale cand a adus moartea asupra sa si a noastra, la fel si Hristos ne-a purtat in sine atunci cand sa nascut pe acest pamant, printr-o actiune supranaturala a Duhului Sfant. Aceasta a facut ca minunea "nasterii de sus" sa devina posibila pentru intreg neamul omenesc, respectiv o renastere in conditii supranaturale din Duhul Sfant a fiecarui om in parte prin Hristos. Domnul Hristos a trait o viata fara pacat, iar fiindca ne purta pe toti in El, aceasta viata fara pacat a trecut asupra noastra a tuturor, adica asupra celor ce am renascut din Duh, indiferent in ce timp am fi trait. Domnul a murit din cauza noastra, a celor pacatosi, adica a celor pe care ii purta in sine. In El noi am murit pe cruce, platind pretul pacatului impreuna cu El. Firea nostra rea si trecutul nostru rusinos a fost pedepsit si starpit pe crucea din dealul Capatanii (Golgota). Prin invierea Sa am inviat si noi la o viata noua, dar in realitate NU NOI TRAIM CI HRISTOS TRAIESTE IN NOI. Hristos sa innaltat la cer si in El stam si noi in prezenta glorioasa a Tatalui. Noi suntem impacati cu Dumnezeu, prin El. Prin credinta in El toti eroii credintei au trait viata care curge de la Hristos. Prin credinta in El Daniel si noi am fost treziti la o viata noua, straini de rele si de blestematii. In Hristos neprihanirea lucreaza in noi tot atat de implacabil cum lucra faradelegea si moartea inainte de Nasterea de Sus (din Nou). Exista o singura conditie ca aceasta viata sa curga neintrerupt de la Hristos catre noi: legatura neintrerupta cu El prin credinta, rugaciune , slujire si neimpotrivire in fata lucrarii permanente a Duhului Sfant. Aceste sunt daruri pe care le-am primit prin El in noua viata, dar care le putem face inutile daca nu le pretuim si nu le folosim permanent. Daniel le-a folosit in permanenta, si in permanenta a crescut in harul lui Dumnezeu si era tot mai placut inaintea oamenilor. Lucrul acesta este la indemana noastra a tuturor prin Hristos. Incercati si voi sa vedeti ce bun este Domnul! Doresc sa remarcati maniera plina de tact in care Daniel a solicitat schimbarea meniului . Nici cu extremism bigot , nici cu aroganta . Raportul biblic consemneaza o noua intervenie divina : Dumnezeu a reusit sa inmoaie inima lui Aspenaz care a consimtit tacit la propunerea facuta de Daniel "ingrijitorului" (expresia originala este "melzar" ce deriva din acadianul "massru" , un fel de steward) in ciuda faptului ca manifestase serioase temeri . Totusi 10 zile este cam putin pentru ca rezultatele sa fie notabile . Aici, inca odata Dumnezeu si-a aratat puterea , atragand astfel atentia ca ascultarea de sfaturile alimentare pe care El le-a prescris si ferirea de idolatrie, au ca prim rezultat binecuvatare si ocrotirea Sa speciala si mai apoi beneficiile unui trai sanatos. Speram ca aceste sfaturi sa va conviga si pe dumneavoastra sa adoptati un stil alimentar asemanator . Dumnezeu a atras atentia ca valorile spirituale primite acasa de catre acesti tineri aveau in spatele lor o Intelepciune Nemarginita si o Putere Vie .

versetul 17

Acest verset confirma ce am afirmat la explicatia versetelor 3-7. Daniel nu a invatat o stiinta a interpretarii viselor de la "invatatii" Babilonului . Dumnezeu este Acela de la care in mod direct a invatat pe Daniel tainele viitorului . Sunt insa voci care afirma ca Daniel nu este propriu-zis un "profet" , ci ca era un invatat iudeu care doar interpreta , asemeni multor altora , oracolele sfinte. Dar aceasta este doar jumatatea adevarului . Intr-adevar , Daniel nu a ocupat functia de profet in cadrul comunitatii evreesti , insa este cert ca a avut darul profetic, caci acest dar l-a propulsat in inalta societate a curtii imperiale babiloniene , fiindca , asa cum vom vedea in cap. 2 , Dumnezeu onoreaza pe cei care il onoreaza. Acest verset ne pregateste pentru cap. 7 si 12, unde ne sunt prezentate niste viziuni ale lui Daniel. In cap. 4-5 il gasim pe Daniel in rolul de interpret iar in cap. 2 este si una si alta .

versetele 18-21

Inteligenta ascutita , cunostinte vaste si profunde , limbajul adecvat , forta si vigoarea mintii mai presus de somitatile intelectuale culese de Nebucadnetar din cele patru zari ale lumii. Iata ce a descoperit monarhul cand i-a examinat pe cei patru evrei. Examinarea a fost orala si nu putem sti cu certitudine la ce s-a referit concret , dar putem banui ca intrebarile vizau (asa cum spune si mama lui Belsatatar in cap. 5, vers. 12) solutii la probleme curente incalcite , probleme de matematica , astronomie , scrierea si citirea in dificilul alfabet cuneiform , limba , literatura aramaica si a dialectului haldeianan , arhitectura, strategia militara si administratia. Toate aceste discipline erau bine stapanite de babilonieni .

Ar trebui sa intelegem ca devreme ce Dumnezeu le-a dat acestor tineri intelepciune si pricepere ei au luat totul de-a gata ? Nu , nici decum ! Acesti tineri au depus eforturi staruitoare, nepierzand nici o ocazie de a descoperi sau de a invata ceva nou si Dumnezeu le-a binecuvantat eforturile . Succesul adevarat este lucrarea providentei lui Dumnezeu si este rasplata credintei , a intelepciunii, a virtutii si a staruintei. Performantele extraordinare ale acestor tineri evrei binecuvantati de Dumnezeu, l-a incantat pe Nebucadnetar si l-a facut sa treaca cu vederea asa-zisul lor "extremism" si rezistenta la "programul de reeducare".

Sunt comentatori care sustin ca exista o contradictie intre vers. 21 si cap. 10 , vers. 1 (unde ni se spune ca " in al trilea an al lui Cir , imparatul Persiei s-a descoperit un cuvant lui Daniel"). Teologul Haverinik a solutionat aceasta aparenta contradictie astfel : Daniel a "continuat" (mai exact a dus-o astfel ) . Verbul acesta se mai gaseste si in Ieremia cap. 1, vers. 3 si in Rut cap. 1 , vers. 2 . Cu alte cuvinte , ni se spune ca astfel a dus-o Daniel tot timpul captivitatii sale . Bun , dar de ce ni se aminteste "anul intai" ? Pentru evreii credinciosi acest an (anul intai al imparatului Cir) reprezenta perioada in care fagaduinta divina, data prin profetul Isaia ( cap. 44 , vers. 28 ; cap. 45 , vers. 1) trebuia sa se implineasca . Relevant este si faptul ca in cap. 6 , conditiile de viata ale lui Daniel sau schimbat brusc si dramatic la scurt timp dupa ce Dariu Medul s-a instalat pe tronul Babilonului, ceea ce sprijina autenticitatea acestei afirmatii. De asemenea am putea fi informati indirect, ca dupa acest an Daniel sa-si fi terminat de scris cartea.

Dumnezeu S-a tinut de cuvant! Istoria confirma faptul ca fagaduinta data de profetul Isaia s-a adeverit: dupa 70 de ani de exil, evreii au primit permisiunea sa se intoarca in patria lor. Chiar daca nu este pe placul rationalistilor si a filozofilor anticrestini exista un Dumnezeu care cunoaste de la inceput sfarsitul si poate sa faca afirmatii profetice. Dumnezeu este o persoana mult mai demna de incredere decat cel mai integru om al Terei , cu mult mai integra decat deistii plini de critici si indoieli !

Concluzii la capitolul 1

Valoarea acestui capitol este inestimabila pentru oamenii credinciosi lui Dumnezeu in primul rand pentru ca releva o latura a caracterului lui Dumnezeu ce nu iese la iveala decat in situatii de criza . El este "Dreptul Judecator al intregului pamant" , care a stabilit un termen indelung de pasuire ce nu a fost fructificat de cei aflati in conflict cu El. In urma expirarii acestui timp Dumnezeu a pronuntat o sentinta si a trecut la executia majoritatii celor ticalosi , spre a restabili dreptatea , mult-prea-mult calcata in picioare in poporul Sau. Este induiosatoare grija paterna pe care El o are fata de acei putini copii credinciosi ai Sai , care au fost dispusi sa-si riste privilegiile (chiar si viata cum vom vedea in capitolele urmatoare ) decat sa-si tradeze Tatal . Dreptatea si iubirea sunt indisociabile caracterului lui Dumnezeu . Fie ca este vorba de "caderea" lui Adam si a Evei , fie ca este vorba despre ultima generatie dinaintea marelui potop; fie ca este vorba despre cetatile din valea Sodomei ; fie ca amintim despre miscarea Exodului (din Egipt in Canaan); fie ca vorbim de exilul Babilonian, tratat de cartea lui Daniel si de inca cateva carti biblice; indifernt ca se aduce vorba despre a doua distrugere a Ierusalimului si a Templului de catre romani; in sfarsit , fie ca vorbim despre revenirea glorioasa a lui Hristos, pentru asi salva copiii din mainile criminalilor ce ii haituiesc in perioada "necazului cel mare" si de a executa pe cei ale caror maini sunt patate de sange nevinovat ; oriunde , deci , vorbim despre Dumnezeu ca Judecator al intregului pamant , remarcam , alaturi de justitie, dragostea Sa parinteasca. Zadarnic incearca unele dogme asa-zis crestine sa ne zugraveasca un Dumnezeu crud si despotic , care pentru cativa ani de pacat , cat ar putea sa dureze o viata de om , El ar fi in stare sa chinuie o vesnicie in "flacarile iadului" (plecand de la erezia nemuririi naturale a "sufletului" pe care nici Dumnezeu nu o poate anula, dar poate chinui) . Cat de strain de aceasta conceptie este Dumnezeul revelat in cartea lui Daniel si in restul Bibliei ! Este drept ca spre binele tuturor acelora care vor sa traiasca in conditiile date de Dumnezeul Vietii , si chiar spre binele ticalosilor care ar fi nenorociti sa traiasca o vesnicie intr-o lume a ordinii autoimpuse , El este nevoit sa stinga viata celor ce au ales faradelegea ca mod de existenta . Biblia spune ca : "vor fi cautati si nu vor mai gasiti niciodata" (Ezechiel cap.26, vers. 21).

In al doilea rand , suntem in masura sa facem o declaratie : Daniel si cei trei prieteni ai sai au fost singurii oameni cu adevarat liberi dintre toti supusii lui Nebucadnetar , intrucat si-au trait cu orice pret convingerile ; au castigat , datorita providentei lui Dumnezeu, datorita credintei si a sarguintei lor, respectul imparatului si simpatia unor inalti demnitari . Au devenit astfel printre putinii oameni de incredere ai lui Nebucadnetar . Au ajuns sa aiba autoritate si influenta mai mare decat potentatii babilonieni . Iata profilul unor aristocrati autentici ! Unde este genialul "program de reeducare" aplicat prizonierilor de razboi? Sa nu credeti ca era ineficace ! Pur si simplu , inalta curte s-a confruntat cu Maiestatea Universului , reprezentata cu umilinta de cei patru tineri evrei. Iar inaintea Sa se pleaca toti. Un astfel de Dumnezeu merita slujit cu orice risc.

Rezumat Cap. II:

DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei) CAPITOLUL II Daniel in Babilon1. In al doilea an al domniei lui Nebucadnetar, Nebucadnetar a avut niste visuri. Duhul ii era turburat, si i-a perit somnul.

2. Imparatul a poruncit sa cheme pe vrajitori, pe cititorii in stele, pe descantatori si pe Haldei, ca sa-i spuna visurile. Ei au venit, si s-au infatisat inaintea imparatului.

3. Imparatul le-a zis: Am visat un vis; duhul imi este turburat, si as vrea sa stiu visul acela."

4. Haldeii au raspuns imparatului in limba aramaica: Vecinic sa traiesti, imparate ! Spune robilor tai visul, si-ti vom arata tilcuirea lui !"

5. Imparatul a luat iaras cuvantul si a zis Haldeilor: Mi-a scapat din minte lucrul acela: daca nu-mi veti face cunoscut visul si tilcuirea lui, veti fi facuti bucati, si casele voastre vor fi prefacute intr-un morman de murdarii.

6.Dar daca-mi veti spune visul si tilcuirea lui, veti primi dela mine daruri si rasplatiri, si mare cinste. Deaceea, spuneti-mi visul si talmacirea lui !"

7. Ei au raspuns a doua oara: Sa spuna imparatul robilor sai visul, si i-l vom talmaci !"

8. Imparatul a luat iaras cuvintul si a zis: Vad, cu adevarat, ca voiti sa cistigati vreme, pentru ca vedeti ca lucrul mi-a scapat din minte.

9. Daca deci nu-mi veti spune visul, va asteapta pe toti aceeas soarta, fiindca vreti sa va intelegeti ca sa-mi spuneti minciuni si neadevaruri, pina se vor schimba vremurile. De aceea, spuneti-mi visul, ca sa stiu daca santeti in stare sa mi-l si talcuiti !"

10. Haldeii au raspuns imparatului: Nu este nimeni pe pamint, care sa poata spune ce cere imparatul; deaceea niciodata niciun imparat, oricat de mare si puternic ar fi fost, n-a cerut asa ceva dela niciun vrajitor, cititor in stele sau Haldeu !

11. Ce cere imparatul este greu; nu este nimeni care sa spuna lucrul acesta imparatului, afara de zei, a caror locuinta nu este printre muritori !"

12. La auzul acestor cuvinte, imparatul s-a maniat, si s-a suparat foarte tare. A poruncit sa piarda pe toti inteleptii Babilonului.

13. Hotararea iesise, inteleptii incepusera sa fie omorati, si cautau si pe Daniel si pe tovarasii lui, ca sa-i piarda.

14. Atunci Daniel a vorbit cu minte si cu judecata lui Arioc, capetenia strajerilor imparatului, care iesise sa omoare pe inteleptii Babilonului.

15. A luat cuvantul si a zis lui Arioc, capitanul imparatului: Pentruce a dat imparatul o porunca atat de aspra ?" Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.

16. Si Daniel s-a dus la imparat, si l-a rugat sa-i dea vreme ca sa dea imparatului talcuirea.

17. Apoi Daniel s-a dus in casa lui, si a spus despre lucrul acesta tovarasilor sai Hanania, Misael si Azaria,

18. rugandu-i sa ceara indurarea Dumnezeului cerurilor pentru aceasta taina, ca sa nu piara Daniel si tovarasii sai odata cu ceilalti intelepti ai Babilonului.

19. Dupa aceea i s-a descoperit lui Daniel taina intr-o vedenie in timpul noptii. Si Daniel a binecuvntat pe Dumnezeul cerurilor.

20. Daniel a luat cuvantul din a zis: Binecuvantat sa fie Numele lui Dumnezeu, din vecinicie in vecinicie ! A Lui este intelepciunea si puterea.

21. El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati; El da intelepciune inteleptilor si pricepere celor priceputi !

22. El descopere ce este adanc si ascuns; El stie ce este in intunerec si la El locuieste lumina.

23. Pe Tine, Dumnezeul parintilor mei, Te slavesc si Te laud ca mi-ai dat intelepciune si putere, si mi-ai facut cunoscut ce ti-am cerut noi; caci ne-ai descoperit taina imparatului !".

24. Dupa aceea, Daniel s-a dus la Arioc, caruia ii poruncise imparatul sa piarda pe inteleptii Babilonului; s-a dus, si i-a vorbit asa: Nu pierde pe inteleptii Babilonului ! Du-ma inaintea imparatului, si voi da imparatului talcuirea !"

25. Arioc a dus degraba pe Daniel inaintea imparatului, si i-a vorbit asa: Am gasit intre prinsii de razboi ai lui Iuda un om care va da imparatului talcuirea !"

26. Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel, care se numea Beltsatar: Esti tu in stare sa-mi spui visul pe care l-am visat si talcuirea lui?"

27. Daniel a raspuns inaintea imparatului, si a zis: Ce cere imparatul este o taina pe care inteleptii, cititorii in stele, vrajitorii si ghicitorii nu sant in stare s-o descopere imparatului.

28. Dar este in ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, si care face cunoscut imparatului Nebucadnetar ce se va intimpla in vremurile de pe urma. Iata visul tau si vedeniile pe cari le-ai avut in patul tau.

29. In patul tau, imparate, ti-au venit in minte ganduri cu privire la cele ce vor fi dupa aceste vremuri; si Cel ce descopere tainele ti-a facut cunoscut ce se va intimpla.

30. Insa daca mi s-a descoperit taina aceasta, nu inseamna ca este in mine o intelepciune mai mare decat a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se dea imparatului talcuirea ei, si sa afli ce-ti doreste inima sa stii.

31. Tu, imparate, te uitai, si iata ca ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, si de o stralucire nemai pomenita. Statea in picioare inaintea ta, si infatisarea lui era infricosatoare.

32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint; pantecele si coapsele ii erau de arama;

33. fluierele picioarelor, de fer; picioarele, parte de fer, si parte de lut.

34. Tu te uitai la el, si s-a deslipit o piatra, fara ajutorul vreunei mani, a izbit picioarele de fer si de lut ale chipului, si le-a facut bucati.

35. Atunci ferul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul, si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra, care sfaramase chipul, s-a facut un munte mare, si a umplut tot pamantul.

36. Iata visul. Acum ii vom spune si talcuirea inaintea imparatului.

37. Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, bogatie si slava.

38. ti-a dat in maini, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele campului si pasarile cerului, si te-a facut stapan peste toate acestea: tu esti capul de aur !

39. Dupa tine, se va ridica o alta imparatie, mai neansemnata decat a ta; apoi o a treia imparatie, care va fi de arama, si care va stapani peste tot pamantul.

40. Va fi o a patra imparatie, tare ca ferul; dupa cum ferul sfarama si rupe totul, si ea va sfarama ai va rupe totul, ca ferul care face totul bucati.

41. Si dupa cum ai vazut picioarele si degetele picioarelor parte de lut de olar si parte de fer, tot asa si imparatia aceasta va fi impartita ; dar va ramanea in ea ceva din taria ferului, tocmai asa cum ai vazut ferul amestecat cu lutul.

42. Si dupa cum degetele dela picioare erau parte de fer si parte de lut, tot asa si imparatia aceasta va fi in parte tare si in parte plapanda .

43. Daca ai vazut ferul amestecat cu lutul, inseamna ca se vor amesteca prin legaturi omenesti de casatorie, dar nu vor fi lipiti unul de altul, dupa cum ferul nu se poate uni cu lutul.

44. Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie, care nu va fi nimicita niciodata, si care nu va trece supt stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, si ea insas va dainui vecinic.

45. Aceasta inseamna piatra, pe care ai vazut-o deslipindu-se din munte, fara ajutorul vreunei mani, si care a sfaramat ferul, arama, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscut imparatului ce are sa se intample dupa aceasta. Visul este adevarat, si talcuirea lui este temeinica ."

46. Atunci imparatul Nebucadnetar a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat inaintea lui Daniel, si a poruncit sa i se aduca jertfe de mancare si miresme.

47. Imparatul a vorbit lui Daniel si a zis: "Cu adevarat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul imparatilor, si El descopere tainele, fiindca ai putut sa descoperi taina aceasta!

48. Apoi, imparatul a inaltat pe Daniel, si i-a dat daruri multe si bogate; i-a dat stapanire peste tot tinutul Babilonului, si l-a pus ca cea mai inalta capetenie a tuturor inteleptilor Babilonului.

49. Daniel a rugat pe imparat sa dea grija treburilor tinutului Babilonului in mana lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Daniel insa a ramas la curtea imparatului.

Amanuntit:

versetul 1 Inca din traditia hermeneutica a poporului evreu si continuand in era crestina , profetia din Daniel 2, versetele 24 si 25 a fost in permanenta considerata a fi baza escatologica a structurii acestei carti, iar intregul capitol 2, ABC-ul profetiilor biblice, in general, si in sens particular o privire de ansamblu asupra perioadelor istorice pe care Biserica lui Dumnezeu le-a traversat. Scris in ebraica si aramaica, acest capitol ne vorbeste despre testul la care a trebuit supus poporul lui Dumnezeu de catre pagani, dar in acelasi timp aduce la lumina spiritul acestor popoare pagane. Rezultatele acestui dublu test, pune in evidenta excelenta morala a poporului lui Dumnezeu in situatii dramatice, dar si principalele capete de acuzare, in dosarul popoarelor pagane, ce vor dezlantui in final de istorie, judecata divina.

Concret, sunt prezentate:

profetia celor patru mari Imperii mondiale care au interferat cu Biserica lui Dumnezeu;

providenta si suveranitatea divina;

decadenta si consecintele teribile ale idolatriei;

degenerarea morala si cruzimea opresorilor poporului lui Dumnezeu (ce se intensifica in perioada celei de-a patra imparatii);

judecata divina ce distruge fizic pe criminali si tortionari, dar care restabileste triumfal statutul celor oprimati doar pentru vina de a-I fi loiali lui Dumnezeu;

Tera devine resedinta Printului Universului - Mesia, eliberatorul.

Cei care in trecut criticau Biblia, au gasit o ocazie in acest prim verset, sa conteste veridicitatea si onestitatea raportului profetiei, reclamand o neconcordanta : daca , spun domniile lor , trei ani a durat scolarizarea (conform cap. 1 vers. 5) dupa care au fost investiti in functie , cum se face atunci, ca acesta intamplare este mentionata ca petrecandu-se "in anul al doilea de domnie al imparatului Nebucadnetar"? In vers. 13 al acestui capitol , cei patru tineri sunt vizati spre a fi executati de catre garda imperiala, intelegandu-se deci, ca erau investiti in posturi asemanatoare celor la care se refrea decretul imperial. Acesti tineri sunt mentionati ca fiind deja investiti in functii, cand de fapt nici nu au terminat scoala! Daca aceasta intrebare s-ar mai pune si astazi aceasta ar trada fie ignoranta, in ceea ce priveste uzanta numaraii anilor de domnie, fie, mai grav , tendentiozitate . Mentionam pentru cei care inca nu stiu modul in care se numarau anii de domnie la curtea asiro-babiloniana, ca numaratoarea incepea din prima zi a noului an, iar perioada de pana la aceasta data, numindu-se "anul urcarii la tron" (un fel de an zero al domniei). Aceast tip de numaratoare se regaseste si in alte carti ale Bibliei: in "2 Imparati" la cap. 18, vers. 9-10 , se consemneaza ca Samaria a fost impresurata in al patrulea an al lui Ezachia, pana in al saselea an al sau, si ni se mai spune ca a fost in trei ani. In "Ieremia" la cap. 34, vers. 14, ni se spune despre acelasi eveniment ca avand loc la "sfarsitul celor sapte ani..." Este, in concluzie, plauzibil ca al treilea an al scolarizarii lor coincide cu al doilea an al domniei lui Nebucadnetar, intru-cat sunt folosite doua metode de referinta: sistemul babilonian pentru numerotarea anilor de domnie, si cel obisnuit pentrul numerotarea anilor de scolarizare al acestor tineri evrei.

Mai concret :

Anul I de scoala = Anul urcarii la tron a lui Nebucadnetar ;

Anul II de scoala = Primul an de domnie ;

Anul III de scoala, examinarea si investirea in functie = Al doilea an de domnie a lui Nebucadnetar (603 i.Hr.).

In concluzie primul si al treilea an sunt fractiuni de ani. Aceste sisteme de referinta au fost descifrate de catre arheologia moderna si au ajutat la rezolvarea acestei aparente contradictii. Daca ar fi sa parafrazam acest verset, am spune: "Nebucadnetar era intr-o asa stare psihica incat a avut un vis" Cartea Eclesiastului cap. 5 vers. 3 ne descopera faptul ca :"Visurile oamenilor se nasc din multimea griilor". Aceasta splendida mostra de intelepciune, releva fondul pe care apare acest vis. Iata mai exact grijile : la inceputul fiecarui an de domnie, Nebucadnetar trimitea fortele sale expeditionare in teritoriile ocupate, spre a incasa tributul si a infrange orice revolta. Astfel in anul 604(iHr) armata imperiala a fost nevoita sa se confrunte cu armata lui Askalon, care a pierit in aceasta lupta. In anul 603(iHr)aceasta confruntare se prefigura amenintator si , cu siguranta, nu ii dadea pace suzeranului. Acest prilej a fost exploatat de providenta divina, spre a-i arata monarhului Cine tine cu adevarat pe regi pe tronurile lor, si ce loc ocupa Nebucadnetar in planul lui Dumnezeu, cu conditia ca acesta sa coopereze de buna voie cu Maiestatea Cerului, de sub tutela caruia nu trebuie sa se emancipeze nici un monarh, de tine la binele lui si al domeniilor pe care le are in stapanire. Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :

Cu un singur cuvant , imparatul punea pe picior de razboi o armata uriasa . El putea porunci unui numar impresionant de slujitori si sclavi , dar nu putea decreta sa aiba o singura ora linistita de somn. Si cei mai mari oameni sunt si ei ... niste bieti oameni. Este inexplicabila, in acest context, trufia fiintelor ce sunt produsul materiei, animate de puterea lui Dumnezeu." versetele 2-12

Pretentia acestei caste privilegiate (care pe langa stiintele pe care le stapaneau cu maiestrie, mai practicau vrajitoria, descantecele si astrologia) era ca poate dezlega orice taina din cer si de pe pamant. Pentru aceasta erau generos remunerati din bugetul statului. Astfel, imparatul era perfect indreptatit sa le solicite serviciul descris in aceste versete. Altfel spus, daca s-au angajat sa ofere, contra unei remuneratii periodice, deslusirea acestor taine, ei bine pana acum totul decurgea conform intelegerii, ca atare, in acest moment erau obligati sa se achite de obligatia pe care si-au asumat-o. Sa spuna, deci taina! Pentru a intelege mai profund pretentia fiecarei "discipline" sa aratm sensul lor etimologic:

Vrajitoria, conform Dictionarului Enciclopedic, este un cuvant derivat din limba egipteana (de unde, probabil