O SOLIE URGENTĂ PENTRU ADVENTIŞTII DE ZIUA A ŞAPTEA

DANIEL 11.40-45

“Predicatorii trebuie să vestească cuvântul cel sigur al profeţiei ca temelie a credinţei Adventiştilor de Ziua a Şaptea.” Evanghelizare 196. “Dumnezeu vrea ca noi sa studiem evenimentele care se întâmplă în jurul nostru şi să le comparăm cu prezicerile Cuvântului Său ca să înţelegem că trăim în ultimele zile. Noi avem nevoie de Bibliile noastre şi avem nevoie să ştim ce este scris în ele. Studentul harnic ale profeţiilor va fi răsplatit cu descoperiri clare ale adevărului, pentru că Isus a spus: "Cuvântul Tău este adevărul." ST, Octombrie 1, 1894 “Oricare ar fi dezvoltarea lor intelectuală, oamenii să nu gândească nici un moment că nu este nevoie de o continuă şi profundă cercetare a Sfintelor Scripturi pentru o mai mare lumină. Ca popor, suntem chemaţi în mod personal să cercetăm profeţiile. Noi trebuie să veghem cu seriozitate şi zel, ca să putem recunoaşte orice rază de lumină pe care Dumnezeu ne-o va trimite. Trebuie să prindem primele licăriri ale adevărului; şi prin studiu şi rugăciune, să putem obţine o lumină mai clară, care să poată fi adusă înaintea altora.” Măr. Vol 5, 708 “Dumnezeu are pe pământ un popor care urmăreşte rapida desfăşurare a împlinirii profeţiei şi caută să-şi cureţe sufletul prin ascultare de adevăr, ca să nu fie găsiţi fără haină de nuntă când Se va arăta Hristos.” Măr. Vol 4, 307 “Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, profeţiile privitoare la ultimele zile cer în mod deosebit atenţia şi cercetarea noastră”. Parabolele 133

“Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei lumii, proorociile raportate de Daniel cer o atenţie deosebită, deoarece se referă chiar la timpul în care trăim. Împreună cu ele trebuie unite învăţăturile din ultima carte a Scripturilor Noului Testament. Satana a făcut pe mulţi să creadă că părţile profetice ale cărţilor lui Daniel şi ale lui Ioan descoperitorul nu pot fi înţelese. Dar făgăduinţa este lămurită. O binecuvântare deosebită va însoţi studierea acestor proorocii. "Cei înţelepţi vor înţelege" (Dan. 12, 10) s-a spus despre vedeniile lui Daniel care urmau să fie desigilate în zilele de pe urmă; iar despre descoperirea dată de Hristos slujitorului Său Ioan, pentru călăuzirea poporului lui Dumnezeu prin toate veacurile, făgăduinţa este: "Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea!" (Apoc.1,3).” Profeţi şi regi, 547 "Când cărtile Daniel şi Apocalipsa vor fi întelese mai bine, credincioşii vor trăi o experienţă religioasă complet diferită. Ei vor fi luminaţi de razele care strălucesc prin porţile deschise ale cerului, într-o asemenea măsura, încât inima şi mintea lor vor fi impresionate de caracterul pe care trebuie sa-l dezvolte cei ce doresc să înţeleagă binecuvântarea oferită ca răsplată a purităţii inimii". Credinţa prin care traiesc, 345 lui Daniel să străbată lumea ca niciodată până acum. Dacă aceia pentru care Domnul a făcut atât de mult vor umbla în lumină, pe măsură ce se apropie de încheierea istoriei acestui pământ, cunoştinţa lor cu privire la Domnul Hristos şi cu privire la profeţiile referitoare la El, va fi mult sporita". Comentariu Biblic AZŞ, vol. 4, p. 1174.

. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat dar sigur, de pe pământ. Plăgi şi judecăţi cad deja peste dispreţuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat şi de pe ape, starea agitată a societăţii, alarmele de război sunt de rău augur. Ele prezic evenimente în curs de apropiere, de cea mai mare însemnătate. Instrumentele răului îşi unesc forţele şi se consolidează. Ele se fortifică pentru ultima şi marea criză. În curând, urmează să aibă loc mari schimbări în lumea noastră, iar mişcările finale vor fi repezi. Starea lumii arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil în viitorul apropiat. Jafuri îndrăzneţe sunt ceva frecvent. Grevele sunt obişnuite. Hoţii şi omoruri sunt comise pretutindeni. Oameni posedaţi de demoni iau viaţa bărbaţilor, femeilor şi copiilor. Oamenii au ajuns să fie scoşi din minţi de viciu şi predomină tot felul de rele. Vrăjmaşul a izbutit să sucească dreptatea şi să umple inima oamenilor de dorinţa după câştig egoist. Nu sunt mulţi, nici chiar printre educatorii şi bărbaţii de stat, care înţeleg cauzele care stau la baza stării de faţă a societăţii. Cei care ţin frâiele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema corupţiei morale, a sărăciei, pauperismului şi a creşterii criminalităţii. Ei se luptă în zadar să aşeze operaţiunile de afaceri pe o bază mai sigură. Dacă oamenii ar lua seama la învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, ei ar afla o soluţie pentru problemele care-i uluiesc. Lumea e agitată de duhul războiului. Profeţia capitolului al unsprezecelea din Daniel aproape a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc scenele de necaz despre care se vorbeşte în profeţie.” Măr. Vol. 9, 11-14.

"Noi nu avem timp de pierdut. Timpurile de strâmtorare se află în faţa noastră. Lumea este tulburată de spiritul războiului. Curând vor avea loc scenele de necaz despre care vorbesc profeţiile. Profeţia din Daniel 11 este aproape de împlinirea completă. Multe dintre evenimentele istorice desfăşurate în trecut, se vor repeta. În cel de-al treizecilea verset, se vorbeşte despre o putere, un împarat care ‘va fi deznădăjduit, şi se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân; ci, la întoarcere, se vaînţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini.' Daniel 11:30 - 36.

""Scene asemănătoare celor descrise mai sus, vor avea loc. Asistăm la dovezile faptului că Satana se grăbeşte să câstige controlul asupra minţii oamenilor, care nu au teamă de Dumnezeu. Fie ca toţi să citească şi să înţeleagă profeţiile acestei cărţi, deoarece acum intrăm în timpul de strâmtorare despre care stă scris astfel: 'În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi pâna la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume, oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocara şi ruşinea veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte' Daniel 12:1 - 4". Manuscript Releases, vol. 13, p. 394.

Daniel 11:1  În anul dintâi al lui Dariu, Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijinesc.2  Acum, îţi voi face cunoscut adevărul: "Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de al patrulea va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi; şi când se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva Împărăţiei Greciei.3  Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpâni cu o mare putere, şi va face ce va voi.4  Şi cum se va întări, aşa se va şi sfărâma împărăţia lui, şi va fi împărţită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucăţele, şi va trece la alţii afară de aceştia.

Daniel 11:5  Împăratul de la miază-zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi şi mai tare decât el, şi va domni întemeind o mare împărăţie.6  După câţiva ani, se vor uni, şi fata împăratului de la miază-zi va veni ca nevastă la împăratul de la miază-noapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine piept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s-a legat cu ea.

''Împăratul de la miazăzi şi împăratul de la miazănoapte sunt de multe ori amintiţi in ultima parte a acestui capitol. De aceea devine esenţial pentru înţelegerea clară a profeţiei să identificăm aceste puteri. Când imperiul lui Alexandru a fost împărţit diferitele diviziuni au fost aşezate în cele 4 direcţii ale vântului: vest, nord, est şi sud. Această împărţire este socotită de Palestina, ţara natală a profetului. Acea parte a imperiului care se afla la vest a fost numită regatul de vest, cea care se afla la nord s-a numit regatul de nord, cea de la est regatul de est şi cea de la sud regatul de sud. Împărţirea regatului lui Alexandru privitor la Palestina a fost făcută după cum urmează: Casandru a luat Grecia şi ţările adiacente care se întind la vest; Lisimah a luat Tracia care includea Asia Mică şi ţările aflate între Hellespot şi Bosfor care se intind până la nordul Palestinei; Seleuc a luat Siria şi Babilonul care se întind mai ales spre est, iar Ptolemeu a luat Egiptul şi ţările învecinate care se întind la sud. În timpul războaielor şi revoluţiilor care s-au succedat de-a lungul timpului aceste bariere geografice au fost frecvent schimbate sau distruse. Cele vechi au fost şterse şi altele noi instaurate. Dar orice schimbare ar fi putut apărea, această primă împărţire a imperiului trebuie să determine numele pe care aceste teritorii le-ar putea avea în final, sau nu avem nici un standard după care să testăm aplicaţiile profeţiei: de aceea orice putere, in orice perioadă, care a ocupat teritoriul ce a fost prima dată constituit ca regatul de miazănoapte atât timp cât a ocupat acel teritoriu va fii numit împăratul de la miazănoapte şi orice putere care a ocupat acel teritoriu ce a fost constituit ca regatul de miazăzi, atît timp cît a ocupat acel teritoriu va fi numit împăratul de la miazăzi. Vorbim numai despre aceste două puteri deoarece sunt singurele scoase în evidenţă în profeţie şi pentru că de fapt, aproape toată împărăţia lui Alexandru s-a redus in final doar la aceste două diviziuni.'' Uriah Smith Daniel şi Apocalipsa pag. 250

Daniel 11:14  În vremea aceea, se vor ridica mulţi împotriva împăratului de la miază-zi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea.

“O nouă putere este introdusa - ''jefuitorii poporului''; literar, aşa cum spune Thomas Newton, ''fiii spărgătorilor poporului''. Departe pe mălurile Tiberului s-a născut o împărăţie cu proiecte ambiţioase şi forme întunecate. Mică şi slabă la început, a crescut în putere şi vigoare cu o rapiditate nemaipomenită, întinzîndu-se cu precauţie ici şi colo, încercîndu-şi îndemînarea şi testându-şi armele de razboi, până când conştientă de puterea sa şi cu o îndrăzneală nemaiântâlnită devine capul naţiunilor pământului; cu mâinile sale mari şi invincibile ia cârma afacerilor. De aici înainte numele Romei se află în toate paginile istoriei, destinată pentru epoci să controleze lumea şi să exercite o influenţă importantă asupra naţiunilor pînă la sfîrşitul lumii.'' Uriah Smith Daniel şi Apocalipsa pag.256

Daniel 11:15  Împăratul de la miază-noapte va înainta, va ridica întărituri, şi va pune mâna pe cetăţile întărite. Oştile de la miază-zi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească.16  Cel ce va merge împotriva lui, va face ce va voi, şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvârşire tot ce-i va cădea în mână.

Daniel 11:30  Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân; ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt.

Daniel 11:31  Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.

Daniel 11:32  Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.33  Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cade, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf.34  Când vor cade, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie.35  Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cade ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.

Daniel 11:36  Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini.37  Nu va ţine seama nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seama de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi.38  În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.39  Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi, şi le va împărţi moşii ca răsplată.

Daniel 11:40  La vremea sfârşitului, împăratul de la miază-zi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miază-noapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu cară şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.

“La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el.”

Daniel 12:4  Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte."5  Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu, şi altul dincolo de malul râului.6  Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: "Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?"7  Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că vor mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.8  Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: "Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?"

"Mi-a fost arătat că cei care încearcă să asculte de Dumnezeu şi să-şi cureţe sufletele prin ascultare de adevăr sunt poporul lui Dumnezeu, Israelul Lui cel modern. " Măr. vol.2, 108, 9. "În loc să fie slab, chiar pe punctul să cadă, Israelul lui Dumnezeu, de astăzi, reprezentanţii cerului, care alcătuiesc biserica adevărată a lui Hristos, trebuie să fie puternici, căci asupra lor stă sarcina încheierii lucrării care a fost încredinţată omului şi să grăbească ziua răsplătirilor finale. " Profeţi şi Regi 74 “Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, naţiunea aleasă, va aduce la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El "a dat via altor vieri", chiar poporului care păzeşte legământul Său şi care, cu credincioşie, "Îi dau roadele la vremea lor". Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanţi adevăraţi pe pământ, care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Aceşti martori pentru Dumnezeu sunt socotiţi ca aparţinând lsraelului spiritual, şi faţă de ei se vor împlini toate făgăduinţele legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară.” Profeţi şi Regi 714

"Cetatea cea mare", pe ale cărei străzi au fost omorâţi martorii şi unde zac trupurile lor, este Egiptul "spiritual". Dintre toate popoarele prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat cu cea mai mare îndrăzneală existenţa viului Dumnezeu şi s-a împotrivit poruncilor Lui. Nici un monarh nu s-a aventurat într-o răzvrătire mai deschisă şi mai arogantă împotriva autorităţii Cerului cum a făcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusă solia de către Moise, în numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: "Cine este Domnul ca să iau seama la glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece". (Exod 5,2). Aceasta însemnă ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma să dea glas unei respingeri asemănătoare a pretenţiilor viului Dumnezeu şi urma să manifeste un spirit asemănător de necredinţă şi dispreţ... După cuvintele profetului, cu puţin înainte de anul 1798, o putere de origine şi caracter satanic urma să se ridice pentru a face război împotriva Bibliei. Şi în ţara în care mărturia celor doi martori avea să fie adusă astfel la tăcere, urma săse manifeste ateismul lui Faraon şi destrăbălarea Sodomei. Această profeţie şi-a găsit împlinirea cea mai exactă şi mai izbitoare în istoria Franţei.” Marea Lupta 269.270

„Femeia (Babilonul) din Apocalipsa capitolul 17 este descrisă ca fiind împodobită în purpură şi stacojiu şi gătită cu aur, cu pietre preţioase şi diamante, având în mână o cupă de aur plină cu stricăciuni şi necurăţii... iar pe frunte avea scris un nume: "Taină, Babilonul cel mare, mama desfrânatelor". Profetul spune: "Am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele ucenicilor lui Isus". Babilonul este descris mai departe ca fiind "cetatea cea mare" care are stăpânire peste împăraţii pământului". (Apoc. 17,4-6.18). Puterea aceea care timp de multe secole a exercitat o guvernare despotică asupra monarhilor creştinătăţii este Roma.” Marea Lupta 382

“Cele patruzeci şi două de luni sunt acelaşi lucru ca o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme, trei ani şi jumătate sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 - timpul în care puterea papală urma să persecute pe poporul lui Dumnezeu. Această perioadă, aşa cum se spune în capitolul precedent, a început cu supremaţia papală, anul 538 d.Hr., şi s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta, papa a fost făcut prizonier de către armata franceză, puterea papală a primit rana de moarte şi astfel s-a împlinit profeţia: "Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie". Marea Lupta 439

Şi împăratul de la miază-noapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu cară şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.

Momentul va fi electrizant nu doar pentru că Ioan Paul a ajutat la aprinderea dorinţei de libertate în Polonia natală care a măturat ca un tăvălug de foc întreaga Europă Răsăriteană. Dincolo de aceasta, întâlnirea celor doi oameni simbolizează sfârşitul celui mai dramatic război spiritual al celui de-al douăzecilea secol, un conflict în care aparent irezistibila forţă a Comunismului s-a luptat împotriva blocului de nemişcat al Creştinismului.” Time, 4 decembrie 1989. “Sesiunea de vineri a preşedintelui Sovietului cu papa Ioan Paul al doilea este ultima dezvoltare a unei revoluţii din lumea comunistă la aprinderea căreia papa a contribuit şi pe care Gorbaciov a îngăduit-o să se întâmple.” USA Today “Graba spre libertate în Europa Răsăriteană este o dulce izbândă pentru Ioan Paul al doilea.” Life, Decembrie 1989. “Prin întâlniri particulare cu şefi de state, consultaţii secrete cu grupuri dizidente şi propagandă insistentă pentru cruciada sa împotriva tiraniei, el (Ioan Paul al doilea) a ajutat la îndeplinirea celei mai mari schimbări de la Revoluţia Rusă încoace.” Life, Decembrie 1989. “În 1935 Iosif Stalin, conducătorul absolut al Uniunii Sovietice a primit un sfat nesolicitat. ‚Fă un gest împăciuitor spre Vatican’, i s-a spus. Împinşi prea departe, catolicii din ţara lui ar putea deveni contrarevoluţionari. Mustaţa stufoasă a lui Stalin a amplificat surâsul său dispreţuitor. “Papa. Câte divizii are el?” Răspunsul de atunci a fost că nu are nici una. Răspunsul de acum este că nu are nevoie de vreuna. Structurile Comunismului se spulberă la o atingere.” Life, Decembrie 1989.

1. Dezvoltarea sistemului de apărare american, deja începută, ţintea la a face prea costisitoare pentru sovietici competiţia militară cu Statele Unite. SDI a lui Regan – Războiul Stelelor a devenit un pion central al strategiei. 2. Operaţiuni secrete ţinteau la încurajarea mişcărilor de reformă în Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia. 3. Ajutorul financiar acordat ţărilor membre pactului de la Varşovia calibrat în funcţie de dispoziţia lor de a proteja drepturile omului şi de a întreprinde reforme politice şi economice. 4. Izolarea economică a Uniunii Sovietice şi retragerea tehnologiei vestice şi japoneze de la Moscova. Administraţia s-a concentrat asupra lipsirii USSR-ului de ceea ce spera să fie sursa ei principală de valută forte în secolul XX – profiturile dintr-o conductă transcontinentală de aprovizionare cu gaz natural a Europei de Vest. 5. Folosirea crescută a Radio Libertatea, Vocea Americii şi a Radio Europa Liberă pentru a transmite mesajele administraţiei popoarelor din Europa Răsăriteană.” Time, 4 februarie 1992, 29-30.

"Pentru Gorbaciov, frământarea din zona Baltică nu a însemnat doar zguduirea unui colţ retras al imperiului construit de Lenin şi Stalin, ci chiar zguduirea temeliilor imperiului însuşi. Problema naţionalităţilor este un semn semnificativ, dincolo de care se ascund multe alte pericole, de la prabuşirea economică şi până la conflictele etnice violente, un semn care anunţa că dezintegrarea fulgeratoare a Imperiului Sovietic aflat în Europa Răsăriteană, ar putea să nu se oprească la graniţele Uniunii. Pe măsură ce economia se deteriorează şi se diminuează rezervele, dezamagirea publică faţă de Comunism şi faţă de Gorbaciov însuşi este din ce în ce mai pregnantă, iar republicile si grupările etnice ostile şi diferitele grupuri de interes concurează într-o manieră din ce în ce mai acerbă pentru obţinerea puterii politice şi a unor părţi din economie aflate în declin. Corupţia şi crima sunt nestavilite; minerii şi lucrătorii căilor ferate ameninţă cu întreruperea aprovizionării cu combustibil, în mijlocul unei ierni grele; azerbaigienii au blocat legătura feroviară cu enclava armeană din interiorul teritoriului lor; fermierii reţin alimentele, lăsând goale rafturile magazinelor din oraşe". U.S. News and World Report, 15 ianuarie, 1990.

Daniel 11:41  Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui.

“Dumnezeu a scos pe poporul Său ales din ţara Egiptului "cu mare putere şi cu mână tare" (Exod. 32, 11). "A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese. Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham... A mustrat marea Roşie, şi ea s-a uscat: şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu" (Ps. 105,26.27; 106,9). I-a scos din ţara lor de robie, ca să-i poată aduce într-o ţară mai bună, o ţară pe care, în providenţa Sa, le-a pregătit-o ca adăpost de duşmanii lor. I-a adus la Sine şi i-a înconjurat cu braţele Sale veşnice; iar ei, datorită bunătăţii şi milei Sale, aveau să înalţe Numele Său şi să-L proslăvească pe pământ.” Profeţi şi Regi 16

"Când ţara pe care Domnul a pregătit-o ca loc de adapost pentru poporul Lui, pentru ca ei să I se poată închina aşa cum le dictează propria lor constiinţă, ţara care s-a bucurat multa vreme de protecţia Celui Atotputernic, ţara pe care Dumnezeu a favorizat-o, făcând-o depozitul religiei curate a lui Hristos - când acea ţară, prin intermediul legiuitorilor ei, se va dezice de principiile Protestantismului si va făuri un chip al apostaziei romane, desconsiderând şi alterând legea lui Dumnezeu - atunci se va dezvălui ultima lucrare a omului fărădelegii". ST, 12 iunie, 1893. “Domnul a făcut mai mult pentru Statele Unite decât pentru orice altă ţară peste care răsare soarele. Aici a oferit un refugiu pentru poporul Său, unde să I se poată închina după cum îi dictează conştiinţa. Aici Creştinismul a progresat în puritatea sa. Doctrina dătătoare de viaţă a singurului Mijlocitor dintre Dumnezeu şi om a fost învăţată liber. Dumnezeu a proiectat această ţară ca să fie mereu liberă pentru ca toţi oamenii să I se închine în concordanţă cu ceea ce le dictează conştiinţa. El a proiectat ca instituţiile ei civile în lucrarea lor în extindere să reprezinte libertatea privilegiilor evangheliei.” Maranata, 191

“Atunci, amăgitorul cel mare îi va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui Dumnezeu sunt cauza tuturor acestor rele. Clasa de oameni care a provocat dizgraţia cerului va pune toate necazurile lor asupra acelora a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru aceia care o calcă. Se va spune că oamenii Îl insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical; că acest păcat a adus calamităţile care nu vor înceta până nu se va impune cu stricteţe păzirea duminicii; şi că aceia care susţin cerinţele poruncii a patra, distrugând prin aceasta respectul faţă de duminică, sunt instigatorii poporului, împiedicând revenirea lor în favoarea divină şi la prosperitatea materială.” Marea Lupta 589-590

“Sunt mulţi cei care încă nu au auzit adevărul cercetător pentru acest timp. Sunt mulţi cu care Spiritul lui Dumnezeu se luptă. Timpul judecăţilor nimicitoare ale lui Dumnezeu este timpul harului pentru cei care nu au avut prilej să afle care este adevărul. Cu duioşie va privi Domnul asupra lor. Inima Lui plină de îndurare e mişcată; mâna Lui este încă întinsă pentru a mântui, în timp ce uşa e închisă pentru cei care nu vor să intre” Măr. Vol. 9, 97 Legea duminicală reprezintă momentul sigilării şi curaţirii definitive a bisericii lui Dumnezeu. Este momentul când cei superficiali şi lumeşti vor lăsa credinţa şi vor trece de partea vrăjmaşului. “Când legea lui Dumnezeu va fi făcută fară valoare, biserica va fi cernută prin încercări de foc şi o proporţie mai mare decât anticipăm noi acum va da ascultare spiritelor înşelătoare şi învăţăturilor demonilor.” Maranata 26

“Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc o mare confuzie şi nedumerire. Satana, îmbrăcat în veşminte de înger, va înşela, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Vor fi mulţi zei şi mulţi domni. Va bate fiecare vânt de învăţătură. Acelora care au dat un omagiu suprem ştiinţei, pe nedrept numită astfel, nu vor fi atunci conducători. Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent nu vor sta atunci în fruntea coloanei. Ei n-au ţinut pasul cu lumina. Celor care s-au dovedit necredincioşi nu li se va încredinţa turma. În ultima solemnă lucrare, puţini oameni mari vor fi angajaţi în ea. Ei sunt mulţumiţi de ei înşişi, independenţi de Dumnezeu şi El nu-i poate folosi. Dumnezeu are slujitori credincioşi care, în timpul zguduirii, în timpul de probă, vor fi scoşi la iveală. Acum sunt ascunse suflete preţioase, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal… Nu este prea departe timpul când încercarea va veni pentru fiecare suflet. Ni se va impune semnul fiarei. Aceia care pas cu pas s-au supus cerinţelor lumeşti şi s-au conformat obiceiurilor lumii nu vor găsi că este o problemă grea să se supună puterilor ce vor fi atunci, decât să suporte batjocurile, insultele, ameninţarea cu închisoarea şi moartea. Lupta se dă între poruncile lui Dumnezeu şi poruncile oamenilor. În acest timp, aurul va fi separat de zgura în biserică. Adevărata sfinţenie va fi în mod clar deosebită de aparenţele înşelătoare ale ei. Multe stele, pe care le-am admirat pentru strălucirea lor, se vor pierde în întuneric. Pleava asemenea unui nor va fi spulberată de vânt chiar din locuri unde vedem numai arii bogate de grâu. Toţi aceia care iau asupra lor podoabele sanctuarului, dar nu sunt îmbrăcaţi cu neprihănirea Domnului Hristos, vor apărea în ruşinea propriei lor goliciuni. ……..

Când pomii ce nu aduc roade sunt tăiaţi pentru că ocupă pământul degeaba, când mulţimi de fraţi falşi se deosebesc de cei adevăraţi, atunci cei ce erau în umbră vor ieşi în faţă şi cu osanale vor intra în rânduri sub steagul Domnului Hristos. Cei care au fost timizi şi neîncrezători în ei înşişi se vor declara pe faţă pentru Hristos şi pentru adevărul Său. Cel mai slab şi cel mai ezitant din biserică va fi atunci ca David - hotărât să facă ceva.” Mărturii vol. 5, 80-81 “Când furtuna se apropie, o mare grupă dintre cei care au mărturisit credinţa în solia îngerului al treilea, dar care n-au fost sfinţiţi prin ascultare de adevăr îşi vor părăsi poziţia şi vor trece în rândurile împotrivitorilor. Unindu-se cu lumea şi împărtăşindu-se de spiritul ei, au ajuns să vadă lucrurile aproape în aceeaşi lumină; şi când ajung la încercare, ei sunt pregătiţi să aleagă partea uşoară, populară. Bărbaţi de talent şi cu aspect plăcut, care odinioară se bucuraseră în adevăr, îşi folosesc puterile pentru a amăgi şi a rătăci suflete. Ei devin vrăjmaşii cei mai aprigi ai fraţilor lor de mai înainte.” Marea Lupta 608

“Am văzut că mulţi neglijau pregătirea atât de necesară şi aşteptau timpul de "înviorare" şi pe cel al "ploii târzii" care să-i facă în stare să stea în picioare în ziua Domnului şi să trăiască înaintea Sa. O, pe cât de mulţi i-am văzut în timpul strâmtorării neacoperiţi! Ei neglijaseră pregătirea necesară; din această pricină, ei nu au putut primi înviorarea pe care toţi trebuie s-o aibă ca să poată fi pregătiţi să trăiască în faţa unui Dumnezeu sfânt. Cei care refuză să fie modelaţi de către profeţi şi nu reuşesc să-şi curăţească sufletele ascultând de tot adevărul şi care sunt dispuşi să creadă că starea lor este cu mult mai bună decât este în realitate vor ajunge în timpul căderii plăgilor şi vor vedea atunci că au nevoie să fie ciopliţi şi finisaţi pentru zidire. Dar atunci nu va mai fi timp pentru a face aceasta şi nici un Mijlocitor care să le pledeze cauza înaintea Tatălui. Înainte de această vreme, a ieşit declaraţia înfricoşător de solemnă: "Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!" Am văzut că nimeni nu putea avea parte de "înviorare", dacă nu obţinea biruinţa asupra oricărui păcat, asupra mândriei, egoismului, iubirii de lume şi oricărui cuvânt şi acţiune greşite. Ar trebui, de aceea, să ne apropiem din ce în ce mai mult de Domnul şi să căutăm cu sinceritate acea pregătire necesară pentru a ne face în stare să rămânem neclintiţi în bătălie în ziua Domnului. Toţi să-şi aducă aminte că Dumnezeu este sfânt şi că nimeni nu poate sta vreodată în prezenţa Sa în afară de făpturile sfinte.” Experienţe şi viziunii 71

“Nici unul dintre noi nu va primi sigiliul lui Dumnezeu, atâta timp cât caracterele noastre au o zbârcitură sau o pată pe ele. Nouă ne este lăsată remedierea caracterelor noastre, curăţirea templului sufletului de orice întinăciune. Atunci, ploaia târzie va cădea asupra noastră, aşa cum ploaia timpurie a căzut asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii... Ce faceţi, fraţilor, în timpul marii lucrări de pregătire? Aceia care se unesc cu lumea vor fi modelaţi de lume şi pregătiţi pentru semnul fiarei. Acei care nu se încred în ei înşişi, care se umilesc înaintea lui Dumnezeu şi îşi curăţă sufletul prin ascultarea de adevăr sunt modelaţi de cer şi pregătiţi pentru sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor. Când decretul va fi promulgat şi sigiliul va fi pus, caracterul va rămâne pentru veşnicie curat şi fără pată. Acum este timpul să ne pregătim. Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat sau a unei femei necurate. El nu va fi pus pe fruntea unui bărbat sau a unei femei ambiţioase sau care iubeşte ceea ce este lumesc. El nu va fi pus niciodată pe fruntea bărbaţilor şi femeilor cu limba şi inima înşelătoare. Toţi cei care primesc sigiliul trebuie să fie fără pată înaintea lui Dumnezeu - candidaţi ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Mergeţi înainte, fraţii şi surorile mele. Nu pot să scriu decât pe scurt despre aceste lucruri în timpul acesta.Pregătirea este esenţială. Cercetaţi Scripturile pentru voi înşivă, ca să puteţi înţelege solemnitatea teribilă a ceasului de faţă.” Măr. Vol. 5, 214-216

“Am fost îndreptată spre Iacov 5,1-3: "Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!" Am văzut că aceste lucruri se aplică în mod special acelora care pretind a crede adevărul prezent. Domnul îi cheamă pentru a folosi mijloacele de care dispun pentru înaintarea lucrării Sale. Le sunt prezentate ocazii, însă îşi închid ochii faţă de nevoile cauzei şi se agaţă repede de comoara lor pământească. Dragostea lor pentru lume este mai mare decât dragostea lor pentru adevăr, pentru semenii lor sau pentru Dumnezeu. El face apel la ceea ce au ei, însă ei reţin în mod egoist, cu lăcomie, ceea ce au. Ei dau puţin aici, puţin dincolo pentru a-şi linişti conştiinţa, însă ei nu şi-au învins dragostea pentru această lume. Ei nu sacrifică pentru Dumnezeu. Domnul a ridicat pe alţii care preţuiesc viaţa veşnică, simt şi îşi dau seama de valoarea unui suflet şi şi-au oferit cu generozitate mijloacele pe care le deţin pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. ………

Lucrarea se va încheia curând; şi nu peste mult timp, mijloacele acelora care şi-au păstrat bogăţiile, fermele lor mari, vitele etc. nu vor mai folosi la nimic. Am văzut că Domnul Se îndreaptă către aceştia cu furie, cu mânie, şi le repetă aceste cuvinte: "Duceţi-vă acum, voi, bogaţilor". El v-a tot chemat, dar voi nu L-aţi auzit. Iubirea pentru această lume a înăbuşit glasul Lui. Acum nu mai are nevoie de voi şi vă lasă să plecaţi, poruncindu-vă: "Plecaţi acum, voi, bogaţilor!" Oh, am văzut că este un lucru îngrozitor să fii astfel părăsit de Domnul; un lucru teribil să te agăţi de lucruri nemernice aici, când El a spus că cel care va vinde şi va aduce daruri va face o comoară în ceruri. Mi-a fost arătat că, pe măsură ce lucrarea se apropie de încheiere şi adevărul este prezentat cu putere mare, aceşti oameni bogaţi îşi vor aduce banii şi-i vor pune la picioarele slujitorilor lui Dumnezeu, implorându-i să-i accepte. Răspunsul din partea slujitorilor lui Dumnezeu va fi: "Duceţi-vă de-acum, voi, bogaţilor. Nu mai este nevoie de mijloacele voastre. Le-aţi reţinut atunci când puteaţi contribui cu ele la înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Cei nevoiaşi au dus lipsă; ei nu au fost binecuvântaţi prin mijloacele voastre. Dumnezeu nu va mai accepta acum bogăţiile voastre. Duceţi-vă de acum voi, bogaţilor". Apoi, atenţia mi-a fost îndreptată spre aceste cuvinte: "Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor" (Iacov 5,4).” Măr. Vol. 1, 174.175

“Casele şi pământurile nu le vor fi de nici un folos sfinţilor în vremea de strâmtorare, căci ei vor fi nevoiţi să fugă atunci din faţa mulţimilor înfuriate, iar în vremea aceea nu mai pot dispune de averile lor pentru înaintarea cauzei adevărului prezent. Mi-a fost arătat că este voia lui Dumnezeu ca sfinţii să se dezlipească, înainte de sosirea timpului de strâmtorare, de orice lucru care i-ar împovăra şi să facă legământ cu Dumnezeu prin jertfă. Dacă ei îşi ţin averea pe altar şi Îi cer cu sinceritate lui Dumnezeu să le descopere care le este datoria, Domnul îi va învăţa când să şi-o lichideze. Atunci ei vor fi liberi în timpul necazului celui mare şi nu vor exista nici un fel de poveri care să-i tragă în jos. Am văzut că, dacă vreunii se agăţau de avere şi nu-L întrebau pe Domnul care este datoria lor, El nu le făcea cunoscută datoria şi li se îngăduia să-şi păstreze averea, iar în timpul de strâmtorare aceasta venea ca un munte asupra lor pentru a-i zdrobi şi ei încercau să scape de ea, dar nu puteau. I-am auzit pe unii jelindu-se astfel: "Lucrarea lâncezea, cei din poporul lui Dumnezeu mureau flămânzind după adevăr, iar noi nu am făcut nici un efort pentru a acoperi lipsa aceasta; acum averea noastră nu este de nici un folos. O, dacă ne-am fi dispensat de ea şi ne-am fi strâns o comoară în cer!" Experienţe şi viziunii 57

„Nu avem timp să ne ocupăm cu lucruri fără însemnătate. Timpul nostru trebuie să fie consacrat proclamării ultimei solii de har către o lume vinovată. E nevoie de oameni care se mişcă sub inspiraţia Spiritului lui Dumnezeu. Predicile ţinute de unii dintre pastorii noştri ar trebui să fie mult mai puternice de cum sunt acum, căci altfel, mulţi din cei care dau înapoi în viaţa spirituală, vor prezenta o solie fără viaţă şi fără noimă, care îi face pe oameni să adoarmă. Fiecare cuvântare trebuie să fie rostită sub stăpânirea unui simţ al judecăţilor îngrozitoare care în curând au să se abată asupra lumii. Solia adevărului trebuie să fie proclamată de buze atinse cu un cărbune aprins de pe altar. Inima mea este chinuită de moarte când mă gândesc la soliile fără viaţă, prezentate de unii dintre pastorii noştri, când, în realitate, au de dus o solie de viaţă şi de moarte. Slujitorii dorm; membrii dorm, şi o lume piere în păcat. Domnul să ajute poporul Său să se trezească şi să umble şi să lucreze ca bărbaţi şi femei ce se află la hotarele lumii veşnice. În curând o surpriză îngrozitoare va veni asupra locuitorilor lumii. Pe neaşteptate, Hristos va veni cu putere şi slavă mare. Atunci nu va mai fi timp de pregătire pentru întâmpinarea Lui. Acum e timpul ca noi să vestim solia de avertizare.” Măr. Vol. 8, 36

Daniel 11:41  Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui.

"Tu crezi că aceia care se inchină la picioarele sfintilor (Apoc. 3,9), sunt în cele din urma salvaţi. Aici trebuie să te contrazic, pentru că Dumnezeu mi-a arătat că această clasă de oameni, sunt adventişti cu numele, care au apostaziat şi L-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu din nou, făcându-L de ocară înaintea lumii… Şi "în ceasul încercării", care va veni ca să descopere caracterul fiecăruia, vor şti că sînt pierduţi pentru totdeauna şi copleşiţi de groază se vor pleca la picioarele sfintilor." Un cuvint către turma cea mică, 15. În timp ce mulţi care pretind a crede în solia celor trei îngeri vor cădea, Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna Vaticanului. Ei simbolizează pe cei care în timpul legii duminicale vor accepta adevărul şi vor părăsi bisericile căzute. Isaia aminteşte aceste trei popoare ca fiind cei care răspund la solia marii strigări: „În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui. În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului. Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ci vor zbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi. Domnul va seca limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pâraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi. Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului.” Isaia 11, 10-16

Daniel 11:42  Îşi va întinde mâna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa.

Apocalipsa 17:12  Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.13  Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

"Când America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu Papalitatea, încălcând libertatea de conştiinţă şi obligându-i pe oameni să respecte sabatul fals, popoarele din toate ţarile globului vor fi determinate să-i urmeze exemplul". Măr. Vol. 6, 18. "Ţarile straine vor urma exemplul Statelor Unite. Deşi vor începe cu Statele Unite, aceleaşi crize vor veni asupra poporului nostru din toate părţile lumii". Măr. Vol. 6, 395.

Daniel 11:43  Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi Etiopienii vor veni în alai după el.

Daniel 11:44  Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miază-noapte, îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi.

Ezechiel 43:1  M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.2  Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi pământul strălucea de slava Sa.

Solia marii strigari este prezentata ca venind de la răsărit. Răsaritul vesteşte şi venirea Domnului Hristos.

Ieremia 1:14  Şi Domnul mi-a zis: "De la miază-noapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării. 16  Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor, din pricina întregii lor răutăţi, pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei şi s-au închinat înaintea lucrării mâinilor lor.

De la miazănoapte vine solia judecăţii.

“Puterea care a însoţit ultima avertizare i-a umplut de mânie pe nelegiuiţi, mânia lor s-a aprins împotriva tuturor acelora care au primit solia, iar Satana va provoca spiritul de ură şi de persecuţie cu o şi mai mare intensitate… Pentru că Sabatul a devenit punctul deosebit de discuţie în creştinătate, iar autorităţile religioase şi pământeşti s-au unit pentru a impune păzirea duminicii, refuzul stăruitor al unei minorităţi de a se supune cerinţei generale va face din ei obiectul unui blestem general. Se va cere ca acei oameni puţini, care stau în opoziţie cu o instituţie a bisericii şi cu legea statului, să nu mai fie toleraţi; că este mai bine să sufere ei decât naţiuni întregi să fie aruncate în confuzie şi nelegiuire. Acest argument va părea convingător; şi, în cele din urmă, se va da un decret împotriva acelora care sfinţesc Sabatul poruncii a patra, denunţându-i ca meritând pedeapsa cea mai aspră şi dând poporului libertatea ca, după un anumit timp, să-i dea la moarte. Romanismul din lumea veche şi protestantismul apostaziat din lumea nouă vor lua o atitudine asemănătoare faţă de aceia care cinstesc toate învăţăturile divine. Poporul lui Dumnezeu va fi atunci cufundat în acele scene de necaz şi de suferinţă, descrise de profet ca fiind timpul strâmtorării lui Iacov. "Aşa vorbeşte Domnul: 'Auzim strigăte de groază; spaimă, nu este pace! S-au îngălbenit toate feţele. Vai! Căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea'" (Ier. 30,5-7)." Marea Lupta 614 – 616

Daniel 11:45  Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi întru ajutor.

“Acest verset ne aduce la bătălia de la Armagedon “Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.” Aici este descrisă o mare bătălie care se petrece în mod simbolic între mare (Mediterană) şi muntele cel slăvit şi sfânt (Ierusalimul). Ce câmp de bătălie a existat între aceste două puncte geografice? Profetesa Debora a fost instruită de Dumnezeu să-i spună lui Barak să conducă zece mii de oameni că să se lupte cu duşmanii lui Israel. Ei s-au luptat la apele Megido. Judecători 5:19. Aici au fost ucişi toţi cei răi. Vezi Judecători 4:16. Dumnezeu ne-a atras atenţia asupra bătăliei literale care a avut deja loc la apele Megido, că să putem înţelege mai bine bătălia mondială de la Armagedon.” Jeff Wehr Studii în cartea lui Daniel, 51

Daniel 12:1  În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.

“Biserica Romană ţinteşte departe în planurile şi în căile ei de lucru. Ea foloseşte orice ocazie pentru a-şi extinde influenţa şi a-şi mări puterea în pregătirea pentru o luptă crudă şi hotărâtă, spre a-şi recâştiga controlul asupra lumii, a reîncepe prigoana şi a strica tot ce a făcut protestantismul. Catolicismul câştigă teren în orice direcţie.” GC 565 “Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la primejdia care se apropie; dacă acesta este neglijat, atunci lumea protestantă va vedea care sunt în realitate scopurile Romei, numai că atunci va fi prea târziu pentru a scăpa din cursă. Ea creşte pe nesimţite în putere. Învăţăturile ei îşi exercită influenţa în sălile legiuitoare, în biserici şi în inimile oamenilor. Ea îşi înalţă construcţii masive şi semeţe în ale căror ascunzişuri tainice se vor repeta persecuţiile de odinioară. Pe ascuns şi nebănuit, ea îşi întăreşte forţele pentru a-şi îndeplini scopurile atunci când va veni timpul să lovească. Tot ce doreşte este o poziţie avantajoasă, şi aceasta i s-a dat deja. În curând, vom vedea şi vom simţi care este scopul elementului roman. Toţi aceia care vor crede şi vor asculta de Cuvântul lui Dumnezeu vor stârni prin aceasta mustrarea şi persecuţia.” GC 581

“Da, el crede că el este papa destinat să aducă lumii o ordine economică mondială şi un nou govern mondial, de gen nou, un guvern politico- religios. Vom reuşi toate acestea fără un război? Da, cred că fără un al III-lea război mondial – un război atomic. Dar sângele va curge, naţiuni vor fi exterminate, cred… papa Ioan Paul al II-lea crede cu tărie că schimbările în istorie vor fi itroduse de către Dumnezeu şi Maria, mama lui Isus. În plus, el crede că acum este timpul schimbării omenirii şi credea că aceasta se va produce la sfârşitul mileniului care tocmai s-a încheiat” Revolutie la Vatican 171; Malahi Martin a fost profesor la universitatea pontificală gregoriană din Roma.