POPOARE DE ORIGINE GETO-DACĂ   ÎN CATALONIA ANTICĂ

 

Prof.drd. Cătălina Lupu

Seprotec, Barcelona

      În broşura sa “Originea românilor – răspunsuri, adaosuri, sugestii, lămuriri”, apărută în anul 1942, Dr. Nicolae Lupu reiterează idei şi concluzii precum cele ale lui Nicolae Densuşianu, cuprinse

în lucrarea “Dacia preistorică”. În încheierea studiului său Dr. Lupu aminteşte despre conferinţa d-lui Gamilschek, în care acesta afirma că în Spania romanizarea s-a făcut cu mai mare repeziciune în

Catalonia şi se întreba dacă nu cumva acest fapt s-a datorat fermentului protoroman existent în această zonă (Vezi cazul Daciei sau al Galliei). Este vorba de stratul traco-illyric sau geto-dac, descendenţi ai

priscilor latini, pelasgii, prezent pe teritoriul Spaniei din timpuri pre-romane.

     Pentru a aduce argumente în favoarea acestei ipoteze vom studia în lucrarea noastră cazul celor două Iberii amintite de autorii antici, Iberia Orientală (sau Iberia Pontică) şi cea Occidentală (Iberia Hispanică) şi a triburilor de origine geto-dacă răspândite pe întreg teritoriul Spaniei, acordând o atenţie deosebită celor din Catalonia şi anume: ilergeţii, indigeţii, ilerkavonii, misgeţii.

     În adevăr, în lumea veche au existat două teritorii ce purtau numele de Iberia. Cele mai complete date în legătură cu acest fapt le avem de la Strabon. El ne spune că, probabil, iberii de la Pontul Euxin şi cei occidentali erau “omonimi”, datorită existenţei minelor de aur în ambele teritorii. Autorul ne mai informează ca iberii orientali locuiau lângă albani, majoritatea locuiau în munţi, erau războinici ca şi sciţii şi sarmaţii care le erau vecini şi cu care se înrudeau prin rasă. Societatea lor era împărţită în caste.

     Profesorul spaniol Adolfo J. Domínguez Monedero, de la Universitatea Autonomă din Madrid, susţine că migraţia s-a făcut din răsărit spre apus şi nu invers, şi recurge la mitul lui Hercule şi cea de-a unsprezecea “muncă” a sa, pentru a afla cu exactitate poziţia geografică a Iberiei Pontice. După toate cercetările românului N. Densuşianu aceste evenimente s-au petrecut pe teritoriul ţării noastre, dovedite prin mărturii geografice, arheologice, sau literare (literatura populară).

     În ceea ce priveşte triburile menţionate anterior, atenţia ne-a fost atrasă atât de etimologia acestora, cât şi de numele geografice ale unor oraşe (Decium, Deciana, etc), munţi, râuri sau nume de persoane (Davus, Dacs, Daga, Dachulina,etc). Alt element semnificativ este simbolul acestor triburi, care apare şi pe monedele bătute în aceste locuri sau pe porticurile şi chiar în prefixul unor denumiri de localităţi. Este vorba despre figura lupului.

     “Confuzia” voită şi asimilarea geţilor de către goţi, relaţia între cele două Iberii din antichitate, omonimele geografice, relicvele de ceramică sau numismatică, elementele de cultură şi limbă prezente pe teritoriul spaniol vădesc şi întăresc ideea migraţiei popoarelor de pe teritoriul vechii Dacii în acest colţ al lumii şi prezenţa lor aici înaintea cuceririi romane. Toate aceste argumente le vom dezvolta în lucrarea “Popoare de origine geto-dacă în Catalonia antică”. Acest studiu nu se doreşte a fi unul exhaustiv, cu atât mai mult cu cât înaintea noastră au făcut cercetări aprofundate personalităţi ca N. Densuşianu sau Al. Busuioceanu, români care au cercetat şi au scos la iveală urmele strămoşeşti prezente în colţuri îndepărtate ale lumii şi ale căror opere ne-au fost călăuze şi în modesta noastră prezentare. Pe lângă cărturarii mai sus menţionaţi, ne-am slujit şi de scrierile unor autori antici precum: Herodot, Strabon, Pomponius Mela, Avieno, Iordanes, Isidor de Sevilla, etc.