2 • APOSTROF

Revista Apostrof este onoratã sã publice discursurile rostite în Aula Magna a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj, în ziua de 12 octombrie a.c.,

cu ocazia decernãrii titlului de doctor honoris causa doamnei dr. ANGELA MERKEL,

cancelarul federal al Republicii Federale Germania, pentru merite istorice în configurarea unui nou fel de a face politicã,

în abordarea inovativã a problemelor contemporane ºi în consolidarea unitãþii europene.

CEREMONIA DE astãzi este consacratãdecernãrii titlului de doctor honoris

causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ doam-nei dr. Angela Merkel. Conform Cartei(2003), cel mai înalt titlu academic seacordã unor personalitãþi cu realizãri devârf în ºtiinþa, tehnologia, filosofia, arta,literatura, viaþa publicã ºi teologia mon-dialã, care au sprijinit activitãþi din insti-tuþia noastrã.

Ca urmare a standardului înalt, Univer-sitatea „Babeº-Bolyai“ a acordat acest titluunor personalitãþi de prim rang, încât nemândrim sã putem spune cã în clubul doc-torilor honoris causa al universitãþii noastreintrarea este selectã. Suntem onoraþi sã-iputem astãzi socoti parte a istoriei acesteiuniversitãþi: pe cardinalul Joseph Ratzin-ger, actualul papã Benedict al XVI-lea, pepatriarhul ecumenic al ConstantinopoluluiBartolomeu I, pe René-Samuel Sirat,marele-rabin al Franþei, ºi pe alþi teologi de înalt prestigiu; pe laureaþii PremiuluiNobel, Richard Ernst (Zürich), GünterBlobel (New York), Ahmed Zewail (Ca-lifornia Institute of Technology) ºi Jean-Marie Lehn (Collège de France); pe ceimai mari istorici ai Evului Mediu, JacquesLe Goff (Paris) ºi Harald Zimmermann(Tübingen); pe creatorul psihologiei cogni-tive, Ulrich Neisser (Atlanta), pe filoso-fii Paul Ricoeur (Paris), Richard Rorty(Stanford), Manfred Riedel (Erlangen),Manfred Frank (Tübingen) ºi EvelineGoodman-Thau (Ierusalim); pe sociologiiRaymond Boudon (Paris) ºi Georg We-ber (Münster), pe economiºti ca LeszekBalcerowicz (Varºovia) ºi Lajos AndrásBokros (Budapesta), istorici precum CarolIancu (Montpellier), Robert S. Wistrich(Ierusalim) ºi Ferenc Glatz (Budapesta),pe politologi ca Shlomo Avineri (Ierusa-lim) ºi Bronislaw Geremek (Varºovia),Hans-Gert Pöttering (Osnabrück), peprincipali specialiºti de astãzi în istoria reli-giilor, precum Moshe Idel (Ierusalim), li-deri academici internaþionali precum Theo-dor Berchem (Bonn), Hans van Ginkel(Utrecht), Joseph Bricall (Barcelona),Georg Winckler (Viena), Jan Sadlak (Pa-ris), David Ward (Washington, D.C.), per-sonalitãþi istorice precum regele Mihai I alRomâniei, personalitãþi transilvane, aºacum sunt mitropolitul ortodox Bartolo-meu Anania, arhiepiscopul catolic GyörgyJakubinyi, pastorul protestant Paul Phi-lippi ºi mulþi alþii.

Onoratã asistenþã,

ASTÃZI, UNIVERSITATEA „Babeº-Bolyai“acordã cel mai înalt titlu academic

doamnei ANGELA MERKEL, doctor în ºtiin-

þe, cancelarul federal al Germaniei, pentrumerite istorice în configurarea unui nou felde a face politicã, în abordarea inovativã aproblemelor contemporane ºi în consolida-rea unitãþii europene. Argumentele majoreale deciziei Senatului instituþiei noastre potfi rezumate dupã cum urmeazã.

În primul rând, doamna Angela Merkel,dupã o carierã foarte apreciatã ca ministrufederal ºi preºedinte al partidului din careface parte, a câºtigat alegerile parlamenta-re din 2005. Cu perspicacitate ºi exemplarãdevoþiune faþã de Germania, Domnia Saa chemat rivalii tradiþionali, CDU ºi SPD, cuinflexibilã onestitate ºi francheþe, sã coope-reze la guvernare în interesul germanilor.Formulei lui Willy Brandt „mehr Demo-kratie wagen!“ doamna Angela Merkel i-aadãugat deviza „mehr Freiheit wagen!“ ºi aspus: „oferim tuturor grupurilor societãþiinoastre – economice, sindicate, biserici,comunitãþi religioase, ºtiinþã, culturã – ocooperare corectã ºi plinã de încredere, cãcinoi suntem convinºi cã meritã sã lucrãmpentru Germania. Meritã, cãci aici sunt pa-tria noastrã ºi viitorul nostru!“ (apudRobin Mishra, ed., Angela Merkel MachtWorte: Die Standpunkte der Kanzlerin, Frei-burg in Breisgau: Herder, 2010, p. 50).Aceste cuvinte nu au rãmas declaraþii deocazie, ci au fost, invariabil, linia de con-duitã a cancelarei germane. S-a spus, pedrept, cã doamna Angela Merkel „a inau-gurat modelul politicii ce vine“; aº spune,modelul politicii marilor coaliþii, dar ºi alpoliticii în slujba unor valori comune, lã-murite ºi respectate de politicieni compe-

tenþi ºi cu simþ al rãspunderii pentru co-munitate.

În al doilea rând, doamna Angela Mer-kel a intervenit cu soluþii inovative la pro-bleme stringente ale societãþii moderne târ-zii. Am în vedere, spre exemplu, ceea ce s-apetrecut în dupã-amiaza zilei de 10 octom-brie 2008, când sistemul financiar mondialse afla în faþa pericolului prãbuºirii. Atunci,cancelara federalã Angela Merkel a luat de-cizia istoricã: intervenþia guvernamentalãcu 480 de miliarde de euro în sprijinul bãn-cilor. Câteva ore mai târziu, preºedinteleSUA avea sã anunþe intervenþia guvernuluiamerican cu 700 de miliarde de dolari.Ideea celebrului „Konjunkturpaket“ a fãcutepocã. Doamna Angela Merkel a transfor-mat, cu pricepere, clarviziune ºi curaj, cli-pele vecine unei prãbuºiri financiare a lumiicivilizate într-un succes. „Economia mon-dialã – spunea Domnia Sa în acel moment– trãieºte în aceste sãptãmâni cea mai gravãcrizã din ultimii douãzeci de ani ai ultimu-lui secol. În ultima sãptãmânã, pieþele ho-tãrâtoare ale sistemului nostru economic,pieþele monetare, au devenit practic inca-pabile de funcþionare“ (apud Robin Mish-ra, op. cit., p. 51). Concluzia pe care doam-na Angela Merkel a tras-o a rãmas, deasemenea, de importanþã istoricã: „Avemde a face cu excese ale pieþelor. Sarcina sta-tului într-o economie de piaþã socialã estecontrolul. Statul este pãzitorul ordinii“ (ibi-dem, p. 54). Iar cine cunoaºte evoluþia ulte-rioarã a dezbaterilor internaþionale desprecriza financiarã izbucnitã în 2008 ºtie cãtocmai aceastã concluzie s-a confirmat.

Eveniment

Cuvântul rectorului

• Aspect din timpul ceremoniei. Foto: Ioan Felecan, © UBB

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 3

Am în vedere, ca un alt exemplu, faptulcã doamna Angela Merkel a apãrat, în ma-niera cea mai convingãtoare, printre lideriipolitici ai timpului nostru, responsabilita-tea politicianului pentru ceea ce se petreceîn societate. Într-o epocã în care rãspunde-rea politicienilor dispare în spatele proce-durilor sau în dosul pretextelor ºi diver-siunilor, în care, altfel spus, indiferenþareprezentanþilor publici creºte, AngelaMerkel a spus cât se poate de limpede: „îmiasum explicit coresponsabilitatea politiciipentru conºtiinþa din comunitate în ceea cepriveºte normele, ideile ºi atitudinile. Efor-tul etic este o problemã de supravieþuire astatului modern” (ibidem, p. 108).

Am în vedere, ca al treilea exemplu, fap-tul cã, la rândul ei, cancelara federalã a Ger-maniei a arãtat, pe drept – la distanþã deindiferentismul care se creeazã aproape ine-vitabil prin postularea neintervenþiei viziu-nilor în treburile statului –, cã „politica nudã rezultate fãrã un fundament care se aflãdincolo de treburile curente“. Domnia Saa dat glas convingerii profunde dupã care„creºtinismul nu este nepolitic ºi a determi-nat hotãrâtor rãdãcinile Europei“ (ibidem,p. 108). Între implicarea bisericilor în poli-tica curentã ºi sterila abstinenþã politicã,doamna Angela Merkel reprezintã o conce-pere profundã a politicii împreunã cu fun-damente care vin din marea tradiþie iudeo-creºtinã a Europei. Ea a argumentat cât sepoate de limpede cã „din imaginea creºtinãa omului nu se lasã derivate indicaþii con-crete de acþiune în toate problemele politi-ce ale zilei pentru partide ºi parlamente.Voinþa decizionalã ºi credinþa – sunt douãlumi diferite. ªtim însã de asemenea: ima-ginea creºtinã a omului nu este vreo for-mulã abstractã, politic fãrã obligaþii; ea es-te mai mult decât atât. Ea oferã orientare ºi linie de conduitã” (p. 109-110).

Am în vedere, ca al patrulea exemplu,împrejurarea cã doamna Angela Merkel apus mereu accentul, în deciziile pe care le-a luat, pe acea „educaþie“ (Bildung) carea fãcut gloria ºcolilor germane. Domnia Saa reformulat într-un mod clarvãzãtor devi-za lui Ludwig Erhard, care-ºi propunea„Bunãstare pentru toþi!“, în deviza „Edu-caþie pentru toþi!“, argumentând cã „bunã-stare pentru toþi înseamnã astãzi ºi mâineeducaþie pentru toþi“ (ibidem, p. 87). Dom-nia Sa a argumentat cu deplinã limpezimecã „puterea libertãþii, þara ideilor, rãspun-derea în lume – acestea au fãcut Germaniaputernicã […] ºi o fac ºi astãzi“ (ibidem, p.149). Cancelara federalã a Germaniei a arã-tat, chiar în dezbaterile asupra bugetului:„ºtim cã creativitatea oamenilor este ceamai importantã forþã productivã pe care oavem. De aceea domeniul educaþiei se aflãîn centrul investiþiilor: pentru acesta se punla depoziþie douã treimi din investiþiile ac-tivate, împreunã, de federaþie ºi de lan-duri“ (ibidem, p. 60). Politica germanã aeducaþiei este astãzi, din nou, ca urmare aacestei optici a guvernului federal, una din-tre cele mai inovative în zilele noastre.

În al treilea rând, angajamentul paneu-ropean al Germaniei postbelice a aflat îndoamna Angela Merkel o reprezentare lu-cidã ºi impunãtoare. Domnia Sa a arãtatfoarte limpede: „dacã Europa noastrã vafi de succes, nu este încã stabilit, astãzi. Dareste datoria noastrã sã luptãm pentru aceas-ta; faptul este pentru mine neîndoielnic“(ibidem, p. 179). La distanþã de fatalisme-le ºi oportunismele vremii noastre, cance-lara federalã a Germaniei a argumentat cã„globalizarea nu este ceva de felul unui des-tin. Nu, noi avem ºansa ºi avem datoria dea lua sub control globalizarea. În acest senstrebuie sã punem în miºcare forþele noastrepolitice. Numai aºa modelul nostru de eco-

nomie ºi societate europeanã se vor susþi-ne ºi în timpurile globalizãrii” (ibidem, p.178). În reflecþiile asupra Europei unite,doamna Angela Merkel a dat impulsuri noiºi fecunde.

Astãzi, sub numele doamnei AngelaMerkel se adunã intervenþii energice, deimportanþã crucialã pentru orientãrile Ger-maniei, ale Uniunii Europene ºi ale lumiide astãzi. Sintagmele ce-i rezumã vederile– „Fãrã libertate nu existã nimic“, „Liber-tate în rãspundere“, „Educaþie pentru toþi“,„ªtiinþa autenticã nu poate fi separatã deeticã“, „Trebuie sã devenim mai luptãtori“,„Germania poate mai mult“, „Acolo undesuntem noi, este centrul“, „Sã înaintãm îndeschidere“, „Sã nu aplicãm ºabloane înprivinþa fostei RDG“, „Sã recunoaºtem sin-gularitatea Holocaustului“, „Germania nuva lãsa niciodatã singur Israelul“, „Europaeste unicã“ ºi altele –, aceste sintagme, aºa-dar, sunt grãitoare prin ele însele ºi i-auprocurat prestigiu. Actualul cancelar ger-man, doamna Angela Merkel, marcheazã,prin deciziile ºi acþiunile Domniei Sale, înmod benefic, istoria germanilor de astãzi ºia devenit reper pentru acþiune în Europa ºiîn lume.

CU ACESTE cuvinte introductive, declardeschisã ceremonia de acordare a titlu-

lui de doctor honoris causa al Universitãþii„Babeº-Bolyai“ doamnei doctor AngelaMerkel ºi-l invit pe domnul Ladislau Gyé-mánt, decanul Facultãþii de Studii Euro-pene, sã prezinte Laudatio pentru AngelaMerkel.

�

• Doamna cancelar dr. Angela Merkel în mijlocul conducerii Universitãþii „Babeº-Bolyai“. Foto: Ioan Felecan, © UBB

4 • APOSTROF

UNIVERSITATEA„BABEº-BOLYAI“

din Cluj, cea mai ve-che universitate aRomâniei ºi toto-datã una dintre ce-le mai inovative dinaria central-est-euro-peanã, are astãzi de-osebita onoare de aconferi cea mai înal-tã distincþie academicã – cea de doctorhonoris causa – doamnei cancelar federal alGermaniei, Angela Merkel, personalitatepoliticã de anvergurã deopotrivã naþiona-lã, europeanã ºi universalã.

Destinul personal al dnei Angela Merkelsimbolizeazã destinul unei þãri care ºi-a rea-lizat, dupã patru decenii, într-un cadru eu-ropean, refacerea unitãþii sale sub semnultriumfului democraþiei ºi statului de dreptpe întregul sãu teritoriu. Într-adevãr, nãs-cutã în partea de vest a þãrii, dna AngelaMerkel s-a mutat împreunã cu familia ei în1954 în Germania Rãsãriteanã de atunci,unde s-a desfãºurat formaþia ei ºcolarã, aca-demicã ºi intelectualã. Originarã dintr-ofamilie de pastor protestant, ea s-a orientatspre ºtiinþele naturii, obþinând o licenþã înfizicã la Leipzig în 1978 ºi doctoratul în1986. Specializându-se apoi în chimie teo-reticã ºi analiticã, a devenit o cercetãtoareîn cadrul unui Institut al Academiei deªtiinþe, publicând timp de peste un dece-niu lucrãri în cele mai prestigioase revistedin domeniu.

Cãderea Zidului Berlinului în toamnaanului 1989 a însemnat o cotiturã radicalãºi în viaþa dnei Angela Merkel. Ieºind dinturnul de fildeº în care o sechestraserã deo-potrivã propriile înclinaþii spre ºtiinþã ºi cer-cetare, dar ºi limitãrile impuse de un regimpolitic opresiv, se angajeazã acum cu ho-tãrâre ºi o nebãnuitã pânã atunci capacita-

te politicã în vâltoarea luptei pentru de-mocratizare ºi reunificare. În echipa de con-ducere a unei organizaþii a tranziþiei politi-ce – Demokratischer Aufbruch –, apoipurtãtoarea de cuvânt adjunctã a primuluiguvern democratic din RDG, condus deLothar de Maizière, dna Angela Merkel de-vine, dupã realizarea reunificãrii, ca mem-brã a partidului de guvernãmânt, CDU,deputat în Bundestag, ministru pentrufemei ºi tineret, apoi ministru al mediuluiîn cabinetul cancelarului Helmut Kohl.

Dupã trecerea în opoziþie a CDU în1998, se dedicã reorganizãrii partidului încalitate de secretar general ºi apoi preºedin-te federal, funcþie în care a fost realeasã detrei ori cu mare majoritate de voturi. Dinanul 2002, a devenit lidera fracþiunii parla-mentare a CDU-CSU, militând cu hotãrârepentru un program de reformare de o nece-sitate imperioasã pentru þarã. În anul 2005,reuºeºte câºtigarea alegerilor ºi obþinereaprimului mandat de cancelar federal înfruntea unei mari coaliþii conservator-so-cial-democrate, pe care o dirijeazã cu deo-sebitã fermitate ºi capacitate de decizie, inclusiv în condiþiile dificile ale crizei eco-nomico-financiare intervenite în 2008, spreluarea deciziilor deloc uºoare pentru salv-gardarea realizãrilor unei societãþi pildu-itoare ºi de primã însemnãtate pentruEuropa unitã ºi pentru întreaga lume.Drept urmare, alegerile din toamna anu-lui 2009 îi aduc un al doilea mandat decancelar federal, de-aceastã datã în frunteaunei coaliþii de centru-dreapta, conserva-tor-liberale, cu misiunea de a consolida re-zultatele dobândite în restabilirea norma-litãþii economico-financiare ºi în luareamãsurilor care sã permitã evitarea pe viitora repetãrii unor astfel de zguduiri nefaste.

Se pune cu îndreptãþire întrebarea: carear fi explicaþia acestui cursus honorum deexcepþie parcurs în douã decenii de o bo-

gãþie rarã în realizãri deosebite? Cu atât maimult cu cât formaþia dnei Angela Merkelnu prevestea capacitatea decizionalã atât declar demonstratã în situaþii de o gravitaterar întâlnitã în perioada postbelicã. Dupãpropria-i mãrturisire la o întrebare primitãîn acest sens, esenþial pentru un conducã-tor politic aflat în poziþia ei este nu com-petenþa de specialitate într-un domeniu izo-lat sau altul (economie, finanþe, securitateetc.), ci capacitatea de a formula o viziu-ne de sintezã ºi perspectivã, mobilizândapoi forþele intelectuale ºi politice capabi-le a realiza obiectivele specifice fiecãrui do-meniu pentru a obþine rezultatele dorite.

În opinia noastrã, ceea ce conferã soli-ditate, forþã ºi capacitate de atracþie progra-mului politic propus ºi susþinut de dna can-celar federal este aliajul, rar întâlnit ºi cuatât mai preþios, între ataºamentul faþã devalori fundamentale, fermitatea principii-lor, respectiv pragmatismul raþional ºi lucid,capacitatea deosebitã de a realiza deciziilede compromis care sã permitã transpune-rea lor în viaþã, într-o formulã posibilã ºinecesarã. Aceste valori pot fi sintetizate înconceptele-cheie de libertate, responsabilita-te, solidaritate, respect necondiþionat al drep-turilor ºi demnitãþii umane.

Libertatea, în viziunea dnei Angela Merkel, este, în primul rând, o problemãde curaj, care începe cu necesitatea impe-rioasã de a depãºi limitele proprii ºi pentrucare trebuie luptat în fiecare zi a vieþii noas-tre. Libertatea proprie este strâns legatã delibertatea celorlalþi ºi de aceea existã o legã-turã intrinsecã indestructibilã între liber-tate ºi responsabilitate. Libertatea economicãºi socialã presupune asigurarea unui câmpneîngrãdit de manifestare tuturor membri-lor societãþii – întreprinzãtori sau angajaþi– pentru a–ºi aduce plenar contribuþia labinele general, în mãsura capacitãþii lor.Aceastã manifestare a valenþelor creatoaretrebuie însã sã se încadreze în normele ge-nerate de responsabilitatea care nu permi-te promovarea excesivã a intereselor propriiîn dauna celorlalþi. Necesitatea acestui aliajraþional a fost evidenþiatã cu claritate degeneza, desfãºurarea ºi învãþãmintele crizeirecente, iar cadrul instituþional adecvat pen-tru realizarea lui se dovedeºte a fi, în lumi-na experienþei societãþii germane postbeli-ce, economia socialã de piaþã, ca mijloc deaducere în concordanþã a intereselor mun-cii ºi capitalului, a aspiraþiilor individualecu cele generale, sub controlul necesar ºiindispensabil al unui cadru statal adecvat.

Solidaritatea este premisa esenþialã acoeziunii societãþii ºi a progresului social,conceput, într-o perspectivã pe care am de-fini-o ca un „conservatorism luminat“,drept pãstrarea a tot ceea ce e valoros ºi ºi-a dovedit viabilitatea în societate, dar fãrãa da înapoi în faþa schimbãrii necesare, rea-lizate raþional ºi cu mãsurã. Principalul in-dicator al progresului în lumea de astãzieste, în viziunea dnei Angela Merkel, dez-

Laudatio pentru doamna dr. ANGELA MERKEL

Ladislau Gyémánt

• Înmînarea diplomei. Foto: Ioan Felecan, © UBB

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 5

voltarea sustenabilã, pe care a definit-o încãîn 1998 ca o reconciliere necesarã a dez-voltãrii, a indispensabilului efort de com-batere a sãrãciei, cu protecþia mediului, prinutilizarea raþionalã a resurselor doar în mã-sura capacitãþii de regenerare a lor. În ulti-mii ani, dna Angela Merkel ºi-a concretizatacest program prin susþinerea cu consec-venþã a necesitãþii combaterii cu forþe unitea efectelor schimbãrilor climatice, ca ºi apãstrãrii cu orice preþ a biodiversitãþii cabazã naturalã a vieþii, adevãrat scut al sãnã-tãþii întregii umanitãþi. Conferinþa de laCopenhaga din decembrie 2009 asupra cli-mei, anul 2010 ca an internaþional al bio-diversitãþii i-au prilejuit dnei cancelar sus-þinerea neobositã a acestor cauze vitalepentru omenire, nedescurajatã de dificul-tãþile de înþelegere întâmpinate.

Un element esenþial al dezvoltãrii suste-nabile este consideratã apoi resursa umanã,pentru a cãrei protecþie ºi pregãtire adec-vatã, în condiþiile actuale ale modificãrilorîn structura demograficã, un rol central re-vine educaþiei. Departe de a privi sistemuleducaþional ca o primã victimã a crizei (cumse procedeazã. din pãcate, în alte pãrþi),dna Angela Merkel susþine o educaþie caresã ofere ºanse egale tuturor, finanþatã co-respunzãtor, care sã aibã drept criteriudirector primordialitatea calitãþii. Eforturi-le statului în aceastã direcþie, corelate cucele privind sprijinirea necondiþionatã ºi efi-cientã a cercetãrii ca sursã a inovaþiei, tre-buie corelate organic cu rolul familiei, acãrei contribuþie la implementarea unor va-lori ca ataºamentul reciproc, responsabili-tatea ºi solidaritatea este de neînlocuit.

Respectarea neabãtutã a demnitãþii ºidrepturilor omului este a treia piatrã unghiu-larã a unei concepþii unitare ºi raþionaleasupra lumii. La temelia ei se aflã ideea detoleranþã faþã de alteritate, care presupune

cu necesitate cunoaºterea ºi înþelegerea bi-nevoitoare a celuilalt, cu deosebire subaspectele specificitãþii sale culturale. Aºacum subliniazã însã cu tãrie dna AngelaMerkel, toleranþa este o monedã cu douãfaþete, o virtute pretenþioasã care solicitãdeopotrivã inima ºi mintea. Toleranþã nuînseamnã renunþare la principiile proprii,nici îngãduinþã faþã de intoleranþa altora,faþã de extremismul de orice naturã saufundamentalismul religios. Libertatea reli-gioasã nu înseamnã libertatea încãlcãrii ca-drului legal constituit. Toleranþa nu inclu-de posibilitatea constituirii unor societãþiparalele în aceeaºi þarã, în locul integrãriifireºti a tuturor celor ce se bucurã de bene-ficiile ei. Combaterea cu toate mijloacelea rasismului, antisemitismului, xenofobieisunt pentru dna cancelar Angela Merkelprioritãþi absolute, iar decernarea recentãpentru Domnia Sa, la New York, a meda-liei memoriale Leo Baeck se constituie în-tr-o evidentã recunoaºtere a acestor nea-bãtute eforturi.

Într-o lume globalizatã, problemelesunt de anvergurã universalã ºi soluþiile nupot fi obþinute decât prin participarea ºiefortul tuturor. În acest spirit, dna AngelaMerkel este o convinsã ºi fermã promotoa-re a integrãrii europene, considerând Euro-pa unitã cea mai importantã realizare a pe-rioadei postbelice pe continentul nostru,garanþia pãcii ºi viitorului pentru toþi locui-torii sãi. Aceasta însã presupune adoptarea,prin dezbateri deschise asupra diferenþe-lor de opinii, a unor norme generale deadâncire a integrãrii, bazate pe convingereacã nu existã opþiune alternativã raþionalã launitatea europeanã.

Europa poate oferi un model din acestpunct de vedere pentru soluþionarea pro-blemelor globale ale prevenirii unei noicrize mondiale, ale protecþiei mediului, ale

dezvoltãrii sustenabile, ale securitãþii gene-rale ºi combaterii terorismului. Într-o lumemultipolarã, în care revoluþia informaþio-nalã a eliminat limitãrile spaþiale, proble-mele globale impun soluþii globale. O nouãarhitecturã mondialã a finanþelor, un sistemal pieþelor globale guvernat de norme gene-ral acceptate ºi aplicate, o politicã de dez-voltare bazatã pe parteneriatul responsabilal tuturor actorilor internaþionali implicaþi,o extindere a rolului unor organizaþii inter-naþionale înzestrate cu atribuþii, resurse ºiinstrumentele necesare – iatã soluþii avan-sate de laureata de astãzi, vãdind o evidentãanvergurã universalã a viziunii sale asupralumii noastre.

Valenþele creatoare, originale, ale uneiconcepþii politice aplicate cu consecvenþã ºiluciditate, rezultatele strãlucite aduse prinaceasta þãrii sale, Europei unite ºi întregiilumi, ºi-au gãsit recunoaºterea în cele maiînalte distincþii conferite dnei AngelaMerkel de Germania ºi de þãri de pe patrucontinente. Lumea academicã a fost ºi easensibilã la fenomenul Merkel, prin docto-rate de onoare conferite la Ierusalim ºiBerna, la Leipzig sau Breslau. Suntemmândri cã în aceastã zi fastã Universitatea„Babeº-Bolyai” din Cluj se înscrie în rân-dul instituþiilor academice care numãrãîntre membrii de onoare ai corpului lordidactic pe dna Angela Merkel.

Sã-i urãm laureatei din inimã: Per aspe-ra ad astra, vivat, crescat, floreat!

�

• Dupã înmînarea diplomei, momentul felicitãrilor. Foto: Ioan Felecan, © UBB

6 • APOSTROF

Mult Stimate Domnule Rector Marga, mult stimate Domnule Profesor Gyémánt,mult stimaþi membri ai Universitaþii„Babeº-Bolyai“,Doamnelor ºi Domnilor,

DORESC SÃ vã mulþumesc din inimã pen-tru cuvintele deosebit de prietenoase,

pentru studierea intensivã a celor spuse ºifãcute de mine, dar ºi pentru cuvintele debun-venit adresate nouã, celor care am ve-nit astãzi aici. Este o onoare deosebitã pen-tru mine sã primesc titlul de doctor hono-ris causa al Universitãþii din Cluj, incluzândastfel în viaþa mea o micã parte a unei noipatrii.

Universitatea din Cluj este un exempluexcelent pentru ceea ce urmãrim sã creãmîn Europa: o convieþuire a popoarelor, aculturilor ºi a limbilor, indiferent de ori-gini ºi confesiuni. Aici, într-una dintre celemai vechi instituþii academice din Româ-nia, se predã ºi se învaþã în limbile românã,maghiarã ºi germanã. Înþelegerea mani-festatã faþã de alte culturi ºi ideea unei Eu-rope fondate pe toleranþã sunt trãite aici, inCluj, în viaþa de zi cu zi. Astfel, Universi-tatea din Cluj aduce o contribuþie impor-tantã la aprofundarea ºi rãspândirea ideiiunitãþii europene. Aceastã idee trebuie permanent rãspânditã ºi, înainte de toate,trebuie transmisã mai departe generaþiilorviitoare.

Credoul unificãrii europene este „unita-tea în diversitate“. Aceasta din urmã poatefi trãitã cu atât mai convingãtor cu cât dife-ritele culturi europene ºi elementele care neleagã pe noi, europenii, sunt cunoscute maibine. Unde s-ar putea preda ºi invãþa acestlucru mai bine decât într-o universitate tri-lingvã ºi într-o regiune marcatã timp de se-cole de trei culturi diferite?

Cifrele care atestã caracterul europeanal Universitãþii „Babeº-Bolyai“ sunt impre-sionante: 17 dintre cele 21 de facultãþi aleuniversitãþii oferã cursuri în limbile românãºi maghiarã, iar 11 facultãþi au ca limbãde predare ºi limba germanã. În plus, existã ºi cursuri în limbile italianã, francezãºi ucraineanã. Caracterul tricultural al uni-versitãþii este – lucru unic în România –ancorat în Statutul universitãþii. Astfel, ce-le trei popoare care au marcat împreunãultimul mileniu din istoria Transilvanieise întâlnesc astãzi, pe o platformã comunã,în domeniul educaþiei academice.

Aici, în Transilvania, românii, maghia-rii ºi germanii convieþuiesc în mod paºnicînvãþând unii de la alþii ºi unii despre alþii.Astfel au dezvoltat în decursul multor aniun spaþiu al convieþuirii în trei culturi dife-rite ºi un spaþiu al multiconfesionalitãþiicare poate servi ca exemplu altor regiunidin Europa – ºi poate nu doar din Europa.Nu pot sã vin în România ºi mai ales înTransilvania în calitatea mea de cancelarfederal al Germaniei ºi sã nu mã refer laistoria germanilor din aceastã regiune. ÎnCluj ne aflãm în cel mai mare oraº al aces-tei frumoase regiuni. Mi-aº fi dorit ca dupãsejurul meu de aici, din Cluj, sã cãlãtorescmai departe, la Sibiu, în centrul minoritãþii

gemane din Transilvania – am promis sãmerg acolo la urmãtoarea vizitã. Din moti-ve de timp, trebuie din pãcate sã amânacest lucru. Am vorbit însã astãzi pe larg cureprezentanþii minoritãþii germane.

Încã de la început, minoritatea germanãa îmbogãþit din punct de vedere cultural ºieconomic acest spaþiu. Ea a fost ºi este înacelaºi timp foarte bine integratã în socie-tatea româneascã. Minoritatea are rãdaãci-ni în cele trei culturi: cea românã, cea ma-ghiarã ºi, înainte de toate, desigur, ceagermanã. Iar membrii minoritãþii se simtacasã în toate aceste limbi ºi reprezintã ast-fel o verigã de legãturã între þãrile noastre.

O altã verigã importantã este tineretul.Spre exemplu, existã între studenþi, în modspecial între studenþii acestei universitãþi,mulþi care aratã un interes considerabil faþãde limba, cultura ºi ºtiinþa germanã. Con-ducerii universitãþii, ºi în special Dumnea-voastrã, mult stimate Domnule ProfesorMarga, vi se cuvin mulþumiri vii pentrususþinerea necontenitã pe care o acordaþiliniei germane de studii ºi, de asemenea,pentru deosebitul sprijin pe care îl acordaþide mulþi ani încoace Centrului CulturalGerman, gãzduindu-l în spaþiile univer-sitãþii.

Guvernul Federal a sprijinit permanentîn anii trecuþi dezvoltarea învãþãmântuluiîn limba germanã, fie financiar, fie prin sus-þinerea directã a ºcolilor în care se învaþãlimba germanã ca limbã maternã sau calimbã strãinã – cu reprezentanþii minoritãþiigermane am discutat astãzi despre impor-tanþa predãrii limbii germane ca limbã ma-ternã. Guvernul Federal va fi ºi pe viitor unpartener de nãdejde al României în ceea cepriveºte aceste probleme.

Consider cã trebuie sã fim mândri îm-preunã de faptul cã în România existã ºcoliºi universitãþi cu ofertã de studii în limbagermanã, care, ca aici la Cluj, formeazã ti-neri într-un spirit ce uneºte þãrile noastre,fãcându-le partenere în Europa. Germaniidin România reprezintã, exact ca ºi aceas-tã universitate, constructori de punþi întrecele douã þãri ºi contribuie hotãrâtor la dez-voltarea relaþiile multilaterale, încãrcate detradiþie, dintre România ºi Germania.

Germania ºi România întreþin relaþiiprieteneºti ºi de încredere ºi la nivel politic– acest lucru s-a confirmat ºi astãzi la Bu-cureºti în cadrul convorbirilor politice. Darele pot fi intensificate, fapt valabil ºi pen-tru cooperarea economicã. Din punct devedere economic, întrepãtrunderile suntmultiple ºi strânse, Germania investind ca-pital în peste 17.000 de întreprinderi româ-neºti. Germania este partenerul comercialnumãrul 1 al României ºi în acelaºi timp altreilea investitor major. În mod evident,ºtim cã revenirea producþiei româneºti de-pinde în mod decisiv ºi de succesul eco-nomiei noastre din Germania.

Din punct de vedere cultural existã oreþea densã de instituþii culturale ºi de în-vãþãmânt care oferã aici, în România, mul-tiple posibilitãþi pentru întâlnirea celor do-uã culturi ºi care contribuie la îmbogãþireaacestora. România ºi Germania au o lungã

tradiþie de gândire ºi cercetare comunã.Aceastã relaþie strânsã dintre popoarelenoastre se reflectã ºi în opera, scrisã înlimba germanã, a deþinãtoarei PremiuluiNobel, Herta Müller, operã în care ea seconfruntã în mod critic cu istoria Românieicomuniste.

Tocmai aceste puncte comune pe carele-am numit, precum ºi lunga noastrã isto-rie comunã au atribuit þãrilor noastre rolulpe care marele istoric ºi scriitor român Ni-colae Iorga îl definea astfel: „Ambele cul-turi sunt destinate sã medieze între Est ºiVest“. Cu acordarea titlului de doctor ho-noris causa de cãtre o universitate incon-testabil europeanã mi se confirmã faptul cãGermania ºi România vor reprezenta încontinuare valori europene de bazã ºi cãsunt ºi vor fi mediatori într-o Europãcomunã.

De la ultima mea vizitã în România autrecut între timp doi ani. La acea vreme, în2008, la un an dupã aderarea României la UE, am putut simþi aici un puternic opti-mism ºi o mare dorinþã de schimbare.Acest fapt m-a bucurat atunci foarte mult,deoarece drumul României spre UE a fostlung, iar Germania a însoþit-o activ. Româ-nia ºi-a propus sã parcurgã cu cea mai marerapiditate ultimii paºi rãmaºi pentru o inte-grare europeanã completã. Pentru aceasta– lucru pe care l-am menþionat deja astãziîn convorbirile mele politice – ea are între-gul sprijin al Republicii Federale Germania.

Doamnelor ºi domnilor, România ºiGermania au un mare interes în a sprijiniºi întãri UE ca pe o comuniune a destinelorlor. Datoritã crizei economice ºi financia-re din anul trecut, crizã despre care a fostdeja vorba aici, acest lucru este o provo-care pe care am abordat-o cu hotãrâre, careînsã ne va mai costa mult efort.

Strânsa interdependenþã a statelor mem-bre ale UE pe piaþa comunã este din punctde vedere politic ºi economic un succes.ªtim cã Europa nu poate face faþã provocã-rilor globale decât unitã. Acest lucru esteuneori destul de greoi ºi presupune dispo-nibilitatea spre compromis, este însã celmai bun drum pentru noi toþi.

Strânsele legãturi cu partenerii noºtridin UE înseamnã însã ºi cã greºelile fãcutede unele state în politica lor economicã potprovoca probleme în întreaga UE. Acestfapt l-am ºi trãit, din pãcate, în ultimultimp. De aceea trebuie acum sã ne pregã-tim pentru ca o asemenea crizã sã nu semai repete. Pentru a întãri Europa pe ter-men lung, avem nevoie de o nouã arhitec-turã a uniunii economice ºi monetare. Des-pre aceste lucruri discutã în momentul defaþã statele membre ale UE într-unul din-tre grupurile de lucru ale preºedintelui Co-misiei Europene. Primele rezultate le vomafla în aproximativ douã sãptãmâni.

Vreau sã spun foarte deschis: adesea,aceste discuþii nu sunt simple. Am însã pro-funda convingere cã ele trebuie purtateonest. Aceasta deoarece în momentul defaþã pãºim pe un teren nou în ceea cepriveºte dezvoltarea UE. Atunci când seîntâmplã acest lucru, trebuie sã aibã loc ºi

Discursul cancelarului federal dr. ANGELA MERKEL

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 7

dezbateri. Nu fiecare dezbatere este o cear-tã, însã câteodatã o soluþie corectã nu poatefi gãsitã decât în urma confruntãrii. Sper cãaceste cuvinte reprezintã viaþa cotidianã aunei universitãþi. Totuºi, în percepþia opi-niei publice, cearta este câteodatã cuvân-tul cu care se descrie totul.

Guvernul Federal ºi eu personal vrem sã realizãm multe. În primul rând, trebuiesã transformãm Pactul de stabilitate ºi decreºtere economicã într-un instrument cuadevãrat eficient împotriva unei politici deîndatorare iresponsabile. De aceea, avemnevoie pe viitor de sancþiuni eficiente îm-potriva celor care nu respectã regulile ge-nerale.

În al doilea rând, trebuie sã îmbunã-tãþim supravegherea ºi coordonarea poli-tico-economicã între statele noastre mem-bre pentru a putea recunoaºte ºi combatedin timp dezvoltãrile greºite. Acest lucrunecesitã ºi o nouã dimensiune a deschide-rii. Prin ajutorul acordat Greciei ºi prindecizia de înfiinþare a unui fond de salva-re a euro, am reuºit sã asigurãm pe termenscurt ºi mediu stabilitatea zonei euro – ºi îninteresul stabilitãþii economice a întregiiEurope. Aceste instrumente sunt însã limi-tate temporal.

În al treilea rând, pe termen lung, tre-buie sã ne preocupe posibilitatea creãriiunui cadru de management al crizelor, caresã provoace statele membre la o politicãfinanciarã solidã ºi care sã asigure îndeo-sebi o participare adecvatã a creditorilorprivaþi. Aceste mãsuri nu trebuie limitatedoar la zona euro. Mai degrabã trebuie catoate cele 27 de state membre sã se angaje-ze într-o politicã cu mai multã creºtere ºimai multã concurenþã, deoarece avem ne-voie de o creºtere sustenabilã, ºi nu de unacare se bazeazã pe datorii. Pentru aceasta,ºefii de state ºi de guverne ai UE îºi vorasuma, mai mult decât pânã acum, condu-cerea politicã.

Doamnelor ºi domnilor, criza datoriilordin spaþiul euro ne-a arãtat din nou extre-ma importanþã a unor finanþe de stat sãnã-toase ºi necesitatea consolidãrii bugetelorpublice. ªtiu cã în România aceasta este otemã importantã, cu consecinþe puternicepentru mulþi oameni. ªi guvernul germana decis la 1 septembrie importante mãsuride economisire. ªi la noi existã discuþii ase-mãnãtoare, chiar dacã unele lucruri nu suntpentru noi chiar atât de dificile. Mãsuriledureroase de astãzi sunt însã întotdeaunamai bune decât consecinþele importante petermen mediu ºi lung. Atunci când vorbimdespre sustenabilitate, despre corectitudi-nea faþã de generaþiile viitoare, despre poli-tica pentru copiii ºi nepoþii noºtri, punctulde plecare trebuie sã fie finanþele publicesolide.

Doamnelor ºi domnilor, lãsaþi-mã sãmai accentuez încã o datã aici: în Europa,România este un partener corect ºi de în-credere, cu care împãrtãºim multe obiecti-ve. Unul dintre ele este interesul pentru oînvecinare stabilã ºi de încredere spre est aUE. Aici intrã ºi faptul cã, dupã 20 de anide la sfârºitul sciziunii continentului nostru,abordãm cu un nou elan conflictele încãexistente. Cred cã întreaga lume este în-dreptãþitã în aºteptarea ei ca problemeleîncã existente în Europa – indiferent cã elesunt în zona vesticã a Balcanilor sau întreMoldova ºi Transnistria – sã fie rezolvate în

principal de noi, europenii, împreunã. Pur-tãm întreaga rãspundere atunci când estevorba despre întâmpinarea neîncrederii încãexistente ºi crearea premiselor pentru depã-ºirea a ceea ce ne separã. Împreunã cu UEºi alþi parteneri, am putea de exemplu sãrezolvãm conflictul Moldova – Transnistria.Cred cã, prin strategia spaþiului danubian,a cooperãrii Mãrii Negre, a parteneriatuluiBalcanilor de Vest sau de Est, avem la dis-poziþie instrumente în care tocmai Româ-nia poate aduce, prin experienþele ei mul-tilaterale, multe idei ºi multã creativitate.

Doamnelor ºi domnilor, România ºiGermania îºi dovedesc din nou ºi din nouparteneriatul ºi apropierea lor prin relaþiilepolitice, economice ºi culturale. Bineînþelescã, la 130 de ani de la instituirea relaþiilordiplomatice între þãrile noastre, acest lucrueste evident. Apropierea dintre þãrile noas-tre merge mult dincolo de apropierea ofi-cialã a ºefilor de guvern, a guvernelor ºiparlamentelor. Însã ceea ce eu am prezen-tat ca fiind fondul de gândire europeanpoate fi trãit doar dacã este întotdeaunatransmis ºi tinerei generaþii.

Cred cã studenþii care se pregãtesc aici,la Cluj-Napoca, pot trãi din ceea ce le trans-miteþi dumneavoastrã, profesorii acesteiuniversitãþi, profunde valori trãite, alimen-tate din experienþa istoricã a acestei regi-uni, valori folosite permanent în partene-riatul popoarelor noastre europene. Doarauzindu-l pe rectorul dumneavoastrã, cuprivire la experienþa pe care o are ºi îndomeniul þãrii mele natale, Germania, con-stat cã aceasta este o extraordinarã îmbogã-þire a experienþei noastre europene. Deaceea mulþumesc, împreunã cu studenþii,tuturor acelora care predau la aceastã uni-versitate, cãci ei contribuie prin munca lorzilnicã, desfãºuratã cu siguranþã câteodatãîn condiþii nu foarte simple, la faptul cãEuropa nu este doar o piaþã comunã, uncontinent pacificat, ci ºi un continent alvalorilor trãite.

Vã mulþumesc din inimã pentru onoa-rea care mi-a fost conferitã astãzi!

�

În româneºte de RALUCA DINICÃ

ºi SILVIU REGMAN

• Doamna cancelar dr. Angela Merkel, doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“. Foto: Ioan Felecan,© UBB

8 • APOSTROF

Doamnã Cancelar Federal Angela Merkel,

SUNT ÎN asentimentul întregii audienþemulþumindu-vã din toatã inima pentru

discursul inaugural pe care l-aþi rostit înAula Magna a acestei universitãþi. Primulmeu gând este sã vã mãrturisesc cã, în mã-sura în care Universitatea „Babeº-Bolyai“omagiazã ºi onoreazã personalitatea ºi con-tribuþiile Dumneavoastrã de pondere isto-ricã, în aceeaºi mãsurã universitatea noastrãse simte onoratã sã vã poatã considera deacum înainte parte a istoriei ei.

ªtim prea bine cã, între îndatoririle po-liticianului de anvergurã, ca ºi ale profeso-rului ºi cercetãtorului de calibru, se aflãaceea de a da impulsuri. Discursul Dum-neavoastrã a dat, cu siguranþã, impulsuridecisive în multiple direcþii. Studenþii, pro-fesorii ºi cercetãtorii se simt mai încurajaþisã-ºi apropie limba germanã ºi fertila cul-turã de limbã germanã. Întreprinzãtorii au

putut gãsi noi imbolduri sã investeascã ºisã se desfãºoare în Transilvania. Studenþiiºi-au putut da seama de importanþa crucialãa proiectului european pentru noile gene-raþii ºi se simt încurajaþi, prin autorizataDumneavoastrã voce, sã lucreze în perspec-tiva unei Europe a performanþelor compe-titive. Profesorii ºi-au putut da seama deprofunzimea angajamentului Dumneavoas-trã ºi al autoritãþilor germane în favoareaeducaþiei. Dumneavoastrã aþi pus, DoamnãCancelar Federal, educaþia în prim-planulprogramului guvernului pe care îl condu-ceþi. Putem spune, ca profesori responsa-bili, cã România, la rândul ei, este sustena-bilã numai ca þarã a culturii, a inovaþiei ºireformelor competente, conduse de poli-ticieni oneºti, care pãrãseºte poziþia decoadã a Europei. În discursul Dumnea-voastrã, orice cetãþean român gãseºte unstimulent la reflecþie ºi acþiune luminatã.Fiecare universitate din jurul nostru, ºi

poate din Europa, gãseºte în discursulDumneavoastrã, ca exponent de prim-planal politicii Germaniei ºi Uniunii Europene,o confirmare ºi un stimulent puternic lareforme ºi înnoire, pentru a câºtiga în com-petiþiile timpului nostru.

Nietzsche a spus: „Speranþa este unmult mai mare stimulent al vieþii decât unnoroc oarecare“. Pot sã vã confirm, Doam-nã Cancelar Federal, cã prezenþa Dumnea-voastrã aici ºi acum, discursul Dumnea-voastrã au deºteptat o mare speranþã.

Ne despãrþim greu de aceste clipe isto-rice pentru Universitatea „Babeº-Bolyai“.Mulþumindu-vã, încã o datã, din toatãinima ºi în numele celor de faþã, exprimsperanþa, Doamnã Cancelar al Germaniei,Angela Merkel, cã acest discurs va fi doarprimul aici, într-o serie ce va continua.

Vã mulþumesc!�

Cuvânt de încheiere al rectorului

1. Aula Magna în timpul ceremoniei. Foto: IoanFelecan, © UBB

2. Inaugurarea Institutului de Studii Germane. Foto:Ioan Felecan, © UBB

3. Imagine de la recepþia datã în cinstea doamnei cancelar dr. Angela Merkel, Casa Universitarilor.Foto: Ioan Felecan, © UBB

1. 2.

3.

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 9

Curajos ºi impresionant,

despre naºtere…

Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir (coord.),Naºterea: Istorii trãite, Iaºi: Editura Po-lirom, Colecþia „EGOgrafii“, 2010, 376 p.;autoarele textelor din carte: Emilia Bîrsan,Cornelia Grünberg, Ana Maria Sandi,Grete Tartler Tãbãraºi, Sofia Vãcãrescu,Mihaela Miroiu, Otilia David, Aida FeratPostolache, Cornelia Pãsculie, MihaelaVlãsceanu, Laura Grünberg, Cristinaªtefan, ªtefania Miclea, Claudia Miroiu,Otilia Dragomir, Maria Bucur, Ana Bulai,Ramona Pãunescu, Daniela PaladeTeodorescu, Mia Gorea.

OEXTRAORDINARÃ ,teribilã, entuzias-

mantã apariþie editorialã:Naºterea: Istorii trãite,culegere de mãrturiisemnate de douãzeci dedoamne despre momen-tele în care ºi-au adus pelume copiii. Cele douãcoordonatoare ale cãrþii,Mihaela Miroiu ºi Otilia Dragomir, explicãîn prefaþã proiectul ca depãºire a unei barie-re: cãci, cu toate cîºtigurile ultimei sutede ani în materie de „emancipare a femei-lor“, „experienþele lor umane cele mai pro-funde, modul în care le trãiesc ºi se rapor-teazã la ele rãmîn încã încuiate în gineceu,continuînd sã fie un tabu pentru discursulpublic românesc“ (Cuvînt-înainte, p. 10);„Despre lucrurile acestea nu se vorbeºte, iardacã se vorbeºte, nu se scrie, iar dacã, totuºi,se scrie, mãcar nu se publicã“ (p. 12). Pe dealtã parte, din perspectiva complementarãa copiilor, deci… a tuturor oamenilor, „sta-rea de sarcinã“ ºi naºterea þin de „experienþaprimordialã a fiecãruia dintre noi“ (ibid.;Cuvîntul-înainte începe cu splendide frazedespre „cofiinþare“ – cf. p. 7).

Tema este – deci – în sine excepþiona-lã, ca ºi gestul atacãrii ei detabuizante, aiciºi acum, într-un context socio-cultural încãpudic în materie. Nicio inhibiþie – însã –din partea celor douãzeci de autoare, care,odatã ce ºi-au asumat proiectul, nu mai dauînapoi ºi-ºi povestesc experienþele maternecu curaj ºi cu lux de amãnunte. Dacãprivim lista, nu e deloc de mirare: mareamajoritate sînt colaboratoare cunoscute aleMihaelei Miroiu, fondatoarea studiilorfeministe în România postcomunistã,venind pînã la o serie de tinere doctorandeîn domeniu, iar pe celelalte, fãrã multã detectivisticã, doar sesizînd raporturileonomastice, le descoperim ca apropiate ale

lor (mame, alte rude, colege). Vasãzicã, so-ciologic vorbind, avem de-a face cu un„eºantion“ reprezentativ doar pentru unanumit cîmp profesional ºi de mentalitate.Probabil cã ar fi fost greu altfel, înainte cabariera sã se ridice pentru prima oarã.Avantajul e cã mai toate autoarele de acumîºi pot formula relatãrile din perspectivaunor serioase competenþe socio-umane ºide gen (în sensul respectivelor disciplineºtiinþifice ºi academice). Nu explicit, ci însubsidiar, textele neavînd aspect de studii,ci de mãrturii directe, preponderent na-rative, ceea ce nu exclude reflecþiile analiti-ce sau generalizatoare, presãrate sistematicpe parcurs.

Dupã paginile introductive, cartea sedeschide cu o listã de prezentare a autoare-lor: nu ca ºir de c.v.-uri standard, seci, cisub forma unor prezentãri la persoana I, cucîte o primã propoziþie tip „Am nãscut-o/L-am nãscut pe… în… la…“ (nume, da-tã, localitate), urmatã de un paragraf deautodefinire foarte pe scurt, nu rareoriglumeaþã sau autoironicã, uneori cu noteamare, ºi de schiþã a raporturilor cu copiii,de-atunci, de la naºtere, ºi pînã azi. Tuºan-te toate. Iatã-le drept exemple pe primeledouã (însã ar merita citate oricare):

1. Emilia Bîrsan// Am nãscut-o pe Mihaelaîn 10 martie 1955, la Sîncrai, Hunedoara.//Am ºaptezeci ºi ºase de ani ºi încerc sã mãbucur de viaþã atît cît se poate. Am fosttreizeci ºi opt de ani învãþãtoare ºi mi-amiubit din suflet profesia. Mi-e drag sã îmirevãd elevii. De treizeci de ani sînt ºi bunicã,nu doar mamã, ºi asta m-a fãcut sã descopãro altã formã de dragoste, totalã ºi necon-diþionatã. În ultimii nouã ani mã împartîntre Bucureºti ºi Hunedoara, între fiica meaºi locurile natale. Fetiþa de atunci este o fe-meie aºa cum am visat sã fie.

2. Cornelia Grünberg// Am adus-o pelume pe fata mea în 31 ianuarie 1961, laBucureºti.// Copilul meu este mîndria mea.O fiinþã inteligentã, sensibilã, loialã, deschisãla tot ce este omenesc. Ce îºi poate dori maimult o mamã? În rest, o viaþã de speranþetrãitã „sub vremuri“ (p. 13).

Textele din carte vor fi ordonate crono-logic, dupã datele de naºtere ale odraslelor,de unde ºi un efect de oglindire a istorieimari. Poveºtile personale acumuleazã detaliidespre situaþia familialã, socialã, materialãa mamelor în perioada de început a perioa-dei comuniste, apoi în celelalte etape aleregimului, pentru ca ultimele nouã sã trea-cã dincoace de 1989, în alte vremuri, cualte condiþii, din ce în ce mai bune, inclusivpe alte meleaguri, în virtutea noii libertãþide a cãlãtori (apariþia scutecelor absorbantetip Pampers pe meleagurile noastre, respec-tiv lipsa lor înainte, e o temã recurentã…).La fel, sînt descrise atitudinile din epocãfaþã de naºtere, condiþiile medicale, pregã-tirea doctorilor, uneori precarã, situaþia spi-talelor, cu cîteva istorii „de groazã“ º.a.m.d.Rezultanta e un soi de studiu istoric ºi dementalitãþi alcãtuit din piesele de puzzle alecazurilor individuale. Punctajul din miculghid de orientare transmis de coordonatoa-rele volumului cãtre autoarele invitate, re-produs în anexã, explicã deopotrivã aspec-tul sistematic al informaþiilor ºi asumareaconfesivã a trecutului („Scrieþi cu suflet,complet lipsit de neutralitate, nu faceþi unraport, ci încercaþi sã retrãiþi în scris acelmoment din viaþa voastrã“ – p. 367).

Zis ºi fãcut! Autoarele care au acceptatinvitaþia oferã relatãri cuceritoare, fie alerte,de o vervã colosalã, fie cald-melancolice,înclinate cãtre sentimentalisme autentice,vibrante. Nicio notã falsã, niciun dubiucum cã mamele nu ºi-ar iubi profund, totalºi definitiv copiii. Drept care cartea întreagãe nu doar interesantã, ci ºi pasionantã lalecturã, foarte amuzantã ici-colo, atuncicînd ironia ºi autoironia sînt la ele acasã,impresionantã peste tot, uneori profundemoþionantã. Nu puþine sînt paginile deliteraturã de cea mai bunã calitate. Fiindcã,dincolo de proiectul de cercetare socio-umanã de la care operaþiunea a pornit,avem de-a face – nu-i aºa? – cu o scrierememorialisticã tematicã, tematizatã. GreteTartler e chiar scriitoare de carierã, MihaelaMiroiu a mai scris eseisticã personalã, au-tobiograficã (în R’Estul ºi Vestul, EdituraPolirom, 2005, între altele), Laura Grün-berg a semnat o carte jucãuºã pentru copii(Istorie cu copii ºi pârº, mâþã, frunzã de gu-tuie, Editura Compania, 2007) ºi a predatspre publicare o a doua etc. Splendid scriuºi celelalte colege din volumul despre naº-tere. Talentul scriitoricesc nu pare sã le fieinterzis mamelor de orice formaþie profe-sionalã!...

�

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã

ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro,nr. 67, 12 mai 2010.

Ion Bogdan Lefter

• Andrei ªerban la Opera Garnier din Paris, undemonteazã Italianca în Alger, de Gioachino Rossini.Foto: Eugenia Sarvari

Eveniment

10 • APOSTROF

OVREME, ÎN cultura românã goetheanis-mul a pãrut cantonat numai în sfera

criticii. Faptul s-a datorat scrisului maiores-cian, dincolo de stilul atic al cãruia se citeacu uºurinþã un olimpianism deocamdatãneegalat. Cu o similarã rãcealã ºi o echiva-lentã decantare a expresiei a înscris o paginãculturalã de acelaºi tip ºi E. Lovinescu înistoria unui posibil clasicism românesc.Distanþare obiectivantã ºi glosare înaltã înmaniera unui echilibru al frazãrii ºi a uneiserenitãþi a gândului, toate pãreau rezer-vate prin excelenþã domeniului criticii.Printr-o ciudatã întorsãturã a jocurilor tim-pului s-a ajuns astfel ca primele romane demarcã elaborate de pe poziþii estetice simi-lare sã aparã la noi imediat dupã cãdereacomunismului. Luntrea lui Caron, romanullui Lucian Blaga (intitulat, de fapt, cu totulaltfel, de autor, dar botezat astfel de MirceaZaciu), ca ºi naraþiunea memorialisticã dinCaietul albastru de Nicolae Balotã se înscriuîntr-o linie care, prin multiple moduri de ase constitui, puneri în scenã, gânduri ºi alu-zii culturale, amintesc de paginile strãluci-te din Poezie ºi adevãr, conturând – cu întâr-ziere? – o limbã de pãmânt din care arputea creºte cu timpul un adevãrat ostrovsau chiar continent. Încet-încet, eliberareade diversele constrângeri extraliterare, de lacele ideologice comuniste la cele ale mode-lor intelectuale ori ale opresivei economii,permite temperamentelor calme sã regã-seascã o cadenþã scriitoriceascã pe care al-te determinãri ale rãgazului interior al fie-cãruia nu o îngãduiau.

ªi iatã cã, publicând, într-un excelenttempo în ultimii ani, carte dupã carte(Caietele lui Ozias, 2004; Vasiliu, foi volante,2006; Paramnezii, 2005; Blestem ºi bine-cuvântare, 2007; Investigaþii mateine, 2008;Necredinciosul, 2008; Exerciþiu de sinceritate,2009), Ion Vianu se alãturã decis tendinþeiamintite într-un emoþionant ºi solemn ro-man nonfictiv, didactic, intitulat Amorintellectualis: Romaul unei educaþii (Iaºi: Ed.Polirom, 2010, 406 p.). Roman al forma-þiei, bildungsroman, cum se spune, noulvolum continuã – de astã datã pe contpropriu, dintr-un alt unghi – vizitarea„locurilor memoriei“ iniþiatã împreunã curegretatul Matei Cãlinescu în memoriileAmintiri în dialog (ed. I: 1994; ed. a II-a:1997; ed. a III-a: 2005). Naraþiunile pa-ralele ºi împletite de acolo, receptate binede public, au pãrut sã inspire (nedeclarat ºi,poate, iluzoriu) ºi alte aventuri similare,cum ar fi cea la patru mâini, datoratã luiPaul Cernat, Ion Stanomir, Ion Manolescuºi lui Angelo Mitchievici, care rememorautinereþea în vremuri comuniste – dar, deastã datã, ale celui de-al doilea comunism:cel ceauºist – mânaþi de aceeaºi detaºarede politic ºi cu un similar interes pentrufructificarea detaliului de atmosferã (Explo-rãri în comunismul românesc, vol. I: 2004,vol. II: 2005, vol. III: 2008).

Sursa predilectã a scrisului literar al luiIon Vianu este, mereu, memoria ºi analizamemoriei. Încã în Paramnezii – „închipuiriluate drept amintiri; amestec de închipuiricu amintiri“, explicã autorul chiar sub epi-graful din Baudelaire care întreabã, pe unton villonesc, „Unde ne sunt prieteniimorþi?“ –, continuarea filonului din Amin-tiri în dialog, precedate de dedicaþia cãtreprietenul defunct Miron Chiraleu, devineevidentã. De-acum teritoriul predilect alacþiunii prozastice a autorului ºi-a precizatcoordonatele. Pe drumul cãtre trecut, psi-hanalistul de formaþie recurge la instrumen-te ale meseriei, naraþiunea ºi analiza...Numai cã, oricât de viu în spaþiul memo-riei, trecutul nu este scutit de alunecarea lui fireascã în spaþiul umbrelor, drept carefrecventarea lui ajunge uneori sã însemne ºi coborâre în Hades, demers orfic de adu-cere la suprafaþã a sufletelor demult pleca-te, eternã reîntoarcere ºi revizitare a acelo-raºi mitologii personale: teritorii biografice,dar ºi teritorii culturale devenite parte or-ganicã a primelor, ca urmare a profundeilor asimilãri ºi continuei frecventãri. Apelulla anamnezã în meseria profesatã vreme dedecenii se oferã acum ca de la sine celui cea îmbrãcat toga romancierului. Memoriacompletatã – în limite selective ºi foarteprecise – prin reconstituiri ºi interpretãri ale unor fapte strict documentabile facejoncþiunea cu rama unei concepþii despreeducaþie ºi culturã pe care autorul le-a de-prins ucenicind în proximitatea tatãlui, es-teticianul ºi criticul literar Tudor Vianu. L-am omis anume, pânã în acest moment,din galeria goetheenilor din cultura noastrã,pentru cã tocmai umbra lui tutelarã se în-tinde peste Amor intellectualis. Lucrare decalitate excepþionalã animatã de un etos alclasicitãþii propulsabilã în primul raft al

literaturii noastre actuale prin joncþiuneadintre viziunea auctorialã de o mare ºiseninã încredere în idealul paideic ºi în calearegalã a culturii cu arta poeticã originalãsituatã la intersecþia dintre memorialisticãºi ficþiunea beletristicã.

În ce priveºte prima componentã aecuaþiei care articuleazã aºezarea roman-cierului în faþa sarcinii pe care liber o asu-mã, Ion Vianu clarificã, într-un interviurecent, cu precizie unde se situeazã:

Azi, valorile umaniste bat peste tot în re-tragere. Este convingerea mea cã trebuiesalvatã cultura, cultura noastrã, naþionalã ºieuropeanã. Fãrã ea cãdem în barbarie. Ainvesti în cultura umanistã înseamnã ainvesti în creiere. Cine este mai cult este ºimai eficient. Cine este mai cult are o ºansãîn plus sã fie mai puþin cinic, fiindcã îºi dez-voltã simþul valorilor morale. Totuºi, aºacum s-a vãzut ºi în generaþiile anterioare,despre care povestesc, valorile umaniste suntprea fragile pentru a supravieþui singure.Trebuie promovatã solidaritatea, combãtutcinismul dominant. Religiozitatea pompoasãºi pur verbalã nu serveºte la nimic, estedemagogie. Trebuie sã creascã „omul lãun-tric“ ºi cultura este o cale regalã cãtre el. (Simona Chiþan, „Alcoolul este compliceleregimurilor comuniste“, in Adevãrul literarºi artistic, marþi, 10 iulie 2010)

Cât despre cea de a doua, ea se gãseºterezumatã în finalul unui paragraf de artãpoeticã din chiar romanul adus în discuþie,ºi ea sunã astfel: „sunt un romancier ca-re-ºi trãdeazã secretele de atelier sau un me-morialist care alege crâmpeie din trecutulsãu, creând un montaj“ (p. 147).

O poeticã brechtianã, a dezvãluirii me-canismelor de generare a prozei, aºadar –amintire, selecþie, dispunere de accente,conducerea evenimentelor cãtre conturareaunui sens ºi chiar o moralã finalã –, dar numai puþin o adeziune naturalã ºi conºtientãla bildungsromanul clasicitãþii ºi la idealulcãutãrii unei anumite exemplaritãþi. Ceanume poate scãpa de tezism un asemenearoman aplicat anilor stalinismului româ-nesc, roman adecvat mai curând denunþã-rii abuzurilor, aºa cum s-a înfiripat el subcondeiul febril al lui Paul Goma, de pildã?Mutarea accentului de pe intenþia docu-mentarã pe celebrarea fastului tinereþii ºi aaventurilor ei în companii alese, cu pro-iectul evidenþierii în interiorul proprieibiografii a celor mai înalte idealuri, toateslujite de un stil ales, calofil, însã limpede,în acelaºi timp, fãrã cãutarea culorii locale(neaoºisme, arhaisme, regionalisme care nulipseau din paleta „balcanicilor“ de felul lui Mateiu Caragiale sau, în poezie, IonBarbu), asigurã romanului Amor intel-lectualis un destin privilegiat în parcursulliterar al vremurilor care abia încep.

�

Goetheanism ºi excelenþã Un autor în dezbatere

Ovidiu Pecican

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 11

AMOR INTELLECTUALIS (cu subtitlul Ro-manul unei educaþii), Editura Polirom,

2010, de Ion Vianu debuteazã cu câtevadense, chiar dacã sumare, notaþii despretectonica primelor amintiri:

Amintirile din prima copilãrie sunt arareorialtceva decât icoane, imagini unice, foartescurte fragmente de acþiune, secunde defilm. Restul e reconstituire. Memoria cade,imaginaþia i se substituie. Limitele suntneprecise. Aceste amintiri au calitatea visu-lui, ºi numai anumite circumstanþe, recon-stituite, pot sã deosebeascã între ceea ce s-a petrecut realmente ºi ce a fost vis.

Cartea lui Ion Vianu e cronica maturizãriiintelectuale ºi afective a autorului, proiec-tatã pe fundalul unei epoci malefice, cea a instaurãrii ºi consolidãrii regimului co-munist.

Memorialistul plaseazã accentul epicasupra momentelor de iniþiere în sfera vie-þii intelectuale ºi afective, restaurând anam-netic avatarurile vârstei adolescentine, cuexperienþe ale erosului, cu cãutãri ºi dilemeexistenþiale, cu o întreagã galerie de perso-naje, prieteni, discipoli, apropiaþi ai luiTudor Vianu, legaþi de acesta prin amor in-tellectualis magistri. Istoria personalã ºiistoria epocii se întrepãtrund adesea, ge-nerând o ambivalenþã narativã ºi o am-bianþã a povestirii din care nu lipsesc cu-lorile sau accentele tragice.

Situate la limita fragilã dintre memorieºi imaginaþie, amintirile lui Ion Vianu îºirelevã, aproape programatic, propensiuneaspre ficþionalitate, supunându-se tentaþieiunui „joc al intelectului“ care suplineºtegolurile memoriei prin inserþii ale imagi-narului:

Povestirea mea nu ar fi cu putinþã dacã numi-aº permite îndrãzneala de-a proceda laastfel de reconstituiri. Ele sunt posibile atâtavreme cât i-ai cunoscut bine pe actoriidramelor la care nu ai asistat. Punând înluminã, la unul, la celãlalt, poziþiile lor tari,punctele asupra cãrora nu erau sub nicioformã dispuºi sã cedeze, dar ºi slãbiciunile,micile sau marile fisuri ale caracterului lor,devine un soi de joc al intelectului faptul dea-i confrunta în imaginaþie aºa cum au statºi s-au înfruntat ºi în realitate. [...] Tocmaide aceea nu pot vorbi aici de amintiri, ci maidegrabã de un soi de ficþiune romanescã.

Cartea lui Ion Vianu abundã în fapte,evenimente, întâmplãri, detalii ºi gesturicare configureazã o întreagã lume, dimi-nuatã sub presiunea timpului. Episoade din copilãrie, ambianþa casei pãrinteºti,figura paternã reconstituitã în culorileafectivitãþii, etapele formaþiei ºcolare ºiuniversitare, toate acestea sunt reprezen-tate prin intermediul unei scriituri febrile,deloc afectate, care întreprinde exerciþiulspiritual dificil al cãutãrii de sine într-unmod cât se poate de natural. Cãutarea desine e cea care îl conduce pe memorialist latrãsãtura dominantã definitorie, ºi anumela „pulsiunea de a fi liber“:

Existã, spune Freud, tot felul de pulsiuniprimare, nu numai cea alimentarã sau ceasexualã. De pildã, pulsiunea de-a privi. „Dece nu ar exista, mi-am spus, ºi pulsiunea de-a fi liber?“ O pornire care protesteazã îm-potriva oricãrei limitãri a miºcãrilor, caremaximizeazã plãcerea muscularã (ºi maitârziu moralã) de-a folosi miºcarea în toatedirecþiile spaþiului, iar apoi miºcarea liberã,voioasã, nãbãdãioasã a gândirii (în caredisciplina este autoimpusã). „Nu cumva“,am gândit, „asta este pulsiunea care te do-minã cel mai tare pe tine?“ ªi cred cã aveamdreptate. Multe hotãrâri ale vieþii mele aufost dominate de aceastã dorinþã nelimitatãde-a fi liber. Aº putea sã o atribui unei reacþiifaþã de lumea constrânsã în care trãiam. Dar,sincer vorbind, nu cred cã un asemenea tipde constrângere poate sã determine o astfelde alegere, fundamentalã. Ea vine din impe-rative mult mai arhaice, nu se poate explicadecât prin evenimente de la începutul în-ceputurilor vieþii.

Relevante sunt rememorãrile figurii pa-terne. Chipul lui Tudor Vianu, desluºit cu minuþie ºi fineþe psihologicã, trãdeazãaceeaºi efigie de homo duplex care a maifost, de altfel, remarcatã de exegezã:

Mic fiind, m-am confruntat cu fragilitatea ºimelancolia lui T., cu primejdia ca fiinþa luiplinã de sensibilitate sã se scufunde. Apoi,am avut de-a face cu nevroza mamei mele[...] dorinþa mea de a le fi vindecãtor aveade-a face ºi cu felul în care ei se încredeau înmine. Cu acel subînþeles neîntrerupt cã eu îiputeam salva – dacã nu de la moarte, celpuþin de la disperare – prin prezenþa meaalãturi de ei, dar ºi prin însuºirile mele bune.

Demne de interes sunt ºi portretele, unelesumare, altele dezvoltate, ale prietenilor ºidiscipolilor lui Tudor Vianu (I. Negoiþescu,Ion Frunzetti, Edgar Papu, ConstantinNoica), în care memorialistul pune vervã

descriptivã, acuitate a surprinderii nuan-þelor sufleteºti, dinamism caracterologic.Remarcabile sunt nucleele epice prin ca-re sunt reconstituite figuri ale culturiiromâneºti postbelice aºezate sub semnultutelar al lui Amor intellectualis: figura luiMatei Cãlinescu (Geamãnul), a lui EdgarPapu (cel care aprindea steaua din vîrfulbradului de Crãciun în copilãria autorului),figura tragicã a lui Vladimir Ghika, destinuldramatic al lui Miron Chiraleu („Cel ce nus-a predat“) sau al lui Mitia Peristeri.

Martor credibil al unei epoci revolute,în care burghezia româneascã reprimatã îºicãuta modalitãþi mai mult sau mai puþinsubversive de supravieþuire ºi de adapta-re, Ion Vianu surprinde medii socialediferite, cu relieful lor particular, cu figuriumane emblematice, desenate cu vervãepicã ºi fidelitate descriptivã. Relevanþacãrþii lui Ion Vianu rezidã însã nu doar dinamprenta documentarã, din efortul de areînvia o epocã revolutã, de a-i reda uncontur deloc utopic sau idilic, dimpotrivã,mai degrabã unul crispat ºi tragic, înconcordanþã cu relieful acelei lumi exas-perante. Existã aici ºi o asumatã nevoie declarificare interioarã, de decantare eticã apropriilor trãiri ºi a gesturilor ºi vorbelorcelorlalþi, desfiinþaþi, cel mai adesea, demecanismele terifiante ale ideologiei co-muniste:

Mai sunt ºi alte lucruri de povestit despreacei frumoºi ºi virtuoºi tineri, mai vârstnicidecât mine sau de o vârstã cu mine, oameniicare mi-au slujit de exemplu, apãrãtoriiculturii ºi virtuþilor în vremuri de restriºte.Mulþi au fost prinºi în menghinele maºiniide zdrobit oameni. Au rãmas întregi,aparent. Au rodit, fiecare dupã mãsura ºidupã stilul lui. Unii au cedat moral, iarunitatea platonicianã a Binelui, Adevãruluiºi Frumosului s-a spart. Precum un parfumrar care te îmbatã, dar se risipeºte la primaadiere, „fragranþa zeilor“ de care vorbeºteOvidiu, amor intellectualis în care au crezutT. ºi tinerii sãi amici s-a dovedit o esenþãmult prea subtilã, prea fragilã pentru aceavreme a ruinei cetãþilor.

Bildungsroman de o calitate neîndoielnicã,cronicã de familie ºi operã memorialisticãde amplã rezonanþã eticã ºi esteticã, Amorintellectualis reprezintã una dintre apariþii-le remarcabile ale anului 2010.

�

Seducþia trecutului

• Ion Vianu, la Facultatea de Litere a Universitãþii„Babeº-Bolyai“, 2002

Iulian Boldea

DISCURSUL FILOSOFIC rafinat cu care ne-a obiºnuit Andrei Marga se îmbinã

din nou cu propensiunea sa spre culturateologicã ºi cu extensiile ei în orizontul ci-vilizaþiei actuale în Absolutul astãzi: Teolo-gia ºi filosofia lui Joseph Ratzinger, volum apãrut în acest an la Editura Eikon dinCluj-Napoca. Mai mult decât bine-venitã,fiindcã umple un gol în exegeza noastrã,aceastã carte oferã o imagine totalizantã apersonalitãþii ºi gândirii filosofice ºi teolo-gice a cardinalului Joseph Ratzinger (papaBenedict al XVI-lea), compensând prezenþaredusã a operei teologului german în spa-þiul cultural ºi editorial românesc, carenþãcorectatã, de-a lungul ultimilor ani, tot prineforturile profesorului Andrei Marga ºi alesoþiei sale Delia, traducãtoarea unor textede referinþã.

Asumatã conºtient de cãtre autor, pro-vocarea unei tradiþii care se sustrageprescriptiv interferenþelor dintre filosofie ºiteologie plaseazã Absolutul astãzi: Teologiaºi filosofia lui Joseph Ratzinger – conceputã,în mod programatic, ca scrutare a opereiunui teolog prin lentila unui filosof – subsemnul raritãþii, al dificultãþii exegetice ine-rente ºi al ineditului intelectual. Ieºirea dinsfera autosuficientã a filosofiei devine cuatât mai necesarã în demersul profesoruluiMarga, cu cât obiectul analizei sale demon-streazã, la rândul sãu, depãºirea voluntarã ala fel de autosuficientului domeniu teo-logic, în încercarea constantã de a gãsi rãs-punsuri de ordin general ºi teoretic la pro-blemele umanitãþii. Graþie acestor atitudinicomplementare, prin care dialogul se în-cheagã firesc, întâlnirea culturalã dintre fi-losoful cu deschidere teologicã AndreiMarga ºi teologul-filosof Joseph Ratzingerare loc la un nivel nuclear, atât autorul mo-nografiei, cât ºi protagonistul ei evoluândoarecum ex-centric în raport cu normaacreditatã, amândoi dovedindu-se „conser-vatori“ acolo unde norma ar impune re-lativisme ºi originali, liberali chiar, acolounde norma prevede, dimpotrivã, repliereºi închidere.

Exerciþiul intelectual transgresiv al au-torului nu este incompatibil cu admiraþiafaþã de personalitatea lui Joseph Ratzinger,apreciat drept „unul dintre cei mai inovativiºi prolifici teologi din modernitatea târzie“,cu certe contribuþii filosofice, datorate maicu seamã conceptualizãrii condiþiei umanede astãzi. În Absolutul astãzi..., AndreiMarga analizeazã cu precãdere „perspecti-vele noi ºi iniþiativele de gândire datoratelui Joseph Ratzinger“, rezultatul fiind omonografie suplã, profundã, structuratã petemele majore ale operei teologului ger-man. Pivotul întregului discurs îl reprezintãAbsolutul, readus în prim-planul dezbate-

rilor teologice ºi filosofice de cãtre JosephRatzinger însuºi, în plinã epocã a rela-tivismelor culturale ºi teologice de tot felul.Astfel, în termenii gândirii Cardinalului,creºtinismul nu poate accepta relativismul,ci trebuie sã-ºi afirme la tot pasul propen-siunea cãtre Absolut, derivatã din univer-salismul moºtenit din religia iudaicã. Eatrebuie, aratã teologul, dusã pânã la capãt,în direcþia desprinderii de orice particula-rism naþional, ceea ce face din raportarea laOm o finalitate privilegiatã.

Preferinþa acordatã Absolutului ºi pro-povãduirea unor valori ferme într-o lumerelativizantã, intratã în crizã prelungitã,sunt responsabile de eticheta de „conserva-tor“ de care Joseph Ratzinger se bucurã înlumea Bisericii (variantã soft, dacã ne gân-dim la apelative jurnalistice alternative,precum „Panzerkardinal“ sau „Rottweilerullui Dumnezu“), etichetarea dovedindu-sefacilã în lipsa aprofundãrii relaþiei sale cutradiþia ºi a ignorãrii întregii biografii cul-turale a Papei. Opunându-se unor ase-menea reducþii cliºeizante, Andrei Margaprecizeazã:

Teza mea – formatã parcurgând scrierile luiJoseph Ratzinger ºi monografii ce i s-audedicat – este cã opþiunea pentru valoriferme, desfãºuratã dinãuntrul unei concepþiiteologice ºi filosofice sprijinitã pe Augustinºi într-o lume provocativã la adresa tradiþiei,este centrul de coagulare al personalitãþiiteologice ºi filosofice cu o pondere inte-lectualã ºi un rol atât de covârºitor astãzi alui Joseph Ratzinger.

Pentru a demonstra acest lucru – tezãfundamentalã, de altfel, a monografiei sale–, Andrei Marga urmãreºte hermeneuticfiecare etapã bibliograficã ºi tematicã aevoluþiei gândirii lui Joseph Ratzinger:începuturile edificãrii concepþiei teologiceºi filosofice în lucrarea de doctorat despreAugustin ºi în scrierea de habilitare despreBonaventura, concepþia despre aggiorna-mento (cu atât mai interesantã, cu câtJoseph Ratzinger a participat la sesiunileConciliului Vatican II), fraternitatea creº-tinã (într-un context comparativ, care ilus-treazã amplitudinea culturalã majorã aCardinalului), specificarea creºtinismului,conceptul de revelaþie, interpretarea Scrip-turilor, asumarea ascendenþei iudaice acreºtinismului, structurarea Bisericii, rela-þia dintre religie ºi politicã, raporturiledintre teologie ºi filosofie, criza moralã,sursele ºi ºansele Europei, criza valorilorsau concepþia asupra raþiunii.

Joseph Ratzinger – aratã profesorulMarga – afirmã în mod constant realitateadivinitãþii, libertatea ºi rãspunderea omuluiîn faþa lui Dumnezeu, însã, bine ancorat înistoria fenomenelor culturale ºi sensibil ladilemele timpului în care trãieºte, demon-streazã un „progresism“ aparte, care armo-nizeazã idealul revenirii la sursele biblice ºi patristice ale creºtinismului cu dorinþa de schimbare în Bisericã, restaurarea uni-tãþii creºtinilor – cu recunoaºterea impo-sibilitãþii realizãrii unei reunificãri efectiveîn contextul tendinþei de fragmentare dininteriorul diferitelor biserici –, critica rela-tivismului cu valorificarea, prin compen-saþie, a tradiþiei Bisericii, consolidareacomponentei ecleziale a creºtinismului cuîntãrirea „colegialitãþii“ în dauna puteriipapale, „convorbirea“ dintre Bisericã ºioamenii epocii cu responsabilitatea eisocialã, restabilirea orientãrii cristocentricecu interpretarea dezvoltãrii postbelice acercetãrii istorice a ceea ce s-a petrecut în Þara Sfântã înainte de naºterea lui Iisus, în timpul vieþii Sale pãmânteºti ºi dupãrãstignire, clarificând astfel relaþia dintre„Iisus escatologic“ ºi „Iisus istoric“.

Sensibilitatea filosofului-teolog faþã desituaþia actualã a umanitãþii duce la consta-tarea faptului cã „maladia propriu-zisã alumii modene este deficitul moral“. În modsimetric, soluþia este datã de teologul-filosof, ea neputând fi alta decât credinþa înDumnezeu. De altfel, Absolutul astãzi: Teo-logia ºi filosofia lui Joseph Ratzinger insistãasupra acuitãþii diagnostice a lui JosephRatzinger, Andrei Marga considerând cã„scrierile sale pot fi citite cu folos ca diag-noze ale stãrii spirituale a timpului“. Un

12 • APOSTROF

ANDREI MARGA despreJOSEPH RATZINGER

Un autor în dezbatere

Constantina Raveca Buleu

(Continuare în p. 14)

VOLUMUL FRAÞII maimari: Întâlniri cu iu-

daismul, semnat de pro-fesorul Andrei Marga ºipublicat de Editura Ha-sefer din Bucureºti, cuun cuvânt-înainte al dr.Aurel Vainer, preºedin-tele Federaþiei Comu-nitãþilor Evreieºti dinRomânia, reprezintã o sintezã solidã ºi im-presionantã a lucrãrilor dedicate de autorcivilizaþiei ºi culturii iudaice. Volumul reu-neºte câteva studii care fixeazã, în analizememorabile, etapele fundamentale ale isto-riei intelectuale a reprezentãrilor pe carecultura europeanã ºi le-a format despreiudaism, împreunã cu o responsabilã ºicontinuã reflecþie filosoficã, istoricã ºimoralã asupra condiþiilor în care geneza ºievoluþia antisemitismului european s-auîmpletit cu cele mai frãmântate etape aleistoriei europenitãþii înseºi. Volumul este,dincolo de diversitatea abordãrilor, expre-sia unui respect avizat ºi a unei profundeînþelegeri a cauzelor care explicã raporturi-le culturale ºi politice care au angajat creº-tinismul ºi iudaismul de-a lungul întregiilor istorii. În acelaºi timp, volumul strãlu-ceºte printr-o eleganþã compoziþionalã, pri-vilegiind, la începutul ºi finalul sãu, douãfiguri feminine de prim rang ale culturiiiudaice, întrucât debutul volumului îl con-stituie un studiu-monografie dedicat filo-sofiei Hannei Arendt ºi se încheie printr-undialog între profesorul Andrei Marga ºidoamna rabin dr. Eveline Goodmann-Thau.

Unitatea volumului se sprijinã pe patrupiloni principali, care rezultã din meditaþiaprofesorului Andrei Marga asupra istorieiiudaice ºi a problemelor modernitãþii euro-pene, o meditaþie trecutã printr-o biblio-grafie imensã, care înregistreazã cu o forþãintelectualã unificatoare cele mai sem-nificative momente ale manifestãrii spi-rituale a iudaismului pe parcursul întregiisale istorii, împreunã cu ambientul cel maidivers de receptare continentalã a lui. Unprim pilon este cel al dialogului con-fesional: el constã în valorificarea atitudiniicatolicismului contemporan de dupã Con-ciliul Vatican II, atitudine pentru carecelebra sintagmã adresatã de papa Ioan Paulal II-lea evreilor, numiþi prin ea „fraþi maimari“, este emblematicã. Ea înseamnã, pen-tru profesorul Andrei Marga, descoperireaunui areal generos de cercetare teologicã,în care creºtinismul îºi poate sonda fun-damentele vetero-testamentare pentru a-ºiînþelege profunda apropiere ºi tematizarecomunã a naturii divine cu spiritualitateaiudaicã. Pledoaria, pe acest prim pilon alcãrþii, pentru dialogul confesional ºi pentrudescoperirea comunã a soluþiilor ardente laproblemele politice ºi spirituale ale lumiicontemporane este o evidenþã.

Al doilea pilon al studiilor reunite înacest volum este teza (argumentatã irefu-tabil prin invocarea surselor istorice de au-

toritate ºi a exegezei contemporane autori-zate a problemei, de la arheologie la criticatextualã ºi de la istoria doctrinarã la filosofiareligiei) conform cãreia revenirea cu dateprecise la personalitatea originarã a lui Iisusca la un izvor autentic de sens atât pentrucreºtinism, cât ºi pentru iudaism poate oferiexemplul solid al întâlnirii spirituale auten-tice a celor douã mari religii monoteiste.Din aceastã perspectivã, teologia lui HansKüng ºi celebra lucrare a teologului germanDas Judentum (2001) reprezintã pentruprofesorul Andrei Marga unul dintre ce-le mai importante repere ale gândiriiteologice contemporane ºi o sursã redu-tabilã de argumente în vederea descopeririisursei originare a culturilor monoteistesupuse analizei.

Al treilea pilon este orizontul strict fi-losofic angajat în analizã, care transparediscret la fiecare rând al cãrþii ºi care devineevident ºi este rostit explicit în numeroasepasaje: primatul filosofic al paradigmei co-municaþionale iniþiate de Jürgen Habermas.Acest aspect este completat de faptul cãaceastã paradigmã a comunicãrii civice senaºte pe solul fecund al analizelor politiceale modernitãþii semnate de H. Arendt, darºi de faptul cã unul dintre cele mai celebreexponente culturale ale ei este bine-cu-noscutul dialog al filosofului german cufostul cardinal Joseph Ratzinger, actualulpapã Benedict al XVI-lea. Tema fundamen-talã angajatã în acest „pilon“ al cãrþii þinede conceperea societãþii în contextulpracticii unei comunicãri nedistorsionate,care poate conduce la eliberarea de ideo-logii ºi de încheierea definitivã a expe-rienþelor catastrofale din punct de vedereuman, religios ºi moral ale primei jumãtãþia secolului XX. O asemenea temã conducelimpede la legarea paradigmei comuni-

caþionale de un nou ºi generos mod deraportare a credinþei la raþiune, un mod încare tema subordonãrilor din oricare sensale celor doi termeni reprezintã numai unfapt al memoriei culturale.

Al patrulea pilon îl reprezintã recon-strucþia istoriei intelectuale, strâns împleti-tã de fiecare datã cu un rechizitoriu moralferm la adresa celor mai variate manifestãriale antisemitismului european al ultimelorveacuri. Reconstrucþia intelectualã pe careo practicã profesorul Andrei Marga are maimulte accepþii în acest volum: într-un sens,este vorba despre o eruditã reconstrucþie aconceptului Kabbalei, valorificatã ca o im-portantã tradiþie contributoare la ansamblulcultural european ºi la dezbaterile intelec-tuale a diferite secole (medievale sau mo-derne); în alt sens, este vorba despre evo-carea captivantã a figurii lui Maimonideîn contextul ascensiunii aristotelismuluiarabizant ºi neoplatonizant al Evului Me-diu latin; în alt sens, mai strict, este vorbadespre reconstrucþia temei hegeliene a statului teleologic, dar ºi despre înþelege-rea profundã a consecinþelor istorice graveale ascensiunii naþional-socialismului ger-man, reconstrucþie dublatã de expunerea te-meiurilor justificate ale adoptãrii modeluluisocial al „conºtiinþei posibilitãþii“ comuni-caþionale, în contrapondere cu tema hege-lianã pomenitã. Pledoaria în favoarea so-cietãþii comunicaþionale se aflã, în acestvolum, în strânsã corelaþie cu câteva rechi-zitorii morale ferme ale Holocaustului(„Laboratorul destrucþiei“, „Despre crimelesecolului“).

Am îndrãzni sã spunem cã aceºti patrupiloni argumentativi se regãsesc în formulediferite ºi captivante de-a lungul studiilorprezente în volum. Fie cã este vorba despreo seducãtoare analizã succintã a opereiHannei Arendt („Hannah Arendt ºi is-toria“) sau de istoriografia cristicã („Iisusîn noile abordãri creºtine ºi iudaice“), saude evidenþierea modului în care Franz Rosenzweig iniþiazã etica existenþialã a conºtientizãrii orizontului morþii în cultu-ra europeanã, temele de meditaþie ale pro-fesorului Andrei Marga se împletesc ar-monios, erudit ºi convingãtor în fiecaredintre aceste subiecte abordate. Construcþiainstituþionalã care este intim legatã de con-cepþiile autorului este ilustratã prin pu-blicarea, la finele volumului, a unor docu-mente iniþiate de rectorul ºi ministrulAndrei Marga privind susþinerea studiiloriudaice ºi a întâlnirilor româno-israeliene.Volumul reprezintã, din aceastã perspecti-vã, o pledoarie unitarã în favoarea uneiabordãri multiculturale a dialogului istoricºi actual dintre iudaism ºi creºtinism.

�

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 13

Creºtinism ºi iudaism

• Andrei Marga. Foto: M. P.

Alexander Baumgarten

14 • APOSTROF

exemplu în acest sens îl reprezintã anun-þarea cu francheþe a crizei Europei de dupãanii ’90, în ciuda multor curente optimiste.În aceeaºi ordine de idei se înscrie teza po-trivit cãreia democraþia nu oferã, de la sine,o chezãºie de permanenþã, ea fiind peri-clitatã prin degradarea valorilor imponde-rabile (culturale, filosofice, sufleteºti), ceeace impune în mod necesar o asumare ine-vitabilã a conþinuturilor spirituale, sinoni-me, în tradiþia europeanã, cu creºtinismul.

Preocuparea constantã a lui JosephRatzinger de a contracara ostilitatea celorcare considerã cã teologia ºi filosofia suntdiscipline disparate ºi de a restabili co-municarea lor þine seama de tripla relaþiedintre cele douã domenii, de faptul cãamândouã abordeazã întrebãrile originareale omului, amândouã ajung la abordãriontologice ºi amândouã rãmân solidare curaþiunea. În gândirea lui Joseph Ratzinger,apelul la raþiune este chemat sã corectezederapajele modernitãþii ºi sã lanseze oschimbare culturalã pe scarã mare, în care– demonstreazã profesorul Marga – un rolimportant este jucat de universitate, înþe-leasã ca „universitas“, instituþie rãspun-zãtoare de redescoperirea unitãþii cunoaº-

terii ºi de contracararea tendinþelor defragmentare ºi de absenþã a comunica-bilitãþii, promovând în consecinþã un nouumanism.

Volumul lui Andrei Marga radiografiazãavizat ºi profund opera ºi ideile lui JosephRatzinger, apelând chiar la secvenþe bio-grafice atunci când autorul considerã ne-cesarã sublinierea unor elemente ale per-sonalitãþii Cardinalului sau lãmurirea unorzvonuri care-l au drept protagonist. Unastfel de caz este „divergenþa istoricã“dintre Joseph Ratzinger ºi controversatulteolog elveþian Hans Küng, cãreia exege-tul îi acordã un spaþiu de lucru generos ºilãmuritor.

Existã oameni – noteazã Andrei Marga – ºichiar Oameni, mai mult sau mai puþincunoscuþi, chiar dacã voinþa de discreþie es-te uneori caracteristicã. Este însã recon-fortant sã observi, printre mulþii indivizi volatili, dar zgomotoºi, din societãþile mo-dernitãþii târzii, Oameni ce se înalþã cu dis-creþie ºi fermitate, în pofida curentelor, ºicare constituie repere. Un astfel de Om esteJoseph Ratzinger, actualul Papa Benedictal XVI-lea.

Pasajul de mai sus reafirmã ºi justificãadmiraþia deschisã a autorului pentruJoseph Ratzinger, însã atitudinea sa elo-gioasã n-ar putea fi completã fãrã dimen-siunea intelectualã a subiectului pe care ºil-a propus spre cercetare:

Opera de pânã acum a lui Joseph Ratzingera contribuit mai mult decât opera oricãruialt teolog de astãzi la a modifica scena in-telectualã a lumii într-o direcþie precisã:reintegrarea teologiei, alãturi de filosofie,ºtiinþã, artã, printre formele spiritului caredau sintezele orientatoare pentru oamenii de astãzi.

Fãrã a ignora omul ºi biografia sa, AndreiMarga urmãreºte cu precãdere evoluþiaintelectualã a lui Joseph Ratzinger, re-curenþele, cristalizãrile ºi solidificarea idei-lor sale în timp, ajungând la concluzia cãacesta „a folosit, cu vastã culturã ºi cuperspicacitate hermeneuticã, evoluþia ºtiin-þelor naturii ºi a filosofiei ca argumentsistematic pentru a întemeia interpretareacreºtinã ºi a o relansa printre interpretãrilefilosofice de referinþã ale timpului nostru“.

Fie cã are în vedere viziunea de an-samblu a gândirii lui Joseph Ratzinger, fiecã îºi focalizeazã atenþia asupra unor nuanþefilosofice ºi teologice subtile din operaacestuia, discursul lui Andrei Marga con-struieºte exemplar ºi original imaginea unuiteolog ºi filosof de mare anvergurã, careconceptualizeazã în mod responsabil condiþia umanã în epoca relativismelor modernitãþii târzii, aducând-o mai aproa-pe de un spaþiu de excelenþã esenþialist, încare filosofia ºi teologia îºi dau mâna, dia-logând.

�

ANDREI MARGA despre JOSEPH RATZINGER

(Urmare din p. 12)

Joi, 14 octombrie, ora 17.30

PROF. DR. AUGUSTIN IOAN (Universitatea de Arhitec-turã ºi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureºti) –

Mormânt, monument, memorial: Arhitectura pentru isto-rii controversate.

Marþi, 26 octombrie, ora 17.30

CONF. DR. SANDA CORDOª (Universitatea „Babeº-Bolyai“, Cluj-Napoca) – Ideologia realismului socia-

list în România.

Miercuri, 27 octombrie, ora 17.30

HORIA ROMAN-PATAPIEVICI (ICR) – AnticomunismulMonicãi Lovinescu ºi patriotismul lui Virgil Ierunca.

Marþi, 2 noiembrie, ora 17.30

REGIZORUL PROF. DR. ANDREI UJICÃ (Universitatea deArtã ºi Design din Karlsruhe) – Cinematograful non-

ficþional: Ceauºescu ºi filmul istoriei.�

ConferinþeleMONICA LOVINESCUOctombrie-noiembrie 2010

Eveniment

D O S A R Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 15

NU SE luminase încã de ziuã, când amieºit în strada înzãpezitã. Încetase sã

ningã. Era liniºtea aceea vãtuitã ce se lasãdupã o ninsoare îmbelºugatã în care nu-þiauzi nici paºii, de parcã urechile þi-ar fi în-fundate. Trecãtori mai matinali chiar decâtmine tãiaserã deja o pârtie incertã prinzãpada afânatã. Cãlcam în urmele adânciteale cãlcãturii lor. La lumina felinarului dincolþ am vãzut aburii ce-mi ieºeau din gurãºi suflarea aceasta vizibilã mi-a reamintitdeodatã visul din care mã trezisem. Eramîntr-o garã, pe peron, în apropierea liniei,când deodatã apãrea o locomotivã. Uriaºã,neagrã, cu o roatã enormã la capãtul uneibiele lucioase, lunecoase, cu o movilã decãrbuni în tenderul din spate, unul dintreacei monºtri de fier care mi-au înspãimân-tat cu delicii copilãria, când aºteptam peperon, cu inima bãtând în mine, sã îºi scui-pe deodatã cu furie aburii fierbinþi. Pân-deam momentul cu teamã ºi speranþã, cãcimã teroriza gândul, nutrit totodatã cu pof-tã, ca acea revãrsare ca din gâtul unui ba-laur sã se petreacã tocmai în faþa mea, sãfiu învãluit, pãtruns, rotit, rãpit, ridicat înaer de vapori. Ceea ce nu s-a petrecut ni-ciodatã, locomotiva mulþumindu-se sãtreacã fãcând sã tremure peronul sub pi-cioarele mele ºi mãruntaiele în pânteculmeu subþire de copil, ca sã-ºi reverse ºu-ierând mânios aburii, abia la capãtul gol decãlãtori al peronului. Mã aflam acum, învisul meu, chiar în cabina mecanicului ºilocomotiva gonea trãgând un lung ºir devagoane. Plecat în afarã, precum fochiºtiinegri de funingine, le vedeam ºerpuindpânã departe în spatele locomotivei. Lângãmine, mecanicul azvârlea de zor cu lopatacãrbunii în cuptorul plin de jãratec. Cânds-a întors cu faþa la mine, i-am vãzut ochiilucind prin ochelari. Un mecanic cu oche-lari, mã miram eu, ºi atunci l-am recunos-cut: e Roºca, Alexandru Roºca de la Psi-hologie. Rânjea triumfãtor. „Am pus mânape tren, eu îl conduc. Toþi veþi muri, toþi.Toþi reacþionarii, Goangã, Mãrgineanu,Blaga al tãu...“ Înºira tot mai repede numecunoscute ºi necunoscute, un nesfârºitpomelnic. ªi deodatã, cu un rânjet de satis-facþie: „Acum urmezi tu! Þi-au dat ãia dru-mul, dar ai sã mori. Eu te omor!“ ªi dãdeasã mã loveascã cu lopata, sã mã împin-gã spre gura de foc deschisã a cuptorului.Mi-am fãcut vânt pe fereastra deschisã alocomotivei ºi zburam înotând prin aer, mãînãlþam, planam undeva sus în vãzduh,vedeam sub mine, în depãrtare, ca o jucã-rie, vagoanele trenului din care evadasem

ºi locomotiva care gonea cu mecanicul einebun.

Întâlnirea cu Roºca mã preocupa. Gân-dul la aceastã penibilã revedere cu psiho-logul ºef al Institutului la care mai credeamcã lucrez, cu individul a cãrui mãrturie mãapãsase la proces în loc sã mã apere, mãcardin raþiuni colegiale, mã tulburase încã decu searã, mã urmãrise în somn. Mã iritaîndeosebi faptul cã – dupã cum îmi spu-seserã ai mei – nici mãcar nu voise sã steade vorbã cu Tata, când acesta îl cercetase.Ca ºi în alte împrejurãri în care urma sã mãconfrunt cu cineva sau ceva penibil, pre-

feram sã grãbesc confruntarea. De aceeapornisem cu noaptea în cap de acasã. Ra-rele lampadare de pe strãzi se stingeau întimp ce coboram spre centru pe „scurtã-turã“, cum numeam strada în pantã ce trecepe lângã cimitirul evreiesc. Vechile pietrefunerare cu inscripþii ebraice, aproape toatesparte, doborâte, risipite pe vremea demen-þei antisemite, a deportãrilor, erau înveliteacum în mantia groasã, vãluritã, de zãpadã,ce îmblânzea oarecum locul profanat, pecare îl revãzusem cu oroare întorcându-ne

D O S A R

�

În laboratorul minotauruluiideologic

Nicolae Balotã

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

D O S A R16 • APOSTROF

din refugiu la Cluj, cu patru-cinci ani înurmã, ca pe o urmã vizibilã a holocaustuluice nu cruþase nici morþii din morminte.Alunecând la vale pe strada cotitã, întune-coasã, de-a lungul bãtrânului cimitir, mãapropiam prin pâcla dimprejur, ce prindeasã se destrame, de trupul masiv, tenebros,scufundat încã în noapte, al bisericii refor-mate din medievala stradã a Lupului. Sãfi fost gândul la morþii din cimitirul evre-iesc ce fuseserã parcã omorâþi încã o datã,ori poate contraforturile ca de cetate me-dievalã cu înalte ferestre gotice scufundateîncã în întuneric ale bisericii cãtre care mãîndreptam împleticindu-mã pe cãrarea în-tortocheatã, croitã de paºii celor ce se zo-riserã în noapte sã „semneze condica“, nuºtiu, dar simþeam deodatã în mine o ne-lãmuritã apãsare. Ajuns în Avram Iancu,strada lungã pe care o strãbãtusem cu luniîn urmã condus de agentul Securitãþii spreÎnchisoarea Militarã, ieºeam la larg pe tro-toarul bãtãtorit de paºii „oamenilor mun-cii“. Tropãiau, mã depãºeau grãbiþi în pu-foaicele lor cenuºii, bãrbaþi ºi femeideopotrivã, nu-i deosebeam decât dupãcuºmele ºi ºepcile lor vãtuite cu urechi oribariºele lor împletite de lânã. Pãreau cã seîndreaptã spre robotul subteran din si-nistrul Metropolis al lui Fritz Lang, devenitrealitate în lumea servituþii comuniste. Bã-trânul meu oraº baroc se zgribulea în noap-tea de iarnã ruseascã.

Aveam nevoie de un antidot la amarulca de venin ce mi se prelingea greu prinvine. Felinarele de stradã fiind stinse cuzgârcenie, era negru împrejur ca ºi în mine.Lãsându-mã parcã dus, ca în transã, am datcolþul în strada Universitãþii, grãbind paºiicât puteam printre nãmeþi. Deodatã o lu-minã în faþa mea mã fãcu sã-mi ridic pri-virile. M-am oprit ºi, surprins, de parcã nuîntr-acolo înotasem în neºtire prin zãpadã,am recunoscut portalul sobru în ancadra-mentul sãu vechi de piatrã purtând dea-supra frontonul cu basorelieful închinatSfintei Treimi ºi inscripþia pe care o silabi-seam copil odinioarã: Honori SanctissimaeTrinitas. Mai înãlþându-mi privirea, deslu-ºeam ferestrele înalte având, de-o parte ºide alta, adãpostiþi în niºele lor, nicidecumobturate de zãpadã, pe familiarii mei sfinþiiezuiþi, Ignaþiu ºi Francisc-Xaveriu, iar dea-supra lor, tot mai sus, tot mai luminoase,pânã la cele douã turle, zãream liniile drep-te ºi curbe ale simplei geometrii sacre în-scrise demult în inima mea. Liniºtit din-tr-odatã, ca unul întors în sfârºit acasã dupãun lung drum anevoios, am urcat cele do-uã-trei trepte tocite, mãturate de zãpadãºi am intrat pe uºa micã, modestã, dindreapta portalului central. Mângâiam întrecere furnirul intarsiat al unui confesional,asemenea unui frumos tabernacul sau chiara unui pântecos dulap biedermeier al bu-nicilor, ajungeam în dreptul tabloului caremã fascina în copilãrie, prin gestul miste-rios al sfântului Ioan Nepomuk înãlþându-se spre gloria cereascã ºi purtând delicatîntre degete mãrturia martiriului sãu: pro-pria sa limbã, a celui torturat ºi ucis pentrucã nu voise sã trãdeze regelui Wenceslas tai-na mãrturisirii reginei. Când mic elev, prin-tre elevii ºcolii, înghesuiþi în corul bisericiiUniversitãþii la liturghia duminicalã, sufo-cat de tãmâia cãdelniþatã în nasul nostru,gata sã leºin, contemplam tabloul acestaal unui asasinat politico-religios în Praga

medievalã, fãrã sã-i pricep tâlcul, nu era,oare, în fascinaþia mea intrigatã cu care nu-mi puteam dezlipi ochii de la sfântul înornate sacerdotale ce plutea senin spre slavacerului, deasupra Hradjinului regal ca ºi aapelor tulburi ale Vltavei în care fusese az-vârlit, un soi de inconºtientã premoniþie alegãturii din destinul meu între istoria, casã nu spun isteria politicã a veacului, ºi cre-dinþa în Cel ce e infinit deasupra apelor tul-buri ale vremii.

Când am ieºit din bisericã, afarã se lu-minase de ziuã. Revedeam oraºul meu, deparcã l-aº fi pãrãsit demult: îmbãtrânise.Pânã ºi chipul dulce al Fecioarei Maria sprecare îmi înãlþam privirea, protectoarea ora-ºului de ultimul val al ciumei, cu douã sutede ani în urmã, de la care aºteptam acumajutor în ciuma comunistã, chipul vechi depiatrã al statuii de pe coloana ce se înãlþaacolo la colþul Universitãþii se mohorâse;bãtrâna clãdire a Universitãþii era ºi ea deo sumbrã posomorealã, iar Colegiul piariº-tilor din faþã stãtea parcã sã se surpe. Era,oare, de vinã dimineaþa aceea tulbure, deiarnã îmbufnatã, de mi se pãreau toate, înmorocãneala ei, mai vechi, mai ponosite?Sau era umoarea mea neagrã, prea puþinînseninatã de rugãciune, ce mã fãcea sã vãdtotul învãluit în umbre crepusculare? Dar,poate, dimpotrivã, în umoarea aceasta sum-brã mi se dezvãluia uzura oraºului meu, abãtrânelor colegii din strada Kogãlniceanu,pe care rutina zilelor mele universitare mãîmpiedecase sã o remarc înainte de fracturapuºcãriei. Peste câteva minute, urcam încetpanta lunecoasã a strãzii Regale, devenitã aRepublicii (îmi sãrea în ochi pentru întâiaoarã numele pe tãbliþa unei case), ajungeamîn dreptul primului lãcaº al penitenþei mele,treceam prin faþa porþii mari, de fier, ce setrântea cu zãngãnit asurzitor la intrarea sauieºirea maºinilor Securitãþii. Luminile ar-deau prin birourile cu geamuri mãtuite dela etaj unde se aferau anchetatorii, beznaera desigur aceeaºi în celulele din beciulinvizibil. Vila în care îºi instalaserã tainiþa„organele“ Securitãþii era singura reînnoitãprintre vilele din jur, opulente altãdatã, toa-te scofâlcite. Era, oare, cu putinþã sã se ficoºcovit zidurile, scorojit tencuielile în doarcâteva luni de când nu mai trecusem peaici? Sau, poate, declinul începuse mai

demult ºi eu nu luasem seama. Socoteamaltãdatã cã bãtrâneþea îi ºade bine burguluimeu, dar acum mã izbea delabrarea. În curtea Institutului de Psihologie, Vasile „celbun“ împingea cu aplicaþie zãpada de-oparte ºi de alta a cãrãrii, când a dat ochii cumine. Bucurie miºcãtoare a omului. κiºtergea cu mâneca pufoaicei ochii ºi nasul,obrajii roºii de pe care ºiroiau lacrimile, totîntrebându-mã de sãnãtate ºi cãinându-mã:„Vai de mine ºi de mine, Doamne feri, cãtare v-aþ tras, rãu oþ mai slãbit“. Da, seschimbaserã multe la Institut de când dom’profesor Goangã a fost dat afarã din casã,ba ºi din oraº, ºi silit, sãrmanul, sã plece.Þãranul tare cumsecade din Mociu, vechiom de serviciu, vorbeºte ferit, în ºoaptã, seteme bietul de urechile rãuvoitorilor. „Aveþigrijã, dom’ Balotã, cã oamenii-s tare rãi...“Vorbeºte în general, nu spune care oameni,dar adaugã: „S-or înrãit, cã parcã nu erauchiar aºa mai demult; ori, bag sama, nu i-am cetit noi“. Mai stãteam la taifas cubravul om de serviciu, profitând de lipsaceluilalt, Gãvrilã „cel rãu“, ochii ºi urechilelui Roºca, dar iatã, ieºind în goanã dinclãdire ºi trecând peste podeþul suspendat,înfofolitã într-o imensã maramã croºetatãde lânã, Ileana, secretara-dactilografã, varaunui fost coleg al meu de clasã de la Sibiu,cea care îmi bãtuse la maºinã teza de licenþãºi începuse, înainte de arestarea mea, sã mi-o dactilografieze pe cea de doctorat.Plângea ºi ea îmbrãþiºându-mã ca pe unulcare mort a fost ºi, iatã, a înviat. Am zo-rit-o sã se întoarcã înãuntru cãci dârdâia,dar abia intraþi ºi se apuca ºi ea sã vor-beascã în ºoaptã, privind cu teamã în jur ºitrãgând cu urechea dacã nu se aude apro-piindu-se cineva.

Nu eram obiºnuit cu fereala aceasta în-fricoºatã. ªtiam, desigur, cã Roºca ºi soaþalui, Mariana, deveniserã primejdioºi, decând, promovat ca om de încredere alPartidului, prorector al Universitãþii, con-ferenþiarul de psihologie se schimbase lafaþã sau, mai degrabã, dãduse pe faþã ceeace se ascundea sub chipul sãu clorotic,exsanguu, pururi livid, pãmântiu, ca deproaspãt exhumat. De îndatã ce se vãzuseînvestit cu autoritate politicã, personajulpirpiriu, incolor, lipsit de personalitate, deo desãvârºitã platitudine, bãtrânicios, ofilit

�

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

din naºtere, temãtor din fire, lipsit de bãr-bãþie pânã la laºitate, lepãdase pielea sa na-turalã de târâtoare glacialã, la pândã, ºiinsul flasc intrase în erecþie, îºi înãlþase ca-pul pitit pânã atunci cu teamã prin bu-ruieniºte ºi, rotindu-ºi primprejur ochii cesticleau verzui prin ochelarii sãi de caver-nicol scurt la vedere, dobândind rigiditateaideologicã a „membrului“, puterea redu-tabilã a celui ce se ºtia susþinut de Partid,începuse sã adulmece primprejur dupãvictime, gata sã le devore. ªi le gãsise, deîndatã, printre colegii sãi. Cu luni înaintede arestarea mea, îl vedeam exersând aluradirectorialã în Institutul de Psihologie,dând dispoziþii discreþionare, edictândreguli noi, în ciuda faptului cã fondatorulInstitutului, Profesorul Goangã, mai ocupaîncã scaunul directorial. Roºca se pregãteaînsã febril sã-i ia locul. Aveam mult maitârziu sã aflu cum l-a „sãpat“ (ca sã folosescun cuvânt care începea atunci sã fie tot maicurent folosit, pe mãsurã ce uneltirea peascuns împotriva apropiaþilor deveneapentru mulþi o îndeletnicire echivalentã culupta nemiloasã pentru existenþã), cum areuºit sã-l îndepãrteze din Universitate, sã-l goneascã din Institut, din locuinþã ºidin oraº pe cel ce fusese binefãcãtorul sãu.Cu doi ani în urmã, îl susþinuse încã tacticpe Goangã propunând prelungirea sa la ca-tedrã, cãci se temea ca, prin pensionareabãtrânului profesor, urmaºul firesc al aces-tuia sã nu fie numit conferenþiarul NicolaeMãrgineanu. Dar reuºise sã-l anihileze peacesta, cel mai strãlucit concurent al sãu,mai redutabil pentru el tocmai pentru cãnu putea concura pe niciun plan cu el. Autrebuit sã treacã ani ca sã avem dovadainfamelor sale delaþiuni ºi sã devinã evidentrolul sãu nefast în arestarea ºi condamnareaconfratelui sãu. Am aflat-o, în parte, chiardin gura delatorului însuºi. Roºca se valãuda mai târziu, în anii comunismuluidominator, cã l-a demascat pe Mãrgineanu,„spion în solda americanilor“, în cabinetul„tov. Ministru de interne Chiºinevschi“, alsinistrului Liuba. Dar n-a fost nicidecumunica sa turnãtorie. Sãpându-ºi galeriilesubterane, precum sobolii, el preferaselucrarea într-ascuns unei confruntãri fãþiºe.Nu puþinã silã îmi produc acum, dupã maibine de o jumãtate de veac, acele vechihârtii de pârã în care membrii comuniºti aicorpului didactic de la Universitatea dinCluj, ºi anume Al. Roºca, M. Kernbach, C.Daicoviciu ºi Em. Petrovici, cereau con-ducerii partidului lor „sã intervinã... acolounde este necesar, pentru a demasca peagentul provocator N. Mãrgineanu... agentmanist, mincinos ºi profund necinstit“.Roºca ºi acoliþii sãi propuneau epurareaprimejdiosului „agent“ ca ºi a altor „reac-þionari notorii“. Ceea ce urmãreau ei nu eradoar îndepãrtarea de la catedrã a psiholo-gului, ci lichidarea sa. ªi mai adânc ascunseîn întunericul subsolurilor mucede erau de-laþiunile lui Roºca în convorbirile saleoculte cu bunul sãu amic ºi marele sãu „to-var㺓, inspectorul general Patriciu Mihai,ºef al Inspectoratului de Siguranþã din Cluj,apoi director al Direcþiei Regionale de Se-curitate din acelaºi oraº. Acesta va raportasuperiorilor sãi din Direcþia Generalã toate„informaþiile“ calomnioase primite cu pri-vire la Nicolae Mãrgineanu, de la Roºca ºiceilalþi „buni“ colegi universitari ai acestuia,pânã când complotul acestor criminali dinumbrã triumfã. Avem radiotelegrama trans-

misã generalului Nicolschi de la DirecþiaGeneralã a Siguranþei Statului prin care in-spectorul Mihai Patriciu din Cluj îi rapor-teazã la 14 aprilie 1948 ºefului sãu ierarhic„cã profesorul Nicolae Mãrgineanu dinCluj a fost reþinut la inspectoratul nostru,aºteptând ordine de urmare“. În aceeaºi zi,o a doua radiotelegramã „confidenþialã“ aInspectoratului Regional de Siguranþã Cluj,semnatã de acelaºi Mihai Patriciu, îl anunþape Nicolschi cã, „în referire la ordinul“ sãu,i se înainteazã „numitul Mãrgineanu Nico-lae, profesor universitar din Cluj, împreunãcu un proces verbal de percheziþie domi-ciliarã ºi corpurile delicte“.

Era firesc ca a doua zi dupã ce i-a fostastfel satisfãcutã pofta ce-a poftit, micul Al.Roºca sã se repeadã asupra lui ªtefãnescu-Goangã, cel ce fusese nu doar marele sãubinefãcãtor, ci aº putea spune chiar maisimplu fãcãtorul sãu, cel ce îl ajutase sã-ºifacã studiile sale trimiþându-l cu burse înstrãinãtate, îl adusese la Institut, îl promo-vase în fel ºi chip, ºi sã-l izgoneascã în mo-dul cel mai abject din Institutul pe careacesta îl întemeiase, construise ºi-l condu-cea de la întemeiere, precum ºi din locuinþasa de la Institut. Dacã, în ziua aceea de pri-mãvarã când aflam cu consternare dearestarea lui Mãrgineanu nu puteam decâtsã bãnuiesc infamia lui Roºca, observânddoar semnele satisfacþiei sale, odioase ma-nifestãri nereprimate ale triumfului, la pu-þin timp dupã aceea asistam îndeaproape,în casã, la izgonirea profesorului Goangã.„Domnul Roºca l-a dat afarã din Institut ºidin locuinþã pe dom’ Director ca pe uncâine de pripas. Cu ocãri de mi-era ruºinesã aud“, îmi ºoptea într-o dimineaþã bravulpedel Vasile, povestindu-mi sinistra scenãa alungãrii, ca a unui bãtrân Lear, a direc-torului. Omenia þãranului din Mociu erarãnitã de neomenia psihologului din Cãlata.

Mã mâhnise dispariþia brutalã, printr-unact asemenea unui paricid în fapt de searã,a celui ce, fãrã sã fie un mare savant, fusesenu numai întemeietorul unei ºcoli de psi-hologie la Universitatea mea de baºtinã,ci ºi sprijinitorul inimos al unei pleiade dediscipoli, de tineri, printre aceºtia ingratulcare i-a fãcut seama la bãtrâneþe. Fusesemultimul dintre cei aleºi de el; îi datoramtimpuria mea numire la Universitate.Pentru mine, elevul acesta al lui Wundtvenea de undeva de departe dintr-o zonãa ºtiinþei care încetase sã mã atragã, din-tr-o epocã a ei pe care o gãseam revolutã ºicompromisã, dar pe care-l respectam pen-tru strãdaniile sale de a o servi, fie ºi numaiprin eforturile sale administrative. Era unfondator de instituþii, un ziditor, cum preapuþini se nasc prin lumea româneascã, ºi –în ciuda felului sãu rebarbativ uneori dea-ºi trata semenii – se dovedea un om plinde umanitate, atunci când era vorba de de-pistat ºi promovat valori. De o rarã ge-nerozitate în susþinerea tinerilor, obiºnuiasã-i atragã la Institutul sãu, sã le ofere po-sibilitãþi de lucru, de formare, de afirmare.Spirit liberal, nu cãuta doar elemente noipentru pepiniera sa de psihologi, fiindfoarte dispus sã sprijine orice iniþiativã aaleºilor sãi, chiar dacã aceasta nu se înscriaîn spaþiul psihologiei. Nu se supãrase câtuºide puþin atunci când, prin anii ’30, tânãrulLiviu Rusu pãrãsise psihologia ºi luase caleaesteticii, îl susþinuse în alegerea sa ºi îiobþinuse bursa doctoralã în strãinãtate. Totastfel, când îl anunþam în toamna lui ’47 cã

lucrez, în cadrul Institutului sãu, la o tezãde doctorat întitulatã provizoriu Fenomeno-logia persoanei, observa foarte pertinent cãnu e „tocmai“ o temã din domeniul sãu, cãremarcase deja aplecarea mea spre filosofie,mai curând decât spre psihologie, dar so-cotea, foarte pragmatic, cã ar trebui sãînchei teza cât mai curând ºi sã i-o prezintspre susþinere, pentru a putea apoi sã mãtrimitã în strãinãtate. „Din pãcate, nu înGermania, unde ai gãsi cei mai buni ma-giºtri în legãturã cu preocupãrile dumitale,dar þara asta unde am studiat ºi eu pe vre-muri este azi la pãmânt. Poate în Franþa sauîn America... mã rog, unde vei dori sauunde se va putea. Dar grãbeºte, pentru cãtimpul poate cã ne e mãsurat.“ Nici nu ºtia,când îmi vorbea aºa, cât de zgârcit numã-rate ne erau zilele, mãcar cele de la Insti-tutul de Psihologie. Fãrã sã mã grãbesc,lucrasem cu multã râvnã în iarna alungãriiregelui din þarã ºi a declanºãrii atâtor de-zastre, astfel încât pe la începutul luniiaprilie a anului urmãtor, îi prezentam oseamã de capitole ale tezei, ce purta acumtitlul Introducere la o egofenomenologie, ºifãceau parte din secþiunile intitulate „Eu ºiLumea“, „Eu ºi Altul“, „În-sinele Eului“,dedicate analizelor fenomenologice ale „si-tuaþiilor antropologice“. Mã primise, ca deobicei, în biroul sãu întunecos, cu storurimereu lãsate ºi lampa aprinsã pe birou.Rãsfoise în tãcere, câteva minute, paginile,apoi mã întrebase: „Crezi cã ai putea sã mi-o prezinþi terminatã pânã la începutulverii?“ Termenul mi se pãrea mult prea apropiat pentru a elabora o lucrare serioasãºi i-am spus-o franc. Dar, insistã el cu unînceput de iritare în voce, nu e vorba dea-i prezenta „opera vieþii“, nici mãcar olucrare încheiatã, ci o simplã tezã accep-tabilã, „pentru a-þi acorda titlul de doctor,pe care cred cã îl meriþi pe deplin. Mãînþelegi? Apoi, cu titlul ãsta te poþi înscriepentru un nou doctorat la o universitateoccidentalã ºi acolo n-ai decât sã elaboreziîn tihnã o lucrare mai amplã pe care sã osusþii dacã vrei la catedra vreunui profesorde filosofie de acolo. Cred cã e ultimul meuan universitar. Dacã va fi aºa, aº vrea sã-miînchei cariera cu susþinerea tezei dumitale“.Era vocea imperioasã a unui om obiºnuitsã comande ºi sã fie ascultat. Nu vibra nicioemoþie în vocea asta, ºi ascultându-l sesi-zam doar o oarecare enervare pricinuitãprobabil de aparenta mea lentoare în apricepe ºi admite imperativul urgenþei.Bãtrânul profesor nu era, de altfel, saupoate tânãrului necopt care eram nu mi sepãrea sã fie un sentimental. Totuºi cuvintelesale din urmã, în amurgul acelei zile deprimãvarã, erau strãbãtute de presentimentece nu sunt preaadeseori decât împletiri defelurite ºi adesea contradictorii sentimente.Sã se rupã de ceea ce considera, pe dreptcuvânt, opera vieþii sale, sã schimbe bruscregistrul îndeletnicirilor sale, sã plece dinUniversitate, din oraºul în care sosise înputerea vârstei, toate acestea îl afectau pro-fund, fãrã îndoialã, ºi undeva în subsolulruminãrii gândurilor sumbre în legãturã cuceea ce prevedea cã îi rezervã viitorul seaflau ºi apropierile pe care presupun cã lefãcea între amintirea luminoasã a doctora-tului sãu berlinez la Wilhelm Wundt, în zo-rii vieþii sale universitare, ºi amurgul acestace se lãsa tot mai tenebros peste el, peste

D O S A R Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 17

�

18 • APOSTROF D O S A R

noi toþi. Un amurg din care ar fi vrut sã mãpropulseze undeva spre o zare mai clarã, celui îi era interzisã. Graba sa de a mã vedeaisprãvind teza þinea tot de acea deschideregeneroasã de care omul acesta voluntar,adeseori violent, uneori despotic, dispuneaseniorial.

Nu fusese lãsat sã-ºi încheie cariera saacademicã aºa cum s-ar fi cuvenit. ªi, bi-nenþeles, nici mie prilejul de a-mi susþine lael teza de doctorat. N-au trecut nici douãsãptãmâni dupã acea ultimã convorbire anoastrã în biroul sãu ºi era alungat, cu obrutalitate inumanã, de elevul sãu setos deparvenire, în stare sã calce pe cadavrepentru a obþine o catedrã universitarã. Da,de atunci se lãsase atmosfera aceea tot maiapãsãtoare, de suspiciune, de ºoapte ºiþipete, în Institutul pânã atunci calm. SoþiiRoºca instaurau pe încetul un regim în carede la început domnea Secretul suspicios.Una dintre primele directive ale noului di-rector era sã nu lãsãm nimic, nicio hârtie,nicio însemnare, nicio carte, pe birourilenoastre, dupã ce pãrãsim Institutul. „Nutrebuie sã dãm duºmanilor noºtri nicioinformaþie cu privire la lucrãrile noastre“ –explica el ritos. Stupoare. „Care duºmani?“– l-am întrebat, uluit de o asemenea baza-conie, ce mi se pãrea rodul unui delir pa-ranoiac. „Se vede, domnule Balotã“ (accen-tueazã ironic apelaþia domnule), „cã niveluldumitale ideologic este nul. E vorba deduºmanul de clasã ºi nu numai de acesta,domnule“ (din nou accentuare, de astã datãsarcasticã, a cuvântului). Aflam apoi de lacolegul Pârvu, pe care Roºca îl învrednici-se de o mai atentã lãmurire, cã ordinulreferitor la mãsurile noi de „vigilenþã“(termen consacrat ce începea sã fie tot maides utilizat) provenea de la un consiliersovietic ataºat conducerii Universitãþii.Acela dãdea exemplul tovarãºului Stalin, pemasa cãruia de lucru din Kremlin nu sepoate zãri nicio fiþuicã, din clipa în carese ridicã de la ea. Totuºi, în ciuda unorasemenea mãsuri staliniene ce îºi fãceauapariþia, nu se putea vorbi încã, în luniledinainte de arestarea mea, de teroare la In-stitutul de Psihologie. Nici noi, angajaþii,nici studenþii noºtri nu ne uitam în jurulnostru, pentru a vedea dacã sunt ochi sauurechi la pândã. Teama se instaleazã încet,trebuie o adevãratã ºcoalã a ei. Aº puteasã aplic fricii din comunism una dintre Te-zele lui Marx despre Feuerbach: educatoriitrebuie sã fie mai întâi ei înºiºi educaþi. Totastfel, cred cã teroriºtii trebuie sã deprindãteroarea înainte de a o aplica. ªi, poate,înainte de toate, sã o experimenteze pepropria lor piele, sã o trãiascã dinãuntruînainte de a o exercita în afarã. PsihologulRoºca ºi consoarta lui, Mariana, aveau ne-voie de modele, de exerciþiu nu glumã,pentru a practica arta conducerii bolºevice.Ce e drept, un solid fond de teroare erapitit mai demult într-înºii. Fricã ºi cutremu-rare bine tãinuite, necunoscute nouã pevremea aceea. Amândoi refulau cu teribilãangoasã într-înºii vechea lor adeziune laGarda de Fier, cotizaþiile vãrsate Legiuniilui Codreanu. Roºca se depãrtase prudentde aceasta când se înãsprise dictatura re-galã, dupã cum se dezisese ºi de AjutorulRoºu pe care-l vãrsase un timp în anii ’30(deh!, ca românul imparþial) ca ºi bunulsãu coleg de Institut, Mihai Beniuc. Atuncicând strânsoarea poliþieneascã a crescut,

când Siguranþa a început o urmãrire cevamai atentã a extremiºtilor, de dreapta ori destânga, tânãrul psiholog clujean fu cuprinsde panicã. Îngrozit de urmãrile pe care lepoate avea apartenenþa sa la organizaþii ex-tremiste, curajosul militant se desolida-rizase, se lepãdase public de ele, ca de Sa-tana. Cât despre Mariana, ºi ea avea de cesã ascundã vechile ei simpatii legionare, le-gãturile pe care le avusese în studenþia eifuribund naþionalistã cu cei din Garda deFier. Cuplul avea într-adevãr motive sã seteamã. Aceste motive erau întrucâtva di-ferite la cei doi, dar spaima lor duhnea lafel. ªtiau preabine cã Partidul are antenelungi, cã poate sã iscodeascã cele ascunse,dacã nu le va fi iscodit deja. ªi mai ºtiau cãPartidul are rãbdare uneori, precum hipo-potamul pitit în nãmolul de pe fund, cãaºteaptã pentru a lovi nãucitor momentulcel mai favorabil pentru el. Pe acel fond deteamã ocultatã cu grijã îºi va exercita cuplulputerea. Din acea fricã a lor se va hrãni pof-ta lor de a domina, de a se pune la adãpostdovedindu-se cât mai obedienþi, mai fideliPartidului, mai necruþãtori faþã de „duºma-nii“ acestuia. Cu cât se arãtau mai implaca-bil partinici, cu atât li se pãrea cã se aflã maila adãpost de orice ameninþare. Teroareaascunsã a lui Roºca se va dovedi peste câþi-va ani întemeiatã, atunci când la „verifi-cãrile“ membrilor de Partid se va da în vi-leag vechea sa laºitate, lepãdarea sa deAjutorul Roºu, în realitate de PartidulComunist în ilegalitate. Va fi exclus dinPartid, dar pentru serviciile sale de slugãcredincioasã, gata oricând ºi de orice tur-pitudine pentru a-ºi sluji stãpânii, va ficruþat, nu-ºi va pierde ca alþii postul, bamai apoi, pe timpurile lui Ceauºescu, în-tr-un moment în care vechile culpe sancþio-nate sub domnia lui Gheorghiu-Dej eraunu numai iertate, ci deveneau în ochii noiistãpâniri adevãrate merite, a fost reabilitat,reintegrat chiar în rândurile Partidului ºipromovat.

Soþii Roºca erau încã departe de toateaceste întorsãturi perverse ale Istoriei rãs-frânte în vieþile lor de târâtoare „subvremi“, cum i-ar fi vãzut bãtrânul Cronicar.Erau încã la începuturile lor, ce se anunþaupentru ei promiþãtoare, chiar dacã nu lip-site de obscure ameninþãri, începuturi cu

atât mai excitante cu cât Partidul însuºi,marea lor cetate de apãrare (ce putea de-veni oricând, pentru ei ca ºi pentru alþii, otemniþã de exterminare), se afla încã, ºi el,în faza efervescentã a primelor mari dis-trugeri „revoluþionare“. Abia îl dãduse afarãpe directorul Institutului ºi-l vedeam peRoºca, în zilele acelea apãsãtoare ale veriilui ’48, devenit oficial un fel de tartor ex-terminator al Universitãþii, un „director destudii“ însãrcinat, ca prorector, adjunct alrectorului Petrovici, cu „epurarea“ ei. Nuºtiu cum opera în alte oficine de torturãmoralã ale înaltei ºcoli, dar îl vedeam ope-rând la domiciliu, în incinta Institutului dePsihologie, devenit bârlogul acestui mi-notaur ideologic. În zilele însorite ale verii,ieºea sã se încãlzeascã, precum o reptilãglacialã, ºi-ºi primea victimele pe o bancãdin faþa ferestrelor bibliotecii. Locul acestaera ales de el nu fãrã schepsis. Voia ca eu,lucrând la biroul meu din bibliotecã, ca ºistudenþii ce citeau la mesele din acea în-cãpere, cu ferestrele toate deschise spre grã-dinã, sã-l auzim pe el torturându-ºi colegiiuniversitari. Cãci existã, cred, apropiat deexhibiþionismul perverºilor ce juiseazã ex-punându-ºi în public organele sexuale, unalt gen de perversiune, acela al exhibãrii cuvoluptate a propriei prepotenþe, pe cale dea se exercita prin chinuirea semenilor. Ase-menea torþionarilor sadici, psihologul Ale-xandru Roºca îi supunea pe profesorii di-feritelor facultãþi, citaþi sã se prezinte lael, mai întâi unui umilitor interogatoriuinchizitorial ºi apoi unui rechizitoriu nunumai necruþãtor, ci cu totul nedrept. Fãceauz de bârfe, de informaþii calomnioase pri-vind viaþa lor intimã, de supoziþii abjecteale sale, de critici incisive, perfect neînte-meiate, cu privire la cursurile lor, la acti-vitatea lor ºtiinþificã, la intimitatea lor. Voiasã-i zdrobeascã, folosind intuitiv procedeulpe care aveam sã-l vãd urmat de ancheta-torii Securitãþii sau de procurorii justiþieicomuniste.

�

(Continuare în numãrul viitor)

• Bianca ºi Nicolae Balotã. Foto: M. P.

�

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 19

calibru inestetic

precum o întoarcere într-o sumerianã cu reproducerea unui sunet care înfioarã

ºi se aduc din motivele risipite

una câte una sunt imprimate pe bucãþi de argilãuneori existã acea satisfacþie morbidã cu un calibru inesteticsau cum fac ei dintr-o cuirasã forma unei opinteli când totul

se terminãînãuntru

blocaþi între alunecãri

se terminã brusc ºi are proptirea într-o ramã putredãuneori existã strângerea sau recuperarea improvizatãalteori un exemplu poate ceda unei neglijenþe sau cum fac eiopun simptomelor bucãþi contorsionate ºi se alãturã unor secvenþe care disociazã întregul lãuntruexistã un paramforial o dejecþie de suprafaþã iar cei care-ar trebuisã restituie sunt blocaþi între alunecãri

dispunere care împietreºte orice încercare

poate-i surâsul sau poate-i scoaterea dintre adeveririeste o cicatrice ºi un cromatom care se ascunde un fapt înainteazvântãriiiar palmele tale se întâlnesc dupã ce-au vãrsat întregul nisipºi existã o mare implozie înãuntrul straturilorun eveniment readus în atenþia tuturor iar despre rãsucire se

vorbeºte mereucu o forþã care neagã depãºirea realitãþii ºi încã se numãrã cu odispunere care împietreºte orice încercare

în spatele mersului cãtre umbrã

existenþa norilor cu mult deasupra piramideloro rãmânere care priveºte în spatele mersului cãtre umbrãºi sunt forme aducãtoare de timp mohorât iar dintr-o singurã

eventualitate apar contingenþecu deschidere cãtre necunoscutele aºezãri o existenþã durã cum

stau eiºi privesc malurile abrupte un rãspuns evaziv cu contrazicerileîntr-o neaºteptatã înviorare

stâlp care mijloceºte înþelenirea

spre exemplu aduce în pumn imaginea unei ºarpante ºi se retrageîntr-o nevãzutã inflorescenþã

sunt momente când reapare o luminã înãuntrul unde înlãturarea-ipe margine

iar dintr-o confuzie apare un stâlp care mijloceºte înþelenireade mai multe ori o octavã-i aºezatã pe-o creastã cu sprijinul unei

mãsuricare iese dintre arcadele goale

descoperitor de amprente

o strãbatere lentã cu aºteptarea pe dosul frunzelorun descoperitor de amprente cu detaºarea în subsolul cavernelor

ºi sunt înºiruite pretinsele consecvenþe cu luãri care împrumutãdintre stadiile enumerate iar înspumarea îºi are deosebirile ei

unghiularela sfârºitul singurei traversãri

diapazon uitat

dragostea de pana care lasã urme adânci într-o ºoaptãexistã o suprafaþã mai mult lungã decât latã ºi se desprind formeale îngrozirii deasupra pomostinelor un readus dintr-o strãveche

mântuireo redeschidere cu patru etaje ºi cu o etajerã ascunsão rectificare cu un adaos smuls dintr-o etichetare simbolicãiar cei din pamfucia dezleagã apropierea ºi rânduiesc îngrãdireape un diapazon uitat

lângã urmele unei înºeuãri

un fotozilier o terasare are povârnirea pe douã laturi ºi se mãsoarãîntregul ecartament prin linii suprapusese vãd extremitãþile vreo câteva restanþe iar singurii vizitatorisunt aduºi dintr-o rãpusã comuniuneexistã forma unui anunþ permanent o dislocare are conturul uneiplecãri imediate iar lângã urmele unei înºeuãri se resimte

înlãturareacare are destãinuirea pe partea opusã staþiei de epurare

înverzirea sporadicã

spun adevãrul în ºoaptã ºi tac neîntrerupt încã o dovadã a eligibilei distanþãri

ºi existã peste tot mãrunte sunete apropiindu-se cu teamãuneori sunt acoperiri strâmte este ca într-o rãmânere mutã

se aºteaptã o revenire precum ruperea dintr-o înverzire sporadicãun subterfugiu îºi modificã unghiul vederii iar ultimul anahoretare aceeaºi neliniºte

�

Poeme de IANCU GRAMA

• Desen de Tudor Banuº, Abri de fortune

20 • APOSTROF

LEON-IOSIF GRAPINI

ºi Memorialul sãu

DUPÃ TREI plachete depoezie, Leon-Iosif Gra-

pini semna Cetatea cu ne-buni (2000), o carte de prozesurprinzãtoare, argumen-tând o neîndoielnicã vo-caþie. În prozele sale, ambi-guitatea e exploatatã catrãsãturã fundamentalã alumii vorbite, umorul subtil îºi alãturã ironia discretã, autoironia e mereu conþi-nutã, iar morala cu iz ardelenesc se înfiripãde la sine printre rânduri. Povestitorul luiLeon-Iosif Grapini descrie întâmplãrile cunaivitate mimatã ºi cu sinceritatea albã acopilului care vede ºi spune cã „împãratule gol“. Sfãtos ºi îndoit, înainteazã preca-ut, contrazicându-se, avanseazã ipoteze,divagheazã, într-o polifonie ameþitoare,câteodatã încãrcatã, în stare sã relativizezetotul ºi sã extragã confortul certitudinii dinchiar aceastã relativizare a totului. Cle-vetirea subþire conoteazã delirant locurilecomune, sparge tabieturi, scoate la ivealãmiezul moravurilor, înþelesurile adânci alesuprafeþelor multe ºi înºelãtoare. Mini-parabole cu final neaºteptat ºi incitant, pro-zele pot fi citite în mai multe registre, cuce-ritoare fiind mai ales sintaxa. Stilul, tonul,perspectiva ar putea fi apropiate de NicolaeVelea, de Sorin Titel, de Marin Preda, atin-gerile posibile fiind nenumãrate, dar lãsândmereu un rest, care e originalitatea indis-cutabilã a prozatorului. Rãsare în minte,inevitabil ºi toate proporþiile pãstrate,numele portughezului Saramago. Ironialiricã ºi vocaþia fantasticã, sintaxa seducã-toare, îndrãgostitã de propriile performanþeºi libertãþi, pledoaria în favoarea imagina-rului ca singurã ºi adevãratã realitate suntsemnalmente ºi ale scrisului lui Grapini.

La capãtul lumii (2004) – roman, cãciconglomerat de timpuri ºi spaþii, de auto-biografie ºi cronicã, parabolic, poematic,câteodatã parodic, ironic ºi satiric, dar ne-îndoielnic „cu deschidere la mare“ – s-arfi putut numi – spuneam la apariþie – ºiMemorialul de la ªanþ. Grapini a învãþat sãfacã pasul deloc neglijabil de la urzeala pe spaþii mici, încântatã de performanþelesale rapide, scânteietoare, la construcþiaamplã ºi pretenþioasã a unei structuriarmonioase ºi logice, înaintând desfãºuratpe mai multe planuri, niciunul uitat pedrum ori neglijat, înspre o încheiere cubãtaie lungã ºi valenþe nenumãrate, în staresã propunã ºi sã impunã propria sa lume,cu legi ºi ritmuri inconfundabile, alãturi deºi complementarã lumii „reale“ ºi altor lumificþionale. Þinutul grãniceresc din care setrage autorul are un Trecut încã descifra-bil în unele dintre trãsãturile Prezentului.

Rememorarea e motivatã de o exigenþãactualã difuzã, de o nevoie vag resimþitã,dar nicidecum mai puþin presantã, de a facepaºii urmãtori în cunoºtinþã de cauzã ºi va-lorificând însemne ce nu meritã uitarea.ªanþul-fortificaþie, capãt de lume ºi despãr-þitor de lumi în momente succesive aleistoriei, poate fi ºi trebuie sã devinã un local memoriei, unul cu funcþii întemeietoare,dar ºi generos faþã în faþã cu interpretãrilediverse. Nu întâmplãtor, una dintre rami-ficaþiile povestirii construieºte, în prelun-girea motivului cunoaºterii, uriaºa biblio-tecã. Ascunsã în adâncuri în aºteptarea unorvremuri mai puþin potrivnice în care sãpoatã lumina din nou drumul oamenilor,e, firesc, punct de fugã ºi personaj prin-cipal. Naratorul (cãruia i se pãstreazã/în-treþine o identitate deschisã pentru a puteainterveni cu comentarii, supoziþii, com-pletãri de martor avizat indiferent de loculºi de timpul întâmplãrii narate) nu vrea sãse simtã „strãin într-o realitate descoperitãºi înþeleasã de unul singur...“ Infinitiplicareadezarmantã a contururilor, recursul la im-presie ºi patã de culoare, la detaliul abun-dent, cotropitor, multiplu, conferã scriituriiun realism de o generozitate magicã, pre-cum, sã zicem, în proza sud-americanã, darapeleazã ºi la o fertilã, în ordinea atmos-ferei, magie a semitreziei. Minuþia dese-nului, adãstarea obiectivului pe gesturimãrunte ori „gândirea amãnunþitã“, cu osfãtoºenie mucalitã secondând cu umormarile teme, asigurã interesul cititoru-lui/ascultãtor. O plasticitate vag-agresivã,masivã, ardeleneascã se însoþeºte cu oplãcere/ºtiinþã remarcabilã de a transcrielimbaje ºi de a înscena dezlãnþuit dialoguriori monologuri chintesenþiind însãºi co-municarea omeneascã.

Memorialul Cetãþii (Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã, 2010, 350 p.) e, într-unfel, continuarea ºi rotunjirea Capãtuluilumii. Ca într-o nouã poveste a MeºteruluiManole,

lumea era mare ºi multe popoare trãiau înea, stãpânul lumii a zis Sã se gãseascã pe totcuprinsul pãmântului un þinut binecuvântat,pentru o zidire mãreaþã, nemaiîntâlnitã, ceva dãinui cât veacurile, ºi s-a gãsit… S-aînãlþat o zidire uriaºã, trainicã, impunãtoareºi maiestuoasã, cum alta nu a mai fost, numai este ºi nu va mai fi în veacul veacurilor.ªi lucrarea s-a chemat cetate.

Nicio zidire omeneascã nu poate dãinui,ba, mai mult, nu poate exista decât scrisã.Scriitorul e cel care îºi ia în sarcinã relatareaîntemeietoare:

... mai degrabã aº numi-o monografieromanþatã sau roman monografic... primã-ria, arhiva localã, biserica, ºcoala, casapreotului ºi cea a moºului, rãmãºiþele tur-nului ce mãrturisesc despre existenþa cândvaa unei mãnãstiri, catacombele ºi dealul cuºanþurile de apãrare, oamenii, bãtrânul,protopopul, tânãrul, primarul, apoi sunt

evenimentele, cele din trecut, invaziile,potopul, pârjolul, foametea, cele din pre-zent, alegerile, pãtrunderile ilegale în cameraascunsã a arhivei, drumul pânã la trecãtoareºi înapoi, conversaþiile cu bãtrânul, poveºtilelui... apoi întâlnirile cu tânãrul, absenþa luimisterioasã încã îl intrigã, povestea lui dedragoste, mãrturisirea fãcutã preotului,caleaºca ºi santinela de alãturi, din nouþinutul, sãtenii ce nu vor sã cunoascã ce li seîntâmplã... zidurile uriaºe ale cetãþii, poartaºi paznicii ei neclintiþi, casa micã dintre apeunde a hotãrât comandantul cã va locui,manuscrisele ºi foile goale, chiar, unde orfi toate hârtiile ºi registrele lui, valiza cu carei s-a permis sã le aducã, pridvorul, rãcoareadimineþii ºi durerea din ceafã, junghiurile ºicelula, oare-i aceeaºi zi sau alta, cât sã fi statinconºtient, unde se gãseºte încãperea asta,o fi în interiorul fortãreþei sau în altã parte,într-o altã închisoare, va afla în curând, cheiarotindu-se în broascã asta îi dã de înþeles, lafel uºa împinsã înãuntru ºi cãtana înarmatãdin cadrul ei…

Construitã, iarãºi, pe mai multe planurispaþio-temporale intersectate uneori pe ne-simþite, ca într-o lume cu mai multeledimensiuni regãsite, cartea e ºi o vastã pa-noramã etnograficã, o detaliere a arheti-purilor. Meserii ºi relaþii umane uitate suntreînsufleþite cu o artã a descrierii de tipbreughelian, aglomerarea de detalii lim-pezind în mod straniu tabloul în loc sã-lîncarce. Oamenii gospodari ai lui Creangãse þineau aproape de sonoritatea suficientãsieºi a cuvintelor, enumerãrile alcãtuiau unpoem, o încrengãturã sonorã, poematicã.La Grapini se detaliazã ºi utilizarea, cu oplãcere de a privi molipsitoare, veritabilespectacole ale îndemânãrii. Joagãr, rãzboide þesut, carierã de piatrã, cercetare dearhive, alegeri la primãrie, gãtit, fãcut dra-goste pe furiº ori dupã lege, obiceiuri desãrbãtoare, toate sunt îndeletniciri cu rost,dichisuri ºi ceremonial. Uneltele sunt încãprelungiri ale mâinii ºi minþii omeneºti, nuau deprins înstrãinarea erei supertehnolo-gizate. Paginile de etnografie ºi tehnicãþãrãneascã se intersecteazã cu poveºtilevieþii cotidiene, cu cele þinând de cutumaeticã ºi socialã, cu mituri ºi eresuri. Toateîmpreunã construiesc o Cetate de o impor-tanþã egalã cu Cetatea de piatrã construitãºi reconstituitã în Memorial: „azi e ziua denaºtere a cetãþii ºi ziua în care a murit pri-mul om, orice moarte e o naºtere“. Loculmemoriei este unul de atmosferã, de apar-tenenþã, de ºtiinþã de a trãi ºi de a muridupã norme comunitare.

Povestitor abil, Grapini joacã sforileamestecând realitãþi ºi ficþiuni dupã regulanescrisã a istoriei omeneºti: „Totul nu-l veþiafla niciodatã, semne de întrebare vor mairãmâne ºi în mintea domniei voastre, ºi încarte“. Cu acest al doilea volum dintr-o,bãnuiesc, trilogie, Grapini reconfirmã vo-caþia de prozator, iar cititorul poate aºtep-ta cu încredere rotunjirea cãrþii despre unloc, o lume ºi o atmosferã cãrora li se asi-gurã, astfel, realitatea ºi dreptul la duratã.

�

Irina Petraº

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 21

IANOªI

despre cultura rusã

DE-A LUNGUL anilor,Ion Ianoºi a scris mai

multe texte ocazionaledespre cultura rusã (pre-feþe, postfeþe etc.), eleadãugându-se scrierilor sa-le fundamentale dedicatelui Dostoievski ºi Tolstoi.Relativ recent, el a revãzuttot acest material complementar, l-a rescrisîn parte ºi l-a întregit sau corectat pe alo-curi, publicând în cele din urmã un masivvolum sintetic (Autori ºi opere, II. Culturarusã, Bucureºti: Ed. EuroPress, 2010), carese citeºte cu folos ºi cu plãcere ºi din caretoatã lumea iese în câºtig, dacã-l parcur-ge. Limpezimea frazei ºi a demonstraþiei,contextualizarea foarte scrupuloasã a fiecã-rui scriitor în parte ºi nu în ultimul rândsituarea tuturor scriitorilor în mediul socio-cultural în care ºi-au elaborat opera fac dinvolum o operã de referinþã, cu atât maimult cu cât nu prea gãseºti, în culturaromânã recentã, om care sã cunoascã maibine domeniul decât Ianoºi.

Cartea – înainte de a-i reproduce su-marul – mai are douã calitãþi aparte, care secuvin a fi apreciate. În primul rând, nu arenimic din revanºismul stilistic specific almultelor volume care abordeazã cu reti-cenþã cultura sovieticã, socotind-o legic inferioarã, viciatã prin definiþie de parti-pris-urile inerente cu care o împovãreazãpresiunea ideologicului dominant ºi cen-zura. Dimpotrivã, chiar dacã trece dincolode 1917, scriind, de pildã, despre Gorki,ªolohov, Paustovski sau Evtuºenko, Ianoºiinclude cãrþile în linia organicã a culturiiruse, ceea ce justificã, în cele din urmã, ºisubtitlul implicit al cãrþii, în care – corecþisã fim... – este vorba atât de cultura rusã,cât ºi de cea sovieticã. În al doilea rând,cartea privilegiazã ceva ce am putea numiideocriticã: fie cã scrie despre autori ruºi, fiecã se opreºte la cei sovietici, Ianoºi e inte-resat de determinismul socio-politic ºi cul-tural al ideilor acestora, metodã prin careliniile de continuitate se vãd mai bine,obturând pe alocuri ruptura brutalã din1917, pe care alþi exegeþi o considerã fatalã.

Chiar ºi în exegeza occidentalã social-politicã referitoare la Revoluþia Rusã ºi lafenomenele care i-au urmat se observã, pemoment, douã tendinþe pe mapamond:unii – mai ales martorii sau victimele –absolutizeazã ruptura, elogiind binele dedinainte de 1917 ºi vituperând violent îm-potriva grotescului de dupã, pe când alþii –cei din ºcoala americanului Richard Pipes,de pildã – sunt interesaþi cu precãdere decontinuitatea fracturatã pe care o reprezin-tã anul 1917, revenind cu obstinaþie laideile de dinainte de revoluþie, pentru aînþelege ce anume s-a întâmplat cu adevã-rat, ca mentalitate, acolo. Trecând în dome-niul specific al literaturii, devine, sub acestaspect, foarte incitant sã vedem care suntliniile de corespondenþã dintre tolstois-mul „creºtinismului fãrã Hristos“ (incrimi-nat de Soloviov) ºi programul construirii„societãþii frumoase a oamenilor frumoºi“pe care o anunþã Proletcultul (prin doi

corifei obsedaþi de Nietzsche ºi de progra-mul resurecþiei dionisiace: doctorul Bogda-nov, într-o mai mare mãsurã, ºi Luneacears-ki, într-una mai micã), deºi, în aparenþã,liantul nu existã, asocierea fiind socotitã, decãtre puriºti, ca de-a dreptul scandaloasã.În cartea lui Ianoºi, legãturile sunt impli-cite, nu declarate, însã ele existã, parteafoarte rezistentã a volumului constituind-onu critica literarã ca atare, ci ideocritica dinspatele ei, interesul lui Ianoºi pentru idei-le ruse ale celei de-a doua jumãtãþi a se-colului al XIX-lea (panslavism, nihilism,interesul obsesiv pentru binomul Hristos –Antichrist [sau Diavol], „naturalism“, princare scriitorii ruºi înþeleg realismul etc.)fiind precumpãnitoare.

Înainte de a releva câteva cristalizãri, sãtrecem în revistã sumarul. Tolstoi ºi Dos-toievski deschid ºi închid volumul, celdintâi printr-un text dedicat romanuluiRãzboi ºi pace ºi prin substanþialul eseuTolstoi ºi tolstoismul, cel de-al doilea prin-tr-o subtilã analizã a sindromului „subtera-nei“ (din Însemnãri...), cãreia i se asociazãAmintiri din casa morþilor. Între ei, ªcedrin,cu Domnii Golovliov, scriitor foarte bun,trãind neºansa de a-ºi consuma viaþa printregenii. Secþiunea a doua a volumului e ceamai substanþialã sub aspectul ideocriticii,prin texte dedicate lui Ceaadaev (Scrisorifilosofice, I-VIII, unele fiind recuperate pos-tum), Soloviov ºi ªestov (admirat, printrealþii, de Camus ºi de Fundoianu...), cãrorali se adaugã Herzen – Bielinski – Cernâ-ºevski (nu cu Ce-i de fãcut...) – Dobroliu-bov ºi Pisarev (coautorii volumului, tradusla noi, Despre esteticã, artã, literaturã), res-pectiv Plehanov. Secþiunea a treia îi reþinepe Merejkovski, Tânianov, Nabokov (cuprimele cãrþi, scrise acasã), Þvetaeva ºiPaustovski, pentru ca secþiunea a IV-a sã seopreascã la Maxim Gorki (Klim Samghin),ªolohov, Platonov (Cevengur), ªalamov(cu poveºtile Kolâmei), Grossman ºi Evtuºenko (douã romane: Dulce þinut al poamelor ºi Sã nu mori...).

Ca tranziþie, cel dintâi aspect pe care-lremarcã oricine este transferul de la ideaticla estetic sau literar în saltul din perioadade dinainte de stalinism în cea de dupã, ce-ea ce explicã, în ultimul rând, un fenomenpe care îl întâlnim ºi la noi în perioada de dupã 1965: literatura îºi accentueazãfuncþia esopicã, ºi-l „asociazã“ pe cititor,din dorinþa de a stipula un dublu palier dereceptare, cel „conspirativ“, „consensual“fiind dominant. Conþinutul ideologic altextelor de dupã stalinism este mai estom-pat – excepþie fac doar romanele care de-conspirã atrocitãþile gulagului (al lui ªalamov, în primul rând...) –, însã con-ºtiinþa literaritãþii este mai accentuatã – seobservã ºi la Bulgakov, analizat doar întrecere de Ion Ianoºi –, pe considerentul cãliteratura – uneori: doar literatura... – poa-te fi opusã dictaturii ºi samavolniciilor comuniste, fiind nu numai o formã derezistenþã, ci ºi o armã.

Analiza celei de a doua jumãtãþi a seco-lului al XIX-lea este excelentã, cu observaþiinu o datã frapante. Sub aspect cultural,epoca se împarte între radicalism (ªcedrin,Nekrasov) ºi conservatorism moderat(Dostoievski, Tolstoi, Goncearov), celei de-a doua tendinþe adãugându-i-se ºi aris-tocratul Turgheniev, faþã de care mulþistrâmbã din nas – dar îi recunosc calitãþilede excelenþã... –, ceea ce nu exclude per-

plexitatea dihotomicã cu care a fost primitromanul Pãrinþi ºi copii, al cãrui prota-gonist, Bazarov, propovãduieºte în premierãnihilismul. E o epocã, pe de altã parte, încare nu se trãieºte mult: „Bielinski a muritde tuberculozã la 37 de ani, Dobroliubov[...] la 25, Pisarev [...] a suferit o depre-siune adâncã ºi s-a înecat înainte de 35 deani“ (p. 110), lista putând fi continuatã cualþii: Soloviov moare la 47 de ani, în 1900,având în spate o operã prodigioasã, Bul-gakov dispare ºi el înainte de 50. Pe de altãparte, ne aflãm într-o vreme în care se tre-ce, colectiv, uºor din viaþã în moarte, poeþiiºi literaþii ºtiind cã „pot fi uciºi“ oricând:decembriºtii sunt pedepsiþi în 1825, þarulAlexandru al II-lea e ucis la 1 martie 1881,la 9 ianuarie 1905 are loc mãcelul de la Pe-trograd, în 1917 Revoluþia, apoi rãzboiulcivil: peste tot nu avem decât insecuritateexistenþialã, fricã ºi exasperare, ºocul psihicpe care-l suferã Dostoievski – condus la eºa-fod, pentru a fi graþiat – fiind reprezentativpentru tot ceea ce se întâmplã. Sã nu-iuitãm, în acest context, pe anarhiºti, prinlegãtura pe care o stabilesc cu nihilismul:„modernismul negru“, cum i-am puteaspune, dominã scena, Ianoºi îi înregistrea-zã, scrupulos, toate meandrele, deºi – sin-ceri sã fim – nu coboarã pânã la radicalis-mul la care se putea coborî, lectura uºorantinihilistã a lui ªestov – oarecum la anti-podul a ceea ce admirau în el Camus sauFundoianu – fiind semnificativã în acestsens.

Terifianþa perioadei este însã foarte bineredatã, ea explicând, în cele din urmã,recursul la soluþia spiritualistã pe care îl în-cearcã mulþi intelectuali, cei mai pregnanþifiind, în aceastã privinþã, Soloviov ºi Tol-stoi. Primul prin „mitosofia totalitãþilor ontologice“ (aici lectura lui Ianoºi mi s-apãrut a fi niþel prea prooccidentalã, ceea ceobtureazã sensurile fundamentale ale pan-slavismului, fiindcã nu atât „atotunitatea“legãmântului spiritualist dintre Est ºi Vesto cãuta Soloviov, ci „izbãvirea“ Occidentu-lui prin înglobarea sa în revirimentul spiri-tualist rãsãritean, ceea ce înseamnã un ac-cent uºor schimbat înspre preeminenþaEstului), cel de-al doilea prin organicismul„creºtinismului fãrã Hristos“, conceput cafilantropie universalã ºi ca instaurare aBinelui prin altruism organic, prefigurat,într-o oarecare mãsurã, dar cu un sens dai-monic, schimbat, de Dostoievski în FraþiiKaramazov, în viziunea Marelui Inchizitor.

Însã e frapant interesul obsesiv al peri-oadei pentru Diavol ca Antichrist, locote-nent al Sfârºitului: apare, fireºte, la Dosto-ievski, în romanul ºahist Apãrarea Lujin, allui V. Sirin (Nabokov), în textele lui ªestov(desigur...) sau la Bulgakov, Merejkovski(în trilogia Hristos ºi Antichrist) sau chiarGogol (în ªi încã despre Diavol), ca sã numai vorbim de percepþia difuzã, popularã,potrivit cãreia anarhismul e „demonic“, lafel fiind ºi rãsturnarea vechii ordini ºi so-sirea, coercitivã uman ºi ideologic, a Revo-luþiei purpurii. Sugestia cã, în Rusia celeide-a doua jumãtãþi a secolului XIX-lea ºi înprima jumãtate a celui care vine, se trãia unfoarte real sentiment escatologic reiesetulburãtor din demonstraþiile lui Ion Ianoºi, fãcând ca volumul sãu sã fie ºi maiincitant, un bun instrument de lucru pen-tru dezvoltãri exegetice ulterioare.

�

ªtefan Borbély

22 • APOSTROF

DEªI MAI tot timpul beat, Markus Au-gustine e singurul care iese acum fãrã

teamã din casã. Roro trebuie sã se fereas-cã de blestemele care rãsunã de peste tot,spre alungarea monºtrilor ºi a necuratuluicare au adus, peste cutremur, aceastã altãnãpastã, a ciumei, iar Otto se simte tot maiîmpuþinat de forþã ºi voinþã ºi de abia maipoate sã amestece în terciul de mazãre. Dincuvintele pe care le bâlbâie Markus, cei doiau înþeles cã molima s-a rãspândit, prinzândchiar ºi locurile cele mai ascunse ºi mai feri-te ale Vienei. Strãzile sunt stãpânite acumde ºobolani care trec peste încãlþãri sau ce-lor cu picioarele goale, cum se întâmplã demulte ori vara, le muºcã fãrã vreo urmã deºovãialã degetele. Tot mai multe case îºi aubolnavii lor, au fost spãlaþi, unºi, tãmâiaþi,îngrijiþi ºi vegheaþi, dar mai apoi plânºi ºiîngropaþi, cãci bubele negre le-au plesnit ºiîn adâncul inimii, aducând sfârºitul. Daraceºtia au fost fericiþii primelor zile, cãcifebra ºi puroiul au trecut prea repede dela unul la altul, iar mâinile care au udatbuzele muribunzilor stau ºi ele acum încru-ciºate peste piept ºi pe ele nimeni nu le-amai ajutat. Castroanele cu lipitori aduse deprin bãlþi spre uºurarea sângelui bolnav s-au uscat de mult de la soare, fiindcã ceiîncã sãnãtoºi au luat-o la fugã, lãsându-ºimuribunzii singuri, porþile deschise ºi avu-tul în voia prãdãtorilor. Numai cã nimeninu vrea sã atingã nimic, dincolo de gar-duri stau întinse leºuri, caii, porcii, gãinile,câinii ºi pisicile s-au lãsat cele mai multe, ºiele, pe o parte ºi din trupurile lor umflatese revarsã acum duhoarea. Pungile cu bani,dacã existã, stau dosite de obicei sub sal-tea sau ascunse sub perne, iar astea suntnãclãite de sudori ºi cheaguri negre.

Viena e acum un oraº al spaimei ºi cu-vintelor puþine, prãvãliile au obloanele lãsa-te ºi uºile hanurilor s-au închis, femeile nu-ºi mai fluturã fustele ºi li s-a stins ºicheful de vorbã, gurile lor s-au acoperit cubatiste. Markus Augustine însã iese, iarfluierul ºi lãuta lui se aud de departe pentrucã în rest stãpâneºte tãcerea. Timpul þi-petelor ºi hohotelor a trecut, cine încã nue atins nu-ºi mai trimite gândul spre morþi,ci numai spre propria viaþã, puþinã, careatârnã de un fir ºi care trebuie apãratã.Fiecare dupã cum îl cãlãuzesc simþurilerãtãcite, în singurãtate cei mai mulþi, sauîn febra unor patimi izbucnite brusc ºi la felde puternic ºi devorator ca molima. Atinge-rile sunt scurte, suspinul de plãcere ºi uitareprelung, trupul numai o sudoare, iar buzeleo frenezie, dar aceste clipe, chiar dacã suntprimejduite ºi vor trece, sunt ale vieþii.Markus se întoarce adesea cu paloarea ne-somnului ºi a beþiei, cu chipul inundat însãde luminã, apoi cade în somn, iar când setrezeºte, dupã ce-ºi mãnâncã în fugã tocanade legume, îºi ia lãuta sau fluierul ºi cântã.

Nici la palat lucrurile nu stau mai bine,a adus el veste într-o zi, mulþi au cãzutrãpuºi de febra bubelor negre sau seceraþide propria spaimã. Împãratul nu mai pri-meºte pe nimeni, porþile s-au închis, doardoctorii au voie sã iasã ºi numai îmbrãcaþi

în robe negre, cu chipul acoperit de mãºti.Aratã ca niºte pãsãri cu cioc, spune Markus,eu am vãzut câþiva, ºi nu ating nimic, doartrec în tãcere ºi lasã la uºile însemnate alifii,dar cine sã le întindã pe piele, când toþi aufugit?, Dar principesa, întreabã Roro, aiaflat ceva despre ea?, Ea e sãnãtoasã ºi sepregãteºte de plecare, stã însã pânã atunci,ca mai toþi, cu ferestrele acoperite ºi uºileferecate, iar medicul regal trece de douã oripe zi sã-i ia febra ºi sã-i cerceteze înche-ieturile, dar, spre fericire, nu gãseºte nimic,Bine, spune Roro.

Otto ar întreba ºi el, poate, ceva, dar decâteva zile trupul i-a scãzut în puteri ºi oameþealã la fel ca beþia îi însoþeºte greaþacontinuã care-i urcã din stomac. Nu maidoreºte sã mãnânce ºi nici sã se dea jos dinpat, doar sã doarmã în timp ce Markus vacânta. A doua zi semnele bolii nu se mai þinînsã ascunse, subþiorile hangiului s-au um-flat ºi au devenit dureroase, mirosul greual sângelui ºi puroaielor invadând apoiîntreg corpul. Ar trebui sã plecaþi, geme el,ceasurile mele sunt de acum numãrate, darRoro, deºi nu rãspunde nimic, nu se dez-lipeºte de pat, schimbând întruna compre-sele cu flori de muºeþel cu care încearcã sãopreascã mãcar nãvala duhorii, fiindcã îm-potriva durerii ºi a fierbinþelii nu gãseºte unleac. Markus e din nou prea beat ca sã poatãface vreo altã miºcare, afarã de aceea de a setârî pânã într-un colþ al odãii ºi a se prãbuºipentru un somn lung pe podea. Gemetelemuribundului ºi suspinele de plãcere dinvisele muzicantului se ating ºi se adunã în-tr-un singur nod întunecat, într-un ghemîncâlcit, þesut din fire vii ºi altele stinse deja.Dupã a treia zi trupul umflat al lui Ottoîncepe sã se zbuciume sub convulsii ºispasme de tot felul, iar din gura lui þâºnesc,odatã cu un sânge fierbinte ºi negru,bolboroseli fãrã ºir. ªi în toate vorbele lui sereiau ºi se repetã aceleaºi furiºãri ale uneipelerine negre care vine, pleacã ºi poartãîn cufãrul sãu prea multe, poate ºi suflete,chiar ºi al lui e deja închis acolo, cãci, o!,sub câte alambicuri s-a aprins focul în acesthan de lângã garnizoana Am Hof ºi cums-au încins pulberile ºi s-au topit, schimbân-du-se în aur, într-o nesfârºitã luminã, înaceastã imensã ºi de nesuportat strãlucirecare se apropie acum ºi de el. Buzele luiOtto se strâng ca sub greaþã, inundate despuma roºiaticã a unui sânge învins, apoibrusc, dupã un ultim spasm sau fulgerare,se destind într-un surâs, iar dupã asta rã-suflarea i se opreºte. Roro nu se îndepãr-teazã ºi nu face niciun alt gest, fascinat deceea ce încã vede în privirea lui, puterea ºiporunca unui cristal în care arde parcã unsoare. Cel care va închide ochii lui Otto ºiîi va încruciºa mâinile pe piept e Markus,muzicantul s-a trezit dintr-odatã ºi are ºiminþile limpezi ºi mâinile sigure, nu tremu-rã ºi nici nu suspinã, întreabã doar De undevom face rost de lumânãri, cãci astea suntmai scumpe acum decât mâncarea sauaurul., Vei cânta, spune Roro, apoi întreabãcu voce tare, deºi doar pentru el Unde or fioare cearceafurile, sã cãutãm unul curat,

sã-l învelim. Rugãciuni nu ºtiu nici unul,nici altul, numai un Doamne, odihneºte-l!va însoþi de aceea sufletul celui dus.

Markus Augustine se întoarce abia spresearã, aducând cu el trofeul atât de preþios, olumânare subþire ºi galbenã. O aprind, flacãraarde aplecându-se într-o parte ºi topindrepede ceara. Atât a fost, spune muzicantul,dupã care trage de cearceaf, încercând greu-tatea celui înfãºurat în el. E greu, pânã lapoartã ai sã mã ajuþi ºi tu, îl vom lãsa apoiacolo, singur nu pot sã-l duc, îl vor ridicagroparii. Bine, rãspunde Roro, dar nu-l maiaºteaptã pe Markus Augustine, apucã demarginile cearceafului, pe care le înnoadã,obligând trupul înþepenit deja al hangiului sã se strângã cu picioarele spre gurã, într-omiºcare nefireascã, la care oasele rãspundpârâind. Apoi, ridicând pe umeri încãrcãtura,fãrã prea multe opintiri, se porneºte singur,deschide poarta ºi abandoneazã trupul ne-însufleþit ca pe o boccea prea greu încãrcatãde taine. Iar dupã asta, în noaptea aceea, vreasã bea ºi el din vinul pe care l-a adus mu-zicantul împreunã cu lumânarea.

Ce se va întâmpla de aici sunt lucruri decare cei vii au ajuns sã nu se mai teamã, cãcigropile în care se aruncã de-a valma cada-vrele cu miros înþepãtor de sudoare ºi purois-au întins dinspre marginile oraºului pânãdincoace de garnizoanã, aºa cã pe Otto n-a trebuit sã-l care nimeni prea mult. Di-mineaþa trupul lui a fost aruncat într-o cã-ruþã, iar apoi direct peste altele, între mâini,picioare ºi braþe deschise ca pentru o îm-brãþiºare, în groapa comunã sãpatã dinîntâmplare, ori fiindcã sorþii au hotãrât aºa,nu departe de casã. Un strat subþire depãmânt a acoperit dupã aceea totul, nu ºifoiala ºobolanilor, tot mai mulþi ºi mari capisicile. Mai mic e în schimb numãrul oa-menilor, casele toate îºi au morþii lor, ceirãmaºi se ascund prin împrejurimi, hrãnin-du-se cu se gãsesc, fructe de pãdure ºi ier-buri, ori se adunã în grupuri mici, luând cuasalt pivniþele cu vinuri. Cãci, dupã ce auîncercat cu altele, alifii, lipitori ºi descântece,fãrã ca molima sã dea vreun semn deîngãduinþã, alegând tot mai nestãpânit ºifãrã socotealã pe cei cãrora le va lãsa pentruultimele lor patru zile doar umflãturile,miasma ºi delirul, unii cred cã au gãsit unleac în bãutura pãstratã la locuri ferite desoare pentru ospeþe, nunþi sau botezuri.Chiar ºi vinul þinut pentru înmormântãri e bun, cãci, dacã tot le va fi scris sã moarã,sã aibã mãcar ºi ei parte de pomanã. În ase-menea locuri umblã cu împleticiri alepicioarelor, glasul rãmânându-i însã curat,ºi Markus Augustine. Nu mai dã prea despe la han, iar Roro trebuie sã se descurcedin puþinul pe care îl gãseºte în cãmarã, darfãinã încã mai este ºi din ea frãmântã ºi coa-ce biscuiþi ºi turte cu chimin. De apa fân-tânii nu se teme, deºi sub dogoarea soareluiºi aerul încãrcat de miasme, a prins un gustsãlciu, o fierbe ºi adaugã câteva frunze dementã. Nu se neliniºteºte deci atunci cândmuzicantul nu se întoarce, chiar dacã autrecut deja patru zile ºi nopþi încheiate. Du-pã o sãptãmânã însã fãrã vreun semn, de

Ach, du lieber AugustineDiana Adamek

Prozã

paºi sau sunete de fluier ori lãutã, în sufletullui Roro se strecoarã întrebãrile ºi teama.Trebuie sã aºtepte ceasul nopþii, sã se în-veleascã bine în manta ºi sã-ºi acopere încãºi cu mai mare grijã chipul, ca lumea sã nu-lvadã ºi sã strige cumva Necuratul!, iar apoi,cu ferealã, sã iasã pe strãzi, luându-se dupãmirosul vinului, ºi sã-l caute. E prima datãcã pãrãseºte casa de toamna trecutã, cândfrigul ºi bruma i-au alungat din podgorii, sesimte buimãcit ºi nu ºtie prea bine încotrosã se îndrepte. Duhoarea cadavrelor aban-donate pe strãzi e mai puternicã decât toateºi nãrile lui nu prind de aceea nicio altãurmã, de sudori vii sau acrealã de vin.Rãtãceºte la întâmplare, cercetând, atât câtpoate la lumina lunii, ºi feþele celor întinºipe pãmânt, ar fi bine sã se grãbeascã totuºi,fiindcã e ora la care apar groparii, ceea ce i-ar face mai încâlcite ºi furiºate cãutãrile.Roro se uitã cu atenþie în jur, cu grijã sãnu se împiedice de trupurile încremeniteîn fel de fel de poziþii, dupã cum i-a prinsspasmul ultimei suflãri, ºi care, aºa cum staurezemate de zidurile crãpate sau întinse de-a curmeziºul în drum, nãclãite de sângelescurs din bubele negre, par ale unor pãpuºidesfigurate. Viena e un teatru abandonat,cutreierat doar de siluete întunecate, cumãºti, care strâng recuzita ºi pãpuºile sfâr-tecate de ºobolani în mormane, iar apoi learuncã în gropi. Gata cu fala, ca ºi cu is-toveala, clipa s-a dus.

Între toate astea se învârte acum Roro,cu gluga coborâtã peste ochi ºi cu o batistãapãsatã pe nas, dar nu pentru a se apãra demirosul greu ºi pãtrunzãtor pe care nu-lpoate nicicum stãvili o cârpã, ci de privirilecioclilor se ascunde el. E o grijã fãrã rostînsã, fiindcã oamenii în negru nu vorbescºi nici nu vãd altceva decât cele pe caretrebuie sã le facã dispãrute ºi sã le ºteargã de pe faþa pãmântului ca ºi când toate aces-te mâini, picioare, trunchiuri ºi capete mur-dare de cheaguri ºi puroiuri n-ar fi existatniciodatã, par mai mult niºte umbre caremânuie lopeþi ºi cazmale, adunã, sapã ºiaruncã, acoperind la urmã totul, în grabã,lehamite ºi scârbã, doar cu câteva gãleþi cunisip. Roro le urmãreºte miºcãrile dintr-uncolþ al strãzii care duce spre catedralã, aº-teptând în liniºte ca totul sã treacã. Dar chiarîn clipa în care vrea sã-ºi întoarcã ochiipentru a nu vedea cum zboarã prin aerpãpuºile umflate, Roro prinde ºi umbra unui obiect cu gâtul lung ºi curbat care pare,care este, iatã, o lãutã ce saltã ºi ea dintr-olopatã direct în cãruþa deja încãrcatã. Unsunet dezacordat sfâºie tãcerea, ca ºi cumcerul ar fi din nou fulgerat. Staþi!, ar vreasã strige el, dar e prea târziu, cãci o altãimagine se aºazã peste asta, iar ea e a unuitânãr cu pãr castaniu care þine în mâinilecrispate un fluier ºi care zboarã ºi el prin aer,aruncat cu o lopatã. E de ajuns, e prea mult!Roro nu mai are timp ºi nici putere pentruvreun cuvânt sau miºcare, nici mãcar pentruun þipãt, gura i se îneacã în salivã, iar în piepti se strânge un cârcel, cât timp un junghifierbinte îl taie în pântec ºi tot trupul lui sefrânge în douã. Se va ridica cu greu din loculunde a cãzut, mult timp dupã ce cãruþa cugropari se va îndepãrta, iar el, nemaiavândde acum ce sã caute, se întoarce acasã. E sfîr-ºitul lui august, dar nopþile încã încãrcate dezãpuºealã ºi vaporii unui soare otrãvitor.

Dimineaþa îl prinde aºa, cu trupul dinnou chircit ºi gândurile golite, cãci nu maiare ochi ºi urechi pentru altceva, vede doaro lãutã înaripatã care scoate un þipãt. Searala fel, iar zorii ce vin nu schimbã cu nimiccrisparea cãrnii ºi pustiul din inimã. ªi iaraude sunetul, acum însã ca al unui fluier care

nu e dezacordat, ci melodios ºi trist, ca pevremuri. Roro se ridicã, simþind cã îi vor dalacrimile, poate de emoþie, poate doar dedurerea picioarelor amorþite. Iar în timp cese întinde ºi se scuturã, ca sã-ºi alungeînþepeneala, uºa hanului se dã brusc de oparte ºi în prag, desfigurat, palid, murdar,dar zâmbitor ca întotdeauna ºi cu ochii inun-daþi de luminã, îºi face apariþia muzicantul.Roro încremeneºte ºi o clipã îl secerã gândulcã în casa asta sunt prea multe nãluci, vindupã cum le taie capul ºi pleacã la fel. Numaicã da, împotriva a ceea ce el a vãzut înnoaptea aceea, silueta din uºã e chiar MarkusAugustine, care se miºcã, înainteazã, e vie ºi,în plus, târãºte dupã ea, împrãºtiindu-l întoatã încãperea, un miros greu ºi amestecatde dospeli. Sânge, puroaie, cãrnuri descom-puse, dar mai cu seamã o acrealã stãtutã devin. Doamne!, geme Roro ºi se dã un pas înspate, dar muzicantul râde uºor, fiindcã maitare nu-l þin puterile, deºi de un hohot pre-lung ar avea el acum nevoie. Ei, da, iatã-mã,dintr-o groapã cu morþi am ieºit, dintre hoi-turi putrezite, de aia miros aºa, m-au crezutînvins de ciumã ºi m-au aruncat împreunãcu leºurile, dar eu eram doar beat ºi cãzut lapãmânt. Noroc cã s-au grãbit ºi n-au maiacoperit locul, aºa cã atunci când m-am trezitcu fluierul ãsta în mânã, am vãzut soarelecare mi-a dat semn cã sunt viu ºi, deºi camgreu, cãci eram strâns de peste tot de mâiniºi picioare ºi guri multe s-au cãscat spremine, am reuºit sã le înlãtur povara ºi sã mãstrecor afarã. ªi iatã-mã, repetã el. Roro încãtot nu poate spune nimic, decât sã geamãiarãºi, prelung, ca în faþa unei minuni oripoate a unei farse pe care beþia a jucat-odestinului. Dupã care izbucneºte ºi el în râs.Ai bãut cât pentru o viaþã, Augustine, Maimult chiar, cât ºi pentru o moarte. Daracum, dã-mi ceva sã mãnânc ºi ajutã-mã sã dau jos de pe mine toate putorile astea.

Zilele care urmeazã, muzicantul va aveanevoie de odihnã, va dormi mult, dar, chiarºi aºa, îl va chinui ºi în somn setea de vin.Roro cautã printre cele rãmase dupã moar-tea lui Otto, gãsind uºor, printre sacii cufãinã, ceea ce cer bolboroselile lui Markus,douã butoaie cu mireasma însufleþitoare.Cãci abia ce apropie de buzele adormituluicana cu vin, muzicantul se ºi trezeºte, soar-be ºi râde, mestecã un biscuit ºi iarãºiadoarme. Aºa trece luna august, soarele semai potoleºte ºi, odatã cu zãpuºeala, ºi foº-gãiala ºobolanilor ºi numãrul morþilor. Dealtfel, n-au rãmas prea mulþi cei vii ºi mo-lima nu prea mai are în cine sã loveascã.Apoi se face septembrie, nopþile se deschidcu rãcoare ºi pe strãzile Vienei se aude dinnou, întâi ca o întrebare, apoi ca o fãgã-duinþã, trapul cailor ºi roþile trãsurilor. ªitot atunci reapar fustele femeilor, iar cu elevorbele, zvonurile ºi veºtile. Ciuma a trecut.

Dar nimeni nu vrea sã vorbeascã acumdespre suferinþe ºi dolii, mai curând despreospeþe ºi nunþi, iar una dintre ele, chiar da-cã nu se va petrece aici, e cea a principeseide Austria. Despre care se spune, aºa prindecu urechea Markus ºi îi povesteºte ºi lui Ro-ro, cã e sãnãtoasã, ferestrele ei nu mai audraperiile trase, trusoul i-a fost cu de-a amã-nuntul pregãtit, la fel ºi escorta ºi darurilecu care va lua, nu mai departe de o sãptã-mânã, drumul spre Spania, unde o aºteaptãregele Filip, viitorul ei soþ. Sã o ajute Dum-nezeu pe prinþesã sã strãbatã cu bine ºi cusufletul uºor dupã atâta împovãrare ºi spai-mã toate pãmânturile apãrate de alianþacelor douã puteri. Fiindcã ea, aºa povestescfemeile ºi cine sã nu le creadã?, se va îndrep-ta întâi spre Flandra, unde o va întâmpinaFernando Alvarez de Toledo, ducele de

Alba, trimis acolo special pentru asta, poateînsã, în secret ºi cu altã misiune, pentru aînfrâge vreo rãscoalã a rãsculaþilor, de chiarregele Spaniei. Iar de acolo nu mai ºtim,putem doar sã ghicim cã, ajunsã la Ant-werp, Elisabeta I a Angliei însãºi îi va oferiajutorul unui escadron de opt corãbii, cares-o apere de watergeuzen, piraþii mãrilor,dar Anna de Austria va gãsi vorbele potri-vite pentru a îndepãrta de la ea, fãrã sã su-pere pe nimeni, aceastã mânã întinsã din-spre o altã putere, ºi va gãsi singurã caleapeste marea largã pânã spre Santander, pecoasta de nord a viitorului ei regat. Dupãcare va cãlãtori spre Burgos, se va opricâteva zile la Valladolid, pentru a se odihniºi a-ºi aminti cã aici s-a nãscut, iar apoi vaface ºi ultimii paºi, spre Segovia, unde oaºteaptã nobili îmbrãcaþi în haine cenuºii cuargint, care o vor trece cu mare fast, pompãºi alaiuri sub porþile ºi arcurile oraºuluiînfrumuseþat anume ºi înmiresmat cu detoate, dar mai cu seamã de darul celor400000 de ducaþi dãruiþi de rege pentruaceastã plimbare. Cum va fi îmbrãcatã, oa-re, prinþesa?, se zbuciumã femeile, repe-zindu-ºi din nou fustele dintr-o prãvãlie înalta. O, eu cred cã va purta o rochie demãtase ºi o pãlãrie cu pene, Or fi ºi de pãuni,Poate, ªi va cãlãri un cal cu capã stracojie,Apoi va intra în bisericã, unde o va aºteptaregele, care îi va lua mâna ºi o va uni cu alui, Da, ªi dupã aia vor merge împreunã laMadrid, iar ea va vedea cu ochii ei minunãþiapromisã, lacul cu galeoane, ªi dupã aceea?,Dupã asta se vor închide pentru câteva zileºi nopþi într-una dintre încãperile mareluipalat numit Escorial, cu doar o aripã locuitã,unde se vor împlini cele obiºnuite ºi cuvenite,ªi dupã aia?, Oh, nu mai ºtim, dar mai etimp, doar sã ni-l dea Dumnezeu, ºi vom afla.

Aºa zboarã vorbele, prefãcând câteoda-tã culorile, fiindcã rochia prinþesei poate cãnu a fost cenuºie, ci purpurie sau violet,ca glicinele, e prea departe sã desfãºurãmde toate ºi cu atâta precizie. Însã un lucrue sigur, iar pe acesta nu-l ºtie nimeni decâtAnna, principesa care pleacã, cãutând dinochi ceva sau pe cineva în mulþimea ce oaclamã: ºiragul de perle pe care îl poartãla gât e din zahãr.

Mai este apoi încã o poveste, maiaproape de noi, la fel de neasemuitã în-sã, deºi într-un fel mai greu de crezut:despre un muzicant care a fost aruncat deciocli în groapa comunã, laolaltã cu leºurile,numai cã el nu era mort, ci doar beat. ªicând s-a trezit, ºi-a sãpat drum afarã ºi aînceput sã cânte ºi, fiindcã n-a mai avutcasã încã de la cutremur, tot asta spunea:Augustine ce-ai fãcut? Ai pierdut tot ce-aiavut. Dar nu despre un adãpost vorbea, seridicã o voce, în timp ce o altã fustã se în-foaie în dantelele noi, Dar despre ce?, O,dar nu e greu de înþeles, numai despre vin,cãci el l-a salvat ºi l-a întors la viaþã, Atuncisã petrecem ºi noi, Prea bine, cum se chea-mã cântecul?, Dupã numele pe care îl purtamuzicantul, Lieber Augustine, Îl ºtii?, Pãicum?, doar îl îngânã toatã Viena. Ach, dulieber Augustine, Augustine, Augustine...

Roro nu aude toate astea, dar ºtie des-pre ele, pelerina neagrã care s-a arãtat decâteva zile din nou la ferestrele hanului i-adat semnul pe care l-a aºteptat. Principesacu alaiul ei fastuos tocmai s-a îndepãrtat,e timpul deci sã plece ºi el din Viena. La felca altãdatã, fãrã a-ºi lua rãmas-bun, fãrã amai întoarce capul.

�

Fragment din romanul Dulcea poveste a tristului elefant

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 23

24 • APOSTROF

Comunicate ale USR

• Joi, 23 septembrie, a avut loc, la sediul Uniunii Scriitorilor dinRomânia, ºedinþa Comitetului Director al Uniunii, condusã depreºedintele acesteia, domnul Nicolae Manolescu. Preºedintele ainformat Comitetul asupra situaþiei curente a fondului imobiliaral Uniunii. Vicepreºedintele USR, dl Gabriel Chifu, a prezentatiniþiativele principale ale USR ºi stadiul realizãrii acestora.Comitetul a revãzut lista publicaþiilor aflate în patrimoniul USRºi a celor care au primit egida USR, ca o recunoaºtere a valorii lor.Comitetul a hotãrît sã propunã acordarea unor indemnizaþii demerit din locurile ce revin USR. Au fost aprobate unele cheltuie-li neprevãzute ale revistelor ºi filialelor ºi s-a redimensiont pro-gramul de lecturi publice. S-a cerut filialelor o atenþie specialãpentru ca lecturile sã aibã un ecou cît mai mare ºi o valoare lite-rarã ridicatã. Au fost analizate unele acþiuni de parteneriat cu aso-ciaþii de creatori din strãinãtate ºi s-a aprobat de principiu reali-zarea în 2011 a Festivalului Zile ºi Nopþi de Literaturã, ediþia aX-a. S-a hotãrît modalitatea de evidenþiere a calitãþii de mem-bru stagiar pentru nou-primiþii în USR ºi s-a analizat situaþiaproiectului Mediateca USR. Comitetul a luat în discuþie cererilecurente adresate direct de membrii USR.

• Vineri, 24 septembrie, a avut loc, la sediul Uniunii Scriitorilordin România, ºedinþa Consiliului Uniunii, condusã de preºedin-tele acesteia, domnul Nicolae Manolescu. Preºedintele a informatConsiliul asupra situaþiei curente a Uniunii, precum ºi asuprahotãrîrilor luate de Comitetul Director. Consiliul a discutatrãspunsurile trimise de CNSAS la solicitarea Uniunii Scriitorilorcu privire la situaþia membrilor Consiliului în raport cu fostaSecuritate. Consiliul USR a validat noii membri ai USR, titulariºi stagiari, primiþi în anul 2010, în urma propunerilor Comisieide validare.

• În ºedinþa din 24 septembrie 2010 a Consiliului USR au fost con-firmaþi ca membri stagiari ai filialei clujene EUGEN CUCERZAN,VALER CHIOREAN ºi IOANA SASU-BOLBA, iar ca membru plinANDREI MARGA. Filiala numãrã acum 280 de membri.

�

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Toamna culturalã la Cluj...

• a început în 20 septembrie, la Conservatorul „GheorgheDima“, în sala de concerte. ªi anume, formaþia „Ars Nova“,condusã de compozitorul Cornel Þãranu, a dat un concert demuzicã extrem-contemporanã. Au fost interpretate lucrãri deCristian Marina, Violeta Dinescu, Tiberiu Olah, António deSousa Dias, Cornel Þãranu, Iannis Xenakis. Au interpretat AurelMarc, Ioan Goilã, Codruþa Ghencean, Grigore Pop, AlbertMárkos, Grigore Botar ºi Gyula Ortenszky. A dirijat, inimitabil,Cornel Þãranu, care a fost ºi ingeniosul prezentator al lucrãrilorºi compozitorilor din program. Excepþional prin selecþia luc-rãrilor, prin mãiestria interpretãrii ºi prin claritatea jucãuºã aprezentãrilor, concertul formaþiei „Ars Nova“ a fost o repetiþiegeneralã pentru participarea ei la festivalul de muzicã contem-poranã „Muzica Viva“ din Portugalia. Unde, aºa cum ºtim dincronica lui Virgil Mihaiu (vezi România literarã din 15 oct. a.c.),formaþia a fost aplaudatã cu admiraþie ºi a avut un succes pe cîtde real, pe atît de mare.

• Apoi au început spectacolele ºi premierele de teatru. TeatrulNaþional din Cluj ºi-a deschis stagiunea cu spectacolul Ultimulmesaj al cosmonautului cãtre femeia pe care a iubit-o cîndva în fostaUniune Sovieticã, dupã piesa lui David Grige, în regia lui RaduAfrim. Piesa pare medie. Traducerea, foarte bunã, fãcutã de dnaLaura Poantã, a fost prelucratã de regizor ºi de trupã ºi împãnatãcu trivialitãþi dupã pãrerea mea deloc necesare. Radu Afrim, unprodus al ºcolii clujene de regie, a fãcut un spectacol ce se dis-tinge prin lungime. Momentele poetice ºi cele realmente intensteatrale nu lipsesc. Nu lipsesc nici inutilele momente triviale.Fãrã niciun fel de pudibonderie, cãci nu m-au deranjat nicinuditatea, nici sexualitatea fãþiºã din inubliabilul spectacol al luiªerban, Purificare, dupã Sarah Kane, cred cã în spectacolul luiRadu Afrim ºi goliciunea, ºi scenele sexuale, sînt supranumerare– ºi, dacã or fi plãcînd tinerilor spectatori care se duc acum pen-tru prima oarã la teatru, nu îmi plac ºi mie: sînt nu numai fu-mate, ci de prisos. Folosirea – în exces – a proiecþiilor, ca relativãnoutate în teatrul clujean, ascunde lipsa de tensiune de pe scenã.Trupa lucreazã însã bine, într-un spectacol care totuºi nu trecede nivelul mediu. Miriam Cuibus este o foarte bunã recitatoare.

• Urmãtoarea premierã a Naþionalului clujean, din 8 octombrie,Bosch, grãdina plãcerilor lumeºti, scenariul, regia ºi coregrafialui Marc Bogaerts, a fost cu mult mai bunã. Un spectacol strîns,de facturã suprarealistã, cu foarte intense momente poetice, cuexcepþionala recitare a dnei Miriam Cuibus. Mie mi-a plãcutRuslan Bârlea cîntînd. Mi-a plãcut ºi prezenþa Marinei Constan-tinescu, venitã de la Bucureºti sã vadã premiera.

• La Teatrul Maghiar din Cluj, care de asemenea a avut douãpremiere, spre regretul meu, nu am ajuns. Îmi rãmîn pentruurmãtoarea vizitã în þarã.

�

SUSANA BOGORIN

• Au trecut pe la noi, pe la redacþiune, dna Mihaela Ursa, cu modade toamnã, dna Ruxandra Cesereanu, însoþitã de Angelus, dnaRuxandra Croitoru, cu ºtiri din lumea dramaticã, dl Cornel Þãranu,cu ºtiri bune, dl Ovidiu Pecican, cu o carte nouã, dl prof. Octavianªchiau, cu promisiunea cã data viitoare aduce ºi-un text, dl NicolaeMocanu, pur ºi simplu, dna Raveca Constantina Buleu, dupã cãrþi,dl ªtefan Borbély, cu cãrþi, dl Lucãcel, care a pus temeliile viitoareicolecþii de picturã a Apostrofului. ªi alþii. Toþi proaspeþi, binedispuºi,bucuroºi ºi cã mai existãm, ºi cã avem sediul pe-o stradã centralã.

�

• Andrei ªerban la Opera Garnier din Paris, unde monteazã Italianca în Alger,de Gioachino Rossini. Foto: Eugenia Sarvari

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 25

Bilanþul României în tranziþie

ANUL 2009 a fost un prilejde bilanþ ºi de analizã

a celor douã decenii scursede la prãbuºirea comunis-mului, care s-a vãdit prinorganizarea de numeroasemanifestãri culturale ºi aca-demice. Un astfel de eveni-ment a gãzduit ºi Centrulde Analizã Politicã al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ între 29 ºi 31 octombrie 2009, iaro parte a comunicãrilor susþinute cu ocaziaacestui colocviu internaþional au fost tipã-rite într-un volum apãrut la mijlocul anu-lui 2010 ºi intitulat România dupã douãzecide ani (Iaºi: Institutul European).

Profesorul Vasile Boari, în Cuvântul-înainte, zugrãveºte un tablou sumbru alRomâniei în tranziþie, în mare parte real,dar exprimat cu patetism. Vasile Boariapreciazã cã justiþia este „una dintre celemai penibile instituþii“ (p. 15) ºi cã Româ-nia este „o þarã bântuitã încã de fantomeletrecutului, incapabilã sã-ºi asume trecutulîn mod responsabil“ (p. 15). Este o prefaþãpesimistã care, în mod deliberat, surprindemai degrabã jumãtatea goalã a paharului(p. 16), din dorinþa ca adevãrul spus brutalsã contribuie la o trezire. În studiul dedeschidere al volumului – România dupãdouãzeci de ani (1989-2009) –, profesorulAndrei Marga face o radiografie extinsã a României în tranziþie ºi abordeazã in-clusiv problema crizei societãþii, o crizã cumai multe dimensiuni (economicã, admi-nistrativã, moralã ºi intelectualã), care arenumeroase cauze: de la producþia internãredusã, administraþia ineficientã ºi nefunc-þionalã, partidele politice neserioase, pânãla resursele culturale precare (p. 21-22).

Alte studii publicate în carte, mai alescele datorate lui Vladimir Tismãneanu (De-mocraþie ºi memorie: România îºi confruntãtrecutul comunist) ºi Laviniei Stan (Memo-rie, dreptate, uitare: o radiografie a decomu-nizãrii româneºti), nuanþeazã cumva afirma-þiile tari din prefaþã privitoare la istoriarecentã, surprinzând inclusiv paºii – po-ticniþi, dar sesizabili – fãcuþi în sensulasumãrii trecutului. Administraþia prezi-denþialã, începând din 2003, a iniþiat ºicomandat redactarea a douã rapoarte fina-le privind Holocaustul ºi regimul comu-nist, acte prin care s-au stabilit responsa-bilitãþile statului român în agitatul secol XX

ºi care au consfinþit delimitarea de anti-semitism ºi trecutul fascist, de dictatura luiAntonescu ºi de crimele ºi abuzurile dic-taturii comuniste. Dincolo de tribulaþiile ei,recenta Lege nr. 221/2009 se dovedeºte unact normativ important, de reparaþie,inclusiv materialã, în cazul victimelor to-talitarismului comunist. Nu trebuie mi-nimalizat nici discursul din 18 decembrie2006 adresat de preºedinte Parlamentului,prin care se condamna regimul comunistdin România; acest mesaj a fost publicat înMonitorul oficial ºi a devenit act oficial alstatului român. Tipãrirea sa are deja efectejuridice, deoarece câteva instanþe, sesizatede avocaþii victimelor comunismului, auemis verdicte favorabile atât de restituire(recunoaºtere) a unor proprietãþi aflate înlitigiu (disputate între cetãþeni ºi autoritãþilocale sau guvernamentale), cât ºi de anu-lare a unor sentinþe abuzive de condam-nare pronunþate înainte de 1989. Discursulprezidenþial din 18 decembrie 2006 a fostargumentul juridic pentru restituirea (re-cunoaºterea) unor proprietãþi în judeþulMaramureº. Acum doi ani, Judecãtoria dinSighet a dat dreptate avocaþilor care au ple-dat cauza a doi cetãþeni din Ocna-ªugatagce revendicau (re)dobândirea proprietãþilorprin uzucapiune; juriºtii au invocat ºi de-claraþia preºedintelui din Parlament, princare sistemul comunist era etichetat ile-gitim ºi criminal (devenitã act oficial alstatului român). Meritã adãugat cã, pânã îndecembrie 2006, toate instanþele au respinscererile cetãþenilor în aceste speþe, pe motivcã uzucapiunea nu funcþioneazã în cazul încare terenul se aflã în proprietatea statului,deoarece se considera cã acest stat – indi-ferent de natura regimului politic – estelegitim. Or, regimul comunist – adicã Ro-mânia anilor 1945-1989 – tocmai fusesedeclarat ilegitim printr-un act oficial. Chiardacã aceste recunoaºteri vin foarte târziu,meritã subliniatã puterea precedentuluijuridic. ªi mai recent, un alt judecãtor aacceptat mesajul din 18 decembrie 2006,prin care regimul comunist era declarat ile-gitim ºi criminal, ca probã ºi a dat dreptatevictimelor. În acest caz, invocând acelaºimesaj ºi Raportul Comisiei Tismãneanu,avocatul Kincses Elød a solicitat ºi a obþi-nut în instanþã anularea sentinþei din 1958,pronunþatã de Tribunalul Militar Cluj, prin care inculpaþii din lotul Aladár Szo-boszlay primeau teribile condamnãri, mulþidintre ei fiind chiar executaþi.

Pornind de la autori precum Titu Maiorescu, Constantin Dobrogeanu-Ghe-rea ºi chiar I. L. Caragiale, profesorulMichael Shafir insistã – în studiul intitulatSchimbarea simulatã: rãdãcini ºi efecte –asupra modului cum funcþioneazã schim-barea simulatã în perioada modernã ºicontemporanã româneascã, fãrã sã neglijezedemersul comparatist, cu accent mai alesasupra cazului sovietic. Michael Shafircombate cu argumente teza potrivit cãreiasistemul comunist este cel care a generatschimbarea simulatã ºi susþine cã efecteleschimbãrii simulate se vãdesc ºi în postco-munismul românesc (p. 156). Pe lângãreflecþiile sale pline de sens, având o con-tribuþie importantã în fixarea mai multorconcepte privitoare la istoria recentã, carescot în evidenþã un politolog bine do-cumentat, Michael Shafir se lanseazã înafirmaþii polemice, pamfletare, uºor in-

adecvate pentru un volum altminteri ana-litic, vãdind o perspectivã calmã. În final,politologul face o comparaþie deplasatãîntre competiþia pentru moºtenirea spiri-tualã a cuplului Monica Lovinescu – VirgilIerunca ºi lupta pentru succesiunea lui V. I.Lenin. Michael Shafir trage ºi câteva con-fuzii, citând o postare de pe blogul per-sonal al lui Vladimir Tismãneanu: „totprofesorul american [V. T.], folosind ociudatã sintagmã, cheamã la o «solidaritatede oþel» cu protestatarii din RepublicaMoldova, în luna aprilie 2009 (Tismãneanu2009). Sintagma devine comprehensibilãnumai dacã reuºeºti sã-i trasezi originea:stalinskayia solidarnost“ (p. 167). În primulrând, în limba rusã de oþel s-ar traduce prin„stalnoi“ (masc.) sau „stalnaia“ (fem.);Stalinskii (stalinskaia) se referã exclusiv laStalin. În al doilea rând, sintagma folo-sitã în acea postare era „solidaritate in-oxidabilã“, nu solidaritate de oþel. Impresiacã aceste fragmente polemice par lipite, înmod nepotrivit, de corpul unui text carealtminteri ar fi fost pe de-a-ntregul coerentºi plin de miez este datã ºi de faptul cã aceareferinþã – Tismãneanu 2009 – se regãseºteultima la bibliografia de final, ºi nu în or-dinea alfabeticã fireascã, acolo unde i-ar fifost locul. În aceeaºi bibliografie, profe-sorul Shafir îmi atribuie în mod eronat paternitatea importantei lucrãri Religie ºinaþionalism: Ideologia Bisericii Ortodoxe Ro-mâne sub regimul comunist (Bucureºti: Ed.Compania, 2001), volum scris de cer-cetãtorul belgian Olivier Gillet.

Timpul foarte scurt dintre momentulcolocviului ºi apariþia volumului nu a per-mis editorilor o necesarã relecturã ºi o maiatentã corecturã, care ar fi eliminat uneleexprimãri pleonastice („nãravurile rele“ –p. 15), transcrieri inadecvate („Latvia“, înloc de „Letonia“ – p. 7) ºi anglicisme precum „legislaþie suportivã“ (p. 23), „de-pictare“ (p. 167). În locul noþiunii de„regim totalitar comunist“, mai adecvatã,editorii au preferat „regim comunist to-talitar“ (p. 13), un concept cumva discu-tabil, din moment ce sistemele comunisteau fost formule politice totalitare (sauautoritare dominate de un etos totalitar).

Dincolo de aceste observaþii minore,România dupã 20 de ani este o carte con-sistentã despre bilanþul tranziþiei româneºtipostdecembriste, care acoperã domeniivariate – stadiul democratizãrii, justiþia detranziþie, reforma ºi construcþia institu-þionalã, starea presei, situaþia agriculturii– ºi care îndeamnã la reflecþie datoritã unorreputaþi politologi, filosofi, istorici, socio-logi, istorici ºi economiºti.

�

Cristian Vasile

26 • APOSTROF

Peregrin la universitãþile Europei

DACÃ E sã fie corectã,remarca profesorului

Alexandru Niculescu, dupãcare „detaliile biografice,atunci când atingi un grandâge, nu mai au importan-þã“, vom constata, cu bucu-rie, cã Domnia Sa e cel din-tâi care o contrazice. Cãci,chiar dacã vrea sã dea impresia de „a-ºipregãti retragerea“ („Vine – sau a venit? –momentul retragerii. Treptat, pe furiº sauîn vãzul tuturor“) printr-o activitate didac-ticã firesc mai restrânsã, printr-un sintetic„autoportret ºtiinþific“ (apãrut în 2008 înrevista Dacoromania), prin volume omagia-le etc., profesorul se dovedeºte a fi acelaºi:activ, dinamic, optimist, dar ºi critic, pre-zenþã obiºnuitã ºi cãutatã în revistele deculturã ºi de specialitate, având încã mul-te de împãrtãºit semenilor, plinind neobo-sit rotundul unei opere de excepþie.

O confirmã ºi aceastã recentã carte asa (Peregrinãri universitare europene – ºi nunumai, Bucureºti: Editura Logos, 2010,397 p.), în care prevaleazã totuºi biografi-cul ºi narativul, „consideraþiile ºi ideile dincontribuþiile lingvistice“ trecând în plansecund; unde, de asemenea, în memorii ºi„amintiri despre oameni, fapte, evenimen-te, sentimente ºi gânduri – dar mai alesgânduri post actum“ (p. 374), regãsim neal-teratã ºi plãcerea confesiunii.

Cartea e mãrturia, adeseori tulburãtoa-re, a „unui lung drum, sinuos ºi accidentat,al vieþii ºi activitãþii“ sale (p. 9), petrecu-te, în cea mai mare parte a lor, în univer-sitãþi europene: Berlin-Est („RDG“) – mar-tie-iulie 1955, Viena – 1963-1965, Padova– 1965-1971, Sorbonne – Paris IV – 1980-1993, Udine – 1986-2002. Cele cinci ora-ºe, ale cãror nume sunt ºi titlurile capito-lelor mari ale cãrþii, marcheazã momenteale formaþiei profesorului în lumea univer-sitarã a Europei, fiecare dintre ele consti-tuindu-se într-o experienþã deosebitã.

Nu încape nicio îndoialã: „viaþa rãtã-citoare“ a memorialistului meritã a fi cu-noscutã, nu „mãcar ca o poveste“ (p. 37),ci tocmai – pentru adevãrul, complexitatea,uneori dramatismul realitãþii trãite pe me-leaguri strãine ºi în vremuri nesigure – „casã se ºtie!“ (ibidem), cu atât mai semnifica-tive cu cât vin de la o personalitate de sea-mã a ºtiinþei ºi culturii româneºti. Dincolode destinul individual al autorului ºi al celorapropiaþi lui, se contureazã un tablou, frã-mântat ºi incert, al României ºi al Europeiultimei jumãtãþi de secol al mileniului aldoilea: „am parcurs, ºi în România, ºi înEuropa, ani grei: anii comunismului opre-siv, anii cortinei de fier, anii întemniþãriioamenilor care formau elitele þãrii, anii dis-trugerii valorilor noastre naþionale“ (p. 12).Asemenea împrejurãri – generale, politice– trebuie ºtiute ºi înþelese, cãci explicã ges-turi, fapte, atitudini, au consecinþe diferi-te, pe planuri multiple.

În Est, permanenta imixtiune a politi-cului în toate straturile societãþii e cevaobiºnuit, mai ales prin Securitate, instru-

mentul sãu de temut. A o înfrunta e un actde temeritate, cu urmãri previzibile. Reti-cenþa, suspiciunea sunt postúri comune,normalitatea e starea pierdutã, dupã care setânjeºte. Într-o incursiune în Berlinul deVest al anilor ’50, tânãrul lector român trã-ieºte acut acest sentiment: „Nu belºugul,nu eleganþa mã atrãgea, cât mai ales at-mosfera normalã, liberã, multicolorã, fãrãcrispãri ºi temeri ascunse m-a impresionatcel mai mult“ (p. 50).

În timp, Securitatea nu pierde niciunprilej în încercarea de a-l face sã-i devinãcolaborator; profesorul evocã în repetaterânduri refuzul ferm de a-i da curs. Dosa-rele CNSAS, pe care are posibilitatea sã leexamineze dupã 1989, îi atestã ºi-i clarificãacþiuni, întâmplãri, secvenþe rãmase ne-desluºite. În iunie 1985 intervine ruptura:prin presiuni, securiºtii din Ambasada Ro-mânã din Paris l-au determinat sã solicitestatutul de refugiat politic. Nu o face, aºa-dar, „ca o opþiune sau ca un act dorit ºiîmplinit. Ci ca o necesitate. O consecinþã aunor circumstanþe câtuºi de puþin ferici-te“ (p. 34-35), în care îi e implicatã ºi fami-lia (soþia, eminenta profesoarã de la Uni-versitatea bucureºteanã Florica Dimitrescu,ºi fiul, tânãrul ºi energicul istoric AdrianNiculescu). Campania pentru „reîntregi-rea“ acesteia are ecou ºi, în final, succesulscontat.

Al. Niculescu se încadreazã în exilul ro-mânesc militant cu convingerea cã adevã-rul despre regimul Ceauºescu, cu lipsa delibertãþi, cu teroarea exercitatã de poliþiapoliticã, trebuie clamat la o catedrã uni-versitarã.

În astfel de împrejurãri (istorice), cuopreliºti ºi dificultãþi nenumãrate pentruomul de rând, e de apreciat ca o ºansã idea-lã posibilitatea de a desfãºura, pe parcursulunei treimi de veac, în câteva oraºe europe-ne, o importantã activitate didacticã uni-versitarã ºi, pe de altã parte, mai ales, de abeneficia de facilitãþile oferite de o instituþiede învãþãmânt superior celebrã, de o biblio-tecã aºijderea, depozitara unor lucrãri fun-damentale, a unor colecþii de carte ºi publi-caþii, de a profita din plin de cursurile ºiseminariile unor maeºtri, creatori sau con-ducãtori de ºcoalã. Într-un sistem socialcare ºtie sã-ºi preþuiascã valorile, au avut decâºtigat atât formaþia de dascãl, cea de omal cetãþii, cât ºi cea de om de ºtiinþã. Maiales prin calitatea din urmã a peregrinu-lui, prin opera sa, câºtigul cel mare e ºi allingvisticii româneºti.

Strãdaniile ºi prestigiul profesorului Al. Niculescu vor fi contribuit, desigur, lacunoaºterea limbii ºi literaturii românepeste hotarele þãrii.

Deºi pasagerã, experienþa berlinezã(Berlin-Est „RDG“: martie-iulie 1955) îlînscrie între primii lectori de limba românãîn strãinãtate: pe lângã cursurile (evident:de românã!) ce le face cu unii membri aiAmbasadei, citeºte reviste de specialitate,copiazã de mânã articole ce-l interesau; cu-noaºte câþiva lingviºti germani, dar e foar-te uºor sã constate cã Romanisches Institutal vestitei Humboldt-Universität e maimult o instituþie politicã decât una ºtiinþi-ficã normalã.

Postul de Gastprofessor la Universitateadin Viena îl datoreazã, în 1963, profeso-rilor Iorgu Iordan ºi Carl Theodor Gossen(„Ei m-au adus în Europa universitarã“; p.

59) ºi îl poate ocupa doar dupã ce reuºeºtesã învingã intrigile Securitãþii ºi birocraþia.Lectorul român se dovedeºte învãþãcel la-borios într-ale romanisticii pe lângã C. Th.Gossen, care „îi dã prilejul primei prestaþiiprofesorale cu adevãrat occidentale“ (p.78). Familiarizarea cu lumea occidentalã se produce firesc în cosmopolita Vienã,„aceastã magnificã metropolã aflatã la fron-tiera dintre Occident ºi Orient, dintre ger-manitate ºi slavitate, dintre romanitate ºibalcanitate, dintre naþionalism obtuz ºitoleranþã multinaþionalã, plurilingvã, plu-riculturalã“ (p. 112). κi face, între colegicu specialitãþi diferite, numeroºi prieteni;între ei Lorenzo Renzi, a cãrui amiciþie vadura o viaþã. Pe alþii îi va reîntâlni ulte-rior, la alte universitãþi. Între primii stu-denþi vienezi ce-i vor frecventa cursurile senumãrã austriacul cu (îndepãrtatã) origi-ne macedo-românã, viitorul balcanist Max-Demeter Peyfuss, „primul meu student înlumea liberã occidentalã“ (p. 76). E însãsever-critic faþã de nivelul ºtiinþific medi-ocru – „slab, învechi, sclerozat – refractarla inovaþii“ (p. 88) din domeniile uma-nistice.

Face cunoºtinþã sau revede o mulþimede personalitãþi ºi nu o datã – se va întâm-pla ºi în alte oraºe ºi universitãþi – schiþea-zã, în doar câteva tuºe verbale, chipuri ºiportrete. În 1964 îl cunoaºte pe „mareleCoºeriu“ venit la Viena pentru conferinþe:„om afabil, fãrã prejudecãþi politice, cu ovoce blândã, uºor moldo-basarabeanã“ (p.89).

Aºadar, Padova! Ocupã un loc aparteîntre oraºele periplului european al profe-sorului: „Padova mea“ se cheamã capitolul.E „cea mai frumoasã ºi mai rodnicã peri-oadã a vieþii mele universitare (din 1965pânã în 1971)“ (p. 71).

Adevãratã cetate universitarã, provincia-lul oraº italian este preferat Vienei „plinede splendoare“ datoritã nivelului ridicat ºiseriozitãþii studiilor ce se fac aici, la a douauniversitate din Europa (1222), datoritãorizonturilor de specialitate noi (filologieromanicã, istoria culturii latino-romaniceetc.), datoritã lipsei de complexe ºi preju-decãþi. „Pentru studii!“ (p. 116), declarãritos Al. Niculescu. Din galeria marilorprofesori al cãror nume se leagã de Padovase desprind: Carlo Tagliavini, GianfrancoFolena, G. B. Pellegrini, Lorenzo Renzi –„eminent romanist ºi românist italian“ – (p. 129); alãturi de ei, numeroºi asistenþiºi cercetãtori, viitori lingviºti de primã însemnãtate.

Pentru profesorul român, cel cu adevã-rat mare este G. Folena: „face parte dintremarile personalitãþi care au avut forþa, pa-siunea ºi entuziasmul de a crea valori uma-ne ºi ºtiinþifice în lingvistica ºi filologiaItaliei“, e creator de ºcoalã, profesor gene-ros, spirit constructiv, animator al vieþii aca-demice (p. 126); ºi: „pe G. Folena îl con-sider, dupã Al. Rosetti ºi Iorgu Iordan,unul dintre maeºtrii formaþiei mele de ro-manist“ (p. 122). Are bucuria sã-i urmezela catedrã. „ªi astãzi cred cã GianfrancoFolena a fost cel mai important filolog ºilingvist pe care am avut ºansa de a-l cu-noaºte ºi de a-l frecventa în Europa Oc-cidentalã“ (p. 126).

Aria de preocupãri ºi interes a profeso-rului se lãrgeºte prin participarea la reuniu-nile Atlasului lingvistic mediteranean, pri-

Eugen Beltechi

lej de întâlniri ºi discuþii cu un mare numãrde lingviºti de frunte ai Europei: G. Folena,E. Coºeriu, A. Martinet, C. Tagliavini, G.Bonfante, H. Lüdtke, Al. Roseti; românidin exil: E. Lozovan, V. Buescu ºi alþii.

La 300 de ani de la trecerea (1369) prinPadova a stolnicului Constantin Cantacu-zino, ia iniþiativa organizãrii unui convegno,care reuneºte pe românii din exilul dinItalia cu cei din þarã. În diverse împreju-rãri, între cei dintâi se iscau conflicte absur-de. Al. Niculescu reþine, cu simpatie ºi une-ori cu compasiune, figuri ºi destine aleunora: pictorii E. Drãguþescu, Octav Gri-gorescu, graficianul Marcel Chirnoagã, pro-fesorii Gh. Caragaþã. Th. Onciulescu, PetruIroaie etc.

Prin biblioteca seminarialã de limbã ºiliteraturã românã aflã, alãturi de cãrþile epu-rate ºi cenzurate de comuniºti în bibliote-cile din þarã, cãrþi ºi reviste româneºti dinexil (din Spania, Germania, Franþa), desco-perã adevãruri tragice din trecutul apropiat,despre intelectualii români refugiaþi politicîn Occident. Învaþã sã gândeascã liber, sã iaatitudine neºovãitoare faþã de cele douã Ro-mânii în culturã, faþã de strãinii care nu în-þelegeau ºi nu luau în seamã rezistenþaromâneascã; biblioteca i-a fost o „adevã-ratã ºcoalã în care mi-am format ºi recti-ficat cunoºtinþele politice culturale româ-neºti“ (p. 119).

Profesorul se integreazã în atmosfera ºiîn viaþa padovanã, are mulþi prieteni apro-piaþi ºi preþuiþi. Aici i se întâmplã ºi în-tâlniri memorabile, cum e cea cu Roman Jakobson:

Mi-a apãrut atunci acest om de geniu (îmicumpãnesc bine cuvintele!) [...], un legendarpatriarh oriental, un rus în exil, un mareevreu rãtãcitor într-o lume strãinã, indife-rentã, care nu-i percepea genialitatea. Îl ase-muiam Albatrosului lui Baudelaire. Eramdeosebit de onorat cã îl apãram pe acest uriaºal lingvisticii contemporane, pe cel ce reuneaîn personalitatea sa valorile Orientului ºi aleOccidentului. L-am considerat întotdeaunape Roman Jakobson un geniu – singurulgeniu pe care l-am cunoscut în viaþã. Poateºi cel mai chinuit interior de vâlvãtãile exis-tenþei sale în exil, dincolo de spaþiu ºi timp.Precum un legendar Ahasverus, contempo-ran cu noi, printre noi. (p. 177)

Venitã pe neaºteptate, despãrþirea de Pa-dova e tristã, îl afecteazã. Dar vin 10 ani(1971-1980), prolifici ºtiinþific, când e pro-fesor titular de lingvisticã ºi filologie ro-manicã la Universitatea din Bucureºti ºi, lacapãtul cãrora, îºi reia pelerinajul univer-sitar: Sorbona, „adevãratã culme a învã-þãmântului universitar“, pentru români celpuþin: „Universitatea cu cel mai mare pres-tigiu european“ (p. 173). O conjuncturãfavorabilã îl aduce pe postul de professeurassocié la Departamentul de italianã-româ-nã de la Universitatea Sorbonne – Paris IV.

Dar perioada parizianã, întinsã ca du-ratã (mai 1980-iunie 1993), nu e rãstimpde liniºte ºi pace: „Franþa, Parisul, Sorbo-na au schimbat rosturile vieþii mele – ºi ale familie mele“ (p. 174).

Am evocat deja, mai sus, împrejurãrileîn care s-a produs, în iunie 1985, expatrie-rea profesorului. Familia Niculescu se alã-tura numeroºilor intelectuali români care s-au stabilit, mai demult sau mai recent, laParis, împãrtãºind cu ei nãzuinþe ºi idea-

luri. Unii dintre aceºtia erau personalitãþirecunoscute ale ºtiinþei româneºti (EmilTurdeanu, Mihnea Berindei), alþii, figuri deînaltã moralitate, se afirmaserã ca militanþiactivi în lupta pentru libertãþi, pentru ade-vãr ºi echitate în România (Monica Lovi-nescu, Virgil Ierunca, Antonia Constan-tinescu).

Din pãcate însã, nu întotdeauna româ-nii din exil se aratã uniþi, între ei fãcân-du-ºi loc, nu o datã, discordia, suspiciunea,chiar ostilitatea. Profesorul relateazã curegret astfel de situaþii de lipsã de cola-borare.

Nu-ºi ascunde dezamãgirea nici cândconstatã cã rezultatul eforturilor sale este„aproape nul“ (p. 244). Explicaþia ar fi ri-giditatea relaþiilor profesor-student, bachiar inexistenþa unor asemenea relaþii (p.244).

Cercul românilor de la Paris se lãrgeºteºi prin prezenþa lectorilor de limba românãtrimiºi din þarã: cu Paul Miclãu (Bucureºti)raporturile se menþin corecte, în limitelecolegialitãþii, cu Ligia Florea (Cluj), cuSmaranda Vultur (Timiºoara), prietenoa-se, cordiale.

În 1986 devine, în urma unui concurs,profesor titular „extraordinar“ de limba ºi literatura românã la Universitatea dinUdine, pãstrând însã ºi calitatea de visitingla Paris. Obositoare desigur, drumurile dintre cele douã oraºe sunt parcurse cu regularitate. În mai 1993, nu fãrã regret(„Sorbona rãmâne pentru mine punctulculminant“; p. 376), îºi terminã misiuneala Sorbona.

Trãieºte cu frenezie ºi încredere eve-nimentele din 1989: „Suntem liberi! Amînvins!“

Pentru a face cunoscute valori cultura-le ºi artistice româneºti, pentru a-i apropiape românii ce aparþinuserã exilului de ceidin þarã, profesorul organizeazã manifes-tãri, reuniuni, colocvii ce stârnesc interes:vizita Anei Blandiana („suferinþa sub teroa-rea comunistã este darul pe care þãrile Eu-ropei de Est îl aduc Occidentului, contri-buþia lor la o nouã Europã a «viitoruluinostru comun»“, p. 299), colocviile BasilMunteanu ºi Ion Caraion.

Udine – o universitate tânãrã – ofereaun câmp generos de acþiune; legãturile cu cei de acasã – îndeosebi cu Timiºoara,unde este primit cu entuziasm ºi afecþiu-ne – sunt deosebit de fecunde, descoperãposibilitãþi multiple ºi variate de colabora-re: schimburi interuniversitare, burse destudii, programe de cercetare comune(Tempus, iniþiat de profesoara LilianaTasmowski-De Rijk, de la Universitatea dinAnvers, împreunã cu E. Coºeriu, SorinAlexandrescu), reuniuni ºtiinþifice, vizitereciproce (V. Frãþilã, Coman Lupu, NicolaeMocanu, Smaranda Vultur, Ileana Oanceaº.a.). O deschidere extraordinarã, cu bene-ficii de ambele pãrþi.

În 1997 are loc colocviul Romania –Italia e la cultura dell’Europa Centrale, carereuneºte numeroºi oameni de culturã ti-miºoreni (profesorii Cornel Ungureanu,Adriana Babeþi, Livius Ciorcârlie), dar ºibucureºteni (Ion Bulei, Rodica Zafiu,Adrian Niculescu etc.), toþi profesorii ita-lieni de limba românã; e cu adevãrat uneveniment cultural.

Profesorul Al. Niculescu se bucurã denumeroase ºi înalte onoruri; ca semn derecunoaºtere a meritelor sale excepþionaleºtiinþifice ºi culturale, în 1998 i se acordãtitlul de doctor honoris causa ºi, apoi, ce-tãþenia de onoare a oraºului Timiºoara.

La Udine, ca rezultat al colocviului din 1997, se creeazã o Associazione Italianadei Romenisti (AIR), al cãrei preºedinte esteprofesorul Alexandru Niculescu, asociaþiecare îºi propune sã studieze Geografia e sto-ria della civiltà romena. Profesorului i seacordã încã doi ani de profesorat dupã vâr-sta pensionãrii (pânã în 2000), pentruîndeplinirea proiectului. Senatul Univer-sitãþii din Udine îl propune pentru titlul deprofessore emerito. Îl primeºte în 2001, iar în2002-2003 i se conferã medalia de onoa-re a Universitãþii din Udine.

Cu nostalgie, evocã figuri de colegi ºiprieteni, consemnând, cu mulþumire, cã „în 1986 a luat naºtere, la Udine, în Uni-versitate, prima catedrã de limba ºi litera-tura românã din regiunea Friuli-VeneziaGiulia“. Alexandru Niculescu e ctitorul ei.

*

„POVESTEA“ PEREGRINULUI e scrisã cudãruire ºi artã.

Profesorul nu-ºi uitã o clipã menirea: aînvãþat de la alþii ºi i-a învãþat pe alþii. Adevenit ºi este unul dintre marii profesori-maeºtri ai universitãþilor europene. A colin-dat pe la uºa câtorva.

Aci ni s-a arãtat ca simplu om, om derând; ni i-a arãtat ºi pe alþii – iluºtri, mari –ca oameni printre oameni.

E dezamãgit cã nu i-au ieºit toate, darºtie cã omeneºte e aºa. Li se întâmplã ºialtora...

Într-adevãr: între douã epoci, între do-uã lumi.

De ce nu Ausonia felice?„Italia este, în ultimã instanþã, tot ceea

ce îmi rãmâne: Padova, Sant Antonio,Udine ºi prietenii fideli“ (p. 369).

„Iubeam, am iubit ºi iubesc Italia – aºacum este, aºa cum poate sã fie“ (p. 112).

ªi de ce nu La douce France?„Datorez mult Franþei ºi, în special,

permanenþei mele în Paris.[...] în Franþa lui Descartes am învãþat

sã regândesc lumea cu o luciditate gravã,permanent criticã“ (p. 373).

... ªi, pânã la urmã, peregrinul...?

Sunt, de bunã seamã, acelaºi. ªi totuºi, dupãacest periplu european am adunat valori caremã fac sã mã gândesc dacã nu-s totuºi altul,cu repere ºi criterii occidentale. Ceea ce –îmi permit sã cred – nu poate fi decât o exte-nuantã restructurare interioarã. Definitivã.(ibidem)

�

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 27

28 • APOSTROF

SCRIU MEREU despre alþii, evoc, narez,poate domnul cititor/cârtitor sastisit ºi

capricios (are multe televiziuni la înde-mânã!) se-ntreabã (dacã se mai întreabã...):„Bine, bine, dar despre el când va scrieUcutta ãsta?! Sã se mãrturiseascã ºi el,domnule, cã-i plin de pãcate ca lâna oii descaieþi; îi vin întruna mesaje prin cutiapoºtalã extravagantã (a sinceritãþii totaledin faþa morþii!) montatã pe crucea profe-sorului Gusta din cimitirul «Sf. Lazãr»... peunele le-a reprodus ºi comentat. Primeºteinformaþii ºi prin alte surse, uite, Ionel, unamic, poet, i-a spus cum a murit, în con-diþii obscure, Cornel, «rapsodul», ºaizeci ºi unu de ani“.

** *

CU AMICUL meu, Cornel, „rapsodul“, mã întâlnisem cu mai mult timp în

urmã în oraºul lui, evocam un grandauto-re nãscut în partea locului; alãturi, lângãmormântul scriitorului, Cornel m-a între-bat, supraveghindu-mã pieziº cu ochiul:„Cum de am rãmas eu, Ucutta, în acestoraº, care, atunci când intri în el cu trenul,te întâmpinã cu un… cimitir?!“

În ajun, îmi trimisese acasã o cãrþuliecuprinzând un poem erotic, scris în ati-tudine rapsodicã (de aceea îi zic “Rapso-dul“), de 1247 de versuri, preamãrind pefrumoasa lui iubitã într-un stil preþios ºiredundant, îmbelºugat în metafore, enu-meraþii, clauzule etc., ca al poeþilor me-dievali: „Cele istorisite aici s-au întâmplataievea, stihuitorul însã, rãstãlmãcindu-le,mai adevãrate ca adevãrul le-a fãcut“, notaCornel pe pagina de gardã a cãrþuliei. Tex-tul poemului are un aer arhaizant, de aceeacred cã autorul ºi-a fixat un public-þintãspecializat, format mai ales din filologi,scriitori, altminteri cine mai strãbate astãzihãþiºul himeric al atâtor construcþii lexicaleieºite din uz, ori regionalismele, pentru adescoperi versuri pãtimaºe ºi frumoase caacestea: „ªi, vai, frumoaso/ te vedeamdepãrtatã de plânsu-þi ºi atât de seninã/ înaltã fãpturã trecând […] Ceþoºându-se lin,numai plânsul/ fugea ruºinat dintr-un gestîntr-o vorbã/ Plânsul tãu gâlgâi ºi plesni-tu-mi-a fruntea/ ºi ochii spãlatu-mi-a…/ Cearipi m-au furat.../ lepãdasem coroana degesturi/ acolo-n oglinda crãpatã de sete/sugând ca un iaz adormitele stele.../ – Numânca, mi-a ºoptit – ci petrece-mã/ ia-misuflarea ºi auzul/ ºi trece-mã crunt printre

bicele dorului tãu/ Sã mergem – am zis –n-oi privi îndãrãt/ peste râul de care-mivorbeºti, ca sã-l spãl/ de îndoita mea, crudãprivire./ Nu pentru noi s-a fãcut tânguire,ci loru-ºi o gem; tu demult/ doar trecu-seºi de acestea, la ce.../ Întuneric svâcni înfãptura-þi. Gemeai/ o chemare. Ci calm,iubita-ºi închegã,/ ºerpuitoarele braþeîntinzând,/ ºi gingaº luminau rãcoroºii eiumeri/ murgea peste sânii ei plini cu viaþãºi moarte la fel“.

Cornel, dupã ce absolvise Universitatea„Cuza“, a nimerit în urbea cu cimitirul delângã garã, s-a însurat cu o colegã ºi a fostprofesor secundar. Demonul poetic nu-idãdea pace însã. A optat pentru „organizãriculturale“ ºi a plecat de la catedrã, spre re-gretul soþiei.

Scriu despre Cornel în limba standard,uneori specializatã, pentru cã mã raporteztot timpul la finalul istorisirii, aproape in-credibil ºi iremediabil trist, poate relatareavieþii obiºnuite a lui Cornel sã-l facã maiacceptabil, mai convingãtor, încerc, poate...

O fostã elevã frumoasã, absolventã, crescutã bine, întotdeauna cresc (mai alesechipamentele genetice pentru reproducere

UrletulApostol Gurãu

Prozã

�

Eveniment

Cei 16 aniFrancisc Baja

Universities and Prisons (Amfiteatre ºiînchisori), DVD video, Ager Film, 2010,comentariu: MARTA PETREU, voci: ANGELAJANE ACHIM ºi MATTHEW JOHN KENDRICK, editare: NITA CHIVULESCU, sunet: NICOLAEMÃRGINEANU JR., muzicã: PETRUMÃRGINEANU, scenariu: CRISTINA ANISESCU,regizor: NICOLAE MÃRGINEANU.

DOCUMENTARUL REA-LIZAT de regizorul

Nicolae Mãrgineanu recon-stituie suferinþele înduratede tatãl sãu, psihologulNicolae Mãrgineanu, în în-chisorile comuniste din pe-rioada marilor epurãri ceau zguduit istoria Româ-niei între anii 1948 ºi 1964. Bazatã pe sce-nariul Cristinei Anisescu ºi comentariulMartei Petreu, naraþiunea documentaruluieste redatã de vocea inconfundabilã ºi tul-burãtoare a Mariei Ploaie. Arestat în 14aprilie 1948, psihologul Nicolae Mãrgi-neanu este anchetat luni în ºir, perioadã

în care este bãtut cu bestialitate de anche-tatori, nevoit sã dea declaraþii peste decla-raþii, una dintre ele ajungând la impresio-nantul numãr de 100 de file. La finalulprocesului, psihologul Nicolae Mãrginea-nu este condamnat la 25 de ani de închi-soare pentru înaltã trãdare, din care vapetrece în interiorul penitenciarelor 16 ani,ani care vor ajunge în forul sãu interior pri-lejul unei revanºe asupra timpului, cãci laeliberarea sa Nicolae Mãrgineanu îºi vapropune sã trãiascã 16 ani, adicã exact tim-pul pe care l-a petrecut în închisori.

Filmul documentarului ne dezvãluie ºitragedia familiei Mãrgineanu, divorþul for-mal al soþiei psihologului, prin care aceastaspera sã-ºi protejeze copiii de urgia auto-ritãþilor, care efectiv îi vânau pe descen-denþii deþinuþilor politici, exmatriculân-du-i din ºcoli ºi facultãþi, lucru care se vapetrece pânã la urmã ºi cu copiii lui NicolaeMãrgineanu. Tragedia lor este adâncitã ºide imposibilitatea familiei de a-ºi vedeasoþul ºi tatãl pe parcursul acelor 16 ani, cuo singurã excepþie, la proces, unde Nicolae

Mãrgineanu ºi familia sa s-au zãrit pentrucâteva clipe sfâºietoare. Procesul în sine s-a dovedit a fi o simplã înscenare, o mas-caradã stalinistã.

La realizarea documentarului partici-pã ºi personalitãþi contemporane precumNicolae Balotã, Adrian Neculau, MirceaMiclea, medicul N. Boieriu, cu mãrturii cereîntregesc biografia psihologului NicolaeMãrgineanu ºi ni-l prezintã în lumina uneiexcelenþe profesionale ºi a unui umanismrar întâlnit.

Avem astfel configurat în finalul docu-mentarului ºi în comentariul Martei Petreuo imagine terifiantã a unui destin creatorfrânt de regimul de inspiraþie stalinistã,destin care va renaºte odatã cu eliberarea satârzie, deºi niciodatã profesorul nu va maifi reprimit în circuitul universitar românesc.

Putem spune cã prin acest film NicolaeMãrgineanu fiul îºi aduce omagiul tatãluisãu, rãscolind o ranã ce poate nu se vavindeca nicicând.

�

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 29

devin cu adevãrat tulburãtoare), se rotea în jurul lui Cornel ca ispita din pildelebiblice, îi fãcea curte, iar Cornel s-a înamo-rat de ea, dar într-un fel profund ºi pãtimaºcum numai poeþii o fac, „trece-mã cruntprin bicele dorului tãu“.

I-a lãsat soþiei apartamentul, pe caretocmai îl dobândise de la stat, ºi mânat deamor a umblat prin gazde sãrãcãcioase îm-preunã cu frumoasa lui iubitã, cãreia-igãsise ºi post, tot în domeniul „organizãriiculturale“. Iubire mare, a apãrut ºi uncopil, o fetiþã, Sabina, în fine, Cornel s-aînsurat cu mama copilaºului, deºi era multmai în vârstã ca ea, priviþi cu îndrãznealãspre cifra 20 (douãzeci) ºi mai mult decâtatât; dupã naºterea fetiþei au dobândit dela acelaºi stat, mult înjurat, o garsonierãîntr-un loc central, unde s-au ºi mutat.Soþia lui Cornel nu numai cã era frumoa-sã, dar reuºea sã fie ºi agreabilã în relaþii-le culturale ale soþului. Agreabilã, dar ºi ispititoare. Naiv ºi nepãsãtor ca oricebãrbat profund înamorat de soþia lui,Cornel o expunea ºi o implica în „acþiuni-le“ lui, o plimba prin localitãþi, judeþe, îifãcea mare plãcere s-o priveascã îmbrãca-tã în „zorzoanele“ modei timpului, în timpce „detaliile“ fizice ale corpului ei tulburaupe mulþi – sânii, ochii, buzele, fesele, coap-sele; unii se uitau lung ºi insistent la„detalii“, însã Cornel se simþea puternic.Femeia îl urma pe el, sedusã de personali-tatea lui generoasã, veselã, sociabilã, în-tr-un singur cuvânt – Cornel!, pe care-lrostea cu simpatie multã lume în urbea lor,dar ºi dincolo de limitele ei; ºi ce ingeniosera Cornel, fericirea dã bãrbatului forþãpsihicã, puteri sexuale, sclipiri de inte-ligenþã, orgoliu, dar ºi multã orbire. Cornellansa deseori apoftegme, ce „hoinãreau“, înîmprejurãri asemãnãtoare, prin urbe, judeþ,judeþe, cu întreaga lor coloraturã ironicã:„Niciodatã omul de familie bunã nu va res-pinge vinul de soi“ (Rabelais). Este ade-vãrat, în zona lor se gãseau vinuri exce-lente; sau cita oportun din Grigore Ureche:„De nu mã vor, eu îi voi pre ei, ºi de nu mãiubesc, eu îi iubesc pre dânºii ºi tot voimerge, ori cu voie, ori fãrã voie“.

Cornel era cu adevãrat fericit, atuncicând se afla pe stradã ori la petreceri ºiceremonii împreunã cu fetiþa ºi soþia lui,acolo unde lumea îl cunoºtea ºi îl preþuia.

Inevitabilul, cum ziceau unii, putea fievitat, însã Cornel nu a avut noroc: unjune, frumos ce-i drept, cu ochii verzi ºisprâncenele codate, înalt, atletic, s-a îna-morat de soþia lui. Sigur, putea sã se mul-þumeascã numai cu splendidul ei corp,vechiul scenariu – masculul tânãr înlãtu-rã pe cel bãtrân. Tânãrul veninos a simþitînsã c-o poate infiltra sufleteºte pe femeie,dispreþul era arma lui! Imaginea „organi-zatorului cultural“ ingenios, rapid ºi ge-neros, Cornel însuºi, a fost înlocuitã deabilul tânãr intrigant ºi toxic cu aceea afonfãitului, ºtirbului, urâtului, Cornel nu-ºi mai îngrijea dantura de la o vreme...

A venit ºi clipa sfidãrii, cum susþineaionul greu, poetul, amicul lui Cornel,atunci când femeia i-a condiþionat soþuluisã-l admitã în garsoniera lor pe tânãr, iarpromiscuitatea, care colcãia în preajmã, s-a realizat, în fine. Cornel a admis sã-l gãzduiascã, fãcea, bietul bãiat, o navetã

obositoare spre un orãºel limitrof. Sabineii s-a micºorat însã spaþiul pentru pregãtirealecþiilor. Uneori, mult dupã miezul nopþii,Cornel auzea oftaturile ºi bolboroselilestupide ale amorului lor fizic...

În loc sã-i alunge printr-un proces, gar-soniera, în fond, era pe numele lui, Cornela preferat varianta stilului stoic – în decã-derea fizicã ºi psihicã, nu apelul la social orisupranatural era soluþia, cum fac slabiicreºtini, ci, profund dezgustat (starea aceas-ta, se pare, prin „wu li dancing masters“,din lumea subatomicã, a modificat coar-dele vocale ale înamoraþilor, cum se vavedea în finalul povestirii), Cornel a alescalea virilã a sinuciderii. Lua betadonna,otrava, mai întâi în doze mici, apoi a în-ghiþit doza fatalã, a fost gãsit întins pe pat,rigid.

Dupã ceremoniile creºtine ale înhumã-rii, destul de grãbite, cuplul triumfãtor adecis, anul ºcolar tocmai se încheiase, s-oducã definitiv pe Sabina la þarã, în satul ta-tãlui sãu. Timpul, care ºi aici, datoritãcurgerii rapide, dã iluzia inflaþiei, a tre-cut, s-a petrecut ºi a vindecat rãnile, cât aputut, nu ºi inima încãpãþânatã a ionuluigreu, poetul, amicul lui Cornel. Câteva lunila rând, ionul greu a trecut, la ore diferite,pe lângã casa lui Cornel, la care se uitalung, altãdatã ar fi intrat.

Într-o duminicã, dimineaþa, când io-nul greu rãtãcea prin preajma garsoniereide la parter „a lui Cornel“, spre care se uitaiarãºi lung, din obiºnuinþã, a auzit vuietul,apoi rãcnetul acela. S-a oprit mai întâi, apois-a apropiat de uºa de la intrarea casei: dininterior venea urletul acela sinistru....

O vecinã, o bãbuþã, ionul greu o ºtiadin vedere, a deschis uºa casei sale ºi a ve-nit spre poet uºoarã ca o balerinã:

– Domnule, nu merita domnul Cornelurletul ãsta, fusese un om atât de plãcut, de cult ºi sociabil, a murmurat vecina.

– Cresc câini?! a întrebat intrigat io-nul greu.

– Nu, domnule, nici vorbã, noi credemcã ei urlã.

– Este urletul sinistru, a pustiu, al lupu-lui pãdurean, eu îl cunosc, am fost vânãtor,îl asigurã în ºoaptã pe vizitator un bãtrân,apãrut ºi el dintr-o garsonierã, pe hol.

– Ei urlã, domnule, a reluat vecina, amverificat, se aude numai când ei sunt acasã,am chemat ºi poliþia ºi alte organe, au au-zit ºi ele, dar sunt neputincioase...

În timp ce conversau, urletul continuua fost întrerupt de câteva ori de un lãtratmai subþire, dar înrãit ºi maidanez.

– ªtiþi, cum este femeia, ca femeia, acompletat concesiv vecina.

Bonjour tristesse! a rãbufnit ionul greuºi a plecat grãbit; nu a mai trecut nicioda-tã pe la casa fostului sãu amic.

�

Din romanul Є-Anonimii (I), în curs de apariþie

� Avangarda rusã

Cele mai apropiate clãdiriAu devenit ceþos-îndepãrtate,Cele mai clare turnuriAu devenit noros-fragile.ªi pietrei celei mai negre I-i datã o mare milostivenie –De-a fi sinilie-strãluminatã,Uºor spre-a se contopi cu cerul.

Acolo, pe celãlalt mal,Ar fi case, catedrale, uzineSau un lanþ de munþi violeþi?Într-adevãr? – munþi liliachiiCu nuanþe vineþii-zmeurii,Cu creste straniu ºtirbiteVerdeaþa tãrâmurilor necunoscute.

Neva, lãrgitã de întuneric,Deveni o uriaºã mare.Marea mare a NeveiExtra limite ºi state.Marea zmeuriu-vineþie,Fumurie, palã, somnoroasã,Ce apãru ca o fugitivã minuneÎn noaptea albã.

Aerienele turnuleþe subþiriAle minunatului locaº orientalªi îngustele turnuri-moscheeªi înstelatele bolþi.Tainicul, nordicul palatªi vechea cetateªi vârful conic al AmiralitãþiiZburând spre roza sãgeatã.

Pe treptele gri ale cheiuluiVeºnic, veºnic umedeTandri sfincºi severiDin depãrtatul pustiu secetos.Lor, bãtrânilor, dejaNu le e trist a se afla pe pãmânt strãin,Pe ei, bãtrânii, îi leagãnã atentVineþiu-curcubeica ceaþã.

(1916)

1

Clopoþel de argint în clinchet, –Peste o steblã subþire – viespea,ªi în creierul împovãrat de visareMinuni se târãsc, câteva.κi desfãcurã pumniºorii Neuroni în prag de hibernareªi dulce se pupã cu spãlãtoreasa,Iar acoperiºul sãrutã arcuºuri lunare.ªi un paznic slãbãnog ºi gri(Leoarcã de-a-ngândurãrii sudoare)De la uºa sferei subconºtiinþeiDescuie ºi aruncã lacãtul mare.

�

Traducere ºi antologie de

Noapte albãMaria Moravskaia

(1889-1947)

Descãrcarea albastrãArseni Nesmelov

(1889-1945)

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

30 • APOSTROF

Cuprins• EVENIMENT

Cuvîntul rectorului Andrei Marga 2Laudatio pentru doamna dr. Angela Merkel Ladislau Gyémánt 4Discursul cancelarului federal dr. Angela Merkel 6

(în româneºte de Raluca Dinicã ºi Silviu Regman)Cuvânt de încheiere al rectorului Andrei Marga 8

• MICROLECTURI

Curajos ºi impresionant, despre naºtere... Ion Bogdan Lefter 9

• UN AUTOR ÎN DEZBATERE

Goetheanism ºi excelenþã Ovidiu Pecican 10Seducþia trecutului Iulian Boldea 11Andrei Marga despre Joseph Ratzinger Constantina Raveca Buleu 12Creºtinism ºi iudaism Alexander Baumgarten 13

• EVENIMENT

Conferinþele Monica Lovinescu 14Cei 16 ani Francisc Baja 28

• DOSAR: NICOLAE BALOTÃ

În laboratorul minotaurului ideologic Nicolae Balotã 15

• POEME

Iancu Grama 19

• CRONICA LITERARÃ

Leon-Iosif Grapini ºi Memorialul sãu Irina Petraº 20Ianoºi despre cultura rusã ªtefan Borbély 21

• PROZÃ

Ach, du lieber Augustine Diana Adamek 22Urletul Apostol Gurãu 28

• CAFÉ APOSTROF

24

• CU OCHIUL LIBER

Bilanþul României în tranziþie Cristian Vasile 25Peregrin la universitãþile Europei Eugen Beltechi 26

• AVANGARDA RUSÃ

Noapte albã Maria Moravskaia 29Descãrcarea albastrã Arseni Nesmelov 29

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 10 (245), 2010 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat