2 • APOSTROF

PrecizareLA REPLICA dnei Ioana Pârvulescu (Ro-

mânia literarã, nr. 3, 2010), intitulatã„Cine are ochi de vãzut, sã vadã“, rãspund:

Aºa cum am mai precizat, nu existã unarticol al lui Mihail Sebastian intitulat„Familia «Cuvîntului»“.

Aducînd drept dovadã ad oculos foto-copia unei pagini din Cuvîntul, unde aparcuvintele „Familia «Cuvîntului»“, dna Pâr-vulescu susþine în continuare cã articolulcu acest titlu existã.

În realitate, ceea ce dã dna Pârvulescudrept articol este o parte – una din nouã-sprezece! – dintr-un articol al lui Sebastianintitulat „Cuvîntul“, de la 4 noiembrie 1924pînã astãzi (6 noiembrie 1933).

O nouã insinuare fãcutã de dna Pâr-vulescu, aceea cã nu aº fi cunoscut pînãacum articolul, este gratuitã, din momentce eu îl comentez, cu titlul lui real, pe patrupagini în cartea mea (v. Diavolul ºi uceniculsãu: Nae Ionescu – Mihail Sebastian, p. 90-94).

Întins pe ºapte pagini de ziar (de lapagina a treia la pagina a zecea), articolul„Cuvîntul“, de la 4 noiembrie 1924 pînãastãzi este format din 19 pãrþi, fiecare cusubtitlul ei: „Titus Enacovici“, „În noiem-brie 1924“, „Reacþiunea «Cuvîntului»“, „4ianuarie 1927“, „Umbra liberalã revine“,„Moartea Regelui – tristul început al Re-genþii“ etc., etc., pînã la partea finalã, ceare subtitlul „Familia «Cuvîntului»“. Sem-nãtura lui Sebastian apare de douã ori, laînceputul ºi la sfîrºitul lungului sãu articol.Unitatea articolului „Cuvîntul“, de la 4noiembrie 1924 pînã astãzi este clarã, cãciSebastian prezintã de-a lungul lui istoriaCuvîntului ºi meritele lui Nae Ionescu. Înplus, zeþarii au fost atenþi ca la machetaresã repete, sus, pe toate paginile, titlul în-treg al articolului; la baza paginilor esteindicat limpede: „Continuare în pag. ...“,iar în partea de sus a paginilor este speci-ficat: „Continuare din pag. ...“.

Concluzie: Nu existã un articol al luiSebastian intitulat „Familia «Cuvîntului»“– chiar dacã dna Pârvulescu a susþinut ºisusþine ºi acum cã existã. A considera par-tea drept întreg ºi subtitlul drept titlu, cumface dna Pârvulescu, tot invocare de articolinexistent se cheamã.

�

MARTA PETREU3 februarie 2010, Cluj

Mar

catã

, par

tea

de a

rtic

ol

cu s

ubtit

lul „

Fam

ilia

«Cuv

ântu

lui»

“

Cuv

întu

l, 6

nov.

193

3, p

. 3p.

4p.

5p.

6

p. 7

p. 8

p. 9

p. 1

0

ErrataÎn numãrul 3 a.c. al revistei România

literarã, articolul meu, intitulat Criticilormei, a apãrut cu erori pe care doresc sã lecorectez mãcar în parte. Astfel, a fostpierdut subtitlul „Sã mergem la dnaPârvulescu!“. Apoi, în baza paginii 11,a fost pierdutã indicaþia: continuare înpag. 14; iar în pagina a 14-a, cititorul plinde rãbdare este rugat de subsemnata sãnu se lase derutat de indicaþia eronatã(„urmare din pag. 13“), ci sã citeascã tex-tul propriu-zis, adicã urmare din pag. 11.

Marta Petreu

ÎN OPERA sa, Marin Preda a pus ochii peistoria României. Aceasta i-a fost sursã de

inspiraþie venitã pe douã cãi: din lecturi ºidin pasiunea pentru explicarea unor mo-mente-cheie din trecutul apropiat al þãrii,dar mai ales istoria ca fapt de civilizaþie s-a insinuat în operã, semn cã scriitorul acaptat-o cu excepþionalã acuitate. Aºadar, oistorie camuflatã în substanþa creaþiei ar-tistice ºi o operã literarã dominatã de preo-cuparea pentru istoria obiectivã. O realita-te socioculturalã lipitã de un act de creaþie,ca în romanul Moromeþii, ºi un roman caDelirul, lipit de istorie.1

ªi într-un caz, ºi în altul, nu scãpãm deistorie. Dupã opinia mea, istoria transparedifuz ºi în Cel mai iubit dintre pãmânteni.

Dar cel mai interesant ºi semnificativcod al istoriei este împlântat în Moromeþii.Romanul îºi datoreazã puterea aparte deseducþie veridicitãþii halucinante a tablou-lui lumii pe care o dezvãluie. Nu personajulprincipal, ci satul, nu eroul, ci microcosmo-sul rural, nu figura dominantã, ci familia.Cu rânduiala ei, cu grijile ºi preocupãrile ei,cu modul ei de viaþã cotidianã surprins încele mai fine nervuri.

Marin Preda þine, ca viziune artisticã ºica tematicã a preocupãrilor, de familia scrii-torilor ilustratã exemplar de Liviu Rebrea-nu. Scrisul lor e împlântat în realitatea or-ganicã a societãþii româneºti. Opera lor(într-o mare mãsurã) este o oglindã a aces-tei societãþi. Despre ce tip de societate vor-bim ºi pentru ce ea s-a impus atât de intensconºtiinþei intelectuale româneºti? Iatã în-trebãri care ar necesita volume de analize ºide dezbateri. Pentru tema noastrã ºi pentrucadrul însemnãrilor de faþã, mã rezum lacâteva menþiuni.

Civilizaþia, societatea organicã este dealt tip decât cea dinamicã, efectiv modernã.Ea are un fundament material diferit, o altãstructurã a economiei, alte ritmuri istoricede dezvoltare ºi alte configurãri ocupaþio-nale ºi politice. Are mentalitãþi, stãri de spi-rit ºi psihologii de viaþã diferite. Un alt ori-zont de înþelegere a lumii ºi a vieþii.

Marea falie dintre societatea ºi civilizaþiaorganicã ºi cea dinamicã, avansatã a apãrutîn Europa odatã cu ascensiunea capitalis-mului, a procesului de intensã urbanizare,a trecerii masive la producþia industrialãmecanizatã, a schimbãrii înfãþiºãrii societãþiiîn infrastructurã, în creºterea pe verticalãa oraºelor, în dezvoltarea unor zone indus-triale, în multiplicarea surselor de confortºi de civilizaþie casnicã, în afirmarea unui

nou orizont mental ºi a unei noi atitudiniîn faþa provocãrilor istoriei ºi a realitãþilorînconjurãtoare.

Cazul României prezintã, poate, o anu-mitã dificultate de înþelegere a dublei ipos-taze prin care considerãm drept linie depornire a civilizaþiei moderne realizareaUnirii Principatelor, la 1859, ºi transformã-rile sociale ºi politico-instituþionale din pe-

rioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza(1859-1866), pe de o parte, iar pe de altãparte, persistenþa unor structuri organiceputernice în corpul societãþii. Acestea serãsfrângeau în întregul organism social-politic ºi economic al þãrii, în sferele vieþiispirituale, în mentalitãþi ºi în caracteristici-

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 3

�

Istoria în opera luiMARIN PREDA

(I)

Damian Hurezeanu

30 de ani de la moartea lui MARIN PREDA (5 aug. 1922-16 mai 1980)

• Marin Preda, la moartea mamei (1977)

4 • APOSTROF

le psihologiei poporului ºi se repercutauchiar la nivelul fundamentelor filozofice ºi ideologice ale culturii române savante. La-olaltã, configurau un tip de civilizaþie mo-dernã distinct faþã de civilizaþia occidentalãmodernã, consideratã model ºi etalon.

În lunga domnie a regelui Carol I s-auînregistrat progrese vizibile în procesul demodernizare a României. Pe ansamblu, þaraa perpetuat însã multiple forme organicede existenþã, configurând o civilizaþie mo-dernã de alt tip decât cea occidentalã. S-aaflat în curs de modernizare, dar nu a trãitîn modernitate. Înnoirile în infrastructurã,în industrie, în domeniul urbanizãrii, însistemul instituþional-politic, în educaþie ºiînvãþãmânt etc. pot fi transpuse cu uºurinþãîn indicatori statistici. Comparând aceºtiindicatori cu cei din Occident, nu poþi sã-þi reprimi exclamaþia: „Doamne, ce îna-poiaþi eram!“

Tentaþia supraevaluãrii performanþelorRomâniei dinaintea Primului Rãzboi Mon-dial poate servi ca normã propagandisticã.Realitatea nu se schimbã însã. Dupã PrimulRãzboi Mondial, România a înscris o nouãetapã în opera modernizãrii, dar nici în rãstimpul celor douã decenii dintre marilerãzboaie nu a atins parametrii tipului oc-cidental de modernizare. A devenit o civili-zaþie organicã mai evoluatã. ªi doar atât.Este drept cã ºi durata evoluþiei a fost scurtã,iar obstacolele care s-au aflat în calea uneiascensiuni rapide au fost redutabile. Celmai important a fost criza economicã din1929-1933, care s-a repercutat devastatorasupra agriculturii române, interzicând ori-ce aspiraþie la înnoirea inventarului ºi la ie-ºirea sistemului agrar din extensivitate, uni-lateralitate ºi suprapopulare.

Acumulãrile înregistrate în celelalte sfereale economiei au fost ele însele restrânse ºi,cu atât mai mult, n-au putut sã remodele-ze ansamblul organismului social. În sferaeconomiei agrare s-a trecut la dominaþiamoºierimii, bazatã pe marea proprietate ºipe regimul de învoieli agricole, la prepon-derenþa economiei rurale þãrãneºti, lipsitã,de asemenea, de impulsuri interne de dez-voltare, stresatã de „fonciire“ (cuvântul atâtde des amintit de Preda în Moromeþii).

Þãrãnimea ieºise din sfera minoratuluipolitic. Avea un partid care spunea cã o re-prezintã – ºi, într-un fel, o ºi reprezenta.Beneficia de o ºcolarizare amelioratã –numãrul ºtiutorilor de carte ajungând de la36%, înaintea Primului Rãzboi Mondial,la 56% între cele douã rãzboaie. Româniaa rãmas þara ruralitãþii excesive. Pe durataa cinci decenii – între 1880 ºi 1930 –, po-pulaþia ruralã a scãzut cu doar 4%: de la82% la 78%. Orizontul României era –prin numãr – acoperit de þãrani, oamenimuncitori, harnici, cuminþi ºi sãraci.

Condiþia material-economicã, socialã ºipoliticã a istoriei românilor a dãltuit tipo-logii proprii de ordin mental, psihologic ºispiritual. Aceste coordonate sunt abordatede numeroºi autori. Remarcabile sunt stu-diile lui C. Rãdulescu-Motru. Savantul azugrãvit nu atât exploziv fresca sufletuluiromânesc, cât corect ºi bine reliefat. El a pusîn dialog trãsãturile psihice ºi mentale aleoamenilor pãmântului nostru cu cele speci-fice omului modern apusean. Analiza com-parativã se impunea de la sine. În lipsa unorastfel de repere, este aproape imposibil sãînþelegi identitatea ºi sã defineºti caracte-risticile unei comunitãþi socioculturale.

Uniformitatea reacþiilor de grup, a ma-rilor ansambluri umane duce la o civilizaþieorganicã, la experienþe comune, la desfãºu-rãri ale ritmurilor vieþii în condiþii de per-fectã similaritate. Acelaºi orizont al aspi-raþiilor, aceeaºi integrare în procesiuneaforþelor de muncã, de viaþã cotidianã. Oa-menii muncesc sub semnul economiei deconsum ºi de subzistenþã; nu sunt ghidaþide ideea de eficienþã ºi de profit. Se supunrigorilor cutumei ºi aderã la proiectele ima-ginarului colectiv. Toate ºlefuiesc un sufletpropriu lumii organice.

Altfel se prezintã omul societãþii efectivmoderne. Este marcat de însemnele indivi-dualismului, de conºtiinþa valorii proprii caindivid ºi cetãþean, de rolul sãu de subiectal societãþii. Omul modern este întreprin-zãtor, temerar ºi îndrãzneþ; are conºtiinþadrepturilor sale ºi cautã sã le extindã cât demult, dacã se poate. Este exploziv ºi impre-vizibil, uneori.

Omul organic cultivã spiritul de comu-nitate; cel format sub semnul civilizaþieidinamice are ca devizã promovarea propri-ilor drepturi.

Omul organic este ataºat tradiþiei; celmodern urmãreºte transformarea, inovareaºi succesul.

Omul organic este resemnat ºi fatalist.Este supus ordinii lucrurilor, aºa cum suntrânduite ºi durate în timp. Celãlalt tinde sãschimbe ordinea, sã transforme lumea.

Omul organic este lent, pasiv, neimpli-cat. Omul dinamic ºi raþionalist este activ,bine organizat, disciplinat în fapte ºi în ac-þiuni, în muncã, în realizarea proiectuluipropus. Urmãreºte eficienþa în ceea ce în-treprinde (în plan material). Urmãreºteprofitul. Într-un cuvânt, omul civilizaþieidinamice se înscrie în alte ritmuri ºi esteguvernat de alte resorturi în ce priveºteatât ascensiunea materialã, cât ºi împlini-rea intelectualã. Cel organic ne învaþã cuma fost ºi cum este încã istoria. Este, în felullui, meditativ ºi reflexiv. Omul civilizaþieimoderne ºi dinamice ne aratã cum se faceistoria.

*

CU MOROMEÞII, suntem pe valul civili-zaþiei organice.Romanul se deschide printr-o frazã-che-

ie pentru taina lumii pe care o cuprinde:„În câmpia Dunãrii, cu câþiva ani înainteacelui de-al doilea rãzboi mondial, se parecã timpul avea cu oamenii nesfârºitã rãb-dare“. Fericitã frazã inauguralã din care þâºneºte izvorul lumii ºi vieþii descrise înroman. Un roman construit perfect în registrul civilizaþiei organice, aºa cum eraviaþa satului, cu universul ei economic,social, material ºi spiritual. Istoria se pro-ducea în ritmuri lente sub semnul timpu-lui rãbdãtor.

Reproducem în cele ce urmeazã unfragment din Moromeþii, vol. I. Sub aspectliterar este tern. El poartã însã un mesajadânc, un cod de profunzime care semna-lizeazã o lume. O lume organicã în care seînscrie, în determinãrile ei semnificative(dar nu exclusive), realitatea româneascã.

Timp de câteva sãptãmâni satele câmpiei rã-maserã dupã aceea pustii. Cãldura începeanumaidecât dupã rãsãritul soarelui, ºi dacãîn timpul nopþii se mai întâmpla ca noriisã acopere cerul, aceºti nori dimineaþa sefãceau nevãzuþi ºi lãsau sã se reverse din

adâncurile limpezi dogoarea necontenitã ºigrea a zilei de varã. […] Cãruþele încep sãiasã din sat înainte ca luceafãrul sã fi pieritde pe cer. […] Dimineaþa e alburie ºi satulrãsunã încã de cântecul cosaºilor. Omul sescoalã, trezeºte copiii, înhamã caii ºi umblãde colo pânã colo prin curte. […] Deschi-derea porþii se face cu repeziciune ºi bãtãtu-ra curge spre ºosea, ºoseaua pãtrunde înãun-tru prin golul cãscat. […] Cãruþele ies dinsat prin toate pãrþile lui, prin toate uliþele ºiulicioarele ºi cu mult înainte de rãsãritul soa-relui casele rãmân goale de viaþã ºi drumule pustiu […] Soarele începe sã rãsarã; câm-pia se limpezeºte de spuma argintie a abu-rilor de rouã ºi întinderea ei care joacã acumîn nemãrginiri de foc rece pãtrunde prinochi înãuntrul omului. […]

Ajuns la capul locului se dã jos ºi des-hamã caii, copiii iau secerile în mâini ºi în-cep sã se învârteascã pe lângã capul încãr-cat cu ierburi al pogoanelor de grâu.

Observãm laitmotivul poveºtii lui MarinPreda despre timpul rãbdãtor al lumii orga-nice, despre ritmul unei istorii de acest tip.2

Deschid în cele ce urmeazã o parantezã.Constantin Dobrogeanu-Gherea a ana-

lizat, sociologic, o versiune a civilizaþieiromâne moderne în etapa ºi în forma nu-mitã de el neoiobagã. Ca analist angajat, elproiecteazã depãºirea acestui tip de civili-zaþie într-un alt tablou al dezvoltãrii eco-nomico-sociale, conceput astfel:

Acolo unde fierb viaþa ºi lupta, acolo undestrigãtul strident al sirenei cheamã mulþimeamuncitoare la muncã, acolo unde maselemuncitoare în mine rãscolesc mãruntaielepãmântului, unde ciocane uriaºe spulberãblocuri de oþel, unde pãdurea de coºuri înãl-þate spre cer anunþã izbânda ºi victoria mun-cii omeneºti asupra naturii, unde vapoareuriaºe spintecã oceanele, acolo unde în ora-ºele gigantice se zbat ºi se izbesc pasiunile,se lovesc ºi se ciocnesc ideile, se plãmãdesccultura formidabilã de azi ºi cea imensã demâine, acolo unde fierbe ºi spumegã luptauriaºã dintre muncã ºi capital, din care tre-buie sã rãsarã o lume nouã […] acolo ºi nu-mai acolo poate fi idealul nostru ºi al þerii[…] Acolo naºte viitorul! (Neoiobãgia, inOpere complete, vol. 4, 1977, p. 368-369).

Iatã pe paºnicul ºi blândul Dobrogeanu-Gherea transfigurat de idealul lumii demâine!

O fi bunã, o fi mai puþin bunã, cred cão judecatã se poate formula: este, oricum,de preferat, sub aspect material ºi social,„vechii lumi“, rãmânând datori cu rãspun-sul privind alienarea esenþei umane.

Citatul de mai sus este la Dobrogeanu-Gherea acordul final la o operã de analizãamarã a lumii, subsumatã de el conceptu-lui de neoiobãgie. Este singurul pasaj dincarte în care autorul recurge la accente pro-fetice.

Moromeþii rãmâne o scriere revelatoarepentru cine cautã sã înþeleagã caracteristi-cile civilizaþiei României profunde. Esteadevãrat, scriitorul oferã imaginea parteru-lui civilizaþiei române a epocii. Parterul, s-ar putea replica, nu înseamnã întregulcorp al construcþiei civilizaþiei române dinepocã. Este adevãrat, însã la fel de adevãrateste ºi faptul cã, uneori, parterul unor ast-fel de civilizaþii – cum remarca savantul fran-cez Fernand Braudel, în lucrarea Gramaticacivilizaþiilor – este „adevãratul ei etaj“. LaMarin Preda, „parterul“ dezvãluie, într-orevãrsare nestãvilitã, rosturile universuluirural. De la gesturi, mimicã, rânduielile ca-

�

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 5

sei (un pic dereglate de cele douã generaþiide copii) la muncile câmpului, ceremonia-lul seceriºului, dispunerea în jurul meseiaduse la câmp, împãrþirea sarcinilor fiecã-ruia, asprimea în sine a muncii ºi senti-mentul împlinirii prin eforturile pe care lepresupune. Iar de aci la rânduiala în gos-podãrie, în ºoprul cailor, a celorlalte vite, acoteþelor etc. Înghesuialã, lipsã de spaþiu,aglomerare de casã, de acareturi ºi de curte,presate în fond de neajunsuri ºi de lipsãde spaþiu, nu de precaritatea imaginaþieiarhitecturale. Satele ºi oraºele noastre chiarpoartã cu ele povestea unei istorii ºi a uneicivilizaþii vãduvite de impulsurile unor mariproiecte ºi mari împliniri.

Sate cu ºcoli de sã le cuprinzi în cãuºulpalmei, cu copii care învãþau pe apucate,dar cu dorinþa pornitã din adâncul fiinþeide a se instrui ºi de a se îndulci de daruri-le cunoaºterii. ªi cu învãþãtori, blânzi sauaspri, dar apropiaþi de sufletul copiilor pecare îi învãþau ºi cu conºtiinþa menirii ºi adatoriei lor. (Am avut ºi eu pãrinte dascãlde þarã.) Omul este dãruit pãmântului, ata-ºat cotidianului, curgerii lente ºi previzi-bile a vieþii, grijii pentru plata la timp a„fonciirei“, povarã imensã pentru gospodã-ria care nu avea alte mijloace financiare de-cât banii rezultaþi din vânzarea grâului ºi aporumbului. Or, preþul unui bãnicior degrâu (circa 15 kg) valora doar 25-30 de leiîntr-o vreme de dramaticã crizã economicã.Aceastã crizã a þinut în România nu trei, cicinci ani (1930-1935) ºi a dus la scãdereacu 60-65% a preþurilor la cereale. A sleitveniturile populaþiei rurale, ale þãrii îngenere. Marin Preda invocã, aºa cum amspus, „fonciirea“ neîntâmplãtor. Era punc-tul polarizator al grijilor þãrãnimii ºi un ele-ment de meditaþie asupra acesteia.

Moromeþii prinde în chihlimbarul arteilumea organicã româneascã, cu o autenti-citate ºi o forþã de evocare remarcabile. Es-te o „carte pentru totdeauna“ a satului ro-mânesc, a profilului civilizaþiei românemoderne, în straturile ei matriciale. Operane învaþã mai mult despre fizionomia orga-nismului social-istoric al þãrii decât manua-lele de istorie care se feresc s-o facã, pre-ferând sã umble în cãutarea unor cãlãtoristrãini porniþi în largul lumii ºi a unor ro-mâni cãlãtorind în lume sau în þarã. Dacãacum nu vom dobândi conºtiinþa ºi senti-mentul istoriei, acum când ne aflãm în altãfazã a ei, ne trezim pe un acoperiº fãrã sãºtim ce este sub el.

Asupra structurilor civilizaþiei româ-ne moderne ºi a destinului ei s-au purtatcontroverse acute, s-au înfruntat idei ºiconcepþii care alcãtuiesc cheagul gândi-rii sociale din România. Extrema dreaptã aelogiat deosebirea ireductibilã dintre struc-tura civilizaþiei române ºi cea apuseanã, lacare adãugau specificitatea etnoculturalãºi cea religioasã. Un mod de a elogia stag-narea, structura retardatã a societãþii ºi dea refuza democraþia modernã. Pentru dez-voltarea ºi modernizarea societãþii, pentrusincronizarea ei globalã (nu doar culturalã,la nivelul culturii savante) era necesarã,dimpotrivã, dezagregarea acestei civiliza-þii; integrarea ºi articularea ei cu civilizaþiaapuseanã, efectiv modernã. Ceea ce sepetrece abia acum, sub ochii noºtri. Pro-cesul vizeazã nu doar structurile socio-eco-nomice ºi politice, ci, fapt esenþial, ºi plã-mãdirea sufletului modern.

*

DACÃ MARIN Preda a contribuit în chipremarcabil, în Moromeþii, la pãtrunde-

rea caracterului organic al civilizaþiei româ-ne moderne, în straturile ei sociale profun-de, în Delirul (vol. I) el a fãcut operã deistoric profesionist. Nu exclusiv de istoric,dar în bunã mãsurã, da.

Romanul aduce cu un examen istorio-grafic propriu-zis, intersectat cu proiecþiibeletristice ale unor fapte de viaþã.3 Dar ºipersonajele imaginare, aºa cum sunt ªtefan,Luchi sau Niki, sunt încrustate în frescaistoriei. ªtefan este aproape obsedat denevoia de a se lãmuri ºi a-ºi explica înþele-surile ei. El asistã, ca ziarist, la luptele pur-tate de armatele române pe frontul de Rã-sãrit, cere sã fie admis pe linia întâi afrontului, acolo unde se moare lângã el,se înfruntã nemijlocit armatele, se dezlãn-þuie atacurile ºi secerã moartea, de o parteºi de alta, a celor încleºtaþi în potopul de-vastator al luptelor.

Dar pânã la acest segment al istoriei,Marin Preda exploreazã toate momentelecare se înlãnþuie într-o succesiune ameþi-toare, în viaþa þãrii ºi pe planul mai vast,al istoriei europene. Se configureazã unnou profil al istoriei, un nou destin al uma-nitãþii. România ºi poporul nostru trãiesco nouã istorie, se angreneazã într-o nouãþesãturã a acesteia.

Ceea ce propune Marin Preda în liniafaptelor care au avut loc în România anilor’38-’44 ai secolului trecut nu seamãnã de-loc cu varianta fadã, de un dezolant sche-matism, pe care o cultivau scrierile istoriceale vremii. Marin Preda a fost în aceastãprivinþã un inovator. A construit cea maiveridicã ºi mai tulburãtoare paginã de isto-rie scrisã pânã la el, demnã de a fi ºi astãziintegratã liniei de reflexie în fresca purtã-toare de adevãr a istoriografiei române.

În roman sunt corect punctate carac-teristicile regimului autoritar instituit deCarol al II-lea ºi este amplu prezentatã re-primarea miºcãrii legionare dupã asasina-rea lui Armand Cãlinescu. Cu multe victi-me, în grup sau individual, în toate judeþele.Apoi lipsa de consistenþã a regimului car-list, ascunsã sub vãlul fanfaronadei regale.

În vremea aceasta, o Franþã devitaliza-tã ºi o Anglie dispusã sã-i dea crezare luiHitler îl lãsau sã ocupe Austria ºi sã þinãsub teroare o Cehoslovacie dezorientatã,din care despuiase regiunea sudetã – cen-turã locuitã, este drept, de etnici germani.

În demersul sãu, Preda se þine de adevãrºi face aprecieri corecte ºi oneste. Singurulaspect de reproº în tabloul vast prezentatde el este urmãtorul: cum de a crezut scrii-torul cã eventuala intrare în acþiune a MiciiAntante – Cehoslovacia, România ºi Iugo-slavia – ar fi fost un factor de contrapon-dere împotriva Germaniei? Ba chiar de reþi-nere a acesteia de la împlinirea planurilorei de expansiune... Regretabilã iluzie opticãpe care o întreþine alianþa þãrilor mici. Po-lonia a fandat ºi ea, ba spre Germania, baspre aliatele occidentale – Franþa ºi Anglia–, pânã ce a luat atitudinea de inflexibilita-te în legãturã cu accesul spre oraºul liber(german) Danzig ºi a precipitat începutulrãzboiului, neaºteptându-se cã va fi înfrân-tã atât de repede!

Încolo, Marin Preda deruleazã corectfirul evenimentelor, le dezvãluie sensurileºi, ceea ce este foarte important în prezen-

tarea istoriei, creeazã atmosfera de autenti-citate în jurul evenimentelor. Acestea s-audesfãºurat în cascadã. Germania a „strivitpaºnic“ Cehoslovacia, a încheiat tratatul dealianþã (neagresiune) cu URSS, a înfrântFranþa în primãvara-vara anului 1940 ºi aîncercat, în iulie-septembrie, sã pãtrundã înAnglia. Pentru „fenomenul englez“ MarinPreda vãdeºte un mare interes ºi o deose-bitã atenþie: de la protagoniºtii ei politici –(mai ales) Chamberlain ºi Churchill – larezistenþa armatei ºi a poporului englez învara anului 1940 împotriva încercãrilor deinvazie a Germaniei pe insulã. Autorul ro-manului descrie cu pasiune, interes ºi admi-raþie în special rezistenþa aviaþiei engleze(RAF) împotriva planurilor de invazie.

Textul este unul de purã scriere istoricã,animat de suflul participativ al autorului;el capãtã o nouã notã tensionalã ºi se citeº-te ca o poveste.

La fel procedeazã Marin Preda ºi în ca-zul atacului armatei germane asupra Iugo-slaviei. Scena bombardamentului Belgra-dului transmite fiorul dramei poporuluisârb, iar hotãrârea lui de a rezista aratã tãriade caracter a poporului. O asemenea tona-litate participativã ar trebui, de fapt, s-otransmitã cartea de istorie în genere. Pentrucã orice eveniment de asemenea anvergurãînseamnã o încercare de viaþã, o lecþie pen-tru umanitate, în primul rând pentru pro-priul popor. Altfel, ce rãmâne din istorie:enumerare de divizii, de dotãri ale trupe-lor cu armament, de planuri ºi dispozitivemilitare.

Cât priveºte figura lui Hitler ºi adâncu-rile fiinþei sale interioare, Marin Preda areuºit un tur de forþã în descifrarea lor. Rã-mâi uimit cum a putut sã ºtie atâtea despreHitler, atunci, în condiþiile unei totale sãrã-cii istoriografice în România anilor ’70 aisecolului trecut.

�

Note1. Fac precizarea, deºi este inutilã, cã textul alã-

turat nu implicã toate scrierile lui MarinPreda. Nu fac studiu de amãnunt al opereiacestuia. Cu atât mai mult nu gândesc cã temas-ar epuiza cu spusele mele. Exprim câtevaopinii pe care, mãcar în parte, le cred per-tinente.

2. Pe când eram elev în clasa a III-a sau a IV-aprimarã, înainte de rãzboi, îmi aduc amintede versurile urmãtorului cântec coral: „Pân’ laelectricitate/Cãi ferate ºi vapor/Încã nu erauaflate/Mergeau toate fãrã zor./Cãci bãtrâniierau moi/κi mânau carul cu boi./Hãis-cea;Hãis-cea“. Aceastã legãnare de „hãis-cea“,spune cântecul mai departe, era, evident, pre-ferabilã cãii ferate ºi trenului, fiindcã se întâm-plã din cauza lor ca oamenii sã ajungã pringãri „cu capete sparte“. Iatã o preferinþã naivã,cultivatã de mentalul organicitãþii. Este repli-ca timpului rãbdãtor.

3. Istoricul englez Dennis Deletant discuta De-lirul ca pe o carte de istorie, mustrându-l peMarin Preda cã-l prezintã (într-o secvenþã) peAntonescu în papuci ºi halat. Vezi DennisDeletant, Aliatul uitat al lui Hitler: Ion An-tonescu ºi regimul sãu, 1940-1944, Bucureºti:Humanitas, 2008, p. 283-285.

(Continuare în numãrul urmãtor)

6 • APOSTROF

IATÃ O veste fericitã: PremiulCartea anului 2009, oferit de

Asociaþia Revistelor, Imprimeriilorºi Editurilor Literare (ARIEL), a

fost acordat pe 27 ianuarie 2010MARTEI PETREU, pentru cartea

Diavolul ºi ucenicul sãu: Nae Ionescu – Mihail Sebastian, ºi

lui MIRCEA MIHÃIEª, pentru lucra-rea Despre doliu: Un an din viaþalui Leon W. Ambele volume au

apãrut la Editura Polirom. Îi felicitdin inimã pe Marta ºi pe Mircea,

strãluciþi ºi curajoºiintelectuali, pentru acest binemeri-tat succes. Prin urmare, douã cãrþipe care le recomand cât se poatede cãlduros, contribuþii esenþialecare probeazã maturitatea indubi-

tabilã ºi vocaþia critic-umanistã a culturii româneºti de azi.

Nu însãilãri de opinii fabricate în serie, nu amatorisme narcisiste

(„lãutãrisme“, vorba lui C. Noica),ci înfãptuiri reale întru spirit.

VLADIMIR TISMÃNEANU

Premiile ARIEL

• Marta Petreu, Micaela Ghiþescu ºi Mircea Mihãieº dupã festivitatea de premiere. Foto: un cristian

ÎNFIINÞATÃ DUPÃ 1990, ca revistã a foºtilor deþinuþi poli-tici, Memoria împlineºte acum o vîrstã admirabilã: 20

de ani. Paginile ei funcþioneazã ca un „zid al plîngerii“, lacare foºtii deþinuþi politici ai socialismului real românesc îºipot publica depoziþiile. Dacã nu li se face dreptate – ºi cumpoate fi fãcutã dreptate pentru oamenii care au suferit penedrept? Cum poate fi fãcutã dreptate istoricã pentru o þarãîntreagã care a fost deturnatã de la evoluþia ei naturalã ºipusã în patul procustian, utopic, al unui regim politic cri-minal, instalat în urma unor înþelegeri dintre marile puteri?–, mãcar sã depunã mãrturie. Avînd o asemenea menire,în mod firesc Memoria ar fi trebuit sã fie o revistã fãrã nicioproblemã de finanþare, pentru cã, de pildã, destule ministerenoi, nãscute din cele vechi – cel de Interne, de pildã –, arfi putut, în semn de rupturã cu trecutul, sã dea banii de apa-riþie. Sau, altã posibilitate, revista ar fi putut fi finanþatã

direct de la bugetul de stat. În mod semnificativ însã, revista are tot atîtea probleme cufinanþarea ca revistele de culturã ale Uniunii Scriitorilor. Ca Apostrof-ul, de pildã. Iaruneori – anul trecut, de fapt – chiar mai multe, cãci a fost respinsã net la AdministraþiaFondului Cultural Naþional.... Iar instituþia care a încercat s-o ajute a fost, ca-n pildasãracului din Evanghelii, tot Uniunea Scriitorilor, în sediul cãreia revista îºi are redacþia.

Anul acesta, revista Memoria a fost premiatã de cãtre ARIEL drept cea mai bunãrevistã a anului 2009.

Numãrul 3-4/2009, pe care îl am în faþã, are mai multe texte interesante. În primulrînd, am citit interviul acordat de istoricul ªerban Papacostea, despre Argetoianu. Apoi,textul despre Dragoº Protopopescu: autorul plin de umor ºi rãsfãþuri al romanelorprolegionare Fortul 13 ºi Tigrii, care s-a sinucis la instalarea comunismului, este evocatca strãlucit anglist ºi minunat profesor de cãtre Zoe Dumitrescu-Buºulenga. CoriolanBrad are un studiu despre unul dintre satele iubite de Blaga, Gura Rîului, unde în anul1949 þãranii s-au revoltat contra colectivizãrii. Claudia Valentin Dobre scrie desprestatutul femeii în comunism, iar Anca Mãnãilã încearcã sã clarifice statutul estetic almemorialisticii de detenþie. Extraordinare sînt paginile de jurnal ale unei doctoriþe,Antoaneta Andriþa, medic la Dobroteºti în timpul colectivizãrii agriculturii, care înre-gistreazã pe viu drama þãrãneascã din timpul regimului trecut. Revista publicã un frag-ment din Raportul final al Comisiei Tismãneanu, de analizã a dictaturii comuniste dinRomânia, ºi anume paginile referitoare la reforma învãþãmîntului din 1948. Foarteemoþionante sînt colaborãrile unor elevi, premiaþi în 2007 la concursul „Ce înseamnãcomunismul pentru mine?“– un test pentru memoria colectivã, ca sã spunem aºa. DianaMãrculescu nareazã excursia documentarã (organizatã de Ruxandra Cesereanu ºi DanielaÞãranu) fãcutã la Sighet de cãtre studenþi ai Facultãþii de Litere, în mai 2009; poate cãtrebuie sã precizãm cã excursia este anualã, un grup mereu altul de studenþi clujeni fiindconduºi sã vadã Memorialul de la Sighet. Din sumarul foarte bogat ºi interesant alrevistei, mai semnalãm eseul lui Dinu Flãmând, care salutã Premiul Nobel, cîºtigat, cumse ºtie, de o autoare care a descris teroarea ceauºistã, Herta Müller. Un interviu cu disi-dentul rus Pavel Stroilov, despre rolul lui Gorbaciov în cãderea comunismului de tipsovietic, aratã deschiderea externã a revistei.

O revistã despre durerile trecutului, aºadar. O revistã necesarã. (A.) �

Revista anului 2009, Memoria

ASOCIAÞIA DE editori ARIEL, din care fac parte numeroase

reviste ale Uniunii Scriitorilor ºiedituri din toatã þara, a decernatmiercuri, 27 ianuarie, premiileanuale, aflate la ediþia inauguralã.Premiul Revista anului 2009 a fost atribuit revistei Memoria,redactor-ºef Micaela Ghiþescu.Premiile individuale pentru cãrþileanului 2009 au revenit cunos-cuþilor scriitori Marta Petreu(Diavolul ºi ucenicul sãu: NaeIonescu – Mihail Sebastian, Editura Polirom) ºi Mircea Mihãieº(Despre doliu: Un an din viaþa luiLeon W., Editura Polirom). Juriulpremiilor ARIEL a fost format dinNicolae Manolescu, Dan Cristea ºi Adrian Popescu.

�

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 7

CELE MAI râvnite premii sunt cele pe careþi le dau confraþii. Atunci, pentru o

clipã, barajul de invidii, conflicte ºi anti-patii se fisureazã, lãsând loc luminii aproa-pe paradiziace a ceea ce ne iluzionãm sãnumim solidaritate întru valoare ºi respectpentru truda celuilalt. O ºtim de mult – ocarte proastã se scrie la fel de greu ca ocarte bunã!

Sunt recunoscãtor membrilor juriuluiARIEL pentru cã, într-un an în care au apã-rut excelente cãrþi de Varujan Vosganian,Cristian Teodorescu ori Gabriel Chifu (amnumit doar câþiva autori), s-au oprit lanumele meu ºi al Martei Petreu. E o formãde curaj, o opþiune pentru niºte formulecare merg, fiecare în felul sãu, contra curen-tului: Marta Petreu – o excepþionalã cunos-cãtoare a celor vizibile ºi invizibile în viaþaculturalã ºi ideologicã a perioadei interbe-lice – a repus în discuþie tragedia unei în-tregi generaþii, inexplicabilele deraieri pro-duse chiar la unii dintre eroii pe care ne-amobiºnuit sã-i privim exclusiv în lumina tra-gediei pe care au trãit-o.

În ce mã priveºte, am optat pentru undiscurs ce nu se potriveºte nici cu penibilacorectitudine politicã, nici cu postmoder-nismul relativizant al epocii noastre. Exer-ciþiu de admiraþie, cartea mea se vrea undialog cu proza confesiv-dramatic-intelec-tual-religioasã a lui Leon Wieseltier. În fili-gran, eventualii mei cititori vor descoperiºi o meditaþie despre metamorfozele tra-diþiei, despre memorie ºi apartenenþã cavalori structurante, ºi nu ca forme de exclu-dere a celuilalt. Toþi ne naºtem într-o tra-diþie, pe care o „lucrãm“ ºi, vrând-nevrând,o ducem mai departe. Fie în forme diluate,fie deturnate, fie chiar profund mutilate,noi suntem parte a unui proces de perpe-tuare a unui set contradictoriu de reguli ºi

inovaþii. ªi nu pot decât sã fiu de acord cuînþeleptul care spunea cã inamicul tradiþieinu e modernizarea: inamicii tradiþiei suntprostia ºi rãutatea.

M-am proiectat, desigur, în cãutãrile dramatice ale eroului meu (cartea Despredoliu e alcãtuitã într-o dublã partiturã: una încare-l urmez pe intelectualul evreu american,Leon Wieseltier, în încercãrile sale îndurera-te de a-ºi onora pãrintele mort, o a doua, încare un personaj fictiv, Leon W., încearcãsã „administreze“ povara de texte talmudiceîn lumea cãrora respirã în cele unsprezeceluni în care tradiþia iudaicã îi cere sã rosteas-cã, de trei ori pe zi, kaddish-ul, rugãciuneade doliu) ºi sper cã nu am fost, în aceastãcãlãtorie metafizicã, un simplu privitor.

În aceste vremuri de optimism deºãn-þat, când am devenit cu toþii membri ai unei„digital nation“, m-am încãpãþânat sã scriuo carte acut inactualã. Ne-am specializat înfuga de responsabilitate, de efort, de dure-re. Ne-am robotizat într-atât încât precaranoastrã fiinþã se pierde în interstiþiile „cul-turii de organizaþie“, iar valorile noastresunt, tot mai mult, valori ale tribului cuambiþii planetare, decât valori ale indivi-dului. Transferãm rãspunderea, transferãmonoarea, transferãm plãcerea de a trãi. Tot ce rãmâne e pasta râncedã a unor experien-þe ratate, gustul sãlciu al iresponsabilitãþii.Am privit exerciþiile lui Leon Wieseltier nudoar prin prisma reconectãrii la Tradiþie aunui fiu rãtãcit, ci ºi din unghiul de vedereal urgenþei absolute a epocii noastre: re-responsabilizarea.

Extraordinara bogãþie ºi versatilitate agândirii iudaice au constituit, de-a lungulcelor opt ani în care am scris cartea – une-ori redactând frenetic, alteori punând lungipauze, de luni, ba chiar ani de zile, între opaginã ºi alta –, un model de raportare aindividului nu doar la lume, ci ºi la sine.Nu am scris un „discurs funerar“ ºi nici num-am rãzboit mai mult decât se cuvine cuponcifele psihanalizei ori ale psihologieiabisale. Am încercat doar sã-l urmez într-oexperienþã-limitã pe un scriitor pe care-ladmir fervent, simþind cã fiecare paginã pecare o citesc din cartea lui mã îmbogãþeºteºi-mi dã ºansa de a mã exprima – într-un felparadoxal ºi timid, cu empatie ºi ironie,cu patetism ºi bovaric, înghiþit de subtilita-tea fãrã egal a marilor maeºtri ai discursu-lui religios-ideologic, pentru a ieºi la supra-faþã atunci când nu mai credeam nici eu– aºa cum sunt sau aºa cum aº fi putut fi.

�

MIRCEA MIHÃIEª

Premiile ARIEL

AM LUAT ºi eu, ca toatã lumea, niºte pre-mii la viaþa mea. Cred cã, dupã premiul

pentru debut, acesta, acordat mult huliteimele cãrþi, este cel mai important. Lemulþumesc distinºilor colegi craioveni caremi-au propus cartea pentru premiere. Lemulþumesc distinºilor critici din juriu pen-tru cã, avînd la dispoziþie atît de multe cãrþibune, s-au oprit totuºi, cum îmi spuneaMircea Mihãieº, la douã cãrþi „de niºã“, lacartea despre doliu a lui Mircea Mihãieº ºila cartea mea despre Sebastian.

În ce mã priveºte, îmi place sã cred cãonoratul juriu mi-a acordat premiul pentrua sublinia libertatea principialã de care tre-buie sã se bucure un cercetãtor, chiar ºiatunci cînd el cerceteazã cultura româneas-cã. În capul meu, acest principiu sunã ast-fel: Cercetãtorul are dreptul de a cerceta în mod liber orice problemã, avînd dreptulde a face publice, de asemenea în modliber, rezultatele cercetãrilor sale, chiar da-cã acestea nu flateazã narcisismul nostru tradiþional.

Sînt bucuroasã, sînt onoratã sã iau acestpremiu împreunã cu un coleg de generaþie,cu Mircea Mihãieº. Cartea lui despre doliue una dintre cãrþile stranii, inclasabile, aleculturii româneºti. Se adreseazã tuturor,pentru cã toþi am fãcut, facem, vom faceexperienþa doliului, pentru cã toþi, dinmomentul cînd învãþãm moartea ºi pînãla moartea proprie, am supravieþuit, supra-

vieþuim, vom supravieþui morþii celor pecare îi iubim. Un an din viaþa lui Leon W.este o carte care se adreseazã ºi minþii, ºisufletului. Minþii, pentru cã este comenta-riul – învãþat, documentat, pluridiscipli-nar – al unei cãrþi de Leon Wieseltier,Kaddish, carte care, la rîndul ei, este mãr-turia trãitã pe viu ºi totodatã documentatã

cultural a anului ritualic de doliu pe careLeon Wieseltier l-a þinut în memoria tatã-lui sãu. Volumul lui Mihãieº se adreseazãsufletului, pentru cã arta hermeneuticã aautorului nu se pierde în rãceala erudiþiei,ci se întoarce, prin rãsuciri bruºte, spre re-alitatea morþii, a vieþii, a supravieþuirii ºia doliului. Fiecare dintre aceste cuvinteînsemnînd o realitate trãitã empiric, nunumai cultural. Pornind de la moartea unuisingur om ºi analizînd însemnãrile anuluide doliu ale unui singur om, Mihãieº des-chide de fapt o discuþie universalã, atem-poralã, despre viaþã ºi moarte, despre taþiºi fii, despre pãrinþi ºi copii, despre fiice ºifemei, despre religii ºi culturi, despre na-tura monoliticã sau dualã a omului, despreraþionamentele spontane privind dualita-tea corp-spirit a naturii umane. În centrulcãrþii stã cultura iudaicã, „Tradiþia“, adicãuna dintre realitãþile vii ale lumii contem-porane ºi una dintre rãdãcinile culturiieuropene.

În mod deloc ciudat, citirea cãrþii luiMihãieº mi-a adus aminte, în oglindã, nunumai ºirul morþilor mei ºi al doliurilormele, ci ºi o altã carte tulburãtoare ºi la felde greu de clasat, volumul Portretul lui Mde Matei Cãlinescu.

�

MARTA PETREU

ANAMARIA BELIGAN, la a doua vedere

PRIMA REACÞIE în faþaunui scriitor-român-re-

zident-peste-hotare e aceeade a încerca – urgent – si-tuarea lui. Lumilor din caree alcãtuitã/între care se îm-parte sau din care se adu-nã biografia sa li se cuvineidentificat degrabã numi-torul comun, rezultanta. Aparenta/reala luidezrãdãcinare te pune în alertã. „Legea“apartenenþei tresare, se rãsuceºte, se zvâr-coleºte (vezi cazul Herta Müller!), vrea recunoaºteri ºi certitudini, uitând cã glo-balizarea nu mai e un simplu infinitiv lung,ci o tot mai solidã realitate. Oricât de in-confortabilã din felurite pricini. În cazulAnamariei Beligan, lucrurile se complicã ºimai mult: absolventã de liceu de englezã ºi de facultate de regie-film la Bucureºti, cu un masterat de lingvisticã în Australia,ea mai are, în plus, o temelie familialãextrem de bogatã, oarecum „neaºezatã“, cuvalenþe artistice de excepþie, dar ºi povarade a le fi descendent „marcat“ pentru tot-deauna („teatru, literaturã, cinema suntsosul în care am crescut“, spune într-uninterviu, asumând cu discretã ironie deter-minãrile destinale). Stabilitã în Australiaîndatã dupã absolvirea facultãþii, alãturi de un partener ºi el artist, dar ºi ardelean,ºi de douã fiice, opera cea mai importantã,cum mãrturiseºte ea însãºi, Anamaria Be-ligan îºi construieºte asiduu propriul destin,în divorþ oarecum demonstrativ, dar nu ºiscandalos cu rãdãcinile, ci asumându-leliber, extrãgând ingredientele cele mai fructuoase ºi obligându-le sã asculte de propriul ei cod de legi. În rãspunsurile laîntrebãrile cu care a fost asaltatã în Ro-mânia, ea nu se amãgeºte ºi nu face con-cesii „patriotice“ de niciun fel: e scriitoareaustralianã (dar nu scrie neapãrat pentruAustralia!), scrie în englezã („Trãiesc îndouã lumi, în douã culturi, în douã limbi“;„Am scris în Australia o carte în care seîmbinã obsesii australiene cu obsesii ro-mâneºti. Un cititor din Canada a cumpã-rat-o la Târgul de la Frankfurt ºi mi-a tri-mis un e-mail sã mã felicite […] De aceeaprefer sã scriu în englezã. Nu pentru cã aºfi eu englez la suflet, dar e limba globa-lizãrii. Poþi sã fii foarte bine român ºi sãsimþi româneºte ºi sã suferi de toate obse-siile ºi idiosincraziile româneºti ºi sã teexprimi într-o limbã de mare circulaþie“),dar îºi traduce cãrþile singurã sau împreunãcu mama sa (Dana Lovinescu), într-o fru-moasã limbã românã. Scrie ca sã salveze (sãretrãiascã?) poveºtile – ale sale ºi ale altora –care i-au traversat viaþa, nu neapãrat pen-

tru a intra in istoria literaturii. Ca o veri-tabilã „a treia femeie“ – vezi Gilles Lipo-vetsky, A treia femeie, în care e descrisãfemeia epocii contemporane ca o fiinþãstãpânã pe sine, îndrãznind sã aleagã dupãcriterii personale ºi chiar sã intre dezin-volt în competiþie cu bãrbaþii –, AnamariaBeligan iubeºte mai presus de orice bucu-ria lucrului bine fãcut. Rezistentã, aºadar, lasituãri geografice, vrea sã fie pur ºi sim-plu scriitoare.

A început sã publice la 30 de ani, cu orelativã întârziere, aºadar. O face dupã cea stãpânit angoase ºi tensiuni biografice,atunci când poate da pasul înapoi ºi în lã-turi necesar ruminãrii pe îndelete a mate-rialului existenþial acumulat. ªi când cu-vintele îºi anunþã ºi ele disponibilitateareflectãrii afine. Scrisul sãu e de la începutconstruit din contraste ºi contrapuncturi.Tensiunile sunt rezolvate cu umor, „rea-litãþile vieþii“ stau faþã în faþã cu fantasme-le ºi îºi împrumutã reciproc semnalmente,singurãtatea funciarã a insului e rezolvatãprin apel la relaþii facultative, deci libere,aici ºi acolo nu mai au de parcurs distanþepentru a-ºi conjuga experienþele, cãci dis-tanþa e asiguratã de privirea lucidã a po-vestitorului.

Windermere: Dragoste la a doua vedere(roman, Cluj: Editura Limes, 2009, 174de pagini) are, înainte de toate, un titlu in-terpretabil în mai multe feluri. El vorbeºtede ºansa unei remanieri, cãci lucrurile nuaratã niciodatã de la prima vedere aºa cumai dori ºi þi s-ar potrivi. Viaþa înseamnãamânare, ajustare, revenire pe propriileurme. Apoi, trimite la arta privirii aþintite,cãci romanul e doldora de secvenþe careamãnunþesc decoruri, gesturi, întâmplãrimãrunte, sarea dintotdeauna a unei bunepoveºti despre om. Privirea regizoralã ºtie,în plus, sã vadã panoramic, sã îmbine sec-venþe aparent disparate ºi divergente, sãextragã semnul cel mai bogat în sensuri,dar ºi sã-i lase doza necesarã de ambiguita-te. Cãci autoarea este nu doar autoare, ci ºidegustãtoare de poveºti, cu o rafinatã ºimolipsitoare plãcere de a amãnunþi semne-le memorative: „Chestiunile Majore ale exis-tenþei se reduc în ultimã instanþã la detaliimãrunte“, iar viaþa e de multe ori „cevaîntre o stare de fapt ºi o stare de spirit“.

Prin vârstã, mai întâi, ºi prin contextullivresc ºi social în care s-a format, proza-toarea poate fi, desigur, alãturatã prozeioptzeciste, ironia detaliului ºi pariul pe de-montarea rãbdurie a unor istorii umaneconducând spre o asemenea situare literarã.Însã Anamaria Beligan le adaugã alte trã-sãturi, care o despart ºi în scris, nu doarîn spaþiu, de optzeciºti. Eroii sãi locuiescpãmântul întreg cu o degajare cosmopolitãa deplasãrii, inclusiv metaforale, foarte par-ticularã ºi care dã prozei sale o coloraturãaproape exoticã. Apoi, distanþa în spaþiufaþã de literatura românã combinã sporulde luciditate în selecþia preferinþelor lite-

rare cu o anume, inevitabilã, nostalgie. In-tervine nevoia de a recurge la un trecutmult mai larg asumat. Chiar dacã umorulde bunã calitate nu lipseºte din paginile salede prozã, ba chiar se îmbogãþeºte cu unplus de „dezmãþ“ livresc de mare subtili-tate, nu neapãrat la „uºa domnului Caragia-le“ se aºazã prozatoarea. Viaþa tihnitã a co-pilei la conacul moldovenesc, „în liniºteadupã-amiezii moldave, tulburatã doar decâte un zumzet de bondar“, de pildã, e re-constituitã cu o artã a povestirii deprinsãdin Sadoveanu, sã zicem, dar ºi, în alte sec-venþe, din Henriette Yvonne Stahl ori cu odirecteþe tãioasã à la Hortensia Papadat-Bengescu. O biografie densã ºi lecturinenumãrate intrã deopotrivã în desenulprozatoarei ºi al eroilor sãi, aºa încât citi-torul e liber sã recunoascã oricâte înrudiri,dar ºi obligat sã vadã, în final, originalita-tea netã a scriiturii. Romanul, de dimen-siuni mai degrabã modeste, izbuteºte sã îm-pace în paginile sale poveºti nenumãrate,îmbinate simfonic, cu un simþ excelent alsimetriei scripturale.

Dragoste la a doua vedere nu e un romande dragoste tradiþional. Personajele – ex-trem de lucide, de inteligente, de fine capsihologie – ºtiu foarte bine în ce mãsurãiubirea e un construct livresc ºi sociocultu-ral ºi din ce punct încolo ea poate devenirelaþie privilegiatã între douã singurãtãþi.Aceastã capacitate de a umple golurile prinrecurs la fantasmã e cheia întregului roman.Fantasma Mamei are pentru Yvonne o rea-litate copleºitoare, dar ºi remaniabilã. Apa-riþiile Mamei elegante, frumoase ºi frivo-le, dar ºi ne-apariþiile ei de mai târziu nuincomodeazã reveriile fiicei. Dimpotrivã,obsesia e controlatã, ea va ºti sã-ºi gãseascão cale proprie care sã continue imagineamamei, dar sã o ºi contrazicã, personalizat.

Tot aºa, Istoria e lãsatã sã-ºi facã joculºi nu e înscrisã pe lista prioritãþilor fiinþei(„E o dimineaþã ca oricare alta, nimic spe-cial la ºtirile de la ora nouã, în afarã de obombã-douã în Afganistan, vreo doi-treigheþari topiþi la Polul Nord ºi câþiva împuº-caþi într-un shopping center american…“).Fie el ºi „sub vremi“, omul are mereu laîndemânã fleacuri ºi reminiscenþe ale zile-lor ºi nopþilor individuale, ele conteazã, eledau greutate ºi farmec cãrþii. ªi tot ele facadevãrata Istorie. Dacã „în ziua de azi ni-mic nu mai e cum pare ºi trãim într-o epo-cã de relativism extrem“, creºte preþul fic-þiunii, al fantasmei, al cuvântului, cãci elesunt ceea ce par.

Cu Încã un minut cu Monica Vitti(Polirom, 1998), Scrisori cãtre Monalisa(Polirom, 1999), Dragostea e un Trabant(Curtea Veche, 2003), mamabena.com(Curtea Veche, 2005) ºi Windermere,Anamaria Beligan e o prozatoare a cãreievoluþie meritã urmãritã.

�

8 • APOSTROF

Irina Petraº

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 9

Studii despre moarte

DE MAI bine de doi ani,viaþa universitarã uma-

nistã din Transilvania esteatrasã de un fenomen carese datoreazã Universitãþiidin Alba Iulia, unde MariusRotar a pus bazele unuicentru de studiere a morþiiîn Europa secolelor XVIII-XXI, reuºind, totodatã, sã organizeze douãprestigioase colocvii internaþionale, cu par-ticipare româneascã, britanicã, olandezã ºipolonezã, preponderent. Prima conferinþãa avut loc în zilele de 5-7 septembrie 2008,intervenþiile publice fiind publicate într-unvolum editat de Accent, în 2009. A douaediþie a strâns, la Alba Iulia, un grup pres-tigios de cercetãtori, lucrãrile fiind publi-cate în volumul Proceedings of the Dying andDeath in 18th-21st Century Europe, editattot de cãtre Accent (2009), în coordonarealui Marius Rotar, Victor-Tudor Roºu ºi Helen Frisby, cel de-al doilea editor fiindistoric la Muzeul Unirii din Alba Iulia, iarHelen Frisby visiting lecturer la o universi-tate din Marea Britanie. Textele, 30 la nu-mãr, dacã exceptãm prefaþa, sunt redacta-te în englezã ºi francezã, ceea ce le mãreºtedin start impactul internaþional. Sã men-þionãm o greºealã simpaticã, înainte de ainvestiga câteva dintre texte: în pag. 11,coordonatorii anunþã cã viitoarea ediþie acolocviului va avea loc în iulie sau septem-brie 2009, volumul urmând sã aparã spresfârºitul acestui an. Ar fi vorba, evident, de2010, generoasa invitaþie de participarefiind adresatã tuturor celor interesaþi detemã.

Care, în treacãt fie spus, nu e câtuºi depuþin menitã sã stârneascã doar frisoane sauneliniºti, mai ales cã preocuparea pentru eanu vine pe un teren autohton nepregãtit.Folcloriºtii noºtri – cu precãdere NicolaeBot, în deceniile din urmã – au tot scrisdespre ritualurile funerare din spaþiul rural,cu puþini ani în urmã (1996) apãrând, lanoi, ºi celebra Omul în faþa morþii, a luiPhilippe Ariès, moartea psihopompã fiindun motiv recurent al cãrþilor de mitolo-gie. Tematic, moartea resurecþionarã a do-minat exegeza româneascã, „cãlãtoriile înlumea de dincolo“ fiind investigate de cãtreMircea Eliade ºi Ioan P. Culianu. Relativrecent, în toamna anului 2008, colecþia„Mundus Imaginalis“, coordonatã la Ed.Dacia de cãtre Corin Braga, a publicat, întraducerea Aurorei Bãgiag ºi a CristineiChirteº, cartea lui Pierre Brunel, Invocareamorþilor ºi coborârea în infern, ceea ce în-seamnã cã, într-un fel sau altul, terenul erapregãtit pentru constituirea unui centru decercetare tanatofilã. Marius Rotar ºi colegiisãi intenþioneazã însã altceva: o dezantro-pologizare ºi o scoatere a subiectului dinritul ancestral sau mitologie, pentru a-l cer-ceta în articulaþiile sale istorice. Acesta emotivul pentru care tematica întâlnirilorºtiinþifice de la Alba Iulia insistã discreþio-nar pe secolele XVIII-XXI ºi pe spaþiul euro-pean. Presupun, în perspectivã, cã o lãrgi-re a ariei geoculturale ºi o deschidere a eiînspre Orient ar spori coeficientul de atrac-tivitate al Centrului, ºtiut fiind cã intelec-tualii orientali – japonezi, indieni ºi chi-

nezi, cu precãdere – sunt foarte sensibilila un asemenea subiect. De asemenea, aºchema ruºii. Indiferent dacã o asemenealãrgire se va produce sau nu, e de spus dincapul locului cã ceea ce întreprinde MariusRotar e un fenomen intelectual major, caretrebuie salutat cum se cuvine. Primele douãediþii ºi finalizarea lor în volume indicã te-nacitate, competenþã, pasiune ºi, mai ales,competitivitate academicã internaþionalã.Nu întâmplãtor – aºa cum indicã ºi volu-mul colectiv la care ne vom referi –, tineriuniversitari transilvãneni participã entu-ziast la manifestãri, cu contribuþii cel maiadesea notabile.

Cele patru spaþii geoculturale din carese recruteazã majoritatea participanþilor –românesc, polonez, olandez ºi britanic –prezintã o osmozã foarte interesantã în vo-lum, datoritã determinãrilor istorice, reli-gioase ºi civilizaþionale specifice. Primuleste preponderent ortodox, rãsãritean, aldoilea catolic, al treilea protestant ºi al pa-trulea anglican, nivelele civilizaþionale fiind,ºi ele, diferite. La noi, de pildã, Marius Ro-tar ºi Cosmin Bodrean (proprietarul unuicimitir particular din Hunedoara) pledeazãpentru constituirea unei asociaþii româneºtipentru incinerare, pe urmele celei care aexistat în perioada interbelicã în Bucureºti(înfiinþatã în 1923), primul cadavru fiindars în data de 26 ianuarie 1928. Procedurastârneºte, cum e ºi firesc, aversiunea puni-tivã a BOR, Sinodul bisericii interzicând, îniunie 1928, asistenþa religioasã la cremato-rii, interdicþia fiind – dacã am înþeles bine– reiteratã de atunci în câteva rânduri.

Atitudinea culturalã faþã de moarte –sugereazã, de altfel, câteva dintre studiilepublicate în volum – este una dintre celemai conservatoare cu putinþã, ºi nu numaidatoritã faptului cã momentul ca atare almorþii prilejuieºte, antropologic vorbind,reflexe comunitare de regresie. De pildã,într-o þarã eminamente catolicã, cum estePolonia – aratã Emilie Jaworski de la Lille–, biserica ridicã interdictul de cremare abiaîn 1962, obiceiul rãspândindu-se abia din1993 încoace. România dispune, în pre-zent, de un singur crematoriu funcþional,cel din Vitan-Bârzeºti (unde a fost incine-rat ºi Silviu Brucan), opþiunile pentru cre-mare fiind executate în Ungaria. Militan-tismul lui Marius Rotar nu este, aºadar,lipsit de obiect, dar, aºa cum precizeazã ºi iniþiatorii, rezistenþa popularã la incine-rare, sprijinitã de cãtre BOR ºi prelaþi, eredutabilã.

Conferinþa ºi cartea pe care o rãsfoim –de o bogãþie ideaticã excepþionalã! – urmã-resc, preponderent, un fenomen de trans-laþie culturalã: în ce mãsurã schimbãrileepistemice de dupã cel de-al Doilea RãzboiMondial au dus ºi la o schimbare a atitu-dinii culturale faþã de moarte. Remarcabileste impactul contraculturii din anii ’60,prin emergenþa unei atitudini ecologice faþãde moarte: de pildã, britanica Julie Ruggvorbeºte, în studiul ei, despre o tranziþie dela perspectiva ecleziasticã la cea ºtiinþificã,fenomenul explicându-se ºi prin preemi-nenþa, în spaþiul britanic, a unei perspec-tive urbane asupra vieþii ºi a continuãrii eiîn nefiinþã. Remarcabile sunt, în aceastãprivinþã, studiile polonezei Anna E. Ku-biak, de la Varºovia, care trateazã desprecimitirele virtuale de pe internet, sau ale bri-tanicei Hannah Rumble, de la Durham, de-spre „woodland burial“, formã de cimitir

naturist recent din Marea Britanie, prin in-termediul cãruia cadavrul este încredinþatnaturii, pe o logicã a ciclului organic careîmprumutã elemente din Orient. Într-o ac-cepþie similarã, olandezii Mirjam Klaassensºi Peter Groote pomenesc de faptul cã exis-tã, pe moment, 67 de crematorii func-þionale în Þara Lalelelor, studiul lor oprin-du-se – cu fotografiile necesare – asupracelui foarte modern de la Haarlem, carepropune ºi un nou stil ceremonial de doliu.

Secþiuni majore din volum sunt dedi-cate decantãrilor culturale ale morþii, cu in-tuiþii de mare fineþe uneori. Ann Malamah-Thomas, de la Bath, scrie despre diferiteforme de doliu colectiv, remarcând ºi unexorcism tendenþios, cu coloraturã ideo-logicã: dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mon-dial, Germania de Est a „pus în parantezã“Holocaustul ca vinã colectivã, „atribuin-du-l“ Vestului într-o fantasmã – psihoisto-ricã, aº spune – de purificare parþialã. Sub-tilã ca întotdeauna, Adriana Teodorescuscrie despre „mãºtile estetizante“ ale morþii,vorbind, pentru epoca de „infantilizare cul-turalã“ pe care o traversãm, chiar despre„necrofilie mediaticã“. Olga Grãdinaru con-ferenþiazã, într-un text totuºi prea înda-torat unei „surse“ exegetice, despre cultulrelicvelor în Rusia (mosci), Andrada Fãtu-Tutoveanu – în prelungirea unei cãrþi dejapublicate – despre opiacee ºi moarte, Flo-rina Codreanu despre extensii simbolizan-te tanatice în artele plastice, pe conside-rentul cã postmodernismul eufemizeazãraporturile cu sfârºitul, Aleksandra Vuletic,din Belgrad, despre riturile de socializareale spectacolului funerar în Serbia, sau is-toricul Radu Ota despre reprezentãrile luiThanatos în iconografia funerarã romanãde la Apulum (unde s-ar fi putut merge ºi spre interferenþe utile cu iconografiamithraicã).

Într-unul dintre cele mai substanþialetexte ale volumului, Constantin Mihai re-considerã mistica legionarã a morþii, le-gând-o de martiriul penitenciar al lui Vale-riu Gafencu. Sã nu uitãm, de pildã, cã unuldintre riturile funerare cele mai spectacu-loase ale ultimilor ani a fost acela al reînhu-mãrii Romanovilor: nu avem un studiu le-gat de acest fenomen (intelectualii ruºilipsesc de la conferinþã), dar AleksandraPavicevic, de la Belgrad, scrie despre ritu-rile de reînhumare festivã sârbeºti, din carereþinem unul singur: al savantului NikolaTesla, decedat în America în 1943 ºi inci-nerat acolo, a cãrui urnã este adusã în 1957la Belgrad ºi expusã într-un muzeu; inci-nerarea fiind toleratã în Iugoslavia abia din1964, autoritãþile ezitã ºi acum s-o înmor-mânteze.

Pe scurt: Proceedings... e consemna-rea unui fenomen intelectual de excepþie,construit pe logica: omul sfinþeºte locul. Erândul autoritãþilor, al Ministerului Edu-caþiei, al ICR-ului ºi al altor foruri sã spri-jine financiar o iniþiativã internaþionalã ca-re se dovedeºte a fi, de pe acum, majorã.Presupun cã n-o vor face...

�

ªtefan Borbély

10 • APOSTROF

Somaþia tragicului

DUPÃ O perioadã în care regizorii de tea-tru au preferat pânã la saþietate sã lu-

creze cu propriile texte ºi viziuni, sã adap-teze liber texte preexistente sau sã operezecu pãrþile acestora ca ºi cu piesele unui joclego, încet-încet pare cã se revine la atenþiaºi respectul faþã de dramaturg ºi de scriitu-ra acestuia. Cea mai recentã alegere a luiMihai Mãniuþiu confirmã aceastã obser-vaþie întru totul, cãci regizorul propunepublicului românesc un nume necunoscutpânã acum acestuia, din dramaturgia rusãa secolului trecut. Venedikt Erofeev (1938-1990), fiu de arestat în gulagul stalinist, custudii de filologie de la care a fost exmatri-culat pentru nerespectarea serviciului mili-tar obligatoriu, trecând de la o instituþie deeducaþie superioarã la alta fãrã a absolvivreuna, pe motiv de „comportament amo-ral“, a trãit de azi pe mâine din slujbe neca-lificate ºi mizerabil plãtite în mai multe re-publici sovietice. Acest scriitor villonian adevenit cunoscut odatã cu publicarea, în1973, la Ierusalim, a poemului în prozãMoscova – Petuºki (ed. în limba românã:2004), în URSS nefiind tipãrit pânã în1989, cãtre finalul perestroikãi. De altfel,aceastã carte a ºi rãmas referinþa fundamen-talã pe care Erofeev o înscrie în literaturacontemporanã, Mica mea leninianã – co-lecþie de citate incomode din gândirea luiVladimir Ilici Ulianov – fiind mai degrabãun gest intelectual de protest împotriva dic-taturii, „cu materialul“ celui antologat, iarromanul din 1972 despre compozitorulªostakovici fiind pierdut iremediabil în tren.

Deºi a încercat sã scrie despre teatru în-cã în anii ’60, când revistele i-au respinsarticole, printre care ºi unul unde îl dis-cuta pe Ibsen, vocaþia de dramaturg a luiVenedikt Erofeev s-a afirmat viguros abiaîn ultimii ani ai vieþii. Proiectata lui „tri-logie a nopþilor“ (Trei nopþi) a rãmas defi-nitiv fragmentarã datoritã cancerului larin-gian care l-a rãpus pe autor. Din ea s-apãstrat integral numai Noaptea Walpurgieisau Paºii Comandorului (1985) ºi au rãmasbruioanele fragmentare ale modululuisecund, Fanny Kaplan sau disidenþii (numitãºi Noaptea de Sânziene).

Bucuros sã descopere figura acestui pi-caro, Mihai Mãniuþiu deschide, practic,prin punerea sa în scenã, dialogul cu oîntreagã tradiþie disidentã ºi nu numai, amarginalului talentat, damnat de societãþi-le cu reguli – politice sau etice – constrân-gãtoare, sacrificat, în cele din urmã, pe alta-rul vocaþiei sale, ºi a incompatibilitãþii cusocietatea. Afinitãþile destinului lui Erofeevcu o întreagã tradiþie literarã a under-ground-ului trimit la un alt scriitor înzes-trat, rãpus de abuzul de alcool ºi mizan-tropie, anume Malcolm Lowry – romanul

Sub vulcan (1947), gata sã se piardã în-tr-un incendiu, a fost rescris – ºi continuãun filon cultivat ºi de Gorki în Azilul denoapte (1902), amintind, prin peripeþiilescriitoriceºti sub dictaturã, de cazul Caie-tului albastru al lui Nicolae Balotã (caiet deînsemnãri autobiografice rãmas în tren laarestarea, sub stalinism, a tânãrului scriitorºi recuperat dupã decenii, fiind oferit publi-cului împreunã cu comentarii ample abia lasenectute). Din acest punct de vedere, dealtfel, însuºi textul, vorbind despre ateriza-rea lui Gurevici, alcoolic, evreu ºi noncon-formist (deci întreit marginal ºi proscris),într-un azil psihiatric unde folosirea pre-textului medical pentru supravegherea ºipedepsirea exemplarã a celor internaþi vã-deºte o înþelegere foucaultianã a mecanis-melor sociale ºi medicale de „îmblânzire“a inºilor rebarbativi ºi întruchipeazã atâtmediul preferenþial de manifestare a pulsiu-nilor agresiv-sadice ale personalului, cât ºiuna dintre cele mai feroce forme de confor-mism social la logica serviciilor secrete so-vietice, trimite ºi la alte serii de factologieculturalã majore. Una dintre ele este, fãrãîndoialã, cea a literaturii-protest, a mãrtu-riei despre universul concentraþionar, a au-tobiografiei victimelor, aºa cum aratã ea dela scrisorile lui Ceaadaev la Soljeniþân, Zi-noviev, Saharov ºi Bukovski. Alta se referãla linia marilor motive ale culturii europe-ne – Faust, don Juan –, confruntarea insu-lui solitar ºi angoasat cu Rãul devenind oîntâlnire fausticã de o brutalitate ºi o ine-galitate a forþelor în faþa cãreia alternative-le se simplificã ºi se reduc la maximum, iarreluarea anumitor teme (cum este umbracelui care vine de dincolo de moarte; tatãllui Hamlet, Comandorul) însemnând nuatât dialog cu clasicitatea culturalã, cât cã-derea în situaþii arhetipale definitorii pen-

tru tragismul condiþiei umane ºi împlinireaacesteia, uneori, abia în spaþiul metafizic,dincolo de limitele traiului pe pãmânt. Nueste, de altfel, singura cãdere în abisul arhe-tipal. Secvenþa finalã, cu orgia tanaticã pri-lejuitã de beþia cu alcool în concentraþie ºide o compoziþie letalã, aminteºte, cel puþinîn România, de secvenþa de pe Columna luiTraian unde cãpeteniile din Sarmizegetusaasediatã de romani beau otravã – aidomacondamnatului Socrate –, cu sentimentuldejucãrii majore a planurilor inamice.

Astfel, practic, scenariul dramatic urmatde piesa lui Erofeev în interpretarea luiMihai Mãniuþiu – unde actul unu devine aldoilea, acesta din urmã înlocuindu-l prin-tr-o rocadã inspiratã – învie, de fapt, înforme de aparentã actualitate politicã, mo-derne ºi specifice represiunii sovietice adisidenþei, un scenariu „regal“ al meditaþieidespre om ºi destinul lui, despre hybris ºidepãºirea limitelor în lupta cu maºinãriilegrele ale sistemului (zeii, legea moralã, vo-inþa suveranã a regilor, dictatura proleta-riatului). Tocmai în iscusinþa cu care degajãasemenea sensuri latente propunerea tex-tualã a dramaturgului stã excelenþa puneriiîn scenã a lui Mihai Mãniuþiu. Dar ea þineºi de soluþiile scenice nu lipsite de o salu-tarã ingeniozitate, cãci paradisul iluzoriu pecare azilanþii ºi-l proiecteazã, compensato-riu, pe perete, visând la un refugiu desprinsparcã din peisajul insular al Mãrilor Sudu-lui, se dovedeºte, la vremea deznodãmân-tului, toposul eliberãrii situat în proxi-mitate. La fel, costumele inspirate ale luiDoru Pãcurar – autor ºi al decorurilor –opun inspirat degringolada vestimentarã apacienþilor uniformelor albe ale torþionari-lor-asistenþi, modificând raportul dintreimaculat ºi stridenþã în sens invers celuifiresc. Pariul se pune însã pe varietate ºinonconformism, ceea ce adjudecã rezulta-tul confruntãrii, printr-un paradox explica-bil în societãþile închise, tocmai celor per-secutaþi. Liderul lor spontan ºi informal,Gurevici, beneficiazã de o tratare convin-gãtoare prin jocul lui Ionuþ Caras, care seconfruntã, cu forþe artistice de calibru simi-lar, cu Miklos Bács, asistentul Borenka. Facroluri bune ºi Cãtãlin Herlo, Cristian Gro-su, Petre Bãcioiu, Miron Maxim, RuslanBârlea, Silvius Iorga, Cãtãlin Codreanu,Radu Lãrgeanu ºi Cristian Rigman, o haitãgãlãgioasã, anarhicã, dominatã de spaimaterifiantã de pedeapsã, însã mereu solidarã,în felul ei, inclusiv cu catatonicul Hohulea(Romina Merei). La rândul sãu, persona-lul medical – Anca Hanu, Ramona Dumi-trean, Viorica Mischilea, Irina Wintze, Ma-ria Munteanu ºi Lucia Wanda Toma –,energic, rigid ºi brutal, cu excepþia celorcare se abat de la reguli (memorabil epi-sodul SM dintre Bács ºi Ramona Dumi-trean) – contureazã convingãtor caracterulopresiv ºi concentraþionar al mediului încare, în loc sã se vindece de vreo boalã,nonconformiºtii ºi alienaþii sunt puºi sã ispãºeascã de-a dreptul cristic.

Cu Noaptea Walpurgiei, Mihai Mãniuþiuºi Teatrul Naþional „Lucian Blaga“ dinCluj-Napoca scot din cvasianonimat ºidintr-un pretins minorat (editorii din 2004ai Moscovei – Petuºki socoteau, de pildã, cãpiesele „prezintã mai puþin interes“) undramaturg ºi o creaþie dramaticã fulgu-rantã, însã substanþialã, reuºind o perfor-manþã de invidiat.

�

Ovidiu Pecican

• Ionuþ Caras. Imagine din spectacol. Foto: NicuCherciu/Reel

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 11

Dragã LIVIU IOAN STOICIU, La mulþi ani!

12 • APOSTROF

Istoria preseiromâneºti în 4 volume

DE CÎTEVA decenii, vene-rabilul cercetãtor Ion

Hangiu, ajuns astãzi la ovîrstã patriarhalã (a împli-nit la începutul lui 2009, înfebruarie, 85 de ani), fiºea-zã presa româneascã. Re-zultatul: un ºir impunãtorde volume lexicografice ºiantologice, vast inventar al ziarelor ºi revis-telor noastre de ieri ºi de azi. În termenicomputeristici – o „bazã de date“ extremde utilã, pe care am „accesat-o“ ºi o vom„accesa“ ori de cîte ori am avut ºi vom aveanevoie de informaþii din domeniu. ªi untablou care ne ajutã sã ne facem o idee mailimpede ºi mai nuanþatã asupra bogatei is-torii a „presei scrise“ autohtone (cum i sespune de cînd au apãrut ºi celelalte forme„mediatice“, pe alte „suporturi“, „electro-nice“ sau – mai nou – „magnetice“, „digi-tale“, „virtuale“ etc.).

Proiectul lui Ion Hangiu are în fundalo viaþã consacratã instituþionalismului filo-logic (dacã pot folosi sintagma). Întreagasa carierã a fost legatã de administrareacîmpului nostru profesional, nu la nivelînalt, politic, unde, în regimul trecut, dictaPartidul Comunist, ci mult mai jos în pira-mida deciziilor. Tînãr cu „origini sãnãtoa-se“, fiu de þãrani, intrã uºor în aparatul cul-tural, poate cã ºi cu concesii morale, poatedoar obedient faþã de regim: e redactor laEditura Politicã, apoi la Didacticã ºi Pe-dagogicã, acumulînd în paralel ºi o oareca-re experienþã la catedrã, în ºcoli ºi licee, faceapoi pasul cãtre diverse slujbe de funcþio-nar în sfera educaþiei ºi se va fixa în 1971în poziþia de secretar general al Societãþiide ªtiinþe Filologice, de unde se va retrageabia peste 35 de ani, în 1996, pensionar.Marginalã în reþeaua învãþãmîntului dinepocã, mica instituþie a fost mai cunoscutãpentru publicaþiile sale: Buletinul Societãþiide ªtiinþe Filologice, Limbã ºi literaturã ºiLimbã ºi literaturã românã pentru elevi – co-lecþii de studii, „comunicãri ºtiinþifice“, ar-ticole de „metodicã“ a predãrii disciplineiîn ºcoalã ºi în liceu, uneori ºi cu colabo-rãri mai acãtãrii, de pildã texte critice sauistorico-literare ale unor universitari. Fãrão mare vocaþie a scrisului, inexpresiv stilis-tic, publicã totuºi în tinereþe articole deistorie literarã ºi, în 1959, o primã cartecare-i indicã interesul pentru infrastructu-ra domeniului: De la tiparniþa lui Macariela Combinatul Poligrafic. În 1968, an încare îºi dã doctoratul cu o tezã despre sã-

mãnãtorism, publicã ºi prima sa culegerede recuperare a gazetãriei de altãdatã: Presaliterarã româneascã: Articole-program deziare ºi reviste. 1789-1948 (2 vol.). Va maisemna o carte descriptivã despre Reviste ºicurente în evoluþia literaturii române (1978),dupã care se va ocupa sistematic de perio-dicele care au marcat istoria noastrã cultu-ralã, adunîndu-ºi fiºele într-un prim Dic-þionar al presei literare româneºti. 1790-1982,în 1987, extins la ediþia a II-a, în 1996,conform intervalului indicat în titlu, caDicþionarul presei literare româneºti. 1790-1990, apoi, la a III-a, în 2004, ca Dicþiona-rul presei literare româneºti. 1790-2000. Amai urmat, în 2006, Panorama presei româ-neºti contemporane, din 1989 încoace, anto-logie – iarãºi – de articole-program.

Douã linii, aºadar: una strict lexicogra-ficã, dusã pînã la forma din 2004, cu aco-perirea istoriei domeniului de la începu-turi pînã la anul 2000; ºi cea antologicã,inauguratã în 1968 pentru perioada depînã la 1948, completatã, cu un salt pesteo epocã, prin culegerea din 2006. De men-þionat cã la fiecare publicaþie articolul-pro-gram e precedat de succinta prezentare bi-bliograficã preluatã din prima linie, dinDicþionarul presei… Mai lipsea, în formulaantologicã, perioada comunistã. Dupã alþidoi ani e „bifatã“ ºi ea, adãugatã între seg-mentele deja existente, în volumul al III-leaal tetralogiei astfel asamblate ºi care poateprimi – în sfîrºit – titulatura „maximalã“:Presa româneascã de la începuturi pînã înprezent: Dicþionar cronologic 1790-2007 (4vol.: I, 18 februarie 1790-decembrie 1916;II, 3 ianuarie 1917-decembrie 1944; III, 1ianuarie 1945-21 decembrie 1989; IV, 22decembrie 1989-8 decembrie 2007, Bucu-reºti: Editura comunicare.ro, 2008, 898+814+714+862 p.). Nu e doar lexicogra-fie, ci ºi crestomaþie (menþiunea lipseºte pecoperþi): sînt reproduse în ordine cronolo-gicã articolele-program ºi altele semnifica-tive din peste 1000 – mai exact 1029 – deziare ºi reviste, de la Courrier de Moldavie(1790) la Revista românã de istoria presei(2007).

Pe ansamblu – un corpus fabulos de in-formaþii ºi de texte puse la dispoziþia publi-cului intelectual ºi care vor putea fi anali-zate de cercetãtori din perspective multiple.Primele douã volume, care acoperã perioa-dele 1790-1916 ºi 1917-1944, le preiau înlinii mari pe cele din 1968 (atunci duse pî-nã la 1948), completate cu publicaþii deextremã dreapta care n-au putut fi menþio-nate în perioada comunistã (segmentareala mijlocul Primului Rãzboi Mondial e arti-ficialã; preferabil ar fi fost ca volumul II sãînceapã de la 1 decembrie 1918, cînd pe-riodicele noi apar într-o þarã nouã, „între-gitã“). Iar al treilea ºi al patrulea, cele de-spre deceniile de comunism ºi despre celede dupã 1989, urmeazã etape istorice logi-ce. Sînt oferite peste tot datele de catalo-gare ale periodicelor incluse, precum ºi altereferinþe bibliografice, acolo unde e cazul.De asemenea, fiecare volum cuprinde cuve-niþii indici (al publicaþiilor, al localitãþilorde apariþie ºi al colaboratorilor enumeraþiîn cartuºele de prezentare bibliograficã),plus cîte o Addenda cu alte articole careºi-au marcat epocile de apariþie, dar ºi cudate istorice, hãrþi, monumente ºi altele (nutoate necesare ediþiei), în volumele II, III ºi IV; în primul, Addenda cuprinde

aprecieri de care s-au bucurat etapele pre-cedente ale proiectului ºi cîteva texte despreautor (preluate din volumul I. Hangiu la80 de ani: O viaþã închinatã ºcolii ºi preseiromâneºti, 2005). De asemenea, în deschi-dere sînt incluse o Bibliografie generalã ºiuna suplimentarã, cu cîteva zeci de titluri aleunor lucrãri de specialitate, de la primaBibliografie a publicaþiunilor periodice româ-neºti ºi a celor publicate în limbi strãine înRomânia sau de români în strãinãtate. 1817-1888, publicatã de Alexandru Pop în 1887-1888, în Analele Academiei Române, ºi pînãla Publicaþiunile periodice româneºti (ziare,gazete, reviste): Descriere bibliograficã, biblio-grafie inauguratã în 1913 de Nerva Hodoººi Al. Sadi-Ionescu cu tomul I, Catalog al-fabetic: 1820-1906 (modelul recunoscut deIon Hangiu încã din 1968), reluatã, com-pletatã ºi continuatã pînã la 1924 de colec-tive postbelice de cercetãtori ai BiblioteciiAcademiei, în douã volume din 1969 ºi1987, continuînd cu alte ºi alte studii, dic-þionare, istorii literare, monografii, cercetãriregionale. În completare, autorul dã ºi listabibliotecilor, bibliotecarilor ºi altor cores-pondenþi din þarã ºi din strãinãtate care i-au semnalat publicaþii sau i-au trimis eiînºiºi fiºe de reviste (mai ales pentru perio-dice din exil, imposibil de consultat de ladistanþã). Lexiconul-crestomaþie al lui IonHangiu, operã de compilaþie superioarã,devine astfel ºi un soi de omagiu adus pre-decesorilor ºi colegilor, contributori cu toþiila efortul comun de inventariere a istorieinoastre publicistice.

Apropo de limbajul „computeristic“ de-spre care am vorbit la început, atunci cîndam numit cartea „bazã de date“: edituracomunicare.ro sau – cine ºtie?! – alþi între-prinzãtori ar trebui sã ne-o ºi ofere ca atare,comercializînd-o pe compact-discuri, dacãnu vom ajunge ºi la accesul direct, prin in-ternet, on-line…

P.S. Nu pot sã nu remarc, mãcar post scrip-tum, cã ultimul volum, cel cu presa post-comunistã, se deschide ºi se închide (mãrog, nu chiar ca prim text ºi nici ca ultim,ci ca… penultim) cu articolul-program al Contrapunctului pe care l-am fondatîmpreunã cu un grup de colegi de generaþieliterarã în zilele de dupã 22 decembrie1989, apãrut efectiv pe 9 ianuarie 1990,respectiv cu cel al aLtitudinilor pe care le-am lansat în martie 2006. Undeva, întreele, e inclus ºi textul cu care am deschisetapa intermediarã a proiectului meu derevistã, cel din Observatorul cultural, dinfebruarie 2000…

�

Text publicat iniþial on-line, în revistavirtualã ArtActMagazine/

www.artactmagazine.ro, nr. 38, 16 septembrie 2009.

Ion Bogdan Lefter

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 13

Poeme postistorice

STRUCTURAT ÎN 12 cân-turi, volumul lui Ion

Zubaºcu Omul disponibil(Ed. Brumar, 2009) aresubtitlul Noi viziuni postis-torice: Cântec de dragoste lacare voi lucra toatã viaþa.Proiectatã ca parte a unei epopei cu valoarede autoportret spiritual, cartea concentrea-zã în sine o voinþã de cuprindere a întregiirealitãþi, a istoriei ºi a cosmosului, a reve-laþiilor ºi deziluziilor eului, într-o scriiturãfebrilã ºi fermã, în care fervoarea iniþiaticãºi energiile demistificatoare ale luciditãþii seîntretaie mereu. Punând poezia lui Zubaº-cu sub semnul „entuziasmelor ºi sarcasme-lor“, Al. Cistelecan observa: „Poezie infla-matã, de suflu gospodãrit ca vocaþie ºiactivat în acte dramatice tãiate în interiorulunui scenariu existenþial opulent, ce-ºi pre-mediteazã arcuirea între zorii ºi amurgullumii, poezia lui Zubaºcu amestecã scriitu-ra înfocatã cu scriitura sarcasticã, într-o re-þetã de profetism ce trãieºte simultan dinindignare ºi fervoare“. Tema scrisului, obse-dantã, e transcrisã în imagini cu accent ni-chitastãnescian necamuflat, în registru sa-crificial ºi utopic („Atunci voi de ce sã mãobligaþi sã vã vãd degetele/ cu ghearele ne-tãiate de o mie de ani? Mãcar bãgaþi-mi-le/pânã la încheieturi în ochi ºi urechi. / Nu-mai aºa poate le voi vedea de-a binelea/ levoi auzi bucurându-se. Scriind, iatã,/ mi s-a tocit pânã-n umãr mâna mea dreaptã“).Naºterea, interogaþiile asupra miracoluluifiinþãrii, surprinderea limitei de tot fragileîntre creat ºi increat devin toposuri recu-rente, într-o poezie ce-ºi asumã cu pre-meditare statutul ontologic ºi rezonanþa vizionar-pateticã: „Dupã fiecare copil nou-nãscut / ne minunam ca de-o veche statuiedezgropatã-n Oceania./ Ce monstru ºi-arputea oare imagina cã lumea/ ar fi fost în-treagã ºi fãrã el?“ sau „Acum sunt aºa cummi-am dorit sã fiu în secret totdeauna: /Singur într-o Casã de naºtere/ ºi cu mâinile

mele, cu ºtiinþa mea de a scrie poeme/ s-oajut pe femeia aceea sã nascã“.

Sentimentul frumuseþii stã, la Ion Zu-baºcu, sub semnul convulsiei ºi al elemen-taritãþii, fiind transferat în regimul fe-nomenalitãþii concrete, al imediatului, alînfiorãrii acute în faþa obiectualitãþii lumii:„Acutezza, figura serpentinata/ în jurul câr-pei inexplicabile din mâna celei întoarse cuspatele/ la intuiþia noastrã. «Frumuseþea vafi convulsivã sau nu va mai fi» – / acestepubere se uitã la noi ºi ne vãd mai mult de-cât le vedem noi pe ele. / ªi normal! Noivedem cu ideile nu cu ochii ºi ideile îmbã-trânesc/ mai repede decât noi“ sau „Nu-þitrebuie decât câteva fire de iarbã/ ucigã-toarea luminã de august ºi o palã de vânt/sã te simþi cu adevãrat fericit. Dar nu re-zistãm prea mult timp/ la o frumuseþe elementarã. E nevoie sã inventãm coropiº-niþa“. Recursul la primordialitate nu ex-clude însã tensiunile eului sau efervescenþatrãirii erotice („Când iubeºti din tot sufle-tul/ eºti cel mai expus nebuniei. Trebuiesã ne umplem/ de Celãlalt cu mãsurã. Sã neferim de dumnezeirea acestuia“ sau „Stauºi scriu versuri pe genunchii Mariei, / în râ-sul ei batjocoritor, sub lacrimile ei luminoa-se. / Nebunia ei e de-a binelea. Ea e întrea-gã în lacrima ei. / Nu se joacã. De câteva zileîn ºir tace ºi plânge. / Râde ºi plânge. Fãrãnici un cuvânt pe deasupra. Doar se uitã lamine ca ºi cum ar ºti dintr-o datã totul“).

Sacrificiul este situat, în viziunile postis-torice ale lui Ion Zubaºcu, sub zodia inu-tilitãþii, zãdãrniciei ºi imposibilitãþii („Însãcel mai uºor poþi înnebuni când nu eºti înstare/ sã sacrifici nimic. Nici mãcar amba-lajele“ sau „Între sacrificiul de sine ºi devo-rarea de alþii/ m-am ridicat în picioare caun copil/ þinându-mã numai de pereþiiaceºtia/ pe care întunericul umed se prelin-gea din tavan“). Exerciþiile de anamnezãonticã ce prind contur în aceste versuri si-miliapocaliptice exclud ancorarea în istori-citate; cuvintele au capacitatea de a lega eulde propriul sãu trecut, redându-i o legiti-mitate ontologicã ºi gnoseologicã revela-toare. Aporiile identitare pe care le resimtepoetul sunt atenuate tocmai prin recursul laverb, la anamnezã, la relieful unor viziuni ce traseazã autoportretul spiritual al euluiliric („Dar amintirile ne vor fi curând de pri-sos/ ne vom hrãni numai cu viziunile/ locu-rile ºi fiinþele pe care le vom cunoaºte/ vorfi atât de departe de orice istorie imagina-bilã/ încât nu va mai fi cu putinþã decât unviitor luminos ºi perpetuu, / cãci tot ce e de-parte lumineazã. / Numai cuvintele noastrene vor lega de trecut/ ca ombilicul copiluluide pântecul mamei“). Vizionarismul „con-trolat“, dominat de resursele luciditãþii, ca-pãtã adesea accente ale unui retorism incan-tatoriu ºi hiperbolic: „Tot timpul îmi crescmii de braþe, mii de picioare, de ochi ºi urechi, mii de guri vorbitoare ºi sufletepeste margini, dar eu vreau sã fiu ca toþi

ceilalþi, om ca oamenii, cum se spune. Omca lumea“. Pe de altã parte, scrisul este vã-zut, arghezian, ca formã ritualã de conti-nuitate ºi legitimitate existenþialã: „Mã voiadânci în ultima salã a peºterii/ ºi acolo îmivoi zgâria firavele mele cuvinte/ lângã pal-mele imprimate în piatrã ale tuturor celor-lalþi dinainte“.

Poetul oscileazã, în acest volum, întreperegrinãrile în labirintul concretului, înbolgiile cotidianitãþii ºi regresiunea în ele-mentar, în arhetip, în stihialitate, nu lipsitãde rezonanþe blagiene: „Între douã milenii,între aceste stihii/ stau cu destinul în mânãºi scriu:/ Prin pãdurile noastre cocoºii demunte/ nu vor cânta niciodatã cântece depustie“. Retorismul poetului, tonalitãþilediscursive ale frazei sale se pliazã, în modparadoxal, pe o nevoie declaratã de discre-þie („Dar mie mi-e de-ajuns dragostea câtãîncape-ntr-o noapte,/ acea tainã ºi acea dra-goste. Am fost deplin ºi asemenea mie/dragostea mea e întreagã. N-am simþit nici-odatã nevoia/ sã fac comentarii ºi sã dauamãnunte/ publice cât mai detaliate/ desprecum fac dragoste cu soþia mea”). Uneleversuri au valoare de artã poeticã, de docu-ment programatic prin care poetul se auto-defineºte, îºi reveleazã propria concepþiedespre relaþia dintre cuvânt ºi lume sau din-tre eu ºi propriul univers liric: „Aºa sar eudin literaturã în viaþã./ Aºa abordez eu rea-litatea. Cu mijloacele vieþii/ nu ale literatu-rii. Îmi las cuvintele libere./ Absolut libe-re. Într-o deplinã intimitate a spunerii./ Mãlas în voia cuvintelor. Ca la o consultaþieneurologicã./ Valoarea lor de documentuman e cu mult mai complexã/ Decât aceeade document estetic“.

Nu de puþine ori, accentele tanatice seîntretaie cu rezonanþele onirice sau miti-ce, în imaginile halucinante ale angoaseianeantizãrii regãsindu-se atracþia poetuluipentru imaginile de coºmar ale unei rea-litãþi încremenite în anonimatul unui spaþiuºi unui timp imposibil de precizat: „Amvisat cã Maria e moartã. Am trãit moarteaei/ în toate celulele mele. Nu se poate sãmoarã Maria./ Orice se poate în blestema-ta asta de lume/ dar sã moarã Maria, nu.Niciodatã!/ M-am trezit brusc, urlând, pestrãzile unui oraº fãrã nume,/ în camerãcu Maria alãturi, în pat. Dormea lângãmine/ ºi-aº fi vrut sã-i sãrut respiraþia li-niºtitã, egalã,/ sã-i mulþumesc din tot sufle-tul cã e întreagã ºi vie/ alãturi de mine înpat ºi de fiica noastrã cea micã, Mara“.

Poemele lui Ion Zubaºcu, scrise în regi-mul unei urgenþe „postistorice“, mãrturi-sesc, atât prin transparenþa viziunii, cât ºiprin propensiunea expresionistã spre hie-ratism, o percepþie acutã a frisonului on-tic, acreditat ºi de emergenþa spre himericsau spre scenografiile mitizante ale ori-ginaritãþii, nu lipsite de alurã metafizicã.

�

14 • APOSTROF

Iulian Boldea

Cãrþi primite la redacþie

• Gellu Dorian,O lume de lepã-dat (Bleadiuºkaºi Stafia), roma-ne siameze,Cluj-Napoca:Limes, 2009.

• Mircea Stâncel,lucruri ºi limbaje,Cluj-Napoca:Limes, 2009.

• Modelul cultu-ral Noica, vol. I-II, cuvânt-înain-te de EugenSimion, culegerealcãtuitã de Marin Diaconu,Bucureºti: FNªA,2009.

• GeluVlaºin,Omuldecor,Timiºoara:Brumar,2009.

Marta Petreu: Dragã Andrei ªerban, ce-ai pus dintine în Strigãte ºi ºoapte?

Andrei ªerban:

ACEST PROIECT e foarte familiar,chiar dureros de personal (deºi

pare un exerciþiu de admiraþie faþã deun regizor-titan). Un subiect care neajutã (pe cei care acceptãm sã fim aju-taþi) sã înþelegem limitele umanului.Te invitã sã devii familiar cu demoniiinteriori, cu propriile traume, sã ac-cepþi singurãtatea, nevoia neîmplinitã

de dragoste, precum ºi inevitabilitateamorþii. Toate apar aºa deodatã, o avalanºã provocatã de magicianulBergman. Teroarea regizorului, pecare o simt ºi eu când lucrez, de aexplica (sau nu) graniþa dintre viaþã ºivis, teatru ºi film, realitatea invizibilãºi forþa iluziei.

Descoperirea a ce e adevãrat în noinu e, din pãcate, o experienþã plãcutã.Sã recunoaºtem cã suntem întorºi pedos, cã ne trãim viaþa cu susul în jos,nu e ceva comod, dimpotrivã,deranjeazã. Adevãrul din Strigãte ºi

ºoapte nu este un adevãr confortabil.Unii spectatori pleacã dezorientaþi.

Alþii sunt adânc atinºi (la propriu)de mâna întinsã, oferitã de o actriþã careºi în moarte are nevoie de afecþiune.

Mã întreb care e relaþia pe care oam cu ceilalþi când nu ºtiu nici mãcarce relaþie am cu mine însumi, spreexemplu între mâna dreaptã ºi ceastângã. Lipsa de unitate ºi de armoniedin lume porneºte de la relaþia saumai bine zis lipsa de relaþie a fiecãruia dintre noi cu sine.

�

D O S A R

D O S A R Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 15

Ce e adevãrat în noi?ANDREI ªERBAN despre spectacolul Strigãte ºi ºoapte, Teatrul Maghiar din Cluj, premiera: 24 ianuarie a.c.

• Andrei ªerban. Foto: Carmencita Brojboiu

D O S A R16 • APOSTROF

Cu cipici în interiorul balaurului

DUMINICÃ, 24 ianuarie 2010. PremieraStrigãte ºi ºoapte de Ingmar Bergman

(a treia din aceastã stagiune), la TeatrulMaghiar de Stat din Cluj, în regia luiAndrei ªerban.

De la intrarea în noua Salã Studio a tea-trului, eºti întâmpinat cu amabilitate ºi þise oferã o pereche de cipici de plastic, caºi cei folosiþi în spitale sau în muzee. Nu,nu poate fi vorba de muzeu. Nu se leagã.În holul îngust, de la etaj, un perete estedrapat în roºu. O strapontinã lungã, nea-grã, la capãtul cãreia este un scaun pliant,de pânzã; pe spãtarul lui scrie Ingmar Berg-man. De un colþ al scaunului atârnã o bas-cã, semn al celebrului cineast. Prin publictrec ºi dispar patru siluete albe. Tot din pu-blic se desprinde actorul Zsolt Bogdán. Nesalutã, dã mâna cu unii dintre noi, ne învã-luie cu zâmbetul ºi privirea-i caldã, se urcãpe strapontinã ºi ne roagã sã acceptãm ca,timp de douã ore, sã fie el regizorul IngmarBergman. De sus, de la galeria foaieruluicoboarã cele patru siluete albe, actriþele, pecare le prezintã: Imola Kézdi-personajulMaria-actriþa Liv Ullman în film; EmøkeKató-Karin-Ingrid Thulin; Anikó Pethø-Agnes-Harriet Andersson; Csilla Varga-Anna-Kari Sylwan. Fiecare prezentare esteprecedatã de sunetul clachetei prin careCsilla Albert-Ingrid, asistenta lui Bergman-Ingrid von Rosen, ultima soþie a cineastu-lui, anunþã numãrul cadrului sau al dublei.Încet, încet, pãtrundem în sala de specta-col, devenitã platou de filmare, un drep-tunghi roºu cu publicul aºezat pe o singurãlaturã. Cei patru pereþi sunt tapetaþi în roºu,roºu este covorul, roºie tapiseria scaunelorºi a fotoliului. Un decor de mare rafinament(ca ºi costumele) – autoare, scenografa Car-mencita Brojboiu –, aerat, construit dincâteva elemente de mobilier: patul în carezace bolnavã Agnes, câteva scaune, me-se, douã paravane când transparente, cândtranslucide (un joc al oglinzilor, în care,uneori, ne vedem. Teatrul, oglinda vieþii,nu-i aºa?). Paravanele definesc cu uºurinþãspaþiul de joc, îl aduc în prim-plan sau îldelimiteazã. Un pãtuþ de pãpuºã-copil, fe-tiþa Annei, ºi multe ceasuri-pendulã, cãci,dacã vrei sã percepi timpul într-o altã di-mensiune, te duci la teatru sau la bisericã,spune Bergman.

Plonjãm în adâncul sufletului. Al cui?Al teatrului, al filmului?

„Din copilãrie mi-am imaginat sufletulca pe un balaur albastru înaripat, jumãta-te pasãre, jumãtate peºte, interiorul lui omembranã umedã, roºie.“

Textul spectacolului adaptat de Andreiªerban ºi Daniela Dima are ca bazã scena-riul celebrului film multipremiat ºi inserþiidin cartea autobiograficã Lanterna magicã,interviuri.

Canavaua solidã pe care se þes arabes-curile este istoria sorei mijlocii, Agnes,

aflatã pe patul de moarte din cauza uneiboli incurabile ºi vegheatã de surorile ei,Karin ºi Maria, ºi de servitoarea Anna. Cal-varul bolnavei se compune sub ochii noºtriîn imagini de o tulburãtoare frumuseþe plasticã, Patimile Mântuitorului. Spãlareatrupului, nãframa Veronicãi, a cãrei atin-gere este sinonimã aici cu aripa morþii,momentul Pietà, poate cel mai puternic înspectacol: Anna o încãlzeºte pe Agnes lapiept în momentul de agonie, cu cãldurapropriului trup.

Întrebãrile ºi frãmântãrile care l-au ur-mãrit o viaþã pe Bergman: relaþia cu divi-nitatea, morþii care nu pot sã moarã, nepu-tinþa de-a iubi, tensiunea dintre pãrinþi ºicopii, ura, sentimentul de vinovãþie, dra-gostea – sensul suprem al vieþii – ies la lu-minã în raport cu povestea celorlalte perso-naje. Karin ºi Maria, bine situate din punctde vedere social, dar victime ale mariajuluinereuºit, rãmân încorsetate la nivelul con-venþiilor, chiar ºi în aceastã situaþie-limitã,boala surorii. Nu-ºi depãºesc egoul, nu potsã se ridice la adevãrata înþelegere, comu-niune prin dragoste. Un moment excelent,al actriþei Emøke Kató (Karin) – ritualuldezbrãcãrii –, preludiul automutilãrii ºi alrãzbunãrii. Pe figura de tragedianã, parcãcioplitã în piatrã, trec sentimente – expre-sii – la cãderea fiecãrui element de îmbrãcã-minte. Trupul se descãtuºeazã, devine liber,nu ºi sufletul plin de resentimente. Maria,senzualã, cochetã (senzualitate ºi cochetã-rie perfect jucatã ºi în pauzele repetiþiilorde la filmare de Imola Kézdi), preocupatãdoar de propria-i frumuseþe, balanseazã în-tre înþelegere, milã, duioºie ºi cruzime: vreasã-ºi ajute soþul rãnit, în acelaºi timp îi înfi-ge mai adânc cuþitul în trup.

Stãrile se acumuleazã, dar nu sunt dusepânã la capãt, se sparg ca valul de þãrm. Unchip detaºat puternic de spotul de luminã,ca un gros-plan, sau scene între persona-je întrerupte de explicaþii ºi reluãri. Spec-tacolul, construit din cadre, are ritm de du-te-vino, flux ºi reflux, în acelaºi timp, eca un puzzle în care teatru ºi film se îmbinãºi existã simultan sub ochii noºtri. Actoriiîºi joacã cele trei identitãþi, un pariu greu,pe deplin câºtigat. Cel care þine în mâinifirele poveºtii, imprimã tempoul, opreºte/reia cadre, dã indicaþii e regizorul IngmarBergman-Zsolt Bogdán. Cu mare natura-leþe, actorul trece de la regizorul interpre-tat la alte trei roluri: preotul Isak, cei doi

soþi, jucaþi simultan, cu rapide schimbãride voce, mimicã ºi gest, confirmã (pentrua câta oarã?) virtuozitatea acestui actor atâtde dãruit.

Anikó Pethø, în rolul Agnes, ingenuã ºidramaticã în acelaºi timp, dã dovada uneiteribile puteri de transfigurare. Strigãtul eiºi masca suferinþei te urmãresc mult timpdupã „cãderea cortinei“.

O prezenþã continuã, tãcutã, perfectîncadratã în sumbrul atmosferei este Anna,servitoarea, care ºi-a pierdut fetiþa în vârstãde trei ani. De remarcat în jocul actriþeiCsilla Varga firescul, vitalitatea mocnitã,intensitatea dramatismului cu care retrãieº-te moartea copilului sau pe cea a singureifiinþe apropiate, Agnes.

ªi, nu în ultimul rând, Csilla Albert/Ingrid von Rosen, cu miºcãri sigure ºi ovoce clarã, îl secondeazã pe Bergman, co-menteazã acþiuni, dã viaþã gândurilor.

Finalul spectacolului: cele trei surori înbalansoarul copilãriei, legãnate de Anna.Din jurnalul lui Agnes:

Miercuri, 3 septembrie. O zi de varã. [...]Toatã durerea dispãruse. Fiinþele pe care leiubesc cel mai mult pe lume erau aproape demine, le puteam auzi vorbind încet în jurulmeu, le simþeam prezenþa trupurilor, cãldu-ra mâinilor. Þineam ochii închiºi, aº fi vrutsã pot opri în loc aceste momente ºi gân-deam: „Asta e Fericirea. Nu pot dori cevamai bun. Acum, pentru câteva minute, potgusta perfecþiunea. ªi sunt profund recunos-cãtoare vieþii, care îmi dã atât de mult“.

În fundal, pe ecran se reia aceeaºi imagine,din film, cu acelaºi text în suedezã.

Interpreþii se înclinã uºor, în faþa scau-nului gol al regizorului. O frumoasã reve-renþã adusã de un mare regizor unui mareregizor.

Ce a reuºit Andrei ªerban prin acestspectacol-provocare? Provocare pentru regi-zor ºi actori, provocare pentru public. Re-cunosc, în final, cã am vãzut scaunul depânzã transfigurat în scaunul bãtut în nes-temate (sau în paharul de apã turnul dinPisa?).

Timp de douã ore, am intrat pe vârfuri,cu cipici în picioare, în sufletul creaþiei, al teatrului, al filmului. Al regizorului, alactorilor.

�

Roxana Croitoru

D O S A R Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 17

CÎND ÎMI recapitulez întîlnirile admira-bile ale vieþii, nu uit cã am asistat la Bu-

cureºti, în 1990, la premiera Trilogiei antice,cã apoi am vãzut la Cluj premiera specta-colului Purificare, cã am fost de mai multeori la Unchiul Vania: toate, spectacole ale luiAndrei ªerban. Intrã în acelaºi ºir al eveni-mentelor memorabile la care am asistat ºispectacolul recent al lui Andrei ªerban de laTeatrul Maghiar din Cluj, Strigãte ºi ºoapte,un remake dupã Bergman, al cãrui scena-riu a fost adaptat, adicã modificat prin ada-osuri, de Andrei ªerban ºi Daniela Dima.

E un spectacol uimitor. Nu în sensul încare a fost Unchiul Vania, de la acelaºi tea-tru, care se juca, vorba aceea, chiar ºi petavan. Ci e un spectacol uluitor prin inten-sitatea umanã pe care o au personajele.Uluitor prin ce reuºeºte Andrei ªerban sãînsceneze/sã încarneze despre om ºi naturaumanã. Pe un scenariu al lui Bergman, dar,cum spuneam, modificat, spectacolul luiªerban aratã faþa ascunsã a umanului.

Spectacolul are trei nivele.La primul nivel, un actor, cel care îl va

juca pe Bergman, ºi anume Zsolt Bogdán(o, neuitatul rege din Hamlet-ul lui Mu-gur...), ne anunþã cã îl cheamã ZsoltBogdán, cã ne aflãm în Teatrul Maghiar, cãar trebui sã ne închidem telefoanele por-tabile etc., pentru cã vom intra în salã,unde o sã vedem cum se face un film, cumse însceneazã un spectacol... ªi cã el, ZsoltBogdán, îl va juca pe Bergman. Apoi, neface cunoºtinþã cu ceilalþi actori: ImolaKézdi, Anikó Pethø, Emøke Kató, CsillaVarga ºi Csilla Albert, avertizîndu-ne cã eivor interpreta celelalte personaje, adicã peMaria, Agnes, Karin, Anna, Asistenta luiBergman. Aºadar, fãrã nicio vrajã, sîntemavertizaþi cinstit/provocaþi sã luãm amintecã aceºti actori vor întrupa personajele filmului – celebru – al lui Bergman. La aldoilea nivel, intrãm prin fum ºi ceaþã înlumea mirajului: intrãm în sala de specta-col, în spaþiul magic, ireal, creat, pe muchiecu visul, de Carmencita Brojboiu; iar acto-rii Teatrului Maghiar nu mai apar dreptImola Kézdi, Anikó Pethø, Emøke Kató,Csilla Varga, Zsolt Bogdán ºi Csilla Albert,ci drept actorii lui Bergman, de meserie ac-tori, iar alteori drept personajele propriu-zise ale dramei umane ce se va desfãºura,ca-n film, sub ochii noºtri: Maria, Agnes,Karin, Anna, Bergman, Asistenta lui Berg-man. Vreme de douã ceasuri ºi ceva, joculpenduleazã, de fapt, între aceste douã nive-le: al facerii unui film, Strigãte ºi ºoapte, decãtre Bergman ºi trupa sa; al conþinutuluifilmului, al dramei propriu-zise.

Nici cã se putea alege o modalitate maidificilã de „prindere“ a spectatorului în mi-raj! (Arta existã, vorba lui Caragiale, cîndobiectul artistic te prinde!) Pariul lui ªer-ban, al „Vrãjitorului“ (cum l-am numit

cînd l-am cunoscut), a fost sã arate spec-tatorului cum se face un spectacol, pe de oparte, ºi, în acelaºi timp, sã chiar facã spec-tacolul, sã chiar prezinte drama umanã aunei femei care moare ºi drama martorelor,de-a nu putea sã o ajute din adîncul sufle-tului decît arareori, intermitent. Ei bine, luiAndrei ªerban i-a reuºit. Pe scenã alternea-zã scenele din casa pãrãsitã, adicã ultimelezile din viaþa lui Agnes. Dar aceastã tramãeste spartã mereu de intervenþia regizoru-lui Bergman, care le cere actriþelor sale sãjoace mai bine, mai intens, mai interiorizatº.a.m.d. Pentru spectator, momentele „regi-zorale“, ca sã le numesc aºa, sînt ca un duº

rece, dar, totodatã, ele pregãtesc ºi poten-þeazã drama.

Pentru actori, rolul pe trei nivele deidentitate (iar Zsolt Bogdán „este“ nu nu-mai Bergman, ci toate personajele mascu-line din filmul acestuia!) trebuie sã fie uninfern. Dar au fãcut faþã în mod excepþio-nal acestei provocãri, cãci sînt actori de ma-re clasã, care s-au lãsat magistral modelaþide regizorul-vrãjitor, de Andrei ªerban.

Pe scenã vedem, împachetate într-unsingur spectacol, douã lucruri deodatã:natura umanã ºi natura artei. Sau, altfelspus, spectacolul total pe care l-a creat

�

• Zsolt Bogdán. Foto: István Bíró

Prin spectacol, în adîncul umanului

Marta Petreu

18 • APOSTROF D O S A R

ªerban prin cele trei nivele ne aduce în faþãdouã tipuri de mistere: al omului ºi al artei.Ca spectatori, asistãm la desfãºurarea natu-rii (incomode, deloc frumoase) a omului ºila revelarea condiþiei umane, omul ºi uma-nitatea fiind vãzute (de Bergman, adicã decel care a fãcut scenariul prim!) fãrã iluzii,fãrã retuºãri pioase. Apoi, asistãm la miste-rul – la fel de adînc ca acela al naturii uma-ne – al naºterii artei, ca „imitaþie“ a vieþii,ºi la schiþarea unui laconic rãspuns la între-barea: La ce bun arta? „Dacã pentru o scur-tã clipã percepþia spectatorilor e trans-formatã“ (adicã, în limbajul esteticii luiCaragiale: dacã obiectul de artã, oricarear fi el, „te prinde“), avem, spune scenariul,„un act de graþie“. Prima aluzie la misterulartei se aflã de altfel chiar în „prefaþa“ spec-tacolului, cînd Bergman îºi mãrturiseºtesursa (întîmplãtoare) de inspiraþie a filmu-lui Strigãte ºi ºoapte: a citit într-un ziar ocronicã despre Mozart ºi a gãsit în ea for-mula declanºatoare, „strigãte ºi ºoapte“...Cum anume s-a transformat sintagma aceas-ta neutrã în reprezentarea unei camere ro-ºii cu patru femei în alb þine, nu-i aºa, demarea tainã a creaþiei. Ar mai rãmîne, dupãce am marcat faptul cã spectacolul lui ªer-ban este unul ºi despre natura/rostul artei,sã-l întrebãm pe ªerban însuºi de unde i-avenit inspiraþia sã facã acest spectacol aºacum l-a fãcut. Pentru cã în spectacol exis-tã meserie, existã multã meserie, dar maiexistã ceva: imponderabilul acela care apar-þine inspiraþiei ºi care diferenþiazã creaþiamare de creaþie.

Da. Întorcîndu-ne pur ºi simplu la nive-lul cel mai adînc al spectacolului lui ªerban,adicã la povestea celor patru femei închiseîntr-o casã, dintre care una se pregãteºte sãmoarã, iar trei o vegheazã, trebuie sã obser-vãm cã în acestã tramã se aflã condensatãconcepþia despre uman a lui Bergman. Iarªerban, cu arta lui de regizor inspirat, darºi de meºter, a subliniat-o. Oamenii, moral-mente vorbind, nu sînt „frumoºi“, ci di-feriþi: numai muribunda este neatinsã derãutate, iar „bunã“ este numai Anna. IarMaria, Karin, doctorul, soþul Karinei, preo-tul nu sînt nicidecum personaje idilice.Oamenii sînt fiinþe singure, atinse de cru-zimea vieþii sau de rãutatea semenilor, iarcerul de deasupra este gol, ne spune Berg-man – ªerban înscenînd extraordinar me-sajul acesta lucid.

Actorii cu care a lucrat ªerban l-au ser-vit perfect sã atingã nivelul de capodoperãpe care îl are spectacolul. În primul rînd,este acest uimitor Zsolt Bogdán, probabilde mai mulþi ani cel mai bun actor din Ro-mânia. L-am vãzut prima datã într-un spec-tacol Pirandello al lui Vlad Mugur, a douaoarã în Hamlet-ul rãvãºitor al lui Vlad Mu-gur, apoi, magistral, în Astrov din UnchiulVania, unde apare încãrcat de abisurile frustrãrii ºi ale dorinþei. ªi nu l-am maiputut uita, atît de puternic îi este magnetis-mul scenic. În Strigãte ºi ºoapte el face, prac-tic, ºase roluri: al actorului Zsolt Bogdán,al lui Bergman, al preotului, al doctoru-lui, al soþului Mariei ºi al soþului Karinei.ªi e într-adevãr foarte bun, zguduitor înmomentul rugãciunii pastorului, care nu seroagã pentru moartã cãtre Dumnezeu, ci seroagã – precum Apollinaire, care se adresaprietenului sãu mort, lui Rousseau-Vameºul– lui Agnes, pentru ca ea, la rîndul ei, sã seroage lui Dumnezeu pentru vii, pentru ceirãmaºi încã în viaþã: „Dacã e adevãrat /cãEl întoarce privirea cãtre tine... / Dacã eadevãrat / cã tu vorbeºti o limbã pe care

s-o înþeleagã... / Dacã e adevãrat / cã veiputea / sã te adresezi lui Dumnezeu, /atunci ROAGÃ-TE PENTRU NOI, Agnes, / ceicare rãmînem pe pãmîntul / întunecat ºimurdar, /sub un CER GOL ºi CRUD. [...] /Cere-i sã dea UN SENS vieþii noastre./Agnes, tu care ai SUFERIT atît de mult, / tutrebuie sã fii demnã de a INTERVENI PEN-TRU NOI“.

Imola Kézdi, în rolul Mariei, e o splen-didã care încarneazã rolul unei superficia-le bovarice, dar cu intense momente de rã-cealã a afectelor, ce îi restituie instantaneumisterul. Oroarea de boalã ºi de moarte apersonajului, pulsiunile ambivalente (sce-na tentativei de sinucidere a bãrbatului ei)sînt foarte bine jucate.

O revelaþie magnificã este Emøke Kató,cu voce de tragedianã în rol de dramã, ju-cînd perfect ura de sine, îngheþul comu-nicãrii (acel „Nu mã atinge“ al fiinþei prearãnite, care se autosalveazã prin congelareafectiv-senzorialã).

Agnes, interpretatã cristic de AnikóPethø, bolnava ºi-apoi moarta care îºi cereporþia de iubire, realizeazã, împreunã cuAnna, cu servitoarea – jucatã, aceasta, ex-traordinar de Csilla Varga –, unul dintrecele mai puternice momente ale întregu-lui spectacol: momentul „Mama-Moarte“,l-am numit eu: clipa cînd Agnes, moartã,în singurãtatea ei de moartã, este luatã deAnna la sîn, ca un copil cãruia i se dã sãsugã. Tabloul este de clasicã pietà, iar Annaeste femeia care a pierdut o fetiþã, deci ca-re îºi poate imagina groaza trãitã de fetiþaei cînd a intrat Dincolo.

Andrei ªerban este un mare regizor.Meseriaº de înaltã clasã, el ºi-a pãstrat vieintuiþia, contactul direct cu iraþionalul lu-mii ºi al realului, cu fondul originar iraþio-nal al omului. Din cînd în cînd, mutã cen-trul teatral al lumii la Cluj. Aºa a fãcut cuPurificare, aºa cu Unchiul Vania, aºa acum,cu Strigãte ºi ºoapte. Scriu despre el ºi de-spre spectacolul lui cu nedisimulat entu-ziasm ºi mare admiraþie.

�

�

• Anikó Pethø ºi Csilla Varga. Foto: István Bíró

• Emøke Kató ºi Imola Kézdi. Foto: István Bíró

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 19

Poeme dePestriþ...

Sufletul meu pestriþScotocindu-ºi boarfeleMai face ordine în emoþii,Dã la ivealã cine este ºi cine ar vrea sã fie,Se împleticeºte între directive oficiale ºi onirice,κi susþine febril ultimele pledoarii de luptãtor nepensionat,Curãþã colbul de pe copilul înmagazinat în memorie,Resusciteazã înecatul tânãr de douãzeci de aniCare nimic nu ºtie încãªi plin e totuºi de adevãr.Scoate neboþite de vreme paginile albastre de sex ºi iubireEfemere ca orgasmulDar vii, colorate, sãlbatice, prezente în mãdulareDe parcã nici nu s-ar fi terminatSau poate cã întotdeauna se terminã

numai ceea ce existã acum.

Sufletul meu pestriþSe caþãrã rezemat de bastonul memorieiPeste toate stâncile pentru careSau contra cãrora s-a luptatCu inima sau cu dinamita,ªi încã ar mai greºi sau râde sau plângeSau grãunte de nisip înfiorat ºi caldVânturat încoace, încolo, spre mãri ºi meduze.Sau poate ar mai recita lecþii banale despre existenþialismPentru alþii,Purtând frenetic în vine genele veseliei moºtenite de laVreun strãmoº absurd sau fraudulos în arborele genealogic,SauPocãindu-seÎn timp ce ochii îºi trag coada spre data naºterii din

paºaport.

Sufletul meu pestriþÎn curândul posibilSe va împrãºtia ca o sare peste aripile fluturilorªi va mai cunoaºte legãnatul zborului pânã la adormireDe parcã a fost odatã ca niciodatã,

De parcã nici nu va mai fi...

Rãstignire în pat

ªoarecii celulelor memorieiPãrãsesc corabia care se scufundã a creierului,Mereu se îneacã alte fragmente de viaþã fãrã colac

de salvare la gât,Desaga anilor apasã peste faþã ºi mãturã ultima firimiturã

a frumuseþii.Orfan de creier corpul se încovoiazã ca un embrion cu

genunchii la gurã.Vã rog sã faceþi cunoºtinþã: Aceasta este Mamaªi acesta este Alzheimer.Iar eu, cea care vine în vizitã ºi pleacã acasã,Aduc surorilor fotografia mamei la treizeci de ani,Surori care au acum treizeci de ani, lecþie concretã

de filozofie poate,Ele privesc pe femeia frumoasã care râdeDe parcã nu i se poate întâmpla nimic rãu,

Ele privesc poza, o privesc pe mama încolãcitã ca un embrion

Fãrã niciun cordon ombilical între pat ºi pozã, mama pe cearceaful alb

Totul negru ºi alb ca pe poza veche, dar altfel, cu totul altfel.

Surorile tac ºi ºtiu cã pentru o clipã mama a reuºit din nou sã meargã,

Sã sarã din cadru, sã fie frumoasã, sã stea lângã pat în locul lor

Iar fetele tinere au experimentat o bãtrâneþe acutã culcate în pat virtual

De parcã ar exista vreo posibilã egalitate între ele ºi mama ºi Alzheimer.

Între timp a intrat pe fereastrã vântul,A împrãºtiat pe pernã pãrul înãlbit de zãpada celor nouãzeci

de ierniªi l-a fluturat în aer ca pe un steagIar mie mi s-a pãrut cã mama îºi miºcã singurã capulªi cã vântul a ajuns la noi dintr-un meleagUnde existã îndurare.

Kilometraj la modã

Kilometrajul dintre punct ºi virgulã.Kilometrajul dintre punct ºi puncte-puncte.Kilometrajul dintre semnele mele de întrebareªi semnele de exclamare pe care te sprijiniCa de un bastonªi când atârni ca pe o lanternãPunctul pe i, tu fiindMarele specialist în puncte pe i.Kilometrajul dintre mineªi textul pe care tu îl declamiCa pe un citat pus între ghilimeleDin cãrþi nefrunzãrite de fapt.La acest punctParantezele ca niºte umbreleSe deschid automat ºi ne cuprind.Adãpost provizoriu incomod.

Adãpost?

Provizoriu?

Incomod?

Kilometrajul dintre a întrebaªi a te privi.

�

RIRI SYLVIA MANOR

Transilvania la 1750: o scanare precisã

APARIÞIA PRIMULUI vo-lum – Descrierea localitã-

þilor conscrise – din Conscrip-þia fiscalã a Transilvaniei dinanul 1750 (Partea 1: p. 1-1272; Partea 2: p. 1273-2550, Bucureºti: Ed. En-ciclopedicã, 2009), datora-tã istoricilor Ladislau Gyé-mánt (coord.), Remus Câmpeanu, AntonDörner ºi Florin Mureºan, cãrora li s-aualãturat arhitecta Amalia Gyémánt, ca au-toare a hãrþilor anexate, ºi Adriana Bogdan,care a elaborat indicele de locuri, mar-cheazã bifarea unei mari restanþe în muncarestitutivã a istoriografiei noastre. Dar eaindicã ºi o nouã treaptã în maturizarea unuidomeniu rãmas, din destule puncte de ve-dere, în urmã ºi confruntat cu nevoile uneiaccelerãri ºi înteþiri a eforturilor. Printremultiplele categorii de izvoare necesareunei bune reconstituiri a trecutului, acteleoficiale rãmân de o importanþã majorã,pentru cã ele reflectã mereu strãdaniile sta-tului de a interacþiona eficient ºi, pe câtposibil, mulþumitor cu supuºii (respectivcetãþenii) lui, cu societatea însãºi. Dincolode nevoile dintotdeauna ale statului – im-pozitarea ºi colectarea de dãri –, conscrip-þiile austriecilor în Transilvania aveau un rolimportant în cunoaºterea noii societãþisupuse de curând (mai exact din 1690). Nueste deci de mirare cã deja în 1696 se rea-liza prima conscripþie a Transilvaniei, peporþi. Nevoia unei conscripþii generale s-afãcut însã simþitã, din multiple puncte devedere, ºi dupã aceea. Tentativele repetatedin prima jumãtate a sec. al XVIII-lea in-dicã atât strãdania oficialilor curþii de laViena de a cuprinde cât mai bine în plasabirocraticã a noului stat teritoriul recentdobândit de imperiu, cât ºi perfecþionismulraþionalist care a caracterizat epoca ilumi-nistã. Realizatã în plinã epocã terezianã,conscripþia din 1750 este însã în mod par-ticular importantã, ea fiind, aºa cum obser-va Stelian Þurlea, „cea mai bogatã în dateºi cea mai precisã în informaþiile pe carele oferã. Ea a avut ºi aplicabilitate practicã,prin introducerea unui nou sistem de im-pozite, numit Systhema Bethlenianum“. Prinfaptul cã, datoritã acurateþei sale – supe-rioare celorlalte tentative dinainte –, a deve-nit baza sistemului fiscal pe durata unuiîntreg secol, pânã la Revoluþia de la 1848,conscripþia terezianã poate fi socotitã o

adevãratã constituþie economicã a Transil-vaniei Habsburgilor dinainte de FranzJoseph.

Se poate înþelege fãrã efort de aici cã aelucida chestiunile legate de starea econo-micã, socialã, de etnie, relaþiile de rudenie,nivelul tehnologic al populaþiei Ardealuluiîntre 1750 ºi 1848 nu este decât o relativvagã aproximare în absenþa consultãrii am-ple ºi metodice a acestui izvor istoric. Prinaceasta, nu spun decât cã, dintr-odatã, isto-ria muncii în respectiva provincie imperialã– zonã tematicã prioritarã în cercetãrile luiDavid Prodan – va putea fi scrisã, începânddin acest moment, cu totul altfel. La fel ºiistoria principalelor activitãþi din epocã, ainfrastructurii, a locuirii ºi habitatului, atransformãrilor suferite de naturã sub im-periul acþiunii umane (sunt înregistratepãdurile, iazurile, pãºunile, terenurile agri-cole ºi viile etc.). Subliniez, în acest fel, va-lenþele implicit polemice ale editãrii în ra-port cu antecedentele istoriografice, chiardacã ele nu au fost un scop urmãrit dina-dins de echipa editorilor. La drept vorbind,demersul acestora se înscrie pe linia uneiconduite tradiþionale din lumea istoricilormoderni ai României: anume, aceea de afructifica ºtiinþific tot ceea ce oferã ca bazãdocumentarã semnificativã depozitele arhi-vistice, bibliotecile ºi colecþiile private.

Rãmânând la constatãrile de mai sus,încã nu am izbutit sã conturez suficientcomplexitatea informaþiei istorice obþinuteprin recursul la textul conscripþiei. Deschidla întâmplare la p. 20 a pãrþii I din primulvolum ºi citesc, în legãturã cu satul Bãgãu(Magyar Bagó):

Acest sat este aºezat într-o vale ºi un loc preapuþin potrivit pentru comerþ, al cãrui teri-toriu este de fertilitate medie. Locuitorii sãitrãiesc din munca mâinilor proprii ºi se în-treþin mai ales din venitul agriculturii. Eiobiºnuiesc sã-ºi desfacã produsele în piaþatârgului Aiud, aflat la o depãrtare de douãore [de drum] de aici.

Chiar ºi din aceste trei fraze economic for-mulate, pur descriptive, situarea aºezãrii încontextul unor anumite forme de relief ºiviziunea – generatã de convingerile referi-toare la formele de acces – conform cãreiaasemenea coordonate sunt un impedimentpentru comerþ lãmuresc o serie de aspecte,ridicând însã ºi întrebãri. Cãci, de vreme cetotuºi locuitorii, agricultori prin excelenþã,se deplaseazã la târg la Aiud pentru a-ºivinde produsele, ieºind din autarhia uneieconomii arhaice ºi intrând în contactecomerciale cu oraºul din proximitate,înseamnã cã observaþia iniþialã poate fiamendatã ºi cã existã premise propice uneianumite dezvoltãri a activitãþilor de negoþîn acest sat. Deja, chiar ºi numai din atât,ideea cã þãranii din Bãgãu erau definitiv ºiirevocabil arondaþi agriculturii, neputândpermite o anumitã diferenþiere ocupaþio-nalã sau chiar socialã în perspectivã, fiindcãlocuiesc o vale, se vede contrazisã ºi dã degândit. Iar complementar, apar ºi alte pistedemne de a fi investigate. De pildã: ceînseamnã, în termenii epocii, douã oredepãrtare de Aiud? Cu calul, în galop? Cucãruþa? Pe jos? O întreagã discuþie de-spre distanþe, spaþialitate, dar ºi locuire,vecinãtate, proximitãþi în sec. al XVIII-leas-ar putea naºte chiar ºi numai pornind dela succinta descriere menþionatã.

Revin însã la spusele dinainte: introdu-cerea în circuitul ºtiinþific a unui documentde vastitatea ºi bogãþia în detalii, cuprin-derea ºi exactitatea acestuia dã o ºansã ex-cepþionalã cunoaºterii istorice de a nu maibâjbâi în trecut, permiþându-i parametricalitativi de raportare la acele vremuri careînainte erau inaccesibili. Ieºim astfel din-tr-un impresionism la care istoricul era (saupãrea) constrâns ºi pãtrundem într-o altãvârstã istoriograficã, ce obligã la un instru-mentar parþial înnoit ºi la o concepþie maisensibilã la nuanþe, la microistorie, la deta-liul anonim ºi la banalul cotidian.

Chiar dacã publicarea urmãtoarelor vo-lume ale conscripþiei va mai ocupa echi-pei câþiva ani buni de eforturi ºi asiduitãþitemerare, rezultatul meritã aºteptat cu în-credere. Iniþiativa lui Ladislau Gyémánt re-dã speranþa în posibilitatea muncii coor-donate a experþilor în studiul trecutuluipentru valorizarea unei moºteniri care,atunci când nu lipseºte, se dovedeºte, ca ºiacum, redutabilã, provocatoare, de mareinteres.

�

20 • APOSTROF

Ovidiu Pecican

O biografie ºi un cazNexhmije Hoxha

ºi stalinismul albanez

CAZUL ALBANIEI a persis-tat de-a lungul anilor ca

element al analizei comu-nismului românesc din per-spectivã comparativã. Prin-cipalul motiv este acela cãregimurile conduse ºi per-sonificate de Enver Hoxhaºi Nicolae Ceauºescu apar-þin aceleiaºi familii ideologice: cea a stali-nismului naþional.1 Cu toate acestea, lite-ratura de specialitate despre aceastã þarãeste extrem de limitatã în România. Tre-buie, aºadar, salutatã iniþiativa Editurii Humanitas de a publica o biografie a luiNexhmije Hoxha (vãduva dictatoruluialbanez) elaboratã de Fahri Balliu ºi inti-tulatã Sinistra Doamnã (2009). Volumul a fost inclus în colecþia „Istorie contem-poranã“, coordonatã de Cristian Vasile ºiVladimir Tismãneanu. De altfel, profeso-rul Universitãþii din Maryland a scris argu-mentul volumului. Nu în ultimul rând, au-torul prefeþei cãrþii este Ismail Kadare, celmai important scriitor al Albaniei, perso-naj principal al istoriei ei recente.

Sinistra Doamnã oferã posibilitatea dea compara în mod direct cele douã regi-muri, de a le observa patologiile comuneºi diferenþele specifice. Fahri Balliu descriecu minuþiozitate lumea ºi intrigile nomen-claturii Partidului Muncii din Albania(PMA), echivalentul PCR. Scriitorul ºi jur-nalistul albanez nu intrã în detalii asuprastructurii partidului-stat, dar reuºeºte sãredea exemplar etosul totalitar ºi perso-nalismul radical al regimului lui Hohxa.Nexhmije este încarnarea „pedagogiei dia-bolice a stalinismului“.2 Din funcþia de di-rectoare a Institutului de Studii Marxist-

Bogdan Cristian Iacob

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 21

Leniniste, a fost expertul absolut al orto-doxiei enveriste, cenzorul suprem al isto-riei PMA ºi al moºtenirii lui Enver Hoxha.Odatã cu dispariþia liderului providenþial,Ramiz Alia, succcesorul acestuia, ºi Nexh-mije au dezvoltat o relaþie simbioticã me-nitã sã perpetueze sistemul: „Ceea ce i-aþinut în secret ºi cu fanatism împreunã, încadrul unei platforme comune, a fost coo-perarea, unificarea lor într-o singurã insti-tuþie care urma sã menþinã cu orice preþmoºtenirea conducãtorului“ (p. 149). No-ua conducere era oficializatã ºi prin legã-turã de sânge (o trãsãturã fundamentalã acazului albanez): Ilir Hoxha era cãsãtoritcu nepoata lui Ramiz Alia. ªi regimul luiCeauºescu a fost o formã de socialism di-nastic implementat prin intermediul „fami-lializãrii partidului“ (Kenneth Jowitt) ºi alimpunerii unui cult al personalitãþii. Du-pã Congresul XIV al PCR, un scenariu de transfer al puterii similar celui din Albaniapãrea cea mai probabilã modalitate derezolvare a unei viitoare crize de succe-siune. Politologul Vladimir Tismãneanu aremarcat de mai multe ori faptul cã la nive-lul conducerii PCR problema se punea întermenii unei alegeri între Nicu ºi Elena.

Sinistra Doamnã prezintã în mod exem-plar trama recurentã a exterminãrii intra-partinice in istoria comunismului albanez.Arshi Pipa, poate cel mai important ana-list al enverismului, a definit acest fenomendrept o „enucleare progresivã“ (progressiveenucleation) a conducerii PMA. Hohxa a de-venit lider absolut epurând ºi eliminân-du-ºi fizic rivalii. Mai mult decât atât, ur-mând fidel modelul stalinist, a fãcut acestlucru folosindu-se de ei, instrumentându-iunul împotriva celuilalt, pentru ca apoi sãse debaraseze de foºtii aliaþi. Pipa foloseºteformula „purging the purgers“.3 Astfel, per-sonaje centrale ale cãrþii lui Balliu, precumKoçi Xoxe, Bedri Spahiu, Liri Belishova,Beqir Ballaku sau Mehmet Shehu, sunt vic-timele unui sistem a cãrui funcþionare esteîn mod fundamental bazatã pe autodistru-gerea ºi autodevorarea elitei politice. Maimult decât atât, Hoxha nu ºi-a eliminatdoar adversarii. Ura lui s-a extins asuprafamiliilor acestora, lovind apoi în rudelelor, sfârºind prin a extermina grupuri în-tregi a cãror principalã vinã era legãtura desânge cu „elementul fracþionist“.

Epurãrile în Albania au urmat patru di-recþii principale, în raport cu fluctuaþiileliniei de partid. Enverismul ºi-a definit ur-mãtoarele erezii: titoismul, social-impe-rialismul sovietic, maoismul ºi eurocomu-nismul. Aºa cum aratã ºi Balliu, teroareacomunistã în aceastã þarã a fost formulatãîn vocabularul puritãþii ideologice ºi al vi-gilenþei revoluþionare. Complicitatea luiNexhmije la crimele soþului ei, lipsa soli-daritãþii ºi a respectului faþã de victime aufost motivate de necesitatea de a protejainteresele partidului. În 1981, Istoria Parti-dului Muncii din Albania codifica eticapuritãþii absolute astfel:

revoluþia, dictatura proletariatului nu trebuiesã ezite în a folosi violenþa împotriva duº-manilor Partidului, ai poporului ºi socialis-mului. Contradicþiile dintre noi ºi duºmaniide clasã nu pot fi rezolvate sub nicio altãformã. A încerca sã le rezolvãm sub formaunor simple divergenþe în cadrul maselormuncitoare, drept varii aspecte ale ordiniisocialiste, aceasta ar însemna sã cãdem încapcana idealismului ºi a concilierii de clasã.

Epurarea elementelor duºmãnoase din Par-tid ºi zdrobirea activitãþilor antipartinice ºiantisocialiste au cãlit ideologic ºi politicPartidul, transformându-l în avangarda cla-sei muncitoare ºi conducãtorul poporului.4

La originea acestor principii se aflã im-perativul enunþat de Lenin conform cãruia„o organizaþie cu adevãrat revoluþionarã nutrebuie sã ezite sub nicio formã în elimi-narea membrilor sãi care s-au dovedit ne-vrednici“.5 Pentru Hohxa, logica extermi-nistã a leninismului a fost instrumentulabsolut al consolidãrii puterii în partid.Fahri Balliu descrie excelent aceastã situa-þie: „Enver Hoxha a luptat cu adevãrat nuîmpotriva strãinilor. Enver Hoxha nu s-aluptat cu «imperialismul», acesta este ade-vãrul. Luptele pe care le susþinea Envererau cele din interiorul partidului. Pentruel însemna sã-ºi asigure astfel supravieþui-rea ºi deþinerea cu orice preþ a frâielor þãrii“(p. 92). Cu alte cuvinte, kto kogo! Mai multdecât atât, generalizarea terorii face ca „sta-tul sã nu se mai confrunte cu inamicii, cicu propriul popor“ (p. 190). În acest fel,transformismul radical al unui regim pre-cum cel al lui Hoxha devine fratricid. Estepoate cea mai dificilã moºtenire a leni-nismului. Poate fi echilibratã în postcomu-nism memoria vieþilor distruse cu cea avieþilor împlinite sub comunism?

Aºa cum noteazã Balliu, PMA a fosttransformat într-o „invenþie cvasimiticã,grotescã ºi tragicã totodatã“ (p. 132). Pre-cum Ceauºescu, Hoxha a transferat cha-risma impersonalã a partidului asupra sa.În ambele cazuri, cultul personalitãþii a de-venit principiul unificator al statului co-munist ºi personificarea construirii socialis-mului într-o singurã þarã. Hoxha a fost„subiectul principal al procesului de mitolo-gizare, dar, în acelaºi timp, ºi cel mai im-portant [n.a.: secondat cu totalã dedicareºi convingere de cãtre Nexhmije] creator demituri în Albania comunistã“.6 Fahri Balliuconsiderã cã „un proces istoric de despãrþi-re definitivã de trecutul dictatorial“ este sin-gura modalitate prin care trauma, mistifi-carea ºi compromisul moral impuse deexperienþa comunistã pot fi depãºite. Nu-mai astfel „va fi eliminatã otrava adânc pã-trunsã în sângele fiecãrui albanez“ (p. 24).Primul pas al unui asemenea proces isto-ric este identificarea responsabililor. SinistraDoamnã este un excelent rechizitoriu alunuia dintre marii responsabili pentru tra-gedia albanezã a celei de-a doua jumãtãþi asecolului douãzeci. Totodatã, biografia luiNexhmije este o piesã într-un puzzle isto-ric a cãrui reconstituire este fundamentalãpentru înþelegerea ºi analiza comunismuluiromânesc din perspectivã comparativã.

�

Note1. Conceptul a fost dezvoltat ºi consacrat în lite-

ratura de specialitate de Vladimir Tismãnea-nu, analiza clasicã a acestuia putând fi gãsitãîn volumul Stalinism pentru eternitate: O istoriepoliticã a comunismului românesc (Iaºi: Po-lirom, 2005). Cea mai recentã contribuþie apolitologului pe acest subiect, articolul „WhatIs National Stalinism?“, va fi publicatã peparcursul acestui an în Oxford Handbook ofPostwar History. Pentru o analizã a conceptu-lui de stalinism naþional în contextul dezba-terilor recente din domeniul istoriei URSS,vezi Bogdan Cristian Iacob, National-Stali-

nism: Ideology between Ascribing Class andRe-imagining Community, in Historical Year-book [Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ alAcademiei Române], p. 95-100, vol. V(2008) ºi p. 129-136, vol. VI (2009).

2. Vladimir Tismaneanu, Diabolical Pedagogyand the (Il)logic of Stalinism in Eastern Eu-rope, in Vladimir Tismaneanu, StalinismRevisited: The Establishment of Communist Re-gimes in Eastern Europe, New York-Budapest:CEU Press, 2009, p. 25-49.

3. Arshi Pipa, Albania Stalinism: Ideo-PoliticalAspects, Boulder, Co.: Eastern EuropeanMonographs, 1990, p. 79-84. Pipa (1920-1997) a fost, la rândul lui, o victimã a stali-nismului din Albania. A fost arestat în 1946ºi a stat 10 ani în închisorile lui Hoxha. În1956, dupã eliberare, a fugit în Iugoslavia,apoi a emigrat în SUA, unde a predat înmediul universitar.

4. Cf. ibid., p. 87.5. Cf. E. A. Rees, Political Thought from Ma-

chiavelli to Stalin Revolutionary Machiavellism,New York: Palgrave MacMillan, 2004, p. 99.

6. M. J. Alex Standish, Enver Hoxha’s Role inthe Development of Socialist Albania Myths,in Stephanie Schwandner-Sievers ºi BerndJürgen Fischer (ed.), Albanian Identities:Myth and History, Bloomington, Id.: IndianaUniversity Press, 2002, p. 116.

Aforisme ºi „aletheofanii”

NICOLAE TURCAN exer-seazã cu succes o for-

mulã aforisticã în volumulDumnezeul gândurilor mã-runte, apãrut în 2009 laEditura Limes din Cluj-Na-poca. Grupate tematic înopt capitole ºi ordonate peo schemã ascensionalã dereflexie, care începe cu omul ºi se înche-ie cu Dumnezeu, aforismele lui NicolaeTurcan mixeazã discursul filosofic, refe-rinþele literare ºi un principiu de credinþãdiscret supraordonat celorlalte douã, re-zultatul fiind o afirmare luminoasã a luiDumnezeu în tot, implicit în „gândurilemãrunte“ care-I teoretizeazã prezenþa.

Ratarea, trândãvia ºi vocaþia, prima sec-þiune a volumului, se focalizeazã asuprarelaþiilor dintre cele trei concepte menþio-nate în titlu, pozitivitatea discursivã areflecþiei culturale asupra acestora ascun-zând negativitatea valorizãrii lor în grilamoralã ºi de credinþã. Definitã ca pendu-lare între concepte extreme – „absolut ni-mic“ ºi „totul“ –, ratarea este, în viziuneaautorului, o artã superioarã, capabilã sã-ºitransforme subiectul în filosof, „chiar dacãfilosofii nu sunt întotdeauna niºte rataþi“.

Cel ce a înþeles sfârºitul tuturor lucruriloreste ameninþat de pericolul ratãrii. Îl maipoate salva discursul despre propria ratare,care-l dezvãluie, surprinzãtor, drept scriitorprofund, la fel cum poate scãpa prin preo-cuparea cu lucrurile veºnice, cu sfinþenia.

Constantina Raveca Buleu

�

Soteriologic escamotatã de scris ºi/saude credinþã, ratarea este aºezatã sub sem-nul posibilului ºi, implicit, sub semnul vir-tualitãþii creatoare. Ghidul filosofico-te-ologic despre ratare circumscrie profilulratatului în nuanþe escatologice, care amin-tesc de Cioran (referinþã explicitã, ca ºiNietzsche, de altfel): „Niciun ratat nu maipoate crede în altceva, afarã de promisiu-nile stingerii definitive. Într-un fel, ratatule singurul care întruchipeazã nefiinþa“.

Plasatã sub semnul împlinirii (al plinu-lui) ºi perceputã prin medierea unui filtrumai accentuat mistic, vocaþia înseamnã înlã-turarea definitivã a pericolului ratãrii ºi re-velaþia lui Dumnezeu. Incongruentã cu totceea ce þine de carierism, vocaþia este im-portantã nu „pentru cã se împlineºte înceva – operã de artã, fapte de sfinþenie etc.–, ci fiindcã preschimbã o viaþã fãrã direcþie,dominatã de facticitate, într-una destinalã“.Un pas mai departe în mãrturia de credin-þã, vocaþia „este sfinþenia nesfântului“, înmãsurã sã întoarcã „lucrurile cu faþa cãtreDumnezeu“.

Afirmarea preeminenþei credinþei în ra-port cu categoriile intelectuale clasice con-stituie obiectul de reflecþie din capitolulGândirea secundã ºi neºtiutorul.

A gândi – iatã un verb atins de idolatrie, carepoate sta singur pe post de zeu al unei noireligii. Când gândirea renunþã la pretenþiileei de instanþã unicã a înþelegerii ºi îºi recu-noaºte nu doar limitele în ceea ce îndeobºtenumim cunoaºtere, ci ºi incapacitatea de ac-cedere la o veritabilã mântuire, ea îºi aflã lo-cul propriu. Cu toate cã deþine locul regal înalcãtuirea omului, gândirea singurã estemoarte. A-i acorda credit doar pe temeiulRevelaþiei, iatã care cred cã va fi atitudineacorectã.

Tonalitatea blagianã din prima parte a ra-þionamentului este confirmatã în apreciereacare-i urmeazã: „Prin gândire lanþurile mor-þii devin apodictice. E nevoie de un Dum-nezeu viu, mai presus de gândire, pentrua ne elibera de ele“. La acest „Dumnezeuviu“ se ajunge, spune Turcan, în spiritulunui ortodoxism înrudit cu cel dostoiev-skian, prin suferinþã. Însã, pentru a ajun-ge la acest stadiu, trebuie depãºite conflic-tualitãþile inerente fiinþei condiþionateexclusiv de achiziþiile culturale ºi de auto-nomia raþiunii. „Nu cred – scrie autorul,prins între trãirea în zodia credinþei ºi pro-pria sa formaþie culturalã – în mântuireaprin culturã, la fel cum nu mã las înfioratde damnarea prin culturã.“

Opþiunea sa devine mai clarã atuncicând mãrturiseºte: „Mã doare cã nu sunt,nu cã nu sunt cult, deºi pentru un intelec-tual ele sunt sinonime“. Autorul aplicã ace-eaºi operaþie reductivã în ordine spiritualãºi cunoaºterii. Astfel, consecinþa unei sen-tinþe ca: „Dacã adevãrul existã, el nu poatefi decât ceva de ordinul neºtiinþei“ – esteorientarea neofitã înspre „un neºtiutor ab-solut“, beneficiar al unei certitudini dife-rite de „aceea a propriei neºtiinþe, dar numai puþin eficace“, anume „certitudineacredinþei“.

Detaºarea de egocentrismul carteziandevine pledoarie în cinci puncte din capi-tolul Dezobiºnuirea de sine. Suferinþa „cuHristos“, smerenia, acceptarea imposibilu-lui sub semnul graþiei divine, dar mai ales

asumarea înfrângerilor ca parte a proprieiidentitãþi constituie etape necesare în pro-cesul dezobiºnuirii de sine ºi al întoarceriicãtre Dumnezeu. „În clipa în care mi-aºanula toate înfrângerile – noteazã an-tinietzschean autorul –, aº deveni atât de monstruos, de neomenesc, încât chiarDumnezeu ar trebui sã se teamã. Hotãrâtlucru, între supraom ºi neom nu e nicimãcar un tãiº de cuþit.“

Secþiunea intitulatã Moartea înveºmân-tatã în vorbe jongleazã cu truisme (asu-mate ºi comentate ca atare) ºi cu virtuþilediscursive ale reflexiilor despre moarte, concluzia investigaþiei fiind aceea cã, învreme ce, „din punct de vedere filosofic,despre moarte se poate spune orice, numaiadevãrul nu“, deoarece „adevãrul morþiirãmâne insondabil“, „revelaþia lui Dum-nezeu în istorie are... Cuvântul“ ºi atuncicând este vorba despre moarte.

Supraordonarea absolutã ºi ubicuitatealui Dumnezeu sunt reafirmate în cugetãri-le centrate pe sine din Locurile eului. Înacest registru se înscrie o interogaþie aproa-pe hamletianã, precum: „Oare câte dintregesturile, cuvintele ºi gândurile înscrise întimpul dintre trezirea de dimineaþã ºi som-nul nopþii nu îl trãdeazã pe Dumnezeu?This is the question“, precum ºi refuzuloricãrei forme de libertate care nu emergeîn economia existenþei umane ca efect alcredinþei în Dumnezeu, în aceastã ecuaþieabsolutã chiar ºi libertatea eroicã fiind „subnivelul condiþiei la care a fost chematomul“. Acelaºi regim exclusiv divin îl capãtãºi dragostea: „Îndrãgostirea e omeneascã,dragostea e divinã. În primul caz sunt oa-meni; în cel de-al doilea apare un perso-naj straniu ºi de neînþeles: Dumnezeu“.

Cu referinþe constante, precum Dosto-ievski ºi Nietzsche, problema nihilismuluiar fi fost greu de ocolit în acest volum, eifiindu-i dedicat capitolul Avatarurile rãului.Conºtient de fascinaþia pe care nimicul oexercitã asupra inteligenþei umane, autoruloferã în contrapartidã liniile de forþã alecredinþei: „La o scarã umanã, contrariulnimicului nu e fiinþa, ci învierea“.

Lumea vizibilului pare o tentativã de cir-cumscriere a propriei identitãþi în climatulrelativizãrii postmoderne ºi al funcþiona-litãþii ridicate la rangul de virtute supremãîn ordinea pragmaticã din zilele noastre.Astfel, cel care declarã: „Sunt un caz par-ticular al unei probleme generale ce poartãnumele de «om»“ susþine necesitatea exclu-sivã a saltului credinþei în Dumnezeu dreptcondiþie esenþialã de pãstrare a propriei fiinþe în realitate.

Pledoaria pentru credinþã, nu pentruteologie (redusã cioranian la forma de acrede a ateilor ºi înþeleasã în relaþie de ex-cluziune reciprocã în raport cu mistica)dobândeºte o intensitate aparte în Dum-nezeul bucuriei, capitolul ultim al volumu-lui. Catalogând obsesiva interogaþie privindexistenþa lui Dumnezeu drept apanaj al me-diocritãþii religioase, Nicolae Turcan subli-niazã faptul cã „doar omul are privilegiulde a absenta la întâlnirea cu Dumnezeu. CelPreaînalt aºteaptã întotdeauna, de aceea nuputem vorbi de o «absenþã» a Lui. Absen-þa lui Dumnezeu este de fapt absenþa cre-dinþei omului“.

Cu toate cã discursul lui Nicolae Turcantinde sã îmbrace forma ºi liniile de forþã alefilosofiei, la palier ideatic autorul opteazã

în mod exclusiv pentru afirmarea ortodoxãa credinþei ºi face acest lucru imprimândcuvintelor sale cadenþa aletheofaniei (pro-pusã de el însuºi), a gândului privilegiat,capabil sã medieze deschiderea spre divin ºisã încapsuleze conþinutul credinþei, puter-nic ancorate în convingerea cã „Dumnezeunu trebuie cãutat, El e de gãsit“ – chiar, saupoate mai ales, în gânduri deloc mãrunte.

�

ªcoala de bucuriologie

CEI CARE au citit dejaAdriana Babeþi, Prozac:

101 pastile pentru bucurie(Iaºi: Polirom, 2009), vorînþelege de ce, deºi am cititvolumul astã-varã, am aº-teptat pânã acum sã-l reci-tesc pentru o cronicã. Ceicare nu l-au citit încã trebu-ie sã afle cã Prozac nu e gândit numai cao carte, ci ºi ca un medicament ficþional,omonim cu echivalentul sãu chimic, adicãpoate fi luat în mod repetat, dupã nevoiºi simptome. Mai exact, în desluºirea au-toarei, Prozac este, dupã cum îl înghiþi, unantidepresiv „bun de alinat surpãrile dinsuflet, mohoreala, sfârºeala leºiatã“, o as-cunzãtoare pentru „prozacele sau prozu-lanele, ca niºte nasturi desperecheaþi, mo-soare, resturi de panglici“ sau un scriitorcare, ca un „gonac, hãituieºte proza“. În cemã priveºte, astã-varã l-am folosit mai de-grabã ca sã descopãr prozulanele din as-cunzãtoare, dar l-am reluat acum mai alesca sã-mi aline mohoreala. Cât despre gona-cul hãitaº, el nu existã decât în visul Adri-anei, în realitate este campion la vânãtoa-rea de prozã, cu coarnele romanului gatacãþãrate pe peretele cu trofee. La vremuride restriºte ca acestea, cartea AdrianeiBabeþi are marele merit de a reface niºtedepozite de bucurie cine ºtie pe undeîngropate.

Alcãtuitã din articole deja apãrute învolume colective, în Dilemateca, Secolul 20sau majoritatea în Suplimentul de culturã(rubrica „Secretul Adrianei“), cartea estemai mult decât o antologie tematicã de au-tor. Eu mi-o imaginez roman, în ciuda lait-motivului ei psalmodiat pe diverse tonuri:„de ce nu aºtepþi sã scrii un roman“, „n-amimaginaþie, nici forþã epicã“, „n-am talent“,„romanul pe care nu-l pot începe“, „n-amcasã în Provence ºi nici talent sã scriu roman“ ºi altele asemenea lor. Cu altecuvinte, acest adevãrat roman al bucuriei îireuºeºte scriitoarei pe mãsurã ce ea se con-vinge cã nu ºtie sã scrie roman. Coagulan-tul romanesc se vede, cu toate acestea, cuochiul liber: un mod picaresc de a privi lu-mea, pe jumãtate naiv ºi pe jumãtate (au-to)ironic caracterizeazã de fiecare datãtransformarea autorului în personaj. În-tr-un loc explicaþia ni se oferã diaristic, du-pã recurentul „n-am imaginaþie, n-am fluxepic“: „Nu pot sã scriu decât ce ºtiu, ce amtrãit, simþit, vãzut. Nu pot ieºi din mine“.Resimt în aceastã obiecþie exigenþele citi-

22 • APOSTROF

Mihaela Ursa

�

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 23

torului ºi ale criticului literar care esteAdriana Babeþi: opþiunea sa pentru „ieºireadin sine“, ca garanþie a viziunii epice ºi aproiecþiei imaginative, aplicatã la propriulscris, îi apare ca o ratare a romanescului.Or, reuºita prozei sale (cãci de reuºitã estevorba) este condiþionatã de rãmânerea „însine“. N-aº vrea sã se înþeleagã cã vãd tex-tele din Prozac ca pe jurnalul unor serioa-se ºi narcisiste consfãtuiri sufleteºti. Fãrã sãle lipseascã dimensiunea gravã, ele sunt maiales jucãuºe, nostalgice, dulci-amare, trãz-nite, postmoderne, delicioase, reconfortan-te, pline de umor, aºa cum vi le amintiþi dinSuplimentul de culturã. Totuºi, astfel înse-riate, ele lanseazã înainte de toate un per-sonaj, poate chiar unul cu personalitatemultiplã: este vorba despre personajulAdriana-Babette-Andibandi-Chiºti, bucu-rioloagã de formaþie, cãreia i se întâmplã(indiferent ce ar susþine chiar naratoareadespre textele ei inspirate din viaþã ºi despremicile detalii care fac totul) lucruri care nuse aflã la îndemâna oricui (noroc cu vero-similitatea ficþionalã).

În chip de Adriana, personajul îºi gãseº-te bunica necunoscutã într-o fotografie delagãr, într-un muzeu pe lângã Cracovia, vi-seazã sã fie scriitor, ascultã Uvertura solemnãa lui Ceaikovski în faþa Primãriei ºi Carmi-na Burana pe aeroport, scrie despre dan-dysm, feerii culinare, amazoane, le vorbeºtestudenþilor SMS-iºti despre biciclistul cucipilicã de la Revoluþie, despre Tristan ºiIsolda, Ahile ºi Patrocle, îi explicã Auricãi,în cifre exacte, ce rãmâne dupã omul carescrie, merge cu singurul tren intercity careia pauze de þigarã în plin câmp, este o bi-bliotecã anecdoticã ambulantã despre felu-rite personaje (de la Cantemir la Mihaiªora), scrie istoria micã a lui „a fost saun-a fost“. Andibandi-Chiºti spune poveºtide ºcoalã, îºi aminteºte din copilãrie nu nu-mai despre bunici, vecini, despre poeziilecopiate în caietul Poezii de Adriana S., ci ºicum a izbucnit în plâns la o lunã ºi ceva saucum a fãcut pe ea de râs la un film cehescla opt ani. În fine, Babettei îi revine etajulcel mai spectaculos, pentru cã ei îi bate îngeam o falangã din degetul mare al unuischelet dormitând sub liniile de tramvai, eadescoperã un pantof ciclamen la stâna pãrã-sitã ºi porneºte pe urmele lui cu toatã co-horta de scorpioni, ea danseazã pe unde-ivine (pe Aleea Tango, în Teatrul de Varã,dar ºi într-un magazin vintage din East Vil-lage, NY), ea carã întotdeauna pe munte olampã de citit, un prelungitor de 10 m, treilanterne, o lumânare, douã feluri de chi-brite, faþa de masã, ºerveþele, veselã ºi tacâ-muri asortate, un ferãstrãu, un patent, unsuperglue, opt ºurubelniþe, trei gheme desfoarã ºi o coardã, ea are o mãtuºã al cãreidestin pare protejat de un blestem maicumplit decât al faraonilor, ea vrea sã scrieo carte despre casa H., conduce anchetebucuriologice printre taximetriºti, fiziote-rapeuþi ºi scriitori, cîntã cu trubadurii dinProvence ºi cu fadiºtii din Lisabona ºi totea, Babette, se costumeazã în iepure ºi înMoº Crãciun, gãteºte terine ornate cu bu-buruze, îºi jaloneazã drumul ca pe o pistãde aterizare cu muºcate roºu-electric, mergela un curs de bioenergoterapie în urma cã-ruia duce pe piept tacâmuri, patente, cio-cane, o foarfecã ºi o menghinã, dar, maiales, ei i se aratã dinainte cãprioare cu puiilor albi.

Fãrã sã-ºi asume vreo mizã de construc-þie ficþionalã (refuzând-o chiar, cu exageratãmodestie), Prozac-ul Adrianei Babeþi treceproba construcþiei de lume: chiar dacã pre-tinde cã scrie despre „lumea aºa cum este“,scriitoarea ridicã pilonii unei alte lumi, încare privirea naratorului schimbã ºi dicteazãtotul. Este clar cã, dacã humanoizii uneicivilizaþii necunoscute ar încerca sã afle cumeste lumea noastrã folosindu-se de hartaAdrianei Babeþi, ei s-ar afla foarte departede adevãrul statistic. Aici stã ºi marea pute-re a cãrþii: contrazicerea adevãrului statistic(sau al „nivelului macro“) prin intermediulunui tratat despre fericire aproape cuantic(adicã la nivel micro), care, ca pe vremuri,ne învaþã secretele unei beatus vir, ale vieþui-rii fericite. Ca sã nu reþinem decât o reþetãdin paginile acestui tratat insolit, rãmâne sãverificãm pe cont propriu, în fiecare searã,dacã în ziua abia încheiatã am mers ºaptekilometri pe jos, am mâncat ºapte feluri defructe ºi ºapte feluri de cereale sau legume,am dormit ºapte ore cu o noapte înainte,am râs copios mãcar de ºapte ori ºi dacã amavut mãcar ºapte gânduri bune duse pânãla capãt. Mã gândesc sã adaug, ca sã fimsigur pe calea cea bunã: dacã am citit mã-car ºapte pagini de bucuriologie.

�

A nu avea

AM PUTEA sã ne ferim depremoniþia lui Dan C.

Mihãilescu, anume „presen-timentul cã toatã lumea seva arunca, inevitabil, pe de-taliile urâte, jenante, mes-chine, crude, sadice (dar ºimasochiste!) ale mariajuluicu Pãunescu“, adicã am pu-tea, dar uneori premoniþiile au darul de ase împlini, ceea ce nu e tocmai rãu. Creº-tetul gheþarului ni se oferã ca o împletire liricã a descrierii cotidiene, plumburii, pe fundalul cãreia transpar fraze irizanteaproape ca un refuz al realitãþii, cu cea aerupþiilor sibilinice ale textualitãþii con-jugale ce devoreazã precum un animal lã-untric pe fiecare dintre parteneri, iar maiapoi, când va începe zodia deplasãrilortransfrontaliere, sã se rezume la adnotareafidelã a impresiilor de cãlãtorie.

Forþa jurnalului este concentratã în pri-ma sa jumãtate, în perioada maternitãþii ºia anticipaþiei acesteia, când sensibilitateaperceptivã devine un orificiu prin care secerne tot mai dureros evenimenþialul, cândexistenþa ajunge un travaliu, o conºtienti-zare tot mai zbuciumatã a izolãrii afectiveîn care este expulzatã de cãtre indiferenþacalculatã a soþului, un Adrian Pãunescu au-toritar, visând sã gãseascã acasã aceeaºiatmosferã slugarnicã cu care se înconjura,aºteptând o soþie care sã tremure de fricã laapariþia lui prin cadrul uºii: „viseazã sã tre-mur de fricã, sã mã vãd distrusã“. O regã-sim apoi pe Constanþa Buzea retrãindu-ºitrauma maternitãþii, cu angoasa de „a nualuneca dincolo“, „împachetatã“ la Reani-

Francisc Baja

mare, apoi tremurul, zvâcnirile, frica nudãce cuprinde corpul, pagini în care soþul sevolatilizeazã, dispare în cutele timpului,pentru a reapãrea într-o intervenþie a me-moriei ce-l dezvãluie în postura de bigot,ea, pãºind în apartamentul celeilalte, undeel, Adrian Pãunescu, o avertizase cã cealaltãe schizofrenicã, iar ea, C. Buzea, închipu-indu-ºi cã cealaltã ar fi primit un avertis-ment similar (dusã cu pluta), unde cea nu-mitã schizofrenicã îi produse doar gemenelui A. P., cel care, precum un purtãtor deblazon ºi alte acareturi, se aºtepta la bãieþi,toate acestea notate în salonul de materni-tate, spaþiu gãlãgios al armistiþiilor. Adu-cerea unei slugi în casã, mult aºteptate,pentru „boierul“ Adrian Pãunescu ajungea fi un act comic, o bãtrânicã plasatã tem-porar într-o debara, de unde va evolua slu-garnic în direcþia marelui Om, mare Omce va ajunge sã-ºi versifice pasional frus-trarea de a nu putea copula nu doar spiri-tual dupã cea care jinduia, Nana, adusã ºiîn domiciliul conjugal, cãci, nu-i aºa, ade-vãratele cuceriri nu se ascund, atâta doar cãaceastã cucerire nu se va finaliza în apo-teoza carnalitãþii, unde ºtim deja cã A. Pãu-nescu nu era tocmai un expert, iar momen-tele de tristeþe zgomotoasã cauzate de acestirevocabil eºec fiind consumate de cãtre A. P. în singurãtatea canapelei, cu faþa laperete, tristeþe care i-a adus totuºi un pre-miu al Uniunii, deci nimic nu e în zadar,precum ne-ar spune un bãtrân derviº.

Anul 1970 al jurnalului este mai puþinintrospectiv, mai puþin zbuciumat, cãlãto-rii peste hotare, bursã în America, adnotãrianodine ale minunatului stat Iowa, undesoþii sunt mai atenþi la comportamentuloamenilor, uneori surprinºi, alteori ºocaþi,lumile ce se deosebesc. În schimb, jurnalulprinde din nou viaþã în momentul Chica-go, an 1971, unde într-un sfârºit de ianua-rie ne întrebãm cum e sã citeºti Maitreyi înproximitatea autorului. Probabil interesant.Asistãm la un curs al lui Eliade, trucurileacestuia pentru a-ºi masca timiditatea, in-terviul, Constanþa Buzea ce îºi transcriehipnotizatã în jurnal citate din Eliade, fas-cinatã de paradoxurile limbajului filosofi-co-mistic. Octombrie ne aduce o certitu-dine: „De Adrian nu mi-e dor niciodatã, ºiiatã cã lui îi scriu. Poate pentru a mã legade ceva ce nu se leagã. Pentru cã el nu existã…“

Din finalul jurnalului reþinem o frazã,o bijuterie, ce ilustreazã o epocã, o istorieconjugalã ºi, nu în ultimul rând, sufletulomului: „Þiganul care-ºi picta pe casã totceea ce nu avea: un sifon, o sobã fãrã cup-tor, un cuptor. ªi, într-un colþ, un fier decãlcat“.

Jurnalele nu suplinesc acel „a nu avea“,poezia însã o face…

�

24 • APOSTROF

LA SFÂRªITUL anului trecut, Aleks Sierz,jurnalist, moderator, lector ºi critic de

teatru englez, a susþinut o conferinþã în ca-drul Festivalului Naþional de Teatru din Bu-cureºti. Tema conferinþei a fost „Noi ten-dinþe în teatrul britanic contemporan“.

Aleks Sierz este foarte cunoscut în Ma-rea Britanie pentru volumul sãu In-yer-facetheatre: British drama Today, care este o mo-nografie a dramaturgilor britanici ai ani-lor ’90. Volumul se deschide cu o „Scurtãistorie a provocãrii“ în teatrul universal,atingând apoi aceastã problematicã ºi înspaþiul britanic, la sfârºit de mileniu. Capi-tolul al doilea, intitulat „La sãrbãtoarea ºo-cului“, prezintã scriitori care au adoptat onouã sensibilitate în teatrul britanic: PhilipRidley, Phyllis Nagy. Piesele lor anunþauapariþia unui nou curent, cãci exploatau te-me noi ºi forme inedite de teatralitate. Ur-meazã trei capitole dedicate lui AnthonyNeilson, Sarah Kane ºi Mark Ravenhill,unii dintre cei mai interesanþi ºi provoca-tori dramaturgi ai anilor ’90. Ultimele treicapitole, „Bãieþii“, „Rãzboiul sexelor“ ºi„Loviþi ºi agresaþi“, ne aduc mai multe in-formaþii despre vocile remarcabile ale dra-maturgiei britanice la sfârºitul secolului.Titlurile sunt inspirate de cele mai frecven-te teme ale acestori scrieri: criza masculi-nitãþii, sexul ºi violenþa.

Volumul conþine interviuri cu scriitorii,dar ºi sentimentele, experienþele ºi pãrerileautorului ca spectator al acestor piese. E,de asemenea, un tablou al evenimentelor depe scena britanicã. Este o lucrare impor-tantã pentru istoria teatrului britanic, careajutã studenþii, scriitorii, regizorii, actoriietc. sã aibã o imagine completã a drama-turgiei în spaþiul britanic în ultima decadãa secolului trecut, fapt pentru care voi tra-duce aceastã carte în limbã românã ºi spersã o avem în curând în bibliotecile noastre.

Domnul Aleks Sierz ºi-a început confe-rinþa citind o piesã parodicã, cu scopul dea exprima sensibilitatea a ceea ce el numeº-te „in-yer-face“. În continuare, a vorbit de-spre dramaturgi precum Anthony Neilson,Sarah Kane, Mark Ravenhill, care au desco-perit forme controversate de teatralitate.Aceastã perioadã fierbinte a teatrului „in-yer-face“ a luat sfârºit odatã cu sinucide-rea lui Sarah Kane, în 1999.

Aleks Sierz vorbeºte despre un val marede tineri scriitori care s-au afirmat dupãanul 2000 în Marea Britanie: „Acum sescrie mai mult ca niciodatã“. Temele poli-tice sunt preferatele dramaturgilor, fapt carea generat o nouã formã de teatru – teatrulverbatim. Un exemplu: piesa lui RichardNorthon Taylor, Justifying War. Sierz subli-

niazã de asemenea reînvierea unor temeprecum familia, crizele de cuplu ºi relaþiileproblematice.

Aleks Sierz face o distincþie între teatrulliterar ºi teatrul metafizic, cel din urmãmult mai valoros din punct de vedere este-tic. Cea mai importantã trãsãturã a acestorpiese este folosirea metaforei atât la nivellingvistic, cât ºi la nivelul imaginilor sce-nice. Piesa lui Martin McDonagh, The Pil-lowman, ºi cea a lui Debbie Tucker Green,Stoning Mary, sunt cele mai elocventeexemple de teatru metafizic.

Aleks Sierz îºi închide prelegerea citân-du-l pe Peter Brook: „Teoretic, puþini oa-meni sunt la fel de liberi ca ºi dramaturgul.El poate aduce întreaga lume pe scenã. Darde fapt, în mod surprinzãtor, el este timid“ºi sfãtuind scriitorii sã fie mai imaginativiºi „sã creeze o nouã idee a umanitãþii“.

Aleks Sierz e critic de teatru de 20 deani, scrie pentru ziare ºi reviste, ºi-a înce-put cariera ca istoric ºi arhivist. În anii ’70era preocupat de revoluþiile engleze de la mijlocul secolului al XVII-lea, dar ºi-aschimbat meseria la 30 de ani, devenindmai întâi jurnalist ºi apoi critic. Acum trã-ieºte în Briston, în sudul Londrei, cu par-tenera lui de o viaþã, Lia Ghilardi, ºi câine-le lor. Fiica lor este acum mare ºi trãieºte înItalia. Aleks Sierz este un oponent al cul-tului celebritãþilor ºi spune cã existã multãnedreptate în societatea contemporanã bri-tanicã. Merge la teatru de trei ori pe sãptã-mânã ºi administreazã un site ºi un blogdespre teatru, iubeºte filmele clasice, docu-mentarele ºi romanele poliþiste ale unorscriitori precum Henning Mankell, DonnaLeon ºi Fred Vargas.

Urmeazã un interviu acordat în exclusi-vitate revistei noastre de cãtre Aleks Sierz.

Diana David: Aþi numit noua tendinþã dinteatrul britanic al anilor ’90 „in-yer-face thea-tre“. De ce?

Aleks Sierz: Principalul motiv pentru caream scris aceastã carte a fost faptul cã amfost foarte încântat de anumite piese de laînceputul aniilor ’90 ºi voiam sã spun astaîntregii lumi. De asemenea, am vrut sã apãroperele lui Sarah Kane, ale lui Mark Ra-venhill ºi Anthony Neilson de ostilitateacriticilor ºi a academicienilor. Amintirile îmisunt destul de neclare: îmi amintesc cã oda-tã, pe la mijlocul anilor ’90, Ian Herbert,editorul de la Theatre Record, mi-a spus cãcei mai tãioºi dintre tinerii scriitori sunt„in-yer-face“ – ºi am avut ideea cã ei ar pu-tea fi grupaþi laolaltã, aºa cum ºi MartinEsslin a grupat anumiþi scriitori foarte dife-riþi ºi a dat naºtere sintagmei „teatrul absur-dului“. De asemenea, îmi amintesc cã lasfârºitul anilor ’90, criticul ºi dramaturgulDavid Tushingham mi-a spus cã el crede cãceea ce e inedit din punct de vedere este-tic în teatrul contemporan e componentasa experimentalã – ºi desigur ºtiam deja cãSarah Kane ºi-a definit modul sãu de a scrieteatru ca fiind experimental.

Am folosit sintagma „in-yer-face“ pen-tru cã mulþi alþi critici o foloseau sã descrie

piesele anilor ’90 ºi de asemenea pentru cãmi se pãrea un nume potrivit. Era foartecontemporan ºi descria perfect noua sen-sibilitate a teatrului acelei vremi. Sã dai nu-me unui nou fenomen teatral e atât un actpolitic, cât ºi o enunþare teoreticã. Terme-nul „in-yer-face“ este cel mai potrivit pen-tru a teoretiza ceea ce s-a întâmplat. Când,în 1998, am întrebat-o pe Sarah Kane cecrede despre sintagma „in-yer-face theatre“,ea a ridicat din umeri ca ºi cum ar fi spus:„E problema ta, amice, nu a mea“. Apoi aspus: „Pânã la urmã e mai bine decât «NewBrutalism» (noul brutalism)“. „In-yer-facetheatre“ descrie nu doar conþinutul piesei,dar ºi relaþia dintre scriitor ºi public sau(mai corect) relaþia dintre scenã ºi public.Dat fiind acest fapt, sugereazã mult maimult decât o prezentare simplã a conþinu-tului. De exemplu, implicã idei teoreticedespre teatrul experimental (un concept-cheie, necesar pentru a înþelege natura dra-maturgiei din anii ’90); întrebarea desprece e tabu; noþiunea de teatru al provocãrii– ºi nu se focuseazã doar pe sensibilitate, peaspectele ei controversate, ci ºi pe felul încare se descoperã expresia teatralã. Cu altecuvinte, expresia „in-yer-face“ sugereazã înmod evident particularitãþile experienþei dea viziona un teatru al extremelor – senti-mentul cã spaþiul personal îþi este invadat.Îþi dã sentimentul violãrii intimitãþii, sen-timent pe care unele forme extreme de tea-tru îl provoacã publicului. Altfel spus, e uninstrument care te ajutã sã înþelegi relaþiadintre piesã ºi public.

D. D.: Au influenþat schimbãrile politice din Marea Britanie scriitorii anilor ’90? Cum?

A. S.: Da, ar fi fost ciudat dacã tinerii dra-maturgi nu ar fi rãspuns contextului socialºi politic de la începutul anilor ’90. E unsubiect complex, dar ce e important e cãviaþa politicã era plictisitoare pe vremeaaceea, dupã sfârºitul mandatului conserva-torilor, aºa cã aveam de a face cu politicipublice decadente ºi depãºite. Aceasta i-adeterminat pe scriitori sã abordeze subiec-te mai personale, puþine piese erau expli-cit politice – când oamenii sunt disperaþi sãaparã o schimbare, nu scriu piese mari,pentru publicul larg! Aºa cã piesele eraufoarte obscure ºi combative, dar ºi foartepersonale. Totuºi, unele dintre ele oferã unfir de speranþã, care poate fi referitoare ºi lapoliticã. În general, politica e exprimatãmetaforic. Aºa cã în piesele lui M. Raven-hill, ca sã dau doar un exemplu, taþiiabsenþi pot fi priviþi ca o metaforã pentruproasta calitate a sistemului de ajutoaresociale. Mulþi scriitori au fost influenþaþi deuciderea copilaºului Jamie Bulger de doibãieþi în 1993 – aceasta a marcat profundopera lui Ravenhill.

D. D.: Cine mai scrie acum teatru în MareaBritanie, ce fel de piese se scriu?

A. S.: Aºa cum am menþionat ºi la confe-rinþã, existã un numãr mare de scriitori.Cea mai evidentã tendinþã e aceea de a reîn-

ALEKS SIERZ

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 25

via drama politicã, impuls care a apãrutimediat dupã 11 septembrie 2001. De lasatire ºi pânã la piese saturate de anxietateavieþii într-o culturã a fricii, anxietatea glo-balã a terorii a fost adusã în case printr-opiesã sau alta. Principalul beneficiar, dinpunct de vedere estetic, a fost teatrul ver-batim. Începând cu piesa lui David HareThe Permanent Way, pânã la piesa lui Alec-ky Blythe Come Out Eli ºi de la Liverpoolpânã la piesele-tribunal de la TricycleTheatre, verbatim este tendinþa acestei de-cade. Piesa lui Gregory Burke Black Watchdramatizeazã nu atât experienþa soldaþilor,cât experienþa scriitorului care intervievea-zã. Pe lângã aceasta, au apãrut ºi alte temeîn anii 2000, dramaturgii britanici suntfoarte pricepuþi la a se uita la ºtiri. Aºa cãscriind piese precum Osama the Hero a luiDennis Kelly, Cruel and Tender a lui MartinCrimp, despre rãzboi ºi teroare, dramatur-gii britanici strãbat în mod metaforic totglobul. Aºa cã s-au scris piese plasate întoate colþurile lumii, din Orientul Mijlociuîn Africa sau Noua Zeelandã sau Canada.S-au scris de asemenea o mulþime de piesedespre relaþiile speciale dintre SUA ºi MareaBritanie. S-au atins ºi subiecte domestice,dar ºi probleme sociale generate de politi-ca doamnei Margaret Thatcher. S-au scrisºi piese despre violenþã, despre celebritateºi poate prea multe piese despre sanatorii,tensiuni rasiale. Actorii care voiau sã inter-preteze rolul unor criminali meschini augravitat în jurul acestor piese, cei care aveauun accent suburban au avut foarte mult delucru. Deºi au existat multe piese având catemã pedofilia, aceastã decadã a fost mar-catã ºi de întoarcerea pieselor de familie. Sereiau ºi teme precum relaþii imposibile, cri-za de cuplu (aº putea continua, dar suntsigur cã v-aþi fãcut deja o imagine). Amamintit aceste teme ca un preambul al uneiliste de subiecte care au fost abordate mairar: am fi putut avea mai multe piese de-spre globalizare, despre încãlzirea globalã.Piesele care au stârnit cele mai multe con-troverse au fost cele care au ca temã comu-nitãþile segregate, în special comunitãþilereligioase. Cazul Bezhti este cel mai eloc-vent exemplu. Una dintre cele mai contro-versate piese, dintre cele câteva mii, e cea alui Richard Bean, England People Very Nice,în care apare întrebarea implicitã dacã isla-miºtii radicali vor fi vreodatã asimilaþi însocietatea britanicã. ªi cea mai controver-satã piesã, pe care nimeni nu a vãzut-o, dartoatã lumea a citit-o, e piesa lui CarylChurchill, Seven Jewish Children, care atacãatitudinea israelienilor faþã de palestini-eni. Similar, dar mai puþin amuzant, celmai rãu lucru care i s-a întâmplat unui dra-maturg britanic în aceastã perioadã e cazullui Gary Mitchell, care a fost luat din casasa din nordul Belfastului de o grupare para-militarã, în decembrie 2005. O comunita-te cu o conºtiinþã de sine diferitã l-a pe-depsit pe cel a cãrui meserie era sã cercetezeaceastã conºtiinþã de sine.

D. D.: În anul 2009 mai putem vorbi de „in-yer-face theatre“ sau orientãrile s-au schimbat?

A. S.: Unii scriitori, cum ar fi Dennis Kel-ly, mai scriu ocazional piese „in-yer-face“,dar aceastã sensibilitate nu mai e o avan-gardã. E doar o parte dintr-o paletã de sti-luri ºi sensibilitãþi diferite. Aºa cã da, ten-

dinþele s-au schimbat, mai bine zis s-au ex-tins. Noua dramaturgie a înregistrat unboom, iar unii scriitorii au continuat sãscrie în acest stil, dar alþii au abordat altestiluri.

D. D.: De ce credeþi cã oamenii cu problemementale sunt personajele preferate ale scriito-rilor din anii ’90?

A. S.: Da, cred cã bolile mentale sunt ometaforã a extremismului. Aºa cã acestepiese sunt atât o reacþie la o problemã so-cialã realã, cât ºi o cãlãtorie metaforicã lalimita experienþelor umane. În teatrul „in-yer-face“ existã o atracþie pentru manifes-tãrile extreme, ºi acesta e doar un exemplu.Subiectul bolilor mentale întotdeauna ri-dicã întrebãri despre ce e normal în socie-tatea noastrã nebunã, aºa cã e normal cadramaturgii sã fie interesaþi de acest su-biect. Interesul lor ia forme diferite: Psihozã4.48 (spectacol pe care l-am vãzut în Lon-dra anul trecut, sub forma unui monolog,al Anei-Maria Marinca) e o piesã subiec-tivã; Blue/Orange a lui Joe Penhall e maiobiectivã ºi comicã; The Wonderful World of Dissocia de Anthony Neilson e o piesã îndrãzneaþã din punct de vedere al structu-rii ºi e de asemenea o piesã suprarealistã.

D. D.: Dumneavoastrã cum aþi reacþionatcând aþi vizionat pentru prima oarã spectaco-le „in-yer-face“?

A. S.: În seara în care am vãzut Penetratora lui Anthony Neilson la Royal Court (ia-nuarie 1994), am trãit una dintre cele maiînfricoºãtoare experienþe – acest evenimentmi-a spus cã ceva foarte terifiant ºi intere-sant se întâmpla. Controversele stârnite depiesa lui Philip Ridley, Ghost from a PerfectPlace (Hampstead, aprilie 1994), mi-auarãtat cã teatrul este încã viu ºi naºte con-tradicþii. Enormul interes ºi furia ziariºtilor

stârnitã de piesa lui Sarah Kane, Blasted(Royal Court, ianuarie 1995), m-au alertatasupra faptului cã un nou val (ca ºi în1956) a sosit – chiar dacã prima oarã cândam vãzut piesa nu mi s-a pãrut foarte bunã.Acesta a fost punctul culminant al apariþieiunui nou ºi foarte activ grup de voci dra-maturgice. Pe când Shopping and Fucking alui Mark Ravenhill a avut premiera (RoyalCourt, septembrie 1996), era clar cã a apã-rut o nouã tendinþã în dramaturgie.

Motivul pentru care am scris cartea e cã eram sãtul de mulþimea de cãrþi scrise de academicieni, care aveau titluri de ge-nul Teatrul britanic contemporan ºi eraudespre scriitori precum Arnold Wesker,Edward Bond sau John Arden, care numai erau „contemporani“. Cred cã celemai multe cãrþi despre teatru scrise de aca-demicieni sunt inutile, pline de termeniteoretici ºi total nefolositoare din punct de vedere a ceea ce spun despre experienþade a merge la teatru. Aºa cã am conside-rat cã pot face o treabã mai bunã, ºi aceas-tã atitudine agresivã m-a susþinut de-a lun-gul zilelor lungi ºi plictisitoare în carescriam cartea. (A fost foarte captivant sãvorbesc cu scriitorii, dar, aºa cum îþi poþiimagina, scrisul în sine a consumat multtimp ºi energie ºi uneori e chiar plictisitor.)Aveam ceva de dovedit lumii ºi asta m-amotivat sã scriu cartea. (Dacã citiþi intro-ducerea cãrþii mele, veþi identifica poziþiamea polemicã.) Cred cã am realizat ceea ce mi-am propus: ºi anume, sã deschid odezbatere despre importanþa dramaturgieibritanice din anii ’90. Cred cã am fost no-rocos cã mi-am concentrat munca asupralui Kane, Ravenhill ºi Neilson, trei figuriimportante.

�

Prezentare ºi interviu realizate de DIANA DAVID

• Aleks Sierz

26 • APOSTROF

De la începutul secolului XXI

CA PE vremuri (bine, fie, nu chiar ca pevremuri-vremuri, ci aºa, acum vreo 10-

15 ani), au ieºit ºi astãzi pe banca din curte,prinzând a vorbi înde ei, pe alocuri – chiara discuta destul de serios, profund, preo-cupaþi, neindiferenþi, competenþi...

Pe vremuri, ieºeau aici sã fumeze. Acumnu mai fumeazã. S-au lãsat. Uneori, în con-vorbirile lor, îºi povestesc a suta oarã cât degreu le-a fost sã se lase de iarba dracului.Experienþe particulare, parcã asemãnãtoa-re, parcã nu. ªi uite, fãrã a mai aprinde oþigarã de la altã þigarã, stau pe bancã ºi vor-besc, pe alocuri – chiar discutã.

Uimitor însã, dar de la o vreme nu maivorbesc despre productivitatea muncii, de-spre cincinal, despre tezele din luna a 13-aale PCUS (sau: PCR, PPP – Partidul Populardin Polonia, PCU, PCG etc.). Nu vorbesc de-spre cozile la carne, la peºte, la iluzii. Nicidespre ultimul imperiu din lume, URSS...Nu vorbesc despre secretarul general, de-spre Biroul Politic, bãtrâneþe, senilitate cra-sã, ramolire, despre aparatele care întreþinîn viaþã în mod artificial mumia cutãrui saucutãrui mahãr... Nu vorbesc despre cele 15republici unionale, nici despre lagãrul so-cialist, nici despre popoarele frãþeºti (sau,poate, fraterne...), nici despre CAER, nicidespre intervenþia în Ungaria sau în Ce-hoslovacia, nici despre Soljeniþân sau Go-ma, Saharov sau Lech Wałęsa, DoctorulJivago (între paranteze sau în afara lor) ºi „Solidarnosc“, despre samizdat, under-ground, epoca represans, nonsens, tres-tia (... necugetãtoare) de zahãr cubanezã ºistilourile chinezeºti etc., etc., etc...

Uite, nu vorbesc despre toate astea, de-spre toate celea, dar, domnii mei, deja devreo douã-trei ore, tot vorbesc, pe alocuri– chiar discutã acolo, pe banca din curteablocului, unde, acum 10-15 ani, ieºeau sãfumeze ºi sã mai schimbe o vorbã-douã....

Despre ce tot spun ei ºi gesticuleazã, ri-dicã din sprâncene, se încruntã, se contrea-zã, pactizeazã, se îndoiesc, accentueazã,subliniazã, se emoþioneazã, exultã sau seîntristeazã, mai sã le dea lacrimile, revoltân-du-se, jelind, înduioºându-se, izbucnind înrâs... Pentru cã, domnii mei, iatã, sã fi tre-cut deja peste trei ore de când stau ei pebancã, nu fumeazã, dar vorbesc – pe alo-curi discutã, participã afectiv la cotidian, la

filozofia civilã, la politic, la mare, mic, insig-nifiant, tainic, frumos, urât... În aparta-mentele lor, unul într-o grasonierã, celã-lalt – în douã camere, au dat aparatele deradio pânã la refuz, pentru ca eventualiispãrgãtori, trãgând cu urechea la uºã, sãcreadã cã înãuntru ar fi cineva, care vor-beºte cu altcineva; au lãsat aparatele sã vor-beascã în casã, pentru ca ei sã poatã sta înliniºte acolo, pe banca din curte, ºi sã dis-cute înde ei, de-ale lor, de-ale altora...

Dar despre ce pot dânºii sã mai voro-veascã, dacã nu mai amintesc de productivi-tatea muncii ºi întrecerea socialistã, desprecozile dupã salam ºi ºopârle, despre under-ground, samizdat, Soljeniþân, Goma, Mo-nica Lovinescu, Belomor-Kanal sau canalulDunãre-Marea Neagrã?... Haideþi, spuneþi ºiDomniile Voastre, tovarãºi, despre ce mamadraculu’ mai pot vorbi ãºtia doi, colo, pebancã, timp de, iatã, peste patru ore deja?...

În fine, unul dintre cei doi zice, con-cluziv:

– Ce sã mai vorbim, altã viaþã...Apoi ambii se ridicã de pe banca din

curte, îºi strâng mâna, dupã care se îndreap-tã fiecare spre casa scãrii sale. Chiar dacã,aici ºi acum, nu ar fi nimic simbolic în acest:a se îndrepta spre scarã, scãri... Precum încazul ãla cu: priveºte, înger, cãtre casã... Sauchestia aia anticã ºi mitologicã: Orfeu, nuprivi îndãrãt... Chiar dacã lira masivã te ur-meazã, levitând, ca fermecatã, la firul ier-bii... Pentru cã de vei întoarce totuºi capul,printre coardele ei vei vedea-o pe Euridice– ca dupã gratii... Euridice putând fi dra-gostea sau chiar viaþa ta...

Îndrãgostiþii

DACÃ CINEVA s-ar putea sã vã spunã cãcel mai celebru balcon din Chiºinãu

este cel din care a vorbit Benito Mussolini,sã nu-l credeþi. În primul rând, din motivulcã furiosul duce italian nu a fost niciodatãla Chiºinãu. Am impresia, nici pe la Bucu-reºti nu a (prea) dat. Astfel cã cel mai cele-bru balcon din Chiºinãu e cu totul altul,ºi anume – cel peste grilajul cãruia sãri –încolo – puber, îndãrãt – deja bãrbat – Ro-meo, adicã balconul Julietei, cel din stradaGogol. Da, adevãrat, Gogol avu un strãbundin neamul mostru moldo-valah, în caz

contrar nu mai ajungea el sã scrie atât deviu despre sufletele moarte.

Haideþi sã vã arãt respectivul balcon, ce-ichiar aici, dupã colþul strãzii Dacia. Iatã-l...

Dar cine oare – o alta, sigur, decât Ju-lieta – a întins la acest balcon niºte scutece?

Cum? Ce-aþi spus? Romeo ºi Julieta nuau locuit la Chiºinãu, ci la Verona? Asta-ibunã!... Parcã nu ºtiþi cã în fiece oraº dinlume au existat ºi existã îndrãgostiþi carepot fi ºi mai ºi decât Romeo ºi Julieta?... Ainoºtri însã, cei din Chiºinãu, au fost anumeRomeo ºi Julieta sui-generis autentici...

Dar mai lãsaþi-mã voi cu Shakespeare...Noi vorbim în principiu, de datul iniþial...A-a, la o adicã l-am putea lua în calcul ºi peShakespeare, care, posibil, nu mai avu timpsau chef sã scrie cine au fost ºi sunt supra-vieþuitorii care, iatã, au întins la uscat scu-tecele anume în balconul Julietei...

Ziceþi, o ne-Julietã, un ne-Romeo?... Banu, chiar ei... Cei care, ca ºi îngerii, nu aufost daþi pentru fericire... Ci pentru altce-va... Pilduire... parabolã... simbol... mit...omniprezenþã întru poezia ºi drama exis-tenþei...

ªi, în genere, vã puteþi imagina Dom-niile Voastre ce alte trãsnãi se mai întâmplãprin Chiºinãul nostru?... Ar fi mult de po-vestit. Cu altã ocazie.

Sfori, sforari, marionete

DE FAPT, sforile destinului, nu obligato-riu de pãpuºã, dar cu care totuºi „hã-

þuim“, a mai bunã, sau bizarã purtare pecineva, în pãienjeniºul cãrora – sforilor hã-þuitoare – a pozitiv sau negativ – putemcãdea oricare dintre noi – sunt mult maireale, mai palpabile sau, cel puþin, posibilde intuit destul de desluºit. Haideþi sã con-ºtientizãm situaþia, testul sau pur ºi simpluhazardul. Sigur, când se întâmplã sã întâl-nim un om, cunoscându-l, împrietenindu-ne cu el, fãcându-l aproape ca de-al casei, efiresc sã-l introducem în cercul nostru deprieteni, mai apoi – ºi de interese, în ima-ginaþia ºi intenþiile noastre „îl remodelãm“,prindem a-l recepta deja altfel, nu în for-ma în care era, când l-am întâlnit prima, adoua, a treia oarã...

De fapt, de la întâlnire la întâlnire, de ladiscuþie la discuþie, din aproape în aproa-pe, omul a început sã se schimbe ºi sub in-

Prozã

Trei prozeLeo Butnaru

Cãrþi primite la redacþie

• Daniel D.Marin, l-am luatdeoparte ºi i-amspus, Timiºoara:Brumar, 2009.

• Mihaela Ursa(coord.), Divanulscriitoarei, Cluj-Napoca:Limes, 2010.

• Mircea Bârsilã,Monede cu por-tretul meu,Piteºti: Pãmântul,2009.

• Liliana Ursu,Lightwall, transla-ted from theRoumanian bySean Cotter, PENTexas: ZephyrPress, 2009.

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 27

fluenþa nevãzutelor, bineînþeles, fluide ema-nate de el. Ca s-o spunem franc, de la o în-tâlnire la alta, – prindem a-l prinde. Pentrucã situaþia e oarecum alta, decât paºnica,nevinovata spunere cu fluidele pe care leemanãm, cu care îl învãluim, spre a-l remo-dela. În realitatea irealitãþii, dar existenþei,totuºi, ca acþiune, influenþã, reciprocã saudoar într-o singurã direcþie, aceste numitede noi – fluide sunt ceea ce cu mult timpmai înainte – mii de ani, chiar, s-a(u) numitsfoarã, sfori...

A trage sforile... De când a apãrut cele-bra ºi trista spusã cu theatrum mundi, culumea e un teatru, cu... cu-cu!... Ei bine,aceste sfori, deocamdatã numite ceva mainobil – fire, nu sunt doar cele ce ar þinede mreje, nãvoade, inclusiv cele pe careîncercau, în arenele romane, sã ºi le arunceunul peste altul, a imobilizare, gladiatorii-sclavi – cel care reuºea sã-ºi încâlceascã ad-versarul în mreje ºi îl anihila, putea sã vadãdegetul gros al împãratului întors în sus –a salvare! Cruþare! Dupã care ar fi pututurma graþierea sau, poate, chiar libertatea...

Prin aceste fire, care încã n-au ajuns lacondiþia frivolã de sfori, se pot transmitefluide, sentimente, intenþii, aluzii – energiice ar pãrea, ºi chiar par unora, ezoterice,dar, sã fim de acord, „existente“ aievea înfirele umane – firile de transmisie! – reie-ºind din modurile în care ne putem remo-dela unii pe ceilalþi, ne putem influenþa, oriducându-ne spre beatitudine, ori – nu esteexclus – spre sinucidere... ªi nu e deloc în-tâmplãtor când omul drag suferã, cândprietenul ne este în pericol, noi simþimaceasta, chiar dacã ne-am afla la mii de kilometri!... Aceasta – pe versantul pozitiv,sã zicem, absolut uman, poate cã dum-nezeiesc...

Însã existã ºi cealaltã pantã, revers sauavers al medaliei – nu se ºtie, dar cu – peea – efigia gladiatorului. Gladiatorului în-vingãtor. Cu toate cã eu unul mã gândesccã nu e onest sã se ridice doar arcuri detriumf, pânã ºi în cele mai perdante þãri, sãse boteze, la hurtã, ceea ce are a se numiPiaþa Victoriei... Dacã niºte edili înþelepþiar înãlþa în oraºul lor ºi un Arc al Înfrân-gerii, ar boteza o Piaþã – a Bãtuþilor, vã asi-

gur cã nu ar fi deloc mai puþini cei ce vinacolo, la arc sau în piaþã, decât cei care, înIerusalim, vin la Zidul Plângerii...

Gândiþi-vã la ce vã spun ºi sunt sigur cãîmi veþi da dreptate...

Pe când, în vectorialitatea ideii pe careo proiectam pe celãlalt versant, se ºtie cãoamenii între oameni sunt niºte sforari –unii extrem de abili, alþii – ºi mai pericu-loºi... Sforari de marionete... Concomitent,într-un ego-dimpreunã-a-fi, sforarul ºi ma-rioneta fiind unul/una ºi acelaºi/aceeaºi,om/fiinþã ºi obiect. Adicã, în absoluta lormajoritate, oamenii – noi – se supun invi-zibilelor fire întinse, pãienjeniºului care pu-ne în relaþie sforarul ºi marioneta... Dinvreme în vreme, din ocazie în ocazie, dinposibilitate în posibilitate, râvnim liberta-tea, încercãm sã rupem, sã sfâºiem firele,sforile, mrejele, nãvoadele, în care cinevane-ar visa drept potenþial peºtiºor de aurcare, chiar dacã nu ar putea îndeplini toatecele trei dorinþe, una – ar putea, totuºi...

Numai cã fatalitatea – sau, poate, noro-cul? – e cã, fãrã aceste fire, sfori, mreje noinu am putea vieþui! Paradoxal, dar dacã nune-am afla în aceste mreje, am muri, de otravã ºi extenuare, precum gâzuliþele,insectele în împletiturile pãianjenului... Larândul nostru, întreaga viaþã ne vedemimpuºi, prin destin, ursitã, fatalitate sã tra-gem sfori, sã împletim reþele, cu care sã...jucãm, cu care sã prindem cunoscuþii, prie-tenii, rudele noastre, iar de suntem mahãr– întreaga societate, þarã, patrie... Caceal-ma... Dar mai grav e cã, prinzând, înfãºu-rând, imobilizând jertfele, ne surprindem cã ºi noi, oamenii, am avea ca ºi cum veninde paing, cu care, în cel mai bun caz, neameþim jertfa... Dupã care scriem romanecu titlul „Prins“, „Imobilizat“, „Captiv“...

Sforarii sunt extorcatori de energii strã-ine, escroci, adicã... Iar fiecare din noi sepomeneºte cã se autoobliceºte ca actor demare clasã, gata sã joace sute de roluri,doar ca sã fie remarcat, crezut, aplaudatca purtãtor de invizibile sfori, mreje ºi vizi-bile marionete – chiar spectatorii din salã,chiar trecãtorii din stradã, chiar spectatoriidin faþa televizorului, spectatorii de pe sta-dioane, cosmonautul care a ieºit în spaþiu...

Ei bine, acestuia sforile chiar i se vãd – cuele e legat de navã, „sfori“ prin care comu-nicã cu cei dinãuntrul capsulei, cu cei de pepãmânt, de la – pompos spus – „centrulcosmic“...

Locurile cele mai potrivite pentru exis-tenþã ne sunt ungherele locuinþelor strãine,prin care ne împletim mrejele, pãienjeniºul,intrigile, de iubiri ilicite sau trãdare... ªi noisuntem uimitor de abili, de negri ºi pufoºi,iuþi la zecile-ne de picioare în forma cârli-gului de svasticã – sper sã nu vã speriecomparaþia – asemãnarea e prea evidentãdintre unele organe ale pãianjenului ºiîncârligãrile svasticii – înverºunaþi, agresivi– nefericite ºi perfecte creaturi ale naturiivizibile întru invizibil. Noi, sforarii ºi ma-rionetele, sau – invers, suntem cele maihazlii ºi caraghioase fiinþe întru distrugere,pentru cã, în afarã de sau odatã cu esenþe-le de paing, mai avem amestecate în fire –ca spirit – ºi fire – ca reþea – atâtea alteingrediente ce trezesc curiozitatea. ªi, caopiul, – oprobriul.

Bineînþeles, ºi perfizi. Pentru cã, iatã,ceia, oamenii de ei, dar nu – ºi din ei, cele propun unor bãtrâni neputincioºi sã-iajute sã-ºi lege ºireturile, de fapt îi prindneajutoraþii în firele pãienjeniºului. Bãtrâ-nii, înþelepþii, – nu? – se aratã de acord,prefãcându-se cã nu pricep adevãrateleintenþii, pe care, la viaþa lor ceva mai tâ-nãrã, le aveau perfect asemãnãtoare –împletitori de intrigi, sforari.... ªi, bineînþe-les, biete marionete... – dur fie spus, pen-tru a nu cãdea în poezie, deoarece, iatã,pânã ºi funigeii toamnei par sforile uneidoamne-pãpuºar(e)...

�

AUGUSTIN FRÃÞILÃ

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor din Bucureºti

anunþã cu profundã tristeþe moartea poetu-lui ºi cantautorului AUGUSTIN FRÃÞILÃ.Augustin Frãþilã s-a nãscut la 25 noiembrie1953, la Aiud, jud. Alba. A absolvit ªcoalaTehnicã de Arhitecturã din Bucureºti. Alucrat ca decorator, iar dupã 1991 ca ziarist,redactor la Luceafãrul ºi Contemporanul-Ideea europeanã, colaborator la Luceafãrul,România literarã, Contemporanul, Viaþaromâneascã, Literatorul, Tribuna, Convorbiriliterare etc. Augustin Frãþilã a fost cunoscutca poet, dar ºi ca un eminent cantautor ºicompozitor al unor melodii pe versurilemultor poeþi români, mai ales ale lui NichitaStãnescu, cãruia i-a fost prieten apropiat. Alucrat ca editor, fiind în ultimii ani direc-tor al Editurii Allfa. Augustin Frãþilã adebutat editorial abia dupã 1989, dar ver-

surile sale au fost cunoscute dinainte, prinmelodiile cu care le-a însoþit. Dintre volu-mele sale se remarcã El Roi (1997). În afaravolumelor de poezie, Augustin Frãþilã a edi-tat numeroase discuri cu muzicã proprie(Baladã pentru Transilvania, Oraþie de nuntãºi altele). Augustin Frãþilã va rãmâne înmemoria confraþilor ca un poet sensibil, uncoleg cu un rar simþ al prieteniei, iar voceaºi versurile sale ni-l vor aminti mereu. Prindispariþia lui Augustin Frãþilã, poezia, mu-zica ºi lumea literarã suferã o ireparabilãpierdere.

MIHAI ELIN

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor din Bucureºti

anunþã cu profundã tristeþe încetarea dinviaþã a poetului ºi traducãtorului MIHAIELIN (Mihai Egli). Mihai Elin s-a nãscut la

25 februarie 1941, la Braºov. A absolvitstudii superioare de englezã la Universita-tea din Bucureºti. A debutat cu poezie în Luceafãrul în 1960, iar editorial în anul1968, cu volumul Treaz între douã cadrane.Poezia sa, asimilatã de criticã drept purtã-toare a unei viziuni de remarcabilã coerenþãºi amintind de poezia lui Ion Barbu, a con-tinuat în 1989 cu volumul Vremea cãlãto-riilor, care s-a bucurat de numeroase apre-cieri. Mihai Elin a fost un traducãtorprolific din limbile englezã, francezã ºi ita-lianã, oferind publicului versiuni în româ-neºte mai ales dupã volume de prozã, darºi de eseu ºi filozofie. Între autorii traduºide el s-au numãrat, din 1971 ºi pînã în pre-zent, Jack London, R. Huyghe, DeniseAime-Azam, Villiers de l’Isle Adam ºi mulþialþii. Prin dispariþia lui Mihai Elin, poezianoastrã ºi arta traducerii suferã o dureroa-sã pierdere.

�

In memoriam

28 • APOSTROF

Opt poeþi români publicaþi în Belgia

ÎN ULTIMUL sãu numãr din 2009, trimestrialul de poezie LeJournal des poètes, ce apare în Belgia, a publicat douã pagini

de poeme selectate din cãrþile unor membri ai Filialei Craiovaa Uniunii Scriitorilor din România. Le Journal des poètes esteorgan oficial al Casei Internaþionale de Poezie „Arthur Hou-lot“, fiind editat cu ajutorul Comunitãþii Wallonie-Bruxelles,al Comisiei pentru Comunitatea Francezã ºi al Fondului Na-þional pentru Literaturã. Este cea mai veche ºi mai valoroasãpublicaþie europeanã de poezie, anul 2009 fiind al 78-lea încronologia apariþiei sale.

Traducerile creaþiilor poeþilor olteni în limba francezã aufost realizate de studenþii cercului INTERCULTURA, coordonatde profesorul Ioan Lascu, sub îndrumarea nemijlocitã a altorcadre didactice de la catedra de specialitate a Facultãþii de Literea Universitãþii din Craiova: Anda Rãdulescu, Valentina Rãdu-lescu, Camelia Manolescu. Publicarea face parte din proiectulcultural „Traducere ºi interculturalitate“, derulat cu sprijinulUniunii Scriitorilor din România (finanþare: Loteria Românã),începând din octombrie 2008. Deschiderea ºi entuziasmul adoi remarcabili poeþi belgieni contemporani – Jean-Luc Wau-thier, redactor-ºef, ºi Marc Dugardin, membru al comitetuluide redacþie – au fãcut posibilã o colaborare de lungã duratã.Astfel, în conlucrare cu Universitatea din Craiova, Facultateade Litere, ºi cu Filiala Craiova a USR, la invitaþia scriitoruluiIoan Lascu, în octombrie 2008 cei doi poeþi, excelenþi cunos-cãtori ai poeziei belgiene ºi de limbã francezã în general, aufost protagoniºti, la Craiova, ai unei serii de întâlniri ºi reci-taluri din creaþia proprie, susþinute în faþa studenþilor, scriito-rilor ºi publicului iubitor de poezie. Consistente grupaje depoeme din creaþiile lui Jean-Luc Wauthier ºi Marc Dugardinau fost prezentate ºi publicate în limba românã în revisteleMozaicul, Ramuri ºi Scrisul românesc.

Urmeazã ca o antologie bilingvã ce va cuprinde o selecþiedin poezia a trei poeþi belgieni contemporani – Jean-Luc Wau-thier, Marc Dugardin ºi Rose-Marie François, ºi ea membrã încomitetul redacþional al valorosului trimestrial de poezie –sã fie publicatã la Craiova. În cadrul unui dosar intitulat „Poé-sie roumaine à Craiova“ au fost tipãrite grupaje de poezii apar-þinând scriitorilor Paul Aretzu, Nicolae Coande, Ion Munteanuºi Ioan Lascu (traduceri de Valentina Rãdulescu, Angela Coa-dã, Flori Solomonescu, Andreea Gãncilã, Laura Anghel). Subfrontispiciul revistei troneazã o reuºitã reproducere a unuitablou (Chronique) realizat de apreciatul pictor craiovean Mar-cel Voinea. Proiectul de publicare a poeþilor olteni va continuaºi în 2010: în primul numãr al trimestrialului bruxellez va fi tipã-ritã partea a doua a „Dosarului de poezie“, care va cuprinde ver-siuni în limba francezã ale unor poeme semnate de GabrielChifu, Ioana Dinulescu, Irina Mavrodin ºi Florea Miu. (I. L.)

�

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Comunicat al USR

JOI, 28 ianuarie, la sediul USR, s-a întrunit Consiliul Uniunii.ªedinþa a fost prezitatã de dl Nicolae Manolescu. Consiliul

a aprobat execuþia bugetarã pe 2009 ºi preliminarea bugetuluipe 2010. Consiliul a aprobat propunerile Comitetului Directorpentru grila de salarizare în cadrul USR ºi un proiect iniþiatde USR pentru salvarea literaturii române din situaþia de crizãcreatã prin încetarea unor finanþãri, prãbuºirea sistemului dedifuzare a revistelor etc. Prin vot secret, Consiliul a ales comi-siile USR, între care ºi Comisia de validare, apreciatã drept unadintre cele mai importante pentru funcþionarea organizaþiei.

Comitetul Director al USR s-a întrunit în formaþie completãpentru o ºedinþã-maraton ce a durat opt ore. Preºedintele USR,dl Nicolae Manolescu, a informat Comitetul despre demersu-rile conducerii legate de relaþia USR ºi ANUC cu statul român.Prim-vicepreºedintele ºi vicepreºedinþii USR au prezentat rapoar-te privind situaþia financiarã a USR, proiecte ale USR pentru eve-nimente literare interne ºi pentru contacte culturale externe. Aufost evaluate apoi proiectele depuse de membri ºi filiale pentrufinanþare pe semestrul I al anului 2010. Rezultatele finale vorfi cunoscute dupã stabilirea acelor proiecte care vor fi trecutela finanþare din lecturi publice. Au fost rezolvate ºi diferite ce-reri curente ale membrilor ºi filialelor.

�

Manifestãri importante sub egida USR

• Pe 15 ianuarie s-au încheiat înscrierile pentru concursul anual demanuscrise pentru autorii sub 35 de ani. Au fost depuse 60 demanuscrise din toate genurile. Rezultatele vor fi fãcute publice pânãla data de 15 februarie, urmând ca douã dintre volumele câºtigã-toare, câte unul pe secþiune, sã fie publicate la Editura Cartea Ro-mâneascã.

• Marþi, 26 ianuarie, a avut loc ºedinþa inauguralã a Clubului deprozã al secþiei de specialitate a Asociaþiei Scriitorilor Bucureºti, încolaborare cu Muzeul Naþional al Literaturii Române, în rotondamuzeului. ªedinþa a fost moderatã de Constantin Stan ºi organi-zatã de ªtefania Coºovei.

• Joi, 28 ianuarie, la sediul USR din Calea Victoriei, nr. 115, a fostinaugurat ciclul de conferinþe lunare organizate de USR. Prima con-ferinþã a avut-o protagonistã pe Marta Petreu, care a vorbit de-spre Nae Ionescu ºi Mihail Sebastian. Partenerii media ai manifes-tãrii au fost România literarã ºi Observator cultural, Radio RomâniaCultural ºi Editura Polirom.

• Pe 29 ianuarie, a avut loc o primã conferinþã de presã prin careUniunea Scriitorilor din România a anunþat o parte dintre proiec-tele iniþiate pentru primul semestru al anului curent. În continua-re, Andreea Rãsuceanu, autoarea studiului Cele douã Mântu-lese (Editura Vremea, 2009), a deschis proiectul Mitologii urbane:Oraºul ºi literatura.

• În ziua de 30 ianuarie, la Centrul Cultural al Primãriei Sectorului2 (director: prof. Mihaela Popescu), din strada J. L. Caldéron, nr.39, a avut loc un colocviu de literaturã SF ºi fantasy organizat deAsociaþia Scriitorilor Bucureºti (preºedinte: Horia Gârbea) ºi deSocietatea Românã de Literaturã SF ºi fantasy (preºedinte: DãnuþUngureanu), în colaborare cu Primãria Sectorului 2. Au prezen-tat comunicãri ºi referate Horia Gârbea, Marian Truþã, AngeloMitchievici, Cristian Tamaº ºi Liviu Radu. Au urmat prezentareaantologiei SRSF din anul 2009, intitulatã Alte þãrmuri, ºi discuþii pemarginea referatelor ºi a conþinutului antologiei.

�

Cãrþi primite la redacþie

• Sorin Antohi(coord.), Moder-nism ºi antimo-dernism: Noiperspective inter-disciplinare,Bucureºti: MNLR;Cuvântul, 2008.

• Virgil Nemoianuºi Sorin Antohi,România noastrã:Conversaþii berli-neze, ediþia a 2-a,revãzutã, Iaºi: InstitutulEuropean, 2009.

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 29

• România literarã (nr. 4 a.c.) îl sãrbãto-reºte pe Nicolae Balotã. Pagini splendidedin Abisul luminat, comentarii critice deNicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu ºiDan Cristea. Un interviu emoþionant cusãrbãtoritul face Cosmin Ciotloº. Frumostot grupajul! ªi, pentru cã Nicolae Balotãa împlinit 85 de ani, îi urãm ºi noi, cuaceeaºi dragoste, La mulþi ani!

• aLtitudini, nr. 40-42, prezintã, într-un gru-paj de texte, Festivalul Internaþional de Tea-tru de la Sibiu, 2009. E întotdeauna îmbu-curãtor sã ne amintim cã avem o miºcareteatralã de valoare, cu regizori, actori, teatreºi festivaluri de þinutã. Cu oarecare invidie,cronicarul se gîndeºte cã statul român inves-teºte infinit mai mult în arta teatralã decît încea literarã, cã scriitorii sînt gratis etc., dar,trecînd peste aceastã amãrãciune, se bucurãde paginile interesante ale aLtitudinilor. Decitit „raportul“ – nesemnat; într-o notã ni sespune totuºi cã a fost elaborat de LiviuAndreescu ºi Judit-Andrea Kacsó – despreexpansiunea manifestãrilor religioase înînvãþãmîntul românesc superior. Dupã ce ºi-a fãcut aceste lecturi „grele“, autorul rîn-durilor de faþã s-a bucurat citind poemul luiVasile Gârneþ, Telefonul de la miezul nopþii.

• Hyperion, nr. 10-12, 2009, consistentãrevistã de literaturã, cu pagini de poezietînãrã de înaltã clasã. La documente lite-rare, Mircea Coloºenco aduce informaþiiinedite despre buclucaºul nostru academi-cian francez, Eugen Ionescu/o. Eugen Io-nescu, tatãl ºi fiul, aºa se intituleazã acestimportant studiu, de fructificat în exegeze-le viitoare despre autorul lui Nu.

• În Familia, nr. 10/2009, Alexandru Serescomenteazã corespondenþa lui Cioran cuWolfgang Kraus. (Cartea a apãrut anul tre-

cut la Humanitas. Se pare cã anul trecut afost, pe tãcute, în Occident ºi în România,„Anul Cioran“... S-au publicat multe texteale lui ºi cãrþi sau studii importante despreel. Temã la care cronicarul va reveni.) În nr.11-12/2009, de citit Un ceai cu Noica, deAlex ªtefãnescu. Eseul Danielei Maci despreProblematica morþii în filosofia româneascã,apoi „recitirile“ operei lui Eliade, semnate deGheorghe Ana, Lioara Coturbaº, OvidiuMorar, textul lui Bogdan Suceavã despreMoses Gaster. ªi multã poezie, bunã, detoate generaþiile.

• Dilemateca, nr. 44, ian. 2010, publicã unsplendid grupaj despre Marian Papahagi.Fragmente de jurnal, extrase din interviuri,texte despre Marian Papahagi, fotografii.Colaboreazã Ioana Bot, Victor IeronimStoichiþã, Bruno Mazzoni, Gabriela Mol-csan, Mircea Vasilescu. Foarte emoþionant!

• Mai multe reviste, începînd cu Românialiterarã, care ºi-a modificat numãrul depagini, stilul de machetare ºi are un noudirector adjunct: Gabriel Chifu, cãruia îidorim mult succes!, se schimbã la faþã înacest an. Sã fie într-un ceas bun, mai ales

cã acela real este rãu: crizã, crizã a presei,crizã a presei culturale, crizã financiarã,crizã a difuzãrii etc. Printre revistele care seschimbã, Dacia literarã, care are, începîndcu numãrul 1 din acest an, un nou format,mai economic. Înãuntrul revistei, primullucru pe care ne cad privirile este un inter-viu acordat de Viºniec lui Cãlin Ciobotari.Pagini despre Eminescu. Poeme – l-am ci-tit pe Aurel Dumitraºcu.

• În Poesis, nr. cvadruplu pe sfîrºitul anuluitrecut (altã revistã care ºi-a schimbat înfã-þiºarea, apãrînd acum într-un format elegantºi colorat, cu o machetã generoasã, în caretextele pot sã respire), i-am citit pe IonMureºan, Andrei Zanca, Robert ªerban. Untext convenþional despre Gherasim Luca în calitate de „luptãtor“ pentru „adevãr“.

• Luceafãrul, nr. 4/2009, colorat ca o zi deaprilie, publicã un eseu (extrem-contem-poran, îmi vine sã zic) despre Caragiale, deGelu Negrea. Dan Cristea comenteazã vo-lumul recent apãrut al lui Nicolae Mano-lescu, Viaþã ºi cãrþi.

• În Orizont, numãrul 1 pe 2010, AlinVara comenteazã „salutara recapitulare alecþiilor anului 1989“, adicã volumul luiVladimir Tismãneanu, Despre 1989: Nau-fragiul utopiei (Humanitas, 2009), iar Vio-rel Marineasa publicã un excelent articol de-spre volumul Pata oarbã a memoriei euro-pene: 23 august 1939: alianþa sovieto-nazistã,volum apãrut la Editura Fundaþiei Acade-miei Civice. Un singur lucru lipseºte dincomentariul lui Marineasa: cum ne putemprocura acest volum, unde sã îl comandãm.

• În Convorbiri literare, nr. 11/2009, Va-silica Oncioaia scrie despre „Ionesco – anti-naþionalistul patriot“. Formula e într-adevãrbunã, descriind exact conduita lui Ionescuînainte de-a deveni Ionesco. Ba chiar ºi du-pã aceea, îmi zic, dupã o clipã de gîndire.

�

Al. O.

Festivalul Internaþional„LUCIAN BLAGA“

CEA DE-A 20-a ediþie a FestivaluluiInternaþional „Lucian Blaga“ va avea

loc în prima jumãtate a lunii mai 2010.Câteva repere ale Zilelor Blaga 2010

(115 ani de la naºtere): • masã rotundã despre Lucian Blaga în

traduceri;• recital de poezie cu participare inter-

naþionalã (director: Horia Bãdescu); • o expoziþie de artã plasticã dedicatã

lui Blaga;• premiile festivalului, lansãri de carte.În vederea evenimentului, vor fi edita-

te Caietele de poezie ale festivalului (antolo-gie de poezie contemporanã) ºi MeridianBlaga 10. Începând cu aceastã ediþie,Meridianul devine anuarul Societãþii Blagaºi va fi lucrat în regim de periodic.

Vã rugãm sã trimiteþi (pe adresa irina-petras@yahoo.co.uk): 1. poeme pentruCaiete ºi/sau 2. studii ºi articole despre

viaþa ºi opera lui Lucian Blaga (maximum15000 de semne, culese în Times NewRoman de corp 12, la un rând).

Consiliul redacþional îºi rezervã drep-tul de a selecta textele. Colaborãrile suntaºteptate pânã la data-limitã de 15 februa-rie 2010, când volumele vor intra la tipar.

�

Simpozion ION BUDAI-DELEANU

JOI, 25 februarie, ora 12, la sediul Filialei,va avea loc Simpozionul Ion Budai-

Deleanu – 250 de ani de la naºtere.ªi-au anunþat deja participarea: Ovidiu

Pecican, Traian ªtef (care are sub tipar „tra-ducerea“ în prozã a Þiganiadei), Ion Urcan,Petru Poantã.

Lucrãrile simpozionului vor fi publica-te în volum. Participarea la volum nu econdiþionatã de prezenþa la simpozion.Textele vor fi trimise prin e-mail pânã la

data-limitã de 30 martie 2010 (în aprilie,volumul va intra la tipar). Fiecare autor vaprimi gratuit trei exemplare.

�

• Pot fi depuse la Filialã, pentru premii,cãrþile apãrute în 2009 (data-limitã: 1 martie).

• Pânã la data-limitã de 1 martie, suntaºteptate manuscrisele pentru concursulde debut al Filialei.

• Sunt aºteptate, pânã la data-limitã de 20februarie, contribuþiile la:– Invitaþie la vers (poem, fotografie,

selecþie de versuri preferate); – Caietele de poezie Lucian Blaga (un

poem, nu obligatoriu inedit); – Meridian Blaga 10 (eseu/studiu des-

pre opera lui Blaga).�

ªtiri de la Filiala Cluj a USR

Fãrã comentarii

Citim, în articolul O radiografie subiectivãa exilului parizian, de GheorgheGlodeanu (revista Poesis, nr. 224-227,sept.-dec. 2009, p. 66), urmãtoarele:

„Tot atunci [Sanda Stolojan] aflã cã Io-nescu a avut un mic infarct ºi a trebuitinternat. La 18 septembrie [1993] îi faceo vizitã dramaturgului, recent întors acasãde la spital. Autorul Cãutãrii intermiten-te trãia supravegheat de medici ºi de soþialui devotatã, Marie-France“.

Precizãm cã Sanda Stolojan nu asta a scrisîn jurnalul ei. În rest, aºa cum am promis,ne abþinem de la orice comentarii.

�

NEGO

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

30 • APOSTROF

Cuprins• Precizare Marta Petreu 2

• PUNCTE DE REPER

Istoria în opera lui Marin Preda (I) Damian Hurezeanu 3

• PREMIILE ARIEL

Revista anului 2009, Memoria A. 6Vladimir Tismãneanu 6Marta Petreu 7Mircea Mihãieº 7

• CRONICA LITERARÃ

Anamaria Beligan, la a doua vedere Irina Petraº 8Studii despre moarte ªtefan Borbély 9

• CRONICA TEATRALÃ

Somaþia tragicului Ovidiu Pecican 10

• POEME

Fragment dintr-o poveste Liviu Ioan Stoiciu 11Lectura e un cerc al fricii George Vulturescu 13Pestriþ...; Rãstignire în pat; Kilometraj la modã Riri Sylvia Manor 19

• LECTURI LIBERE

Istoria presei româneºti în 4 volume Ion Bogdan Lefter 12

• CU OCHIUL LIBER

Poeme postistorice Iulian Boldea 14Transilvania la 1750: o scanare precisã Ovidiu Pecican 20O biografie ºi un caz Bogdan Cristian Iacob 20Aforisme ºi „aletheofanii“ Constantina Raveca Buleu 21ªcoala de bucuriologie Mihaela Ursa 22A nu avea Francisc Baja 23

• DOSAR: ANDREI ªERBAN

Ce e adevãrat în noi? Andrei ªerban 15Cu cipici în interiorul balaurului Roxana Croitoru 16Prin spectacol, în adîncul umanului Marta Petreu 17

• CONVERSAÞII CU...Aleks Sierz 24

(prezentare ºi interviu realizate de Diana David)

• PROZÃ

Trei proze Leo Butnaru 26

• IN MEMORIAM

Augustin Frãþilã, Mihai Elin 27

• CAFÉ APOSTROF

28, 29

• REVISTA REVISTELOR

Al. O. 29

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 2 (237), 2010 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat