7/24/2019 Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de La Essex Către Rudele Oamenilor Care Au Murit În Tragedii

http://slidepdf.com/reader/full/cuvantul-parintelui-zaharia-zaharou-de-la-essex-catre-rudele-oamenilor-care 1/4

11/9/2015 Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de la Essex către rudele oamenilor care au murit în tragedii

http://ortodoxiatinerilor.ro/incurajare/21461-pr-zaharia-zaharou-tragedii

Campanii de educațiecreștin-ortodoxă

Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de la Essex către rudeleoamenilor care au murit în tragediiÎncurajare

Luni, 09 Noiembrie 2015 15:58

„De ce îţi faci griji pentru asta acum? E cu

mult mai bine acolo sus! De aceea niciodatănimeni nu se mai întoarce înapoi.”

— Părinte Zaharia, mi-aţi împărtașit o întâmplaredin viaţă dumneavoastră când, pe neaşteptate,aţi fost pus în situaţia de a mângâia un numărimportant de oameni după o mare tragedie. Uniidintre noi ne supărăm atunci când suntem rugaţica în ultimul moment să rostim o predică laEvanghelia zilei. Însă, Părintele Zaharia a fostinvitat să slujească Liturghia la o biserică şi, dupăce a predicat, preotul paroh l-a rugat sărostească şi un cuvânt de mângâiere pentru un

număr de familii care veniseră la biserica lapuţină vreme după ce avusese loc prăbușireaunui avion în care îşi pierduseră viaţă mulţidintre cei dragi ai lor.

Şi, cu adevărat, Dumnezeu l-a folosit pe PărinteleZaharia şi i-a dat cuvânt de mângâiere pentruacei oameni. Cred că le-ar fi de folos fraţilor săaudă aceste cuvinte, pentru că de multe orisuntem puşi în situaţia de a mângâia nu doaroameni de nouăzeci de ani care mor împăcați, cişi oamenii în viaţă cărora s-au petrecutadevărate tragedii, precum moartea neaşteptatăa celor dragi. Marile tragedii sunt momente încare credinţa oamenilor este pusă la încercare. Aţi vrea să le împărtăşiţi şi fraţilor cuvintele pecare le-aţi spus atunci?

— Acum un an şi ceva, un avion al companiei cipriote Hellios s-a prăbuşit cu puţin înainte de aajunge la Atena şi toţi pasagerii, marea majoritate ciprioţi, au murit. La câteva săptămâni după

Ultimele co

sharbinsk la Preafe

Daniel nu blameaz

știință.

sdaniel la Preaferic

nu blamează psiho

sharbinsk la Ma nu fa

de la Colectiv: victim

victime neglijate și

“corectitudinii emoț

sdaniel la Manufac

de la Colectiv: victim

victime neglijate și

“corectitudinii emoț

Dan la Manufactura

Colectiv: victime me

neglijate și uitate. T

“corectitudinii emoț

sharbinsk la Ma nu fa

de la Colectiv: victim

victime neglijate și

“corectitudinii emoț

talkave la Diavolul -

electronist

sharbinsk la Pr. Co

Profeție despre con

Clubul Colectiv din

sdaniel la Pr. Const

Profeție despre con

Clubul Colectiv din

claudiu_admin_ot l

Necula - Profeție de

rock din Clubul Col

Tabere Amintiri din taberele OT Fericiți cei prigoniți Seara de rugăciune Susține OT Citate Youtube Facebook Catehism Login

“Aceasta este porunca Mea:sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iub it Eu.”

TINERII ÎN BISERICĂTINERII ÎN SOCIETATEFAPTE BUNEFAPTE RELE ȘI PATIMISFATURILE SFINȚILOR ICOANE, CĂRȚI ȘI POEZIIIUBIREACREDINȚĂ ȘI ȘTIINȚĂFOTOGRAFIIMUZICĂ ȘI FILMECITATE ORTODOXEDISCURSURI ÎN BIBLIEÎNTREBĂRI INCOMODESEXUALITATE

Cuprins

Caută în site

Puteți asculta radioul sau tabletă, care are ioperare Android:

7/24/2019 Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de La Essex Către Rudele Oamenilor Care Au Murit În Tragedii

http://slidepdf.com/reader/full/cuvantul-parintelui-zaharia-zaharou-de-la-essex-catre-rudele-oamenilor-care 2/4

11/9/2015 Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de la Essex către rudele oamenilor care au murit în tragedii

http://ortodoxiatinerilor.ro/incurajare/21461-pr-zaharia-zaharou-tragedii

acest accident, am mers în Cipru şi am slujit Liturghia la o biserică al cărei preot este un bunprieten de-al meu, un om minunat şi foarte milostiv, care încearca să-i ajute pe toţi cei care vinla biserica lui. Ba mai mult, cu banii pe care i-a moştenit de la tatăl său a construit, pe lângăbiserica din oraşul său, şi alte nouă biserici, în Africa Centrală. Preotul m-a rugat să ţin predicăşi când am terminat de predicat mi-a spus: „Ştiţi, Părinte, acum în biseric ă sunt mulţi oameni

care poartă doliu şi care ar dori un cuvânt de mângâiere pentru că şi-au pierdut întreagăfamilie, pe toţi cei dragi ai lor, în acel accident de avion.”

A fost un moment extrem de greu, nu ştiam ce să le spun: cum poţi să mângâi pe cineva dacătu însuţi nu ai trecut printr-o suferinţă şi mai mare decât a persoanei pe care vrei să o mângâi?Dacă încerci să mângâi pe cineva fără să fi suferit tu însuţi, cuvintele tale sună fals. De aceea,dacă nu există în viaţă noastră o suferinţă fără de voie, să încercăm să ne pricinuim noi înşineo oarecare suferinţă de bunăvoie. Trebuie să ne străduim să dobândim această dimensiune înviaţă noastră. Nu ştiam ce să le spun, dar dintr-o dată mi-au venit în minte două întâmplări dinviaţă mea.

Odată mă întorceam cu avionul din Grecia în Anglia şi la jumătatea distanţei s-a stricat unuldintre motoare. Stewardesele alergau în sus şi în jos pe culoar şi scoteau lucrurile aflate încompartimentele pentru bagaje, aruncându-le sub scaune. Nu voiau să ne spună ce se întâmplă,dar repetau mereu: „Puneţi-va centurile de siguranţă! Puneţi-va centurile de siguranţă!” Eu am

„miro sit” că ceva nu era în regulă şi m-am desprins de ceea ce se întâmplă în jurul meu; am închis ochii şi m-am gândit: „Acum trebuie să-I spun Domnului ultima mea rugăciune. Se parecă a venit clipa în care întreaga mea fiinţare se va preschimba.” Şi am început a mă ruga ca şicum aceasta ar fi fost rugăciunea mea cea de pe urmă.

Mai întâi, I-am mulţumit Domnului pentru toate: că m-a adus din nefiinţă la această viaţă, cămi-a dăruit harul Botezului, minunatul har al monahismului şi cel mai mare har care există pepământ – preoţia. I-am mulţumit din inima pentru toate câte mi le-a dat din clipă naşterii meleşi pentru că mi-a călăuzit paşii spre un om aşa de sfânt precum Părintele Sofronie. I-ammulţumit pentru toate câte conştiinţa mea putea să le îmbrăţişeze, ca şi cum acela era ceasulmeu de pe urmă, aşa încât să nu plec din lumea această fără să fi mulţumit Domnului pentrutoate binefacerile Sale. Şi după ce I-am mulţumit Domnului, L-am rugat să-mi ierte toatepăcatele săvârşite de la naştere şi până în acea clipă, ştiute şi neştiute, mărturisite sau

nemărturisite, din ruşine sau uitare. Apoi m-am rugat pentru toţi cei pe care i-aş fi lăsat înurma mea, mai ales pentru Stareţul meu, Părintele Sofronie, care ştiam că s-ar fi întristat maimult decât toţi, căci el mă trimisese în Grecia.

M-am rugat pentru toţi oamenii de care eram legat într-un fel sau altul şi, când am terminat,am închis pur şi simplu ochii şi am zis: „Doamne, Te rog primeşte-mă chiar şi aşa cum sunt.” După patruzeci de minute am aterizat la Tesalonic şi privind pe fereastră am văzut de-a lungulpistei un şir de maşini de pompieri. Le era teamă că avionul va lua foc în momentul aterizării,

însă, slavă Domnului, am scăpat cu bine! Apoi, am aşteptat câteva ceasuri ca un alt avion săvină şi să ne ducă în Anglia. Imediat ce am ajuns la mănăstire, m-am dus să-l văd pe PărinteleSofronie şi primul lucru pe care mi l-a spus a fost: „Rugăciunile te-au salvat!” Chiar şi acum măcutremur când mă gândesc la asta!

Celălalt episod din viaţă mea despre care le-am vorbit era legat de tatăl meu. Tată era ţăran,dar pentru acea vreme era foarte educat, învăţase la o şcoală americană şi cunoştea foartebine limba engleză. Mai avusese nevoie doar de treizeci de lire pentru a trece un examen şi adeveni profesor, însă tatăl lui n-a vrut să-i dea aceşti bani pentru că i-a fost teamă că va părăsisatul şi pământul va rămâne nelucrat. Dorinţa bunicului a fost ca fiul lui să continue muncă lacâmp. Însă tata avea o pasiune pentru cunoaştere, mai cu seama pentru limbile greacă şi

engleză: orice ştia în greacă, considera că era necesar să ştie şi în engleză. Făcuse o pasiunepentru limbajul literar elevat: de câte ori citea un text în ştilul acesta, îl învaţă pe de rost, chiardacă era vorba despre o satiră dintr-un ziar. Aşa a învăţat pasaje din Sfânta Scriptură şi chiardin scrisorile Sfântului Vasile cel Mare, pentru că găsise cuvântul Sfântului plin de vigoare.

În 1974, turcii au invadat partea de nord a Ciprului şi i-au luat tatei tot pământul. I-au lăsatdoar casa şi livada de portocali, care a rămas principala noastră sursă de venit. Mult s-a mai

întris tat tata, dar n-a avut ce să facă. După câţiva ani de adevăra tă întemniţare în propri ul sat,a reuşit să iasă din Cipru pe motive medicale şi a venit să ne vadă în Anglia. A auzit cum nerugăm la slujbe cu rugăciunea lui Iisus şi, cu durere în suflet pentru tot ceea ce pierduse şipentru atmosfera de oprimare în care trăia în casa şi în satul lui, a adaptat această rugăciunepotrivit nevoii duhului lui şi a început a se ruga aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu izbăveşte-ne pe noi de cotropitori.” Această avea să devină rugaciunea sa de toatăvremea. După câţiva ani, a venit la mănăstire mama şi mi-a spus: „Dacă tatăl tău nu se vamântui, atunci nu ştiu cine se va mântui!” „Cum adică?”, am întrebat-o eu. „Jumătate din noaptese roagă cu rugăciunea lui Iisus”, mi-a răspuns ea. În cele din urmă, turcii au dărâmat şi garduldin jurul livezii pentru a putea trece cu animalele. Tata, când a văzut această s-a prăbuşit,neputând nici să se împotrivească făţiş, nici să ia vreo altă măsură, căci ar fi fost prea

primejdios. A suferit un infarct şi a fost dus la spital. Însă cu două zile mai devreme, când s-adus la culcare, i-a luat mâinile mamei şi a început să i le sărute, zicandu-i: „Am fost eu, oare,vrednic ca Miltiades, tatăl tău, să-mi încredințeze un suflet aşa de ales care să-mi fie alăturitoată viaţă?” Şi cu lacrimi de recunoştinţă îi sărută mamei mâinile, ea, care dăduse dovadă deatâta curaj şi lepădare de sine. Mama nu l-a putut însoţi la spital pentru că trebuia să o

îngrijeas că pe mama ei care era în vârstă de nouăzeci de ani şi pe care turcii o bătuseră descuipa sânge. Aşa încât mătuşa a fost cea care a mers cu tată la spital.

Timp de două zile, cât a stat în spital, mătuşa l-a auzit cum rostea neîncetat: „Părinte, înmâinile Tale îmi încredinţez sufletul.” Felul în care se ruga se schimbase şi a murit curugăciunea pe buze. Mi-au dat telefon şi am plecat în Cipru să fac slujba de înmormântare.Turcii mi-au îngăduit să rămân în satul părintesc doar patru ore pentru că să-l îngrop pe tata.Apoi m-am întors la Nicosia şi de acolo am plecat spre Anglia. În ziua următoare a trebuit săslujesc Sfânta Liturghie la mănăstire. Tot timpul Liturghiei am auzit ca un clopot care-mi răsuna

în inima: „E mântuit. E mântuit. E mântuit.” Nu-mi puteam opri lacr imil e şi unul dintre starețiinoştri, Părintele Simeon, văzându-mă în starea această, m-a întrebat: „Ce se întâmplă cu tineastăzi?“ „Îmi pare rău, nu mă pot abţine”, i-am răspuns eu. Cu această înştiinţare în inima cătata s-a mântuit am slujit întreagă Liturghie ca o slujbă de pomenire pentru el. După moarteatatei, mama s-a călugărit într-o mănăstire din Cipru. Nu am decât o soră, care este profesoară

Articole rec

Cuvântul Părintelui

de la Essex către ru

care au murit în trag

Keanu Reeves: “Nu

această lume. Aleg

Necredinciosul este

că nu are nădejde

Pr. Constantin Prod

ca preoții să fie mai

societate, printre ei"

Românii i-au închin

biserici din cele ma

infografice)

Preafericitul Părinte

blamează psiholog

Rugăciunea pentru

neamului la Catedr

noiembrie 2015, or

Dragostea și rugăc

7 zile de rugăciune

unitatea și mântuire

românesc

Chemare la rugăciu

unitate

Înregistrar

Dacă aveţi deja introduceţi userul şi pde mai jos. Dacă nu, opțiunea "Creaţi u

înregistrarea datelor, un link de confirmare dați click pentru a confImediat după asta vă userul și parola definit

Aţi uitat parola ?

Aţi uitat utilizatorul?

Creaţi un cont

Pentru orice dificul og ar ea p e si te , contact@ortodoxiatine

Arhiva artic

2015 (633)

Noiembrie (18)

Octombrie (67)

Septembrie (68)

August (54)

Iulie (52)

Iunie (53)Mai (79)

Aprilie (48)

Martie (72)

Februarie (59)

Ianuarie (63)

2014 (836)

2013 (783)

2012 (641)

2011 (667)

2010 (713)

2009 (753)

2008 (266)

Linkuri

Nume de utilizator

Parola

Ţine-mă minte

Intra

7/24/2019 Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de La Essex Către Rudele Oamenilor Care Au Murit În Tragedii

http://slidepdf.com/reader/full/cuvantul-parintelui-zaharia-zaharou-de-la-essex-catre-rudele-oamenilor-care 3/4

11/9/2015 Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de la Essex către rudele oamenilor care au murit în tragedii

http://ortodoxiatinerilor.ro/incurajare/21461-pr-zaharia-zaharou-tragedii

JComments

în Atena, aşa încât mama rămăses e singură în Cipru. A părăsi t satul pentru că devenise preabătrână. Din fericire am avut foarte buni prieteni, monahi şi monahii, care au avut grijă de ea.S-a călugărit şi şi-a trăit ultimii doi ani din viaţă ca monahie.

Într-o zi, la ceva vreme după moartea ei, mă rugăm pentru părinţii mei, mai bine zis pe jumătate mă rugam, pe jumătate mă gândeam, şi în nebunia mea L-am întrebat pe Dumnezeu: „Doamne, atunci când a murit tata m-ai înştiinţat cu acel răsunet de clopot în inima că a fostmântuit. De ce nu mi-ai dat o asemenea înştiinţare şi în cazul mamei?” Şi atunci am auzit unglas în inima, un glas straniu care însă m-a convins şi mi-a adus alinare: „Pentru că tatăl tău afost lipsit de toate în această viaţă”. Fusese lipsit de toate nu doar pentru că turcii îi luaserăpământul, dar mai avea şi o infirmitate a braţului drept care făcuse nefolositoare toate darurilepe care le avea. Tata avea o bună educaţie pentru vremea respectivă, însă din cauza infirmităţiide care suferea ea nu a fost pusă în valoare.

Le-am povestit credincioşilor din parohie cele două întâmplări şi le-am spus: „Să ne întoarcem

acum la cei pe care i-aţi pierdut în accidentul de avion. Ei au rămas închişi în acel avion timp dedouă ore, fără a fi în stare să facă ceva. Nu ştim în ce măsură harul Botezului din ei a devenitlucrător în aceste două ore, nici ce rugăciuni au înălţat către Domnul, nici cum şi-au sfârşitviaţă rugându-se, dar ştim că purtau în ei harul Botezului, adică Îl aveau pe Dumnezeu

înlăuntrul lor. Trebuie că şi-au dat seama de primejdia în care se aflau şi sunt convins că aumurit plini de rugăciune şi că moartea le-a fost binecuvântată. Ştim, de asemenea, din scrierilePărinţilor noştri că Dumnezeu nu judecă de două ori. Sfântul Pavel ne spune că dacă ne judecămnoi înşine, nu vom mai fi judecaţi de Dumnezeu, dar dacă nu o facem, atunci Dumnezeu ne vapedepsi aici că să nu pierim odată cu lumea.

Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu îngăduie să se abată asupra noastră necazuri, această înseamnă că El vrea să ne scape de chinuri în viaţa de dincolo. Viaţa veşnică vine să facădreptate, să îndrepte nedreptăţile acestei vieţi pământeşti. Rudele voastre şi-au pierdut viaţadin cauza unei greşeli de pilotaj şi sunt convins că Dumnezeu îi va despăgubi pentru această înviaţă de apoi. Poate că ei prăznuiesc acum în Împărăţia lui Dumnezeu, iar noi, cei rămaşi înurmă, îi plangem din cauza neştiinţei şi a cugetului nostru lumesc.”

Omul cel tainic al inimii, Arhimandrit Zaharia Zaharou (fragment)

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Blogul Sfântului Ioan deKronstadt

Blogul Sfântului IerarhNicoale Velimirovici

Blogul Sfântul Athonitul

Pr. Ioan Iovan - maremărturisitor al lui Hristos

Blogul Matematica șiTeologie

Blogul Sfântului Serafim deSarov

Blogul ParinteFreeman

Blogul Teologia Șahului Blogul My Orthodoxy Analogii dumnezeiesti Ioan Ianolideprofet

Blogul Talitei - schițe icoaneși articole

7/24/2019 Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de La Essex Către Rudele Oamenilor Care Au Murit În Tragedii

http://slidepdf.com/reader/full/cuvantul-parintelui-zaharia-zaharou-de-la-essex-catre-rudele-oamenilor-care 4/4

11/9/2015 Cuvântul Părintelui Zaharia Zaharou de la Essex către rudele oamenilor care au murit în tragedii

http://ortodoxiatinerilor.ro/incurajare/21461-pr-zaharia-zaharou-tragedii