cuvant spre folos nr nr 212, 14-20.ii.2010

Parohia Sfântul Gheorghe Vechi

cuvânt spre folos

Sãptãmâna 14 - 20.Ii.2010Al 212-lea cuvânt

"Mari sunt ispr`vile credin]ei, \n izvorul v`p`ii,ca într-o ap` cald`, Sf#ntul Mucenic Teodor s-a bucurat.

Ca cu foc tot arz#ndu-se, ca ni[te p#ine dulce Treimii s-a adus.Pentru rug`ciunile lui, Hristoase Dumnezeule,

m#ntuie[te sufletele noastre."Troparul Sfântului Mucenic Teodor Tiron

izgonirea din rai

nr. 212 Cuvânt spre folos pagina 2

14. C` de ve]i ierta oamenilorgre[ealele lor, ierta-va [i vou` Tat`lvostru Cel ceresc; 15. Iar de nu ve]i ierta oamenilorgre[ealele lor, nici Tat`l vostru nu v` vaierta gre[ealele voastre. 16. C#nd posti]i, nu fi]i tri[ti caf`]arnicii; c` ei \[i smolesc fe]ele, ca s`se arate oamenilor c` postesc. Adev`ratgrìesc vou`, [i-au luat plata lor. 17. Tu \ns`, c#nd poste[ti, unge capultù [i fa]a ta o spal`,

18. Ca s` nu te ar`]i oamenilor c`poste[ti, ci Tat`lui tù care este \nascuns, [i Tat`l tù, Care vede \nascuns, \]i va r`spl`ti ]ie. 19. Nu v` aduna]i comori pe p`m#nt,unde molia [i rugina le stric` [i undefurii le sap` [i le fur`. 20. Ci aduna]i-v` comori \n cer, undenici molia, nici rugina nu le stric`, undefurii nu le sap` [i nu le fur`. 21. C`ci unde este comoara ta, acolo vafi [i inima ta.

11. {i aceasta, fiindc` [ti]i \n ce timp neg`sim, c`ci este chiar ceasul s` v` trezi]idin somn; c`ci acum m#ntuirea este maiaproape de noi, dec#t atunci c#nd amcrezut. 12. Noaptea e pe sf#r[ite; ziua esteaproape. S` lep`d`m dar lucrurile\ntunericului [i s` ne \mbr`c`m cu armeleluminii. 13. S` umbl`m cuviincios, ca ziua: nu \nospe]e [i \n be]ii, nu \n desfr#n`ri [i \nfapte de ru[ine, nu \n ceart` [i \n pizm`; 14. Ci \mbr`ca]i-v` \n Domnul IisusHristos [i grija de trup s` nu o face]i spre

pofte. 1. Primi]i-l pe cel slab \n credin]` f`r`s`-i judeca]i g#ndurile. 2. Unul crede s` m`n#nce de toate; celslab \ns` m`n#nc` legume. 3. Cel ce m`n#nc` s` nu dispre]uiasc` pecel ce nu m`n#nc`; iar cel ce nu m`n#nc`s` nu os#ndeasc` pe cel ce m`n#nc`,fiindc` Dumnezeu l-a primit. 4. Cine e[ti tu, ca s` judeci pe sluga altuia?Pentru st`p#nul sù st` sau cade. Dar vasta, c`ci Domnul are putere ca s`-l fac` s`stea.

Duminica Lãsatului sec de brânzã (a Izgonirii lui Adam din Rai)

pericopa apostoluluidin erpistola cãtre romani a sfântului apostol pavel (xiii, 11-14; xiv, 1-4)

pericopa sfintei evangheliidupã sfântul apostol ºi evanghelist matei (vi, 14-21)

pagina 3 Cuvânt spre folos nr. 212

Fost-a cuvantul Domnului catreIona: "Scoala-te si mergi la Ninive,cetatea cea mare" (Iona l, 1-2). Dar ce tre-buia el sa vesteasca acolo? El trebuia sastrige: "inca trei zile si Ninive se va pra-padi" (Iona 3, 4). Dar pentru ce, oDumnezeule, poruncesti sa se vesteascamai inainte nenorocirea pe care voiesti sao trimiti ? Raspunsul lui Dumnezeu este:"Tocmai ca sa nu fac ceea ce am poruncitsa se vesteasca". Pentru aceea Dumnezeune-a amenintat si cu iadul, pentru ca sa nune arunce in iad. El zice catre noi cam asa:"Teme-te de cuvintde Mde, si nu veitremura de faptde Mde".

Insa pentru ce oare hotaraste El untermen asa de scurt de iertare ? Pentru catu sa cunosti fapta cea buna a ninivite-nilor, care in asa de putine zile s-au pocait

de asa de multe pacate si le-au starpit.Totodata, trebuie sa te minunezi deindurarea lui Dumnezeu, careia i-a fost deajuns o pocainta atat de scurta pentruatat de multe pacate; de aceea tu nu tre-buie sa cazi in deznadejduire, macar de aifi savarsit mii de pacate. Precum un omlenes si delasator, care, desi are timp depocainta, totusi nu savarseste nimicinsemnat, ci din usuratatea mintii,intarzie de a se impaca cu Dumnezeu; pecand dimpotriva, cel ravnitor si dispus lapocainta, in timp scurt poate face indestu-lare pentru pacatde multor ani.

Nu s-a lepadat oare Petru deDomnul de trei ori ? Si a treia oara n-afacut el oare aceasta cu juramant ? Nu s-a temut el oare de vorbde unei slujnicenebagate in seama ? Si ce ? Avut-a el oare

ZI CALENDAR INTERVALORAR

PROGRAM LITURGIC PreoÞi slujitoriÎn ordinea slujirii

Duminic` Cuvio[ii: Auxen]iu, Maron [i Avraam; Sf.Filimon, Ep. Gazei; Sf. Mc. Nicolae din Corint(L`satul secului petru Postul Sfintelor Pa[ti)

08.00-12.00 - Utrenia [i Sfânta Liturghie Pr. Ionel DurleaPr. Cristian DeheleanuPr. Sorin-Vasile Tanc`u

Luni Sf. Apostol Onisim; Sf. Mc. Maior; Cuv.Eusebiu din Siria (|nceputul Postului

Sfintelor Pa[ti - Zi aliturgic`)

17.00-20.00 - Canonului Sfântului AndreiCriteanul

Pr. Ionel DurleaPr. Cristian DeheleanuPr. Sorin-Vasile Tanc`u

Mar]i Sf. Sfin]it Mucenic Pamfil; Sf. Mucenici:Valent, Pavel [i Seleuc; Cuv. Flavian;

(Zi aliturgic`)



Miercuri Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron; Sf. Mariamna

08.00-10.00

17.00-20.00

- Sf#nta Liturghiea Darurilor mai înainte sfin]ite

- Canonului Sfântului AndreiCriteanul



Joi Sf. Leon, Episcopul Romei; Cuv. Agapit,Episcopul Sinadei



Vineri Sfin]ii Apostoli: Arhip [i Filimon [i so]ia saApfia; Cuv. M`rturisitori Evghenie [i Macarie

S#mb`t` Sfin]ii: Leon, Episcopul Cataniei [i Agaton,Episcopul Romei; Cuv.Visarion;

(Pomenirea mor]ilor - S#mb`ta Sf#ntului Teodor)

08.00-12.00

17.00-18.00

- Sf#nta Liturghie [i Parastas pentru cei adormi]i

- Vecernia Mare [i Cuv#nt de\nv`]`tur` la Apostolul zilei


Pr. Cristian Deheleanu

SÃPTÃMÂNA 14 - 20.iI.2010

cuvânt la duminica Lãsatului sec de brânzã

Omilia despre profetul Iona si despre postSf#ntul Ioan Gur` de Aur


trebuinta de multi ani spre a se pocai ?Nicidecum, ci intr-o noapte a cazut siiarasi s-a ridicat, intr-o noapte s-a imbol-navit si iarasi s-a insanatosit. Dar cum s-afacut aceasta ? El a plans si s-a. vaitat, sinu in chip obisnuit, ci plin de ravna si deseriozitate. De aceea Evanghelistul nuzice numai: ,,a plans", ci: "a plans cu amar"(Mt. 26, 75).

Insa cat de mare a fost putereaacestor lacrimi, cuvintde nu o pot spune;dar urmarea lucrului arata aceasta.Adica, dupa acea cadere grea - si cecadere in pacat putea fi mai cumplitadecat lepadarea de Domnul ? -Hristosiarasi a asezat pe Petru in vrednicia sa ceade mai inainte si iarasi i-a dat dregatoriaintaietatii in Biserica, si, ceea ce este maimult, el ne spune ca dragostea lui Petrueste mai mare decat a tuturor celorlaltiApostoli, cand il intreaba: "Petre, Maiubesti tu mai mult decat acestia?" (In. 21,15).

Poate tu vei zice ca pe niniveteni deaceea i-a iertat Dumnezeu asa de usor,caci ei nu erau invatati in religia cea ade-varata, dupa cum zice Sfanta Scriptura:"Sluga care nu a stiut voia Domnului sau,si a facut cde vrednice de batai, se va bateputin" (Lc. 12, 48). Pentru ca tu sa nu puiaceasta impotriva, ti-am adus cadereaSfantului Petru, care, desigur, cunosteacu desavarsire voia Domnului, insa iata cael, macar ca a pacatuit, ba inca a savarsitcel mai mare pacat, totusi a dobandit dinnou cea mai mare incredere. De aceea, nudeznadajdui nici tu pentru pacatde tale.

Mai rau decat insusi pacatul esteimpietrirea in pacat; si inca si mai raueste, la cadere, cand cineva nu se scoalaiarasi. Aceasta o deplange Pavel mai multsi o socoteste mai vrednica de tanguit,cand scrie Corintenilor: "Ma tem ca nucumva, venind iarasi, sa ma smereasca

Dumnezeul meu la voi si sa plang pe multicare au pacatuit mai inainte si nu s-aupocait de necuratia, de desfranarea si denecumpatarea pe care le-au facut" (II Cor.12, 21).

Dar care timp ar putea fi maipotrivit pentru pocainta decat tocmai tim-pul postului ?

Dar sa ne intoarcem la istoria pro-fetului Iona. Dupa ce a auzit el acestecuvinte ale Domnului, s-a sculat si s-a dusla Iopi, "spre a fugi de la fata Domnului laTharsis" (Iona l, 3). O, omule, unde voiestisa fugi ?

Nu stii tu oare, ce zice Psalmistul:"Unde ma voi duce de la duhul Tau, si dela fata Ta unde voi fugi?" (Ps. 138, "7).Poate undeva pe pamant ? Insa "alDomnului este pamantul si plinirea lui"(Ps. 23, 1). Sau in lumea cea de desubt ?Dar "de ma voi pogori si acolo - zicePsalmistul -Tu de fata esti" (Ps. 138, 8).Sau in cer? Insa "de ma voi sui in cer, Tuacolo esti" (loc. cit.).

Sau poate cumva in mare ? "Dar siacolo mana ta ma va apuca"', zice SfantaScriptura (biidem, 10), precum tocmai s-aintamplat lui Iona. Cu toate acestea,pacatul are acea insusire ca umple sufle-tul nostru de multa nebunie. Adica, pre-cum cei ametiti si beti nebuneste si faraprevedere sovaiesc in toate partile, chiarsi cand in apropierea lor ar fi o bezna sauo prapastie adanca, sau altceva asemana-tor, in care ar putea sa se rostogoleasca,tot asa se li intampla si pacatosilor, imbat-ati, ca de vin, de pofta de a savarsi pacat-ul, ei sovaiesc in toate partile, nu stiu cefac si nu vad nici primejdia cea de fata,nici pe cea viitoare.

Pentru ce, spune-mi, Iona, pentruce vrei tu sa fugi de Domnul ? Rabdaputin si cu fapta te vei incredinta ca nupoti sa fugi la mare, care si ea este o sluga


a lui Dumnezeu. Deci, abia s-a suit Iona incorabie, ca marea a inaltat valurile sale sia aruncat undele sale pana la cer. Marea afacut ca robul cel credincios, care intal-nind pe un alt rob care a pradat pestapanul sau, nu-1 pierde din vedere siimpiedica pe oricine ar voi sa-1 ia, pana cerobul cel necredincios nu s-a intorsindarat, indata ce ea a intampinat si acunoscut un alt rob necredincios,pricinuieste mii de greutati corabierilorcare 1-au primit, mugeste si, macar ca nuface chiar judecata, totusi ameninta ainghiti corabia impreuna cu oamenii, dacanu se va preda robul cel necredincios.

Deci, ce au facut corabierii in aceafurtuna ? Au aruncat proviziile din cora-bie (Iona l, 5). Corabia insa nu s-a usurat,caci povara cea mai grea ramasese in ea,adica profetul cel pacatos; atat de greu nuprin trupul sau. ci prin pacat.

Caci nimica nu este asa de greu siapasator ca pacatul; de aceea, profetulZaharia l-a infatisat sub icoana unui bul-gare de plumb (Zah. 5, 7); iara Daviddescrie firea pacatului prin cuvintde:"Pacatele mele au covarsit-capul meu, ca osarcina grea s-au ingreuiat peste mine"(Ps.37, 5)

Si Hristos a strigat catre cei ce autrait cu multe pacate: "Veniti catre Minetoti cei osteniti si impovarati, si Eu va voiodihni" (Mt. 11, 28).

Asadar, pacatul lui Iona a ingreunatcorabia si o ameninta cu pieirea. Intreacestea, Iona zacea dedesubt in corabie sidormea. Somnul, desi era greu, nu eraplacut, ci trist; era un somn in care elcazuse nu din nepasarea de primejdie, cidin melancolie.

Adica, robii care nu s-au inrautatit,pricep indata ca au gresit. Asa a fost si cuIona. Dupa ce a savarsit pacatul, el indataa cunoscut marimea greselii sale. Asa este

firea pacatului. Odata pacatul nascut, elpricinuieste sufletului, ce l-a nascut,nenumarate dureri. Se intampla cu totulaltfel decat la nasterea cea fireasca.

Odata ce femeia a nascut, vaietele eiinceteaza. Dimpotriva, pacatul tocmaidupa nasterea sa chinuieste mai multsufletul din care s-a nascut.

Deci, ce face carmaciul corabiei ? "Avenit la Iona si i-a zis: "Scoala-te si roagape Dumnezeul tau" (Iona 1,6). Asadar, elstia din experienta ca aceea nu era o fur-tuna obisnuita, ci era trimisa deDumnezeu, impotriva careia nu ajungemestesugul oamenilor si mana carmaciu-lui nimica nu ispraveste. El a vazut ca incazul de fata avea trebuinta de un alt car-maci mai puternic, adica de acela carecarmuieste toata lumea, de ajutorul celceresc. De aceea, corabierii au parasitcarma si odgoanele si toate celelalte, si auridicat mainile lor la cer, spre a chema peDumnezeu in ajutor.

Si cand aceasta n-a folosit la nimic,atunci ei, zice Sfanta Scriptura au aruncatsorti, iar sortii au descoperit pe cel vino-vat (Iona l, 7). Insa ei nu 1-au aruncatindata in mare, ci 1-au tinut in mijloculfurtunii si al freamatului, ca si cum ar fifost liniste, au format judecata in corabie,ca el sa vorbeasca pentru sine si sa seapere, si totul s-a cercetat cu asa ama-nuntime ca si cum ei ar fi trebuit sa deacuiva socoteala despre hotararea lor dejudecata.

Asculta numai cum totul seamana afi cercetat judecatoreste: "Spune noua ceeste lucrul tau si de unde vii si incotromergi, si din ce tara si din ce popor esti tu?" (Iona l, 8)!

Marea cea mugitoare 1-a parat,soarta 1-a aflat si a marturisit contra lui,ei totusi nu au rostit indata hotararea deosanda asupra lui, ci au urmat ca la o


curte de judecata, unde, cu toate ca suntde fata paratii, martorii si dovezile, totusiosanda mortii nu se rosteste, pana ceparatul insusi nu marturisestenelegiuirea sa. Asa au facut si corabieriiaceia. Macar ca erau oameni neinvatati sinestiutori, ei totusi au urmat obiceiuljudecatoriei, si inca intr-o astfel demugire si invaluire a marii, incat ei abiaputeau rasufla. De unde oare, iubitilor,venea aceasta putere atat de prevaza-toare impotriva profetului ?

Ea venea de la pronia si de la intde-pciunea lui Dumnezeu.

Adica Dumnezeu a ingaduit aces-tea, ca sa aduca aminte profetului ca eltrebuie sa fie bland si iubitor de oameni.Aceasta era ca si cum ar fi strigat catredansul si i-ar fi zis: "Urmeaza acestorcorabieri, acestor oameni altminteri nein-vatati. Ei nu socotesc lucru mic o singuraviata, se poarta nu fara crutare chiar si cuo singura persoana; tu, dimpotriva, aiexpus la primejdia pieirii o cetate intrea-ga, cu atat de multe mii de locuitori. Ei,macar ca au descoperit pe pricinuitorulrautatii izbucnite asupra lor, totusi, nu s-au napustit asupra lui cu judecataosandirii; tu insa, macar ca nu ai parat penimeni dintre niniveteni, totusi ii arunci innenorocire si in pierdere.

Eu ti-am poruncit sa te duci la dan-sii si, prin predicarea ta sa-i chemi lamantuire; tu insa n-ai ascultat; dimpotri-va, acesti corabieri, fara a le cere cineva,fac totul ca sa te scape ; de pedeapsa petine, cel vinovat. Adica, cu toate ca mareas-a infatisat ca paras al profetului si sortiiau marturisit contra lui, si el insusi arecunoscut si a marturisit fuga sa, cutoate acestea ei nu s-au grabit a-1 pierde,ci s-au oprit, au cercat si au facut totul ca,la o asemenea vadita vinovatie, de va fi cuputinta, sa nu-1 predea marii, insa marea,

sau mai bine Dumnezeu, n-a ingaduitaceasta, voind, atat prin corabieri, cat siprintr-un monstru din mare, sa aduca peprofet la o cale mai buna. Deci, cand ei auauzit pe Iona zicand: "Luati-ma si maaruncati in mare, si se va alina mareaasupra voastra" (Iona l, 12), ei n- u voit safaca aceasta, ci au carmit spre tarm; val-urile insa i-au impiedicat.

Tu pana acum ai judecat pe profetpentru fuga lui; asculta-l acum cumgraieste in pantecele chitului de mare sicum marturiseste nedreptatea sa. Acolo,adica in fuga, el a gresit ca un om de rand,iar aici s-a aratat ca un profet. Asadar,marea 1-a luat si 1-a inchis in pantecdeunui monstru, ca intr-o temnita. El nu s-animicit nici de valurile cele infricosate,nici de monstrul cel inca si mai infricosatcare 1-a inghitit; ba mai mult, acesta dinurma 1-a mantuit si 1-a dus la Ninive; iarael s-a dus apoi acolo si a vestit hotarareaDomnului pentru pierderea cetatii.Ninivetenii au auzit aceasta, au crezutcuvintele lui, nu le-au nesocotit, ci s-augrabit indata la post, barbati si femei, sirobi si stapani, capetenii si supusi, copii sibatrani; ba chiar nici animalele cele farade minte n-au fost scutite de pazirea aces-tei datorii.

Pretutindeni se vedeau haine depocainta, pretutindeni cenusa, pretutin-deni lacrimi si suspine, insusi imparatul s-a pogorat de pe tron, a depus coroana sasi s-a imbracat in vestmant de pocainta; sicu chipul acesta ei au mantuit cetatea depieire. Aici s-a putut vedea ceva rar, adicaporfira stand indarat, in dosul hainei celeide pocainta.

Ceea ce n-a putut porfira, a ispravitvestmantul cel de pocainta, iar ce n-aputut coroana, a putut cenusa.

Asadar, vezi cat de adevarat esteceea ce zic eu, ca cineva nu trebuie sa se


teama de post, ci sa se teama de viata ceadesfatata, de lacomie si de imbuibare,indoparea si imbuibarea au zguduitcetatea Ninivei si au dus-o aproape depieire. Postul insa iarasi a intarit cetatea.

Cu postul a intrat Daniil in groapaleilor, umbland printre fiarde aceleagrozave ca printre niste oi. Cu postul auintrat cei trei tineri in cuptorul cel infocatdin Babilon, mult timp petrecand inflacara. Iata rodurile cele marite ale pos-tului!

Dar vei zice, poate: postul slabestetrupul. Dar asculta ce invata SfantaScriptura: "Chiar daca omul nostru celdin afara se trece, cel dinlauntru insa seinnoieste din zi in zi" (II Cor. 4, 16).

Afara de aceasta, daca vei cumpanilucrul mai cu de-amanuntul, vei afla capostul este chiar folositor sanatatii, intre-aba pe doctori, si ei cumpatarea siinfranarea o vor numi mama a sanatatii,pe cand din imbuibare si din viata cea des-fatata provin mii de boli. Acestea suntniste lucruri otravite, care ies dintr-unizvor otravit, si vatama atat sanatateatrupului, cat si a sufletului.

Asadar, sa nu ne infricosam de post,care ne libereaza de nenumarate rautati.Eu zic aceasta nu fara temei, ci pentru castiu ca unii se tem de post, ca de un tirancumplit, astfel ca ei insisi se vatama pesine, prin imbuibare si necumpatare. Eu,deci, va indemn sa nu pierdeti prin des-fatare si betie folosul adus de post. Candcineva, pentru stricarea de stomac, tre-buie sa ia doctorie, dar mai intai isi incar-ca stomacul cu mancari nesanatoase,atunci el, desi simte amaraciunea docto-riei, nu are de la ea nici un folos. Tocmaiasa se intampla cu tine, cand inainte de aincepe postul, mai intai te umpli cu man-care si cu bautura, ca apoi a doua zi sa pri-mesti doctoria postului. Tu simti atunci

numai neplacerea, dar n-ai nici un folos dela dansa, fiind luata toata puterea docto-riei, prin necumpatarea cea savarsita detine. Cand tu insa vei lua doctoria postuluicu cumpatare trupeasca si cu trezviesufleteasca, ea va putea curati multe dinpacatde tale cele vechi.

Asadar, sa nu intram in post beti siametiti, nici sa nu trecem de la post iarasila betie, ca sa nu se intample cu noi ceeace se intampla cu un trup slab, care,impins fiind mai tare, cade. Acelasi lucruse intampla sufletului nostru, daca el lainceputul si la sfarsitul postului se inve-leste de norul necumpatarii si al betiei.Aceia care se lupta cu fiarele cele salbat-ice pazesc si invelesc in tot chipul cuputinta membrele cele de capetenie.Asemenea fac acum multi oameni in fatapostului.

Ei privesc postul ca pe o fiara sal-batica, cu care trebuie sa se lupte, si decise inarmeaza cu imbuibarea, se invelesccu lacomia si cu imbuibarea si asa asteap-ta venirea postului, care totusi nu estesalbatic si infricosat, ci infatisarea lui esteblanda si lina. Daca intreb pe vreunul:"De ce te imbeti tu astazi ?", el zice:"Pentru ca maine am sa incep postul", insaspuneti, nu este aceasta oare o nebunieinfricosata, de a voi sa inceapa cu sufletnecurat aceasta marita indeletnicire cufapta cea buna ?

Am mai avea multe de zis, dar pen-tru cei intelegatori este destul aceasta, devor voi sa faca indreptare vietii lor. Fie canoi, prin postul nostru, sa ne facem vred-nici de imparatia cerului, pe care sa ne-odea harul si iubirea de oameni aDomnului nostru Iisus Hristos, caruiaimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant secuvine marirea, acum si-n vecii vecilor !Amin

din "Omilii la Postul Mare"


CUV@NT SPRE FOLOSs`pt`m#nal al Parohiei Sf#ntul Gheorghe Vechi

ISSN: 1843 - 8822RO-030148, Calea Mo[ilor nr. 36,

sector 3, Bucure[tie-mail: [email protected]

Tel. 021.314.77.89; Fax: 031.811.53.75;Mobil: 0726.325.888

Cod fiscal nr. 12102616,Cod IBAN: RO93 BACX 0000 0030 0191 4000,

Unicredit }iriac Bank, Sucursala Lipscaniweb: www.sfantulgheorghe.ro

Acest Sfant Mucenic a trait in aniiimparatului Diocletian (284-305) si eradintr-o cetate a Amasiei, numita Homialon.Era ostas tanar, in ceata Tironilor (recru-tilor), din legiunea Margaritilor, condusade generalul Vringa. Deci, venind poruncade la imparat, ca toti ostasii sa aduca jertfazeilor, Vringa a mers in capis-tea idolilor, cu toala legiuneasa, spre implinirea poruncii.Si n-a voit Sfantul Teodor saintre in capiste, ci a ramas incortul sau. Si au cunoscut totica el este crestin.

Deci, l-au scos pe el laintrebare. Si-l indemna gen-eralul sau sa jertfeasca si sa-si scape viata, precum aufacut si alti crestini. IarSfantul raspundea, zicand:"Fiecare stie cui ostaseste,iar eu ostasesc Stapanuluimeu Hristos". Si marturiseaca Hristos este Dumnezeu,iar zeii paganilor sunt idoli,fara de suflet si cioplitura demaini omenesti.

Deci, pentru multa dragoste pe care,ostasii o aveau catre Teodor, Vringa a datporunca, zicand: "Sa-l lasam pe el catevazile, ca sa aleaga, in liniste, cele de folos". SiSfantul n-a petrecut in nelucrare vremeaaceasta, ci neincetat lauda pe Domnul si seruga lui Dumnezeu sa-i dea lui rabdare.Iar, ca sa arate neputinta zeilor, a mersnoaptea la capistea zeitei din cetatea aceea,

si, dandu-i foc, a prefacut-o in cenusa. Deci, a fost prins si dat pe mana lui

Puplie, dregatorul cetatii. Si acesta a pusde l-au batut cumplit cu vergi pe Sfantul, l-au intins pe roata si i-au strujit trupul cuunghii de fier. Iar Sfantul, nepierzandu-silinistea, in timpul cumplitelor patimi, se

arata ca un nestiutor latoate suferintele si neinc-etat marturisea cu bucurie:"Cu Hristos al meu, am fost,sunt si voi fi". Si, vazand canimic nu-l poate clinti dincredinta, nici cruzimea, nicifagaduintele, dregatorul l-aosindit sa fie ars de viu, ceeace s-a si facut, fiind aruncatintr-un cuptor aprins. Si,intrand in mijlocul flacar-ilor, si-a dat sufletul inmainile lui Dumnezeu.

De asemenea, sa fiestiut, ca se mai facepraznuirea lui si in sapta-mana dintai a PostuluiMare, cand s-a facut deSfantul Teodor minunea col-

ivelor, intru pomenirea izbavirii poporuluidreptcredincios, pe vremea paganuluiimparat Iulian Apostatul, de bucatele celespurcate, stropite cu sange din jertfeleidolesti. Cu rugaciunile Sfantului mareMucenic, Teodor Tiron, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

sursaProloagele sau Vie]ile Sfin]ilor

Pomenirea Sfântului, marelui, Mucenic Teodor Tiron(+304)

cuvant spre folos nr nr 212, 14-20.ii.2010

Documents