curs introducere in contabilitate - partea i - 2015-2016-student

SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE

1

PARTEA I1

I. REPERE ISTORICE PRIVIND CONTABILITATEA

Un prim reper privind contabilitatea în partidă dublă este Tratatul de contabilitate a lui

Luca Paciolo (1494). Acesta definea contabilitatea ca fiind “un ansamblu de principii şi

reguli privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate

afacerile acestuia în ordinea în care au avut loc”. Sistemul de contabilitate în partidă dublă

prezentat de Luca Paciolo are la bază egalitatea:

AVERE = CAPITAL

În România, la începutul secolului al XX-lea profesorii Spiridon Iacobescu şi Alexandru

Sorescu au prezentat teoria economico-juridică a contabilităţii. Potrivit acesteia, obiectul de

studiu al contabilităţii îl reprezintă patrimoniul. Schematic, această abordare poate fi

prezentată astfel: PATRIMONIUL

BUNURI

ECONOMICE

ca obiecte de

drepturi şi obligaţii

Ev

alu

ate

în

ban

i

PERSOANĂ FIZICĂ

SAU

JURIDICĂ

Ev

alu

ate

în

ban

i

DREPTURI ŞI

OBLIGAŢII

Potrivit acestei abordări, egalitatea stabilită este următoarea:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII

În plan contabil, bunurile economice reprezentau activul patrimonial, iar drepturile şi

obligaţiile pasivul. Pornind de la acest fapt, ecuaţia generală a contabilităţii era următoarea:

ACTIV = PASIV

Una din limitele acestei abordări este dată de faptul că, în ţările anglo-saxone, conceptul

de patrimoniu nu este asociat cu organizaţiile economice, fiind utilizat doar pentru

persoanele fizice, în sensul de moştenire. În vederea creării unui limbaj universal valabil, în

prezent este utilizată egalitatea:

ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII

sau

ACTIV – DATORII= CAPITALURI PROPRII

1 Suportul a fost elaborat pe baza materialelor Bazele contabilitatii si Bazele contabilitatii – aplicatii si studii de caz,

coordonatori: Caraiani, C. si Dumitrana, M., autori: Lungu, C., Guse, R., Calu, D., Olimid, L., Raileanu, S.,

Dascalu, C., Stefanescu, A., Dumitru, M., Jianu, I., Jinga, G., Editura, Universitara, Bucuresti, 2010.


2

II. CONTABILITATEA – SISTEM INFORMAŢIONAL

Contabilitatea poate fi abordată ca o disciplină informaţională ce dispune de un limbaj

propriu, În mod schematic, modul de transmitere al informaţiilor contabile, prin intermediul

unui limbaj specific, poate fi reprezentat astfel:

FURNIZORII DE

INFORMAŢII

CONTABILE

INFORMAŢIA CONTABILĂ

(cu caracter public)

UTILIZATORII DE

INFORMAŢII

CONTABILE

Societăţile comerciale

(SRL, SA, SCS, SCA,

SNC):

Instituţiile publice

(şcoli, spitale,

primării, etc.)

Instituţiile financiare

(bănci, alte instituţii

financiare)

Este oferită prin intermediul

situaţiilor financiare:

o Bilanţul / Situaţia poziţiei

financiare

o Contul de profit şi pierdere /

Situaţia rezultatului global

o Situaţia fluxurilor de numerar

o Situaţia modificărilor capitalurilor

proprii

o Politici contabile şi note

explicative

Externi:

Investitorii

Angajaţii

Creditorii (băncile)

Furnizorii

Clienţii

Instituţiile statului

Publicul

Interni:

Managerii

Furnizorii de informaţii contabile:

Potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, există următoarele tipuri de societăţi:

Societatea cu răspundere limitată (SRL) are drept principală caracteristică limitarea

răspunderii acţionarilor pentru obligaţiile societăţii la capitalul social subscris de fiecare

acţionar. Capitalul este împărţit în părţi sociale care sunt liber transferabile numai între

asociaţi;

Societatea pe acţiuni (SA) păstrează limitarea răspunderii la capitalul subscris. Capitalul

social este divizat în acţiuni, deţinute de fiecare acţionar. Dreptul de proprietate asupra

acţiunilor se transmite liber, fără consimţământul celorlalţi acţionari, acestea putând fi

tranzacţionate pe piaţa de capital;

Societatea în comandită simplă are două tipuri de asociaţi: comanditaţi şi comanditari. Faţă

de asociaţii comanditari, asociaţii comanditaţi au în plus dreptul de administrare a societăţii,

dar răspund solidar şi nemărginit. Riscul comanditarilor se limitează la capitalul subscris.

Societatea în comandită pe acţiuni este similară din punct de vedere a caracteristicilor cu

societatea în comandită simplă. Spre deosebire de aceasta, există acţionari, iar capitalul social

este compus din acţiuni.

Societatea în nume colectiv (SNC) are drept caracteristică obligaţia solidară (în egală

măsură) şi nemărginită (cu întreaga avere) a asociaţilor pentru operaţiunile desfăşurate în

numele societăţii.

Utilizatorii de informaţii contabile:

La nivel internaţional, principalii utilizatori externi ai informaţiei contabile sunt

consideraţi:

Investitorii. Aceştia doresc informaţii cu privire la performanţa capitalului investit, riscul

estimat şi dividende. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să

păstreze sau să vândă;

Angajaţii, sunt în principal interesaţi de informaţii despre profitabilitatea şi continuitatea

activităţii, care le sunt utile în aprecierea capacităţii întreprinderii de a oferi remuneraţii,

pensii, participarea la profit, premii, precum şi alte aspecte sociale (locuri de muncă,

asigurări de sănătate etc.);


3

Creditorii (băncile), dat fiind faptul că oferă împrumuturi şi garanţii bancare, doresc în

principal informaţii despre capacitatea întreprinderii de a rambursa creditele la scadenţă şi de

a plăti dobânzile;

Furnizorii şi alţi creditori comerciali doresc informaţii despre indicatorii de performanţă ai

societăţii (lichiditate, solvabilitate, rentabilitate etc.);

Clienţii, doresc informaţii despre asigurarea continuităţii activităţii întreprinderii;

Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de informaţii cu privire la politicile de

alocare centralizată a resurselor bugetare, fiscalitate şi agregarea informaţiilor la nivel

macroeconomic;

Publicul, este interesat de mai multe tipuri de informaţii, interesele sale putând fi diverse.

Managerii sunt considerați utilizatori interni ai informației, deoarece ei dispun de orice

informație doresc cu privire la firma pe care o conduc, fiind interesați îndeosebi de informațiile

cu caracter intern (costul de producție al unui bun, pragul de rentabilitate, etc.), în vederea luării

deciziilor.

Informaţia contabilă:

Este oferită părților interesate prin intermediul situaţiilor financiare, fiind construită pe baza

celor cinci categorii de elemente ce sunt luate în calcul pentru delimitarea egalităţii fundamentale

a contabilităţii (active, datorii, capitaluri proprii, cheltuieli şi venituri). Acestea sunt grupate în

două situaţii financiare (bilanţ, repectiv cont de profit şi pierdere).

BILANŢ CONT DE PROFIT ŞI

PIERDERE

ACTIVE

CAPITALURI

PROPRII

→ Rezultatul ←

exerciuţiului

VENITURI

-

CHELTUIELI DATORII

Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente

trecute, de la care se aşteptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.

Acesta este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ în momentul în care

următoarele criterii sunt îndeplinite:

o este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi

o activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi

prin decontarea căreia se aşteptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii

economice. Aceasta este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ în momentul

în care următoarele criterii sunt îndeplinite:

o este probabil că o ieşire de resurse, încorporând beneficii economice, va rezulta

din decontarea unei obligaţii prezente şi

o când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod

credibil.


4

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele

unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale

datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele

rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

Exemple:

Cheltuieli ce survin ca urmarea a scăderii unui activ:

Cheltuieli ce apar ca urmare a creşterii unei datorii:

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se

concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale

acţionarilor.

Exemple:

Venituri ce apar ca urmare a creşterii unui activ:

Venituri ce apar ca urmare a diminuării unei datorii:


5

III. SITUAŢIILE FINANCIARE

Au rolul de a prezenta o imagine asupra activităţii întreprinderii la sfârşitul exerciţiului

financiar contabil (în România acesta este echivalent cu anul calendaristic). Potrivit legislaţiei

din România, acestea sunt:

1. BILANŢUL

2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

3. SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR

4. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII

5. POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE

Primele două situaţii financiare (bilanţul şi contul de profit şi pierdere) sunt elaborate pe baza

celor cinci elemente (active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli şi venituri), următoarele trei au

rolul de a oferi informaţii prelucrate sau mai detaliate, asupra realităţii unei întreprinderi.

1. BILANTUL

Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de regulă la sfârşitul

exerciţiului financiar.

1.1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE BILANŢULUI (ACTIVE, CAPITALURI

PROPRII, DATORII)

Potrivit reglementărilor contabile din România (OMFP 1802/2015), elementele componente

ale bilanțului sunt următoarele:

A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă

îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima

utilizare. Mecanismul prin care valoarea uzurii (deprecierii ireversibile, consumului treptat) a

imobilizărilor este recunoscută în contabilitate poartă numele de amortizare. Aceasta

reprezintă o alocare treptată a costului unui activ imobilizat pe toată durata de utilizare a

acesteia. Aceasta se recunoaşte în contabilitate la sfârşitul fiecărei luni, iar în bilanţ este

scăzută din valoarea activelor imobilizate (a se vedea elementele rectificative). România,

metodele de amortizare agreate potrivit reglementărilor în vigoare sunt:

metoda liniară: valoarea amortizabilă se împarte în cote egale, pe parcursul duratei de viaţă

utile a activului;

metoda degresivă: conduce la valori ale amortizării mai mari (şi descrescătoare) în primii ani de

funcţionare a imobilizării şi mai mici în ultimii ani, până la un nivel constant;

metoda accelerată: presupune ca maxim jumătate din valoarea amortizabilă a unei imobilizări

să fie amortizată în primul an de utilizare, iar restul în mod egal pe durata de viaţă rămasă.

I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt active

care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate.

1. Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea şi

fuziunea întreprinderii numai când reglementările permit includerea acestora în bilanţ.

Amortizarea se realizează sistematic pe parcursul unei perioade de maximum 5 ani.


6

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru aplicarea

rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau

îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Ele presupun

realizarea unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată

şi care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate. Amortizarea se realizează sistematic pe

durata pe care se estimează că vor fi folosite rezultatele activităţii de dezvoltare.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

3. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare includ costurile

efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu (în

cazul concesiunilor), a unui brevet, a unui know-how, a unei licenţe, a unei mărci şi a altor

drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală. Amortizarea acestor active se

realizează sistematic pe durata pentru care întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau

de utilizare a unor astfel de imobilizări.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ cheltuielile

efectuate pentru prospectarea resurselor minerale (minereuri, petrol, gaze naturale și resurse

similare neregenerative), în intervalul cuprins între:

T0. momentul în care entitatea a obținut drepturile legale de a explora într-o anumită

zonă și

T1. momentul în care a fost demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială

ale extracției unei resurse minerale.

Aceste active trebuie reclasificate după momentul T1.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

5. Fondul comercial este reprezentat de elemente imateriale care nu pot fi recunoscute distinct

în contabilitate, spre exemplu clientela, vadul comercial, firma, reputația, dar care generează

pentru entitatea deținătoare un surplus de beneficii economice viitoare. Elementele menționate

anterior nu pot fi recunoscute în contabilitate deoarece atunci când ele rezultă în urma activității

comerciale a unei entități (fond comercial generat intern) nu este îndeplinit cel de-al doilea

criteriu de recunoaștere: evaluarea credibilă.

Astfel, fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal numai atunci când rezultă din

achiziția unei alte întreprinderi al cărei cost de achiziție este superior valorii de piață a activelor

nete dobândite (activele dobândite mai puțin datoriile preluate). În acest caz, se consideră că

surplusul s-a plătit pentru elementele de fond comercial achiziționate, iar valoarea poate fi

calculată credibil, ceea ce conduce la recunoașterea unei imobilizări necorporale în bilanțul

cumpărătorului.


7

Fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.

Totuși, entitățile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste

cinci ani, dar nu mai mare de 10 ani, cu condiția ca această perioadă să fie prezentată și

justificată în notele explicative.

6. Avansurile și alte imobilizări necorporale.

Avansurile sunt reprezentate de avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, în

cazul în care tranzacția de achiziție nu a fost finalizată, iar activele necorporale nu au fost încă

livrate sau puse în funcțiune. Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare, aceste elemente nu se

amortizează.

Exemplu:

În categoria alte imobilizări necorporale sunt incluse orice active necorporale care nu

sunt nominalizate în grupele precedente, cum ar fi programele informatice create de entitate sau

achiziționate de la terți pentru necesități proprii de utilizare, precum și rețete, formule, modele,

proiecte și prototipuri. Acestea se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către

entitatea care le deține.

II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma

unor bunuri cu conţinut material (corporal). Potrivit legislaţiei din România, sunt

considerate imobilizări obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca

atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: (1) au o valoare mai mare decât

limita stabilită prin lege (în prezent 2.500 lei); şi (2) au o durată normală de utilizare mai

mare de un an.

1. Terenuri şi construcţii. Elementul terenuri cuprinde două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile au

durată de utilizare nelimitată (sunt considerate resurse regenerabile) şi nu se amortizează. În

schimb, investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor şi alte lucrări similare se supun

amortizării.

Exemple de amenajări de terenuri:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………….

Construcţiile sunt reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi sau provenite din producţie

proprie, care se supun amortizării, deoarece ele au durată de utilizare limitată. Cu toate că o

construcţie nu poate fi separată de terenul pe care îl ocupă, este importantă evidenţierea lor

separată în bilanţ.


8

2. Instalaţiile tehnice şi maşinile sunt reprezentate de echipamente tehnologice, maşini, utilaje

şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport,

animale şi plantaţii.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Remarcă:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier includ active neprecizate în mod explicit în grupele

menţionate anterior.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

4. Investițiile imobiliare sunt reprezentate de terenurile, clădirile sau părți ale acestor active,

aflate în proprietatea entității sau deținute în baza unui contract de leasing financiar, mai

degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului (ori

ambele), decât în scopul utilizării sau vânzării. Sunt incluse în această categorie și terenurile

a căror utilizare viitoare nu a fost încă determinată, precum și clădirile aflate în curs de

construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca investiții imobiliare.

Exemplu: Societatea X deține două apartamente identice, în valoare de 800.000 lei, fiecare. Unul este

utilizat ca sediu al societății și va fi clasificat ca fiind………………………… Celălalt este

închiriat unul angajat al societății și va fi clasificat ca fiind………………………………….

5. Activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ activele

corporale utilizate pentru prospectarea resurselor minerale, în intervalul T0-T1 (definit la

imobilizările necorporale, categoria 1.4). Aceste active trebuie reclasificate în momentul în

care este demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției resursei

minerale (după momentul T1).

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

6. Active biologice productive sunt animalele vii sau plantele vii, care generează (dar nu

reprezintă) produse agricole.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

7. Avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție includ imobilizările în curs de

execuție (care nu au fost finalizate) pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau de

terți, inclusiv sumele de bani achitate în scopul dobândirii unor imobilizări corporale care nu

sunt încă în posesia entității. Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare și nu se folosesc,

aceste active nu se amortizează.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………


9

III. IMOBILIZĂRILE FINANCIARE (numite și investiții financiare pe termen lung)

reprezintă valorile financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri

(acțiuni) și creanțe financiare (împrumuturi pe termen lung acordate altor entități, depozite

bancare), în scopul obținerii de venituri financiare sub forma dividendelor, dobânzilor sau

redevențelor. Imobilizările financiare nu se amortizează.

Entitățile afiliate sunt entități care fac parte din același grup de societăți. Un grup de

societăți este format dintr-o societate-mamă și toate entitățile pe care aceasta le controlează

(filiale).

Interesele de participare sunt acțiunile deținute, emise de alte societăți, dacă entitatea

deține mai mult de 20% din capitalul emitentului.

În funcție de relația existentă între entitatea deținătoare a titlurilor și emitent, acțiunile și

împrumuturile acordate pe termen lung se clasifică astfel:

1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate

2. Împrumuturi acordate entităților afiliate

3. Interese de participare

4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea

intereselor de participare

5. Investiții deținute ca imobilizări: acțiuni deținute la alte entități, în cazul în care

participația este sub nivelul de 20% din capitalul social al emitentului, certificatele de

emisii de gaze cu efect de seră și certificatele verzi.

6. Alte împrumuturi: sumele acordate ca împrumuturi pe termen lung entităților care nu

sunt menționate în categoriile de mai sus, garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de

entitate la terți.

Pentru simplificare, putem folosi termenii „titluri de participare” pentru toate acțiunile deținute

pe termen lung și „creanțe imobilizate” pentru toate împrumuturile acordate pe termen lung și

purtătoare de dobânzi.

Remarcă privind structura activelor imobilizate:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă

scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic,

modificându-şi în permanenţă forma. Reglementările contabile în vigoare definesc activul

circulant ca o resursă care (1) se aşteaptă să fie realizată sau este deţinută pentru consum sau

vânzare, în cursul normal al ciclului de exploatare; sau (2) este deţinut, în principal, în scopul

comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data

bilanţului; sau (3) reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este

restricţionată.

I. Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul întreprinderii deţinute

fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie,

fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.


10

1. Materiile prime şi materialele consumabile

Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la

generarea produselor, regăsindu-se integral sau parţial în produsul finit.

Exemple:

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

Materialele consumabile sunt destinate utilizării în procesul de producţie şi participă sau

ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi fizic în produsul finit.

Exemple:

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică

decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări, indiferent de durata lor de

utilizare sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile

asimilate acestora.

Exemple:

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

Stocurile aflate la terţi reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în proprietatea

întreprinderii, dar care fizic se găsesc la terţi, în custodie, prelucrare sau consignaţie.

Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau depozitării

diverselor active.

Exemple:

………………………………………………………………………………………………

Stocurile în curs de aprovizionare

Exemple:

………………………………………………………………………………………………

2. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele (stadiile)

de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi

recepţiei tehnice. Se includ, de asemenea, lucrările şi serviciile în curs de execuţie.

Exemple:

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

3. Produsele finite şi mărfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate, produse finite,

produse reziduale, animale şi mărfuri, fiind depozitate şi destinate în principal

comercializării către terţi.

Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de

fabricaţie şi care pot parcurge în continuare procesul tehnologic al altor faze de fabricaţie sau

pot fi livrate terţilor în forma actuală.


11

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de

procesul tehnologic al întreprinderii, fiind depozitate în vederea vânzării către terţi.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie sub formă de rebuturi,

materiale recuperabile, deşeuri.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse

agricole sau vândute ca active biologice.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………….

Produsele agricole sunt acele produse rezultate la momentul recoltării de la activele

biologice ale entității.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Mărfurile sunt acele bunuri care au fost cumpărate de întreprindere de la terţi în vederea

revânzării.

Exemple:

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

4. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie

furnizorilor în vederea aprovizionării cu bunuri de natura stocurilor (furnizori-debitori

pentru cumpărări de stocuri).

II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar de

întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un

echivalent (o sumă de bani sau un serviciu).

1. Creanţele comerciale sunt cele mai semnificative, fiind compuse din creanţele faţă de

clienţi, efecte de primit şi avansurile achitate furnizorilor de servicii.


12

Clienţii includ creanţele rezultate din bunurile vândute, lucrările executate, serviciile

prestate, a căror contravaloare urmează a se încasa ulterior.

Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub formă de cambie, bilet la ordin etc.,

care atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată pe

termen scurt, de obicei până la 90 de zile.

Avansurile pentru cumpărări de servicii reprezintă sume de bani plătite cu

anticipaţie furnizorilor de servicii (furnizori-debitori pentru prestări de servicii şi

executări de lucrări).

2. Sume de încasat de la entitățile afiliate: creanțe rezultate din relațiile de decontare cu

filialele.

3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de

participare: creanțe rezultate din relațiile cu entitățile menționate și cu entitățile asociate.

4. Alte creanțe sunt reprezentate de creanțele generate de relațiile de decontare ale

întreprinderii cu personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurările sociale,

protecția socială, debitori diverși etc.

5. Creanțele privind capitalul subscris și nevărsat sunt reprezentate de creanțele generate de

relațiile întreprinderii cu acționarii săi, referitoare la subscrierile de capital social efectuate

și nedepuse.

III. INVESTIȚIILE PE TERMEN SCURT reprezintă valorile financiare investite

de întreprindere în vederea realizării unui câștig pe termen scurt. În structura

investițiilor financiare pe termen scurt se includ: 1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (dacă entitatea are intenția de a le valorifica în

termen mai mic de un an, prin vânzare)

2. Alte investiții pe termen scurt: acțiuni cotate și necotate, obligațiunile emise de entitate și

răscumpărate, obligațiunile și alte valori mobiliare achiziționate de entitate în vederea

obținerii unui profit pe termen scurt (de exemplu, în urma unor speculații bursiere),

certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, certificatele verzi, depozite bancare pe

termen scurt.

În literatura de specialitate, termenul „titluri de plasament” este folosit pentru a desemna

acțiunile deținute la alte entități, cumpărate în scop speculativ.

IV. CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv

forma de bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei.

1. Conturile la bănci se referă la cecuri de încasat, disponibilităţi în lei şi devize şi sume în

curs de decontare. Disponibilităţile sau depozitele aflate în conturile bancare pot funcţiona

în mod curent sau la termen.

2. Casa reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria întreprinderii în lei şi în devize şi

sub forma altor valori de trezorerie.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

3. Acreditivele sunt depozite bancare deschise de entitate şi rezervate în vederea achitării

unor obligaţii faţă de anumiţi furnizori pe măsura îndeplinirii condiţiilor de livrare sau

prestare de servicii. Funcţionarea acestor conturi bancare este restricţionată (retragerile de

numerar nu se pot efectua decât de către furnizor, după îndeplinirea condiţiilor contractuale,

sau de către client – cel care a deschis contul – dacă obligaţiile contractuale nu sunt


13

îndeplinite de către furnizor) şi condiţionată de derularea contractelor comerciale care au

stat la baza creării lor.

4. Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar, puse la

dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în numele entităţii.

C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu

financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile

înregistrate în avans.

CAPITALUTRILE PROPRII ŞI DATORIILE

Reglementările contabile din România prevăd următoarea clasificarea capitalurilor în

ordinea descrescătoare a exigibilității lor (termenul de decontare): Capitaluri proprii;

Provizioane; Datorii (termen lung, termen scurt) și Venituri în avans.

Pentru aceste elemente, prezentarea se va face în ordinea exigibilității.

A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (capitalul propriu) reprezintă sursele de finanţare

stabile de care dispune o întreprindere. Alături de datoriile pe termen lung,

capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente.

I. Capitalul social reprezintă sursa de finanţare a unei entităţi provenită de la investitori,

mai exact contravaloarea aportului proprietarilor în numerar sau în natură/bunuri. Acesta

este constituit la înfiinţarea entităţii, când proprietarii subscriu (promit) aporturile şi

primesc în schimbul acestora acţiuni (acţionari, în cazul SA) sau părţi sociale (asociaţi,

în cazul SRL) emise de entitatea nou constituită. Astfel, capitalul social este divizat în

acţiuni sau părţi sociale de valori egale. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele de

valoare nominală.

Capitalul social se poate modifica pe parcursul desfăşurării activităţii, prin majorări sau

reduceri de capital care implică tranzacţii cu proprietarii pentru ajustarea numărului şi valorii

titlurilor, astfel încât să fie valabilă permanent relaţia:

Capital social = Număr acţiuni (părţi sociale) x Valoarea nominală

Capitalul social se lichidează odată cu desfiinţarea entităţii.

Capitalul social se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.

1. Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să îl pună

la dispoziţia întreprinderii, dar pe care nu l-au vărsat efectiv (nu au adus încă aporturile

promise).

2. Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost deja pusă de

către proprietari la dispoziţia întreprinderii.

Exemple: 1. La data de 15 octombrie 2015 se constituie SC ALFA S.A., prin emisiunea unui număr

de 100 acţiuni, cu o valoare nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza egalităţii fundamentale

a contabilităţii, explicaţi care este structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a

datoriilor.

ACTIVE

……………

CAPITALURI PROPRII

…………………

DATORII

……………..

ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII


14

2. La data de 20 octombrie 2015 acţionarii depun în contul bancar contravaloarea acţiunilor.

Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care este structura activelor,

capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.

ACTIVE

……………

CAPITALURI PROPRII

…………………

DATORII

……………..


II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de majorare a capitalului prin noi

emisiuni de acţiuni, fuziune, aport în natură sau transformare a obligaţiunilor în acţiuni.

La fiecare majorare a capitalului social se emit acţiuni noi, care trebuie să aibă aceeaşi

valoare nominală cu a acţiunilor vechi pentru a conferi drepturi egale deţinătorilor.

Valoarea de emisiune a acţiunilor noi este de obicei diferită de valoarea lor nominală,

deoarece reflectă o valoare negociată. Diferenţa dintre valoarea de emisiune (mai mare) şi

valoarea nominală (mai mică) poartă denumirea de primă de capital. În funcţie de

metoda aleasă pentru majorarea capitalului, distingem:

1. Prime de emisiune: apar în cazul majorării de capital prin aporturi noi în numerar, ca

diferenţă între valoarea la care sunt vândute acţiunile noi (preţ de emisiune) şi valoarea

nominală.

Exemplu: Pe 20 decembrie 2015 SC ALFA SA decide emiterea unui număr de 20 acţiuni, preţul

de emisiune fiind 30 lei/acţiune, iar valoarea nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza

egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care este structura activelor,

capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.

ACTIVE

……………

CAPITALURI PROPRII

…………………

DATORII

……………..


2. Prime de aport: apar când majorarea de capital se realizează prin aporturi noi în

natură, ca diferenţă între valoarea bunurilor primite de la acţionari şi valoarea nominală

a acţiunilor emise şi atribuite lor.

3. Prime de fuziune: majorarea de capital se realizează prin fuziunea cu o altă entitate.

4. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni: apar când majorarea de capital se

realizează prin transformarea unor titluri de credit în titluri de capital, ca diferenţă între

valoarea nominală mai mare a obligaţiunilor anulate (împrumut din emisiunea de

obligaţiuni) şi valoarea nominală mai mică a acţiunilor emise.

III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea

activelor imobilizate, ca diferenţă între valoarea reevaluată (mai mare) şi valoarea

înregistrată anterior în contabilitate (mai mică).

Exemplu: Pe 31 decembrie 2015 SC BETA SA deţinea un teren cu o valoare de 20.000 lei,

numerar în valoare de 5.000 lei şi capital social în valoare de 25.000 lei. Pe baza

egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care este structura activelor, capitalurilor

proprii, respectiv a datoriilor.


15

ACTIVE

……………

CAPITALURI PROPRII

…………………

DATORII

……………..


În data de 31 decembrie SC BETA SA decide reevaluarea terenului, noua valoare a

acestuia fiind de 22.000 lei. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care

este structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor, după reevaluarea

terenului.

ACTIVE

……………

CAPITALURI PROPRII

…………………

DATORII

……………..


IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute de

reglementările legale, de statutul societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării

generale a acţionarilor – AGA. În structura lor se includ:

1. Rezervele legale: se constituie din profitul brut sau din primele de capital, fiind

destinate protejării capitalului.

2. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al întreprinderilor, conform

prevederilor din actul constitutiv al acestora.

3. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite facultativ din profitul net

potrivit hotărârii AGA, cu respectarea prevederilor legale.

V. Rezultatul reportat (Profitul sau pierderea reportat(ă)) reprezintă rezultatul financiar

sau partea din rezultat a cărei repartizare a fost amânată de AGA. Rezultatul reportat

poate fi pozitiv, în cazul profitului nerepartizat, sau negativ, în cazul pierderilor

neacoperite încă din punct de vedere financiar.

VI. Rezultatul exerciţiului (Profitul sau pierderea exercițiului) poate fi favorabil, caz în

care reprezintă un profit şi o sursă proprie de finanţare până în momentul repartizării lui

pe destinaţiile legale sau statutare sau poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o

pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ

cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.

B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii probabile ale întreprinderii care sunt constituite, de

regulă, la sfârşitul exerciţiului.

Reglementările contabile din România definesc provizioanele ca fiind datorii cu

exigibilitate sau valoare incertă. Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în

care: (1) o întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment

anterior; (2) este probabil ca o ieşire de resurse care afectează beneficiile economice să fie

necesară pentru a stinge obligaţia respectivă şi (3) poate fi realizată o bună estimare a valorii

obligaţiei.

Diferenţa dintre provizioane şi celelalte datorii ale întreprinderii constă în incertitudinea

care le afectează pe primele în ceea ce priveşte mărimea sau scadenţa.

În structura provizioanelor se includ:


16

1. Provizioane pentru litigii

2. Provizioane pentru garanții acordate clienților

3. Provizioane pentru pensii sau obligații similare

4. Provizioane pentru impozite

5. Alte provizioane: pentru dezafectarea imobilizărilor corporale, pentru acțiuni de

restructurare și reorganizare, pentru terminarea contractului de muncă, pentru acordurile de

concesiune, pentru contracte cu titlu oneros, pentru diverse beneficii ce urmează a fi plătite

angajaților sau persoanelor dependente de aceștia (care nu sunt legate de pensii, restructurare,

impozite sau terminarea contractului de muncă), pentru cheltuieli legate de protecția mediului

înconjurător, pentru obligații asumate în comun cu o terță parte.

C. DATORIILE (capitalul străin sau capital împrumutat) sunt sursele de finanţare externe

puse la dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori sau terţi

şi pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Potrivit

reglementărilor contabile din România datoriile sunt clasificate în funcţie de exigibilitatea lor în

datorii pe termen scurt sau datorii curente (datorii care trebuie plătite într-o perioadă de un an)

şi datorii pe termen lung (datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an).

I. O datorie pe termen scurt este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul

normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de

12 luni de la data bilanţului. Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă

perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces şi

finalizarea sa în numerar sau sub forma unui instrument uşor convertibil în numerar.

II. Datoriile pe termen lung reprezintă toate celelalte datorii.

Ambele categorii de datorii sunt clasificate apoi în funcţie de natura lor. Astfel, atât în

structura datoriilor pe termen lung, cât şi în structura datoriilor pe termen scurt, sunt incluse

următoarele categorii de datorii: (1) împrumuturi şi datorii asimilate; (2) datorii comerciale, (3)

datorii în cadrul grupului, (4) datorii din interese de participare şi (5) alte datorii. În funcţie de

exigibilitate, există posibilitatea ca o datorie să fie separată în două componente, una pe termen

lung şi cealaltă pe termen scurt.

Exemplu:

SC OMEGA SA a contractat la data de 31 decembrie 2015 un credit bancar în valoarea de

36.000 lei, pe o perioada de 3 ani. Care este valoarea ce trebuie recunoscută ca o datorie pe

termen scurt şi care este valoarea ce va fi recunoscuta ca o datorie pe termen lung?

Datorie pe termen scurt: ……………………………………………

Datorie pe termen lung: ……………………………………………

Astfel, atât în structura datoriilor pe termen lung, cât și în structura datoriilor pe termen

scurt, sunt incluse următoarele categorii de datorii:

1. Împrumuturile din emisiunea de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor

emise de entitate. Ele constituie surse de finanțare pe termen lung, asigurate prin

vânzarea de titluri de credit negociabile către public, de regulă prin intermediul unor

instituții financiare. Obligațiunile sunt rambursabile la termen sau eșalonat și purtătoare

de dobânzi.

2. Sumele datorate instituțiilor de credit sunt reprezentate de împrumuturile primite de la

bănci și alte instituții financiare. Includ creditele pe termen lung și creditele pe termen


17

scurt (credite de trezorerie), precum și datoriile din contracte de leasing financiar. Aceste

credite sunt purtătoare de dobânzi.

3. Avansuri încasate în contul comenzilor (clienți-creditori) reprezintă sumele încasate de

la clienți, pentru care entitatea urmează să livreze bunuri sau să presteze servicii.

4. Datorii comerciale - furnizori reprezintă datoriile entității, echivalente valorii bunurilor,

lucrărilor și serviciilor primite de la terți.

5. Efecte de comerț de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligația de plată a

entității în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii.

6. Sume datorate entităților afiliate reprezintă datoriile rezultate din relațiile de decontare

cu filialele.

7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de

participare: datorii rezultate din relațiile cu entitățile menționate și cu entitățile asociate.

8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale: datoriile

fiscale, salariale, sociale ale entității față de bugetul statului (impozite și taxe), față de

personalul angajat (salariile și alte drepturi asimilate), față de asigurările sociale

(contribuția la asigurările sociale), față de asociați (capital de rambursat, dividende de

plată), față de creditori diverși etc.

D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu

financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţiile pentru

investiţii şi veniturile înregistrate în avans.

Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din alte

surse nerambursabile, de care beneficiază o entitate, destinate achiziţionării sau producerii de

echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau

pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor. Valoarea imobilizărilor primite cu

titlu gratuit (donaţie) sau constatate plus la inventar este asimilată în bilanţ subvenţiilor

pentru investiţii

Veniturile înregistrate în avans sunt valori contabilizate în cursul exerciţiului, ca sume

încasate pentru servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi

recunoscute ca venituri ale perioadei (de exemplu chirii sau abonamente încasate în avans).

În bilanţ, veniturile în avans sunt clasificate în funcţie de exigibilitate, în (1) Sume de reluat

într-o perioadă de până la un an şi (2) Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an.

Exemplu recapitulativ:

Încadraţi următoarele informaţii, în funcţie de structura prezentată anterior:

Element Încadrare

Acţiuni emise

Acţiuni deţinute în scop speculativ

Acţiuni deţinute în vederea deţinerii controlului asupra

unei firme

Obligaţiuni emise

Obligaţiuni (deţinute)

Dreptul de joc asupra unui fotbalist

Împrumuturi contractate

Împrumuturi acordate (pe termen lung)

Împrumuturi acordate unei filiale (pe termen scurt)

Avansuri de trezorerie

Avansuri acordate personalului

Avansuri primite în vederea construcţiei unei clădiri

Avansuri primite în vederea furnizării unor stocuri


18

4.1. ELEMENTELE RECTIFICATIVE SI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA

BILANTULUI

Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de activ,

capital propriu sau datorii. Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului respectiv la / din

valoarea elementului bilanţier se obţine o valoare « reală » la momentul prezentării informaţiilor.

Astfel de elemente sunt:

Amortizările reprezintă reducerile ireversibile de valoare ale unor active imobilizate,

apărute ca urmare a utilizării (uzura fizică) sau neutilizării acestora (uzura morală).

Exemplu:

SC DELTA SA deţine un automobil în valoare de 25.000 lei. După un an, se constată că

deprecierea acestuia este de 20%. Ştiind că societatea are o valoare a capitalului social de

23.000 lei, un profit de 4.000 lei şi disponibil în contul bancar de 7.000 lei, pe baza egalităţii

fundamentale a contabilităţii, prezentaţi structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a

datoriilor.

ACTIVE

……………

CAPITALURI PROPRII

…………………

DATORII

……………..


Ajustările pentru depreciere reprezintă elemente echivalente reducerii reversibile de

valoare a unor active (reducere generată, de exemplu, de variaţia preţurilor pe piaţă

pentru elementele de activ). Rolul lor e de a permite evaluarea elementelor de activ la

minimul dintre valoarea contabilă şi valoarea actuală, în spiritul principiului contabil al

prudenţei. Valoarea bilanţieră a unui element de activ se determină ca diferenţă între

valoarea cu care acesta a fost recunoscut în contabilitate (de exemplu, costul de achiziţie,

dacă activul provine de la terţi) şi valoarea amortizărilor şi a ajustărilor pentru

deprecierea elementului de activ.

Exemplu:

SC DELTA SA deţine un stoc de cereale care a a fost achiziţionat în vederea revânzării, la costul

de achiziţie 6.000 lei. Valoarea de piaţă a acestui stoc la 31 decembrie 2015 este de 4.000 lei. La

ce valoare se face prezentarea stocului în activul bilanţier?

Repartizarea profitului reprezintă partea din rezultatul exerciţiului care a fost repartizată

pe diverse destinaţii. Aceasta este prezentată în categoria capitalurilor proprii, cu semnul

minus.

Exemplu:

SC DELTA SA a obţinut în cursul unui exerciţiu financiar un profit de 40.000 lei., pe care l-a

repartizat pentru constituirea de rezerve legale în valoare de 12.000 lei. Restul profitului urmează

a se reporta în exerciţiul viitor. Capitalul social este de 64.000. Care este structura capitalurilor

proprii prezentate în bilanţ?

Acţiunile proprii reprezintă un element cu rol rectificativ din structura capitalurilor

proprii. Sunt constituite din acţiunile emise de întreprindere, care au fost răscumpărate,

de regulă, în vederea anulării pentru reducerea capitalului social. Din acest considerent,

elementul este prezentat cu semnul minus în postul bilanţier Capital şi rezerve, deşi

substanţa sa economică este cea a unui element de activ.

Primele privind rambursarea obligaţiunilor sunt calculate ca diferenţă între valoarea de

emisiune şi valoarea de rambursare a obligaţiunilor emise de entitate. Acestea corectează

valoarea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni.


19

4.2. MODELE DE BILANŢ

La nivel internaţional,există două modele de bilanţ:

Modelul cont (orizontal), bazat pe egalitatea:

ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII, sau ACTIV = PASIV

Modelul listă (vertical), bazat pe egalitatea:

ACTIV – DATORII= CAPITALURI PROPRII

Modelul cont are următorul format de prezentare:

BILANŢ întocmit la 31 decembrie ……………

ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII

A. ACTIVE IMOBILIZATE

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE

Stocuri

Creanţe

Investiţii financiare pe termen scurt

Casa şi conturile la bănci

C. CHELTUIELI ÎN AVANS

A. CAPITAL PROPRIU, din care:

Capital social

Prime de capital

Rezerve

Rezultat

B. PROVIZIOANE

C. DATORII

D. VENITURI ÎN AVANS

TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D)

Modelul listă are următorul format de prezentare:

BILANŢ

întocmit la 31 decembrie ……………

ELEMENTE


Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare


Stocuri

Creanţe

Investiţii financiare pe termen scurt



D. DATORII PE TERMEN SCURT

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)

G. DATORII PE TERMEN LUNG

H. PROVIZIOANE

I. VENITURI ÎN AVANS

J. CAPITAL PROPRIU, din care:

Capital social

Prime de capital

Rezerve

Rezultat reportat

Rezultat curent

Repartizarea rezultatului

Potrivit reglementărilor contabile actuale din România, entitățile economice trebuie să

prezinte bilanțul în formatul listă. Acesta are avantajul că accentuează lichiditatea și capacitatea

de plată a întreprinderii prin intermediul indicatorilor E și F și pune în evidență capitalul propriu.


20

2. CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

În cadrul contului de profit şi pierdere se oferă o detaliere a rezultatului exerciţiului, element

prezentat în capitalurile proprii din bilanţ. Structurile contului de profit şi pierdere sunt veniturile

şi cheltuielile (a se revedea definiţiile acestora). Veniturile şi cheltuielile exerciţiului sunt

structurate în două mari categorii: cheltuieli şi venituri din exploatare, respectiv, cheltuieli şi

venituri financiare.

Veniturile din exploatare provin din activităţi întreprinse în vederea derulării obiectului de

activitate.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

În cadrul veniturilor de exploatare, un indicator foarte important este cifra de afaceri,

determinată astfel:

Cifra de afaceri = Totalul veniturilor provenite din vânzări de stocuri, prestări de servicii și

executări de lucrări – Reducerile comerciale acordate

Cifra de afaceri netă = Cifra de afaceri + Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de

afaceri

Cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

Veniturile şi cheltuielile financiare provin din activitatea cu caracter financiar a întreprinderii.

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

În funcție de clasificările de mai sus, în contul de profit și pierdere se pot calcula următoarele

tipuri de rezultate:

Rezultatul din exploatare

Rezultatul financiar

Rezultatul curent (Rezultatul brut al exercițiului)

Rezultatul net al exercițiului

Remarcă privind rezultatul net al exercițiului:

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………


21

Cont de profit și pierdere (format listă, cu clasificarea elementelor după natura lor) la data de 31.12.N

ELEMENTE N-1 N

VENITURI DIN EXPLOATARE

CHELTUIELI DIN EXPLOATARE

A. Rezultatul din exploatare

(Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare)

VENITURI FINANCIARE

CHELTUIELI FINANCIARE

B. Rezultatul financiar

(Venituri financiare – Cheltuieli financiare)

C. Rezultatul curent (brut)

(Rezultat din exploatare + Rezultat financiar sau Venituri totale – Cheltuieli totale))

Cheltuieli cu impozitul pe profit

D. Rezultatul net al exercițiului

(Rezultat brut – Cheltuieli cu impozitul pe profit)

3. SITUATIA FLUXURILOR DE NUMERAR

Rolul Situaţiei fluxurilor de numerar este de a raporta fluxurile de numerar din perioada

respectivă, clasificate pe activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.

Activităţile de exploatare: reprezintă principalele activităţi producătoare de venit ale

întreprinderilor, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie şi de finanţare.

Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active imobilizate.

Activităţile de finanţare sunt activităţi care constau în schimbarea dimensiunii şi

componenţei capitalului propriu şi datoriilor unei întreprinderi

Situaţia fluxurilor de trezorerie poate fi întocmită utilizând metoda directă sau metoda

indirectă.

4. SITUATIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII

În cadrul acestei situaţii financiare sunt prezentate următoarele informaţii:

o profitul net sau pierderea netă a perioadei;

o fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în

capitalul propriu, precum şi totalul acestor elemente;

o veniturile şi cheltuielile totale ale perioadei, calculate ca sumă a primelor două elemente

anterior prezentate, arătându-se separat sumele totale atribuibile acţionarilor majoritari şi

celor minoritari;

o efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor contabile.

5. POLITICI CONTABILE SI NOTE EXPLICATIVE

Este o secţiune a situaţiilor financiare, în cadrul cărora sunt prezentate, cifric sau descriptiv,

informaţii despre diverse componente prezentate în cadrul celorlalte situaţii financiare:

Exemple:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………….


22

Exemplu recapitulativ:

Se cunosc următoarele elemente ce aparţin unei societăţi comerciale la data de 31decembrie

2015: Capital social 30.000 Rezerve 23.000 Amortizare cladiri 5.000

Conturi la bănci în lei 25.500 Credite bancare pe termen lung 48.000 Mărfuri 6.000

Clădiri 50.000 Cheltuieli cu asigurările plătite

în avans

6.500 Personal-salarii datorate 7.000

Clienţi 15.700 Cheltuieli cu amortizarea 20.000 Cheltuieli de constituire 500

Rezultatul exerciţiului ? Furnizori 12.000 Actiuni detinute pe TS 7.500

Cheltuieli cu energia

şi apa

? Venituri din prestări servicii 40.000 Cheltuieli cu dobânzile 600

Cheltuieli cu salariile 14.000 Venituri din chirii încasate în

avans

3.000 Actiuni detinute pe

TL

2.200

Se cere:

Utilizând ecuaţia de bază a contabilităţii, aflaţi mărimea elementelor „Rezultatul exerciţiului” şi

„Cheltuieli cu energia şi apa”, iar apoi întocmiţi contul de profit şi pierdere şi bilanţul societăţii

la data de 31 decembrie 2015.

Bilanț simplificat (format cont)

întocmit la data de 31.12.2015

ACTIVE SUME CAPITALURI PROPRII ŞI

DATORII

SUME

A. ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITAL PROPRIU, din care:

Imobilizări necorporale Capital social

Imobilizări corporale Prime de capital

Imobilizări financiare Rezerve

B. ACTIVE CIRCULANTE Rezultatul exerciţiului

Stocuri B. PROVIZIOANE

Creanţe C. DATORII

Investiţii financiare pe termen

scurt

D. VENITURI ÎN AVANS



TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII

(A+B+C+D)


23

Bilanț simplificat (format listă/vertical)


ELEMENTE SUME


I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare


I. Stocuri

II. Creanțe

III. Investiții pe termen scurt

IV. Casa și conturile la bănci


D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE

PÂNĂ LA UN AN

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)

G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI

MARE DE UN AN

H. PROVIZIOANE

I. VENITURI ÎN AVANS

J. CAPITALURI PROPRII

I. Capital subscris

Acțiuni proprii

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Rezultat reportat (profitul sau pierderea reportat(ă))

VI. Rezultatul exercițiului (profitul sau pierderea exercițiului financiar)

Repartizarea profitului


24

Contul de profit si pierdere


ELEMENTE 31.12.2015

VENITURI DIN EXPLOATARE

CHELTUIELI DIN EXPLOATARE

A. Rezultatul din exploatare (Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare)

VENITURI FINANCIARE

CHELTUIELI FINANCIARE

B. Rezultatul financiar (Venituri financiare – Cheltuieli financiare)

C. Rezultatul curent (brut) (Rezultat din exploatare + Rezultat financiar sau Venituri

totale – Cheltuieli totale))

Cheltuieli cu impozitul pe profit

F. Rezultatul net al exercițiului (Rezultat brut – Cheltuieli cu impozitul pe profit)

IV. EFECTUL TRANZACŢIILOR ASUPRA SITUAŢIILOR

FINANCIARE

Orice tranzacţie contabilă are drept efect modificarea a cel puţin două elemente. Acestea pot

fi active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli sau venituri.

Dacă elementele sunt de active, capitaluri proprii sau datorii, efectul modificării lor se vede

în mod direct în bilanţ, orice combinaţie de modificări bazate pe creşteri sau diminuări în ceea ce

priveşte cele trei categorii de elemente fiind posibilă, cu condiţia ca egalitatea Activ =

Capitaluri proprii + Datorii să se menţină constantă. Aceste modificări sunt numite în

continuare modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la

nivelul elementelor de active datorii sau capitaluri proprii).

Dacă unul din cele două elemente implicate într-o tranzacţia economică este element de

cheltuială sau venit, atunci modificările aferente elementului respectiv de cheltuială sau venit se

reflectă în mod indirect în bilanţ (efectul direct al elementului respectiv este remarcat la nivelul

contului de profit şi pierdere) prin efectul pe care îl generează la nivelul rezultatului exerciţiului.

Astfel, apariţia (creşterea) unei cheltuieli generează o diminuare a rezultatului exerciţiului şi

implicit o diminuare a capitalurilor proprii, iar apariţia (creşterea) unui venit generează o

majorare a rezultatului exerciţiului şi implicit o majorare a capitalurilor proprii. Aceste

modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit

şi pierdere.

Valoarea la care se realizează egalitatea bilanţieră în urma unei modificări poate fi constantă

(modificarea este doar de structură, la nivelul uneia din părţile egalităţii) sau se poate realiza la

un nivel mai mare sau mai mic decât cel al egalităţii anterioare.


25

1. Modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la

nivelul elementelor de active, datorii sau capitaluri proprii)

1. Modificări numai în activ:

A + x - x = Cp + D

Exemplu:

2. Modificări numai în capitalul propriu:

A = (Cp + x - x) + D

Exemplu:

3. Modificări numai în datorii;

A = Cp + ( D + x – x)

Exemplu:

4. Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:

A = (Cp + x) + (D – x)

Exemplu:

5. Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:

A = ( Cp – x ) + ( D + x)

Exemplu:

6. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul creşterii:

A + x = ( Cp + x ) + D

Exemplu:

7. Modificări în activ şi în datorii, în sensul creşterii:

A + x = Cp + (D + x)

Exemplu:


26

8. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul micşorării:

A – x = ( Cp – x ) + D

Exemplu:

9. Modificări în activ şi în datorii, în sensul micşorării:

A – x = Cp + (D – x)

Exemplu:

2. Modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere

Exemple:


27

Modificările survenite ca urmare a tranzacţiilor economice acţionează succesiv. Pentru a vedea

efectul tuturor modificărilor, putem întocmi un bilanţ „mobil”.

Exemplu:

Se cunosc următoarele informaţii:

ACTIVE Valori

iniţiale

M1 M2 M3 M4 M5 M6 M7 M8 M9 M10 M11

Utilaje 21.000

Materii prime 10.000

Clienţi 12.000

Acţiuni 16.000

Conturi la bănci 14.000

TOTAL ACTIV 63.000

CAPITALURI ŞI

DATORII

Valori

iniţiale

M1 M2 M3 M4 M5 M6 M7 M8 M9 M10 M11

Capital social 45.000

Prime de capital 2.000

Credite bancare pe

termen lung 10.000

Împrumuturi din

emisiunea de

obligaţiuni

4.500

Furnizori 500

Credite bancare pe

termen scurt 1.000

TOTAL

CAPITALURI

PROPRII ŞI

DATORII

63.000

Prezentaţi efectul tranzacţiilor exemplificate anterior asupra bilanţului iniţial prezentat mai sus.

curs introducere in contabilitate - partea i - 2015-2016-student

Documents