Curs Drept civil -SuccesiuniPROBLEME GENERALE PRIVIND MOSTENIREA.

a) Notiunea de mostenire Prin mostenire (care mai este numita si ,,succesiune sau ,,ereditate) se intelege transmisiunea patrimoniului1 a drepturilor si obligatiilor - unei persoane decedate la una sau mai multe persoane in viata. In reglementarea mostenirii de catre dreptul civil este folosit, ca un sinonim al termenului de ,,mostenire, si termenul de succesiune. Intr-adevar, din acest cuvant - provenit din fondul lexical latin al limbii noastre se formeaza, prin asociere, o serie de denumiri de drept succesoral, care nu se pot forma prin asociere cu cuvantul mostenire, cum sunt, de exemplu, cele de ,,capacitate succesorala, ,,reprezentare succesorala, rezerva succesorala, ,,optiune succesorala, etc. Codul civil foloseste termenul de ,,succesiune in doua intelesuri: In inteles larg, prin ,,succesiune (,,mostenire sau ,,ereditate) este desemnata orice transmisiune de drepturi: universala, cu titlu universal sau cu titlu particular, intre vii (inter vivos) sau din cauza de moarte (mortis causa) Prin ,,succesiune in inteles restrans se intelege: pe de o parte, transmisiunea patrimoniului - a drepturilor si obligatiilor - unei persoane decedate la una sau mai multe persoane in viata (in acest sens, se spune ca o persoana succede alteia, ca o mosteneste); pe de alta parte, insusi patrimoniul transmis din cauza de moarte. Asadar, termenul de ,,succesiune. In intelesul restrans, ca termenii de ,,mostenire sau ,,ereditate desemneaza atat transmisiunea din cauza de moarte, cat si obiectul acestei transmisiuni. Persoana decedata al carei patrimoniu se transmite pe cale de mostenire (succesiune) se numeste si de cujus (prescurtare a formulei romane is de cujus succesione agitur - cel despre a carui mostenire este vorba). Persoanele care dobandesc, in tot sau in parte, patrimoniul celui care a lasat mostenirea se numesc succesori. Ei se mai numesc: mostenitori sau erezi, in cazul succesiunii legale; legatari, cand dobandesc un legat in cazul mostenirii testamentare si donatari in cazul donatiei de bunuri viitoare.

_____________________1A se vedea, I. Lula, Unele probleme privind notiunea de patrimoniu, in ,,Dreptul nr. 1/1998, p. 17-24. Patrimoniul este definit ca fiind ,,totalitatea drepturilor si obligatii1or care au valoare economica, apartinand unei persoane fizice sau juridice (C. Statescu, C. Barsan, Drept civil. Drepturi reale, Universitatea Bucuresti, 1988, p.4). Intr-o alta lucrare, cand s-a definit patrimoniul s-au inclus in definitie nu numai totalitatea drepturilor si ob1igatii1or avand valoare economica, ci ,,si bunurile la care se refera aceste drepturi, apartinand unei persoane ale carei nevoi sau sarcini este destinat sa le satisfaca (C. Ionascu, Drepturile reale principale, Editura Academiei, Bucuresti, 1978, p.13). Includerea in definitia patrimoniului a bunurilor la care se refera drepturile patrimoniale a fost, pe drept cuvant, criticata in literatura juridica, deoarece, in terminologia Codului civil, drepturile patrimoniale sunt considerate ca fiind bunuri, astfel ca s-ar ajunge oarecum la dublarea patrimoniului sub raportul bunurilor care il compun si nu s-ar tine seama de faptul ca patrimoniul, fiind o suma de valori, este distinct de bunurile care il compun. De aceea, simpla referire la drepturi inseamna includerea implicita a bunurilor in cuprinsul patrimoniului. 2 Legatarul poate fi: universal, cu titlu universal sau cu titlu particular ori singular, dupa cum el este chemat: la intreg patrimoniul succesoral; la o fractiune din acesta; numai la bunuri singulare, anume determinate

1

b) Felurile succesiunii Potrivit art. 650 C. civ., mostenirea se transmite mostenitorilor, la moartea celui care lasa mostenirea, fie in temeiul legii, fie in temeiul vointei acestuia exprimata prin testament. Prin urmare, mostenirea (succesiunea sau ereditatea) este de doua feluri: legala si testamentara. Mostenirea este legala atunci cand transmiterea din cauza de moarte se savarseste in puterea legii. Ea intervine numai cand cel care lasa mostenirea nu a dispus prin testament de bunurile sale in favoarea unei sau unor persoane (ea se mai numeste in acest caz mostenire ab intestat, deoarece nu priveste decat patrimoniul celor care au murit fara a face un testament intestati). Mostenirea este testamentara in cazul in care defunctul a dispus de averea sa, pentru timpul cat nu va mai fi, prin unul sau mai multe acte unilaterale de ultima vointa numite legate, caci legatele nu se pot face decat prin testament. Trebuie aratat ca mostenirea se transmite, fie numai in temeiul legii, fie numai in temeiul testamentului. Sunt insa cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. Succesiunea mai poate fi si conventionala. Aceasta se intampla in cazul, deosebit de rar in practica, al donatiei de bunuri viitoare (adica al contractului de donatie avand drept obiect o mostenire, o fractiune din aceasta sau bunuri succesorale singulare). In acest caz, donatia produce efecte numai la moartea donatorului si este intotdeauna revocabila (art.821 C.civ.). Dreptul la mostenire este reglementat, in principal, in Codul civil, Cartea a III-a privind diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea, Titlul I, ,,Despre succesiuni (art.650-799) si Titlul II, ,,Despre donatiuni intre vii si despre testamente (art.800-941).2. CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII MOSTENIRII

Am vazut ca succesiunea (mostenirea sau ereditatea) este transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane in viata. Din aceasta definitie rezulta ca transmisiunea care opereaza in cazul mostenirii prezinta anumite particularitati: ea este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis causa), universala, unitara si indivizibila. a) Transmisiunea mostenirii este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis causa), deoarece ea se produce numai la moartea unei persoane fizice. Prin moarte se intelege incetarea din viata a unei persoane fizice constatata nemijlocit ori declarata judecatoreste deoarece numai decesul unei fiinte umane poate deschide mostenirea. Incetarea existentei unei persoane juridice nu poate niciodata sa aiba acest efect. b) Transmisiunea mostenirii este o transmisiune universala, deoarece are ca obiect o universalitate juridica: patrimoniul persoanei decedate. Adica totalitatea drepturilor si obligatiilor care au apartinut persoanei respective3. ___________________3 Cand o universalitate de bunuri este constituita prin lege, ea este numita universalitate juridica. Aceasta este formata nu numai din bunurile respective, considerate impreuna, ca latura activa, ci si din obligatiile (datoriile) titularului, ca latura pasiva a universalitatii. Fiind o universalitate formata in puterea legii, ea exista independent de vointa titularului, trasatura care o deosebeste fundamental de simplele universalitati de fapt. Bunurile care alcatuiesc universalitatea de drept sunt legate intre ele nu numai pentru faptul ca apartin aceleiasi persoane, dar si din cauza ca drepturile si obligatiile au aceeasi destinatie si sunt supuse aceluiasi regim juridic. (I. Luta, op.cit., p.15).

2

Transmisiunea poate privi intreg patrimoniul defunctului sau numai o fractiune din patrimoniul acestuia. Din acest punct de vedere, succesiunea se opune transmisiunii intre vii, caci in acest din urma caz, dupa cum stim, transmisiunea nu poate avea ca obiect decat bunuri singulare, iar nu patrimonii sau fractiuni dintr-un patrimoniu. Asadar, mostenirea (succesiunea) nu este o transmisiune a unor bunuri singulare privite in individualitatea lor specifica, ci ea consta in transmiterea unei averi, a acelei universalitati care este patrimoniul persoanei decedate. De aici rezulta ca: Intrucat transmisiunea succesorala are ca obiect un patrimoniu iar acesta este alcatuit nu numai din drepturi, dar si din obligatii in mod necesar prin mostenire se transmit nu numai drepturile, ci si obligatiile defunctului. Transmisiunea succesorala este, prin urmare, atat activa, cat si pasiva, ceea ce o deosebeste de transmisiunile operate prin acte intre vii, caci acestea nu pot transmite obligatii, ci numai drepturi. In schimb, transmisiunea datoriilor unei persoane se poate opera prin mostenire, caci ea are drept obiect o universalitate. Drepturile transmise prin mostenire nu sunt privite in individualitatea lor, ci numai ca parti alcatuitoare ale patrimoniului. De unde rezulta ca transmisiunea activa a acestei universalitati se va efectua si va fi opozabila tertelor persoane fara a fi conditionata de savarsirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege pentru fiecare din drepturile ce o compun (de exemplu, daca in mostenire se ana terenuri sau constructii, dreptul de proprietate asupra lor se va transmite prin mostenire si va fi opozabil tertilor fara inscriere in cartea funciara sau fara transcriere in registrul de transcriptii). Trebuie aratat ca acela care lasa mostenirea poate sa dispuna prin testament si de un anumit bun al sau. In acest caz, cum vom arata, opereaza o transmisiune cu titlu particular. c) Transmisiunea mostenirii este o transmisiune unitara. Intrucat patrimoniul este un tot unitar, si mostenirea are un caracter unitar. Aceasta inseamna ca intreaga mostenire alcatuieste, in principiu, o singura masa succesorala; ea nu se frange intr-o pluralitate de mosteniri si, ca urmare, este guvernata de aceleasi norme juridice, fara a se face distinctie dupa natura si originea bunurilor mostenirii (bunurile paterne, ale rudelor tatalui si cele materne, ale rudelor mamei etc.). In anumite cazuri, legea admite anumite exceptii; de exemplu cand patrimoniul defunctului cuprinde si drepturi de autor, transmiterea acestora este supusa unor norme stabilite de legea speciala, iar pentru restul bunurilor se aplica normele Codului civil. d) Transmisiunea mostenirii este o transmisiune indivizibila. Patrimoniul persoanei fizice este un tot indivizibil si, in consecinta, transmisiunea mostenirii nu poate fi decat indivizibila. Drept urmare, acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil, in intelesul ca nu se poate accepta o parte din mostenire si renunta la rest. Acelasi principiu al indivizibilitatii mostenirii ne explica de ce, daca la mostenire sunt chemati mai multi mostenitori, fiecare avand vocatie la intreaga avere, renuntarea sau inlaturarea de la mostenire pentru nevrednicie a unuia dintre ei face sa creasca, de drept, partile comostenitorilor (dreptul de acrescamant). In dreptul roman, coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara este admisa. _________________________A se vedea: C. Barsan, Concursul calitatii de succesor legal cu aceea de mostenitor testamentar cu privire la terenuri, in ,,Revista Romana de drept nr.7/1 982, p.31 -35; T. Pop, Examen critic al practicii judecatoresti si al literaturii juridice privitoare la admisibilitatea transmiterii terenurilor prin testament, mostenitorilor legali, in ,,Revista Romana de Drept nr. 11/1982, p. 23.4

3

Altfel spus, succesiunea testamentara nu inlatura pe de-a-ntregul pe cea legala decat daca s-a instituit un legatar universal si nu sunt mostenitori rezervatari (adica mostenitori carora legea le rezerva o parte din mostenire chiar impotriva vointei liberale a defunctului).3. DESCHIDEREA MOSTENIRII

Mostenirea se transmite catre mostenitori numai din momentul deschiderii sale. Pana in acest moment, mostenitorii nu pot dobandi nici un drept asupra bunurilor mostenirii. Prin deschiderea mostenirii (succesiunii) intelegem faptul ce da nastere transmisiunii succesorale Potrivit legii, numai moartea persoanei are ca efect deschiderea mostenirii (art.651 C.civ.). Moartea naturala a aceluia care lasa mostenirea poate fi constatata in mod fizic prin examenul cadavrului, iar daca aceasta nu este cu putinta, instanta judecatoreasca, prezumand-o, o poate declara prin hotarare. Hotararea declarativa produce efectele mortii de la data stabilita prin hotarare ca fiind a decesului (art. 18 Decret 31/1954). Deschiderea succesiunii se determina prin doua coordonate: data si locul. A. Data deschiderii mostenirii Deschiderea mostenirii are loc in momentul mortii celui care lasa mostenirea. Deci, mostenirea se deschide in chiar clipa mortii celui care o lasa. Persoana care pretinde mostenirea trebuie sa dovedeasca moartea, precum si data mortii celui pe care vrea sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a datei sale se face, dupa caz, cu certificatul de deces, eliberat in temeiul registrului de stare civila, fie, in lipsa unui asemenea certificat, cu hotarare judecatoreasca de declarare a mortii prezumate a celui care lasa mostenirea (hotarare care cuprinde data stabilita de judecata ca fiind aceea a mortii). Data mortii cuprinsa in certificatul de deces sau in hotararea judecatoreasca declarativa de moarte face dovada pana la proba contrara. Deci, cel interesat poate dovedi, cu orice mijloc de proba admis de lege, adevarata data a mortii (ziua, ora sau minutul mortii). In cazul in care mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare, fara sa se poata stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit deodata (art.21 din Decretul nr.3 1/1954). Stabilirea datei deschiderii mostenirii prezinta interes practic. Astfel, in raport de data deschiderii mostenirii se stabilesc mostenitorii defunctului, capacitatea lor de a mosteni, precum si drepturile ce li se cuvin5. Apoi, in raport de data deschiderii mostenirii are loc transmisiunea drepturilor in temeiul legii in vigoare de la cel care lasa mostenirea la mostenitori. In fine, in cazul unui connict intre legi succesorale succesive, devolutiunea mostenirii va fi stabilita de legea in vigoare la data deschiderii succesiunii.

____________________________5

Pentru amanunte a se vedea I. Popa, I. Les, In legatura cu natura juridica si puterea doveditoare a certificatului de mostenitor; precum si actiunea in anulare a acestuia, in ,,Dreptul nr. 11/1997, p. 36-50.

4

B. Locul deschiderii mostenirii Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea, adica la domiciliul pe care-l avea la data mortii (locul deschiderii mostenirii poate sa nu coincida cu locul mortii celui care lasa mostenirea, daca acesta a murit in timpul cat isi parasise vremelnic domiciliul). Deci, nu intereseaza locul unde a decedat cel care lasa mostenirea, ci ultimul sau domiciliu6. Motivele care au determinat pe legiuitor sa statorniceasca locul deschiderii mostenirii la ultimul domiciliu sunt de ordin practic. Acolo se ana, de obicei, hartiile defunctului si tot acolo pot fi obtinute cele mai multe informatii cu privire la mostenitorii si bunurile defunctului. In cazul cand ultimul domiciliu al celui care lasa mostenirea nu este cunoscut ori nu se ana in tara, locul deschiderii mostenirii este locul din tara unde sunt situate cele mai importante bunuri ale mostenirii. In cazul in care bunurile succesorale se ana in localitati diferite, locul deschiderii mostenirii va fi acolo unde se ana bunurile cele mai importante. Importanta bunurilor va fi determinata In functie de valoarea lor la data mortii defunctului. Mostenirea minorului sau a interzisului se deschide la domiciliul pe care i-l statorniceste legea (Decretul nr. 3 1/1954, art.14). Aceasta inseamna, in cazul minorului, chiar daca a implinit varsta de 14ani, ca mostenirea acestuia se deschide la domiciliul comun al parintilor, iar daca ei nu au un asemenea domiciliu, la asezarea aceluia dintre parinti unde minorul locuieste statornic fie in temeiul intelegerii parintilor, fie in temeiul hotararii instantei judecatoresti. In cazul in care dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala a minorului fiind primejduita in casa parinteasca, instanta judecatoreasca il incredinteaza, potrivit dispozitiilor art. 104 C.fam., unei institutii de ocrotire sau unei alte persoane, aceasta nu-i modifica domiciliul, deoarece centrul activitatii sale juridice ramane in domiciliul parintilor sau al parintelui care-l reprezinta. Aceeasi va fi solutia si in cazul in care la moartea sa minorul avea, cu incuviintarea autoritatii tutelare, o locuinta proprie pentru desavarsirea invataturii ori pregatirii profesionale (art.102 C.fam.). Locul deschiderii mostenirii celui interzis sau a minorului anat sub tutela va fi la domiciliul tutorelui (art. 14 alin.3 din Decretul nr.3l/1954). Cat priveste dovada ultimului domiciliu al defunctului daca aceasta dovada nu ar reiesi din enuntarile certificatului de moarte sau daca aceste enuntari ar fi contestate dovada (fiind vorba de stabilirea unui simplu fapt material) se va putea face prin orice mijloace de proba, inclusiv martori si prezumtii. Locul deschiderii unei mosteniri prezinta interes in materie succesorala din doua puncte de vedere: determina atat competenta teritoriala a notarului, cat si competenta instantei de judecata

______________________6 ,,Domiciliul

unei persoane fizice este acolo unde Isi are locuinta sa statomica sau principala (art.13 din Decretul

nr. 31/1954)

5

Ct priveste procedura succesorala necontencioasa, organul notarial competent este cel de la locul unde s-a deschis succesiunea (Legea nr. 36/1995 si Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale). Acolo se iau masurile de conservare a bunurilor succesorale, adica se intocmeste inventarul si, eventual, se numeste un custode sau un curator, si tot acolo se elibereaza certificatul de mostenitor. Locul unde mostenirea se deschide determina si competenta instantei de judecata. Instanta judecatoreasca competenta sa judece procesele referitoare la mostenire este cea de la locul unde succesiunea s-a deschis (art.14 C. proc.civ.). Sunt de competenta acestei instante: cererile referitoare la validitatea si executarea testamentului; cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva celorlalti; cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar. Aceasta competenta derogatorie se justifica atat prin faptul ca in acest loc se ana in mod obisnuit concentrate informatiile despre defunct si mostenire, cat si prin imprejurarea ca procesele succesorale implica adesea nevoia lichidarii unor pretentii reciproce intre mostenitori sau intre acestia si creditorii succesorali. II. CERINTELE LEGALE PENTRU A PUTEA MOSTENI Pentru ca o persoana sa poata mosteni in temeiul legii sau al testamentului legea cere ca aceasta persoana sa aiba capacitate succesorala si sa fie chemata la mostenire. In plus, pentru a mosteni in temeiul legii, se mai cere ca persoana in cauza sa nu fie indepartata de la mostenire ca nedemna7.1. CAPACITATEA SUCCESORALA

Potrivit art.654 C.civ., ,,pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii. Prin urmare, o persoana are capacitatea succesorala si, deci, poate mosteni numai daca exista in viata la data deschiderii mostenirii. Dovada existentei in acel moment incumba aceluia care pretinde mostenirea. A. Pe baza dispozitiilor legale, sunt considerate ca exista si au capacitate succesorala. a) persoana care este nascuta si se ana in viata la data deschiderii mostenirii; b) copilul nenascut, dar conceput la data deschiderii mostenirii. Existenta unei persoane fizice incepe din ziua nasterii sale. Dar, potrivit art.654 C.civ., ,,copilul conceput este considerat ca exista. Copilul nascut mort este considerat ca nu exista8. Prin urmare, copilul care este conceput la data deschiderii mostenirii are capacitate succesorala si poate mosteni, cu conditia sa se nasca viu. Legea noastra civila nu cere ca el sa fie si viabil, adica sa aiba si aptitudinea de a trai; este suficient sa se fi nascut viu si sa fi trait cateva clipe pentru a fi considerat ca el a existat si deci a avut capacitate succesorala. ____________________In cazul mosteniri testamentare, cel care lasa mostenirea are dreptul sa revoce dispozitiile testamentare pentru a sanctiona ingratitudinea celui gratificat. 8 Inca din dreptul roman s-a admis ca drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptie, conform regulii: ,,Copilul conceput trebuie sa fie socotit ca fiind nascut ori de cate ori aceasta este in interesul sau (infans con ceptus pro nato habetur; quoties de commodo ejus agitur).7

6

In cazul in care copilul s-a nascut inainte de deschiderea mostenirii, dovada capacitatii succesorale nu ridica nici o greutate. Daca insa copilul se naste dupa moartea aceluia care lasa mostenirea, va trebui dovedit ca el a fost conceput inainte de moartea acestuia. Dovada conceptiunii se face potrivit dispozitiilor din Codul familiei care reglementeaza timpul legal al conceptiunii9: ,,Timpul cuprins intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii (art.61 C.fam.)10. Pentru a stabili daca momentul conceptiei poate fi dovedit, in materie de mostenire cu ajutorul prezumtiei prevazute de Codul familiei cu privire Ia filiatie, trebuie sa deosebim doua situatii: - Sunt cazuri cand problema capacitatii succesorale se confunda cu aceea a filiatiei. - De pilda, copilul s-a nascut inainte de 301 zile dela moartea pretinsului sau tata, a carui mostenire o reclama sub cuvant ca este copilul sau din casatorie. Potrivit art.53 C.fam., copilul nascut dupa desfacerea casatoriei are ca tata pe sotul mamei daca a fost conceput in timpul casatoriei. Aplicand prezumtia legala inscrisa in art. 61 din acelasi Cod, vom stabili ca acesta este copilul din casatoria celui care lasa mostenirea. In felul acesta este solutionata si chestiunea capacitatii succesorale. - In ipoteza in care insa casatoria desfacandu-se prin moartea barbatului mama se recasatoreste inainte de trecerea a 301 zile de la aceasta moarte, art.53 alin.2 C.fam. dispune ca tata al copilului nascut dupa incheierea acestei casatorii va fi noul sot al mamei, chiar daca copilul potrivit art.61 din Codul familiei ar fi fost conceput in timpul casatoriei cu primul sot. Intr-o asemenea ipoteza, problema filiatiei si cea a capacitatii succesorale se vor confunda numai in ce priveste dreptul copilului de a mosteni pe acela pe care legea il socoteste tatal sau, respectiv noul sot al mamei. Socotim ca solutia justa consta in a aplica si in materie de mostenire prezumtia legala privito are la durata gestatiei cu puterea ei doveditoare de prezumtie legala, cu precizarea ca, in aceasta materie, problema capacitatii succesorale nu se confunda cu aceea a filiatiei11.

________________________9 Determinarea timpului legal al conceptiei prezinta importanta pentru stabilirea paternitatii. Astfel, de exemplu, pentru a se aplica prezumtia de paternitate este necesar sa se stabileasca ca un copil a fost conceput in timpul casatoriei. Avand in vedere ca nu se poate determina cu precizie data conceptiei unui copil, legea stabileste, pe baza datelor medicale privind durata minima si maxima a gestiunii, ca perioada conceptiei este cuprinsa intre a 180-a zi si a 300-a zi dinaintea nasterii copilului (art. 61 C. fam.). Potrivit acestui text, pentru a ana timpul legal al conceptiunii unui copil se socoteste de la ziua nasterii acestuia inapoi pana la 180 zile, iar de la a 180-a zi pana la a 300-a zi se intinde perioada conceptiunii copilului. 10Timpul legal al conceptiunii se calculeaza de la zi la zi, adica pe zile, iar nu pe ore. In realitate, acest timp legal este de 121 zile, deoarece legea face vorbire de cea de-a 300-a zi si a 180-a zi ,,dinaintea nasterii copilului, ceea ce inseamna ca ziua nasterii, care este ziua de plecare a termenului (die ad quo), nu se socoteste, dar se socoteste ziua de implinire (die ad quem).Este admisibila dovada ca data conceptiei copilului se situeaza intr-o anumita perioada sau intr-o anumita zi din cele care alcatuiesc timpul legal al conceptiei. 11 Aceasta solutie se sprijina pe faptul ca, in tacerea Codului, suntem obligati sa presupunem ca legiuitorul s-a referit la timpul de gestatie pe care ii prezuma legea. Pe de alta parte, trebuie observat ca de vreme ce prezumtia inscrisa in art. 61 C. fam. este conforma cu datele stiinlei privitoare la durata sarcinii solutia pe care o impartasim inlesneste dovada capacitatii succesorale, fara a stanjeni stabilirea adevarului obiectiv.

7

c) persoana disparuta, cat timp nu a intervenit o hotarare de declarare a mortii, ramasa definitiva (art. 19 din Decretul nr. 31 / 1954). In sistemul initial al Codului civil din 1864, disparutul adica persoana despre care nu sunt stiri daca mai este sau nu in viata putea face, In conditiile legii, obiectul, mai intai al unei prezumtii de absenta, apoi al unei declaratii de absenta. Existenta absentului era din punct de vedere juridic incerta. Drept urmare, mostenirea sa nu se putea deschide, caci nu se putea dovedi ca el este mort; pe de alta parte, absentul nu putea sa culeaga mostenirile lasate de altii, caci nu se putea dovedi ca el este in viata. In dreptul actual, declararea absentei este inlocuita prin declararea morti prezumate. In felul acesta, nesiguranta ce decurgea din institutia absentei a fost inlocuita cu o reglementare simpla si clara, care instaureaza certitudinea. Art. 18 din Decretul nr.31/1954 prevede ca ,,de indata ce hotararea declarativa de moarte a ramas definitiva, cel disparut este socotit ca a murit la data stabilita prin hotarare ca fiind aceea a mortii. Asadar, cat timp nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte, legea prezuma ca disparutul este in viata, ceea ce inseamna ca el are in acest rastimp capacitatea succesorala. In anumite cazuri, capacitatea succesorala a disparutului este numai provizorie. Intradevar, daca cel disparut va fi declarat judecatoreste mort, capacitatea succesorala pe care o avea la data deschiderii mostenirii depinde de data morti stabilita prin hotararea declarativa de moarte; daca aceasta data este anterioara datei deschiderii mostenirii inseamna ca disparutul nu avea capacitate succesorala si, deci, ceea ce s-a primit din succesiune in numele sau trebuie restituit, pe cand daca data mortii stabilita in hotarare este posterioara datei deschiderii mostenirii, disparutului a pastrat capacitatea succesorala si ceea ce a cules a lasat propriilor sai mostenitori. Cel disparut va culege, prin urmare, mostenirile deschise in favoarea sa; capacitatea sa succesorala este insa provizorie, ea putand fi desfiintata retroactiv, daca ulterior hotararea declarativa de moarte ar stabili ca el a murit inaintea celui care a lasat mostenirea. B. Daca au capacitate succesorala numai persoanele care exista la data deschiderii mostenirii, per a contrario rezulta ca nu au capacitate succesorala persoanele care nu mai sunt in viata la aceasta data. Intra in aceasta categorie: a) Persoana predecedata, adica persoana care era deja decedata la data deschiderii mostenirii. Cei care au incetat din viata inaintea persoanei decedate al carei patrimoniu se transmite pe cale de mostenire nu pot sa-l mosteneasca, deoarece la data cand s-ar naste dreptul lor asupra mostenirii ci nu mai sunt subiecte de drept, adica nu se mai bucura de capacitate de folosinta. Intrucat persoana predecedata nu are capacitate succesorala, ea va fi exclusa de la mostenirea defunctului. Trebuie aratat ca, potrivit legii, partea din mostenire cuvenita predecedatului este culeasa de mostenitorii sai care pot veni la mostenirea defunctului prin reprezentarea predecedatului. Daca exista vreo indoiala privitor la predecesul unui mostenitor, dovada se face comparanduse data mortii defunctului cu data cand a murit persoana care se pretinde ca ar avea dreptul la mostenire (aceste date se vor stabili cu ajutorul certificatelor de deces eliberate in temeiul registrului de stare civila sau, in caz de declarare judecatoreasca a mortii, cu hotararea prin care se declara moartea prezumata). b) Comorientii, adica persoanele care au decedat in aceeasi imprejurare (naufragiu, incendiu, cutremur, bombardament etc.), fara a se putea stabili care dintre ele a decedat mai inainte. Intrucat exista o imposibilitate practica sa se faca dovada ordinii in care au decedat aceste persoane, legea considera ca toate au murit In acelasi moment (art.21 din Decretul nr.31/1954). 8

Prin urmare, daca persoanele care au decedat in aceeasi imprejurare aveau vocatie succesorala reciproca, ele nu se vor putea mosteni intre ele, deoarece, nesupravietuind una alteia, inseamna ca nici una nu a avut capacitate succesorala. In consecinta, mostenirea fiecareia dintre aceste persoane va fi culeasa de proprii sai mostenitori, fara ca vreunul dintre comorienti sa mosteneasca pe ceilalti. 2. CHEMAREA (VOCATIA) SUCCESORALA Pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire nu este suficient sa aiba capacitate succesorala; se mai cere ca ea sa fie chemata la mostenire. O persoana poate avea chemare la mostenire, fie in temeiul legii, fie in temeiul testamentului. Problema chemarii (vocatiei) succesorale va fi analizata pe larg in capitolele consacrate mostenirii egale si mostenirii testamentare. 3. NEDEMNITATEA SUCCESORALA Pentru a mosteni in temeiul legii, persoana in cauza trebuie sa indeplineasca si o conditie negativa sa nu fie nedemna, adica sa nu fi savarsit anumite fapte care atrag dupa sine excluderea de la mostenire13. Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala este o pedeapsa civila care consta in decaderea mostenitorului, vinovat de fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de memoria acestuia, din dreptul de a-i mosteni. A. Cazurile de nedemnitate Legea (art. 655 C. civ.) prevede limitativ trei cazuri de nedemnitate, si anume: atentatul la viata a celui care lasa mostenirea; acuzatia capitala calomnioasa impotriva acestuia; nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel despre a carui mostenire este vorba. a) Atentatul ia viata celui care lasa mostenirea. Potrivit art. 655 pct.1 C.civ., este nedemn condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct. Prin urmare, cel care s-a facut vinovat de omor sau de tentativa de omor asupra celui care lasa mostenirea, pe langa pedeapsa penala, va fi sanctionat cu excluderea de la mostenire. Intr-adevar, ar fi contrar regulilor de convietuire sociala ca cineva sa pastreze dreptul de a mosteni pe cel pe care l-a omorat ori a incercat sa-l omoare. Pentru a opera acest caz de nedemnitate, este necesar sa fie indeplinite cumulativ trei conditii, si anume: Mai intai, mostenitorul sa fi omorat cu intentie sau sa fi incercat sa omoare pe cel care lasa mostenirea. Legea civila pedepseste numai intentia de a ucide si nu faptul material al omorului. De aceea si simpla tentativa va fi sanctionata civil prin nedemnitate, desi rezultatul activitatii infractionale moartea victimei nu s-a realizat. Deci, nu atrage sanctiunea nedemnitatii omorul fara voie, cu toate ca infractiunea a fost savarsita.

__________________________13 Pentru amanunte si discusii, vezi M. Eliescu, Transmiterea si imparteala mostenirii, Editura Academiei, Bucuresti, 1966, p.180.

9

Apoi, se cere ca mostenitorul sa fi fost condamnat in calitate de autor, coautor, complice sau instigator printr-o hotarare ramasa definitiva. Daca nu a fost condamnat, deoarece actiunea penala s-a stins prin prescriptie sau daca mostenitorul a murit inainte de condamnare ori a fost achitat pentru lipsa de discenamant sau fiindca a fost in legitima aparare, mostenitorul nu va fi nedemn. Dimpotriva, el va fi nedemn in cazul in care a fost amnistiat ori gratiat. In fine, este necesar ca hotararea penala de condamnare sa fi ramas definitiva. b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Art. 655 pct. 2 C. civ. prevede ca este nedemn ,,acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa. Prin urmare, nedemnitatea opereaza si in cazul in care mostenitorul a facut un denunt, o plangere sau o marturie impotriva celui care lasa mostenirea. Si pentru aceasta cauza de nevrednicie se cere indeplinirea a trei conditii, si anume: Mai intai, mostenitorul sa fi facut nu o ,,acuzatie - cum gresit spune textul, caci dreptul de a acuza apartine parchetului - ci un denunt, o plangere sau o marturie impotriva defunctului. Apoi, legea cere ca denuntul, plangerea sau marturia sa fi fost capitale, adica sa fi privit fapte care ar fi putut atrage pedeapsa cu moartea a celui care lasa mostenirea. In fine, legea cere ca denuntul, plangerea sau marturia sa fi fost calomnioase si acest lucru sa se fi constatat printr-o hotarare penala ramasa definitiva. c) Nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care lasa mostenirea. Asa cum prevede art. 655 pct. 3 C. civ. , este nedemn ,,mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei. Legiuitorul vede in aceasta neglijenta culpabila un fel de complicitate, care constituie un ultraj fata de memoria defunctului. Pentru a opera nedemnitatea, legea cere ca mostenitorul sa fi fost major, sa fi cunoscut omorul si sa nu-l fi denuntat organelor competente. Si pentru aceasta cauza de nevrednicie se cere indeplinirea a doua conditii: Mai intai, mostenitorul sa fi fost major; minorii si interzisii sunt scutiti de obligatia denuntarii, dar numai pe timpul minoritatii sau interdictiei. Apoi, reticenta mostenitorului sa nu fie socotita de lege ca scuzabila. In acest sens. Art. 656 C. civ. prevede ca ,,lipsa de denuntare nu poate vatama in drepturile lor pe ascendentii si descendentii omoratorului, pe afinii sai de acelasi grad, pe sotul sau sotia sa, pe fratii sau surorile sale. Legiuitorul a voit sa tina seama de drama sufleteasca a mostenitorului cu constiinta impartita intre doua sentimente potrivnice acela nascut din datoria de a denunta omorul si acela nascut din rudenie ori afinitate apropiata sau din casatorie, care-l indeamna sa nu-l denunte pe ucigas. In acest caz, mostenitorul, pentru a se apara, va trebui sa dovedeasca rudenia, casatoria sau afinitatea cu faptuitorul. Prin urmare, datorita legaturilor de rudenie sau afinitate pe care le au cu criminalul, legea dispenseaza persoanele mentionate de obligatia denuntarii omorului si, in consecinta, aceste persoane nu sunt sanctionate pentru omisiunea lor. In acest al treilea caz de nedemnitate nu se cere condamnarea prealabila a mostenitorului. Asa cum s-a observat14, aceasta masura de protectie isi poate realiza finalitatea numai in cazul in care criminalul a fost descoperit dupa pronuntarea hotararii care constata nedemnitatea si inainte ca aceasta hotarare sa ramana definitiva. In celelalte cazuri, a uza de aceasta scuza inseamna a denunta pe criminal, adica exact ceea ce legea nu a voit sa-l oblige pe mostenitor.

10

B. Efectele nedemnitatii Nedemnitatea opereaza de drept, in puterea legii, daca sunt indeplinite conditiile aratate. Deci, in caz de litigiu, instanta judecatoreasca nu pronunta nedemnitatea, ci constata daca au fost indeplinite conditiile cerute de lege pentru ca nedemnitatea sa opereze de plin drept. In dreptul civil roman in vigoare, legiuitorul este cel care stabileste cazurile de nedemnitate. El nu lasa instantei judecatoresti alta competenta decat aceea de a constata daca cerintele legale privitoare la nedemnitate sunt indeplinite, caci nevrednicia este o calitate incompatibila cu aceea de mostenitor; ea loveste de drept pe mostenitorul culpabil de a fi savarsit faptele care, potrivit legii, atrag pedeapsa decaderii din dreptul de a mostenire. Intrucat nedemnitatea opereaza in puterea legii, ea poate fi invocata de orice persoana interesata, inclusiv de catre nedemn. Nedemnitatea poate fi invocata dupa deschiderea mostenirii impotriva nedemnului, iar dupa moartea lui impotriva mostenitorilor sai care au primit bunurile mostenirii. Efectele nedemnitatii trebuie analizate distinct: in raporturile dintre nedemn si mostenitorii defunctului; in raporturile dintre nedemn si tertele persoane efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului. a) Efectele nedemnitatii in raporturile dintre nevrednic si mostenitori Ca efect al nedemnitatii, titlul de mostenitor al nedemnului este retroactiv desfiintat. Nevrednicul este socotit ca nu a avut niciodata chemare la mostenire. Ca urmare: Partea din mostenire la care ar fi avut dreptul nedemnul se va cuveni, in puterea legii, mostenitorilor cu care ar fi venit impreuna sau pe care prezenta sa i-ar fi inlaturat de la mostenire. In consecinta, nedemnul este obligat sa restituie bunurile mostenirii pe care le-a primit adevaratilor mostenitori. El trebuie sa restituie nu numai bunurile, ci si toate fructele si veniturile a caror folosinta a avut-o de la deschiderea succesiunii (art.657 C.civ.). Nevrednicul este tratat deci mai rau ca un posesor de rea-credinta. Nevrednicul datoreaza dobanzi la sumele succesorale pe care le-a incasat, din ziua incasarii lor, iar nu de la somatia de a le restitui. In schimb, nedemnul are dreptul sa primeasca de la mostenitori sumele platite din patrimoniul propriu pentru achitarea unor datorii ale mostenirii, precum si cheltuielile necesare si utile facute cu bunurile mostenirii. b) Efectele nedemnitatii in raporturile cu tertii Este posibil ca, in rastimpul de la intrarea sa in posesiune si pana la constatarea nevredniciei, nedemnul sa fi incheiat ci tertii acte prin care sa fi instrainat bunuri succesorale sau sa fi constituit drepturi reale asupra lor ori sa fi savarsit anumite acte de administratie cu privire la bunuri din averea succesorala; de exemplu a vandut un bun sau a constituit o ipoteca asupra unui bun al mostenirii. Intrucat ca urmare a nedemnitatii titlul de mostenitor al nedemnului s-a desfiintat, actele juridice incheiate cu privire la bunurile mostenirii vor fi si ele desfiintate (rezoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). Intemeindu-ne pe caracterul de pedeapsa civila al nevredniciei si pe principiul ca pedeapsa este personala, ne-am putea gandi ca nevrednicia nu produce efecte retroactive fata de terti. Dar, legea nefacand nici o distinctie, socotim si noi ca, in principiu, nedemnitatea va avea efecte retroactive si fata de tertele persoane. Trebuie aratat ca, in mod exceptional, unele acte juridice incheiate de nedemn cu tertele persoane isi vor produce totusi efectele in virtutea unor principii care le justifica. 11

Astfel, actele de conservare sau administrare a bunurilor mostenirii incheiate de nedemn cu tertele persoane vor fi mentinute, deoarece, atat interesul economic general, cat si interesele mostenitorilor reclama ca aceste bunuri sa fie conservate si puse in valoare. Tot astfel, actele de instrainare vor ramane neatinse dupa urmatoarele distinctii: daca actul de instrainare priveste un bun mobil corporal si a fost incheiat cu un tert de bunacredinta, el este mentinut in baza art. 1909 C. civ.; daca actul de instrainare priveste un imobil si a fost incheiat cu un tert de buna-credinta, actul ramane neatins daca tertul dovedeste ca l-a incheiat in credinta ca a incheiat actul cu adevaratul proprietar. Prin urmare, tertu1 trebuie sa dovedeasca faptul ca a cazut intr-o eroare comuna si invincibila asupra calitatii de mostenitor a nedemnului (error communis facit jus). c) Efectele nedemnitatii fata de copiii nevrednicului Deoarece nedemnitatea este o pedeapsa civila, efectele acesteia trebuie sa se rasfranga numai asupra nedemnului. Cu toate acestea, potrivit art.658 C.civ., efectele nedemnitatii se produc si asupra descendentilor nedemnului cand acestia sunt chemati la mostenire prin reprezentare. Asa cum se va arata, descendentii pot veni la mostenirea defunctului in nume propriu sau prin reprezentarea parintelui lor predecedat, deci cu ajutorul acelui beneficiu al legii in temeiul caruia un succesibil in grad mai indepartat poate sa urce in locul si in gradul unui ascendent al sau predecedat pentru a veni in concurs cu rudele defunctului de grad mai apropiat. In primul caz, nevrednicia parintelui nu impiedica pe urmasii sai sa vina la mostenirea de la care acesta este indepartat ca nedemn. De pilda, defunctul lasa un fiu si un frate. Fiul este declarat nedemn. Copiii celui nevrednic vor culege mostenirea in virtutea dreptului lor propriu, caci apartin clasei preferate a descendentilor si, prin urmare, vor exclude pe unchiul lor, care nu apartine decat ordinului colateralilor privilegiati. In cel de-al doilea caz, adica in ipoteza in care copiii nevrednicului nu pot veni la mostenire decat prin reprezentare, nedemnitatea parintelui se rasfrange si asupra lor. In adevar, potrivit dispozitiilor citate (art. 658 C.civ.), reprezentarea opereaza numai in cazul in care predecedatul ar fi avut dreptul sa culeaga mostenirea daca ar fi trait. Daca el a fost nedemn fata de cel care lasa mostenirea, nedemnitatea lui se va rasfrange si asupra descendentilor nedemnului, care nu i pot imprumuta gradul spre a veni la mostenire prin reprezentarea parintelui lor.

III. MOSTENIREA LEGALA 1. DEVOLUTIUNEA LEGALA A MOSTENIRII Am aratat ca determinarea persoanelor chemate sa mosteneasca patrimoniul unei persoane fizice decedate se numeste devolutiunea mostenirii. Aceasta determinare poate fi opera legii, a legatului facut prin testament sau, in cazul donatiei de bunuri viitoare, a contractului. Devolutiunea mostenirii poate, asadar, sa fie legala, testamentara sau contractuala. In esenta, dreptul succesoral asigura transmisiunea din cauza de moarte, in virtutea legii, a patrimoniului celui decedat. Succesiunea se poate insa transmite si in temeiul ultimei vointe a celui care lasa mostenirea, vointa declarata in formele solemne ale testamentului. In lipsa de testament, legiuitorul inlocuieste vointa defunctului, atribuind mostenirea persoanelor fata de care acesta

12

este presupus ca nutrea sentimente de afectiune, iar cel care a murit fara a lasa testament consimte la aceasta atribuire si si-o insuseste15. Codul civil roman nu a adoptat sistemul rigid al unitatii mostenirii, recunoscand ca existenta unei dispozisii testamentare nu exclude si devolutia succesiunii legale16 . Dupa cum a invederat constant suprema noastra instanta, normele imperative prevazute de art. 650 si urm. C.civ. - potrivit carora succesiunea se defera prin lege - nu pot fi lasate fara eficienta juridica atunci cand la acest temei legal se adauga vointa de cujus-ului manifestata prin testament; ,,In consecinta, calitatea de succesor legal subzista si in ipoteza unirii acesteia cu calitatea de mostenitor testamentar, fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri sa poata mai putin si sa fie exclus de la beneficiul pe care l-ar culege numai in baza unuia din temeiurile juridice componente17. Astfel, mostenitorul rezervatar care este instituit si ca legatar, participa la succesiune in dubla calitate: de mostenitor rezervatar cand vine in concurenta cu alti mostenitori si de mostenitor testamentar preluand totodata si legatul fireste cu respectarea dispozitiilor legii privind imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila.

_______________________________se vedea, M. G. Rarincescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Bucuresti, 1921, p. 17 urm. fundamentarea acestei solutii, unii autori pornesc de la ideea ca devolutiunea legala primeaza fata de cea testamentara, deoarece prima reprezinta dreptul comun in materie. Asa fiind, va opera o confuziune intre cele doua calitati, impunandu-se acea calitate care instituie pe mostenitor drept continuator al personalitatii defunctului (R. Peirescu, Examen al practicii judiciare privind regimul juridic al circulatiei terenurilor, In ,,Revista Romana de Drept nr.1 1/1977, p.42). Alti autori considera ca mostenitorul legal, instituit prin testament si legatar cu privire la un anume bun, va primi acest bun tot in puterea legii - ope legis - ca o adaugire (acrescamant) la partea care i revine ca mostenitor legal. Asa fiind, dispozitia testamentara cu privire la un anume bun urmeaza a fi interpretata ca reprezinta vointa defunctului de a inlatura - asadar, de a exhereda - pe ceilalti mostenitori legali de la dobandirea respectivului bun care face parte din masa succesorala (v. M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul RSR, Editura Academiei,Bucuresti, 1966, p. 286). 17A se vedea: Trib. Suprem, s.civ., dec. nr. 2435/1979, in Revista Romana de Drept nr.5/1980, p.45-46; Trib.Suprem,s.cis, dec.nr. 202/1980, Culegere de decizii 1980, p. 94. In sensul ca instituirea unui legatar universal semnifica, in orice caz, exheredarea tuturor mostenitorilor nerezervatari, a se vedea si C. Barsan, Concursul calitatii de succesor legal cu aceea de mostenitor testamentar cu privire la terenuri, in ,,Revista Romana de Drept nr. 7/1982, p. 31-35.16In 15A

13

2.

PRINCIPIILE DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII

Daca cel care lasa mostenirea nu a dispus de bunurile sale prin testament in favoarea unor persoane, legea cheama la mostenire rudele defunctului18: copiii, nepotii, stranepotii etc., parintii, bunicii, strabunicii etc., fratii si surorile si descendentii acestora, unchii, matusile si verii primari. Alaturi de rude, legea cheama la mostenire si pe sotul supravietuitor al defunctului19. Faptul ca legea cheama la mostenire rudele defunctului nu inseamna ca toate rudele, fie ele oricat de indepartate, ar fi chemate impreuna la mostenire. Daca s-ar proceda astfel, averile succesorale s-ar faramita excesiv in parti de o valoare neinsemnata, iar institutia mostenirii nu siar mai putea indeplini rosturile ei social-economice. Pentru a evita asemenea consecinte, legiuitorul a folosit doua mijloace tehnice. El a recurs, pe de o parte, la stabilirea unei ordini de preferinta intre diferitele categorii de rude (clasa de mostenitori), iar pe de alta parte, la limitarea vocatiei succesorale prin restrangerea cercului rudelor chemate la mostenire (gradul de rudenie). Folosind cele doua mijloace tehnice, cum vom arata in cele ce urmeaza, legea reglementeaza principiile in temeiul carora stabileste ordinea chemarii mostenitorilor legali la mostenirea defunctului. A. Ordinea de preferinta intre rude

Pentru a opri excesiva faramitare a mostenirilor, legiuitorul a stabilit o ordine de preferinta intre rudele de grad succesibil, calauzindu-se dupa doua criterii, si anume: clasa sau ordinul si gradul de rudenie. Clasa sau ordinul Legiuitorul imparte pe succesibili in mai multe grupe, denumite clase sau ordine, chemate la mostenire una in lipsa celeilalte, dupa o scara de preferinta. Codul civil in vigoare (art.669-675) imparte rudele defunctului in patru clase de mostenitori, care sunt enumerate in urmatoarea ordine de preferinta: a) clasa descendentilor in linie dreapta (copiii, nepotii, stranepotii defunctului etc.); b) clasa ascendentilor privilegiati (parintii defunctului) si a colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii acestora); c) clasa ascendentilor ordinari (bunicii, strabunicii defunctului etc.); d) clasa colateralilor ordinari (unchii si matusile, precum si verii primari ai defunctului). Folosind criteriul enuntat, legea stabileste principiul general al devolutiunii succesorale legale ca mosternirea este deferita clasei preferata de lege.

____________________________ 18Rudenia este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun. In primul caz, rudenia este in linie dreapta, iar in al doilea caz, in linie colaterala. Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta. 19 In vechiul drept roman - cel putin in privirea mostenirilor lasate de barbati - nu se bucurau de vocatie succesorala decat rudele din casatorie sau adoptie. Treptat, de-a lungul veacurilor, rasturnand bariera ce o reprezinta principiul conservarii bunurilor in familie, si-au croit drum la mostenirea tatalui si a rudelor dinspre tata si acele rude care nu erau legate intre ele decat prin simpla procreatie. In sfarsit, pana la urma, si sotul supravietuitor si-a vazut recunoscuta o chemare succesorala care sa-i asigure, chiar in concurs cu rudele defunctului, o parte efectiva din mostenire.

14

Altfel spus, mostenitorii sunt chemati la mostenire in ordinea claselor de mostenitori. Succesorii din clasa de rang preferabil inlatura de la mostenire cei din clasele urmatoare, chiar daca acestia din urma ar fi rude de grad mai apropiat cu defunctul. De exemplu, stranepotul de nu, care este ruda de gradul al treilea, inlatura de la mostenire pe fratele defunctului, desi acesta este ruda de gradul al doilea, deoarece primul apatine clasei descendentilor, iar aceasta este preferata de legiuitor fata de clasa colateralilor (si ascendentilor) privilegiati din care face parte fratele. Deci, in primul rand vor fi chemati mostenitorii din clasa I (descendentii defunctului), cu excluderea mostenitorilor din celelalte clase, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul.Daca nu sunt mostenitori din prima clasa sau acestia exista dar sunt nedemni ori renunta la mostenire, vor fi chemati mostenitorii din clasa a II-a (clasa ascendentilor privi1egiati si a colateralilor privilegiati) cu excluderea mostenitorilor din celelalte doua clase. In lipsa mostenitorilor din clasa a II-a sau cand acestia sunt nedemni ori renuntatori, vor fi chemati mostenitorii din clasa a III-a (clasa ascendentilor ordinari), cu excluderea mostenitorilor din ultima clasa.In sfarsit, daca nu sunt mostenitori din clasa a III-a sau cand acestia sunt nedemni ori renuntatori, vor fi chemati mostenitori din clasa a IV-a (clasa colateralilor ordinari). In principiu, o clasa exclude pe cealalta de la mostenire, insa regula comporta doua exceptii: a) anumiti ascendenti vin in concurs cu anumiti colaterali, alcatuind clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati; b) sotul supravietuitor vine in concurs cu orice clasa de mostenitori; el nu inlatura, dar nici nu este inlaturat de mostenitorii din clasa chemata la mostenire. Gradul de rudenie Ordinea in care rudele din aceeasi clasa sunt chemate la mostenire este determinata de gradul de rudenie, intelegandu-se prin grad intervalul ce desparte doua nasteri sau generatii. Gradul de rudenie este, deci, distanta intre doua rude masurata pe linia legaturii de rudenie, dupa numarul nasterilor. El se stabileste astfel: a) In linie dreapta, dupa numarul nasterilor (generatiilor) care despart doua rude; astfel, fiul si tatal sunt rude de gradul intai; nepotul de fiu si bunicul sunt rude de gradul al doilea etc.; b) In linie colaterala, se numara nasterile urcand de la una dintre rude pana la ascendentul comun si coborand apoi de la acesta pana la cealalta ruda (art.46 C.fam.); astfel, fratii sunt rude de gradul al doilea; unchiul si nepotul in gradul al treilea; verii primari in gradul al patrulea. Inauntrul aceleiasi clase (ordin), se aplica principiul proximitatii gradului de rudenie: mostenirea se cuvine rudei de gradul cel mai apropiat. Altfel spus, ruda cea mai apropiata in grad inlatura de la mostenire pe cea de grad mai indepartat; daca defunctul a lasat mai multi mostenitori care fac parte din cadrul aceleiasi clase, ei vorfi chemati la mostenire in ordinea gradului lor de rudenie. Astfel, in clasa I, copiii (rude de gradul intai) i inlatura pe nepotii defunctului (rude de gradul al doilea) si pe stranepotii defunctului (rude de gradul al treilea). Tot astfel, in clasa a III-a, bunicii (rude de gradul al doilea) i inlatura pe strabunicii defunctului (rude de gradul al treilea) etc. In sfarsit, in clasa a IV-a, unchii si matusile (rude de gradul al treilea) inlatura pe verii primari ai defunctului (rude de gradul al patrulea). Principiul proximitatii gradului de rudenie cunoaste doua exceptii:

15

a) in cadrul clasei a II-a (clasa ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati), parintii defunctului (rude de gradul intai) nu inlatura pe fratii si surorile defunctului (rude de gradul al doilea), ci vin impreuna la mostenirea lasata de defunct; b) regula potrivit careia, inauntrul unei clase, rudele de grad mai apropiat inlatura de la mostenire pe rudele de grad mai indepartat este inlaturata in cazul reprezentarii succesorale. In fine, un alt principiu reglementat de lege in temeiul caruia se stabileste ordinea chemarii mostenitorilor legali la mostenirea defunctului este ca, in cadrul aceleiasi clase, rudele de grad egal mostenesc in parti egale. Daca mostenitorii lasati de defunct fac parte din aceeasi clasa si sunt de acelasi grad, ei vor imparti mostenirea in parti egale; de exemplu, in cazul in care singurii mostenitori ai defunctului sunt doi copii ai sai, acestia vor imparti mostenirea in doua parti egale, fiecare culegand o jumatate din mostenire. Regula potrivit careia inauntrul aceleiasi clase mostenitorii de acelasi grad isi impart mostenirea in parti egale este inlaturata in cazul fratilor si surorilor nascuti din casatorii diferite, situatie in care, dupa cum vom vedea, trebuie sa primeasca aplicare impartirea pe linii. In acest caz, fratii si surorile atat dupa tata, cat si dupa mama, vor avea dreptul la o cota succesorala mai mare decat aceea ce se cuvine fratilor si surorilor numai dupa tata sau numai dupa mama, desi ei apartin aceleiasi clase si sunt rude de acelasi grad. In fine, cand legea cheama impreuna la mostenire rude de categorii diferite sau persoane care nu sunt rude, principiul egalitatii intre mostenitori va fi, de asemenea, inlaturat in urmatoarele situatii: a) cand parintii, sau unul dintre ei, vin in concurs cu colateralii privilegiati, oricare ar fi numarul acestora din urma, partea cuvenita fiecarui parinte va fi cota pe care o statorniceste invariabil legea; b) in cazul sotului supravietuitor, acesta, de asemenea, nu are drept la o parte egala cu aceea a mostenitorilor cu care vine in concurs, ci numai la o portiune succesorala fixa; aceasta portiune e stabilita de lege, indiferent de numarul comostenitorilor, si se calculeaza exclusiv in functie de clasa de mostenitori cu care vine el in concurs. De pilda, cand vine la mostenire impreuna cu copiii defunctului, partea sotului va fi de un sfert din mostenire, oricare ar fi numarul copiilor. B. Limitarea vocatiei succesorale Tot pentru a evita faramitarea mostenirii, legiuitorul a limitat cercul rudelor cu vocatie succesorala. Astfel, prin Legea nr.319 din 10 iunie 1944 (art.6), cercul rudelor chemate de lege la mostenire a fost restrans20, in linie colaterala, la cele pana la gradul al IV-lea inclusiv. Nici o limitare nu a fost prevazuta in linie dreapta, caci aici legile firii impun, fara ajutorul legilor omului, limitarea necesara.

______________________20 Astfel, prin art. 676 C. civ. , in redactarea sa initiala, se marginea vocatia succesorala legala a rudelor la cele pana la gradul al XII-lea inclusiv.

16

3.

REPREZENTAREA SUCCESORALA

Reprezentarea constituie un beneficiu al legii, in virtutea caruia un succesibil de un grad mai indepartat se urca in gradul si locul ascendentului sau care nu se mai afla in viata la moartea defunctului, pentru a culege, in concurs cu succesorii mai apropiati in grad, partea din mostenire ce s-ar fi cuvenit celui pe care il reprezinta (art. 664 si 665 C.civ.)21. Un exemplu va releva sensul si utilitatea reprezentarii succesorale. Sa presupunem ca acela care lasa mostenirea are trei copii, iar la moartea sa doi sunt in viata, iar al treilea a predecedat, lasand o fiica. Aceasta, fiind doar descendenta de gradul al II-lea, ar urma sa fie inlaturata de la mostenire de unchii sai, care sunt descendenti de gradul I. Dar ar fi, desigur, injust ca nepoata sa nu aiba nici un drept la mostenirea lasata de bunicul ei atunci cand ceilalti nepoti ai defunctului - prin parintii lor care, fiind in viata, culeg mostenirea - se vor bucura de foloasele acesteia. Cum o atare excludere a nepoatei ar fi nedreapta, legiuitorul, prin mijlocul tehnic al reprezentarii, permite descendentului care nu poate veni la mostenire in virtutea gradului sau de rudenie sa se urce in gradul si locul parintelui sau mort inainte de deschiderea mostenirii, pentru a veni in concurs cu unchii sai la mostenirea lasata de bunic. Prin urmare, un succesibil poate veni Ia mostenire: a) in temeiul dreptului sau propriu, adica intemeindu-se pe propriul sau grad de rudenie; b) prin reprezentare, atunci cand se urca in gradul si locul unui ascendent care la deschiderea mostenirii nu mai este in viata. Trebuie aratat ca ascendentul predecedat al carui loc si grad sunt imprumutate se numeste reprezentat, iar cel care vine la mostenire prin reprezentare se cheama reprezentant. A. Cazurile in care reprezentarea este admisa Codul civil in vigoare admite reprezentarea numai in doua cazuri: a) in privinta descendentilor de fii sau fiice, adica in ordinul descendentilor in linie dreapta (art.665 C.civ.); b) in privinta descendentilor din frati si surori, adica in ordinul colateralilor privilegiati (art.666 C.civ.). Numai in aceste cazuri legea prezuma ca afectiunea pe care o avea defunctul pentru rudele sale cele mai apropiate se rasfrange si asupra descendentilor acestora. In masura in care reprezentarea este admisa, ea opereaza ,,in toate cazurile si ,,nemarginit (art.655 C.civ.). Precizand ca reprezentarea este admisa ,,in toate cazurile, legiuitorul dispune ca nepotii vor veni la mostenire, prin reprezentare, ne ca ar exista succesibili de grad mai apropiat cu defunctul (descendenti de primul grad, ori in cazul in care mostenirea este deferita colateralilor privilegiati, frati si surori), fie ca ar veni la mostenire numai nepotii, adica numai succesibili de acelasi grad22. ________________________21 Cand se vorbeste, asadar, de reprezentare in materie de mostenire, nu se inselege reprezentarea vointei cuiva, ca in dreptul comun, ci chiar reprezentarea persoanei in locul careia se urca cel care reprezinta. Pentru detalii in legatura cu institutia reprezentarii succesorale, a se vedea: C. Nicolaescu (I); B. Dumitrache, M. Nicolae (II), Discutii privitoare la reprezentarea succesorala, in ,,Dreptul nr. 4/1999, p. 18-41.

17

Pe de alta parte, reprezentarea este admisa nemarginit, adica la infinit. Aceasta inseamna ca nu numai mostenitorii de gradul al II-lea vor putea reprezenta pe cei de gradul I, dar ca si succesibilii de gradul al III-lea pot reprezenta pe cei de gradul al II-lea; cei de gradul al IVlea, pe cei de gradul al III-lea23. B. Conditiile reprezentarii Pentru ca reprezentarea sa poata interveni, se cer intrunite anumite conditii: unele in persoana celui reprezentat, altele in persoana celui care reprezinta, a reprezentantului. Conditii cerute in persoana celui reprezentat a) Locul celui reprezentat trebuie sa fie vacant. Locul celui reprezentat nu poate fi vacant decat daca acesta este mort la data deschiderii mostenirii. Art.668 C.civ. prevede: ,,nu se reprezinta decat persoanele moarte. O persoana in viata nu poate fi reprezentata, chiar daca ea renunta sau este inlaturata de la mostenire ca nedemna. Intr-un asemenea caz, descendentii persoanei respective pot veni la mostenire numai in nume propriu, daca nu exista rude mai apropiate fata de cel care lasa mostenirea. De asemenea, reprezentantul nu ar putea sa sara peste un ascendent care este in viata pentru a ajunge la un alt ascendent predecedat pe care sa il reprezinte, ci el trebuie sa urce din grad in grad vacant pana la gradul cel mai apropiat de defunct. Sa ne inchipuim, de pilda, situatia infatisata prin urmatoarea schema: DEFUNCT Primus in viata Secundus predecedat Tertius, renuntator sau nevrednic, in viata Quarta In aceasta situatie, defunctul a lasat un fiu, Primus, in viata, iar cel de-al doilea nu, Secundus, este predecedat, lasand un fiu in viata, Tertius, care, la randul sau, are o fiica, Quarta. Daca Tertius renunta la mostenire sau este nedemn, Quarta nu va putea veni la succesiune, prin reprezentare, in concurs cu Primus, caci ea nu poate reprezenta pe Tertius, care este in viata si nici pe Secundus, caci ar fi o reprezentare per saltum si omisso medio, locul intermediar fiind ocupat24. Nici persoana disparuta nu poate fi reprezentata, deoarece, pana la declararea judecatoreasca a mortii, ea este prezumata a fi in viata. b) Locul celui reprezentat sa fie util. Intr-adevar, reprezentantul urmand sa exercite drepturile succesorale ale celui reprezentat, reprezentarea nu va opera decat in cazul in care acesta din urma ar fi avut chemare utila la mostenire daca ar fi supravietuit celui despre a carui mostenire este vorba. _________________________22 In aceasta ultima ipoteza, toti mostenitorii avand acelasi grad, reprezentarea ar parea inutila. Legiuitorul o impune totusi pentru ca impartirea mostenirii sa nu se faca dupa numarul comostenitorilor, pe capete, ci pe tulpini, respectandu-se partile pe care le-ar fi avut copiii sau fratii ori surorile defunctului daca acestia nu ar fi incetat din viata inainte de deschiderea succesiunii. Legiuitorul a urmarit respectarea principiului egalitatii intre mostenitorii de gradul cel mai apropiat cu defunctul. Acesti mostenitori alcatuiesc tulpinile intre care se imparte mostenirea. 23 Intrucat mostenirea legala in linie colaterala este admisa pana la gradul al patrulea, reprezentarea descendentilor din frati si surori este admisa si ea pana la gradul al patrulea. 24 Regula potrivit careia cei vii nu pot fi reprezentati are drept consecinta ca reprezentarea nu poate opera per saltum si omisso medio, ci numai din grad in grad vacant, fara a se putea sari peste gradele intermediare ocupate de succesibili in viata.

18

Conditii cerute in persoana celui care reprezinta In conceptia Codului civil, reprezentantul nu poate avea, in privinta mostenirii defunctului, decat aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut ascendentul sau daca ar fi fost in viata. a) Reprezentantul sa fie descendent in linie dreapta al celui reprezentat; numai nepotii, stranepotii etc. de fii, fiice, frati si surori pot veni la succesiunea defunctului prin reprezentarea autorului lor predecedat. Reprezentarea succesorala este admisa numai in privinta descendentilor in linie dreapta (art.665 C.civ.) si in privinta descendentilor din frati si surori (art.666 C.civ.), adica descendentii defunctului (mostenitori din clasa I) si descendentii fratilor si surorilor (mostenitori din clasa a II-a). b) Reprezentantul trebuie sa aiba vocatie proprie la mostenirea defunctului. Reprezentantul este cel chemat - prin reprezentare - la mostenirea defunctului. Deci, el trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute de lege pentru a-l mosteni pe defunct. In conformitate cu art.664 C.civ. reprezentantii pot folosi dreptul de a mosteni al celui reprezentat. Cum dreptul de a mosteni poate exista in virtutea unui drept propriu, ori in virtutea unui drept de reprezentare, inseamna ca, daca reprezentantul ar fi indeplinit conditiile25 pentru a avea aceste drepturi, si reprezentantilor li se transmit aceste drepturi. Deci, reprezentantii folosesc (urca) ori dreptul de mostenire in nume propriu al reprezentatului, ori dreptul de mostenire prin reprezentare al acestuia, in functie de situatie. Prin urmare, reprezentantul trebuie sa se bucure de capacitate succesorala, sa nu fie nevrednic fata de defunct si sa fie susceptibil de a fi chemat de lege, in temeiul propriului sau grad de rudenie, la mostenirea acestuia. Au vocatie proprie descendentii defunctului26. Sotul supravietuitor nu poate mosteni prin reprezentare pe un ascendent al sotului predecedat27. Intrucat nu este in discutie mostenirea ascendentului reprezentat, nu intereseaza daca reprezentantul i-a mostenit pe reprezentat sau a fost inlaturat de la mostenirea acestuia ca nedemn. C. Efectele reprezentarii In temeiul reprezentarii, reprezentantul urca in locul si gradul celui reprezentat pentru a exercita, in mostenirea deschisa, drepturile pe care acesta din urma le-ar fi avut daca ar fi trait, fara sa poata pretinde mai mult si fara sa poata fi constrans sa se multumeasca cu mai putin (art. 664 C. civ.). Reprezentantii, oricare le-ar fi numarul, nu au drept decat la partea din succesiune ce s-ar fi cuvenit autorului lor. Asadar, in cazul reprezentarii, impartirea mostenirii nu se face pe capete, adica in atatea parti egale cati succesibili vin la mostenire, ci pe tupini, intelegandu-se prin tulpina autorul comun din care coboara reprezentantii, spre pilda: ________________________________Pentru conditiile mostenirii in nume propriu a se vedea: Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucuresti, 1999, p.43 si urm.; E. Safia-Romano, Dreptul de mostenire in Romania, Editura Graphix, Iasi, 1995, vol. I, p. 48-65. 26 Cu privire la efectul repunerii in termenul de acceptare a mostenirilor avand drept obiect terenuri agricole care nu s-au gasit in circuitul civil, a se vedea V. Patulea, Dreptul de reprezentare succesorala in conditiile prevederilor art.12 alin. 2 din Legea nr.18/1991, in ,,Dreptul nr.10 11/1991, p. 98-99. 27 Desigur, sotul supravietuitor nu poate veni prin reprezentare la mostenirea lasata de un ascendent al sotului predecedat, caci sotul supravietuitor nu este descendentul sotului predecedat si, nefiind ruda cu ascendentii acestuia, nu are vocatie proprie la mostenirea lasata de acesti ascendenti.25

19

Defunct Primus predecedat Secundus predecedat 2 copii 4 copii 1/4 1/4 1/8 1/8 1/8 1/8 In aceasta situatie, defunctul a avut doi fii, Primus si Secundus, ambii morti inainte de deschiderea succesiunii. Primus a lasat doi copii si Secundus patru. Mostenirea nu se va imparti in sase, ci in doua parti egale. Una se va subimparti intre cei doi copii ai lui Primus, luand fiecare cate o patrime; cea de-a doua se va diviza intre cei patru copii ai lui Secundus, fiecare luand cate o optime din mostenire. Daca o tulpina a produs mai multe ramuri, portiunea cuvenita acelei tulpini se va divide pe ramuri, partea cuvenita rudelor din aceeasi ramura impartindu-se intre dansii. Astfel: Defunct Primus predecedat Secundus predecedat Tertius Quartus Quintus 1/2 1/4 predecedat Sextus Septimus 1/8 1/8 Efectele reprezentarii se produc de drept, chiar in afara de vointa succesibililor.

4. REGULI SPECIALE APLICABILE DIFERITELOR CATEGORII DE MOSTENITORI LEGALI Dupa ce am aratat principiile generale ale mostenirii legale, vom analiza drepturile succesorale ale diferitelor categorii de persoane chemate de lege la mostenire. Ne vom ocupa in cele ce urmeaza de: vocatia succesorala izvorta din rudenia fireasca si din adoptie; chemarea la mostenire a sotului supravietuitor. A. Vocatia succesorala izvorta din rudenie Rudele chemate la mostenire pot fi descendentii, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati, ascendentii ordinari si, n sfrsit, colateralii ordinari. a) Clasa descendentilor (clasa I) Primul ordin pe care legea l cheama la mostenire este cel al descendentilor (art.669 C.civ.). El este alcatuit din copiii defunctului si urmasii acestora (copiii, nepotii, stranepotii defunctului etc.),fara deosebire de sex si indiferent de ordinea nasterilor28. Copiii si ceilalti descendenti ai defunctului chemati la mostenire sunt, de regula, cei din casatorie; ei au vocatie succesorala, indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite. Fac parte din aceasta clasa, att copiii din casatorie, ct si cei din afara casatoriei a caror filiatie a fost stabilita potrivit legii (art. 63 C. fam.). Codul familiei, consacrnd prin art. 63 principiul deplinei asimilari a copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie, asigura aceeasi conditie juridica si unuia, si celuilalt 29 copilul din afara casatoriei se bucura de aceeasi situatie legala si, prin urmare, de aceeasi chemare succesorala ca aceea a copilului din casatorie, fara a se face vreo deosebire ntre mostenirea lasata de mama sau de tata. n consecinta, simplul fapt al procreatiei da nastere dreptului la mostenire, nu numai n privinta succesiunilor lasate de mama si de rudele acesteia, dar si cu privire la cele lasate de tata si de rudele 20

acestuia. Conditia succesorala a celor doua categorii de copii este n prezent ntru totul aceeasi. Alaturi de copiii din casatorie si cei din afara casatoriei, fac parte din clasa descendentilor si copiii adoptati. n dreptul nostru, potrivit art.75 C. fam. , adoptatul dobndeste fata de adoptator, prin efectul adoptiei, aceleasi drepturi ca acelea pe care le are copilul din casatorie fata de parintii sai. Urmeaza ca adoptatul este asimilat cu copilul din casatorie si n ce priveste dreptul la mostenirea ramasa de pe urma adoptatorului, fara a deosebi dupa cum acesta lasa sau nu o posteritate din casatorie sau din afara casatoriei30. Precizam ca, n prezent, renuntndu-se la adoptia cu efecte restrnse care nu aducea atingere legaturii de rudenie fireasca dintre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si parintii firesti si rudele acestora, pe de alta parte este permisa doar adoptia cu efecte depline de filiatie fireasca din legislatia anterioara.31 S-a discutat n trecut daca descendentul adoptatului are chemare la mostenirea lasata de adoptator si, eventual, la aceea a ascendentilor acestuia18. Decretul nr.130/1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural, modificnd art.677 C.civ., a lamurit definitiv aceasta chestiune, dispunnd ca nu numai adoptatul, dar si descendentii sai sunt ntru totul asimilati cu posteritatea din casatorie a adoptatorului. Descendentii culeg ntreaga mostenire, daca vin singuri la succesiune, sau 3 din mostenire, cnd exista ca mostenitor si sotul supravietuitor al defunctului. Referitor la caracterele dreptului de mostenire al descendentilor urmeaza a retine ca: Fara a deosebi ntre copiii din casatorie si cei din afara casatoriei, sau ntre cei firesti si cei din adoptie, legea noastra cheama la mostenire pe toti copiii defunctului si pe descendentii lor. Ei vin la mostenire fie n temeiul unei vocatii proprii, adica n temeiul gradului de rudenie si n acest caz mostenirea se mparte pe capete, n parti egale fie prin reprezentarea autorului lor predecedat, ipoteza n care mstenirea se mparte pe tulpini. n cazul n care nu sunt ntrunite conditiile reprezentarii, se va aplica principiul proximitatii gradului de rudenie, potrivit caruia descendentul de grad mai apropiat nlatura de la mostenire pe cei de grad mai ndepartat. Copiii si descendentii lor se bucura de sezina, adica au posesiunea de drept a titlului lor de mostenitor. Pe de alta parte, ei sunt mostenitori rezervatari, defunctul neputnd aduce atingere, prin liberalitatile sale, partii de mostenire pe care legea le-o transmite prin dispozitii imperative: n sfrsit, descendentii sunt obligati sa raporteze donatiile primite de la cei care lasa mostenirea. ______________________________masculinitatii si cel al primului nascut nu sunt cunoscute de legea civila romna. Cu privire la evolutia dreptului de mostenire a copilului din afara casatoriei pna la intrarea n vigoare a Codului familiei, prin efectul prevederilor art. 49 din Decretul nr. 32/1954, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 98 107. 30 Adoptia este reglementata n prezent de Codul familiei (Capitolul II, art. 66-85) si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata prin Legea nr. 87/1998 care, abrognd toate dispozitiile anterioare referitoare la adoptie (art. 27), fixeaza noul cadru juridic al adoptiei. Ct priveste inovatiile operate, viznd, n principal, conditiile de valabilitate ale actului juridic al adoptiei , nasterea rudeniei civile, care nlatura toate legaturile de rudenie fireasca ale adoptatului, a se vedea E. Florian, Uneleconsideratii asupra noului regim juridic al adoptiei, n Dreptul nr.11/1998, p. 3-17. 31Nu intuim ratiunea pentru care s-a renuntat la una din formele adoptiei. Desi singurele deosebiri intre cele doua feluri de adoptie privesc ntinderea raporturilor de rudenie civila rezultata din adoptie, precum si conexiunea sau ntinderea, dupa caz, a rudeniei firesti a adoptatului si descendentilor sai cu rudenia civila creata prin adoptie. n toate celelalte privinte conditiile de forma si de fond pentru valabilitatea adoptiei, data de la care adoptia si produce efectele, continutul si ntinderea efectelor, desfiintarea si desfacerea adoptiei legiuitorul institui-se un regim identic si unitar. 18 A se vedea D. Alexandresco, Explicajiunea teoretica si practica a dreptului civil roman, vol. III, Bucuresti, 1906, p. 127.29 28 Privilegiul

21

b) Clasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati (clasa a II-a) Daca defunctul nu a lasat descendenti sau daca acestia au renuntat la mostenire ori au fost ndepartati de la ea ca nevrednici, mostenirea se cuvine clasei mixte a ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati, alcatuita din tatal si mama defunctului, fratii si surorile lui si descendentii acestora din urma33. Ascendentii privilegiati Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului: tatal si mama, din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie. Prin parinti, nendoielnic, trebuie sa ntelegem pe cei din casatorie, precum si pe mama din afara casatoriei, caci Codul civil cheama expres si pe unii, si pe cealalta la mostenirea lasata de copilul lor mort fara posteritate (art. 670, 671-673 si 678 C.civ.). Cu toate ca legea nu confera expres tatalui din afara casatoriei vocatie la mostenirea lasata de copilul sau, in prezent aceasta nu mai poate fi contestata34. O concluzie asemanatoare se impune si n legatura cu vocatia succesorala a adoptatorului la mostenirea lasata de cel adoptat n cazul n care acesta din urm nu a lasat descendenti sau acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire. Nici de data aceasta nu avem vreo dispozitie legala care sa confere adoptatorului chemare la mostenirea adoptatului mort fara posteritate. Aceasta a permis unor autori sa tagaduiasca drepturile succesorale ale adoptatorului, nsa numai n cazul nfierii cu efecte restrnse35. n cazul n care parintii vin singuri la mostenirea copilului lor, mort fara posteritate, ei vor culege ntreaga mostenire, fiecare lund cte o jumatate, daca vin n concurs, sau supravietuitorul lund ntreaga avere succesorala, daca cel despre a carui mostenire este vorba a lasat un singur parinte. Daca parintii vin n concurs cu colateralii privilegiati la mostenirea copilului lor, mort fara posteritate, ntinderea drepturilor succesorale este diferita: cnd exista un singur parinte n concurs cu fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora, parintele va primi 1/4 din mostenire, iar restul de 3/4 se cuvine fratilor si surorilor sau descendentilor lor; cnd exista ambii parinti n concurs cu fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora, parintii vor primi 1/2 din mostenire, iar cealalta 1/2 va fi culeasa de frati si surori ori descendentii acestora. Referitor la caracterele dreptului de mostenire al parintilor, din cele expuse reiese ca: Parintii chemati la mostenirea copilului lor mort fara posteritate nu sunt numai cei din casatorie, dar si cei din afara casatoriei fara a distinge ntre mama si tata precum si adoptatorii36._________________________________ 33 Ei se numesc ascendenti privilegiasi si colaterali priviIegiasi, deoarece Inlatura de la mostenire pe cei1a1si ascendenti si colaterali, denumiti ordinari. 34 A se vedea: P. Anca, Consecintele succesorale ale noilor reglementari din cuprinsul Codului faimiliei, LP nr.11/1956, p.1292; M. Eliescu, op. cit., p.109-112. Asa cum observa autorii citati, daca am face o riguroasa aplicare a acestei exigente, chiar vocatia copilului din afara casatoriei la mostenirea lasata de tata ar trebui tagaduita. Nimeni nu pune nsa la indoiala acest drept la mostenirea paterna, care, desi nu este consacrat in terminis de lege, decurge n mod necesar din principiul asimilarii depline a copilului din casatorie, nscris n art.63 C.fam. Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca materia mostenirii este crmuita de principiul reciprocitatii, principiu care se cere aplicat ori de cte ori este nendoielnic ca legea nu a nteles sa se abata de la el. n consecinta, copilul din afara casatoriei dobndind, prin efectul asimilarii sale cu copilul din casatorie, drept la mostenirea lasata de tatal sau, si acesta urmeaza sa se bucure, n temeiul principiului reciprocitatii, de chemare la mostenirea lasata de copilul sau din afara casatoriei, decedat fara posteritate.

22

Parintii, fie ca vin singuri la mostenire, fie ca vin n concurs cu colateralii privilegiati, sunt mostenitori sezinari37. Ei se bucura de rezerva, dar fiind ascendenti nu au beneficiul reprezentarii. Colateralii privilegiati Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descendentii acestora.Prin frati si surori ntelegem pe cei din casatorie (din aceeasi casatorie sau din casatorii deosebite), din afara casatoriei si din adoptie. Cota succesorala la care au dreptul este diferita dupa cum fratii si surorile sau descendentii lor vin singuri la mostenire sau n concurs cu ascendentii privilegiati ai defunctului: cnd la mostenire vin parintii sau vreunul dintre ei n concurs cu fratii si surorile defunctului sau cu descendentii acestora, parintii au chemare la 1/2 din mostenire sau la 1/4 daca vine numai unul, iar colateralilor privilegiati li se cuvine 1/2 sau 3/4 din mostenire, dupa cum vin n concurs cu ambii parinti sau numai cu unul dintre ei; cnd la mostenire vin numai fratii si surorile sau descendentii acestora, succesiunea li se cuvine n ntregime. Fara a deosebi dupa cum ei vin singuri la mostenire sau n concurs cu parintii, colateralii privilegiatii culeg succesiunea fie n temeiul dreptului lor propriu, caz n care mpartirea ei se face pe capete, fie prin reprezentare, cnd mpartirea mostenirii se face pe tulpini. O situatie speciala se iveste atunci cnd vin la mostenire frati sau surori nascuti din casatorii diferite. Fratii si surorile pot fi de 3 categorii: frati buni ori primari, adica frati cu defunctul si dupa mama si dupa tata; frati consanguini, adica numai dupa tata si frati uterini, adica numai dupa mama. Daca fratii si surorile sunt din aceeasi categorie, mostenirea se mparte ntre ei pe capete, adica n mod egal sau n cazul reprezentarii pe tulpini. Daca nsa frati si surori din categorii deosebite vin mpreuna la mostenirea fratelui sau surorii decedate, atunci mostenirea se mparte pe linii. Codul civil admite mpartirea pe linii, numai pentru cazul cnd la mostenire vin frati si surori ai defunctului rezultati din casatorii diferite. n acest caz, mostenirea se divide n doua parti egale, dintre care una se cuvine liniei paterne, iar cealalta liniei materne. Fratii buni si surorile, att dupa tata, ct si dupa mama, vin la mostenire n ambele linii; iar fratii si surorile dupa mama sau dupa tata adica cei uterini si consanguini numai n linia din care fac parte (art.674 C.civ.).__________________________________ 35 A se vedea A. Ionascu, Clasele de ,nostenitori In dreptul RPR, But. Univ. ,,Babes Bolyai, Cluj, 1956, p. 1294. S-a obiectat pe buna dreptate Ca, din moment Ce, fara a deosebi dupa felul ei, adopsia genereaza Intotdeauna acelasi raport de rudenie Intre adoptator si adoptat, acest raport trebuie sa dea nastere unei identice chemari succesorate a adoptatorului (a se vedea, P. Anca, op. cit., p. 1294). Dupa cum aratam, n prezent, renuntndu-se la adoptia cu efecte restrnse, este permisa doar adoptia cu efecte depline de filiatie fireasca din legislatia anterioara. Ca urmare, vocatia adoptatorului la mostenirea adoptatului mort fara posteritate trebuie recunoscuta, caci adoptia confera adoptatorului, cu privire la copilul adoptat, drepturile si ndatoririle de orice natura care sunt cele ale unui tata sau ale unei mame cu privire la copilul sau legitim. 36 Trebuie, asadar, sa acceptam ca, de la intrarea n vigoare a Codului familiei, prevederile art.678 C.civ. au fost tacit modificate, n sensul ca mama, ntocmai ca si tatal din afara casatoriei, nu nlatura de Ia mostenirea lasata de copilul lor mort fara posteritate pe colateralii privilegiati, ci vin n concurs cu ei, potrivit dreptului comun. Ct priveste pe adoptator, am vazut ca el este chemat la mostenirea lasata de adoptatul mort fara urmasi. Fireste ca, de vreme ce acesta din urma are fata de adoptator drepturile si ndatoririle unui copil, adoptatorul va veni, n calitate de parinte, la mostenirea lasata de adoptat, adica, eventual, n concurs cu colateralii privilegiati ai defunctului. 37 Ei sunt mostenitori sezinari, bucurndu-se, n puterea legii, de posesiunea de drept a titlului de mostenitor.

23

Prin urmare, surorile si fratii buni au drept la o parte mai mare de mostenire dect surorile si fratii uterini sau consanguini, prin derogare de la regula ca mostenitorii din aceeasi clasa si de acelasi grad vin la succesiune n parti egale. De exemplu, la moartea lui A exista ca mostenitori: B frate bun cu defunctul, C frate consanguin si D frate uterin. Mostenirea lui A se va mparti: 1/2 pentru linia paterna si 1/2 pentru linia materna. Fratele bun (B) va mosteni n ambele linii (cte 1/4 din fiecare) si deci va culege 1/2 din mostenire; C si D mostenesc fiecare n linia sa, dupa caz, si vor culege cte 1/4 din mostenire fiecare. Potrivit legii, colateralii privilegiati pot veni la mostenire, fie n nume propriu, fie prin reprezentare. Ei nu sunt mostenitori rezervatari si nici sezinari. c) Clasa ascendentilor ordinari (clasa a III-a) Ascendentii ordinari sunt bunicii, strabunicii defunctului etc. Daca nu exista mostenitori din primele doua clase sau daca ei au renuntat la mostenire ori au fost ndepartati de la ea ca nevrednici, mostenirea se cuvine ascendentilor, altii dect parintii, adica ascendentilor ordinari bunici, strabunici etc. Acestia vin la mostenire indiferent de sex si de linie, cel mai apropiat n grad de defunct nlaturndu-i pe ceilalti, potrivit cu regula proximitatii gradului de rudenie; cei de acelasi grad au drept la parti egale din mostenire (art.670 C.civ.). Ascendentii ordinari nu se bucura de rezerva si nici de beneficiul reprezentarii. Ei sunt nsa mostenitori sezinari, bucurndu-se, n puterea legii, de posesiunea de drept a titlului de mostenitor. d) Clasa colateralilor ordinari (clasa a IV-a) Colateralii ordinari sunt unchii si matusiIe, precum si verii primari ai defunctului. Daca nu exista nici un succesibil din primele trei clase sau daca acestia sunt renuntatori sau nevrednici, mostenirea este culeasa de colateralii ordinari, adica de colateralii care nu sunt frati sau surori cu defunctul sau descendenti ai acestora(art.675 C.civ.). Ei au chemare la mostenire fara deosebire de sex sau linie. Cel mai apropiat n grad nlatura de la mostenire pe ceilalti, iar cei de acelasi grad succed n parti egale. Colateralii ordinari nu pot veni la mostenire dect n virtutea dreptului lor propriu, caci ei nu se bucura de reprezentare. Ei nu sunt rezervatari si nici sezinari. n dreptul nostru, numai colateralii pna la gradul al patrulea inclusiv se bucura de chemare succesorala. Referitor la aceste din urma doua clase (ordine) urmeaza a mai retine ca ascendentii sau colateralii ordinari pot fi att din casatorie, ct si din afara casatoriei, caci, sub singura conditie ca legatura de rudenie sa fie stabilita, legea noastra civila nu face nici o deosebire ntre vocatia lor succesorala. O concluzie asemanatoare se impune si n legatura cu vocatia succesorala a acestora la mostenirea lasata de cel adoptat. Adoptia rupnd legatura de rudenie cu familia fireasca, ascendentii si colateralii ordinari firesti pierd vocatia la succesiunea adoptatului; n schimb, vor avea chemare succesorala ascendentii si colateralii adoptatorului, cu care adoptatul a devenit ruda prin adoptie (art.79 C.fam.).

24

B. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor Asa cum am aratat, sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de mostenitori legali. Casatoria care i-a unit pe soti justifica nsa dreptul sotului supravietuitor de a-l mosteni pe sotul decedat. De aceea, alaturi de rudele din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie, legea cheama la mostenire si pe sotul supravietuitor38. n temeiul Legii nr. 319, din 10 iunie 1944, sotul ramas n viata este chemat la mostenirea sotului sau predecedat, indiferent daca este barbat sau femeie, daca are ori nu mijloace de existenta, daca din casatorie s-au nascut sau nu copii, daca sotii convietuiau la data deschiderii mostenirii sau daca, dimpotriva, ei erau atunci de fapt. despartiti. Singura cerinta a legii este ca la deschiderea mostenirii tovarasu1 de viata al defunctului sa aiba calitatea de sot. Spre deosebire de rudenie, calitatea de sot se poate pierde, deoarece casatoria se poate desface prin divort. n acest caz, potrivit art 39 din Codul familiei, casatoria este desfacuta din ziua cnd hotarrea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva urmeaza ca, daca unul din soti moare dupa data ramnerii definitive a hotarrii de divort, cel ramas n viata nemaiavnd calitatea de sot la data deschiderii succesiunii, fostul sot al defunctului nu se bucura de chemare la mostenire. De asemenea, n cazul cnd casatoria a fost desfiintata nainte de moartea unuia dintre soti, dreptul la mostenire al celuilalt nu poate sa se nasca, ntruct, la data deschiderii succesiunii, ci nu mai are calitatea de sot39. Potrivit Legii nr.319/1944, sotul supravietuitor are urmatoarele drepturi succesorale: o parte din mostenire, n concurs cu mostenitorii din fiecare clasa de mostenitori legali; un drept special asupra mobilelor si obiectelor apartinnd gospodariei casnice si a darurilor de nunta; un drept temporar de abitatie. a) Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor n concurs cu fiecare clasa de mostenitori legali Legea nr.319 din 10 iunie 1944 acorda sotului supravietuitor o portiune succesorala a carei ctime variaza n functie de clasa de mostenitori cu care vine n concurs (art. 1). 1. Cnd sotul vine n concurs cu copii ai defunctului sau cu descendenti ai acestora, el are, invariabil, chemare la o patrime din mostenire oricare ar fi numarul copiilor, fara a se deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. 2. Sotul supravietuitor are drept la o treime din mostenire daca vine n concurs att cu parintii defunctului sau cu unul dintre ei, ct si cu fratii si surorile defunctului ori cu descendentii acestora, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. 3. n concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, sotul supravietuitor este chemat la o jumatate din mostenire40. 4. Portiunea sa este de trei patrimi din mostenire daca vine n concurs cu ascendentii sau colateralii ordinari. 5. n fine, n lipsa de rude n grad succesibil, sotului supravietuitor i se cuvine ntreaga mostenire. ____________________________________38

Cu privire la dezvoltarea vocatiei succesorale a sotului supravietuitor de-a lungul veacurilor, a se vedea M. Eliescu, op. cit. , p.125-129. Pentru o analiza a aspectelor noi ce vizeaza drepturile succesorale ale sotului supravietuitor rezultnd din noile acte normative adoptate dupa 1990 a se vedea Veronica Stoica, Impactul unor acte normative adoptate dupa anul1990 asupra dreptului de ,mostenire al sotului supravietuitor, n Dreptul nr. 6/1999, p. 29-35.

25

Sotul supravietuitor are drept la portiunea sa succesorala n plina proprietate. Reamintim ca, potrivit art.30 din Codul familiei, bunurile dobndite de oricare dintre soti n timpul casatoriei sunt comune ct timp nu se dovedeste ca ele sunt proprii. Urmeaza ca la moartea unuia dintre ei, in primul rand va trebui sa se Imparta Intre sotul supraviesuitor si mostenitorii defunctului averea comuna, iar dupa ce si-a luat partea care i se cuvine din comunitate, sotul supravietuitor si va exercita dreptul de mostenire asupra averii lasate la moartea sa de sotul predecedat, adica asupra partii din comunitate cuvenita mostenirii si asupra bunurilor proprii ale defunctului41. Sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar, iar rezerva sa este de 1/2 din portiunea succesorala ce-i este atribuita de art. 1 din lege. Asadar, cel care lasa mostenirea nu ar putea sa aduca atingere acestei rezerve prin liberalitatile sale ntre vii sau din cauza de moarte, iar daca acestea ar ntrece partea din mostenire de care sotul predecedat putea dispune prin donatie sau legat, aceste liberalitati excesive sunt supuse reductiunii. n ceea ce priveste caracterele juridice ale dreptului succesoral al sotului supravietuitor: Sotul supravietuitor datoreaza raportul. Pentru a respecta principiul egalitatii ntre mostenitori, legea obliga pe sotul supravietuitor, daca vine n concurs cu descendentii si nu a fost scutit de aceasta obligatie, sa raporteze donatiile primite de la defunct. n acest caz, si descendentii sunt datorati la raport fata de sotul supravietuitor. Sotul supravietuitor este mostenitor regulat, deci care raspunde pentru datoriile si sarcinile mostenirii cu propriile bunuri, daca nu a acceptat-o sub beneficiu de inventar (sunt succesori neregulati cei care, de ndata ce au oprit confuziunea dintre patrimoniul lor si cel succesoral prin ntocmirea unui inventar, nu raspund de pasivul mostenirii dect cu bunurile din mostenire) Sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar caci potrivit Codului civil sezina nu apartine tuturor mostenitorilor regulati, ci numai descendentilor si ascendentilor. n consecinta, sotul supravietuitor trebuie sa ceara punerea sa n posesie (art. 653 alin.2 C.civ.), solicitnd notarului public competent eliberarea certificatului de mostenitor. b) Drepturile succesorale accesorii ale sotului supravietuitor n afara de partea din mostenire care i se cuvine cu titlu de mostenitor legal, art.5 al Legi