Istoric

Masajul de drenaj venolimfatic s-a dezvoltat în Europa după 1930, prin fizioterapeuţii danezi Estrid şi Emil Vodder, ca o tehnică de control al limfedemului post mastectomie. Masajul de drenaj venolimfatic este un masaj blând şi centrat superficial, unde limfa va fi mobilizată din ariile de drenaj ale vaselor limfatice spre colectorii limfatici. Acest masaj blând se foloseşte în tratamentul limfedemului, edemelor posttraumatice.

Tehnica se foloseşte pentru stimularea circulaţiei de întoarcere în vasele limfatice, care are ca finalitate o mai bună evacuare a rezidurilor metabolice din spaţiile interstiţiale, pe cale limfatică. Sistemul limfatic este una din căile majore de absorbţie a substanţelor nutritive din tractul digestiv şi este calea principală de absorbţie a grăsimilor. Limfa devine foarte vâscoasă, grăsoasă din anumite cause.

Sistem limfatic

Sistemul limfatic reprezintă totalitatea ganglionilor, vaselor și a altor corpuri limfatice (care transportă limfă), care participă la schimbul de substanțe și este legat de sistemul circular și sistemul imun. Sau

Sistemul limfatic este o retea de vase (tuburi) si organe care preiau si transporta deseurile de la celule si substantele nutritive. Acesta este ca un sistem de filtrare care include ganglionii limfatici, maduva osoasa, amigdalele, splina, timusul si anumite zone din intestin (apendicele) .

Circulatia limfatica

Limfa si fluidele celulare constituie 80% din fluidele corporale, iar sangele furnizeaza restul de 20%. Fluidul limfatic transporta toate substantele nutritive, oxigenul, dioxidul de carbon si alte deseuri metabolice de la miliarde de celule.

Limfa este captata in tesuturi de capilarele limfatice, iar circulatia limfei se face dinspre tesuturi spre sange prin intermediul valvelor, prin contractia muschilor netezi ai peretelui vascular, trecand prin statii intermediare - ganglionii limfatici. Dupa ce a fost filtrata, ea este evacuata si directionata spre inima.

Limfa este colectata in canalul toracic si marea vena limfatica, ce deverseaza limfa in sange, la nivelul venelor situate la baza gatului.

Favorizarea varsarii finale a limfei in circulatia venoasa este realizata de contractiile muschilor netezi din peretii canalelor limfatice, care joaca rol si de pompa, atragand limfa din periferie, prin presiunile negative create. Circulatia limfei este, mult mai lenta decat cea sanguina.

1

Sistemul Limfatic este alcătuit din: Timus Ganglion limfatic Vas limfatic Splină

Vasele sistemului limfatic sunt strabatute de un fluid numit limfa care este colectat din spatiul dintre celulele organismului. Limfa hraneste celulele corpului, transportand diverse substante nutritive, cum ar fi saruri, minerale si proteine.

Componentele imunologice ale sistemului limfatic:-Amigdalele şi polipii; Apendicele Glandele limfatice ale abdomenului,

-Glandele Suprarenale - sunt asezate ca doua caciulite deasupra rinichilor. Ele produc doua tipuri de hormoni:

- adrenalina care influenteaza activitatea muschilor si metabolismul bazal

- hormonii corticoizi dintre care evidentiez cortizonul cu efect antiinflamator.

Cortizonul stimuleaza cresterea limfocitelor cu rol esential in activitatea imunitara. Daca acest hormon este diminuat apar boli ca: reumatism, astm sau inflamatii articulare, boli ce se datoreaza insuficientelor imunitare.

-Noduli limfatici (localizaţi de-a lungul vaselor limfatice - in abdomen, sub-axiali, inghinali, la gât – in numar de peste 600! Filtrează continuu lichidul limfatic, comunica direct cu creierul, distrug microbi şi celule degenerate, găzduiesc celule imunitare pentru mobilizare in caz de necesitate). ESTE IMPERIOS NECESAR CA SISTEMUL LIMFATIC SA FIE DRENAT in mod regulat pentru ca sistemul imunitar sa fie capabil sa raspunda rapid si eficient.

-Maduva spinării. Este „pepiniera” tuturor celulelor care compun Sistemul Imunitar.

-Leucocitele, sau celulele albe din sânge, reprezinta „infanteria” celulara a armatelor de aparare. Toate tipurile de celule imunitare se denumesc in ansamblu leucocite.

-Când Sistemul imunitar se deteriorează, apar bolile, iar când se defectează apar afectiunile auto-imunitare

Toxinele si rezidurile sunt preluate din rinichi, plamani, colon si piele si sunt apoi eliminate. Sistemul limfatic poate fi denumit sistemul celular de eliminare al toxinelor.

Factorii care influenteaza in mod negativ sistemul limfatic:

- extenuarea - lipsa de odihna

- sedentarismul - lipsa de exercitii sanatoase

- consumul de alimente procesate - lipsa de alimente proaspete

- depresia cronica

2

- substantele chimice toxice –tutun…

- atitudini si comportamente negative care blocheaza energia pozitiva

Cand sistemul limfatic este blocat sau devine inert, nivelul de oxigen va fi scazut, mediul va fi toxic, iar acest lucru va influenta in mod negativ toate celulele corpului.

Drenajul Limfatic Manevre

Etapele Drenajului LimfaticAcesti tip de masaj se executa in trei etape succesive: - drenajul ganglionilor limfatici; - drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici) - drenajul de resorbtie.

1) Drenajul ganglionilor limfatici Ganglionii pot face acumulari de limfa si pot avea marimea variind intre cea a unui bob de orez pana cea a unei masline. Drenajul se face in scopul evacuarii limfei lor prin presiuni repetate, lente si de intensitate medie. Mana este culcata pe nucleele ganglionare, degetele apasa perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 miscari la fiecare 10 secunde; aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar.

2) Drenajul de apel – se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei, in aval de regiunea tratata. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei “aspiratii” la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenam. Rolul vaselor colectoare: dirijeaza limfa colentata din capilare spre nucleele ganglionare. Tehnica de executie: miscarea mainii relaxate urmeaza miscarea de circumductie a umarului. Contactul dintre mana maseorului si corpul pacientului incepe intotdeauna proximal si se termina distal. Pozitia mainilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice, in scopul de a le stimula in timpul presiunii. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice, astfel ca presiunea degetelor trebuie resimtita la nivelul subcuatnatului, adica trebuie sa ramana foarte usoara. Miscarile trebuie sa se execute foarte lent, in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 secunde, de 4-5 ori in acelasi loc si din aproape in aproape. Stimularea colectorilor incepe de la radacina membrelor (dupa ce stimulam mai intai nucleele, mai intai nucleele ganglionare) si mainile se deplaseaza odata, progresiv, spre regiunea pe care dorim s-o drenam. Acest masaj contribuie la drenarea limfei din reţeaua periferică spre vasele cele mai mari, numite canalul toracic şi marea venă limfatică.

“”Manevrele de evacuare, numite şi de apel, se execută prin deplasarea pielii cu mâna pe planurile subiacente, dinspre partea sa radială (deget 2) spre cubital (deget 5), braţul efectuând mişcări de apropiere (adducţie) şi depărtare (abducţie) faţă de trunchi, presiunea asupra pielii având loc în timpul adducţiei de trunchi. Această manevră realizează în prima parte a sa şi captarea limfei în colectoarele limfatice şi direcţionarea acesteia în sensul normal de scurgere al acesteia. Returul manevrei de evacuare execută

3

exclusiv evacuarea limfei. Manevrele de captare exclusivă se execută identic cu precedenta cu deosebirea că sensul va fi dinspre cubital spre radial, presiunea executându-se în abducţia braţului la trunchi.””

3) Drenajul de resorbtie se realizeaza doar daca avem edem. Edemul periferic invadeaza tesuturile situate intre derma si fascia musculara. Lichidul excedentar din spatiul interstitial este progresiv impins spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusa incet spre colectori. Drenajul de resorbtie se realizeaza la nivelul zonelor infiltrate si are rolul de a dirija lichidul interstitial spre capilare si apoi spre vasele colectoare. Tehnica de executie: Mana relaxata urmeaza miscarile induse de circumductia umarului; presiunea exercitata in cursul manevrei incepe distal si se termina proximal, fiind orientata spre colectori. Daca avem un edem mare el trebuie fragmentat in decursul manevrei de resorbtie, adica el va fi drenat progresiv, din aproape in aproape. Pozitia mainilor: mainile vor cuprinde in batara zona edematizata (umflata) in totalitatea sa; daca acest lucru nu este posibil, trebuie sa cuprindem total fragmentul de edem pe care dorim sa-l drenam. Presiunea este orientata spre colectori. Manevrele trebuie sa fie lente; faza cea mai importanta a manevrei este relaxarea presiunii, moment in care capilarele isi regasesc calibrul initial; daca presiunea propulseaza limfa din capilare spre colectori, relaxarea permite capilarele sa se umple din nou. Succesiunea manevrelor: trei miscari la zece secunde.

Cat de des trebuie sa se apeleze la aceasta procedura?

- In general, sunt indicate 3-4 sedinte pe saptamana. In cazul persoanelor aflate in concediu intr-un centru de sanatate, se pot face sedinte zilnice timp de o saptamana, dupa care trebuie sa existe o pauza de alte 7 zile.

Efectele drenajului limfatic

- cresterea, la nivelul zonei corticale a ganglionilor limfatici, a numarului de limfocite, cu rol in sinteza anticorpilor si stimularea proceselor imunitare.

- accelerarea resorbtiei lichidelor si macromoleculelor in exces din interstitiu, prin capilarele limfatice si stimularea peristaltismului vaselor limfatice, ce determina resorbtia edemelor;

- favorizarea regenerarii tisulare, prin cresterea productiei de limfocite si prin eliminarea edemului interstitial, care incetineste microcirculatia.

Contraindicatii ale drenajul limfatic?

infectiile acute; sindroamele febrile; inflamatiile la debut; trombozele venoase;procese infectioase

grave; recidive metastazice. afectiunile cardiace majore decompensate, respectiv angina pectorala, obstructiile coronariene si valvulopatiile semnificative, insuficienta cardiaca.

Alte contraindicatii sunt hemoragiile si procesele neoplazice active, in aceasta ultima situatie, contraindicatia se adreseaza mai mult terapeutului pentru inlaturarea oricarei suspiciuni de agravare a starii pacientului.

4

Indicaţiile masajului limfatic -

Edemele posttraumatice şi postoperatorii: entorse, fracturi şi tulburări circulatorii postectomie.

hematoame. Tulburări circulatorii: arterite, ulcere varicoase. Tulburări respiratorii – astm şi mucoviscidoze. Afecţiuni reumatismale – coxartroză, cervicalgii, umăr blocat şi periartrită scapulohumerală. Intocsicaţii – de origine alimentară sau medicamentoasă.

În medicaţia sportivă – pentru tratarea epicondilitelor, a hematoamelor, a curbaturii (senzaţie de durere fără localizare concretă). Afecţiunii ale tegumentelor – acnee, aderenţe postoperatorii, cicatrici, eczeme, hipodermite, neurodermite şi hiperpigmentaţia de sarcină.

Boli infecţioase – stare de gripă (sau stadiul premergător gripei), mononucleoză infecţioasă, sinuzite cronice. În cazul acestor afecţiuni se recomandă drenaj limfatic în afara puseelor.

Tulburări de origine circulatorie – ateroscleroza cerebrală, glaucom, sindrom Meniers şi edeme la nivelul membrelor inferioare. Tulburări de origine neurologică – leuconevraxia (scleroza în plăci), insomnii, I.M.C (insuficienţă motorie cerebrală), copii hiperkinetici şi nevralgii.

Afecţiuni dentare – probleme de implantare la copii, gingivite şi parodontoză.

- in faza initiala a tratamentului tuturor formelor de edem de origine venoasa, cardiaca sau limfatica, cu exceptia edemului elefantiazic congenital (unde nu avem cai limfatice deci nu avem ce stimula); - in tratarea proceselor inflamatorii cu continut mare de proteine; - in prioada pre- si post- operatorie a insertiilor de grefe cutanate; - tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii si al tesuturilor subcutanate accelereaza procesul de regenerare; - tratarea tulburarilor trofice cauzate de insuficiente arteriale sau venoase. Drenajul limfatic are deasemenea are un efect relaxant,ritmul lent al manevrei asociat cu blandetea executiei contribuind la relaxarea fizica si psihica a pacientului.

Examene - Ganglionii superficiali sunt accesibili la palpare Ganglionii profunzi sunt explorati prin ecografie

Patologie - O crestere in volum a unui ganglion poate fi de origine infectioasa (ganglioni moi si sensibili) sau tumorala (ganglioni tari, imobili si nedurerosi.

5

Sistemul Imunitar

Sistem multumita caruia organismul se apara impotriva infectiei cu germenii patogeni din mediu (bacterii, virusuri, ciuperci microscopice).

Sistemul imunitar natural - Acesta urmareste sa impiedice patrunderea germenilor si ii ataca atunci cand ei au depasit barierele externe ale organismului, provocand o inflamatie acuta.

Inflamatia ganglionilor limfatici

Inflamatia sau umflarea ganglionilor limfatici insotita de diverse alte simptome este unul dintre motivele pentru care multi pacienti (in special copii), consulta medicul. Ganglionii sau glandele limfatice joaca un rol important in capacitatea organismului de a lupta cu virusuri, bacterii sau alti factori care pot declansa boli. Cel mai adesea se umfla si se inflameaza ca urmare a unei infectii. Cu toate acestea, exista mai multe cauze posibile ale inflamatiei ganglionilor limfatici.

Semnele si simptomele care variaza in functie de cauza care a dus la inflamatia ganglionilor limfatici sunt:

- marirea acestora pana la dimensiunea de un centimetru sau chiar mai mult;

- sensibilitate si durere;

- scurgeri nazale, dureri in gat, febra si alte simptome ale unei infectii respiratorii superioare;

- inflamatia generala, in tot corpul, a ganglionilor limfatici, pot indica o infectie (HIV sau mononucleoza) sau tulburari ale sistemului imunitar (lupus, poliartrita reumatoida);

- roseata si inflamatie a pielii care acopera ganglionul limfatic umflat;

- inflamatia membrelor - simptomul poate indica un eventual blocaj limfatic;

- ganglioni de consistenta crescuta, care se maresc intr-un ritm rapid, pot indica, eventual, o tumora.

Cand se va consulta medicul

Medicul trebuie consultat atunci cand:

- ganglionii limfatici inflamati apar fara nici un motiv aparent;

- ganglionii limfatici inflamati continua sa se extinda sau situatia persista mai mult de doua saptamani;

- cand bolnavul nu se simte bine;

- cand pielea care acopera ganglionii limfatici inflamati este rosie si sensibila.

6

Tratament

Daca inflamatia ganglionilor limfatici este provocata de un virus, situatia va reveni la normal dupa ce infectia virala va fi tratata. Antibioticele nu sunt eficiente in acest caz. Tratamentul in cazul umflarii ganglionilor limfatici depinde de cauza:

- infectie - cel mai des este provocata de o cauza bacteriana. In aceasta situatie, se vor utiliza antibiotice, antialgice, antitermice dar si medicamente antiinflamatoare. Medicamentele nu se vor administra decat cu acordul medicului;

- tulburari ale sistemului imunitar - in cazul in care ganglionii sunt inflamati ca urmare a bolii HIV, lupus sau poliartrita reumatoida, tratamentul va viza afectiunile respective;

- cancer - umflarea gangilonilor ca urmare a cancerului va necesita tratament pentru cancer. In functie de tipul de cancer, tratamentul poate implica o interventie chirurgicala, radioterapie sau chimioterapie.

Exista trei factori principali care influenteaza circulatia limfatica:

- propriul mecanism de contractie al vaselor mari limfatice. Actiunea reflexa a acestei contractii este facilitata de o stimulare de intindere;

- presiunea pe vasele limfatice exercitata de fortele externe (contractii musculare si pulsatii arteriale);

- modificarile in presiunea intratoracica ce apar in timpul respiratiei, care cresc fluxul limfatic.

Prin drenajul limfatic se elimina deseurile din metabolismul celular, ajutand si la mentinerea echilibrului hidric si electrolitic al spatiilor interstitiale. Substantele sunt transportate prin vasele precolectoare si, apoi, prin cele colectoare, spre circulatia sanguina, dupa preluarea in capilarele limfatice.

Limfedemul reprezinta acumularea de lichid limfatic in spatiile interstitiale, mai ales in tesutul adipos subcutanat, crescand astfel dimensiunea segmentului afectat, cel mai frecvent pe brate sau gambe, reprezentand, astfel, o disfunctie a sistemului limfatic, avand loc o colectie anormala, excendentara de proteine tisulare, cu edem, inflamatie cronica si fibroza.

Exista doua tipuri principale de limfedem:

- limfedemul acut, care dureaza mai putin de 6 luni si este tranzitoriu. Acesta apare de obicei prin sectionarea vaselor limfatice dupa interventii chirurgicale. Poate apare la aproximativ 6 saptamani dupa tratamentul chirurgical, ca urmare a unei flebite sau limfangite acute, in urma drenajului chirurgical sau dupa imobilizarea membrului;

7

- limfedemul cronic, care este mai frecvent si mai dificil de tratat. Este de obicei insidios si neasociat cu eritem. Aceasta forma apare frecvent la 18-24 de luni dupa interventia chirurgicala ; daca intervalul de timp este mai mare se pune problema unei eventuale recidive tumorale.

Limfedemul poate aparea in urmatoarele circumstante : imobilizare segmentara, infectii sau leziuni ale vaselor limfatice, postchirurgical sau prin recidiva unei tumori sau extensia acesteia catre ganglionii limfatici. Alte cauze: hipoalbuminemie determinata de diabetul zaharat, insuficienta cardiaca, hipertensiunea arteriala, insuficienta renala sau ca urmare a unui aport scazut al proteinelor in organism prin anorexie, depresie, varsaturi, anxietate, diaree, afectiuni intestinale sau prin pierderi de proteine (hemoragii, drenaj chirurgical, ascita).

Diagnosticul de limfedem se pune pe existenta urmatoarelor simptome si semne:

- eritem si cresterea temperaturii locale;

- senzatia de greutate la nivelul segmentului afectat;

- senzatia de "piele stransa";

- durere, mai mult sau mai putin importanta, atat local dar si cu iradiere (de exemplu, durere in umar, omoplat);

- intepaturi si furnicaturi;

- edematierea regiunii afectate;

- scurgerea de lichid limfatic la nivelul tegumentului.

Sunt cunoscute 3 grade ale limfedemului :

- gradul I (spontan reversibil): edemul apare la presiunea tegumentului si scade la elevatia(intindere, ) membrului ;

- gradul II - presiunea degetelor. Se instaleaza fibroza, marcand debutul edematierii membrului. Disparitia edemului nu mai depinde de elevatia segmentului afectat;

- gradul III (elefantiazis), in care edemul este ireversibil, dimensiunile membrului afectat fiind foarte mari, iar tesutul este fibrotic, dur.

8