CURS 9

DESEN TEHNICşi

INFOGRAFICĂ

DESENUL DE ANSAMBLU

Desenul de ansamblu este reprezentarea grafică a unei mulţimi deelemente îmbinate organic şi funcţional cu scopul de a forma unmecanism, un dispozitiv, o maşină sau o instalaţie.

Prin desenul de ansamblu se urmăreşte: deducerea poziţiei relative a pieselor ansamblului respectiv şi a

succesiunii de asamblare; înţelegerea modului de funcţionare a ansamblului; relevarea dimensiunilor necesare pentru montare şi

funcţionare; indicarea legăturilor cu ansamblurile învecinate.

RACORD OLANDEZ

Piuliţă olandeză

ŞtuţGarnitură

Racord

CUPLAJ CU FLANŞE

Şuruburi

Semicuplaje

Şaibe Grower

Piuliţe hexagonale

REGULI DE REPREZENTARE

trebuie respectate normele generale de reprezentare în desenul tehnic(dispunerea proiecţiilor, linii utilizate, vederi, secţiuni etc) precum şicele special prevăzute pentru desenul de ansamblu în STAS 6134-76;

desenul de ansamblu se reprezintă într-un număr minim de proiecţii(vederi sau secţiuni) necesar definirii complete a poziţiei relative atuturor elementelor componente, pentru poziţionarea acestora şi pentruînscrierea cotelor aferente;

în proiecţie principală ansamblul se reprezintă în poziţia de funcţionare,închis (exceptie: robinetul cu cep se reprezintă deschis);

• prin linii de contur diferite,dacă între piese există jocdatorat dimensiunilor nominalediferite (fig. 2).

piesele aflate în contact se desenează astfel:

• prin aceeaşi linie de contur,comună celor două piese, dacăpiesele au aceeaşi dimensiunenominală (fig. 1);

fig. 1 fig. 2

în proiecţia în care ansamblul este reprezentat în secţiune, piesele pline (axe,arbori, bolţuri, şuruburi, pene, ştifturi, elemente de rostogolire din compunerearulmenţilor, nituri) se reprezintă în vedere, chiar dacă planul de secţiune treceprin axa lor;

tot în vedere se reprezintă şi arcurile, nervurile sau spiţele atunci când planul desecţionare cuprinde axa lor longitudinală sau este paralelă cu aceasta;

piuliţele (cu excepţia celor olandeze) şi şaibele circulare se reprezintă numai învedere;

în situaţia reprezentării a trei piese secţionate aflate în contact concomitent,liniile de haşură vor avea orientări diferite şi echidistanţe diferite;

piesele care execută deplasări în timpul funcţionării ansamblului pot fireprezentate pe aceeaşi proiecţie atât în poziţie extremă cât şi în poziţiiintermediare. Conturul pieselor aflate în aceste poziţii se trasează cu linie douăpuncte subţire, fără a se haşura (fig. 3);

pentru înţelegerea modului de legătură a ansamblului reprezentat cu alteansambluri sau piese învecinate, conturul acestora din urmă se reprezintă cu liniedouă puncte subţire, fără a se haşura, chiar dacă ele sunt reprezentate în secţiune.

în scopul evidenţierii anumitor părţi ale ansamblului, unele piese se considerăîndepărtate, acest lucru menţionându-se pe proiecţia respectivă (fig. 4).

fig. 3 fig. 4

POZIŢIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE

Fiecare element al ansamblului trebuie identificat prin poziţionare. Poziţionarea seface cu ajutorul liniilor de indicaţie şi a numerelor de poziţie.

Liniile de indicaţie:

• sunt linii drepte (se pot frânge o singură dată) şi trasate cu liniecontinuă subţire;• sunt înclinate faţă de alte linii(contur, haşur, cote) pentru a nu fi confundate cu acestea;• nu sunt sistematic paralele între ele şi nici cu marginile formatului;• nu se intersectează;• se sprijină pe elementul pe care îl indică printr-un punct îngroşat;• se termină cu numărul care indică poziţia piesei în ansamblu.

Linii de indicaţie

Numerele de poziţie:

• se înscriu cu cifre arabe cudimensiunea (1,5…2)h, unde heste dimensiunea nominală acotelor înscrise pe desen;

• nu se subliniază şi nu seîncercuiesc;

• se înscriu în afara câmpuluidesenului, în rânduri şi coloaneparalele cu marginile formatului;

• înscrierea numerelor de poziţiese face:fie în ordinea aproximativă a

montării pieselor în ansamblu,fie după caracteristici

constructive şi funcţionale,fie în sens trigonometric sau

orar pentru fiecare proiecţie înparte, dar numai în acelaşisens pentru toate proiecţiile.

Numere de poziţie

fiecare element se poziţionează o singură dată, pe proiecţia în care apare cel maiclar;

piesele de asamblare (şurub, şaibă, piuliţă) se pot poziţiona folosind o singurălinie de indicaţie, la capătul căreia se înscriu numerele de poziţiecorespunzătoare, pe un rând orizontal, în ordine crescătoare, separate de virgule.

COTAREA DESENULUI DE ANSAMBLU

Pe desenul de ansamblu se înscriu următoarele categorii de cote:

Cote de gabarit, sunt în general cote aproximative. Pentru ansamblurile care aupiese ce execută deplasări în timpul funcţionării, poziţiile extreme reprezentatecu linie două puncte subţire se cotează separat, sau pe aceeaşi linie de cotă se dauvalorile celor două poziţii: închis şi deschis.

Cote de legătură cu ansamblurile învecinate, se referă la dimensiunile filetelorprin intermediul cărora se realizează astfel de legături, cotele flanşelor delegătură, canalelor de pană etc.

Cote funcţionale se dau în special pe desenele de proiect şi se referă la: secţiunilede trecere a fluidelor prin armături, diametrele cilindrilor maşinilor, curselepistoanelor, filetele pieselor importante, ajustaje notate simbolic etc.

Cote de montaj, necesare operaţiilor de montaj sau pentru reglarea ansambluluila starea iniţială, inclusiv notarea stării suprafeţelor prelucrate în cursul montăriisau după aceste operaţii.

TABELUL DE COMPONENŢĂ

Conform SR ISO 7573-1994 în desenul de ansamblu se completează un tabel numittabel de componenţă în care se înscriu piesele componente ale ansamblului.

Tabelul de componenţă este amplasat în colţul din dreapta jos al formatului, deasupraindicatorului, lipit de acesta.

Tabelul de componenţă se completează în ordinea poziţiilor componente,de jos în sus.

Când spaţiul destinat tabelului de componenţă este ocupat de reprezentarea ansamblului respectiv, tabelul se poate întrerupe şi se continuă deasupra reprezentării, fără repetarea capului de tabel.

Dacă nici în această situaţie tabelul nu este completat în întregime, se continuă reprezentarea în stânga indicatorului, având baza lipită de baza chenarului şi latura din dreapta la o distanţă de 10 mm de marginea din stânga a indicatorului, de data aceasta repetându-se capul de tabel.

Dacă este necesar, tabelul se poate continua aşezat în stânga poziţiei anterioare, de asemenea la o distanţă de 10 mm.

Observaţii:

În coloana „Denumirea” a tabelului de componenţă se înscrie denumireafiecărui element component, la singular nearticulat, cât mai scurt.

În coloana „Nr. Desen sau STAS” se înscrie numărul desenului deexecuţie al piesei sau numărul standardului pentru piesele standardizatesau normalizate, pentru care nu se întocmesc desene de execuţie.

Nu este permisă înscrierea datelor din tabelul de componenţă prin cuvinteprescurtate, cu excepţia celor prevăzute de standarde.

În rubricile în care nu se înscriu date se trasează o linioară.

EXEMPLU

Denumirea este la singular

nearticulat

Poziţiile se completează de jos în sus

Pentru elemntelestandardizate se înscrie numărul standardului

Pentru elemntelenestandardizate numărul desenului derivă din numărul desenului de ansamblu

Denumirea ansamblului

Nr. desenului de ansamblu

EXEMPLE DE REPREZENTARE A

DESENELOR DE ANSAMBLU

Angrenajele pot fi reprezentate schematic sub forma unei scheme cinematice.

Exemplul 1:

Schema cinematică angrenaj cilindric:

Angrenaj cilindric

Exemplul 2:

Schema cinematică angrenaj conic:

Angrenaj conic