NOTIUNI DE DESEN TEHNIC1 Introducere in desenul ethnicIn forma sa clasica, traditionala, desenul tehnic este un limbaj grafic decomunicare, care inglobeaza un ansamblu de metode pentru reprezentarea grafica planaa obiectelor, si care se bazeaza pe reguli si conventii standardizate, fiind utilizat ininginerie pentru exprimarea si transmiterea conceptiilor tehnice, cu scopulmaterializarii lor. Cantitatea de informatie inglobata intr-o reprezentare grafica este mare2 Rolul standardelor in desenul ethnicPentru a fi eficient, desenul tehnic trebuie sa se bazeze pe norme si prescriptiiunitare in reprezentarea si interpretarea conceptiilor ingineresti. Sistematizarea siunificarea conventiilor si regulilor de reprezentare este realizata prin standarde sinorme cu caracter national si international.Standardele romanesti au indicativul SR, iar cele identice cu normele ISO, auindicativul SR-ISO. Standardele mai vechi, nerevazute dupa 1989, sunt caracterizateprin indicativul STAS .3 Clasificarea desenelor tehniceDomeniul de utilizare al desenelor tehnice delimiteaza urmatoarele categorii

Modul de intocmire a desenelor tehnice diferentiaza schita si desenul la scara

Gradul de detaliere al elementelor reprezentate clasifica desenele tehnice inconformitate cu Tabelul 1.3:

Dupa destinatia lor, desenele tehnice pot fi (Tabelul 1.4):

4 Moduri de reprezentare in tehnica4.1 Reprezentarea in proiectii ortogonaleReprezentarea in proiectii ortogonale este inca cea mai folosita metoda deredare a formei si dimensiunilor obiectelor in domeniul tehnic (Figura 1.1). Metoda arela baza principiile geometriei descriptive, si utilizeaza mai multe imagini ale obiectuluiconsiderat, obtinute ca proiectii ortogonale pe mai multe plane de proiectie. In desenultehnic clasic, reprezentarea in proiectii ortogonale poate reda complet forma sidimensiunile oricaror obiecte, oricat de complicate.

4.2 Reprezentarea in perspectivaReprezentarea in perspectiva simuleaza in planul desenului imaginea spatiala aobiectului. Reprezentarea nu este una realmente spatiala, deoarece elementele ei segasesc toate in acelasi plan. Prin alegerea potrivita a axelor de coordonate, se pot creain plan desene care sa reprezinte nu numai o fata a obiectului, ci si dimensiuneaperpendiculara pe aceasta.In inginerie, cea mai folosita reprezentare in perspectiva este cea izometrica, incare axelor rectangulare de coordonate din lumea reala le corespund 3 axe dispuse ca inFigura 1.2. Dimensiunile masurate in lungul axelor rectangulare se transpunnemodificate pe axele izometrice.

Figura 1.2 Perspectiva izometrica a obiectului din exemplul anterior5 Elemente generale in desenele tehnice5.1 Linii in desenul tehnic industrialPentru reprezentaresi cotare, in desenul tehnic industrial, se utilizeazadiferite tipuride linii, diversificate functie de aspectsi grosime.In conformitate cu STAS 103-84, se folosesc patru categorii de linii:linia continua,linia intrerupta, linia punctsi linia douapuncte, in douaclase de grosime. Acelasi standardstabilestesi grosimea de bazapentru trasarea liniei groase, pe un desen, notatacu literab; eapoate avea una din urmatoarele valori exprimate in mm:2,0 1,4 1,0 0,7 0,5 0,35 0,25 0,18Linia subtire trebuie safie trasatacu o grosime cuprinsaintreb/3sib/Tabelul 2.1 reda destinatia fiecarui tip de linie din desenul tehnic industrial.

5.2 Formate in desenul tehnic industrial-formate de baza, seria A (ISO) (vezi tabel),-formate alungite speciale,-formate alungite exceptionale.Formatele alungite se obtin prin alungirea dimensiunilor pe una din directii, cu unmultiplu intreg din dimensiunea de baza a laturii.5.3 Scari de reprezentareNotiunea de scara de reprezentare desemneaza raportul dintre dimensiunileliniare ale elementului din desen si cele din realitate [Scarile de reprezentare sunt standardizate (Tabelul 2.2).

6 Reprezentarea in proiectii ortogonaleIn desenul tehnic industrial clasic, forma cea mai completa de redare aansamblurilor, subansamblurilor si reperelor o constituie reprezentarea in proiectii ortogonale.In loc de douaplane de proiectie, se pot folosi panalasase plane de proiectie perpendiculare intre ele.Aceste plane formeazaun cub cunoscutsub denumirea decub de proiectie.Deci, piesa ce urmeazaa fi reprezentatase aseazain mijlocul unui cub imaginar(cubul de proiectie), care are fetele transparentesi, se proiecteazaprin metoda proiectieiparalele ortogonale, pe celesase fete interioare ale cubului,(figura1). Rezultaun numar desase proiectii, care poartadenumirea devederi. Denumirea lor completase stabileste in raport cu directia de proiectareastfel:-vedere din fata(dupadirectia 1);-vedere de sus(dupadirectia 2);-vedere din stanga(dupadirectia 3);-vedere din dreapta(dupadirectia 4);-vedere de jos(dupadirectia 5);-vedere din spate(dupadirectia 6);

Vederea din fata se mai numeste sivedere principalatocmai datorita faptului carealizarea desenului se face prin raportare laaceasta.

In figura 3 este exemplificat modul in care se aseaza vederile in raport cu vedereaprincipala (vederea din fata) :--vederea de susse va aseza dedesubtul vederii principale;--vederea din stangase va aseza la dreapta vederii principale;--vederea din dreaptase va aseza la stanga vederii principale;--vederea de josse va aseza deasupra vederii principale;--vederea din spatese va aseza la dreapta vederii din stanga si, in cazul in care acest-lucru nu este posibil din lipsa de spatiu, ea se poate aseza in una din urmatoarele-trei pozitii: la stanga vederii din dreapta, deasupra vederii de jos sau dedesubtul-vederii de sus.-In practica nu se traseaza intotdeauna toate cele sase vederi ci, doar, numarul minimnecesar (cel putin doua).7 Vederi particulareIn afara celor 6 proiectii principale, numite sivederi obisnuite, pentruexplicitarea desenului, pot fi utilizate sivederi particulare, obtinute dupa alte directiidecat cele anterioare.Pentru vederile particulare, se indica printr-o sageata directia privirii. Directiarespectiva se noteaza cu o majuscula, aceeasi notatie regasindu-se si deasupra vederii obtinute.

8 Vederi partiale, vederi locale, vederi intreruptePentru anumite vederi, este suficenta uneori o reprezentare partiala a zonei deinteres din obiectul redat in desen. Aceasta este ovedere partiala(Figura 3.11).

Figura 3.11 Vedere partialaVederea partiala este delimitata prin linii de ruptura (linii continue subtiriondulate) la ambele capete sau numai la unul din capete.ovedere localapoate inlocui o vedere completa (Figura 3.12), Vederea locala este legata de proiectia principalacorespondenta prin linie-punct subtire.

Vederile intreruptepot fi utilizate pentru piese lungi, de sectiune uniforma.Partea mediana, care nu contine detalii de forma, poate fi omisa, fiind reprezentate doarextremitatile (Figura 3.13).

Figura 3.13 Vedere intrerupta a unei piese lungi de sectiune uniforma10.9Proiectii simetricePe o proiectie ortogonala simetrica, se traseaza axa de simetrie cu linie-punctsubtire, axa care depaseste cu 2-3 mm conturul exterior al proiectiei (Figura 3.14) [7].

Figura 3.14 Proiectie simetrica, cu axa de simetrie globala dupa directia verticalaProiectiile ortogonale simetrice pot fi reprezentate pe jumatate. Indicarea pedesen a reprezentarii reduse, se realizeaza prin doua semne egal trasate cu linie subtire,perpendiculare pe axa de simetrie, in afara conturului exterior al proiectiei respective(Figura 3.15). Al doilea mod de marcare a reprezentarii pe jumatate consta in depasireaaxei de simetrie cu 2-3 mm de catre toate liniile de contur simetrice (Figura 3.15).

Figura 3.15 Proiectii simetrice reprezentate pe jumatate10.10Marcarea centrelor pentru formele circulareContururile circulare au marcat centrul cu doua linii subtiri, perpendiculareintre ele, depasind cu 2-3 mm conturul respectiv (Figura 3.17

Daca mai multe contururi circulare succesive apropiate au centrele pozitionatepe o aceeasi dreapta, pentru marcarea centrelor acestora, se recomanda trasarea uneisingure axe comune pe directia respectiva (Figura 3.18).

Figura 3.18 Marcarea centrelor unor contururi circulare plasate pe aceeasidreapta-suportPentru mai multe contururi circulare dispuse polar, adica in jurul unui punct, laaceeasi distanta de acesta, se recomanda trasarea integrala sau partiala a cerculuipurtator al centrelor, cu linie-punct subtire. Marcarea centrelor va fi realizata pedirectie radiala (Figura 3.19).

10.11Tesiri plane ale formelor de revolutieIn proiectie longitudinala, tesirile plane ale formelor de revolutie, au trasatediagonalele cu linie continua subtire (Figura 3.20), pentru a diferentia fetele plane decele curbate.

10.12Suprafete cu striatii sau cu relief maruntRelieful marunt si uniform, striatiile, se reprezinta numai pe o mica portiunelanga contur, folosind linie continua subtire, chiar pentru muchiile reale (Figura 3.21).

Figura 3.21 Reprezentarea conventionala a reliefului marunt13 Piese care se reprezinta intr-o singura proiectieortogonala13.1 Placi plane subtiri de grosime uniformaPiesele de tip placa plana subtire de grosime uniforma se caracterizeaza prinaceea ca una din dimensiunile de gabarit, grosimea, esteconstantape toata suprafatapiesei si mult mai mica decat celelalte doua dimensiuni de gabarit (Figura 3.22) [3],[8],. Piesele de acest tip se reprezinta intr-o singura proiectie ortogonala, si anumevederea frontala (Figura 3.23). A treia dimensiune de gabarit, grosimea, care nu esteredata grafic, se inscrie cu ajutorul unei linii de indicatie terminata cu punct ingrosat pesuprafata placii (Figura 3.23).

Dimensionarea conturului exterior se poate realiza (Figura 3.25): cotandformele pline (a), cotand decupajele de pe contur (b), cu baza de referinta unica pe o anumita directie.

13.2 Piese cu configuratie axial-simetrica

Piesele din categoria mentionata se reprezinta intr-o proiectie longitudinala:-daca sunt pline (ax, tija, prezon, bolt, etc.), se reprezinta in vedere longitudinala-Daca au prelucrari longitudinale in interior (bucsa, distantier, izolator, carcasa debobina sau de rezistenta, etc.), se reprezinta in semisectiune sau sectiune totala in lungulaxei

14 Piese care se reprezinta in doua proiectii ortogonalePiesele care necesita doua proiectii ortogonale pentru a fi reprezentate completsunt-piese avand forma geometrica prismatica, piramidala sau o combinatie de forme de-revolutie si forme prismatice si/sau piramidale dispuse dupa o singura directie;-piese de revolutie cu tesiri, crestaturi, decupaje laterale, simetrice sau asimetrice;-piese de revolutie cu nervuri de rigidizare.Proiectia principala (vederea din fata) trebuie sa fie proiectia cea mai relevanta,pe care sa fie vizibile cele mai multe detalii; a doua proiectie se alege una adiacenta (innici un caz vederea din spate).15 Piese care se reprezinta in trei proiectii ortogonaleForma geometrica a pieselor care necesita trei proiectii ortogonale estecomplexa, compusa din primitive geometrice prismatice, piramidale, de revolutiedispuse dupa doua sau mai multe directii in spatiu (Figura 3.36).

16 Generalitati privind sectiunileDefinitie:Prinsectiunese intelege reprezentarea, in proiectie ortogonala, pe un plan a piesei,dupa ce aceasta a fost intersectata cu o suprafata fictiva de sectionare si, a fost indepartata imaginar portiunea din piesa cuprinsa intre suprafata de sectionare si ochiul observatorului.Urma suprafetei de sectionare pe planul de proiectie se numestetraseu de sectionaresi, se reprezinta cu linie punct mixta (linie punct subtire care are la capete si inlocul in care-si schimba directia segmente de linie groasa). La extremitatile acestuia seamplaseaza sageti care sugereaza directia in care a fost dusa sectiunea.Notarea traseelor de sectionare se face cu litere majuscule din alfabetul latin, avand dimensiunea nominala de 1,52 ori mai mare decat cea folosita pentru inscrierea cotelor pe desen. Notarea se poate face si in locurile de schimbare a directie suprafetei de sectionare.Sectiunile se clasifica in functie de forma suprafetei de sectionare si de pozitiaacesteia in raport cu planele de proiectie.Asadar, sa vedem modurile de clasificare:16.1Dupamodul de reprezentarea)Sectiune propriu-zisa, candse reprezinta numaielementele geometricecuprinse in suprafata desectionare(figura 1 a) ).b)Sectiune cu vedere, cand sereprezinta atat elementelegeometrice cuprinse insuprafata de sectionare cat si,elementele geometriceramase in spatele acestei suprafete(figura 2 b) ).16.2 Dupapozitia suprafetei de sectionare in raport cu planele deproiectiea)Sectiune orizontala, cand suprafata de sectionare este un plan de nivel (plan paralel cu planul orizontal de proiectie [H]), traseul de sectionare B-B dinfigura 2.b)Sectiune verticala, cand suprafata de sectionare este un plan de front (planparalel cu planul vertical de proiectie [V]), traseul de sectionare A-A din figura2.c)Sectiune inclinata, cand suprafata de sectionare este un plan de pozitiegenerala,(figura 3).

16.3 Dupaforma suprafetei de sectionarea) Sectiune plana, cand suprafata de sectionare este un plan(figurile 1,2,3).b) Sectiune franta,, cand suprafata de sectionare este formata din doua sau maimulte plane care fac intre ele unghiuri diferite de 90(figura 4).De retinutcain acest caz planul care este inclinat se rabate pana cand devine paralel cu unuldin planele de proiectie.c) Sectiune in trepte,, cand suprafata de sectionare este formata din mai multeplane care formeaza intre ele unghiuri egale cu 90(figura 5).De retinutca inlocul in care suprafata de sectionare isi schimba directia hasura se reprezintadeplasata.

d) Sectiune cilindrica, cand suprafata de sectionare este cilindrica,(figura 6).Deretinutca in acest caz sectiunea se desfasoara pe unul din planele de proiectie.

16.4 Dupa proportia in care se face sectiuneaa)Sectiune completa, cand proiectia respectiva a piesei este reprezentata inintregime in sectiune,(figurile 1,2,3,4,5).b)Sectiune partiala, cand numai o parte a piesei este reprezentata in sectiune,(figura 7).Este necesar sa revenim la sectiunile propriu-zise deoarece acestea sunt folosite infoarte multe ocazii, ele permitand economisirea spatiului de desenare si a timpului de lucru.Dupa pozitia pe desen in raport cu proiectia principala a piesei, ele se clasifica astfel:a)Sectiune propriu-zisa obisnuita, candsectiunea este dispusa in afara proiectiei,(figura1).b)Sectiune propriu-zisa suprapusa, candsectiunea se dispune peste conturul pieseirespective,(figura 8). Ea se traseaza cu liniecontinua subtire, iar traseul de sectionare cu liniepunct subtire, el reprezentand si axa de simetriea piesei.c)Sectiune propriu-zisa intercalata, candproiectia se intrerupe si, in intervalul rezultat, sedispune sectiunea,(figura 9). In acest caz nu senoteaza urma suprafetei de sectionare.d)Sectiune propriu-zisa deplasata, cand sectiunea sedispune in afara conturului proiectiei, de-a lungulaxei care reprezinta urma suprafetei de sectionareprivita din stanga,(figura 10).17 Reguli de reprezentare a vederilor si sectiunilor-Conturul aparent si muchiile vizibile se traseaza cu linie continua groasa.-Muchiile fictive (apar acolo unde sunt racordari) se traseaza cu linie continua subtire, fara a intersecta liniile de contur.-Muchiile acoperite si golurile interioare se reprezinta cu linie subtire intrerupta.-Fetele paralelipipedelor, ale trunchiurilor de piramida si portiunile de cilindri tesite plan se reprezinta, in vedere, prin trasarea cu linie continu subtire, a doua diagonale(figura 1).-In sectiune longitudinala nervura nu se hasureaza,(figura 7).-Daca suprafata de sectionare trece printr-o muchie, aceasta se reprezinta,(figura 7).-Hasura se reprezinta deplasat in cazul sectiunilor in trepte, marcand astfellocul in care suprafata de sectionare isi schimba directia,(figura 5).-Planele de sectionare de pozitie generala, din componenta suprafetelor frante de sectionare, se rabat pana devin paralele cu unul din planele de proiectie, evitand astfel, deformarea prin proiectie a diferitelor formegeometrice,(figura 4)18. RupturiDefinitie:Rupturaeste reprezentarea pe un plan, in proiectie ortogonala, a unei piese, din care s-a indepartat o anumita parte, separata de restul piesei cu ajutorul unei suprafete neregulate, numitasuprafata de ruptura.Suprafata de ruptura este perpendiculara pe planul de proiectie si, urma s-a peacesta se numestelinie de ruptura.Linia de ruptura se traseaza cu linie continua subtireondulata.Ruptura se executa in doua scopuri:a) Reducerea spatiul necesar pentru desenareapieselor de profil constant, in cazul in care acesteasunt foarte lungi,(figura 11). Daca este necesar inzona de ruptura poate fi asezata o sectiune propriuzisaintercalata.Observatica linia de cota a fosttrasata, fara a fi intrerupta, intre liniile ajutatoarede cota.b) Trasarea unor parti ale piesei care, in reprezentarea in vedere, sunt acoperite si nupot fi cotate si/sau contin detalii ce trebuie puse in evidenta,(figura 12).Este importantde retinutca in cazul reprezentarii pieselor simetrice pe jumatate sau pe sfertlinia de ruptura nu se traseaza, ea fiind asimilata cu linia de axa respectiva.19 Hasurarea suprafetelor sectionateSuprafetele rezultate in urma sectionarii se hasureaza. Hasurarea consta inumplerea cu un anumit model a unui contur inchis. Suprafetele hasurate nu exista inrealitate; ele au o prezenta imaginara, ca urmare a reprezentarii in sectiune.

20 Sectionarea nervurilorNu se sectioneaza niciodata o nervura printr-un un plan paralel cu fata salunga! Daca suprafata de sectionare trece in lungul unei nervuri, nervura ramanenehasurata, fiind reprezentata in vedere (Figura 4.25).

La sectionarea transversala a nervurii, aceasta este hasurata in mod obisnuit.21 COTAREA IN DESENUL TEHNIC INDUSTRIALDefinitie:Cotareaeste operatia prin care se indica pe desen toate dimensiunile necesareexecutiei piesei.Principiile si metodele generale de executare a cotarii, aplicabile desenelor tehnice dintoate domeniile (arhitectura, constructii, mecanic etc.), sunt prevazute in standardulSR ISO129:1994.Elementele cotariisunt:cota, linia de cota, liniileajutatoare de cota, liniile deindicatie, extremitatea liniei decotasipunctul de origine.20.1 CotaDefinitie:Cotaeste valoareanumerica a unei dimensiuni,inscrisa pe desen direct sau prinlinii, simboluri si note.Cotele se inscriudeasupra liniei de cota, la odistanta de 12 mm de acestea si, de preferinta, catre mijlocul locul lor. Pentru scriereacotelor se folosesc cifre arabe a caror dimensiune se alege din sirul de valori nominale alescrierii standardizate, dar nu mai mici de 3,5mm.21.2 Linia de cotaDefinitie:Linia de cotaeste linia deasupra careia se inscriu valorile numerice ale cotelor.Aceasta se traseaza cu liniecontinua subtire, paralela cu linia de contproiectiei piesei si, la odistanta de minim 7mm de acesta.Linia de cota se executa si subforma unor arce de cerc in cazulcotarii dimensiunilor unghiulare(figura 2)sau, in cazul cotariilungimii arcelor de cerc(figura 3).Linia de cotaeste prevazuta la ambele capete cusageti(Figura 1),bare sau combinatii depunctecu sageti(Figura 4).Linia de cotapoate avea sageata doar la un singur capat cand se coteaza razele de curbura(figura 5). In acest caz celalalt capat este pozitionat in centrul razei, centru care poate fi balustrat, ca in exemplul nostru, sau nu.Linia de cota poate fi franta in cazul cotarii razelor de curbura foarte mari, al carorcentru nu poate fi determinat la scara desenului(figura 6).21.3 Liniile ajutatoare de cotaDefinitie:Liniile ajutatoare de cotasunt liniile care indica suprafetele sau planele intre care seinscriu cotele.

Ele se traseaza cu linie continua subtire, pornesc chiar de pe linia de contur si sunt, de regula, perpendiculare pe liniile de cota pe care le depasesc cu 2..3mm.Pentru a nu afecta claritatea cotarii, in unele cazuri(figura 7), liniile ajutatoare de cotase pot trasa inclinat la 60, fata de liniile de contur.Ca linii ajutatoare de cota pot si folosite liniile de contur ale proiectiei piesei(figura8)sau, chiar prelungiri ale liniilor de cota(figura 9).21.4 Liniile deindicatieServesc la indicarea unor prescriptii(figura 1), notariconventionale sau, a unei cote(figura 11)care nu poate fiinscrisa in mod obisnuit dinlipsa de spatiu. Ele se traseaza cu linie continua subtire si setermina printr-o sageata cand se refera la un contur(figura 1), cu un punct ingrosat cand se refera la o suprafata(figura 10)si, fara sageata sau punct, cand se refera la o linie de cota(figura 11).

22. Simboluri folosite la cotareIn unele cazuri pentru a putea intelege corect forma geometrica a pieselor, coteleinscrise pe desen sunt precedate, dupa caz, de simboluri grafice. In tabelul 1 sunt prezentatesimbolurile care sunt folosite la cotare.

23 Reguli de inscriere a cotelor pe deseneVom prezenta mai jos cele mai importanteregulide cotare:-Inscrierea cotelor se face astfel incat sa poata ficitite de jos in sus si din dreapta proiectiei, inraport cu baza formatului pe care este trasatindicatorul.-Cand spatiile afectate cotarii nu permit inscriereacotelor se folosesc linii de indicatie(figura11).-In cazul pieselor lungi, cu profil constant,reprezentate intrerupt, linia de cota se traseazacomplet intre liniile ajutatoare de cota.-Daca cotele inscrise reprezinta o alta scara,acestea se subliniaza.-La piesele de revolutie, cotele se inscriu alternativ,de o parte si de alta a axei(figura 1). Cand nu este posibil acest lucru, cotele se pot inscrie pe axacu conditia ca in zona respectiva axa sa seintrerupa.-Putem scrie o cota pe o suprafata hasurata, cu conditia ca in zona respectiva liniile de hasura sa se intrerupa.-In cazul pieselor simetrice reprezentate combinat(vederi si sectiuni), liniile de cota referitoare la diametre se traseaza intrerupt, depasind cu 5- 10 mm axa de simetrie(figura 20).Regula se aplica si pieselor simetrice reprezentate pe jumatate(figura 18).-In cazul cotarii a mai mult de 4 cercuri concentrice se pot cota doar 4 dintre acestea in interiorul conturului, restul diametrelor trebuind scoase in afara, cu ajutorul liniilor de indicatie(figura 19).-Atunci cand pe o aceeasi proiectie trebuie date atat dimensiuni interioare cat si dimensiuni exterioare, cotele care se refera la exteriorul piesei se grupeaza de o parte a proiectiei, iar cele care se refera la interiorul piesei, de cealalta parte aproiectie(figura 20).-Cand pe o aceeasi parte a unei proiectii trebuieinscrise mai multe cote, intai se inscriu cotele cu dimensiuni mai mici, apoi cele cu dimensiuni mai mari.-Elementele identice si dispuse simetric pe aceeasi proiectie se coteaza o singura data(figura 15).-Cand o piesa este complet determinata intr-o singura proiectie (de regula piesele foarte subtiri) grosimea acestora se noteaza la capatul unei linii de indicatie(figura 10), sau in interiorul acestora.Este interzis:-A trasa liniile de cota pe liniile de contur sau in prelungirea lor.-A intersecta liniile de cota intre ele.-A intersecta o linie de cota cu o linie ajutatoare de cota.Nu se recomanda:-Sa se suprapuna linia de cota cu o linie de axa.-Sa se coteze elementele acoperite.-Sa se foloseasca linii ajutatoare prea lungi.24 Cotarea tesiturilorDistingem doua situatii:cotarea se face ca in exemplul din figura 21;a) pentru tesiturile la 45, cotarea se face ca in exemplul dinb) pentru alte valori ale tesiturii, decat cele de 45figura 22, adica se coteaza separat distanta de tesire si unghiul sub care se face tesirea.

Observatie:Daca toate tesiturile de pe un desen au aceleasi dimensiuni (de exemplu 3x45), sepoate scrie deasupra indicatorul textul Toate tesiturile sunt 3x45 fara a mai cota tesiturilepe desen.24.1 ConicitateaDefinitie:Conicitateareprezinta raportul intre diferenta diametrelor a doua sectiuni ale unuicon si distanta dintre ele(figura 23):Valorile standardizate ale conicitatii se aleg din urmatoarele siruri:-1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100; 1:200; 1:500.-'1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30.Prezentam in figura 24 un exemplu de cotare a unei conicitati.

24.2 InclinareaDefinitie:Inclinarea(la poliedre) este raportul dintre diferenta lungimii laturilorasibsi,dublul distantei (2 xl) dintre acestea (figura 25).In figura 26 prezentam un exemplu de notare a inclinarii.

24.3 Cotarea obiectelor cu variante dimensionaleDaca un acelasi obiect are mai multe variante dimensionale, cu formageometrica similara, acesta poate fi reprezentat grafic o singura data, indicareadimensiunilor variabile facandu-se parametric (Figura 5.31).Valorile dimensiunilor variabile sunt indicate intr-un tabel plasat in formatulde desenare. Dimensiunile invariabile sunt inscrise direct pe desen.

25 Clasificarea cotelor-Cote functionale:(sau principale) sunt dimensiuni esentiale in functionareaobiectului reprezentat. Nerespectarea unei cote functionale duce la rebutarea,defectarea, sau scoaterea din functie a obiectului (Figura 5.39).

Figura 5.39 Exemplu de clasificare a cotelor dupa rolul lor-Cote nefunctionale:(sau cote de importanta secundara) sunt dimensiuni care nuintervin esential in functionarea obiectului reprezentat, dar sunt absolut necesare indefinirea completa a formei acestuia (Figura 5.39).-Coteauxiliare: sunt dimensiuni ce pot sa nu fie inscrise in desen, avand rol purinformativ. Forma obiectului este perfect determinata si in absenta lor. Daca seopteaza pentru inscrierea unor cote auxiliare, ele sunt obligatoriu inchise inparanteze ovale. Utilitatea lor consta in evitarea unor calcule numerice. Coteleauxiliare nu sunt niciodata tolerate dimensional (Figura 5.39).25.2 Dupa criteriul geometric si constructive-Cote de forma: sunt dimensiuni ce definesc forma geometrica a diferitelor elemente ale obiectului, marimea acestor forme (Figura 5.40).-Cote de pozitie: sunt dimensiuni ce determina pozitia diferitelor elemente deforma, unele in raport cu altele (distante, unghiuri) (Figura 5.40).-Cote de gabarit: sunt dimensiunile maxime ale obiectului (Figura 5.40).

Figura 5.40 Clasificarea cotelor dupa criteriul geometric si constructive25.3 Dupa criteriul tehnologic-Cotede trasare: reprezinta dimensiuni ce trebuie sa fie determinate prin trasare invederea fabricarii obiectului reprezentat.-Cote de prelucrare: reprezinta dimensiuni ce sunt inscrise pe desenele defabricatie, tehnologice.-Cote de control: reprezinta dimensiuni delimitate de o suprafata de referinta si unreper de control al instrumentului de control dimensional sau de verificare oobiectului, dupa fabricarea lui.26 Reprezentarea pieselor cu filete standardizate26.1 Reguli de reprezentareFiletele standardizate se reprezinta in desenele tehnice in mod conventional.Filetele nestandardizate se reprezinta de asemenea conventional pe piese, dar va existasi o reprezentare detaliata, pentru cotarea elementelor filetului.

26.2 Reprezentarea imbinarilor prin filetImbinarile cu filet sunt imbinari demontabile, deoarece astfel de imbinari pot fidezasamblate, fara deteriorarea vreuneia din componentele care participa la realizarea imbinarii .Regula de baza in reprezentarea unei imbinari cu filet este urmatoarea: Intr-o imbinare cu filet, se reprezinta vazuta piesa de tip surub, adica piesa cu filet exterior (piesa patrunzatoare) (Figura 6.9).

Figura 6.9 Reprezentarea unei imbinari filetateIn sectiunile longitudinale ale unor imbinari filetate, suruburile, prezoanele,stifturile filetate, se reprezinta in vedere si nu se hasureaza, intrucat sunt piese pline

26.3. Notarea filetelorOdata cu inscrierea diametrului si a lungimii portiunii filetate se face, obligatoriu, si notarea filetului, inscriind inaintea valorii diametrului, simbolul (profilului) filetului. Dupavaloarea diametrului se mai pot scrie, in ordinea urmatoare, elementele: pasul, numarul deinceputuri, precizia si sensul filetului.Observatie:La filetele conice, inaintea simbolului filetului se inscrie literaK.Prezentam, cu ajutorul tabelului 1, simbolurile folosite la notarea filetelor.

27 Inscrierea tolerantelor in desene27.1 Tolerante geometriceTolerarea geometrica este o tehnica precisa de specificare a variatiilor maximeadmise ale formei sau pozitiei elementelor si suprafetelor din geometria reperelor, cu scopul asigurarii functionalitatii si interschimbabilitatii acestora [1]. Tolerarea geometrica consta dintr-o serie de tehnici bine definite, utilizate pentru controlul anumitor caracteristici geometrice ale pieselor: rectilinitatea, planeitatea,cilindricitatea, inclinarea, etc.Ca si in cazul tolerarii dimensionale, nu este necesar sa se inscrie pe desentolerante geometrice pentru fiecare caracteristica a unei piese, ci numai pentru cele caresunt esentiale in functionare. Acest sistem precis de tolerare este folosit mai des pentrua controla marimi sau forme unde pot sa apara incovoieri, sau alte deformari, cat sipentru marimi care necesita limite stranse [1], [2], [3].Pentru anumite categorii de piese, cum ar fi cele care se fabrica prin aschiere,exista posibilitatea inscrierii pe desen a unor tolerante geometrice generale, inconformitate cu una din clasele de toleranta definite in standarde [4]. In acest caz, seexpliciteaza pe desen numai acele tolerante care sunt mai severe decat cele generale.27.2 Tolerante de formaTolerantele de forma se refera la controlul rectilinitatii, planeitatii, curburii,etc. O toleranta de forma specifica zona in interiorul careia elementele ce definesc aanumita forma trebuie sa fie continute.Simbolurile tolerantelor de forma sunt redate in Tabelul 7.4.

27.3 Tolerante de pozitie, orientare si bataieO toleranta de pozitie sau de orientare defineste zona in interiorul careiacentrul, axa sau planul central al unei caracteristici de o anumita marime este permis savarieze fata de pozitia teoretic exactaTipurile de tolerante de pozitie, orientare si bataie, precum si simbolurile lorsunt prezentate in Tabelul 7.5

27.4 Inscrierea pe desen a tolerantelor geometricePentru notarea tolerantelor geometrice pe desen, se utilizeaza un cadrudreptunghiular, trasat cu linie continua subtire. Cadrul contine doua, trei casute, saumai multe casute, avand urmatoarea destinatie (Figura 7.17):

Valoarea tolerantei se exprima in milimetri si este precedata de majuscula pentru zone de toleranta circulare sau cilindrice.Specificarea elementului tolerat (suprafata, axa, muchie, etc.) se realizeaza cuajutorul unei linii de indicatie, trasata cu linie continua subtire si terminata prin sageata(Figura 7.19). Frecvent, linia respectiva este franta la 90O.

Figura 7.19 Indicarea elementului tolerat geometric28 Desenul de ansamblu28.1 Continutul unui desen de ansambluDesenul de ansamblu oglindeste principalele dimensiuni ale ansambluluireprezentat, spatiul necesar pentru montare si pentru functionare, posibile raporturi cuansamblurile invecinate.Daca ansamblul reprezentat este simplu, desenul sau poate servi si ca desen deexecutie pentru toate reperele componente.In acest caz, desenul de ansamblu trebuie sacontina toate dimensiunile necesare fabricarii reperelor28.2 Tipologia desenului de ansambluDesenul de ansamblu al unui produs existent este undesen de releveu.Desenul de ansamblu al unui produs nou, aflat in faza de conceptie, este undesen de proiect.Pentru prezentarea unui produs in catalog, se utilizeazadesene de prospectsau de catalog, desene sintetice care includ numai informatiile esentiale despreprodusul respectiv: forma geometrica globala, aspectul, gabaritul, modul de conectarecu elementele invecinate din mediul de lucru.Pentru a fi mai sugestive, astfel dedesene sunt realizate frecvent in perspectiva.28.3 Reprezentarea ansamblurilor28.3.1 Reprezentarea desenelor de proiect si de releveuUn ansamblu se reprezinta intr-un numar minim de proiectii ortogonale, darsuficiente pentru redarea completa a componentei si a dimensiunilor sale. Proiectiilerespective pot fi vederi sau sectiuni si respecta in totalitate regulile de reprezentareclasice privitoare la acestea.Pozitia de reprezentare a unui ansamblu este pozitia de functionare.Conturul a doua piese alaturate se deseneaza cu o singura linie groasacontinua, daca intre cele doua piese nu exista joc rezultat din diferenta de dimensiuninominale (Figura 1 a). In cazul existentei unui joc datorat valorilor diferite aledimensiunilor nominale, fiecare piesa va fi conturata separat, desenul evidentiindexistenta jocului respectiv (Figura 1 b) [3], [4].

Regulile de reprezentarese aplica pe larg in sectiunile din desenele de ansamblu: reprezentarea in vedere a pieselorpline sectionate longitudinal, utilizarea modelelor de hasurare in concordanta cumaterialul din care este realizata piesa sectionata, hasurarea diferita a suprafetelorsectionate apartinand unor piese diferite, hasurarea identica a suprafetelor sectionate ceapartin aceleeasi piese (Figura 1 a si b)Regula privind desenarea in vedere a piulitelor si saibelor standardizatesectionate longitudinal se concretizeaza in desenele de ansamblu.Pentru evidentierea relatiei ansamblului reprezentat cu ansamblurile alaturate,conturul celor din urma poate fi trasat partial sau total cu linie-doua puncte subtire, faraca eventualele suprafete sectionate sa fie hasurate (Figura 3).

28.3.2 Inscrierea dimensiunilor intr-un desen deansambluPe desenul unui ansamblu, se inscriu urmatoarele dimensiuni [4]:-dimensiunile de gabarit;-dimensiunile de legatura cu ansamblurile invecinate;-dimensiunile de montaj;-dimensiunile functionale;-alte dimensiuni necesare si care nu rezulta din desenele componenteloransamblului.

Dimensiunile de gabaritsunt necesare pentru definirea spatiului ocupat ansamblul respectiv si al spatiului necesar functionarii.Dimensiunile de legaturase refera la cotele de forma si de pozitie ale elementelor care asigura legarea ansamblului reprezentat cu ansamblurile invecinateDimensiunile de montajsunt cotele necesare operatiei de montaj sau cele necesare reglarii ansamblului in starea sa initiala .Dimensiunile functionalesunt cele esentiale in functionarea ansamblului, mai ales cele care rezulta din asamblarea componentelor si nu sunt evidentiate pe desenelereperelor.28.3.3 Pozitionarea componentelorComponentele unui ansamblu (repere sau subansambluri) trebuie sa fieidentificate in desenul ansamblului respectiv printr-un numar de pozitie . Fiecare componenta diferita a ansamblului primeste un numar depozitie distinct.Componentele identice care se repeta primesc acelasi numar de pozitie.Numerele de pozitie se dispun in afara conturului exterior al proiectiiloransamblului, in coloane si randuri paralele cu chenarul, astfel incat sa poata fi cititeprivind desenul de la baza formatuluiAsocierea numarului de pozitie cu componenta pozitionata este realizata printr-o linie de indicatie terminata cu punct ingrosat pe suprafata elementuluipozitionat si trasata cu linie continua subtire Atribuirea numerelor de pozitie se realizeaza respectand o anumita regula: fie conform succesiunii pieselor la montare, fie parcurgand desenul in sens orar sauantiorar.28.3.4 Completarea tabelului de componentaPentru cunoasterea componentelor unui ansamblu, desenul acestuia contine un tabel de componenta, cu datele de identificare ale componentelor (Figura 5,Un model pentru tabelul de componenta este prezentat in Figura 6.

Rubricile obligatorii ale tabelului de componenta sunt cele de la (1) la (4).Completarea tabelului de componenta se realizeaza de jos in sus.Numarul de ordine al fiecarei componente din tabel trebuie sa coincida cu numarul de pozitie atribuit componentei pe desen.29 Reprezentarea imbinarilor nedemontabileSudura se utilizeaza la imbinarea nedemontabila a pieselor metalice . Sudura se poate realiza prin depunerea unui material special, sub forma unui cordon de sudura continuu sau intrerupt [7].Reprezentarea sudurilor intr-un desen de ansamblu se poate face fie detaliat,fie simplificat. A doua varianta de reprezentare este mai frecvent folosita.Reprezentarea simplificata (sau schematica) se bazeaza pe un set de elemente (Figura 8), care include:- simbolul principal,- simbolul secundar,- linia de reper,- linia de referinta simpla (continua) sau dubla (traseu continuu si traseu-intrerupt),- cote si indicatii suplimentare.-Simbolul principal se refera la tipul sudurii, definit de forma suprafetei.Variante mai frecvent utilizate sunt redate in Tabelul 2.

Simbolul principalse aseaza de partea traseului continuu al liniei de referinta,daca marcarea sudurii se realizeaza pe partea pe care se gaseste suprafata exterioara asudurii (Tabelul 2, liniile 1, 3, 4, 5, 8), sau de partea traseului intrerupt al liniei de referinta, daca marcarea sudurii se realizeaza pe partea opusa (Tabelul 2, liniile 2 si 3).Daca sudura este realizata pe ambele parti, simbolul principal va fi dispus atatdeasupra cat si sub linia de referinta, iar traseul intrerupt este omis (Tabelul 2,liniile 7 si 9).Simbolul se plaseaza chiar pe linia de referinta daca sudura se afla in planul de imbinare (vezi sudura in puncte, Tabelul 2, linia 6).Simbolul secundarreda informatii suplimentare despre forma suprafeteiexterioare a sudurii (Tabelul 3) si se combina cu simbolul principal (vezi sudura in colt concava, sau sudura in I convexa).

Linia de repereste o linie continua subtire avand la capat o sageata ce indicasudura. In prelungirea acesteia, paralel cu chenarul, se traseaza linia de referintacontinua si cea intrerupta.Cotele aferente suduriisi care se inscriu pe desen sunt: la stanga simbolului,sectiunea transversala a sudurii, iar la dreapta simbolului dimensiunea longitudinala asudurii (Figura 9).Daca este necesara redarea pe desen a unor detalii privind procedeul de sudare,nivelul de acceptare, pozitia de sudare, metalul de adaos, materialele auxiliare, linia dereferinta continua este prevazuta cu o ramificatie in extremitatea dreapta (Figura10).