Analiză economico – financiară: Curs 7

Analiza resurselor materiale

În concordanţă cu elementele structurale ale resurselor materiale, problematica analizei resurselor materiale, este împărţită astfel:

I. analiza mijloacelor fixeII. analiza stocurilor

I. Analiza mijloacelor fixe

Potrivit Reglementărilor contabile conforme cu directiva a IV-a a CEE, imobilizările corporale reprezintă:

- obiectul/complexul de obiecte deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

- sunt generatoare de beneficii;- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an.

Potrivit Codului fiscal, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:- este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;- are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;- are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Principalele probleme ale analizei mijloacelor fixe sunt:a. analiza dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe;b. analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe.

Pentru investigarea aspectelor de mai sus trebuie să se lămurească câteva probleme legate de evaluarea mijloacelor fixe, baza de amortizare, durata de amortizare şi sistemul de amortizare.

Evaluarea mijloacelor fixe se face la valoarea de intrare care poate fi: - cost de achiziţie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;- cost de producţie pentru mijloacele fixe produse în unitate;- valoarea de aport pentru mijloacele fixe reprezentând aport la capitalul social; - valoarea justă pentru mijloacelor fixe obţinute cu titlu gratuit.

Baza de amortizare este reprezentată de valoarea de intrare.Durata de amortizare este dată de durata normală de funcţionare, adică durata de utilizare în

care mijloacele fixe aduc beneficii. Durata normală de funcţionare este diferenţiată pe grupe, clase şi subclase de mijloace fixe.

În România există următoarele grupe de mijloace fixe: Grupa 1 – Terenuri şi construcţii Grupa 2 – Instalaţii tehnice şi maşini

Grupa 3 – Alte instalaţii, utilaje şi mobilierGrupa 4 – Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.Sistemul de amortizare practicat poate fi:

1

liniar; degresiv (cu două variante); accelerat.

a. Analiza dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe

Caracterizarea dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza indicatorilor, exprimaţi în:

mărimi absolute:

∆F = F1 – F0 , unde F reprezintă valoarea totală a mijloacelor fixe ∆fi = fi1 – fi0 , unde fi - valoarea mijloacelor fixe pe categorii

Atât F cât şi fi se pot exprima în valoarea de intrare a mijloacelor fixe (pe total şi pe categorii), dar şi ca valoare medie a mijloacelor fixe (pe total şi pe categorii). De regulă, în analiză se operează cu valori medii pentru a se asigura comparabilitatea cu indicatorii de rezultate şi rentabilitate.

= Vi + I – E, unde Vi reprezintă valoarea de intrare a mijloacelor fixe; I – intrǎri de

mijloace fixe; E – ieşiri de mijloace fixe.

mărimi relative:

∆F (%) = = IF – 100

∆fi (%) = = Ifi - 100

coeficientul intrărilor de mijloace fixe:

coeficientul ieşirilor de mijloace fixe:

coeficientul mişcărilor totale:

Structura mijloacelor fixe se analizează pe baza indicatorilor:

2

ponderea mijloacelor fixe active, respectiv mijloace fixe în conservare în total mijloace fixe:

s = şi s’ = ; s + s’ = 100

unde: Fa reprezintă mijloace fixe active; Fc – mijloace fixe în conservare

structura mijloacelor fixe pe categorii:

s =

ponderea mijloacelor fixe deţinute în leasing în total mijloace fixe:

s = , unde: L reprezintă mijloace fixe deţinute în leasing

Cunoaşterea structurii mijloacelor fixe, permite adoptarea unor măsuri, pentru orientarea

investiţiilor spre categorii deficitare.

Starea mijloacelor fixe se analizează pe baza indicatorilor:

coeficientul de uzură:

coeficientul de modernizare:

coeficientul de reînnoire:

Aceşti indicatori sunt utili managerilor pentru fundamentarea deciziilor privind întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea bazei materiale.

OBS. Toţi indicatori de mai sus, se analizează întotdeauna, în corelaţie cu volumul de activitate al întreprinderii, cu natura sectoarelor de activitate şi cu faza de maturitate în care se află întreprinderea.

b. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe

Analiza eficienţei mijloacelor fixe se realizează cu ajutorul indicatorilor:

3

Modelul de analiză a eficienţei mijloacelor fixe, presupune descompunerea acesteia în factori de analiză, şi anume:

1.

s eficienţa MF active

1. ∆s∆Ef

2. ∆ef

2.

s Gvp ef

1. ∆s∆Ef 2. ∆Gvp

3. ∆ef

3.

s ef

1. ∆s

∆Ef 2. ∆

3. ∆ef

4.

s Civ ef

1. ∆s∆Ef 2. ∆Civ

3. ∆ef

5.

unde: gi – structura mijloacelor fixe efi – eficienţa mijloacelor fixe pe structurile implicate în calcul

4

1. ∆gi∆Ef

2. ∆efi

5