curs 7-28.11.2012

Upload: georgiana-munteanu

Post on 20-Jul-2015

33 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Drept maritim curs 7 28.11.2011

Despre alte modalitati de navlosire Navlosirea pe timp (time charter party). Este o modalitate de angajare comerciala a navelor prin care armatorul inchiriaza navlositorului o nava si serviciile echipajului pe o anumita perioada de timp, determinata sau nedeterminata. In cazul unei navlosiri pe timp, armatorul inchiriaza nava navlositorului in schimbul unei sume de bani numita chirie. In cazul unei navlosiri pe voiaj, armatorul se obliga sa efectueze voiajul, adica sa deplaseze la destinatie marfurile navlositorului in schimbul unei sume de bani numita navlu. La navlosirea pe voiaj navlul se calculeaza in functie de cantitatea de marfa care face obiectul transportului sau ca o suma globala pentru intregul voiaj, in functie de capacitatea de incarcare a navei. La navlosirea pe timp, chiria se calculeaza in raport cu timpul cat nava se afla la dispozitia navlositorului. In temeiul contractului de navlosire pe timp, armatorul cedeaza navlositorului gestiunea comerciala a navei. Partile contractului de navlosire pe timp sunt: proprietarul sau operatorul navei, folosindu-se frecvent si notiunea de armator si navlositorul in time charter, respectiv persoana care inchiriaza nava si careia ii revine obligatia principala de a plati chiria. Obiectul contractului de navlosire pe timp Contractul de navlosire pe timp se incheie in considerarea unei nave descrisa detaliat astfel incat nava reprezinta elementul central al contractului. Din acest motiv, in contract sunt descrise detaliat caracteristicile tehnice ale navei, precum si conditiile in care navlositorul intelege sa exploateze nava. Prin cedarea gestiunii comerciale a navei armatorul pierde controlul asupra navei, putand introduce clauze de restrictie. Chiria. Pentru serviciile aduse, armatorul are dreptul la o suma de bani numita chirie, pe toata durata folosirii navei de catre navlositor. Efectele contractului de navlosire pe timp Obligatiile armatorului Distingem intre 2 categorii de obligatii, respectiv: Obligatii privind marfa Obligatii privind echipajul Obligatii privind marfa

1. Armatorul are obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava stabilita prin contract, neavand dreptul sa inlocuiasca nava decat cu acordul expres al navlositorului. Executarea unui contract de navlosire pe timp incepe din momentul predarii navei navlositorului si se incheie in momentul relivrarii acesteia catre armator in baza unor documente numite protocol de livrare si respectiv protocol de relivrare. 2. Buna stare de navigabilitate a navei este o conditie esentiala in orice contract de navlosire 3. Sa aprovizioneze nava cu lubrefianti pe durata contractului 4. Sa semneze protocolul de livrare si relivrare al navei Obligatii privind echipajul: 1. Sa plateasca salariile echipajului conform contractelor de ambarcare. 2. Sa plateasca si sa mentina asigurarile. Obligatiile navlositorului 1. Plata chiriei. Prin derogare de la obligatia principala a navlositorului de a plati chiria, exista anumite situatii care dau dreptul acestuia de a suspenda plata chiriei cum ar fi spre exemplu greva echipajului, lipsa proviziilor, devierea pentru aprovizionare, arestul navei sau orice alte cauze care duc la imposibilitatea efectuarii voiajelor si care nu sunt imputabile navlositorului. In toate aceste situatii, chiria va reincepe sa curga de la data si ora remedierii si repunerii navei in stare de exploatare sau, de la reluarea voiajului initial din pozitia in care s-a efectuat devierea sau din pozitie echivalenta ca distanta. 9perioade din afara chiriei) 2. Sa asigure combustibilul necesar. 3. Sa suporte cheltuielile legate de exploatarea navei. 4. Sa semneze protocolul de livrare si relivrare al navei. 5. Sa relivreze nava la finele contractului. La finele contractului nava va fi predata in stare normala de functionare. Navlositorul raspunde pentru avarierea navei in perioada contractuala, avand obligatia fie de a repara nava pe cheltuiala sa, fie de a plati despagubiri armatorului. Navlositorul nu va fi tinut sa raspunda pentru uzura normala a nevei. Armatorul va fi obligat sa preia nava, chiar daca este avariata, avand dreptul de a intenta impotriva navlositorului o actiune in raspundere civila contractuala. Relivrarea navei trebuie sa se faca in portul mentionat in contract, in caz contrar navlositorul fiind obligat sa-l despagubeasca pe armator.

Navlosirea navei nude (bare- boat charter party) Este un contract prin care nava este trecuta o perioada de timp in posesia navlositorului, nearmata, in schimbul unei sume de bani numita chirie, calculata pe unitatea de timp. Ca regula generala, nava se preda nearmata, ffara echipaj si comandant, materiale de intretinere si provizii. In temeiul acestui contract, navlositorul devine armator navlositor si va avea atat gestiunea nautica cat si gestiunea comerciala a navei, de unde si denumirea de navlosirea navei nude. Natura juridica a acestui contract de navlosire este apropiata de cea a unei locatiuni de bunuri. Acest tip de contract nu este reglementat in Codul comercial, motiv pentru care se aplica dispozitiile corespunzatoare din Codul Civil. Proprietarul armator poate fi considerat un locator intrucat el pierde conducerea si gestiunea navei pe durata contractului, trecand-o asupra navlositorului locatar, beneficiar al acestei locatiuni. Caracterizarea acestui contract ca o locatiune de bunuri prezinta importanta in ceea ce prveste restituirea navei. Potrivit art. 1821 Cod Civil nou, la incetarea locatiunii, locatarul este obligat sa restituie bunul luat in locatiune in starea in care l-a primit, in afara de ceea ce a perit sau s-a deteriorat din cauza vechimii. Prin urmare nava trebuie restituita in starea primita, mai putin uzura normala. De asemenea, navlositorul nu mai are obligatia de a restitui nava in situatia in care aceasta piere din cauza de forta majora.(resperi domino bunul piere pentru proprietar). In situatia in care bunul (nava) este distrus in intregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei stabilite, contractul de locatiune de bunuri inceteaza de drept, fara ca vreuna din parti sa poata pretinde vreo despagubire (art. 1818 alin 1 noul Cod Civil). Efectele contractului de navlosire nava nuda Obligatia principala a armatorului este aceea de a pune la dispozitia navlositorului o nava in buna stare de navigabilitate si care sa corespunda intentiei acestuia de a o folosi in transportul pe mare. Contractele standard prevad ca armatorul raspunde pentru defectele ascunse ale navei timp de 18 luni de la livrare. Obligatiile navlositorului 1. Plata chiriei. De regula chiria devine exigibila la data livrarii si este datorata continuu pana la data relivrarii, cu exceptia situatiei in care nava este pierduta sau considerata pierduta. 2. Intretinerea navei si efectuarea reparatiilor cu exceptia defectiuniilor aparute ca urmare a unor vicii ascunse. 3. De a suporta cheltuielile legate de exploatarea navei.

4. Asigurarea navei. Un element important in negocierea si incheierea unui contract de navlosire a navei nude este evaluarea navei si inscrierea in contract a valorii in care navlositorul trebuie sa asigure nava. Navlositorul trebuie sa asigure nava in mod corespunzator pentru a proteja atat interesele sale cat si pe cele ale armatorului. In situatia in care nava piere sau poate fi considerata ca pierduta, armatorul este cel care recupereaza de la societatea de asigurare suma asigurata si o imparte cu navlositorul in functie de interesele fiecaruia. (asigurari facultative) 5. De a lua masurile necesare pentru a evita retinerea sau sechestrarea navei.

Navigatia cu nave de linie Navele afectate serviciului de linie efectueaza transportul pe o anumita relatie cu itinerar regulat, in sensul ca plecarile si sosirile din anumite porturi sunt stabilite pentru o anumita data si se repeta la intervale constante. Exploatarea navelor in sistem de linie are ca scop transportul marfurilor care nu pot forma obiectul unei incarcaturi complete. In acest caz, contractul de transport pe mare se incheie intre intreprinzatorul de transport, respectiv o companie de transport naval (caraus si incarcator); adica persoana care se obliga sa frunizeze marfa si sa plateasca navlul, si este materializat de regula prin conosament.