Curs 4 LM

2. APA2.1. Consideraii generaleCea mai mare parte a apei existenta pe glob (97%) se afla in oceane si mari. Calotele de gheta ale polilor contin ceva mai mult de 2 % din totalul de apa, iar fluviile, raurile, lacurile, panzele subterane de apa si atmosfera abia 1%. Dar, tocmai din aceasta mica parte din urma, care curge la suprafata solului sau subteran se constituie in mod obisnuit sursa aprovizionarii cu apa a omului.

De-a lungul timpului utilizarea apei a inregistrat o continua intensificare si diversificare, trecandu-se de la folosirea apei pentru baut, satisfacerea cerintelor de igiena si a celorlalte nevoi gospodaresti, a pescuitului, la navigatie si irigatii, la folosirea ei in numeroase procese tehnologice. Pe de alta parte, cresterea exploziva a populatiei, gradul inalt de urbanizare, precum si aparitia unor industrii noi mari consumatoare de apa si in acelasi timp producatoare de efecte adverse asupra apei si a mediului inconjurator in genere, au determinat aparitia si accentuarea fenomenului dublu cunoscut sub denumirea de ,,secatuire si poluare a apelor".

Calculele au demonstrat ca la fiecare 15 ani, consumul de apa se dubleaza. In proportie coplesitoare consumul de apa dulce, profileaza criza apei de glob. Pentru a se putea asigura accesul tuturor oamenilor pe Terra la resursele naturale de apa, Adunarea Generala O.N.U. a adoptat in anul 1980 o rezolutie prin care a proclamat intervalul 1980-1990, ca ,,deceniul international pentru apa potabila". Aceasta initiativa, a fost luata in urma constatarii ca in tarile in curs de dezvoltare trei persoane din cinci sunt lipsite de apa potabila.

Problema apei este grav complicate, de doua cauze: 1. lipsa completa sau insuficienta lucrarilor care sa faca posibila folosirea in scopuri sociale si economice a intregului stoc de apa utilizabil al fluviilor, raurilor, lacurilor si apelor subterane, permitand aducerea apei la locuri, in cantitatea si la timpul necesar; 2. poluarea crescanda a apelor, atat a celor interioare cat si a celor maritime si oceanice.2.2. Clasificarea apelorIn literatura juridica au fost propuse mai multe criterii de clasificare a apelor, dintre care am ales numai cateva care intereseaza sub aspectul problematicii abordate.

Astfel, din punct de vedere al administrrii lor, apele se impart in: ape internationale, ape teritoriale si ape naionale.

Apele internationale sunt cele cu privire la care statul nostru este riveran cu alte state, cele care intra sau trec prin granitele tarii, precum si cele cu privire la care interesele unor state straine au fost recunoscute prin tratate si conventii internationale.

Apele teritoriale (maritime interioare) sunt cele cuprinse in portiunea de la tarmul tarii noastre spre larg, a caror intindere si delimitare se stabilesc prin lege. Apele teritoriale din Romania impreuna cu solul si subsolul acoperit de ele, precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul tarii, statul roman exercitndu-si suveranitatea asupra lor, in baza legilor nationale.Apele nationale sunt: fluviile, raurile, canalurile si lacurile navigabile interioare, precum si apele fluviilor si raurilor de frontiera stabilite prin tratate, acorduri si conventii internationale.

Un al doilea criteriu de clasificare a apelor este dupa asezarea lor. Distingem, astfel, ape de suprafa i ape subterane.

Dupa destinatia lor economic concret apele sunt de folosin general, ape destinate agriculturii si ape cu destinaie speciala.

In prima categorie intra apele destinate, in principal, satisfacerii nevoilor populatiei, cnd apa apare ca obiect de consumatie individual; in cea de a doua categorie, intra apele folosite, in special, pentru irigatii. Apa apare ca obiect al muncii. Apele cu destinatie speciala sunt cele utilizate pentru navigatie, plutarit, producerea energiei electrice, pescuit, etc., apa fiind mijloc de productie.

In general, apele au mai multe destinatii in acelasi timp.

Din punct de vedere al reglementarii pescuitului si al protectiei fondului piscicol, apele nationale si cele teritoriale ale Marii Negre servesc pentru inmultirea, cresterea si pescuitul pestelui, a mamiferelor acvatice, crustaceelor etc., precum si pentru recoltarea altor produse acvatice si se impart in bazine piscicole.

Sunt considerate bazine piscicole urmatoarele: apele nationale curgatoare si statatoare de pe intregul teritoriu al tarii, inclusiv apele maritime interioare si terenurile acoperite cu apa ca urmare a indiguirilor sau barrilor de vi - helesteie, iazuri, lacuri de acumulare - care servesc sau ofera conditii pentru inmultirea, creterea si pescuitul pestelui, crustaceelor sau a altor animale acvatice. De asemeni, sunt considerate ca facand parte temporar din bazinele piscicole, apele de pe zonele inundabile pe perioada pana la retragerea viiturilor, daca ofera conditiile aratate mai sus.

La randul lor, bazinele piscicole se impart, in bazine amenajate (helesteie, iazuri, lacuri de acumulare) si naturale.Trebuie definit i noiunea de RIVERAN = situate pe malul unei ape sau strbtut de o ap curgtoare.

Proprietarul riveran = proprietar al unui loc situat pe malul unui ru.2.3. Poluarea apei, n generalViata pe pamant este dependenta de apa.

Impreuna cu aspectul pur cantitativ al problemei, folosirea apei implica alterarea calitatilor sale fundamentale - poluarea ei. Evitarea poluarii apelor si epurarea celor uzate presupun operatii deosebit de costisitoare care, alaturi de consumul propriu-zis, duc la cresterea pretului apei.

Problema poluarii cursurilor de apa nu este specifica unui continent sau altuia, ci este un fenomen de raspundere generala. Ceea ce difera este numai coeficientul de poluare.

Evolutia fenomenelor de poluare a cursurilor de apa, schimbarile care au loc cu privire la diversificarea surselor de poluare si gradul sporit de nocivitate a lor, au condus la o evolutie in privinta mijloacelor si metodelor juridice de combatere a acestei ,,boli" a civilizatiei moderne.

Poluarea apei a fost definita la Conferinta internationala privind situatia poluarii apelor din Europa (Geneva, 1961), ca fiind ,,modificarea directa sau indirecta a compozitiei sau starii apelor unei surse oarecare, ca urmare a activitatii omului, in asa masura incat ele devin mai putin adecvate tuturor sau numai unora din utilizarile pe care le poate capata in stare naturala". Ulterior, s-au facut propuneri de completare a acestei definitii, cu precizari privind folosintele afectate si aspectele extraeconomice, degradarea peisajului, stanjenirea pescuitului sportiv, etc.

Legea apelor prevede ca prin ,,poluare" se intelege orice ,,alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei, peste o limita admisibila stabilita, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate produsa direct sau indirect de activitati umane, care o fac improprie pentru o folosire normala in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea".

Poluarea apei este produsa de cel putin cinci categorii de poluanti: de natura fizica, chimica, biologica, bacteriologica si radioactiva rezultati din diverse activitati umane. Principalii agenti fizici cu rol in poluarea apelor sunt reprezentati, in mare parte, de substantele radioactive si de apele termale rezultate din procesele de racire tehnologica a diferitelor agregate industriale. Sursele de contaminare radioactiva a apelor sunt: depunerile radioactive care ajung in apa cu ploaia; apele folosite in uzinele atomice; deseurile radioactive etc.

Poluarea termica apare in urma deversarii in apa a lichidelor calde ce au servit la racirea instalatiilor industriale sau a centralelor termoelectrice si atomoelectrice. In prezent se apreciaza ca 20% din debitul apelor curgatoare din lume este afectat de poluare termica.

Poluarea chimica se produce prin infectarea cu plumb, mercur, azot, fosfat, hidrocarburi, detergenti si pesticide.In concluzie, se poate spune ca o apa poate fi poluata nu numai atunci cand pe ea pluteste petrolul, este colorata neplacut sau este rau mirositoare, ci si atunci cand, desi aparent buna, contine, fie si intr-o cantitate scazuta, substante toxice.

Avand in vedere ca poluarea apelor se poate produce nu numai intentionat, ci de cele mai multe ori accidental, in Romania s-a organizat si functioneaza Sistemul de alarmare in caz de poluari accidentale a apelor, SAPA-ROM 9.2.4. Administrarea, gospodarirea si folosirea apelor

Potrivit art. 135 alin. 4 din Constituie, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala impreuna cu resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, fiind in principiu inalienabile.

Conform Proiectului noii Legi a apelor, apartin domeniului public al statului apele de suprafata cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 Km si cu bazine hidrografice ce depasesc suprafata de 10 km2 malurile si cuvetele lacurilor, precum si apele subterane apele maritime interioare, faleza i plaja marii, cu bogatiile lor naturale si potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime.

Apele minore cu lungimi mai mici de 5 km si cu bazine hidrografice ce nu depasesc 10 km2, pe care apele nu curg permanent, apartin detinatorilor cu orice titlu ai terenurilor pe care se formeaza sau curg. Proprietarii acestor albii sunt obligati sa foloseasca apele conform conditiilor generale de folosire a apei in bazinul respectiv.

Insulele care nu sunt in legatura cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, apartin proprietarului albiei apei.

Daca terenurile cu mal sunt inundate pe durate de minimum trei ani la nivelul mediu al apei, ca urmare a unor influente naturale, atunci proprietatea asupra albiei se extinde si asupra suprafetelor inundate.

Indiferent de forma de proprietate, stabilirea regimului de folosire a resurselor de apa, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, cu exceptia apelor geotermale.

Apele din domeniul public se dau in administrarea Regiei Autonome ,,Apele Romane" de catre Ministerul Mediului, in conditiile prevazute de lege.

In Hotararea Guvernului nr. 196/199112, se arata ca Regia Autonoma ,,Apele Romane" are ca scop, aplicarea strategiei nationale in domeniul gospodaririi cantitative si calitative a apelor, cu exceptia apelor minerale, termominerale, de uz alimentar, destinate utilizarii fizico-terapeutice si altor scopuri, actionnd pentru cunoasterea resurselor de apa, folosirea rational si protectia lor impotriva epuizarii si degradarii, precum si pentru prevenirea efectelor distructive ale apelor, asigurarea supravegherii meteorologice si hidrologice, in condiii de eficien economic si de protectie social.

Obiectul de activitate al Regiei Autonome il constitute, printre altele, gestionarea resurselor de apa, administrarea si exploatarea albiilor minore, a lucrarilor de gospodarire a apelor, precum si asigurarea aplicarii legislatiei pentru folosirea si protectia resurselor de apa.

Administrarea si gestionarea anumitor ape subterane se realizeaza de catre Regia Autonoma a Apelor Minerale, care are ca obiect principal de activitate gestionarea fondului hidromineral al statului, intretinerea surselor de apa minerala, executarea de interventii la surse si captari, protectia zacarnintelor hidrominerale, urmarirea si administrarea intregului fond hidromineral din Romania, in scopul evitarii unor fenomene de degradare si poluare si al punerii in valoare de noi zacaminte de ape minerale.

Gospodarirea unitara, rationala si complexa a apelor se organizeaza si se desfasoara pe bazine hidrografice, ca entitati geografice indivizibile de gospodarire a resurselor de apa si se bazeaza pe cunoasterea stiintifica, complexa, cantitativa si calitativa a resurselor de apa ale rii, realizata printr-o activitate unitara si permanenta de supraveghere, observatii si masuratori asupra fenomenelor hidrometeorologice si resurselor de apa, inclusiv de prognoza a evolutiei naturale a acestora, precum si a evolutiei lor sub efectele antropice.

In cadrul gospodaririi apelor, apele de suprafata si cele subterane sunt considerate ca un tot unitar, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ, in scopul asigurarii dezvoltarii durabile.

Potrivit proiectului noii Legi a apelor, la baza gospodaririi apelor sta principiul solidaritatii umane si interesului comun, intreaga activitate realizandu-se prin cooperare si colaborare la toate nive lurile organelor administratiei publice, a utilizatorilor de apa, i reprezentantilor colectivitatilor locale si a populatiei, pentru rea lizarea maximului de profit social.

Gestionarea cantitativa si calitativa a apelor, exploatarea lu crarilor de gospodarire a apelor, precu'm siaplicarea strategiei politicii nationale in domeniu, se realizeaza de Regia Autonoma ,,Apele Romane" si filialele sale bazinale.

Administratia Rezervatiei Biosferei ,,Delta Dunarii" coordoneaza, la randul sau, lucrarile hidrotehnice pentru asigurarea unei mai bune circulatii a apei pe canale, ghioluri si lacuri, cat si pentru impiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine. Infiintarea unitatilor de orice fel - publice, particulare sau mixte - care ar urma sa-si desfasoare activitatea in cuprinsul Rezervatiei, se va face dupa obtinerea autorizatiei prealabile de la guvernatorul rezervatiei.

Elaborarea strategiei si politicii nationale privind gospodarirea apelor, coordonarea si controlul aplicarii reglementarilor interne i Internationale in acest domeniu se realizeaza de Ministerul Mediului caruia ii revin, potrivit legii, urmatoarele atributii: actioneaza pentru amenajarea complexa a bazinelor hidrografice, pentru valorificarea de noi surse de apa, asigurand corelarea tuturor lucrarilor realizate pe ape sau in legatura cu apele; coordoneaza intocmirea planurilbr si schemelor cadru de amenajare a bazinelor hidrografice; avizeaza lucrarile ce se executa pe ape, in legatura cu apele; organizeaza intocmirea cadastrului general al apelor tarii si a evidentei drepturilor de folosire cantitativa si calitativa a apelor; stabileste organizarea activitatii de prognoza, avertizare si informare in domeniul gospodaririi apelor si hidrometeorologiei; aproba utilizarea fondului apelor constituit conform prevederilor legale.

Folosinta apelor de suprafata sau subterane poate fi liber, pentru baut, adapat, udat, spalat, imbaiat si alte trebuinte gospodaresti, daca pentru acestea nu se folosesc instalatii sau se folosesc instalatii de capacitate mica, de pana la 0,2 litri/secunda, destinate exclusiv satisfacerii nevoilor gospodaresti proprii, cu respectarea normelor sanitare si de protectie a calitatii apelor si pe baza de autorizatie eliberata, potrivit legii, de organul de gospodarire a apelor competent, in cazul alimentarilor cu apa potabila si industriala irigatii, producerea de energie electrica, pescuit, plutarit, flotaj, stuficultura, navigatie etc.

Folosirea autorizata include si evacuarea n resursele de apa de ape uzate, ape din descarcari ori drenaje, ape meteorice, ape de mine sau de zacamant, dupa utilizare.

In cazul in care debitele de apa autorizate nu pot fi asigurate tuturor folosintelor, legea stabileste o serie de prioritati. Astfel, satisfacerea cerintelor de apa ale populatiei are prioritate fatade folosirea apei in alte scopuri. De asemenea, au prioritate, fata de alte folosinte, alimentarea cu apa pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apa dupa incendii, precum si debitele necesare mentinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic.

Legea interzice restrangerea utilizarii apei potabile pentru populatie in folosul altor activitati.

Apa potabila distribuita organizat in centre populate, poate fi utilizata si in alte scopuri, dupa ce s-a asigurat satisfacerea integrala a cerintelor populatiei, a animalelor si ale unor activitati ce necesita apa de aceasta calitate.In folosinta apei se pot aplica restrictii temporare, atunci cand din cauza secetei sau a altor calamitati naturale, debitele de apa autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor. Aceste restricii se stabilesc prin planuri speciale elaborate de Regia Autonoma ,,Apele Romane", dupa consultarea utilizatorilor autorizati, cu avizul Ministerului Mediului si aprobarea Comitetului de bazin.

Toate lucrarile care se fac pe ape sau in legatura cu apele, trebuie sa asigure in acelasi timp si protectia solului. Legea fondului funciar nr. 18/1991, prevede in art. 60, ca lucrarile de regularizare a scurgerii apelor pe versanti si de corectare a torentilor, care servesc la apararea si conservarea lucrarilor de irigatii, indiguiri, desecari, a lacurilor de acumulare ori a altor lucrari hidrotehnice, cai de comunicatii, obiective economice si sociale se vor executa concomitent cu lucrarile de baza de protectie si ameliorare a solurilor

In interesul lucrarilor de corectare a torentilor si de gospodarire a apelor, statul poate face schimburi echivalente de terenuri cu proprietarii din perimetrul de ameliorare, cand pe terenul acestora urmeaza a se executa lucrari de amenajare cu caracter permanent. Schimbul se face numai cu acordul proprietarilor, prin act autentic, inregistrat in documentele de cadastru funciar.2.5. Protecia apei in dreptnl internRomania este plasata intr-un continent sarac in ape dulci utilizabile si in mod normal, penuria continentului se reflecta si asupra ei.

Din punct de vedere cantitativ, volumul total al apelor interne de suprafata este in medie de 37 miliarde m.c. anual. Din acest debit total anual al raurilor in regim natural (neamenajat) doar 5 miliarde m.c. apa pot fi utilizati, distributia in timpul anului a acestui volum fiind si ea deosebit de inegala.

Rezerva de apa subterana este de 8 miliarde m.c. din care numai 4 - 4,5 miliarde m.c. pot constitui surse de alimentare cu apa.

In anul 1990, cerinta de apa potabila a depasit deja rezervele noastre.

In conformitate cu Legea nr. 137/1995 (art. 35), ,,Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea cantitii si productivitii naturale a acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale".

In Legea apelor (nr. 107/1996 modificata i completat prin Legea nr. 310/2004) se arata ca apele fac parte integranta din domeniul public" si se considera ca fiind aciuni de interes general, ridicandu-se la rang de principiu, protectia, punerea in valoare si dezvoltarea durabil a resurselor de ap, precum si interzicerea polurii in orice mod a acestora.Protectia juridica a apelor se realizeaza sub doua aspecte: cantitativ si calitativ. Desigur, cele doua aspecte nu pot fi izolate.

Protectia cantitativa poate fi denumita si protectia rezervelor de apa.

In vederea protejarii din punct de vedere cantitativ a apelor tarii, conform reglementarilor cuprinse in Hotararea Guvernului nr. 1001/1990, organele centrale si locale ale puterii executive, agentii economici, alte persoane juridice au obligatia de a lua masuri pentru reducerea cerintelor si respectiv a consumului de apa, prin cresterea gradului de recirculare sau de folosire repetata a apei, precum si pentru evitarea pierderilor de apa, prin intretinerea corespunzatoare a instalaiilor, instituind in acest scop, controlul permanent al folosirii apei in procesele de productie.

Impreuna cu protectia cantitativa, calitatea si puritatea apei, reprezinta o cerinta de interes national.

In acest scop, se interzic evacuarea, aruncarea sau injectarea, in apele de suprafata, subterane sau marine, de ape reziduale, deeuri sau produse de orice fel, care pot schimba caracteristicile apei, evacuarea apelor tratate sau epurate in apele statatoare, depozitarea pe malurile sau in albiile cursurilor de apa sau a lacurilor, de gunoaie ori deseuri industriale, de orice fel, folosirea de ingrasaminte chimice sau pesticide la distante mai mici de 300 m fa de malurile cursurilor de apa si lacurilor.

Pentru protejarea si folosirea izvoarelor, organele de gospodarire a apelor, organele locale ale administratiei publice, persoanele fizice si juridice, au obligatia sa execute lucrarile de amenajare, curatire, intretinere si decolmatare, precum si a celor necesare in vederea protectiei impotriva poluarii.

Normele de calitate a apelor se aproba, prin standarde, la propunerea Ministerului Mediului. Cele privind calitatea apei potabile se aproba la propunerea Ministerului Sanatatii.

Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in scopul protectiei apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane in cazul poluarilor accidentale si transfrontiere norme tehnice, standarde de calitate a apelor, standarde de emisie, cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitarea de evacuari de efluenti in ape, precum si procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice pentru lucrarile de indiguire si regularizare a cursurilor de apa, de irigatii si de desecare-drenaj.

Aplicarea masurilor privind protectia apelor, ca urmare a activitatilor de navigatie, revine autoritatilor pentru protectia mediului impreuna cu autoritatile de navigatie, cu respectarea prevederilor conventiilor internationale in domeniu la care Romania este parte.

Persoanele fizice si juridice sunt obligate, potrivit legii, sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile prevazute in anexa II la lege; sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acord si autorizatie si sa puna la dispozitia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza; sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede, deseuri de orice fel si sa nu introduca in acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase; sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje sau ambalaje care au in continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrefianti, substante periculoase sau pesticide; sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in acordul si autorizatia de mediu si sa monitorizeze zona de impact; sa se doteze, in cazul detinerii de nave, cu platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mal sau plutitoare; sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime si sa constituie echipaje de interventie in caz de poluare accidentala a apelor i a zonelor de coasta; sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri.

Reglementarile Legii protectiei mediului se completeaza cu cele cuprinse in Legea apelor si alte acte normative cu caracter special.Astfel, Legea apelor prevede si o serie de restrictii cum sunt, de exemplu : interzicerea punerii in functiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, darea in functiune de noi ansambluri de locuinte, introducerea la obiectivele economice existente de tehnologii de productie modificate care maresc gradul de incarcare a apelor uzate, fara punerea concomitenta in functiune a retelelor de canalizare si a instalatiilor de epurare, ori fara realizarea altor lucrari i masuri care sa asigure pentru apele uzate evacuate respectarea prevederilor impuse prin autorizatia de gospodarire a apelor; aruncarea sau introducerea in orice mod, in albiile cursurilor de apa, in cuvetele lacurilor sau baltilor, in Marea Neagra si in zonele umede, precum si depozitarea pe malurilor acestora, a deseurilor de orice fel; depozitarea in albia majora a materialelor sau deeurilor radioactive etc.

De asemenea, o serie de obligatii specifice sunt prevazute in legatura cu folosirea rationale, si protejarea calitatii resurselor de apa, de catre diferitii utilizatori.

Constituind o resursa naturala cu mare valoare economica in toate formele sale de utilizare, conservarea, refolosirea si economisirea apei sunt asigurate prin aplicarea, atat de stimuli economici, mai ales pentru cei ce manifesta o preocupare constanta in protejarea cantitatii si calitatii apei, cat si prin aplicarea de penalitati celor ce risipesc sau polueaza resursele de apa.

Mecanismul economic specific domeniului gospodaririi cantitative si calitative a apelor include sistemul de plati, bonificatii i penalitati, ca parte a modului de finantare a dezvoltarii domeniului si de asigurare a functionarii pe principii economice a Regiei Autonome ,,Apele Romane".

2.6. Protecia apelor pe plan internaionalA. PROTECIA FLUVIILOR I A ALTOR APE INTERNAIONALE Problemele poluarii si protectiei apelor capata o importanta international in cazul fluviilor care, curgand pe teritoriile mai multor state, sunt folosite de catre statele riverane respective.

Protectia calitatii apelor pe plan international include o vasta si multilaterala activitate de cooperare si colaborare care, in functie de anumite conditii concrete, imbraca fie forma tratatelor bi si multilaterale, fie forma organismelor internationale speciale.

Desi practica international conventional in domeniul utilizarii apelor internationale si in general, cooperarea dintre state a evoluat destul de lent, azi, interesul crescand al statelor de a preveni si diminua poluarea si efectele ei nocive se manifesta cu putere in cadrul organizatiilor internationale, guvernamentale si neguvernamentale. Putem da ca exemplu, institutiile specializate ale O.N.U., cum sunt: U.N.E.S.C.O., O.M.S. si altele, in a caror preocupare stau, printre altele, si aspectele variate ale poluarii si protectiei apelor.

In acelasi timp, au fost create si organisme internationale speciale pentru combaterea poluarii anumitor fluvii si lacuri, iar in alte situatii, statele au ineheiat o serie de tratate in vederea reglementarii juridice a problemelor puse de contaminarea apelor.

Este important sa mentionam ca inca din anul 1911, Institutul de Drept International a dat o rezolutie in care se arata ca ,orice alterare a apei si evacuarea in ape a substantelor daunatoare este interzisa".

Cu toate eforturile facute nu se poate spune ca exista in dreptul international reguli unanim admise si obligatii pe plan mondial, cu privire la poluarea apelor. Cateva principii generale sunt insa unanim acceptate, de exemplu, principiul indivizibilitatii bazinului hidrografic de care trebuie legat si principiul bunei vecinatati.

Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX s-au incheiat acorduri si conventii cu privire la protectia fluviilor, lacurilor, a faunei si florei, a fondului piscicol, la combaterea poluarii, tinand seama de factorul care a general poluarea, precum si in legatura cu combaterea inundatiilor.B. POLUAREA I PROTECIA CURSURILOR DE AP INTERNAIONALEIn conformitate cu Regulile de la Helsinki, poluarea nu este in sine o utilizare a apelor, ci o alterare a calitatii lor. Ea reprezinta ,,o schimbare daunatoare" in compozitia naturala, in continutul ori calitatea apelor, produsa prin interventia factorului uman. Asa cum s-a aratat in literatura juridica, aceasta definitie este prea generala, pentru ca nu are in vedere si poluarea provocata de factorul natural si nu este dublata de consecinte juridice, adica de obligativitatea respectarii unor limite permisibile, stabilite prin standarde. Ca urmare, este greu de operat cu ea in domeniul raspunderii internationale, mai ales cand este vorba de sursele moderne de poluare cu efecte cumulative, greu perceptibile, cum sunt cele radioactive". Unii specialisti in dreptul mediului, pornind de la ideea ca preferinta pentru una sau alta din folosintele apei trebuie sa fie hotarata avand in vedere consecintele lor (,,substantiale" sau ,,serioase") sustin conceptul din Proiectul Asociatiei de Drept International (I.L.A.) socotind poluarea ca ,,unul din factorii relevani in definirea prii echitabile pe care o detine fiecare stat suveran".

Prin aplicarea conceptului de,utilizare echitabila si rationala" a unui ,,bazin de drenaj international" un stat potrivit Regulilor de la Helsinki trebuie sa previna orice crestere a gradului de poluare existenta, pentru a nu se produce prejudicii substantiale pe teritoriul statului cobazinal.

In conceptia Comitetului de elaborare a Regulilor de la Helsinki; o vatamare este substantiala" daca are drept consecinta ,un impact material sau impiedica folosirea rationala a apei". Articolul X, pet. 1, lit. a din Regulile de la Helsinki angajeaza responsabilitatea statului, respectiv obligatia de a actiona impotriva oricarei poluari ce cauzeaza vreun prejudiciu substantial pe teritoriul statului cobazinal, indiferent daca poluarea rezulta din activitatea publica a statului insusi, in cadrul ori in afara teritoriului sau, ori din conduita partilor private, situate in interiorul granitelor proprii.

Totusi, un prejudiciu relativ mic va atrage rar responsabilitatea pentru una sau alta din utilizarile apei.

Cat priveste reducerea poluarii existente, daca un stat nu reuete sa ia masurile ce se irnpun, lui i se cere prompt sa treaca la ,,negocieri" cu statul lezat in vederea ajungerii la o solutie ,,echitabila".

Intr-un cadru geografic mai restrans, Consiliul Europei a adoptat la 6 mai 1968, un document care enunta principiile fundamentale in materie, denumit ,,Carta Europeana a apei". Azi, ceea ce atunci apareau ca ,linii de avut in vedere pentru viitor", sunt realitati necontestate ca: resursele de apa nu sunt inepuizabile; calitatea apei trebuie sa fie protejata in functie de utilizarea ei; apa este un patrimoniu universal; apa nu are frontiere.

Etapa urmatoare in evolutia acestor reglementari este marcata de Conferinta de la Stockholm, dar care, prin Declaratia adoptata nu reglementeaza explicit protectia apelor continentale impotriva poluarii.

Acest tip de protectie cade sub incident a principiului general, referitor la toate genurile de poluare, conform caruia, reziduurile de materii toxice sau alte materii, precum si degajarile de caldura sau alte concentratii care prin cantitatea si natura lor nu pot fi neutralizate de mediu, trebuie inlaturate.

Planul de actiune adoptat odata cu Declaratia, cuprinde cinci recomandari, continand prevederi care reglementeaza cooperarea internationala in domeniul protectiei apelor continentale impotriva poluarii si protectia resurselor de ap n general.

In Documentul Final al Reuniunii de la Viena a reprezentantilor statelor participante la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa din 15 ianuarie 1989, in principiul 31 se arata ca ,,in scopul protejarii si imbunatatirii resurselor de apa proaspata si la reducerii samnificative a poluarii marilor si zonelor de coasta, a cursurilor de apa transfrontiere si a lacurilor internationale de toate sursele de poluare", statele participante vor dezvolta si intensifica eforturile nationale, precum si cooperarea bi si multilaterala. Ele recomanda elaborarea unei conventii-cadru sau a unor conventii specifice pentru protejarea cursurilor de apa transfrontiere si a lacurilor internationale. Totodata, statele participante se angajeaza sa dezvolte o mai stransa cooperare si un mai amplu schimb de informatii cu privire la problemele legate de substantele chimice potential periculoase, inclusiv evaluarea resurselor pentru sanatate si mediul inconjurator".

Dintre conventiile internationale importante existente in acest domeniu, mentionam:- Proiectul de Conventie European asupra protectiei cursurilor de apa internationale impotriva poluarii (Strasbourg, 1973).

Proiectul de Conventie reprezinta, pe de o parte, un tratat-cadru pentru viitoarele negocieri, iar, pe de alta parte, o abordare complexa a problemelor prevenirii poluarii apei, continand obligatii generale si specifice, propunand respectarea unor norme de calitate si reglementnd deversarea in albiile cursurilor de apa internationale a unor substante periculoase.

Potrivit art. 2 si 3, fiecare parte contractanta este chemata sa ia in legatura cu apele de suprafata de pe teritoriul sau, cat si in legatura cu apele fluviale internationale toate masurile necesare pentru prevenirea ,,noilor forme de poluare", precum si pentru ,,reducerea graduala a poluarii existente a apei". Pentru realizarea acestor obiective, art. 8 prevede obligatia generala a statelor riverane la acelasi curs de apa international, de a coopera.

In baza Conventiei, partilor le revin o serie de obligatii speciale. Astfel, este prohibita sau limitata deversarea unor substante daunatoare din listele A si B. Lista A sau ,,lista neagra" cuprinde ,,substantele neobisnuit de vatamatoare" a caror deversare este in principiu oprita. Exceptional pentru aceasta este nevoie de o autorizatie prealabila eliberata de o autoritate national, competenta. Lista B sau ,,lista cenusie" cuprinde ,,substantele vtmatoare" a caror deversare este in principiu limitata, constituind obiectul unor reglementari nationale.

In Conventie sunt stabilite doua categorii de norme de calitate a apelor si anume: norme minime, care trebuie sa fie respectate in fiecare punct unde cursul de apa traverseaza o frontiera intre doua state parti, in functie de pozitia geografica a statelor, asezate in amonte sau in aval. Este recunoscut interesul statului din aval ca vecinul sau din amonte sa-i lase posibilitatea de a folosi si el aceeasi apa, tinand seama, deopotriva, de cresterea gradului existent de poluare. In acest scop, fiecare stat trebuie sa se asigure ca parametrii calitativi de la un punct relevant al frontierei va fi cel putin deasupra minimiului cerut, si norme speciale, concepute in esenta ca strandarde tehnice de calitate a apei, pregatite de o convenie international si adoptate de statele parti coriverane, in vederea aplicarii lor.

- Tratatul asupra apelor de frontiera, Washington, 1909, incheiat pe continentul Nord - american, intre S.U.A. si Canada, are ca scop, dupa cum se arata in Preambul, prevenirea disputelor referitoare la folosirea apelor de frontier si solutionarea tuturor problemelor care apar intre cele doua parti. Tratatul nu defineste nici termenul de ,,poluare" si nici de ,,prejudiciu" desi art. IV prevede ca ,apele de frontiera sau cele care o traverseaza nu vor fi poluate de vreo parte semnatara, astfel incat sa aduca prejudicii societatii, populatiei sau proprietatii celeilalte parti". Totusi, el a permis in urma cererii ambelor parti efectuarea unor cercetari si anchete de catre Comisia mixta internationala, creata in baza sa, privind aspecte ale poluarii apelor altele decat cele ce decurg din navigatie.

- Poluarea apelor a condus la semnarea, tot intre S.U.A. i Canada a Acordului relativ la calitatea apelor din Marile Lacuri Ottawa, 1972, ca o suplimentare a Tratatului asupra apelor de frontiera de la Washington, 1909.

Acordul introduce conceptul de ,,cercuri concentrice", in care cercul mic sau,,maximum restrans" este rezervat apelor de frontiera din reteaua Marilor Lacuri si cercul mare sau,,minimum largit" care este rezervat intregii retele - adica un minimum de protectie,,largit" la intreaga retea a Marilor Lacuri.

- Avand in vedere faptul de necontestat ca statele din amonte au, in genere, mai mare interes in ce priveste navigatia, iar cele din aval au un interes mai legitim in ce priveste lupta impotriva poluarii, la initiativa partii romane au avut loc incepand cu 1974, mai multe reuniuni pregatitoare ale statelor riverane ale Dunarii, privind protectia apelor impotriva poluarii. S-a incheiat astfel, la 10-12 decembrie 1985, la Bucuresti, Declaratia privind cooperarea statelor dunrene n domeniul gospodririi si indeosebi al protejrii apelor Dunarii impotriva poluarii.

In Declaratia adoptata de statele dunarene sunt cuprinse urmatoarele obiective, parte integranta a politicilor lor in materie de protectie a mediului inconjurator: utilizarea rationala si conservarea resurselor de apa ale Dunarii; prevenirea poluarii apelor sale; supravegherea calitatii lor.

Un obiectiv distinct al Declaratiei se refera la combaterea inundatiilor provocate de apele Dunarii, indeosebi de dezgheturi fiind prevazute masurile corespunzatoare in planul general al gospodaririi apelor.

- O conceptie cu adevarat noua in materie de poluare a apelor continentale a fost promovata prin Conventia relativ la protectia Rinului contra polurii chimice.

Astfel, unele dispozitii importante pe care le contine se aplica bazinului hidrografic in ansamblul sau ca instituirea obligatiei de a se elimina poluarea apelor de suprafata ale bazinului Rinului prin substante periculoase prevazute de lista neagra; inventarul national de deseuri trebuie sa fie stabilit pentru apele de suprafata ale bazinului Rinului; orice deversare efectuata in apele de suprafata ale bazinului este supusa anumitor conditii s.a.

- Conventia privind protectia apelor rdului Tisa i a afluentilor ei impotriva polurii, Szeged, 1986.

- Conventia privind protectia cursurilor de ap transfrontiere si a lacurilor internationale, Helsinki, 14 martie 1992.

Partile se angajeaza sa ia toate masurile necesare pentru prevenirea, controlul si reducerea oricarui impact transfrontier, fara sa provoace direct sau indirect, un transfer al poluarii in alt mediu.

In luarea masurilor preconizate, partile se vor conduce dupa urmatoarele principii:

a) principiul precautiunii, in virtutea caruia actiunea de evitare a impactului transfrontier potential, prin degajarea de substante periculoase, nu va fi amanata din cauza faptului ca cercetarea stiintifica nu a demonstrat din plin legatura cauzala intre aceste substante, pe de o parte, si impactul transfrontier potential, pe de alta parte;

b) principiul ,,poluatorul plateste", in baza caruia costurile masurilor de prevenire, control si reducere a poluarii vor fi suportate de cel ce polueaza;

c) principiul dupa care resursele de apa vor fi gospodarite astfel incat sa corespunda necesitatilor generatiilor prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati.

Conventia prevede ca fiecare parte va stabili limite de emisie peritru descarcarile in apele de suprafata din surse punctuale bazate pe cele mai bune tehnologii disponibile care sunt aplicabile in mod specific sectoarelor industriale individuale sau industriilor din care provin substantele periculoase. In plus, fiecare parte va defini, unde este cazul, obiectivele de calitate a apelor si va adopta criteriile de calitate a acestora in scopul prevenirii, controlului si reducerii impactului transfrontier.

- Conventia privind cooperarea pentru protecia i utilizarea durabila a fluviului Dunrea, Sofia, 29 iunie 1994.

In conformitate cu prevederile Conventiei, partile vor coopera in problemele fundamentale ale gospodaririi apelor si vor lua masurile legale, administrative si tehnice adecvate pentru a mentine cel putin si a imbunatati starea actuala a mediului inconjurator si conditiile de calitate a apei Dunarii si a apelor din bazinul sau hidrografic, pentru a preveni si reduce, pe cat posibil, impacturile si schimbarile nefavorabile ce apar sau pot fi cauzate.

La baza tuturor masurilor de protectie stau principiile: poluatorul plateste" si al precautiunii.

Tinand seama de propunerile Comisiei internationale, partile vor stabili limite de emisie aplicabile in sectoarele industriale individuale sau in industrie, in functie de incarcarile si concentratiile poluante si, pe cat posibil, bazate pe tehnologii cu poluare redusa sau nepoluante la sursa. In acelasi timp, ele vor stabili prevederi suplimentare pentru prevenirea sau reducerea evacuarii de substante periculoase si de nutrienti in cazul surselor nepunctuale, in special atunci cand sursele principale provin din agricultur luand in considerare cele mai bune practici ecologice.

Daca in ceea ce priveste calitatea mediului riveran fluviului Dunarea, orice persoana fizica sau juridica poate fi informata la cerere, la un pret rezonabil, de catre autoritatile competente ale partilor contractante, secretele industriale si comerciale sau alte componente confidentiale ale informatiei transmise, in conditiile legilor nationale, sunt protejate, prin respectarea de catre parti a caracterului lor secret, fiind folosite exclusiv in scopul stipulat in Conventie.

Se desprinde totusi, in prezent, si tendinta adoptarii unor masuri de protectie si combatere a poluarii care sa cuprinda zone mai largi decat apele propriu-zise ale unui fluviu sau lac international si anume, un intreg bazin hidrografic.C. PROTECIA MRILOR I OCEANELOR a) Particulariti ale polurii mrilor i oceanelorAsa cum s-a aratat in literatura juridica, poluarea marilor este o problema universala, care afecteaza toate tarile, atat cele dezvoltate cat si cele in curs de dezvoltare, toate fiind, intr-un mod sau altul, responsabile. Anumite probleme legate de poluarea marilor au un caracter local, foarte multe insa, au un caracter international. Masurile care ar putea si trebuie sa fie luate pentru a lupta impotriva poluarii marilor si oceanelor sunt inca dificil de stabilit, dat fiind diversitatea poluantilor si a surselor de poluare care nu intotdeauna pot fi localizate.

Unii agenti de poluare a marilor isi conserva compozitia lor chimica timp de decenii; altii, isi transforma substanta lor, devenind inofensivi in spatiul a catorva ore sau zile; unii agenti de poluare reprezinta o amenintare precisa si imediata pentru viata marina; altii pot deveni nocivi dupa o perioada mai lunga.

Echilibrul ecologic al marilor si oceanelor poate fi si el perturbat in modalitati diferite, daca avem in vedere faptul ca unii poluanti intoxica animalele si plantele prin simplu contact cu ele; altii, avizi de oxigenul raspandit in apa marii, il diminueaza considerabil ducand la disparitia unor specii. Unii poluanti creaza posibilitatea cresterii rapide a unor specii unice, care fie ca distrug, fie ca intoxica alte specii; alti poluanti se aglomereaza in corpul vietuitoarelor marine, modificand substantial functiile lor fiziologice si constituind un pericol nu numai pentru dezvoltarea ulterioara a acestora, dar si pentru posibilitatea ca ele sa ramana o baza alimentara pentru omenire.

Locurile in care se produce fenomenul de poluare a mediului marin reprezinta, de asemenea, un element important in realizarea unor masuri adecvate pentru protectia acestuia. Marile si oceanele nu reprezinta un mediu omogen, curentii pot deplasa masele de apa la mari distante, iar viata marina si elementele nutritive necesare pentru intretinerea ei nu sunt repartizate uniform, ci sunt concentrate in anumite zone.

Cu alte cuvinte nu este suficienta o singura masura sau un singur tip de masuri nationale sau internationale pentru a reglementa toate problemele pe care le ridica poluarea marilor.

Unul din poluantii persistenti este si petrolul. Masurile juridice ce au fost luate pe scara nationala si international, pentru a nltura amenintarea crescanda a poluarii marilor si oceanelor cu petrol urmaresc ca obiective majore: sa limiteze sau sa interzica evacuarea voluntara de reziduuri petroliere; sa elimine sau sa atenueze poluarea accidentala prin petrol; sa impuna o reglementare privind responsabilitatea pentru daunele cauzate prin poluare. Printre documentele internationale adoptate in acest sens, citam: Conventia privind platoul continental si Conventia referitoare la marea libera, adoptate la Geneva in 1958.

b) Conservarea i protecia juridic a mrilor i oceanelor Protectia mediului marin a capatat o insemnatate majora devenind azi obiect de reglementare internationala, in conditiile in care fauna si flora marilor si oceanelor sunt puse serios in pericol prin poluarea accentuata si de dimensiuni mondiale.

In aceste conditii se impune, in continuare, luarea de masuri pentru prevenirea si diminuarea poluarii si protejarea mediului marin, cu ajutorul unor instrumente juridice multilaterale, universale si regionale, prin coordonarea activitatii statelor in cadrul unor conferinte si organizatii internationale.

Este de observat ca in practica protejarii mediului marin se intalnesc doua mari categorii de reglementari :

- reglementari interne, nationale i- reglementari cu caracter international.

Practica statelor s-a orientat cu precadere spre protejarea apelor maritime teritoriale impotriva poluarii, conturandu-se insa si tendinta spre reglementarea activitatii navelor nationale, in sensul protejarii mediului marin si in marea libera, adeseori in zone precis delimitate, indepartate de spatiul marin national.In categoria normelor juridice de protejarea a marii teritoriale intalnim:

- un grup de norme ce reglementeaza operatiile de amestecare a petrolului cu apa in situatiile de balastrare sau curatare si restrictiile in operatiunile de descarcare si transferare a hidrocarburilor din tancurile petroliere;

- norme care stabilesc zone prohibitive pentru operatiunile de descarcare si transfer de produse poluante de la o nava la alta sau de la nava la uscat;

- norme care reglementeaza dreptul de inspectare a navelor banuite a fi adus prejudicii mediului marin, drept recunoscut organelor statului riveran in spatiul marin suspus jurisdictiei sale si reglementat ca obligatie de a reclama navele vinovate tuturor statelor in marea libera;

- norme referitoare la pescuit si conservarea resurselor vii ale marii.

c) Reglementri cu caracter internIn legatura cu protectia mediului marin, Legea nr. 17 din 7 august 1990, privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue (adiacent, conex) ale Romaniei, imputerniceste organele romne competente sa stabileasca reguli privind prevenirea, reducerea si mentinerea sub control a poluarii mediului marin i sa asigure, totodata, respectarea acestora in porturi, in apele maritime interioare si in marea teritoriala ale Romaniei (art. 30).

Legea interzice poluarea apelor maritime interioare si a marii teritoriale, precum si a atmosferei de deasupra acestora, prin deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave sau alte instalaii plutitoare sau fixe, de pe aparate de zbor, precum si de catre surse aflate pe tarm, a unor substante sau reziduuri de substante toxice, radioactive, hidrocarburi, precum si a altor substante daunatoare sau periculoase pentru sanatatea oamenilor, ori pentru flora si fauna marii sau alte reziduuri ori materiale care pot sa produca pagube tarmului romanesc ori sa creeze obstacole in calea utilizarii legitime a marii (art. 31).

Pentru situatiile in care in apele maritime interioare sau in mare teritoriala a Romaniei se produce o coliziune de nave, o esuare sau o alta avarie maritima, iar actiunile in legatura cu producerea unui astfel de eveniment pot avea consecinte daunatoare pentru apele maritime interioare si marea teritoriala sau pentru tarmul romnesc, organele competente romane sunt in drept sa adopte masuri necesare, corespunzatoare cu paguba efectiva sau cu amenintare pe care o reprezinta, in scopul apararii impotriva poluarii sau a amenintarii cu poluarea.

O importanta prevedere a legii este si cea potrivit careia, in marea teritoriala, in apele maritime interioare si in porturile Romniei este interzis accesul oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice sau alte arme de distrugere in masa sau care transport asemenea arme sau munitii pentru acestea, precum i orice alte rnarfuri sau produse interzise de legile Romaniei (art. 10).

d) Reglementri cu caracter internaional1) Convenii cu vocaie mondial- Convenia internaional pentru prevenirea polurii apelor mrii prin hidrocarburi, Londra, 1954.Conventia are ca scop adoptarea de masuri pentru prevenirea poluarii marii cu petrol deversat de nave. Aceste masuri sunt valabile pentru toate navele statelor parti la Conventie, cu exceptia tancurilor petroliere sub 150 tone greutate si a altor nave sub 500 tone greutate, inregistrate in afara teritoriului sau de alta nationalitate si a navelor care se ocupa cu pescuitul balenelor.

- Prima Conferinta postbelica a dreptului marii a fost convocata la Geneva in anul 1958, care s-a incheiat cu adoptarea la 29 aprilie 1958 a patru conventii, deosebit de importante, privind: marea teritoriala si zona contigu, marea liber, platoul continental, pescuitul si conservarea resurselor biologice in largul mrii. Conferinta a mai adoptat, in afara celor patru conventii, un protocol de semnare facultativa privind reglementarea obligatorie a diferendelor si nou rezolutii.

- Conventia asupra mrii teritoriale i zonei contigue Geneva 1958, defineste notiunea de ,,zona contigua" in care da dreptul statului riveran de a aplica masurile de protectie si securitate, in conformitate cu normele dreptului international.

Navele straine au obligatia sa se supuna reglementarilor statului riveran.

- Conventia asupra mrii libere, Geneva, 1958, reglementeaza obligatia statelor de a emite reguli cu privire la: evitarea ,,murdririi marilor prin hidrocarburi raspandite de nave sau conducte petroliere sau rezultand din explorarea si exploatarea solului si subsolului marin" si de a lua masuri pentru evitarea murdririi prin aruncarea in apa a deseurilor radioactive (art. 24).

- Conventia asupra platoului continental, Geneva, 1958.Asupra platoului continental, statul riveran exercita drepturi suverane depline in scopul explorarii acestuia si al exploatarii resurselor sale naturale.

Conform art. 2 alin. 4 resursele naturale cuprind resursele minerale si alte resurse fara viata, de pe fundul marii si din subsolul acesteia, ca si organismele vii care apartin speciilor sedentare, adic organismelor care, in stadiul in care pot fi pescuite sunt fie imobile pe fundul marii sau sub acest fund, fie incapabile de a se deplasa daca nu raman in mod constant in contact fizic cu fundul marii sau cu subsolul acesteia.

- Conventia international asupra interventiei in marea liber in caz de accident ce antreneaz sau pot antrena o poluare cu hidrocarburi, Bruxelles, 1969.

Potrivit acestei Conventii, statele pot lua masuri in caz de accidente care antreneaza pericolul unei poluarii a marii teritoriale si a tarmului cu hidrocarburi, cu conditia sa nu aduca atingere principiilor care guverneaza regimul juridic al marii libere.

- Conventia asupra rspunderii civile pentru prejudiciile datorate poluarii cu hidrocarburi, Bruxelles, 1969. Are ca obiect garantarea unei indemnizatii echitabile persoanelor ce au suferit prejudicii in acest mod; tinde sa adopte reguli de procedura uniforma pe plan international; reglementeaza dreptul victimei - persoana fizica sau juridica de drept public sau privat, precum si un alt stat sau subdiviziunile sale politice - de a fi despagubite.

- Conventia asupra crerii unui fond international de indemnizare pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971.Apare ca o formula originala, institutionalizata, de asigurare a incasarii despagubirii de catre victima poluarii in anumite situatii care Conventia asupra raspunderii civile nu se aplica sau nu permite, aplicandu-se, sa se asigure o justa despagubire, cum ar fi: neprevederea unei responsabilitati, proprietarul raspunzator nu este in masura sa achite paguba produsa din motive financiare sau paguba exclude responsabilitatea proprietarului.

- Declaratia Adunrii Generale O.N.U. asupra principiilor privind fundul mrilor si oceanelor si subsolul lor, dincolo de limitele jurisdictiei nationale, 1971. Conform acestei Declaratii, fundul marilor si oceanelor si subsolul lor, aflate dincolo de limitele jurisdictiei nationale si resursele lor formeaza patrimoniul comun al umanitatii. Ca urmare, nici stat, nici o persoana fizica sau juridica nu poate revendica, exercita sau dobandi asupra acestei zone si a resurselor sale, drepturi incompatibile cu regimul international stabilit.

Explorarea zonei si exploatarea resurselor sale se vor face, interesul intregii umanitati, in scopuri exclusiv pasnice.

Aceeasi raspundere revine si organizatiilor internationale si membrilor lor pentru activitatile desfasurate de ele sau pe seama lor. Orice prejudiciu care rezulta din astfel de activitati atrage obligaia de reparare (art. 14).

- Conventia referitoare la prevenirea polurii marine cauzate de operaiunile de imersare efectuate de ctre nave si aeronave, Oslo, 1972. Este prima conventie care are in vedere nu numai hidrocarburile, ci toate substantele nocive luate in considerare dupa gravitatea pericolului pe care acestea il reprezinta.

Principalele caracteristici ale Conventiei constau in : 1. imparti-rea substantelor nocive in trei liste : una ,,neagra", alta ,,cenusie" si alta ,,alba", dupa starea de toxicitate; 2. stabilirea unei comisii cu anumite functii de coordonare si control.

- Conventia international pentru prevenirea polurii de catre nave, Londra, 1973, are ca obiectiv conservarea mediului marii prin obtinerea completei eliminari a poluarii internationale cu petrol si alte substante daunatoare si sa minimalizeze accientele de deversare a acestor substante.

- In anul 1982 a fost incheiata la Montego Bay, Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mrii, document ce consacra un intreg capitol protectiei si conservarii mediului marin. Se instituie reguli si obligatii internationale cum sunt, de exemplu: obligatia statelor de a conserva si proteja mediul marin, precum si dreptul suveran de a exploata resursele naturale; indatorirea de a nu transfera pagubele dintr-o regiune in alta sau transforma un tip de poluare in altul; obligatia de a intari legislatia in domeniul s.a.

Conventia prevede masuri de prevenire, reducere si control al poluarii; formele de cooperare globala si regionala; asistenta tehnica; regulile internationale si legislatia national care sa previna, sa reduca sau sa controleze poluarea, cu referiri exprese la poluarea din surse situate pe pamant, din activitatile asupra subsolului marin ce sunt subiect al legislatiei interne, poluarea prin deversari sau prin activitatea navelor si poluarea din sau atmosfera; garantii i proceduri legale in cazul incalcarii regulamentelor pentru combaterea poluarii; protejarea regiunilor inghetate ale marilor si oceanelor; raspunderea in cazul producerii de prejudicii, cu exceptiile expres prevazute; corelatia dintre obligatiile asumate de state prin aceasta Conventie si cele asumate prin conventii speciale.

- Tratatul privind interzicerea instalrii unor arme nucleare si a altor arme de distrugere in mas pe fundul marilor si oceanelor si in subsolul lor, incheiat n 1971, se inscrie in aria actelor internationale care se refera la masurile colaterale de reducere a cursei inarmarilor, a dezarmarii si in consecinta, a diminuarii gravului pericol de contaminare radioactiva.

Pornind de la recunoasterea interesului comun al umanitatii in progresul explorarii si folosirii in scopuri pasnice a fundului marilor si oceanelor, tratatul are ca scop principal, prevenirea unei curse a inarmarilor nucleare pe fundul marilor si oceanelor si in subsolul lor, avand insa, fara sa declare in mod expres, implicatii cu privire la protectia acestora, ca factori de mediu.

2) Convenii cu vocaie regional - Conventia privind prevenirea polurii mediului marin in zona marii Baltice, Helsinki, 1974.

Conventia constitute primul instrument juridic care cuprinde cele mai complete reglementari in domeniul protectiei mediului marin. Ele se refera la poluarea de origine teluric, fie ca aceasta ajunge in mare prin intermediul cursurilor de apa sau al aerului, fie direct de la asezarile sau industriile situate pe litoral. De asemenea, se refera la poluarea de catre nave, la poluarea datorata echipajelor de agrement si la poluarea prin scufundare.

Partile sunt chemate sa ia masurile necesare pentru a preveni poluarea rezultata din activitatile de explorare sau exploatare a fundului marii si a subsolului sau (art. 10) si de a coopera in scopul eliminarii sau reducerii poluarii prin hidrocarburi si alte substante nocive (art. 11).

Obligatia fundamental a prilor ramane, insa, de a lua, individual sau impreuna, toate masurile legislative, administrative sau de alt natura, in scopul de a preveni sau reduce poluarea si de a proteja sau valorifica mediul marin in zona Marii Baltice.

- Conventia privind prevenirea polurii marine de origine teluric, Paris, 1974.

Face parte dintr-un ansamblu de masuri progresive si coerente pentru protejarea mediului marin impotriva poluarii.

Prevederile Conventiei se refera la Oceanele Atlantic si Artic.

Partile se angajeaza sa elimine poluarea de origine teluric a marilor prin substantele enumerate expres in anexa si sa limiteze strict poluarea produsa de acestea.

- Conventia privind prevenirea polurii Marii Mediterane, Barcelona 1976.

Convocata sub auspiciile Programului Natiunilor Unite pentru Mediu Inconjurator, Conferinta plenipotentiarilor tarilor riverane la Marea Mediterana a elaborat si supus spre semnare trei instrumente juridice, aflate in interactiune: Conventia cu privire la prevenirea poluarii Marii Mediterane; Protocolul relativ la prevenirea polurii Marii Mediterane cauzate de operatii de imersare efectuate de nave si aeronave; Protocolul relativ la cooperarea in domeniul combaterii poluarii Marii Mediterane prin hidrocarburi si alte substante periculoase in cazul situatiilor critice.

- Conventia privind protectia mediului marin si a zonelor de coast ale Pacificului de Sud-Est, Lima, 1981.

Are ca obiectiv protectia mediului marin si a zonelor de coast ale Pacificului de Sud-Est in zona de 200 mile in care se aplica suveranitatea si jurisdictia partilor si, dincolo de aceasta zona, in largul marii, pana la o limita in interiorul careia o poluare a largului marii poate afecta zona specificata mai inainte.

- Acord cu privire la cooperarea regional in lupta impotriva polurii prin hidrocarburi si alte substane duntoare in caz de situatie critic in Pacificul de Sud-Est, Lima, 1981.

Documentul urmrete sa asigure protectia statelor costiere si a ecosistemului marin al Pacificului de Sud-Est impotriva poluarii cu hidrocarburi si alte substante daunatoare in caz de situatie critica.

- Conventia privind protejarea Mrii Nordului impotriva polurii prin hidrocarburi, Bonn, 1983.

Potrivit Conventiei, partile contractante sunt chemate sa-si uneasca eforturile in directia luptei imporiva poluarii cu hidrocarburi a apelor marii, atunci cand aceasta prezinta un pericol grav si iminent (art. 1) pentru litoralul sau interesele lor; ele inteleg sa se informeze reciproc atat despre structura nationala care se preocupa cu efectele poluarii prin hidrocarburi si autoritatea competenta care primeste rapoartele si se ocupa de masurile de asistenta mutuala intre partile contractante (art. 4) cat si despre producerea oricarui accident ce cauzeaza ori poate cauza poluarea prin hidrocarburi a marii sau despre prezenta, natura si intinderea panzei de hidrocarburi (mareea neagra) ce constituie ori poate constitui o serioasa amenintare la adresa uneia sau mai multor parti contractante (art. 8).

- Conventia cu privire la protectia Marii Negre impotriva poluarii, Bucuresti, 1992.Studiile comparative si referintele hidrologice asupra bazinului Marii Negre, ca mediu de viata, invedereaza ca, in principal, sunt trei repere care ii contureaza personalitatea ecologica:

caracterul de mare aproape inchisa;

caracterul de bazin colector al unei bogate retele de rauri si fluvii;

stratificarea apelor sale in adncime.

Fiind constiente de importanta valorilor economice, sociale si de sanatate a mediului marin al Marii Negre, de faptul ca resursele naturale si de agrement ale acesteia pot fi pastrate, in primul rand, prin eforturile comune ale statelor riverane interesate in conservarea, exploatarea si dezvoltarea potentialului ei bioproductiv si tinand seama de caracteristicile hidrologice si ecologice speciale ale acestei mari, de sensibilitatea deosebita a florei si faunei ei la schimbarile de temperatura si de compozitie a apei, partile contractante au in vedere necesitatea cooperarii stiintifice, tehnice si tehnologice atat intre ele, cat si cu organizatiiie internaionale interesate in conservarea mediului marin al Marii Negre si protejarea resurselor vii ale acesteia impotriva poluarii.

Conventia se refera la prevenirea poluarii mediului marin al Mrii Negre din orice surs cu substantele si materialele periculoase prevazute in anexa, precum si la prevenirea, reducerea si controlul poluarii acestui mediu din surse de pe uscat, de pe nave, prin descarcare sau cu petrol sau alte substante nocive. In acest scop, au fost incheiate trei protocoale care fac parte integrant din Conventie: Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre din surse de pe uscat;

Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre prin descarcare;

Protocolul privind cooperarea in combaterea poluarii cu petrol si alte substante nocive a mediului marin al Marii Negre n situatii de urgenta.

0 prevedere importanta se refera la interzicerea de catre parti, in zonele aflate sub jurisdictia lor a descarcarilor de materiale de catre persoanele fizice si juridice ale statelor care nu sunt riverane la Marea Neagra. 13