(continuare)

11.noiembrie.2002PSIHOLOGIE MEDICALACurs 4

(continuare)

Biocronometrie

Exista o biocronometrie specifica ilustrata prin ritmuri si cadente particulare de desfasurare a proceselor psihofiziologice. Cu toate ca decurg in virtutea unor principii generale, acestea difera ca durata si desfasurare la nivelul aceluiasi individ in functie de varsta. Astfel, desfasurarea proceselor metabolice, oxigenarea tesuturilor, cicatrizarea ranilor se realizeaza intr-un ritm mai rapid la organismele tinere in comparatie cu cele varstnice.

In virtutea acestui fapt s-au putut stabili corelatii precise intre varsta si viteza cicatrizarii. Prin calcularea asa-numitului index al cicatrizarii care este in functie de intinderea plagii si varsta organismului, se poate estima cu relativa precizie viteza vindecarii ranilor cutanate, refacerea post-operatorie a tesuturilor etc. Astfel, se considera ca potentialul regenrativ este dublu la o persoana de 20 de ani fata de una in varsta de 40 de ani. Dupa cum vindecarea unei rani s-ar realiza intr-un interval de 5-6 ori mai scurt la un copil de 10 ani fata de o persoana de 60 de ani.

Aceste constatari pot fi corelate cu un fapt de observatie empirica ce vizeaza heterocronia, respectiv viteza diferita observata in procesul maturizarii si imbatranirii oamenilor de varsta egala. Acest fapt se refera la acea constatare ca oamenii de aceeasi varsta par mai tineri sau mai batrani, ilustrand astfel o diferenta variabila de la un individ la altul intre varsta cronologica si cea biologica. In aceeasi unitate de timp unii se maturizeaza si inregistreaza semne de involutie mai accentuata decat altii, chiar daca ei apartin aceluiasi grup rasial, socio-cultural si economic.

Uneori, diferenta intre varsta cronologica si cea biologica este extrema, imbracand aspecte patologice. De exemplu: progeria, care este o afectiune rara, ce consta intr-o involutie biopsihologica rapida, astfel incat la varsta de 10 ani individul in cauza prezinta aspectul fizic si intelectual al unui individ de 70-80 de ani.

In mod obisnuit insa diferenta intre varsta cronologica si varsta biologica poate fi de ani sau chiar decenii. Astfel, sub unghiul infatisarii fizice, oamenii se afla la distante variabile inaintea sau in urma unui etalon admis in mod conventional pentru varsta data. Aceste diferente sunt mai evidente la varstele avansate, cand se vorbeste de imbatranire timpurie sau tardiva.

Gradul de dispersie biologica fata de varsta cronologica este in functie de mai multe variabile printre care: ereditatea, invaliditatea fizica, bolile somatice, sistemele psihostresante etc.

In afara diferentelor fizice intre varsta cronologica si cea biologica, se pot constata neconcordante in grade variabile intre varsta cronologica si cea psihologica. Inseamna ca unele persoane inregistreaza o maturizare psihica precoce, in timp ce altele prezinta o maturizare psihica tardiva sau pot ramane cu o insuficienta dezvoltare psihica.

Heterocronie in inevolutia psihica

Cu toate ca observatiile privind heterocronia sunt limitate la studiul deficientei mentale, aceasta heterocronie poate fi constata atat in privinta dezvoltarii fizice generale, cat si sub aspectul dezvoltarii psihice normale.

Observatiile asupra evolutiei psiho-biologice din starile de involutie ilustreaza o evidenta heterocronie atat in planul deteriorarii si regresiei psihice, cat si in acela al involutiei organice. Astfel, analiza structurala a starilor de involutie senila ilustreaza dezintegrari in ritmuri si grade variabile ale functiilor psihice. Nu exista o sincronie in privinta dezintegrarii motorii, operatorii, mnezice, lingvistice, gnozice sau praxice. Astfel, dezintegrarea motorie se realizeaza intr-un ritm mai accelerat decat dezintegrarea operatorie, dupa cum dezintegrarea praxica are loc mai rapid decat dezintegrarea gnozica.

Faze, stadii si durate ale activitatii hipnice evidentiate in studii bioelectrice

Inregistrarea biocurentilor cerebrali in timpul somnului a permis aprecieri obiective asupra momentului instalarii sale, a profunzimii si ritmului de desfasurare.

Pe baza acestor observatii s-a impus o noua sistematizare a fazelor desfasurarii somnului care cuprinde: faza de somn lent (cu unde lente, cu o durata de cca. 90-100 de minute) si faza de somn rapid (cu durata de 30 de minute).

Faza de somn lent cuprinde cca. 70% din durata hipnica totala si se caracterizeaza din punct de vedere neurofiziologic prin:

micsorarea pupilelor (mioza);

inchiderea pleoapelor;

relaxare musculara cu persistenta unui tonus moderat al musculaturii cefei; scaderea ritmului cardiac si respirator; scaderea tensiunii arteriale.Activitatea bioelectrica din timpul somnului lent este reprezentata de unde rapide cu o frecventa de 10-15 cicli/s, urmate de unde lente de 1-3 cicli/s si de mare voltaj.

Somnul rapid intuit sub aspect clinic inca din antichitate, a fost confirmat electroencefalografic in urma cu 25 de ani. A fost de numit si somn paradoxal. Somnul rapid intervine la intervale constante, pe fondul somnului lent. Intrucat somnul rapid este insotit de miscari oculare, el este denumit si faza de REM a somnului.

Aceasta etapa a somnului survine in mod ritmic sub forma unor faze de 25-30 minute in timpul somnului lent, ocupand 25-30% din durata totala a somnului.

Neurofiziologic, somnul rapid se caracterizeaza prin:

relaxare musculara generalizata, cu atonia musculaturii cefei;

aparitia unor tonii si clonii ce cuprind grupe musculare ale trunchiului si membrelor; mioza sau mitriaza; salve de miscari oculare rapide cu o frecventa de 60-70 cicli/s ce traduc existenta activitatii onirice; modificari viscero-vegetative evidentiate prin tahicardie, tahicnee, cresterea tensiunii arteriale.Tonia reprezinta cresterea tonusului muscular in diferite regiuni (si la nivelul musculaturii fetei) iar clonia reprezinta salve de contractii musculare.

Activitatea bioelectrica din timpul somnului rapid este reprezentata prin unde cu frecventa de 20-30 cicli/s si amplitudine redusa. Aparitia miscarilor oculare este ilustrata prin concomitente electroencefalografice reprezentate prin unde ample (200-300 microvolti) sub forma de varfuri monofazice cu frecventa de 40-50 cicli/s.

Considerat in mod empiric drept somn superficial, somnul rapid are un prag de trezire mai ridicat decat acela al somnului lent, astfel incat stimulari auditive, tactile sau motorii care trezesc persoanele din faza de somn lent, nu izbutesc sa determine trezirea dintr-o faza de somn rapid.

Somnul rapid se prezinta sub forma de faze ce apar la anumite intervale pe fondul somnului lent. Cei mai multi cercetatori considera insa ca faza de somn rapid nu constituie un element al somnului lent, ci un moment succesiv al acestuia. Astfel, o faza de somn lent este asociata cu o faza de somn rapid, alcatuind un ciclu de somn sau o unitate de somn.

In timpul noptii se succed 4-5 cicluri de somn, ce inseamna aproximativ 6 ore de somn lung si 2 ore de somn rapid. Somnul rapid nu isi mentine o durata egala in cursul fiecarui ciclu, ci isi extinde durata de la un ciclu la altul pe baza somnului lent. Astfel, daca in cadrul primului ciclu de somn, raportul somn lung-somn rapid este de 110 10 minute, in cel de-al patrulea ciclu acest raport tinde spre o echilibrare, fiind de cca. 80 40 minute.