curs 3 cteh

C.Teh. note de curs 3 2014-2015 semestrul 1

1

vladac-uvab.webnode.ro

FAZELE PROCESULUI CREATOR

Aspecte generale privind procesul de creaie Prepararea Incubaia Iluminarea Elaborarea i verificarea

1. Aspecte generale privind procesul de creaie

Procesul de cratie este greu de descifrat in intimitatea sa, iar incercarea de a trasa

itinerariul cratiei nu este o sarcina chiar usoara. Mai mult, exista diferente mari intre

domeniile creatiei (stiinta, tehnica, arte plastice, literatura, interpretare scenica, etc.),

ceea ce face si mai dificil acest demers.

Incercarea de a stabili etapele procesului creator dateaza de mai bine de un secol. In

1910 s-a studiat pentru prima oara procesul rezolvarii unei probleme stiintifice,

identificandu-se cinci faze: sesizarea problemei, localizarea si definirea acesteia,

emiterea de solutii posibile, anticiparea efectului uneia dintre solutiile gasite,

acceptarea sau respingerea solutiei.

Modelul cel mai vehiculat privind etapele procesului crator s-a realizat, insa in 1926 de

G.Wallas si cuprinde patru etape:

Prepararea

Incubaia

Iluminarea

Elaborarea i verificarea

S-a atestat ulterior, pe cale experimentala ca etapele de mai sus caracterizeaza orice

proces creator, indiferent de domeniul in care se manifesta.

Trebuie mentionat, insa ca nu toate aceste etape se succed in ordinea prezentata mai

sus, nu intotdeauna apar toate si nu intotdeauna sunt la fel de importante. Incubatia si

iluminarea sunt nelipsite in orice proces creator, indiferent de domeniu. Acestea sunt

momentele cele mai importante, nucleul procesului creator.

- In stiinta sau tehnica se accentueaza mult prepararea si elaborarea, care sunt organizate rational si se desfasoara

constient. In arta, prepararea este mai mult un preambul de amorsare efectiva, iar verificarea se reduce la confruntarea

cu publicul.


2


2. Prepararea

Aceasta etapa, numita uneori si pregatire, este o faza destul de complexa, iar in domenii

ca stiinta sau tehnica poate fi determinanta. Are avantajul ca buna ei desfasurare

depinde de creator, de constiinciozitatea cu care se ocupa de problema studiata, dar si

de nivelul pregatirii lui.

Aceasta faza cuprinde mai multe subetape: sesizarea problemei, formularea

problemei, informarea asupra istoricului problemei, achizitionarea

materialului, schitarea primei solutii.

2.1. Sesizarea problemei Aceasta subetapa este caracteristica domeniului stiintific si tehnic si presupune

formarea obiectivului prin constientizarea deficientelor ce trebuie remediate, a

imperfectiunilor ce se pot indrepta, a inadvertentelor intre fapte si idei, a lacunelor in

teorie, etc.

Sesizarea problemei este posibila daca se poseda o insusire psihica numita

sensibilitatea la probleme. Sensibilitatea la probleme este capacitatea individului de a

sesiza probleme acolo unde altii nu le vad si de a nu rezista tentatiei de a le rezolva.

Importanta sesizarii problemei in actul creator este mare, intrucat o problema

identificata are multe sanse sa fie rezolvata. Dimidium facti, qui coepit habet-Horatiu

(Lucrul inceput este pe jumatate facut). Uneori nu este greu sa emiti idei, ci sa gasesti

problema pentru care emiti idei.

- Apa a impins intotdeauna in sus corpurile cufundate, dar numai Arhimede si-a pus problema de ce? si a descoperit legea

care ii poarta numele.

- Cand apa se prelinge de-a lungul unui deget, atrasa parca de acesta, nimeni nu si-a pus problema, in afara savantului

H.Coanda, care a descoperit efectul Coanda aplicat ulterior la circulatia gazelor in ajutaje.

2.2. Formularea problemei Acum problema este formulata in termeni clari si familiari. O problema creativa coret

formulata trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: sa fie divergenta, sa fie unica, sa

fie unitara, sa nu fie o problema de alegere, sa nu fie solutie la adevarata

problema. Ce inseamna defapt aceste lucruri?

Problema divergent este problema care poate avea mai multe raspunsuri, spre

deosebire de problema convergenta care are un singur raspuns. Aceste denumiri au fost

introduse si tratate cu mare atentie inca din anii '50.

Daca raspunsurile la problema formulata sunt multiple, ele se disperseaza ca intr-un

evantai tot mai deschis si unele dintre ele pot fi noi si originale. Probleme convergente

nu sunt probleme creative.

- O problema divergenta poate fi: In cate moduri putem reduce cheltuielile de fabricatie pentru reperul Z? Raspunsurile

vor fi multiple, legate de aspecte ce tin fie de reconceperea formei, a materialelor folosite, a ambalajului, a fluxului de

productie, fie a marketingului. Aceasta este o problema creativa.


3


- O problema convergenta poate fi: Cu cat scad cheltuielile de fabricatie la reperul Z daca se inlocuieste materialul X cu materialul Y? Raspunsul este unic, obtinut printr-un calcul economic. Aceasta nu este o problema creativa.

Problema unic este problema care nu are cerinte multiple. Daca aceasta conditie nu

se indeplineste, este necesara demultiplicarea problemei in mai multe probleme unice.

- O problema multipla poate fi: Ce sortiment nou putem produce si cu ce costuri? aceasta problema este dubla si impune transformarea ei in doua probleme unice.

Problema unitar este problema de sine statatoare, care nu conduce implicit la

scindarea ei in alte probleme. Problemele neunitare sunt, de cele mai multe ori, cu un

enunt vag.

- O formulare vaga a unei probleme poate fi: Valorificarea materialelor reciclabile. Rezolvarea acestei probleme se poate face eficient daca se scindeaza in mai multe probleme unitare: care sunt materialele reciclabile?, cum le putem colecta

pe categorii?, ce se poate produce din deseuri?, ce tehnologii sunt disponibile pentru valorificarea deseurilor?, cum

informam populatia desprea aceasta actiune?, etc.

Evitarea existenei problemei de alegere, adica la problema gasita sa nu se raspunda

doar cu termenii da sau nu.

- O formulare de acest tip poate fi: Vanzarile produsului X au scazut nepermis de mult. Il scoatem din fabricatie?. Raspunsurile acestei intrebari pot fi da sau nu, a treia varianta de raspuns nu exista, tertio non datur. Pentru a avea

mai multe posibilitati, aceasta problema poate fi formulta intr-un mod creativ, astfel: Ce modalitati putem aborda pentru

a face vandabil produsul X, din nou?.

Formularea s nu fie o soluie la adevarata problem. Un exemplu in aceasta

directie poate fi urmatoarea formulare: Realizarea de containere pentru materiale

reciclabile. Intr-o oarecare masura, este si aceasta o problema care atrage mai multe

raspunsuri, dar la o analiza mai atenta se constata ca este solutia pentru o problema mai

larga cum colectam materialele reciclabile.

2.3. Informarea asupra istoricului problemei Aceasta subetapa este caracterizata de gasirea unor raspunsuri la intrebari de tipul: s-a

mai ocupat cineva de aceasta problema pana acum?, ce solutii s-au mai gasit?, ce

probleme au mai aparut in legatura cu problema analizata?, ce cunostinte sau tehnici

au fost utilizate? etc. Aceasta subetapa este necesara pentru a nu reinventa roata,

adica pentru a nu redescoperi cu munca si cheltuiala lucruri vechi sau pentru a nu

repeta greseli ale cercetarii din trecut.

2.4. Achiziia materialului Aceasta subetapa necesara rezolvarii problemei solicita rezistenta fizica si psihica a

creatorului. Individul creator trebuie sa dea dovada de echilibru intre tentatia de a stoca

cat mai multe informatii si necesitatea de a selecta si filtra doar cunostintele direct

implicate in problema studiata.

2.5. Schiarea primelor soliii Prin aceasta subetapa se incheie procesul de preparare. Acum este antrenata intreaga

personalitate a creatorului, atat aptitudinile sale cat si atitudinile, capacitatile


4


intelectuale, afective si volitive ale persoanei. Pentru a parcurge cu succes aceasta faza,

in general, persoana creatoare trebuie sa posede:

Atentie distributiva - pentru a tine sub control un camp larg de date;

Abilitatea de a se juca cu ideile capacitatea, spontana sau voita, de a aborda

capcanele gandirii logice si de a se lasa prada imaginatiei, asociind idei, fapte,

teorii in spiritul se vedem ce iese;

Capacitatea de concentrare de a nu se risipi in directii colaterale, lipsite de

importanta, de a mentine in atentie obiectivul final;

Toleranta la ambiguitate capacitatea persoanei de a utiliza mental o serie de

concepte incomplet definite sau conturate sau de a stapani un material abundent

si difuz, neordonat;

Rezistenta la inchidere capacitatea de a rezista tentatiei de a crede rezolvata

problema acceptand una din primele solutii venite in minte, in perspectiva unei

idei mai originale, superioare. De asemenea, se presupune o preocupare

permanenta fata de ameliorari succesive ale produsului creatiei;

Fluiditatea gandirii bogatia, usurinta si rapiditatea asociatiilor intre idei;

Flexibilitatea gandirii capacitatea de a trece de la o categorie de idei la alta, de a

abandona rapid o cale sterila;

Originalitatea gandirii;

Motivatia si perseverenta;

Rezistenta psihica si fizica.

Reusita acestei faze depinde de nivelul de instruire al persoanei, de cunostinte

acumulate, atat cele generale cat si cele de specialitate. In anumite domenii de creatie,

cultura si experianta de viata a persoanei creatoare pot fi foarte importante.

- Istoria culturii ofera destule exemple de mari creatori care au facut studii colaterale, uneori destul de indepartate de

domeniul in care au activat: Shakespeare a fost extrem de preocupat de stiintele naturii, Flaubert s-a preocupat extensiv

de istorie, Proust era interesat de astronomie, horticultura sau farmacie.

Creatorul trebuie sa posede deprinderi specifice domeniului de creatie in care activeaza.

Este vorba de deprinderi intelectuale cat si de deprinderi motrice (esentiale in: tehnica,

arte plastice, muzica, etc.). Acestea se numesc aptitudini speciale. Pentru favorizarea

inspiratiei, persoana creatoare poate sa-si realizeze conditii speciale de lucru, proprii, in

care se simte in largul sau.

- Balzac lucra numai la lumina lumanarilor, cu jaluzelele trase, imbracat intr-o roba asemanatoare calugarilor dominicani;

- Caragiale scria pe teancuri de foi tinute pe genunchi;

- Cosbuc scria in special seara, iar poeziile le compunea cantandu-le. De asemenea, poetul chiar spunea ca mai cu voie

compun cand calatoresc cu trenul, atunci cand stau afara, pe platforma vagonului si acolo bombanesc versurile in pace;

- Beethoven compunea in gand in timpul plimbarilor lungi;

- Byron mirosea trufe in timp ce crea, iar Haydn compunea imbracat in haine de sarbatoare.

Daca pregatirea are sansa de a se solda cu o idee deosebita, urmatoarele faze devin

inutile. Procesul creativ va trece in faza finala de elaborate si verificare.


5


In caz de nerealizare, creatorul lasa, pentru o vreme, problema deoparte, nu se mai

preocupa de ea si se relaxeaza sau trece temporar la alte preocupari, de preferinta mai

usoare.

3. Incubaia

Cu toate ca aparent, etapa este pasiva, o balta a linistii-Sadoveanu, creatorul ramane

conectat la problema, doar ca terenul solutiei se muta din zona constientului intr-o zona

mai putin controlabila a psihicului.

Rolul incubatiei este, in prima faza, sa scape de pistele gresite care au fost frecventate in

perioada de pregatire. Este vorba si de o distantare de problema care va permite

reluarea efortului de gasire a solutiei fara prejudecati.

In timpul acesta, problema isi cauta solutiile coborand in zonele adanci ale

inconstientului, unde sunt depozitate informatiile acumulate de individ in toata evolutia

sa. Aceste zone incontrolabile ale psihicului pastreaza porti deschise spre constient.

Astfel, orice element nou gasit, caruia i se identifica o legatura cu problema, este reperat

si aruncat in sus spre constient.

In aceasta maniera, individul are acces la capitalul de informatii depozitat mai demult, la

acele alternative care dorm. Participarea inconstientului dinamizeaza procesul

creator, deoarece, in acest mod, fluxul asociatiilor se desfasoara alert, pe itinerarii

simplificate.

4. Iluminarea

Denumita si inspiratie, este etapa strafulgerarii ideii, aparitia brusca a solutiei pentru

problema care a framantat creatorul. Acest moment este insotit de mai multe ori de

excalamatia aha! sau am gasit, asta era!.

Raspunsul cautat apare odata cu iluminarea brusca a constiintei, ca o intuitie

instantanee sau aproape miraculoasa fapt care a contribuit la invaluirea ei intr-o aura

misterioasa, divina.

Iluminarea face parte dintre acele fenomene care se preteaza mai degraba descrierilor

literare si mai greu explicatiilor stiintifice, asa cum apa marilor este mai clara la lumina

lunii decat a soarelui-L.Blaga.

In marturisirile lor, multi creatori spuneau ca in momentul cand descopereau solutia

erau cuprinsi de simplitatea ei sau faptul ca ea nu fusese identificata din cauza unor

premise gresite de la care plecase in rezolvare. Iata cum este justificat rolul incubatiei

care face ca pistele gresite sa dispara pentru a permite gandirii creatoare sa caute altele.


6


Iluminarea poate fi facilitata prin una din urmatoarele modalitati:

Slabirea controlului rational;

Atentia la orice fapt (chiar daca pare fara importanta);

Atentia la analogiile intamplatoare;

Ignorarea logicii in mod deliberat.

Slabirea controlului raional, face ca in mod deliberat, creatorul sa renunte sa se

gandeasca la problema. Pentru aceasta, creatorul, de cele mai multe ori, se implica intr-o

alta activitate. Chiar daca atentia persoanei s-a modificat sprea alta activitate,

conecatarea la problema este mentinuta prin legaturi inconstiente, iar o experienta

proprie din noul domeniu de activitate poate crea punti de legatura cu problema care a

nelinistit mintea creatorului.

- N.Tesla a fost un geniu al masinilor electrice. A lucrat o vreme pentru T.Edison, cu care a avut nenumarate polemici in

legatura cu viitorul curentului alternativ. T.Edison considera de neclintit suveranitatea curentului continuu, mai ales ca

singurele motoare electrice erau cele de curent continuu, pe cand N.Tesla intrezarea un viitor stralucit pentru curentul

alternativ, mai ales datorita avantajelor extraordinare ale transportului energiei la distante mari. Dupa cativa ani de

esecuri experimentale privind crearea unui motor de curent alternativ, N.Tesla are revelatia campului magnetic

invartitor. Ideea i-a aparut brusc, in timpul unei plimbari cu un prieten prin parc privind miscarea soarelui spre apus. Cu

bastonul a trasat pe nisip schema principiului pe care, mai tarziu, omenirea la aplicat in constructia generatoarelor

trifazate si a motoarelor asincrone sau sincrone.

O alta cale prin care se slabeste controlul rational de catre creator este valorificarea

creatiei in vis. Visul este constituit dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emotii si

alte senzatii ce apar, de obicei, in timpul somnului, mai ales in timpul starii de REM

(Rapid Eye Movement). Visul descrie experienta subconstienta, iar uneori visele ofera

raspunsuri la diferite probleme ce l-au obsedat pe creator, prin aducerea in constient

a imaginilor din straturile mai adanci ale psihicului.

- Chimistul F.Kekule in anul 1865, era framantat de problema elaborarii formulei benzenului. Cea mai stralucita descoperire a intregii chimii organice se datoreaza atipirii marelui cercetator in fotoliul de langa soba. Ochiul meu

mintal, exersat prin viziuni repetate, vedea acum cele mai mari alcatuiri de forme schimbatoare. Lungi lanturi, toate in

miscare, se apropiau adesea unul de altul incolacindu-se si invartindu-se ca serpii. Dar iata ca deodata unul dintrea serpi

isi apuca cu gura propria coada si incepe sa se invarteasca. Trezit intr-o clipita, petrecui restul noptii elaborand o noua

ipoteza-Kakule. Astfel, cercetatorul a elaborat structura ciclica, cu modelul hexagonal, al moleculei de benzen.

Atenia la orice fapt aparent fr importan poate provoca iluminarea. Urmarind cu

totul altceva sau neurmarind nimic in special in momentul respectiv, intamplarea ii

pune creatorului in fata marea descoperire. Fenomenul mai poarta numele de

serendipitate (cuvant provenit dintr-un vechi basm persan, caracterizand o descoperire

norocoasa facuta accidental. In anul 1754, H.Walpole mentioneaza pentru prima data

acest cuvand in occident). Acest tip de atentie joaca un rol major in descoperirile

stiintifice si inventii. Descoperirile din intamplare sunt frecvente in domenii ca

farmacologie si chimie.

Multi autori, care au studiat serendipitatea, sunt de acord ca individul are nevoie de o

minte pregatita si deschisa pentru a detecta importanta infirmatiei aparute accidental.

Trebuie sa fi studiat indelung problema respectiva si trebuie sa fie in cautarea unui


7


raspuns, ca sa-l observe atunci cand el apare. Acesta este motivul pentru care

majoritatea descoperirilor accidentale se produc in domeniul de specialitate al

creatorului. In domeniul cercetarii, sansa favorizeaza o minte pregatita-L.Pasteur.

- Mehring si Minkovski studiau functia pancreasului in procesul digestiei. Pentru atingerea acestui scop, acestia indepartau

chirurgical sectiuni ale pancreasului unor animale. Intr-una din zile, ingrijitorul ssi-a dat demisia motivand ca nu mai

poate tine curatenia din cauza roiurilor de muste care erau atrase de urina animalelor operate. Minkovski a analizat

atunci probe de urina, gasind glucoza. Aceasta descoperire a dus la un prin indiciu spre legatura dintre diabet si functiile

pancreasului.

- L.Galvani, cel care a descoperit curentul electric, a fost medic si nu fizician. In anul 1780, privind picioarele de broasca

agatate care asteptau gatitul, a observat ca uneori ele se contractau. Picioarele erau insiruite pe o sarma, iar contracturile

apareau de fiecare data cand o parte a unui picior atingea o sarma de cupru agatata intamplator de respectiva sarma de

fier. Prin aceasta descoperire, el a pus bazele cercetarii ulterioare ale electrochimismului celular. De asemenea dupa

L.Galvani sunt denumite elementele galvanice care produc tensiunea electrica din baterii, cercetare de A.Volta.

Atenia la analogiile ntmpltoare faciliteaza inspiratia pentru ca, de obicei,

creatorul este martor involuntar. Atentia la orice fapt fara importanta sau la analogii

care se ivesc din intamplare tine de o aptitudine importanta a creatorului: spiritul de

observatie.

Ignorarea logicii in mod deliberat este o maniera neconventionala de rezolvare a

problemelor, cu mijloace neconventionale sau aparent ilogice. Conceptul a aparut in

1967 si se numeste gndire lateral si presupune gandirea pe alaturi, adica a te abate

de la rigorile gandirii logice care avanseaza prin pasi secventiali. De asemenea, mai

inseamna a risca angajandu-te pe variante nepromitatoare si a persevera in ciuda

incertitudinii succesului. Opusa gandirii laterale se gaseste gndirea logic sau gndirea

vertical, care inseamna avansul pas cu pas al gandirii, fiecare pas fiind justificat prin cel

anterior. Demersul logic al gandirii verticale este motivat de utilitate. Gandirea verticala,

deoarece respecta regulile logicii formale, nu poate sa ajunga decat la un rezultat

previzibil, corect si adevarat, dar care este necreativ.

Prin gandirea verticala se abordeaza solutii deja utilizate, banale sau invechite. Pentru

gasirea unor solutii noi este important sa nu se evalueze, sa nu se critice ideile generate.

Se recomanda emiterea cat mai multor idei, sa se gandeasca pe alaturi si chiar se

existe idei total neobisnuite.

- Se presupune problema gasirii unei cai de reducere a pretului unui produs X. Gandirea verticala genereaza un raspuns de

genul: se stabileste un tablou cu preturile componentelor produsului; se analizeaza pretul fiecarei componente pentru a

gasi componenta cea mai scumpa; se incearca scaderea pretului respectivei componente. Gandirea laterala generaza

raspunsuri de genul: se poate descompune produsul in doua subansambluri, unul de baza si celalalt interschimbabil sau

personalizabil; se propune personalizarea pe loc a produsului de catre client (eliminarea sau adaugarea de functii);

vanzarea produsului sub forma de kit (clientul isi asambleaza produsl acasa), etc.

O alta cale de parasire deliberata a logicii este bisocierea, adica gasirea unor conexiuni in

totalitate inedite, intre doua sau mai multe idei nealaturate in mod normal. Mai mult,

aceste idei provin din planuri diferite, adeseori aflate anterior in contradictie. Bisocierea

se poate produce si intre planuri diferite ale cunoasterii, nu doar intre planuri

independente. Acest concept a fost elaborat in jurul anului 1964 de A.Koestler.

- Guttenberg a inventat tiparul combinand trei principii diferite: apasarea dispozitivului de scriere pe hartie in timpul

scrierii, principiul imprimarii monedelor si principiul functionarii teascului utilizat la strivitul strugurilor.


8


- Newton observa miscarea Lunii in raport cu Pamantul cand l-a surprins caderea marului din pom. Pornind de la aceste

doua fenomene observate simultan, s-a gandit sa cerceteze daca nu cumva aceleasi legi guvernau atat caderea marului,

cat si miscarea Lunii in jurul Pamantului. De aici a elaborat toeria atractiei universale si a inceput sa dezvolte legile

mecanicii si sa foloseasca analiza matematica drept principiu de baza al stiintei si ingineriei.

5. Elaborarea i verificarea

Ultima etapa din procesul creator inseamna materializarea solutiei furnizate de

iluminare intr-un fapt explicit, perceptibil, care poate fi un obiect, o teorie, o creatie

artistica, un tablou, o sculptura, etc. Elaborarea este absolut necesara pentru a da viata

ideii si finalitate creatiei. In forma existenta in mintea individului, ideea nu are nici o

valoare sociala; ea trebuie concretizata intr-o forma corespunzatoare si confruntata cu

realitatea.

Pentru aceasta este nevoie de ceva mai multa munca, de perseverenta, meticulozitate si

ingeniozitate. O descoperire inseamna 99% transpiratie si doar 1% inspiratie-T.Edison,

aratandu-se astfel ca aceasta etapa consuma cel mai mult din timpul si energia

creatorului.

- La inventarea becului cu incandescenta, Edison a facut incercari pe 3000 de materiale diferite pentru a gasi materialul

pentru faliment.

In inventica se vorbeste despre prezenta unei tendinte spre perfectiune a creatorului.

De aici rezulta retusarile permanente, tendinta reluarii si revizuirii continue prezente in

activitatea unor creatori de geniu.

- M.Eminescu a realizat 14 versiuni pentru Luceafarul;

- L.da Vinci a retusat timp de 20 de ani tabloul Mona Lisa;

- L.Tolstoi a dat sapte, opt variante pentru operele sale principale;

- B.Pascal a realizat 16 versiuni pentru Scrisorile provinciale.

Creatorul trebuie sa aiba incredere in sine si in opera sa. Lipsa de energie, de curaj sau

de sansa a autorilor a facut ca multe opere sa se inece la mal, fie ca nu au fost

finalizate, fie ca nu au fost impuse opiniei publice.

Opera realizata trebuie supusa verificarii, adica validarii ei de catre societate. Acest

moment ii ofera creatorului rasplata materiala binemeritata, ii aduce prospetimea

certitudinii in suflet, ii da curaj si il stimuleaza sa continue pe drumul creator.

Procesul creatiei, cu fazele sale, poate dura cateva zile sau ani intregi, depinzand de

domeniul de creatie, dar si de importanta creatiei.

- Mendeleev a descoperit periodicitatea elementelor chimice in cadrul unui proces creator care s-a extins pe mai multe

decenii: pregatirea a durat 15 ani, iluminarea s-a petrecut in ziua de 17 februarie 1869, elaborarea s-a intins pe o

perioada de trei ani, iar verificarea si afirmarea ei in stiinta inca 30 de ani, pana la moartea savantului.

curs 3 cteh

Documents