curs 2 medicina legala

8/14/2019 Curs 2 Medicina Legala

http://slidepdf.com/reader/full/curs-2-medicina-legala 1/18

Curs 2

1. TANATOLOGIA MEDICO LEGALA

1.1. GENERALITATITanatologia medico-legala studiază problematica morţii organismului

uman. Denumirea de tanatologie rezulta din asocierea a doua noţiuni:- Thanatos – zeul morţii- logos – cuvânt, idee, raţiune, ordine.Moartea – acest fenomen (atât de puţin cunoscut in realitate dar despre care

forte mulţi au impresia ca i-au descifrat tainele) prin care fiinţa umana secontopeşte cu neantul (sau cu entitatea primordiala ) este considerata:

-„bucuria necazului”-„simbria păcatului” Biblie

-„acea lovitura de maestru a naturii, prin care ea reuşeşte sa producă maimulta viata „ (J.W. Goethe, 1749-1832);

-„ un sfârşit urmat imediat de un nou început” (M. Eliade 1907-1986);

1.2. AUTOPSIA MEDICO-LEGALA

In sala de autopsie „se întrerupe orice conversaţie si se lasă rasul sa zboare pentru ca este singurul loc unde moarte se delectează slujind viata”.

Sinonima cu necropsie (necro-mort, cadavru, opsis – vedere) termen

considerat de unii autori mai adecvat decât cel de autopsie (autos însuşi) autopsiamedico-legala se refera la examinarea cadavrului sau a fragmentelor de cadavru ,indiferent de timpul trecut de la deces, deci inclusiv examinarea scheletuluiuman ,in totalitate, sau a diverse fragmente osoase (atunci când a trecut o perioadaîndelungata de timp de la moarte.

Autopsia poate fi :A. Prosecturala, care se executa in laboratorul de anatomie patologica din

cadrul unui spital, de către un medic anatomo-patolog, pentru a se

confirma/infirma patologia care a determinat decesul pacientului care a fostinternat in acea unitate sanitara. Aceste autopsia se efectuează cu acordul familiei.

B. Medico-legala sau oficiala , cu următoarele caracteristici:B.1. - este efectuată numai de către medicul legist, asistat de personalul cu

pregătire medie (autopsier si auxiliar);B.2. - se executa la unitatea medico-legala pe a cărei raza teritoriala s-a

produs decesul persoanei sau unde a fost găsit cadavrul; când nu exista posibilitatea transportării cadavrului la morga, cu acordul medicului legist,autopsia se poate efectua la locul unde a fost găsit cadavrul sau intr-un loc anumeales;

1



B.3. - este obligatorie (si independenta de acordul familiei) in următoarelecazuri:

1. Moarte violenta, chiar si atunci când exista o anumita perioada intreevenimentul traumatic (accident, agresiune etc.) pana la deces , dar moartea poatefi pusa in legătura cu acel eveniment;

2. Cauza morţii nu este cunoscuta (spre exemplu rudele, cunoscuţii etc.

nu pot proba cu documente medicale o patologie prin care sa se poată explicadecesul);3. Cauza morţii este suspecta de a fi violenta. Moartea este considerata

suspecta in următoarele cazuri:a) moarte subita

b) decesul unei persoane a cărei sănătate , prin natura serviciului, a fostverificata periodic din punct de vedere medical;

c) deces care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta uneiîntreprinderi sau instituţii;

d) deces care survine in custodie(moartea persoanelor aflate in detenţiesau privare de libertate , in spitale psihiatrice , decese in spitale penitenciare, inînchisoare sau in arestul politiei).

e) multiple decese repetate in serie sau concomitente intr-o comunitate;f) cadavre neidentificate sau scheletizate;g) decese survenite in locuri publice sau izolate;h) când moartea survine la scurt interval de timp de la internarea intr-o

unitate sanitara, timp in care nu s-a putut stabili un diagnostic care sa excludă omoarte violenta;

i) când moartea este pusa in legătura cu o deficienta in acordarea

asistentei medicale sau in aplicarea masurilor de profilaxie ori de protectie amuncii.

j) decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp după ointervenţie diagnostică sau terapeutica medico-chirurgicala.

B.4. Autopsia medico-legală se execută numai în baza unui documentoficial, scris (adresă/ordonanţă) emis de către un organ de anchetă abilitat alStatului.

El trebuie sa cuprindă:- antetul unităţii emitente;

- numărul de înregistrare si data emiterii;- sa fie stampilat;- sa se menţioneze lizibil numele, gradul si funcţia celui care a dispus

efectuarea autopsiei;- sa se precizeze identitatea cadavrului, locul si data când a fost găsit;- sa se menţioneze circumstanţele in care s-a produs decesul: un accident, o

agresiune, etc.- sa se specifice obiectivele ce trebuie avute in vedere la redactarea

raportului de autopsie.

B.5. Autopsia medico-legala trebuie sa fie completa: cele trei cavităţi:(craniana, toracica, abdominala) bine examinate chiar daca moartea a survenit prin amputarea unui membru sau zdrobirea capului.

2



B.6. După efectuarea autopsiei datele sunt trecute in Raportul de autopsiemedico-legala. El conţine:

1) Parte introductiva cu:a) preambul (date referitoare la identitatea cadavrului, nume, sex, locul

naşterii, locul decesului si adresa; identitatea si calitatea celor ce efectuează

autopsia si documentul in baza căruia se efectuează autopsia); b) istoricul faptelor/circumstanţelor in care s-a produs decesul.

2) Partea descriptiva:

a) examenul extern (leziuni, descriere, localizare, tatuaje, cicatrici);

b) examen intern (organ sănătos, organ bolnav).

3) Partea de sinteza :

a) diagnosticul macroscopic (rezultatele investigaţiilor de laborator anatomo-patologic, toxicologic şi serologic);

b) rezultatele de laborator si concluziile Raportului de autopsie.

Deci, raportul de autopsie medico-legală răspunde la:1) felul morţii (violenta sau neviolenta);2) cauza medicala a morţii;3) legătura de cauzalitate intre leziunile traumatice si deces;4) modalităţi de producere a leziuni traumatice decelate in vederea stabilirii

raportului de cauzalitate;5) data morţii;6) rezultatele unor examinări complementare: grupa de sânge, alcoolemie,

etc.B.7. Documentele ce pot fi emise de instituţia medico-legala numai după

efectuarea autopsiei sunt:- documente pentru aparţinător;- documente pentru organul de ancheta.• La aparţinător, in baza certificatului medico-legal constatator al

decesului eliberat după autopsie, primăria eliberează certificatul de deces necesar familiei pentru înhumare sau incinerare. Si tot aparţinătorilor li se eliberează ocopie după concluziile raportului de autopsie pentru obţinerea unor drepturisociale, pensii de urmaş si despăgubiri după accidente de munca.

Organelor de ancheta li se eliberează următoarele documentele:- concluziile raportului de autopsie;- raportul complet de autopsie medico-legala.Exista posibilitatea ca autopsia sa se facă artificial caz in care este nevoie sa

se facă exhumarea cadavrului in vederea unei noi autopsii.

Datele de ancheta trebuie sa aprofundeze mai mult situaţia.B.8. Autopsia medico-legală se realizează cu respectarea eticii medico-legala şi a demnităţii persoanei decedate.

3



B.9. După autopsie corpul se îmbălsămează si organele examinate sereintroduc in cadavru.

1.3. ETAPELE MORŢII

Moartea este un proces in evoluţia individului; ea parcurge mai multe etape

sau faza evolutive pana la instalarea morţii definitive. Acest lucru permite caaserţiunea „moartea este facuta din mai multe morţi” sa fie acceptata, ceea ceridica problema stabilirii organului vital principal a cărui încetare funcţionala safie echivalenta cu moartea individului. Se poate muri prin creier, inima sau

plămâni:a) moartea cordului prin stop-cardiac sau fibrilaţie ventriculara de regula

secundara morţii cerebrala b) moartea plămânului care survine după moartea creierului si a inimii

(numai uneori precede moarte inimii). Moartea creierului poate fi considerata deci criteriul morţii organismului

uman.

Criteriile morţii cerebrale:A) Criterii clinice – evidenţiate prin pierderea completa a vieţii de relaţie si

a vieţii vegetative. Acestea sunt:- inconştienta completa;- imobilitatea absoluta si atonie musculara completa;- midriaza fixa bilaterala (luciul corneei, insensibilitatea corneei,

hipotonie musculara) traducând existenta leziunilor ireversibile ale celulelor

nervoase de la nivelul măduvei si a trunchiului cerebral;- oprirea respiraţiei spontane mai mult de 5 min;- ritm cardiac neinfluenţat de atropina;- prăbuşirea tensiunii arteriale neinfluenţata de administrarea de

vasopresina;- polikilotermie relativa (scăderea ireversibilă a temperaturii corpului la

30o -35oC fără frison sau piloerecţie).

B) Criterii paraclinice:

- EEG, linişte izoelectrica – traseu liniar;- tulburări de circulaţie cerebrala;- traseu liniar la EKG

C) Criterii morfologice- biopsia cerebrala pune in evidenta alterări stucturale si modificări

enzimatice.Celulele, ţesuturile, organele, deşi trăiesc in ansamblu, ele mor separat,

rând pe rând, in funcţie de oxigenul preluat din mediu prin aparatul respirator si

preluat in organism prin sânge.Trunchiul cerebral are cea mai mare durata de supravieţuire in condiţii deanoxie fără apariţia leziunilor ireversibile. In funcţie de rezistenta care o au la

4



hipoxie sau anoxie diverse organe, ţesuturi, celule, vor muri mai repede sau maitârziu. Spre exemplu cortexul cerebral nu poate rezista mai mult de 3-5 min fărăoxigen (peste acest interval se instalează encefalopatia anoxica). O resuscitareeficienta care sa permită revenirea la viata a unui individ trebuie aplicata in

primele 5 minute de la sistarea circulaţiei şi respiraţiei. Instituirea masurilor de protezare cardio-circulatorie si respiratorie după mai mult de 5 min. poate readuce

la viata un cadavru care respira.1.3.1. Etapele instalării morţii

1. Agonia2. Moartea clinica3. Moartea biologica

1. Agonia este o etapa premergătoare morţii (agon = lupta) in carefenomenele tanatologice se impun in fata celor biologice. In consecinţa, se

constata diminuarea funcţiilor vitale cardio-circulatorii si respiratorii.

Fazele agoniei:1. Euforica sau preagonica, o stare de excitaţie psihomotorie, nelinişte,

persoana cu logoree, respiraţie rapida si superficiala ( tahipnee ).2. De privire fixa cu transpiraţii reci, cianoza extremităţilor, puls slab,

respiraţie nereglata.3. De imobilitate, extremităţile se răcesc si simţurile dispar progresiv.

Formele agoniei:1. Agonie conştienta sau lucida, când individual este prezent in mediu,conversează si îsi urmăreşte parametrii funcţionali, puls, ritm respirator etc.

2. Agonie deliranta.3. Agonie alternanta.Durata agoniei : – intervalele de la debut pana la încetarea funcţiilor vitale:

lungi (ore, minute) scurte (minute, secunde) si absente – in cazul zdrobirilor deorgane.

2. Moartea clinica – o etapa intermediara intre viata si moartea definitiva,care se caracterizează prin încetarea funcţiilor vitale. Ea durează din momentulîncetării funcţiilor vitale pana la instalarea leziunilor ireversibile de la nivelulSNC.

Moartea clinica este un fenomen comun atât al morţilor violente cat si acelor neviolente. Ea se caracterizează prin dispariţia funcţiilor respiratorii sicardiace, dispariţia activităţii reflexe si dispariţia activităţii electrice a creierului.In lipsa aplicării metodelor de resuscitare cardio-circulatorie si respiratoriemoartea clinica nu poate dura mai mult de 5 min.

In condiţii de hipotermie care reduce necesarul de oxigen prin scădereafuncţiilor organelor, inclusiv a celor vitale, se apreciază ca durata morţii clinice

poate creste pana la 15 – 20 min ( au fost descoperite o serie de gene responsabile

5



de inducerea stării de hipotermie: gena PL care ar influenta gradul de percepţie atemperaturii scăzute si gena PDK care ar influenta rata de metabolism. Pe acesteconsiderente se accepta ca instituirea metodelor de terapie intensiva mai mult de10 min de la debutul morţii clinice este utila prematurilor, nou-născuţilor, care aurezistenta mare la lipsa de oxigen, unele cazuri de hipotermie, intoxicaţii cutranchilizante la gravide pentru salvarea copilului.

3.Moartea biologica – este o moarte reala, o etapa ireversibila, prinmetode de resuscitare individul nu mai poate reveni la viata.

Coma sau somnul profund este o stare patologica de inhibiţie a activităţiinervoase centrale, caracterizata prin pierderea parţiala sau totala a conştiinţei, amobilităţii voluntare si a sensibilităţii conştiente cu păstrarea funcţiilor vegetativefundamentale cardio-circulatorii si respiratorii.

Coma de gradul 1 – subcomaComa de gradul 2 – propriu-zisaComa de gradul 3 – profundaComa de gradul 4 – depăşita

Sincopa: pierdere brusca si de scurta durata a conştiinţei prin anoxiecerebrala generate de oprirea circulaţiei sau a respiraţiei: sincope cardiace,sincope emotive, sincope după o durere puternica, sincope după consum dealcool, etc.

Licotimia sau leşinul este o sincopa falsa prin abolirea de scurta durata astării de conştienţă insotita de pierderea tonusului postural dar cu menţinerea

funcţiilor vitale la parametrii optimi.

1.3.2. Clasificarea medico-legala a morţii.

Moartea poate fi:1) violenta;2) neviolenta;3) suspecta a fi violenta;

1. Moartea violenta apare din acţiunea unor agenţi traumatici externi:a) accidenteÎn aceasta categorie sunt situaţiile in care decesul survine ca o consecinţa a

nerespectării unor norme, legi referitoare la desfăşurarea unor activitatea sociale:- accidente rutiere, feroviare, de munca, casnice, sau chiar când infractorii

sparg un apartament aflat la un etaj superior si cad de la înălţime;- tot moarte violenta din accident este si cea produsa de greşeli in

activitatea de asistenţa medicala: tratament incorect, nesupraveghere,incompetenta, etc. In aceasta situaţie agentul traumatic poate fi exogen prin:

greşeli chirurgicale, deces prin hemoragii interne, rupturi de splina, cat si prinagenţi traumatici endogeni: o boala netratata la timp sau tratata cu superficialitate:apendicita neoperata la timp, peritonita, soc toxico septic - deces.

6



b) Sinuciderea: acte autolitice in funcţie de societate, religie.Suicidul nu este acceptat, este dezaprobat iar individual presupune

parcurgerea unor etape in care ideea de sinucidere odată inoculata ii paralizeazăactivitatea psihica si elaborează planul suicidal.

c) omorul – consecinţa a hetero agresiunii umane.d)

execuţia capitala: pedeapsa cu moartea este o circumstanţa particularade deces a unei persoane care a fost condamnata printr-o hotărâre definitiva datade o instanţa judecătoreasca.

D.p.d.v. al modului de acţiune a agentului traumatic extern moarteaviolenta poate fi

- prin acţiune directa a agentului asupra organismului uman (plăgiîmpuşcate in cap, in inima, politraumatisme rutiere, spânzurare);

- prin acţiune indirecta (intoxicaţiile provenite in timpul spitalizării sauinfecţiilor produse după traumatisme datorita epuizării armelor de apărare ale

organismului). Rolul medicului legist consta in stabilirea existentei vreuneilegături de cauzalitate intre traumatismul incriminat si moartea individului.

2. Moartea neviolenta poate fi:a) naturala, de bătrâneţe, reprezentata prin procese fiziologice de

îmbătrânire – situaţii excepţional de rar întâlnita deoarece in general indeterminismul morţii intervine o boala sau un traumatism;

b) moartea patologica – eveniment final a unei acţiuni organice, cel maifrecvent tip de deces.

3. Moartea suspecta de a fi violenta denumita si obscura, care datoritacauzelor si circumstanţelor in care se produce poate fi inclusa in una din celelalte2 morţi. Din categoria morţilor suspecte sunt:

a) moartea subita din care face parte :- moartea subita cu leziuni organice incompatibile cu viata;- moartea subita cu leziuni organice cronice;- moartea subita cu leziuni – modificări organice nespecifice pentru oanumita boala.

b)moartea prin inhibiţie

c)moartea funcţionala.a) Moartea subita – moarte ce se produce brusc la cel mult 24 h de la

debutul simptomatologiei, ea apare in plina stare de sănătate posibil aparentadeoarece un om sănătos poate fi si un om bolnav care se ignora. Moartea subita

poate apare si la un individ a cărei stare de sănătate este menţinuta de către untratament zilnic ce nu lasă sa se întrevadă sfârşitul infaust.

- Moarte subita cu leziuni organice incompatibile cu viata: infarctmiocardic, hemoragie cerebrala, ruptura unor anevrisme, stări septicemice,cancere.

- Moarte subita cu leziuni organice cronice: scleroza coronariana,miocardiofibroza, scleroza pulmonara; moartea la „ora intima”(dupa o ingestie

7



exagerată alimentară şi după un efort sexual deosebit persoana poate să moarăsubit în momentul în care îşi trage răsuflarea, sau după stări conflictuale.

- Moarte subita cu leziuni/modificări organice nespecifice pentru oanumita boala: viroze, alergii.

b) Moartea prin inhibiţie – moarte reflexa ce se produce la indivizii

sănătoşi, lovirea puternica a zonei laringiene, epigastrice, tibiei anterioare, globioculari sau lovirea mucoasei colului uterin, dilatarea brusca a anusului poate ducela deces si funcţionarea pleurei sau pericardului sau peritoneului poate duce ladeces - moarte prin inhibiţie - moarte reflexa.

c) Moartea funcţionala sau dinamica care la autopsie nu pune in evidentanici o leziune si nici o modificare a organelor - nimic traumatic. Cel mai frecventmoartea funcţionala are o determinare psihica – moartea psihogena in care stresul

psihic intens duce la deces. Moartea de tip Woodoo prin frica ce a produs decesulin drum spre eşafod sau bucuria (Lacedemonian unul dintre invitaţii Grecieiantice a murit de bucurie la aflarea vestii ca fiul sau a învins la olimpiada). Pefondul unei labilităţi neuropsihice se produc modificări hormonale – creşteri decatecolamine responsabile de deces.

1.4. SEMNELE MORŢII

Ne interesează:- daca moartea este reala;- care este data probabila a decesului;

- daca exista sau nu leziuni traumatice la examinarea externa a cadavrului.Se cercetează: locul unde a fost găsit, sexul, vârsta, poziţia sociala , daca evorba de o moarte violenta sau neviolenta si se urmăreşte ridicarea si transportulcadavrului la institute medico-legala in vederea efectuării autopsiei.

Semne negative de viata- apar imediat după încetarea funcţiilor vitale (cardio-respirator);- au valoare orientative neprezentând susţinerea diagnosticului de moarte

reala deoarece sunt prezente si in sincope, lipotimii, moarte aparenta;

- se datorează alterării trepiedului vital: creier, corp, plămân.Ca semene negative de viata sunt: - pierderea tonusului postuaral;- relaxarea sfincterelor uretrale si sigmoidiene;- pleoape întredeschise;- musculatura flasca;- degetele mâinilor in semiflexie;- halucele rotat spre lateral;- pielea ceroasa cu elasticitate pierduta;- midriaza;- reflexe abolite;

8



- lipsa respiraţiei, „oglinda neaburita”;- apa nu se mişca in vasul aşezat pe torace ;- nu se percep contracţiile inimii;- nu se simte pulsul;- daca se înţeapă corpul intr-o anumita zona nu curge sânge.

1.4.1. Semne pozitive de moarte1. Răcirea cadavrului- se face de la suprafaţa spre interior la o temperatura de 15-18 grade in

mediu; in primele ore de moarte se pierd 1-2 grade;- diagnosticul de moarte reala se pune atunci când temperatura intrarectala

este de 20 grade. Aceasta se atinge după 10-12 ore de la deces; are o valoareorientativa in stabilirea datei (orei morţii) pentru ca este influenţata in mod directde temperatura din mediu.

2. Deshidratarea – se produce datorita evaporării lichidelor din zonelesuperficiale ale pielii, apare acolo unde pielea este subţire: buze, scrot, ochi,vârful nasului. Deshidratarea apare si in zone unde pielea a suferit excoriaţii,

plăgi, şanţ de spânzurare sau strangulare. Zonele deshidratate sunt gălbui-brune,uscate, dure. Prin deshidratare cadavrul pierde in greutate, poate pierde pana la 10kg in 24h, iar noul născut 300 – 400 gr/24 h. Nu are valoare in stabilirea dateimorţii.

3. Lividităţi cadaverice (lividus = vânăt). Sunt pete roşiatice-violacee ceapar prin distribuţia – acumulare sângelui in zonele declive ale cadavrului sub

influenta forţei gravitaţionale si in lipsa circulaţiei sângelui prin vase. In evoluţialor lividitatile cadaverice parcurg următoarele faze:

3.1 . Faza de hipostaza – la 30-60 min de la deces apar pete roşiatice – violacee care se întind progresiv si vor conflua, la 12-16 ore sunt completinstalate, la digitopresiune dispar pentru a reapare după încetarea presiunii; dacase modifica poziţia cadavrului lividităţile se redispun in raport cu noile zone declime; daca se secţionează pilea in regiunea lividităţilor sângele care apare seşterge uşor si ţesutul rămâne alb.

3.2 . Faza de difuziune se instalează la 15/24 h de la deces – la presiune

digitala paleste si reprezintă difuzarea sângelui din vas in ţesut.3.3 . Faza de imbibiţie prin care sângele hemolizat trece in ţesutul din jur,îmbibând-ul; Se instalează la 18 ore de la deces. Lividităţile apar colorateomogen, la digitopresiune nu-si mai modifica culoarea. Daca poziţia cadavrului seschimba lividităţile îşi păstrează dispoziţia iniţiala. Zonele de sprijin alecadavrului sau regiunile comprimate de îmbrăcăminte, curea, guler nu prezintăniciodată lividităţi cadaverice. Este cel mai sigur si precoce semn al morţii reale.Lividitatile pot indica timpul care a trecut de la deces (împreuna cu celelaltesemne ale morţii si in special cu rigiditatea cadaverica) pot indica timpul si poziţia

sau modificarea poziţiei cadavrului. Ele orientează asupra cauzei morţii inintoxicaţii cu oxid de carbon sau cianuri (sunt roşii carmin iar in intoxicaţii cunitrit sunt brune). Diferenţa dintre lividităţi si echimoze se face prin secţionarea

9



tegumentului in care echimozele prezintă cheaguri de sânge aderente ce nu pot fiîndepărtate prin spălare sau ştergere.Rigiditatea cadaverica:

- rezulta din contracţia muşchilor scheletici;- se pune in evidenta la nivelul articulaţiilor;- se instalează in sens cranio-caudal;

- dispare in aceeaşi ordine in care a apărut;După relaxarea musculară iniţială, postmortem, rigiditatea parcurgeurmătoarele etape:

a) etapa de instalare:- ce apare in 1-3 ore de la deces (muşchii masticatori, muşchii fetei,muşchii cefei si ceilalţi muşchi;- la 4-6 ore corpul devine rigid;

b) etapa de stare - apare la 14-24h postmortem sete completa si totală, seînvinge cu greutate după care nu se mai reinstalează în articulaţii;

c) etapa de rezoluţie începe după 24- 48 ore de la deces si după 1-2 zilediminua treptat.

Demn de semnalat este faptul ca daca rigiditatea s-a instalat la nivelul uneiarticulaţii acolo unde intervenim cu o forţa se rupe rigiditatea si ea nu se mai

poate reinstala.Particularităţii ale rigidităţii:Este absenta la membrele paralizate sau edemaţiate.Spasmul cadaveric care poate fi parţial, localizat si indica poziţia corpului

surprins de deces.Rigiditatea prin decerebrare caracterizata prin contracţiile muşchilor

extensori.

Autoliza – fenomene cadaverice distructive ce se desfăşoară in absentamicrobilor, doar sub in fluenta enzimelor organismului propriu. Autoliza precedefenomenul de putrefacţie si duce la ramolirea si lichefierea ţesuturilor si aorganelor. Cel mai rapid se autolizează glandele suprarenale, mucoasa gastrica,splina si sângele.

Semne pozitive, tardive de moarte:

a) Modificări distructive b) Modificări semiconservatoarec) Modificări conservatoare.

a) Modificări distructive1. Putrefacţia – proces cadaveric distructiv tardiv ce se desfăşoară sub

influenta germenilor microbieni anaerobi. Este demn de semnalat pata verde de putrefacţie. La nivelul intestinului sunt multe bacterii care participă la formareahidrogenului sulfurat, gaz care difuzează in pereţii intestinali si împreuna cu

hemoglobina din sânge determina sulf-hemoglobina, un compus verde carecolorează tegumentul abdomenului interior intr-o nuanţa verzuie. Pata verde de putrefacţie este evidenta la 20 ore vara si 42-70 ore iarna.

10



2. Circulaţia postuma – un desen vascular format din dungi de culoareroşiatica sau cafeniu murdar are le întâlnim la rădăcina membrelor, pereţilor laterali ai trunchiului si apar datorita sângelui hemolizat in afara vasului de sânge.

3. Flictene – bule de putrefacţie sunt acumulări de gaz de descompuneresubepidermica.

4. Emfizem de putrefacţie – prin acumulare de gas la nivelul ţesuturilor si

organelor, ochi umflaţi ieşiţi din orbite, limba mărita de volum, prolabată intrearcadele dentare, mărirea de volum a organelor genitale; Datorita presiuniiexercitate de gaze in anteriorul corpului are loc eliminare de fecale si urina uneorichiar si expulzarea produsului de concepţie la femeile gravide , naşterea post-mortem sau „naşterea in coşciug”.

5. Miros pestilenţial determinat de putresceina si cadaverina care apar camla 4-6 zile după moarte , amoniac, hidrogen-sulfurat, CO2.

Condiţiile care influenţează putrefacţia sunt: temperaturi de 20-30 grade oaccelerează, sub 20 grade o încetineşte, la 0 grade este oprita. Ventilaţia bunafavorizează abundenta de oxigen, umiditatea accelerează putrefacţia; terapia cuantibiotice administrate înaintea decesului întârzie putrefacţia. Putrefacţia începedin a 2 zi vara, si a 8-a zi iarna.

O săptămâna de putrefacţie in aer = 2 săptămâni in apa si 8 in sol.Distrugerea cadavrului se face de vieţuitoare. Vara, in lunile calde, aprilie,

octombrie la câteva ore de la deces pe cadavru se pot descoperi oua de muşte;după 8-25 ore ies larvele. Deoarece muştele îşi depun ouăle in cursul după-amiezii prezenta larvelor pe cadavru orientează asupra faptului ca peste cadavru atrecut o noapte.

Distrugere cadavrului de către om in mod intenţionat sau accidental prinmetode fizice incinerare, chimice-caustice, sau prin dapasaj.

b) Modificări semiconservatoare:- adipoceara – saponificarea sau săpunul de cadavru.Fenomen cadaveric tardiv, apare după putrefacţie, macerează pielea,

grăsimile se transforma in acizi graşi si glicerine, care in prezenta amoniacului, asărurilor de calciu si Mg. formează săpunul de cadavru. Condiţii prielnice: mediuumed, oxigen in cantitate redusa, temperatura ridicata. Apare la persoanele grase,

nu apare la slabi sau copii sub 7 luni. Interesează zona corpului in contact cu apa,începe după 3-4 săptămâni la copii si după 4 săptămâni la adult La suprafaţa sefinalizează la copii in 3 – 4 luni iar la adult 8-10 sau 12 luni.

c) Modificări conservatoare:1. Modificări naturale- mumificarea- lignificarea- pietrificarea

- congelarea

11



2. Modificări artificiale – menţinerea in camere frigorifice si îmbălsămarea.a. Mumificarea presupune deshidratarea cadavrului, temperatura crescuta,

ventilaţie buna, umiditate scăzuta sau absenta. Cadavrul unui adult se mumifica in1-3 luni.

b. Lignifierea sau tăbăcirea este o forma particulara de mumificare ce areloc in mediile bogate in acid tanic si humic cu reacţie acida puternica (mlaştini,

terenuri de turba); cadavrul are pielea dura, bruna. Citam ca exemplu cadavrul dinTollund vechi de peste 2000 ani la care s-a păstrat aspectul fetei, şanţul despânzurare si conţinutul gastric, rapiţa si boabe de orez.

c. Pietrificarea sau mineralizarea.d. Congelarea cadavrul se păstrează pe perioade indefinite:

- după dezgheţare putrefacţia este f rapida- lividităţile cadaverice sunt roşii aprinse- pielea formează un bloc rigid cu planurile subiacente.

(bibliografie – Dr.Valentin Iftenie, dr.in stiinte medicale in Medicina Legala pentru Facultatile de Drept,

ed. Stiintelor Medicale)

1.5. PROBLEME MEDICO-LEGALE GENERALE ALEEXPERTIZEI PE CADAVRU

Pentru ştiinţa juridică, obiectul infracţiunii este juridic (de exemplu,încălcarea relaţiei sociale ce protejează dreptul la viaţă) şi material (prin

pierderea, deci prin realitatea ei). Obiectul material se poate realiza:- prin comisiune sau prin omisiune ;

- având urmări imediate ;- şi existând o legătură cauzală între faptă şi rezultat.În ceea ce priveşte subiectul infracţiunii – fiind activ (agresorul) sau pasiv

(victima) – se include necesitatea rezolvării:- vinovăţiei sub formă de intenţie, culpă sau preterintenţie;- mobilului infracţiunii;- capacităţii psihice (discernământ şi reprezentarea faptei).- condiţiei de loc a infracţiunii;- condiţiei de timp a infracţiunii.

Pentru jurist devine de maximă utilitate practică să cunoască modalităţile prin care expertiza medico-legală probează cele patru laturi ale unei infracţiuni deomucidere (obiect, latură obiectivă, subiect şi latură subiectivă). în infracţiunilecontra vieţii, dacă obiectul juridic al omorului este încălcarea relaţiilor sociale ce

protejează dreptul la viaţă, obiectul special sau material, adică suprimarea vieţii prin producerea unor leziuni corporale letale, revine probaţiunii medico-legale.

Elemente probatorii medico-legale ale infracţiunii:

I. Obiectul infracţiunii:

- realitatea leziunilor ce caracterizează un tip de moarte violentă;- felul morţii: patologică ori violentă;- cauza medicală a morţii: primară ori secundară;

12



- data agresiunii (producerii leziunilor);- data morţii;- gravitatea leziunilor: letale sau neletale;- caracterul vital al leziunilor.

II. Latura obiectivă a infracţiunii:

- obiectul ce a produs leziunile letale;- cauza leziunilor letale sau neletale (etiologia lor) ;- numărul leziunilor produse cu acelaşi obiect sau cu obiecte diferite ;- succesiunea leziunilor în timp ;- mecanismul de producere a leziunilor (patogenia lor) ;- legătura cauzală dintre leziune şi deces.

III. Subiectul infracţiunii:- identificarea victimei;- identificarea autorului;- relaţia victimă-agresor;- direcţia de producere a leziunilor;- posibilitatea unor reacţii supravitale.

IV. Latura subiectivă a infracţiunii:- starea mintală (responsabilitatea) victimei (expertiză victimologică) ori a

agresorului (expertiză criminologică clinică);- rezultatul acţiunii (comisive sau omisive);- mobilul (motivaţia) faptei;

- forma medico-legală de moarte violentă (crimă, sinucidere ori accident);- elemente privind dovedirea intenţiei, preterintenţiei ori culpei simple sau

cu prevedere.

(Bibliografie: Medicină Legală pentru Jurişti – Ghe. Scripcaru; Cătălin Scripcaru; Vasile Astărăstoaie)

REACŢIA VITALĂ

Prin reacţia vitala se înţelege totalitatea modificărilor locale ale ţesuturilor,organelor, si/sau generale ale întregului corp ce apar in organismul viu ca răspunsla acţiunea unui agent traumatic, mecanic, fizic, chimic, biologic.

Reacţia vitala reprezintă bun criteriu de diferenţiere a leziunilor traumaticedin timpul vieţii de cele de după moarte. In raport cu momentul morţiiorganismului leziunile traumatice pot fi produse înaintea acestui moment (caracter vital bine reprezentat), in timpul acestui moment (in agonie sau moarte clinica) sieste caracter vital minim-estompat sau după instalarea morţii caracter vital absent.

Pentru o încadrare juridica obiectiva a faptei agresorului este necesar ca in urmaexaminării medico-legale sa se stabilească cat mai exact când s-au produsleziunile traumatice ( in medicina legala se accepta existenta unui interval de

13



incertitudine cuprins intre 10 min ante-moment si 5 min post-moment in careleziunile traumatice sunt mai dificil de interpretat prin prisma reacţiei vitale(leziuni traumatice produse imediat înaintea morţii, cu caracter vital minim sauabsent ori leziuni traumatice produse imediat după deces cu caracter vital redus.Tot pentru o încadrare juridica obiectiva buna, a faptei agresorului trebuieanalizata si succesiunea producerii leziunilor traumatice in funcţie de intensitatea

reacţiei vitale a fiecărei leziuni in parte.Este important sa se poată preciza si felul morţii; daca moartea a fostviolenta consecinţa a leziunilor traumatice constatate sau din contra moartea a fostneviolenta iar leziunile traumatice de gravitate redusa puse in evidenta nu auintervenit in mecanismul tanatogenerator.

2.1. SEMNELE VITALE

Ele indica posibilitatea ca subiectul sa fi fost in viata in momentul producerii

leziunilor traumatice dar acest fapt nu poate fi afirmat cu certitudine. Caexemplu de astfel de puncte:

• ciuperca de spuma la cadavrele scoase din apa• funinginea din jurul orificiilor nazale sau a gurii, la cadavrele scoase

din incendii• protruzia limbii intre arcadele dentare la cei asfixiaţi• emisia spermatica la nivelul zonei genitale• prezenta sângelui in jurul cadavrului:

- sub forma de stropi împrăştiaţi care sa duca la diagnosticul de

hemoragie externa de natura arteriala;- sub forma de balta in imediata apropiere a cadavrului ceea ce ar

sugera o hemoragie externa de natura venoasa (sânge mai negricios).

2.2. REACŢIA VITALA PROPRIU-ZISA

Sunt incluse reacţii locale vitale si generale

Reacţii vitale locale:a) hemoragia tisulara

b) coagularec) crustad) retracţia ţesuturilor secţionatee) inflamaţief) transformările hemoglobineig) reacţii enzimatice

a) Hemoragia tisulara – leziune frecvent denumita si infiltrat sangvin,infiltrat hemoragic, poate fi pus in evidenta la nivelul ţesutului moale: muşchi,ţesut subcutanat dar si in zonele osoase: ţesuturi dure-dinţi. Se fisurează oasele,

14



sângele extravazează, se fixează in ţesuturile din jur realizând o zona roşiaticanegricioasa ce contrastează cu ţesuturile din jur si care nu poate fi îndepărtata prinspălare fiind aderenta.

b) Coagularea – cheagurile de sânge care se formează in timpul vieţii suntaderente la ţesuturi, si cheagurile de sânge care se produc post-mortem nu sunt

aderente la ţesuturi (au suprafaţa lucioasa, neteda, umeda). Exista determinări delaborator de exprimare cantitativa a fibrinei din cheagul de sânge care poate ficuantificata in felul următor: daca coagularea s-a declanşat mai târziu fata demomentul morţii cantitatea de fibrina scade.

c) Crusta – caracteristica plăgilor sau excoriaţiilor necesita un interval maimare de supravieţuire pentru a se putea forma.

d) Retracţia ţesuturilor secţionate – pielea si muşchii au cea mai marecapacitate de a se retracta daca traiectul de secţiune este perpendicular pe fibreleelastice din tegument sau cele musculare, distanta dintre marginile plăgii estemaxima. In plăgile produse post-mortem marginile acestora nu sunt îndepărtate,sunt mai moi si netumefiate.

e) Inflamaţia – reacţie de răspuns a organismului viu la acţiunea unor factori sau agenţi de mediu având drept scop anularea sau diminuareaconsecinţelor post-traumatice (repararea ţesutului lezat). Inflamaţia secaracterizează prin tumefiere locala, roşeaţa, căldura locala, durere si alterareafuncţionala (tumor, rubor, calor, dolor, si funcţio lesa). La roşeaţa, de menţionat,

ca-si menţine culoarea doar in primele ore de la deces. Microscopic reprezentata printr-o reacţie leucocitara.

f) Transformările hemoglobinei - iniţial coloraţia este roşiatica (post-traumatica);- începând cu 2-3 zile, infiltratul de sânge căpăta o coloraţie ruginie sau

gălbioara datorita formarii hemosiderinei.- ulterior începând cu a 11-a zi de la constituirea infiltratului sanguin apare

o coloraţie galben-bruna cu tenta roşiatica prin formarea (bilirubinei –

hematoidina). Aceste modificări de culoare apar de la periferie către centru(centripet).

g) Reacţiile enzimatice – peroxidaze şi pseudoperoxidaze.

Reacţii vitale generalea) aspirat pulmonar

b) conţinut gastricc) embolia

d) anemiae) septicemiaf) socul

15



g) depistarea substanţelor toxice in sânge sau diferite organe.

a) Aspiratul pulmonar – este punerea in evidenta la nivelul alveolelor pulmonare a diferitelor elemente, sânge, conţinut gastric, funingine, apa, pământ,care face dovada existentei respiraţiei in momentul contactului cu materialulaspirat. Alveolele pulmonare reprezintă mici cavităţi care realizează structura

pulmonului si in mod normal ele sunt pline doar cu aer. b) Conţinut gastric – prezenta in stomac sau/si duoden de sânge, funingine,

apa, pământ, etc. poate fi interpretata ca reacţie vitala cu anumite rezerve(stomacul si duodenul prin sfincterul piloric datorita rigidităţii cadaverice nu mai

permite trecerea conţinutului alimentar in intestin si deci reprezintă un semnimportant dar cu anumite rezerve).

c) Embolia – prin embolie se înţelege prezenta in vasele sangvine a unuielement, material care in mod normal nu face parte din sânge denumit embol.D.p.d.v. al compoziţiei lui poate fi lichid amiotic, lichid, grăsimi, solid: fragmentede ţesut, corp străin, poate fi gazos, aer, azot.

d) Anemia – an = fără, emia = sange => reprezintă consecinţa unor mari pierderi de sânge, hemoragie interna sau externa.

e) Septicemia – este o infecţie generalizata a organului caracterizat printriada: focar septic (de unde debutează infecţia si de unde se multiplica germenii); prezenta microbilor in sânge (septico-piemie) însămânţări septice la distanta in diverse organe.

f) Şocul – este o reacţie complexa neuro-endocrino-umorala de răspuns alorganului la acţiunea unui stimul agresogen (traumatism sau stare conflictuala).

g) Depistarea substantelor toxice in sange si/sau in diferite organe (ficat,rinichi) ex: prezenta carboxihemoglobiei in sânge la persoanele decedate inincendii, carboxihemoglobina = oxid de carbon + hemoglobina. Prezenta toxicelor

in stomac ridica semne de întrebare asupra momentului in care au fost introduse – administrate.

2.3. REACŢII/MANIFESTĂRI POST-VITALE

Sunt definite ca totalitatea fenomenelor de viata reziduala a unor celule,ţesuturi, organe sau părţi din organism după încetarea vieţii. Se întâlnesc laformaţiunile anatomice care au rezistenta mai mare la anoxie. Astfel:

1. Uterul poate prezenta contracţii si la 4-6 ore post-mortem.

2. Spermatozoizii si ovulele îşi menţin mobilitatea si capacitatea de fecundaţieîncă 10-20 ore post-mortem.

16



(bibliografie – Dr.Valentin Iftenie, dr.in stiinte medicale in Medicina Legala pentru Facultatile de Drept,ed. Stiintelor Medicale)

18

curs 2 medicina legala

Documents