PAGE 11

TEHNOLOGIA PROTEZELOR CURS 12

Etapele clinico-tehnicede realizare a protezei totale:

Examenul clinic: antecedente generale, antecedente personale stomatologice, cauzele pierderii dintilor: caria+complicatii, parodontopatia, purtator de proteza, felul tratamentului, examenul exobucal pana la examinarea ganglionilor, complicatii ce apar cand se prabuseste DVO, profilul fetei, modificari fizionomice care apar, hipotonicitatea., examenul endobucal:configuratia elementelor anatomice (creste, bolta, tuberozitati, tubercul piriform, calitatea fibromucoasei). Dupa mucoasa putem avea un camp protetic dur, mediu, moale (cu creste balante).

De asemenea se examineaza libertatea fornixurilor vestibulare, existenta cicatricilor sau nu, existenta exostozelor, linia interalveolara la vechii purtatori de proteza unghiul este de 80,si cand arcada inferioara circumscrie arcada maxilara, spatiul Eisering , zona de inchidere marginala-AH, foveele palatine sa fie in exteriorul digului. Daca le cuprindem si mergem spre palatul moale vom ajunge la instabilitatea protezei totale. Se examineaza fibromucoasa, daca exista creste balante, pliuri, toate fiind elemente favorabile protezarii.

Se pune diagnosticul protetic de edentatie totala unimaxilara si edentatie subtotala mandibulara.

La diagnosticul protetic se adauga examenul de model si examene complementare:RX panoramice, RMN, topografia computerizata.

Examenul de model model de lucru-pe el se examineaza zonele sensibile ale campului protetic.

Amprenta preliminara-inregistrare in vivo a elementelor anatomice ale campului protetic cu materiale diferite, ce reda cu exactitate zona de sprijin si aproximativ zona de inchidere marginala-succiunea.Mai este numita amprenta anatominca, de orientare sau amprenta primara.

In tehnologia protezei tototale se indica amprenta preliminara, amprenta prefunctionala, functionala (finala) si amprenta finala preinsertionala.

Obiectivele amprentarilor:

Sa amprentam o suprafata cat mai mare a campului protetic pentru a avea a mentinere, stabilitate optime;

Sa obtinem margini ale protezelor cu inaltimea, grosimea, profil asemanatoare morfologiei fundurilor de sac vestibulare;

Dupa amprentare sa se asigure o transmitere armonioasa (functionala) a presiunilor pe intreaga suprafata a campului protetic;

Consecutiv amprentei preliminare, prefunctionala, functionala sa se obtina proteze totale care nu interfereaza cu factorul muscular (formatiuni mobile periferice)

Probleme solutionate de amprentele functionale: probleme de stabilizare +sprijin amprenta preliminara +functionala;

Fonatia +fizionomia-numai amprentele finale functionale.

Etapele amprentei preliminare:

Alegerea portamprentei standard;

Alegerea materialului;

Pregatirea pacientului pentru amprentare;

Tehnica de amprentare;

Dezinsertia;

Examenul amprentarii;

Delimitarea marginilor amprentei.

Lingurile standard au 3 forme:

Metalice (de la 1 la 4)-linguri ortomorfe;

Din material plastic;

Mixte.

Sunt prevazute cu sisteme retentive. Alegerea lingurilor potrivite se realizeaza prin masuratori pe model , masurand distanta intertuberozitara sau intre tuberculii piriformi cu ajutorul unui compas (Schreinemakers-linguri clan-tray).

Lingurile trebuie sa corespunda dimensiunilor campului protetic in sens sagital si transversal; sa depaseasca 3-5 mm campul protetic. La nivelul crestelor mandibulare (zonele laterale linguale) pot exista chiar pelote adaptabile.

Observatie:

Pentru o amprenta corecta preliminara se recomanda pregatirea portamprentei prin aplicarea de conuri de Stents sau ceara in 3 puncte ale lingurii pentru a se dirija spatiul de amprentare (unul median si doua in zonele laterale)

Materiale de amprentare:

Gipsul;

Materiale elastice:alginice+siliconice in dublu amestec.

Materiale rasinice cu priza lent progresiva.

Ultimele 2 categorii de materiale sunt folosite in procedeele moderne de amprentare.

In practica se indica functie de calitatea fibromucoasei gipsul pentru campurile protetice deformabile(maxilare)/mandibulare pentru plasticitatea lui, este un material tixotrop, nu deformeaza campul protetic.

Materialele tip Stents sunt indicate pentru campurile protetice dure. Pedro Saizar recomanda amprenta preliminara dar si functionala cu acest material.

Campurile protetice intermediare se amprenteaza cu alginate, siliconi. Aceste materiale pot fi extinse si la campurile protetice moi.

Materialele siliconice+materialele cu vascozitate lent progresiva sunt folosite pentru amprentele prefunctionale.

In timpul I se amprenteaza cu material siliconic chitos, dupa priza se prelucreaza marginal dinspre median spre posterior, cu o grosime proportionala cu a fundului de sac, 3-4mm in zona vestibulara centrala, 4-5 mm in zona vestibulara laterala, 6-7 mm in zona retrozigomatica (Eissering).

Se prelucreaza amprenta la nivelul frenurilor, bridelor si este sectionata, subdimensionata cu 1-2mm in sens sagital.

In timpul II se amprenteaza cu un silicon fluid rezultand amprenta prefunctionala care reda 100%adeziunea (sprijinul) si succiunea (50-60%).

Fata de amprenta preliminara succiunea este de 10%.

Rasinile cu priza lent progresiva se folosesc in amprentele functionale , in linguri individuale. Ele obtin direct inchiderea marginala si scurteaza etapele clinico-tehnice.

Pregatirea pacientului pentru amprentare:

Prevenirea pacientilor anxioasi, iritabili, a reflexelor de voma se realizeaza cu Xilestezin, prin exercitii respiratorii, prepararea cu apa rece a materialelor alginice pentru a scadea reflexul de voma. Se debuteaza in amprentare cu amprenta campului mandibular.

Tehnici:vezi an.V.

Dupa priza materialului , dezinsertia se realizeaza in ax, cu tractiuni verticale, se igienizeaza amprenta si se delimiteaza marginal. Schreinemakers de la linia mediana 1,5 cm intr-o parte si alta pentru zona liguala centrala urmata de trasarea varfului crestei in interiorul amprentei , se traseaza zonal liguala laterala, zona liguala vestibulara la 1 mm in interiorul amprentei. Se ocolesc impresiunile frenurilor si bridelor pentru transpunerea tuturor limitelor pe modelul preliminar de pe amprenta preliminara.

Verficarea amprentei:

Sa nu fie desprinsa,

Sa nu existe goluri;

Grosimea sa fie uniforma de 3-4 mm,

Sa cuprinda zona campului protetic.

Periferia campului protetic poate fi inregistrata mai exact cand se fac miscari de modelare functionale.

Modelul preliminar:

Se realizeaza dupa turnarea amprentei preliminare;

Scopul principal este obtinerea portamprentei individuale si ajutarea examenului clinic;

De asemenea exista un model prefunctional = portamprenta individualizata mult mai exacta.

Etapele tehnologice privind obtinerea modelului preliminar=vezi L.P.

Se toarna din gipsuri ( hemihidrat;

Necesita conditionarea amprentei preliminare: cele din gips se coopteaza si se izoleaza in apa, apa saponata timp de 5-10 minute. La cele alginice se igienizeaza, usoara uscare pentru a rezulta un surfactant ce va separa usor amprenta de gipsul modelului.

Turnarea in 2 timpi:-ideal-mai ales la materialele elastice usor deformabile marginal sau 1 timp in mod curent.

Depunerea gipsului se realizeaza prin vibrare manuala (curent)sau mecanica. Priza va fi obligatoriu supravegheata pentru materialele alginice 45-60 minute; demularea (indepartarea amprentei de model) se realizeaza usor pentru materialele elastice; dificil pentru gipsuri (ciocanire +spatula); la materialelel termoplastice (bucoplastice+Stents)-prin incalzire.

Materialele siliconice nu ridica probleme de demulare. Demularea se realizeaza usor pentru a nu fractura modelul preliminar.

Prelucrarea marginala a modelului=soclarea=fasonarea se realizeaza curent mecanic sau manual. Pentagonal la maxilar si trapezoidal la mandibula.

Lingura individuala reprezinta un conformator rigid, nedeformabil, rezistent mecanic la tractiuni, rupere utilizat pentru amprenta functionala a campului protetic edentat total.

Caracteristicile lingurii individuale:

Sa cuprinda suprafata campului protetic;

Sa fie extinsa marginal pana la zona de reflexie a mucoasei unde sunt scurtate cu 1-2mm;

Sa reproduca prin incizuri frenurile si bridele laterale;

Sa prezinte un profil semirotund cu o grosime de 2-2,5mm;

Sa prezinte orificii pentru materialele elastice (ele nu adera decat daca aplicam adeziv);

Sa prezinte accesorii:borduri de ocluzie+nervuri.

Parti componente:

Baza intim adaptata, poate fi selectiv distantata de zonele sensibile sau de zonele negative sau distantata total (Predo Saizar-amprenta functionala cu Stents).

Accesorii: manerul(la maxilar)si butoni de presiune +maner (mandibula). Butonii au forma paralelipipedica, plasati in dreptul premolarilor si molarilor, cu o lungime de 15 mm si inaltime de 5 mm.

Rolul lor este de a exercita presiuni armonioase , uniforme pe campul protetic. Manerul este asemanator cu incisivul central superior (10 mm), latimea sa si retentiv vertical si trensversal, utilizabil in etapa de adaptare a lingurii, dezinsertie si transport a amprentei in laborator. Armarea lingurii se realizeaza cu sarma (la cele din placa de baza); o ansa in dreptul incisivului central. Se mai poate arma si la rasinile acrilice simple in zonele sensibile supuse la ruptura/fractura.

Materiale pentru linguri individuale:

Materiale termoplastice:stents, placa de baza,

R.A.S.;

Rasini compozite;

Poliesteri (termoformare);

Copoliesteri prin termohidroformare;

Rasini acrilice simple termopolimerizabile-tehnica laborioasa , scop stiintific, in amprentari functionale speciale;

Metale prin stantare si turnare (rar)-inutile.

Cele mai utilizate linguri sunt cele din R.A.S. (rigide) apoi din placa de baza (selectiv) si din rasini compozite (ideale).

Unii autori cer linguri individuale cu borduri de ocluzie. Schreinemakers recomanda amprenta functionala cu gura inchisa.

Lingurile din R.A.S. termopolimerizabile sunt utilizate in amprentari fonetice (Devin) sau cu inregistrari piezografice (proteza totala mandibulara).Amprenta finala(functionala ):

Se realizeaza cu diferite materiale aplicate in portamprente individuale foarte exacte

Portamprentele pot fi cu contact intim Scoala de Protetica Bucuresti.

Portamprente distantate selectiv(zonele sensibile papila, torus, rafeu, exostoze);

Portamprente confectionate dirijat la distanta de mucoasa (Pedro Saizar).

Amprenta functionala reda cu mare exactitate detaliile campului protetic (zona de sprijin +zona de inchidere marginala) si intruneste toate conditiile pentru factorii de mentinere si stabilitate.

Obiective:

-aceleasi ca si cele de la amprenta preliminara-

Sa amprenteze cat mai extins pana in limitele functionale campul protetic;

Sa se obtina margini cu o inaltime, grosime, profil asemanatoare morfologiei fundurilor de sac;

Proteza sa transmita presiunile in mod armonios pe suprafata campului protetic;

Marginile protezei sa nu interfereze factorul muscular;

Materiale necesare:

Portamprente individuale;

Materiale de amprentare;

Tehnica.

Etapele amprentarii finale:

Adaptarea lingurii individuale;

Alegerea materialului de amprentare;

Pregatirea cazului clinic;

Amprentarea propriu-zisa;

Dezinsertia;Verificarea amprentei finale.

Lingura se adapteaza pe camp prin inspectie si palpare la nivelul zonelor functionale ale campului protetic (vezi curs anterior).

Portamprentele individuale se inchid selectic la zonele cheie pentru Stens, Kerr sau total pentru materialele rasinice cu priza lent progresiva sau cu materiale siliconice vascoase =metode moderne-Scoala germana.

Alegerea materialelor de amprentare fuctionala:

-pentru maxilar:paste ZOE, siliconi fluizi; mai rar gips si materiale termoplastice.

-pentru mandibula:paste ZOE, siliconi fluizi, materiale bucoplastice (indispensabile), rasini acrilice cu priza lent progresiva =amprente moderne fonetice sau miomucodinamice.

Materialele rigide (gips), Mucoseal (rasini pe baza de etil metacrilat)-din ce in ce mai putin utilizate.

Tehnici de amprentare:

-Functie de implicarea factorului muscular.

Metode de amprentare miomucostatice in care componenta musculara nu este utilizata =nu se fac miscari de modelaj functional.Campul protetic +zonele functionale se amprentau prin fluiditatea materialului (gips), marginal fiind inexacte, proteze instabile ce necesitau multe retusuri pentru mentinere, stabilizare-metoda abandonata.

Metoda mucomiodinamica miscari test- comandate de medic cu rol in modelarea zonelor functionale. Este o metoda acceptata azi.; modelare periferica foarte exacta a amprentei functionale

-Dupa calitatea fibromucoasei:

Aderenta nedeformabila-=camp protetic dur;

Camp protetic mediu-fibromucoasa usor deformabila;

Camp protetic moale pe fondul rezorbtiilor accentuate cu creste balante.

-Functie de camp :

amprente compresive:campuri protetice dure materiale de amprentare cu vascozitate crescuta:Stents, materiale rasinice;

amprente de despovarare (noncompresive) in campuri protetice medii si in special moi se utilizeaza materiale cu consistenta medie.

Materialele cu consistenta fluida se folosesc pentru campurile protetice mandibulare.

-Functie de cum se practica amprenta:

Amprente finale cu gura inchisa (sub presiunile ocluzale ale pacientului)

Amprente finale cu gura deschisa (frecvent in practica).

Cele cu gura inchisa necesita portamprente cu borduri si determinarea R.C. la D.V.O.a cazului clinic=amprenta se ia sub presinui ocluzale, presiuni fiziologice, nu arbitrare Schreinemakers.

Ca dezavantaj ar fi factorul lingual (limba)-aceasta amprenta este utilizata limitat, autorul efectueaza miscarile linguale inainte de inchiderea in R.C.

Amprenta cu gura deschisa confera un modelaj functional, atat oral cat si vestibular-frecvent utilizata.

Verificarea amprentei functionale:

Suprafata lucioasa , neteda, fara goluri, nedesprinsa marginal;

Lingura sa nu transpara marginal prin materialul de amprentare;

Grosimea materialului de amprentare sa fie in mm(1,5 mm), uniform distribuit in portamprenta;

Centrarea lingurii pe camp.

Turnarea modelului de lucru:

Reproducerea in pozitiv a elementelor campului protetic foarte exact inregistrate.

Caracteristici tehnologice:

Se realizeaza din gipsuri dure, clasa III (nu IV), prelucrabile prin gravare;

Utilizate pentru completarea examenului clinic;

Pentru confectionarea sabloanelor de ocluzie;

Pentru modelarea machetelor;

Pentru obtinerea tiparului.

Caracteristici tehnologice;

Amprenta finala se conditioneaza. Fragmentele din gips se coopteaza si se izoleaza amprenta dupa indiguire, cofrare.

La celelalte amprente se realizeaza igienizarea + indiguirea , cofrarea =dupa caz.

Indiguirea se realizeaza la amprentele din materiale cum ar fi gipsul, ZOE, materiale termoplastice . Nu se realizeaza la amprentele din materiale deformabile bucoplastice, siliconice.

Indiguirea la materialele elastomerice se realizeaza modern prin aplicarea intre conformator si amprenta aunui strat de alginat in stare plastica. Orice mic exces dupa gelificare se sectioneaza.

Cofrarea-clasic-cu o folie de ceara ce are inaltimea de 1,5 mm lipita de digul marginal pe toata circumferinta amprentei pentru a rezulta un model cu un val corespunzator.

N.B.:

La maxilar digul (in metoda clasica) nu se aplica la zona AH ci o prelungire dintr-o folie de ceara ce se adauga posterior de linia AH ce va continua cofrajul; de asemenea la nivelul planseului bucal se aplica o folie de ceara interdig.

In tehnologia moderna (Scoala germana)-se aplica dig la nivelul zonei AH, rulou de 2-2,5 mm pentru inchiderea distala inca din faza de amprentare (numai in campurile protetice moi).

Dozarea/prepararea-tehnica de preparare-vezi L.P.

Modelul de lucru curent- se toarna din gips dur (Moldano, Duralite) intr-un timp.

Din ratiuni aconomice in 2 timpi-cu dezavantajelele mentionate.

Priza are loc in 60 minute dupa care urmeaza demularea ce este asemanatoare cu cea a modelului preliminar.

In etapa de prelucrare marginala nu va fi sectionata zona de inchidere marginala. Modelul maxilar se socleaza pentagonal. Se recomanda in zonele frontale in semicerc pentru a favoriza montarea dintilor frontali intr-un mod armonios.

La mandibula modelul se socleaza trapezoidal.

Sablonul de ocluzie: reprezinta o piesa intermediara necesara in tehnologia protezei totale.

Parti componente:

Baza din materiale folosite curent in portamprenta individuala:placa de baza , R.A.S., R.C. (ideal) sau copoliesteri.

Bordura-ce reface artificial morfologia de arcada prin caracteristicile dimensionale si topografie. Se realizeaza din ceara, Stents, R.A.S. functie de cum solicita clinicianul (functie de metoda de amprentare functionala).Din R.A.S. se realizeaza cand se inregistreaza grafic D.V.O (intraoral)-metoda moderna.

Caracteristici tehnologice:

Baza sablonului din R.A.S. este rezistenta mecanic, nedeformabila, rigida.

Cea din placa de baza, polistiren se realizeaza in laboratoarele modeste.

Baza sablonului trebuie sa fie intim adaptata pe model (ZOE, materiale siliconice)dupa o prealabila izolare a modelului. Marginea sablonului va avea inaltimea, grosimea, profilul semirotund asemanator cu fundul de sac. Eventual bazele se ramforseaza (la placile de baza cu sarma). Bordura de ocluzie se realizeaza din ceara roz, obisnuita, ceara roz dura sau ceara Yvoire pentru zona frontala din ratiuni estetice.

In zona frontala se realizeaza bordura in consola-in afara crestei, iar in zona lateralape mijlocul crestei.

Va fi la 15 mm distanta de tuberozitatea maxilara sau tubeculul piriform pentru a nu interfera fata distala a bordurii la determinarea DVO. Inaltimea va fi de 10mm si latimea de 6 mm in zona frontala-prefigureaza morfologia incisivului central superior.

In zona laterala va avea inaltimea de 6-8mm si latimea de 8mm.

Modelajul va fi simetric cu unghiurile de intalnire rotunjite.

Bordurile vor fi fixate de baza sablonului prin sisteme de retentie

Etapa de determinare a relatiilor intermaxilare:

Sabloanele de ocluzie sunt indispensabile pentru pozitionarea modelelor in RC care trebuie sa coincida cu IM. (point centric).

Niciodata prin metoda unimanuala cu putem pozitiona mandibula astfel incat RC=IM.

Numai prin inregistrari grafice putem obtine ca RC=IM.

Determinarea relatiilor intermaxilare:

Necesita depistarea a 2 pozitii fundamentale :dimensiunea verticala de ocluzie (D.V.O) si R.C.

Determinarea IM este etapa cea mai dificila deoarece erori de pana la 1 mm in determinarea RC genereaza instabilitatea protezelor pe campul protetic.

Exista 2 metode:

metoda clasica cu sablon de ocluzie;

metoda moderna cu inregistrarea grafica.

Pentru ambele metode se parcurg urmatoarele metode pentru determinarea DVO si RC specifice cazului clinic.

La metoda moderna depisteaza mult mai exact prin arcul gotic coincidenta RC cu pozitia de IM.

Dimensiunea verticala este reperul dintre S.N.A. (spina nazala antetioara) gnation=dimensiunea verticala a etajului inferior.

DVO clasic=DVR-(2-3mm). DVR reprezinta dimensiunea verticala de postura si cei 2-3 mm reprezinta spatiul minim fonetic (Thomson).

DVO este mai mica cu circa 4 mm decat DVR asigurand la protezele finite o dimensiune interocluzala de aproximativ 2mm (free way space).

RC reprezinta pozitia tridimensionala unica, nemodificabila a mandibulei fata de maxilar cu condilii simetric in cavitatile glenoide, centrati., in pozitia cea mai inalta, in pozitia posterioara nefortata din care mandibula poate efectua toate miscarile maxilare.

Pentru determinarea DVO:

Verificarea sabloanelor de ocluzie pe model: sa fie stabile, nedeformabile, usor dezinserabile in sens vertical, fara a retentiona marginal, modelate functional.

Intraoral sabloanele trebuie sa fie stabile-testul de basculare negativ-. Orice instabilitate este anulata prin inchiderea marginala cu materiale termoplastice+captusire a bazei (ZOE, materiale siliconice) pana cand se obtine o stabilitate exceptionala.

Cand instabilitatea este generata de formatiuni anatomice (torus), se foliaza pentru ca stabilitatea sa fie impecabila.

La examenul clinic se observa corecta dimensionare, prelucrare a bordurilor de ocluzie. Ele vor fi usor in consola (in regiunea frontala), pe mijlocul crestei alveolare (in zona laterala). Spatiul interocluzal intre borduri sa fie de la 1-7mm.

Modelarea (determinarea) curburii vestibulare are o importanta in fizionomie, fonatie.

Se debuteaza cu prelucrarea marginala a zonei fontale a sabloanelor . Marginea bazei sabloanelor se prelucreaza cu freza pana cand baza se adapteaza corect , avem un contur corect, buza nu este deformata in sens vertical. Bordura de ocluzie se prelucreaza prin adaus sau radiere de ceara pentru a obtine un aspect placut al cazului clinic, astfel incat functionalitatea limbii superioare, inferioare sa nu fie interferate. Fonetic se testeaza prin pronuntia unor foneme M,S pozitia sablonului inferior inapoia celui superior (intotdeauna).

Nivelul si directia planului de orientare ocluzala: in regiunea frontala va fi paralel cu planul bipupilar atunci cand este orizontal; in asimetrii datorita parezelor utilizam alt plan cel bicomisural.

Bordura de ocluzie superior va depasi cu 1-2 mm limita inferioara a buzei superioare (la pacientii tineri)iar, la pacientii de varsta a-3-a numai cu 0,5 mm.

Planul de ocluzie:va fi reprezentat de tangenta ce uneste marginile incizale ale frontalilor cu cele ocluzale ale molarilor. Are un traiect ondulat datorat raportului psalidodont si marginii incizo-ocluzale.

Lateral, planul de ocluzie va fi paralel cu planul Camper (Anderson).

Planul Camper reprezinta tangenta ce uneste spina nazala anterioara cu centrul conductului auditiv extern. Planul Anderson uneste aripa nazala externa cu centrul tragusului.

Planul bipupilar se determina cu ajutorul a 2 rigle sau cu ajutorul planului lui Fox ce este prevazut cu o furca metalica ce se sprijina pe bordura superioara.

In zona laterala planul de orientare ocluzala va fi paralel cu planul lui Camper. Se obtine prin prelucrarea bordurii de ocluzie pna se ajunge la acest paralelism.

Variante ale planului de orientare ocluzala:

Convergent distal, in situatiile cu camp protetic cu tuberozitati procidente;

Divergent in cazul progeniilor adevarate (prognatie mandibulara).

Determinarea DVO:

Practic dupa prelucrarea bordurilor de ocluzie, configuratia curburii vestibulare, orientarea directiei planului de ocluzie urmeaza insemnarea punctelor antropometrice SNA-gnation sau varful nasului gnation.

Prin test fonetic se observa spatiul minim de vorbire, ce apare cand se pronunta fonema S.

Dupa plastifierea bordurilor in lungime si latime , mandibula va fi condusa in sus si posterior, in centrul cavitatii glenoide la DVO obtinuta prin scaderea celor 2-3 mm din DVR. (empiric).

Dimensiunea verticala de postura (DVR) este modificabila pe fond de emotii datorita purtarii unor proteze vechi ce se scot cu 1-2 zile anterior si se aduce mandibula in DVR prin test fonetic (repetarea fonemei M) , prin deglutitii repetate.

Se cerceteaza DVR-electromiografic-cand activitatea electrica este nula .

Nu se determina DVO+RC fara pregatirea prealabila a bolnavului (teste functionale +oboseala) inchiderea-deschiderea repetata a gurii timp de 40-60 secunde; se obtine oboseala musculara a propulsorilor (muschii pterigoidieni), mandibula este condusa in RC si la dimensiunea verticala stabilita.

Verificarea DVO:

Se controleaza prin metode antropometrice ocluzometrul Willis. Distanta dintre unghiul extern al ochiului si cheilon (unghiul comisural) trebuie sa fie egala cu distanta SNA-gnation.

Aceasta pozitie de dimensiune verticala se testeaza fonetic testul Silverman

Deglutitiile repetate pot genera pozitii anterioare ale mandibulei.

Determinarea R.C.:

La DVO stabilita si testata dupa plastifierea bordurilor de ocluzie , mandibula este condusa in sus si posterior.

In prealabil se fac miscari de inchidere si deschidere pana cand clinicianul simte laxitate ligamentara. Mandibula este condusa in sus si posterior la DVO anterior determinata.

Verificarea RC:

Se traseaza paramedian pe borduri o linie verticala si se invita pacientul sa inchida de cateva ori. Daca aceasta pozitie corespunde , trasam pe borduri linia mediana, si reperele caninilor corespunzator latimii nazale.Se traseaza linia surasului, cu traiect curb (in practica se traseaza rectiliniu).De asemenea se traseaza linia mediana, liniile caninilor (intre ele sunt plasati in sens M-D cei sase dinti frontali superiori)

Verificarea corectitudinii R.C:

Prin procedee clasice de coincidenta a acestor repere:linia mediana sa coincida cu linia mediana a fetei (nu cu frenul buzei superioare);

Clinic prin palparea temporalilor bilateral (ei sunt contractati simetric);

Palparea condililor; in R.C. ei nu se palpeaza.

Inregistrarea grafica a R.C:

Este metoda cea mai indicata. Se realizeaza intra/extraoral. (Gysi).. Planul de orientare ocluzala este aproape de creasta cea mai rezorbita (de obicei mandibula) Dupa Bonwill (la tineri), se afla situat la jumatatea distantei dintre crestele edentate.

Metoda intraorala:

Determinarea DVO+R.C. (clasic);

Montarea modelelor in articulator la DVO si RC.;

Montarea pe sabloane a placutelor cu acul inscriptor pe mandibula; placutele sunt acoperite cu ceara speciala (negru de fum );

Aplicarea sabloanelor pregatite in cavitatea bucala;

Inregistrarea propulsiei si lateralitatii la DVO si RC anterior determinate;

Se obtine arcul gotic al carui varf corespunde RC, foarte exact.

Unghiul gotic are 120, cu varful ce corespunde RC exacta a pacientului.

Totdeauna trebuie plasata R.C. inaintea varfului si obtinem RC=IM.

Pentru fixarea exacta a acului inscriptor a RC se plaseaza pe placa maxilara un disc din plastic cu orificiu si se repeta miscarile de propulsie pana cand acul patrunde in orificiu (RC=IM).Se fixeaza sabloanele de ocluzie cu gips sau cu material siliconic.

Concluzie:

R.C. este pozitia fundamentala indispensabila restaurarii disfunctiilor sistemului dento-maxilar generate de edentatia maxilara.