MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Curriculum la Fizică

pentru clasele VI – IX

Chişinău 2010

1

Preliminarii

Curriculum-ul gimnazial la fizică (cl. VI-IX) a fost elaborat în conformitate cu statutul şi

locul disciplinei în planul-cadru de învăţămînt şi reprezintă o continuare a curriculum-ului

integrat „Ştiinţe” pentru clasele II – V.

Actuala ediţie a fost elaborată din pespectiva trecerii de la curriculum-ul centrat pe obiective

la cel centrat pe competenţe.

Pentru formarea competenţelor de bază specifice disciplinei şcolare „Fizica” au fost stabilite

finalităţile învăţării, au fost selectate conţinuturi ştiinţifice specifice, sînt recomandate exemple

de activităţi de predare-învăţare-evaluare care urmează a fi centrate pe elev. Astfel, cunoştinţele

din domeniul fizicii vor contribui la dezvoltarea unei personalităţi independente şi creative a

elevilor care se vor manifesta prin grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi faţă de mediul

înconjurător.

I. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Statutul disciplinei

Aria curriculară Clasa Nr. De unităţi de conţinuturi pe

clase

Nr. De ore pe an

Obligatorie Matematică şi ştiinţe

VIVIIVIIIIX

6432

34686868

II. Repere conceptuale

Perfecţionarea curriculumului gimnazial de fizică la această etapă reprezintă o dezvoltare continuă a reformei învăţămîntului. Prima perfecţionare a curriculumului, realizată în a. 2005, a constat în optimizarea conţinuturilor educaţionale şi îndeosebi, a obiectivelor curriculare formulate pe bază de obiective – cadru şi obiective de referinţă. Obiectivele de referinţă au fost clasificate pe trei nivele:

obiective de cunoaştere; obiective de înţelegere/aplicare; obiective de integrare.

Clasificarea obiectivelor de referinţă în acest mod prezintă primul pas de a orienta procesul educaţional la fizică în contextul formării competenţelor şcolare Dezvoltarea curriculumului gimnazial de fizică la etapa actuală în termeni de competenţă vizează performanţele elevului concret cu progres permanent pe clase şi prevede centrarea lui pe următoarele cerinţe:

pe achiziţiile finale ale învăţării; pe dimensiunile funcţionale/opţionale în formarea personalităţii elevului; pe interesele, aptitudinile elevului şi aşteptările societăţii.

2

Pentru ca un elev să-şi formeze o competenţă este nevoie ca el: să stăpînească un ansamblu de cunoştinţe fundamentale în dependenţă de problema care

va trebui rezolvată în final; să-şi dezvolte deprinderi de a utiliza cunoştinţele în situaţii simple, realizînd astfel

funcţionalitatea cunoştinţelor; să rezolve diverse situaţii-problemă, conştientizînd astfel cunoştinţele funcţionale în

viziunea proprie; să rezolve situaţii semnificative în diverse contexte care prezintă anumite probleme

complexe din viaţa cotidiană, manifestînd comportamente /atitudini conform achiziţiilor finale – competenţe.Perfecţionarea curriculumului ginazial de fizică în contextul formării competenţelor se

intemeiază pe două tipuri de competenţă: competenţe de bază şi competenţe specifice disciplinei „Fizica”.

Competenţele de bază au un grad înalt de generalitate, de complexitate şi se definesc ca finalităţi ale treptei gimnaziale de învăţămînt.

Competenţele specifice se deduc din competenţele de bază care devin nişte componente ale acestora şi care se formează pe parcursul claselor gimnaziale de învăţămînt. Aceste competenţe sînt racordate conţinutului ştiinţific din fiecare capitol, iar în baza acestora profesorul formulează obiectivele operaţionale pentru fiecare proiect de lecţie.

Deci, perfecţionarea curriculumului şcolar de fizică are semnificaţia de a forma la elevi competenţa de cunoaştere ştiinţifică ce ţine cont de gradul de complexitate al informaţiei ştiinţifice la treapta gimnazială şi de potenţialul intelectual al elevului la această vîrstă.

III. COMPETENŢE LA ARIA CURRICULARĂ „MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE”

Competenţa generală: Competenţa de cunoaştere ştiinţifică interdisciplinară:1. Competenţa de achiziţii epistemologice2. Competenţa de investigaţie ştiinţifică3. Competenţă de comunicare ştiinţifică4. Competenţa de achiziţii pragmatice5. Competenţa de protecţie a mediului ambiant şi de cultură a sănătăţii personale

IV. Competenţele de bază ale disciplinei „Fizica”

1. Competenţa de achiziţii intelectuale2. Competenţa de investigaţie ştiinţifică3. Competenţa de comunicare ştiinţifică4. Competenţa de achiziţii pragmatice5. Competenţa de protecţie a mediului ambiant.

V. Repartizarea temelor pe clase şi pe unităţi de timp

Clasa Temele Nr. de oreFizica – ştiinţa despre naturăProprietăţile de bază ale

3

3

VI substanţeiFenomene mecaniceFenomene termiceFenomene electrice şi magneticeFenomene opticeRezervă

566

662

VII

Mişcarea şi repausulForţaPresiunea. Forţa ArhimedeLucrul, puterea şi energia mecanicăRezervă

141614

204

VIIIOscilaţii şi unde mecaniceFenomene termiceFenomene electromagneticeRezervă

1222304

IX Optică geometricăInteracţiuni prin cîmpuriInteracţiuni nucleareRezervă

2430104

Competenţe specifice Conţinuturi Exemple de activităţi de predare -învăţare-evaluare

Descrierea obiectului şi metodelor de cercetare ale fizicii şi a necesităţii acesteea în activitatea umană; Recunoaşterea unor fenomene fizice, din activitatea zilnică şi cea de laborator. Extrapolarea determinării valorii unor mărimi fizice în situaţii din viaţa cotidiană.

CLASA A VI-A

FIZICA ŞTIINŢA DESPRE NATURĂ

Ce este fizica ? Fenomen fizic. Metode de cercetare în fizică. Mărimi fizice. Măsurări. Determinarea valorii mărimii fizice. Valoarea medie a mărimii măsurate. Eroarea absolută.

-Observaţia (dirijată , individuală ) a divese-lor fenomene - Realizarea unei observări şi a unui experiment simplu conform etapelor stabilite .- Documentarea şi colectarea informaţiilor, imaginilor despre fenomenele fizice.-Dedterminarea lungimii, ariei suprafeţelor regulate şi neregulate, duratei, volumului corpului solid şi a lichidului.- Înregistrarea datelor în tabel.Evaluare sumativă

4

Explicarea proprietăţilor corpurilor solide, lichide şi găzoase în baza concepţiilor despre structura moleculară a substanţei; Descrierea fenomenului difuziunii; Estimarea procesului de cîntărire a unui corp în situaţii concrete. Aplicarea conceptelor de volum, masă şi densitate la rezolvarea problemelor.

PROPRIETĂŢI DE BAZĂ ALE SUBSTANŢEI Corp. Substanţă. Proprietăţi. Structura moleculară a substanţei.

Difuziunea .

Inertitatea. Masa. Densitatea.

-Confecţionarea modelelor de molecule şi de reţele cristaline din plastilină.-Observarea difuziznii în lichide şi în gaze. Lucrare de laborator „Determinarea masei unui corp”Lucrare de laborator „Determinarea densitatii” -Rezolvarea problemelor. Evaluare sumativă

Definirea conceptelor mişcare şi repaus; Descrierea deformărilor elastice, plastice şi interacţiunilor mecanice folosind conceptul de forţă; Aplicarea conceptului „forţă de greutate” la rezolvarea poblemelor.

Explicarea fenomenelor termice în baza concepţiei despre structura discretă a substanţei; Aplicarea cunoştinţelor despre starea termică a corpurilor în definirea echlibrului termic; Descrierea procesului de măsurare a temperaturii şi principiului de funcţionare al termometrului cu lichid;

FENOMENE MECANICE

Miscarea şi repausul.

Interacţiunea corpurilor. Efectele interacţiunii.

Forţa-măsură a interacţiunii. Forţa de greutate.

FENOMENE TERMICE

Încălzirea. Răcirea. Echilibrul termic.

Temperatura. Dilatarea termică a corpurilor (calitativ).Termometrul.

-Sudiul experimental al mişcării, repausului, şiinteracţiunii corpurilor.-Observarea efectelor interacţiunilor dintre corpuri.Lucrare de laborator „Măsurarea forţei cu dinamometrul” - Rezolvarea problemelor

Evaluare sumativă

-Observarea dilatării corpurilor solide, lichide şi gazoase.

Lucrare de laborator „Măsurarea temperaturii corpurilor solide, lichide şi gazoase”.Evaluare sumativă

5

Demonstrarea experimentală a electrizării corpurilor, evidenţiînd proprietăţile corpurilor electrizate; Clasificarea corpurilor în conductoare şi izolatoare electrice; Recunoaşterea şi explicarea unor fenomene electrice din natură. Demonstrarea experimentală a interacţiunilor între magneţi şi a existenţei polilor magnetici;

Recunoaşterea surselor de lumină şi a corpurilor luminate, Clasificarea corpurilor în transparente, opace şi translucide; Explicarea unor fenomene optice în baza legii propagării rectilinii a luminii.

FENOMENE ELECTRICE ŞIMAGNETICE

Electrizarea corpurilor. Două tipuri de sarcini electrice. Conductoare şi izolatoare. Fenomene electrice în natură. Magneţi permanenţi.Interacţiuni magnetice.

FENOMENE OPTICE

Surse de lumină. Corpuri transparente şi corpuri opace. Propagarea rectilinie a luminii. Fascicol luminos. Raze de lumină. Umbra şi penumbra.Eclipsa de Soare şi de Lună.

-Electrizarea corpurilor prin frecare, prin contact şi prin influenţă.

-Observarea interacţiunii magneţilor, acţiunii magneţilor asupra corpurilor şi a acului magnetic.Evaluare sumativă

Clasificarea surselor de lumină.

Clasificarea fascicolelor de lumină.Studiul formării umbrei şi penumbrei.Evaluare sumativă

CLASA A VII-A

Competenţe specifice Conţinuturi Exemple de activităţi de predare-învăţare-

1 2 3Recunoaştera mişcarii mecanice în

natură şi tehnică . Investigarea experimentală a

mişcării rectilinii uniforme, utilizind mărimile fizice caracteristice.

Descriera calitativă si cantitativă (prin formule şi grafice) a mişcarii rectilinii uniforme.Utilizarea mărimilor caracteristice mişcarii rectilinii uniforme la

rezolvarea unor probleme simple în diferite contexte.

Distingera mişcării şi repausului în

I.Mişcarea şi repausul Poziţia unui corp. Punct material, sistem de

referinţă, coordonate. Mişcare mecanică. Traiectoria mişcării.

Mişcare rectilinie uniformă. Viteza. Legea mişcării rectilinii uniforme.Graficul mişcării rectilinii uniforme.

Relativitatea mişcării (calitativ ).

Rezolvarea problemelor: -determinarea şi reprezentarea grafică a poziţiei corpurilor -aplicarea vitezei,legii mişcarii rectilinii uniforme, graficului mişcarii,relativităţii mişcării.

Experiment:-observarea relativităţii mişcării mecanice în situaţii

6

diferite sisteme de referinţă. cotidiene. Lucare de laborator :„ Determinarea vitezei medii a unui mobil”. Evaluare sumativă”.

Definirea noţiunilor masă şi forţă. Cercetarea experimentală a interacţiunii corpurilor( forţe

elastice, de frecare ,de greutate). Distingera forţelor elastice, de frecare, de greutate.

Reprezentarea analitică şi grafică a forţelor.

Calcularea rezultantei a două sau

multe forţe coliniare.Utilizarea conceptului de forţă la

rezolvarea unor probleme simple în diferite contexte.

Aplicarea forţelor la soluţionarea diverselor situaţii cotidiene.

II. Forţa Inerţia. Inertitatea. Masa – măsura

inertităţii. Forţa – mărime

vectorială.Compunera forţelor coliniare.

Forţă de greutate. Greutatea (Ponderea).

Forţe elastice. Forţe de frecare.

Experimente:-inerţia corpurilor, -determinarea forţelor elastice, de frecrae ,de greutate.

-verificarea experimentală a legii deformărilor elastice.-studiul experimental al forţelor de frecare.

Rezolvarea problemelor: -reprezentarea grafică şi calcularea modulului forţelor elastice, de frecare, de greutate.-aplicarea forţelor studiate.

Lucare de laborator :„Gradarea dinamometrului.”

Evaluare sumativă

Investigarea experimentală a presiunii exercitate de corpurile solide, lichide şi găzoase.

Argumentarea existenţei presiunii atmosferice şi variaţia acesteea cu inalţimea.

Masurarea şi calcularea presiunii. Cercetarea experimentală a legii

lui Pascal şi a legii lui Arhimede.Utilizarea conceptelor: presiunea

lichidelor, solidelor, gazelor şi a legilor lui Pascal şi a lui Arhimede la rezolvarea problemelor.

III.Presiunea. Forţa Arhimede Presiunea corpurilor

solide. Presiunea în lichide şi

gaze. Legea lui Pascal. Manometrul. Vase

comunicante. Presa hidraulică.

Presiunea atmosferică. Barometrul-aneroid.

Forţa Arhimede. Plutirea corpurilor.

Experimente: -presiunea corpurilor solide, lichide şi găzoase.-legea lui Pascal. -presiunia hidrostatică, vase comunicante.- existenţa presiunii atmosferice. -măsurarea presiunii atmosferice şi a presiunii în lichide . Rezolvarea problemelor:

-aplicarea conceptului de presiune, a legii lui Pascal şia legii lui Arhimede.

Lucare de laborator :“Studiul legii lui Arhimede„ . Evaluare sumativă

Recunoaşterea conceptelor: lucrulmecanic, puterea şi energia

Identificarea mecanismelor simple în natură şi tehnică. Investigarea experimentală a

mecanismelor simple.Elaborarea strategiilor şi tacticilor

IV. Lucrul, puterea şi energia mecanica.

Lucrul mecanic. Puterea. Mecanisme simple. Pîrghia.Condiţia de echilibru a pîrghiei. Scripetele.Planul înclinat. Regula de aur a mecanicii.

Experimente:-utilizarea mecanismelor

simple. -transformarea energiei mecanice.

Rezolvarea problemelor: -aplicarea conceptelor: lucrul mecanic, mecanisme simple,

7

de aplicare a mecanismelor simple la soluţionarea diverselor situaţii

cotidiene. Formularea legii conservării

energiei mecanice. Extrapolarea cunoştinţelor despre

conservarea energiei mecanice în studiul mişcării şi interacţiunii corpurilor.

Aplicarea noţiunilor de lucru mecanic, mecanisme simple, putereşi energie mecanică la rezolvarea problemelor.

Randamentul mecanismelor simple.

Energia mecanică. Energia potenţială a

sistemului corp – Pămînt. Energia cinetică. Transformarea şi

conservarea energiei mecanice.

puterea, energia mecanică şi conservarea acesteea.

Lucare de laborator :„ Determinarea randamentului unui mecanism simplu”.

Evaluare sumativă

CLASA A VIII-A

Competenţe specifice Conţinuturi Exemple de activităţi de predare-învăţare-

1 2 3

Descrierea calitativă, în baza principiului „cauză-efect”, a unor fenomene oscilatorii identificate în natură şi tehnică.

Utilizarea mărimilor caracteristice mişcării oscilatorii la rezolvarea unor probleme simple în diferite contexte.

Investigarea experimentală a unor procese oscilatorii, utilizînd mărimi fizice caracteristice mişcării oscilatorii.

Extrapolarea conservării energiei mecanice în studiul pendului gravitaţional.

Identificarea condiţiilor în care se produc şi se propagă undele mecanice.

Soluţionarea unor situaţii de protejare fonică în viaţa cotidiană.

Observarea independentă a fenomenelor termice din natură.

Definirea conceptelor fizice caracteristice fenomenelor termice (echilibru termic, temperatură, cantitate de căldură, căldură specifică,călduri latente)

Investigarea experimentală a modurilor de transmitere a căldurii

I. Oscilaţii şi unde mecanice

Mişcare oscilatorie. Oscilaţii libere şi oscilaţii

forţate. Pendulul gravitaţional. Mişcare ondulatorie. Sunetul. Aplicaţii.

II. Fenomene termice. Mişcarea moleculelor. Echilibrul termic .

Temperatura. Cantitatea de căldură..

Moduri de transmitere a căldurii.

Căldura specifică. Ecuaţia calorimetrică.

Transformări ale stărilor de agregare:

Experimente: -oscilaţii mecanice; -unde mecanice-analiza sunetelor produse de diferite surse sonore. Identificarea surselor de poluare fonică în viaţa cotidiană. Rezovarea problemelor:-aplicarea noţiunilor de amplitudine, perioadă şi frecvenţa mişcării oscilatorii. Lucare de laborator : „Determinarea perioadei şi frecvenţei oscilaţiilor unui pendul gravitaţional.Evaluarea sumativă

Experimente: -moduri de transmitere a căldurii.-topire-solidificare.-vaporizare- condensare.-transformări reciproce ale lucrului şi căldurii.- modelul motorului cu ardere internă în 4 timpi.

Rezolvarea problemelor. Lucare de laborator :

8

şi a transformărilor reciprocea lucrului şi căldurii

Calcularea cantităţii de căldură la încălzire-răcire, topire – solidificare, vaporizare- condensare şi la arderea combustibililor.

Utilizarea ecuaţiei calorimetrice la rezolvarea problemelor.

Descrierea principiului de funcţionare a motoarelor termice.

Estimarea randamentului motoarelor termice.

Expunera opiniilor proprii privitor la încălzirea globală şi poluarea cauzată de motoarele termice.

topire – solidificare. vaporizare- condensare.

Călduri latente.

Combustibili. Puterea calorică. Transformări reciproce ale

lucrului şi căldurii. Maşini termice. Randamentul maşinilor termice.

Maşinile termice şi poluarea mediului.

„Determinarea căldurii specifice a unei substanţe.

Elaborarea unor proiecte de diminuare a poluării cauzate de utilizarea motoarelor termice

Comunicări: Utilizarea motorului termic şi impactul cu mediul ambiant. Protecţia mediului ambiant

Evaluare sumativă

Efectuarea observârilor proprii asupra unor fenomene electrice din viaţa cotidiană.

Definirea mărimilor fizice: intensiatea curentului electric, tensiune electrică, rezistenţă electrică.

Montarea circuitelor electrice simple în baza schemelor.

Măsurarea intensităţi curentului electric, a tensiunii electrice şi a rezistenţei electrice.

Investigarea experimentală a circuitelor electrice în serie, în

paralel şi a legii lui Ohm.Utilizarea legilor şi mărimilor

fizice caracteristice fenomenelor electrice la rezolvarea problemelor.

Respectarea securităţii proprii la utilizarea curentului electric

III.Fenomene electrice. Sarcina electrică. Structura

atomului. Conservarea sarcinii

electrice. Cîmpul electric. Curentul electric continuu. Intensitatea curentului

electric. Tensiunea electrică. Rezistenţa electrică. Reostate. Legea lui Ohm pentru o

porţiune de circuit şi pentru un circuit întreg.

Conexiunea serie şi paralel a conductoarelor.

Lucrul şi puterea curentului electric.

Legea lui Joule. Aplicaţii.

Experimente: -montarea unui circuit electric simplu.-măsurarea intensităţii curentuli electric şi a tensiunii electrice. -dependenţa intensităţii curentului electric de tensiune şi de rezistenţa electrică. -dependenţa rezistenţeielectrice de felul materialului şi dimensiunile conductorului. -reglarea intensităţii curentului electric în circuit cu ajutorul reostatului.-studiul experimental al circuitelor electrice serie şi

Lucrări de laborator: „Determinarea rezistenteii electrice.” „ Determinarea puterii unui bec electric.” Rezolvarea problemelor

în care se aplică mărimi şi legi fizice caracteristice fenomenelor electrice. Evaluare sumativă

Descrierea unor fenomene magnetice observate in natură şi tehnică. Definirea mărimilor fizice: forţa electromagnetică şi inducţie magnetică.

IV. Fenomene electromagnetice Cîmpul magnetic al

curentului electric. Electromagneţi. Forţa electromagnetică.

Inducţia magnetică. Regula burghiului. Regula mîinii

Experimente: - formarea cîmpuli magnetic în jurul conductorului parcurs de curent electric.(experimentul lui Oersted ) - acţiunea cîmpului magnetic asupra conductorului parcurs de

9

Investigarea experimentală a cîmpului magnetic generat de curentul electric,şi a forţei electromagnetice.

Aplicarea regulii mînei drepte şi a conceptului de forţă electromagnetică la rezolvarea problemelor.Descrierea principiului de

funcţionare a motoarelor electrice. Asamblarea unui motor electric şi

confecţionarea unui electromagnet .Respectarea securităţii proprii la

utilizarea motoarelor electrice.

stîngi. Motoare electrice.

curent electric.Activităţi practice frontale:

-Confecţionarea electromagneţilor.-Asamblarea motorului electric.

Rezolvarea problemelor Comunicări:

-motoarele electrice si respectarea securităţii la utilizarea lor. Evaluare sumativă

Clasa a IX-a

Competenţe specifice Conţinuturi Activităţi de predare-învăţare-

evaluare

Descrierea fenomenelor de reflexie, refracţie şi dispersie a luminii.

Explicarea principiilor de funcţionare a unor instrumente optice în care are loc reflexia şi refracţia luminii.

Verificarea experimentală a legilor reflexiei şi refracţiei luminii.

Construirea imaginilor în oglinzi sferice şi lentile subţiri.

Identificarea defectelor de vedere şi stabilirea modalităţilor de corectare a acestora.

Utilizarea legilor reflexiei, refracţiei şi a formulei lentilei subţiri la rezolvarea problemelor.

Investigarea instrumentelor optice (lupa, aparatul fotografic, aparatul de proiecţie, microscopul).

I. Optica geometrică

Reflexia luminii. Legile reflexiei.

Oglinda plană. Oglinzi sferice.

Aplicaţii. Refracţia luminii.

Legile refracţiei. Reflexia totală.

Aplicaţii (fibre optice, binoclu, periscop ...).

Dispersia luminii. Lentile subţiri. Constru-

irea imaginilor în lentile.

Formula lentilei subţiri. Instrumente optice:

lupa, aparatul fotogra-fic, aparatul de proiec-ţie, microscopul.

Ochiul – sistem optic natural. Defectele vederii. Ochelarii.

Experimente:- observarea reflexiei, refracţiei, reflexiei totale şi dispersiei luminii; - stabilirea focarului oglinzii concave şi lentilei convergente; - determinarea distanţei focale a unei oglinzi concave.

Rezolvarea problemelor: - legile reflexiei;- legile refracţiei;- formula lentilei

subţiri;- construirea imaginilor: în oglinda plană, oglinda concavă şi lentila convergentă. Lucrare de laborator „Determinarea indicelui de refracţie al unei substanţe transparente”. Lucrare de laborator „Determinarea distanţei focale a unei lentile convergente”.

Comunicări:- aplicaţii ale

10

oglinzilor concave;- aplicaţii ale instrumentelor optice;- defectele vederii.

Evaluare sumativă

Extrapolarea cunoştinţelor despre forţa de greutate, interacţiunile electrice, inducţia manetică şi forţa electromagnetică în studiul cîmpurilor respetive.

Utilizarea legii atracţiei universale şi a legii lui Coulomb la rezolvarea problemelor în diferite contexte.

Descrierea rolului cîmpului magnetic al Pămîntului în protejarea de radiaţii cosmice.

Trasarea analogiilor între câmpurile gravitaţional, electric şi magnetic.

Explicarea procesului de generare reciprocă a câmpurilor electric şi magnetic.

Justificarea existenţei undelor electromagnetice prin detectarea undelor radio.

Stabilirea analogiei între undele radio şi undele luminoase

II. Interacţiuni prin câmpuri

Legea atracţiei universale.

Câmpul gravitaţional. Intensitatea cîmpului gravitaţional.

Sistemul Solar. Planete şi sateliţi. Comete. Meteoriţi.

Interacţiunea electrostatică. Legea lui Coulomb.

Câmpul electric. Intensitatea cîmpului electric.

Modelul planetar al atomului.

Cîmpul magnetic. Interacţiunea dintre

conductoare paralele parcurse de curenţi electrici.

Acţiunea câmpului electric şi a celui magnetic asupra sarcinilor electrice aflate în mişcare.

Cîmpul magnetic al Pămîntului. Aurore polare.

Câmpul electromagnetic.

Undele electromagnetice.

Viteza de propagare a undelor electromagnetice.

Clasificarea undelor electromagnetice.

Unde radio. Proprietăţi ale undelor

electromagnetice. Unde luminoase.

Determinarea vitezei

Experimente:

-schema experienţei lui Cavendish; -schema experienţei lui Coulomb.-interacţiuniea curenţilor electrici paraleli.-producerea cîmpului electric de către cîmpul magnetic variabil.- recepţia radioundelor;- proprietăţile radioundelor (reflexia, refracţia, absorbţia, etc);

Rezolvarea problemelor: -aplicarea legii atracţiei universale, intensităţii cîmpului gravitaţional.- aplicarea legii lui Coulomb, intensităţii cîmpului electric;-mişcarea sarcinilor electrice pe traiectorii circulare în cîmp magnetic omogen.

Lucrare de laborator „Determinarea intensităţii cîmpului gravitaţional cu ajutorul pendulului gravitaţional”.

Comunicări:- determinarea vitezei luminii (metode astronomice şi de laborator).Evaluare sumativă

11

luminii.

Extrapolarea cunoştinţelor despre interacţiunile prin cîmpuri asupra proceselor nucleare.

Descrierea construcţiei şi principiului de funcţionare a reactorului nuclear.

Estimarea posibilelor efecte ale utilizării energiei nucleare şi termonucleare.

Valorificarea acţiunii radiaţiilor ionizante şi măsurilor de protecţie a organizmelor vii.

Estimarea pericolului depozitării deşeurilor radioactive.

Aprecirea importanţei progresului ştiinţifico-tehnic în dezvoltarea civilizaţiei.

III. Interacţiuni nucleare Nucleul atomic. Constituienţii nucleului atomic. Forţe nucleare. Fisiunea nucleelor de uraniu. Energetica atomică (nucleară). Energetica termonucleară. Radioactivitatea. Radiaţii nucleare. Acţiunea radiaţiilor nucleare asupra organismelor vii. Regulile de protecţie contra radiaţiei. Reacţii

termonucleare. Rolul fizicii în

dezvoltarea celorlalte ştiinţe ale naturii şi în dezvoltarea societăţii

Demonstrări:- modele ale atomului şi nucleului atomic, - schema fisiunii nucleelor de uraniu- construcţia şi funcţionarea reactorului nuclear, - elementele de bază ale centralei atomo-electrice.Comunicări:- perspectivele energeticii termonucleare.- efecte ale radiaţiilor nucleare;- structura Soarelui şi procesele ce au loc în interiorul lui.

Evaluare sumativă

SUGESTII METODOLOGICE

Calitatea procesului educaţional depinde de strategia didactică utilizată de profesor, care presupune îmbinarea formelor de organizare a acţiunii didactice, metodelor şi mijlacelor didactice. Metodele de predare-învăţare a disciplinei „fizica” sînt clasificate în 4 grupe:

a) Metode didactice în care predomină acţiunea de comunicare (expunerea, explicaţia, prelegerea, conversaţia euristică, dezbaterea, problematizarea, asaltul de idei, lectura, activitatea cu manualul etc.);

b) Metode didactice în care predomină acţiunea de cercetare a realităţii (observaţia, experimentul, demonstraţia, modelarea).

c) Metode didactice în care predomină acţiunea practică, operaţională (exerciţiul, algoritmizarea, studiul de caz, jocul didactic etc.)

d) Metode didactice în care predomină acţiunea de programare specială a instruirii (instruirea programată, instruirea asistată de calculator).

Procesul instructiv-educativ se va desfăşura în cadrul lecţiilor, temelor pentru acasă, orelor facultative, excursiilor, diverselor activităţi extraşcolare. Rolul principal în acest proces îi revine lecţiei, care se îmbină în blocuri după obiective comune. După tipul activităţilor de predare-învăţare formele de organizare a activităţilor didactice pot fi:

- lecţii de dobîndire a cunoştinţelor;- lecţii de fixare şi consolidarea cunoştinţelor;- lecţii de recapitulare generalizare şi sistematizare a materiei de studiu;- lecţii mixte;

12

- seminarii;- conferinţe; - excursii;- lecţii de evaluare a cunoştinţelor. - lucrări de laborator;- lucrări practice etc.Creativitatea elevilor se va realiza prin:- asimilare independentă şi dirijată;- studiul experimental al fenomenelor fizice;- elaborarea unor referate privind teme teoretice sau practice.Demonstraţiile în activităţile de predare-învăţare pot avea diverse funcţii. Ele pot ilustra

aplicarea practică a fizicii în diverse domenii ale tehnicii, pot servi pentru obţinerea datelor experimentale iniţiale, pentru verificarea cantitativă şi calitativă a legilor şi fenomenelor. În ultimul caz demonstraţiile se pot efectua frontal.

În cadrul lucrărilor de laborator elevii vor conştientiza, consolida şi aplica cunoştinţele asupra unei teme, vor forma deprinderi de utilizare a diverselor instrumente de măsură, lucrînd individual sau în grupe.

Profilul real va realiza lucrări practice la finele unui compartiment sau la finele anului de studii. Ele nu vor dubla lucrările de laborator. În cadrul lucrărilor practice se vor repeta, generaliza şi aprofunda conceptele de bază din cursul de fizică. Metodele de lucru pentru efectuarea lor sînt mai variate, iar utilajul diferă de cel prevăzut pentru lucrările de laborator. Lucrările practice se vor efectua în grupe de cîte 2-4 elevi, realizate într-un interval de timp de 90 min.

Profesorul va trebui să utilizeze cele mai eficiente metode, procedee şi mijloace de predare-învăţare, orientîndu-se după capacităţile individuale ale elevilor

evidenţiind:- problematizarea;- metodele intuitive;- conversaţia euristică;- instruirea programată;- modelarea ş.a.Profesorul este liber de a stabili ordinea studierii conţinuturilor, de a repartiza orele alocate, respectînd condiţia parcurgerii integrale a conţinutului şi

formarea competenţelor stabilite. Profesorul are responsabilitatea de a adapta curriculum-ul la condiţiile şi la ritmul fiecărui elev sau al fiecărei clase în parte. Profesorul poate extinde anumite teme obligatorii la solicitarea elevilor sau a părinţilor.

SUGESTII DE EVALUARE

Evaluarea determină în ce măsură a fost formată fiecare competenţă. Se va realiza evaluarea formativă (continuă) şi sumativă cu aplicarea diferitelor

instrumente de evaluare standardizate (teste etc.) şi nestandardizate (portofoliul, proiectul, investigaţia etc.) Accentul se va plasa pe evaluarea formativă, realizată prin oferire de feed-back, observarea comportamentului elevului, referate, proiecte, portofolii şi alte tehnici. Este important ca nivelele de complexitate a sarcinilor să corespundă etapelor formării competenţelor stipulate în curriculum. De exemplu, formarea competenţei de cunoaştere ştiinţifică, presupune parcurgerea următoarelor etape:

formarea cunoştinţelor fundamentale; formarea cunoştinţelor funcţionale; formarea cunoştinţelor interiorizate; formarea cunoştinţelor exteriorizate.

13

Aceste etape vor fi considerate nivele de complexitate. Fiecare nivel de evaluare se va diviza în trei subnivele:

elementar; mediu; superior.

Pentru fiecare din aceste subnivele se vor stabili indiatori de evaluare. La elaborarea testelor se va pune accentul pe alegerea itemilor, care vor testa o gamă de

comportamente cognitive: de la nivel inferior (cunoaştere, înţelegere) pînă la cele de analiză şi sinteză, testînd una sau mai multe competenţe specifice.

În cadrul evaluării sumative, gradul de dificultate al itemilor se va determina şi prin numărul de etape logice necesare pentru rezolvarea itemului, forma scrierii condiţiei, structura, necesitatea aplicării procedeelor pentru rezolvare. Astfel, itemii cu nivel minim de dificultate sînt itemii, care denotă însuşirea noţiunilor, reproducerea materiei, înţelegerea sensului fizic (cunoştinţe fundamentale). Aplicarea cunoştinţelor în diferite contexte denotă atingerea nivelului cunoştinţelor funcţionale. Pentru testarea acestui nivel vor fi utilizaţi itemii cu nivel mediu de dificultate, care de regulă se rezolvă în 2-3 etape logice. Itemii cu grad de dificultate superior necesită manifestarea cunoştinţelor interiorizate, necesare la soluţionarea situaţiilor-problemă. Pentru a manifesta cunoştinţe exteriorizate, elevul trebuie să demonstreze că este capabil să soluţioneze situaţii semnificative. Este important ca evaluarea să fie centrată pe succesul elevului şi să i-a în consideraţie progresul acestua pe parcursul învăţării.

BIBLIOGRAFIE

1. Fizică. Curriculum școlar pentru clasele a VI-a – IX-a. – Ch.: Univers Pedagogic, 2006.3. Guțu, Vl., Achiri, I. Evaluarea curriculumului școlar. Ghid metodologic. – Ch.: Print – Coro SRL, 2009.4. Achiri I., Bolboceanu A., GuţuVl., Hadîrcă M. Evaluarea standardelor educaţionale. Ghid metodologic. Ch. 2009. 5. Curriculum de bază. Documente reglatoare. Editura „TIPCIM” Cimişlia, 19976. Standarde Educaţionale la disciplinele şcolare din învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal. Univers Pedagogic, Chişinău, 2008.

8. Crişan A., Guţu Vl.– Proiectarea curriculumului de bază (ghid metodologic), Chişinău, 1996

9. Stoica A., Musteaţă S., – Evaluarea rezultatelor şcolare, Chişinău, 1997

10. Fizica. Curriculum şcolar pentru învăţămîntul gimnazial. Chişinău, 2000. 11. „Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţămîntul gimnazial”, „Ghid metodologic”, Fizica, cl. VI-IX, Litera, 2000.

14