CURENTELE DE AVANGARDĂ

Termenul provine din franţuzescul „avant-garde” care desemnează un detaşament care mergea în recunoaştere înainte ca armata să avanseze într-o anumită locaţie.

Avangarda desemnează mai multe direcţii de creaţie şi gândire estetică ce s-au manifestat în primele decenii ale secolului al XX-lea. Fenomen specific lumii moderne, avangardismul este în mod esenţial anticlasicist. Geo Bogza în articolul „Exasperarea creatoare” sintetizează pozitia avangardiştilor:

„Viaţa noastră e arsă de conflicte. Exasperarea noastră e o exasperare pură, o exasperare împotriva a tot ce există, o exasperare împotriva a tot ce nu există, o exasperare împotriva exasperării.”

PRINCIPII ESTETICE1. Antidogmatismul, contestarea oricărei idei de normă, canon, formă fixă.2. Nonconformismul adică negarea violentă a tradiţiei şi proclamarea noutăţii

absolute.3. Sunt promovate manifeste, programe şi teste negatoare prin care sunt propuse

următoarele principii de bază:a. Depăşirea formelor curente ale creaţieib. Refuzul modelelorc. Interesul pentru ceea ce este inedit, şocant

4. Utilizarea experimentului din dorinţa de a descoperi noi limbaje, tehnici, modalităţi de exprimare, teme şi motive din acest punct de vedere scrierile fiind numite „literatură a căutării”

5. Note distinctive ale avangardismului: violenţa, anarhismul, intensitatea, negativismul radical. 6. Dinamism absolut al spiritului, extremism, aspiratia spre autenticitate si refuzul conventiei; 7. concentrarea asupra creatiei ca proces si absenta interesului ptr. produsul artistic. În mod general se poate afirma că avangarda reprezintă afectul permanentului conflict în spaţiul literar dintre noutate şi tradiţie, aventură şi ordine, modernitate şi clasicitate.

Deşi nu a dat opere literare prestigioase, avangardismul a insuflat literaturii un spirit nou bântuit de frământări, nelinişte şi tensiune.

1

DIRECŢII AVANGARDISTE

1. Futurismul2. Dadaismul3. Suprarealismul4. Expresionismul5. Constructivismul6. Cubismul

Ultimele două direcţii s-au manifestat în special în pictură şi sculptură.

FUTURISMUL

Se dezvoltă între anii 1910-1929 în Italia. Termenul provine din italienescul „futuro” care înseamna „viitor”. Promotorul futurismului este Tomasso Marinetti.

TRĂSĂTURI1. Se promovează o artă bazată pe adevărurile civilizaţiei moderne.2. Exaltă energia, curajul, frumuseţea vitezei.3. Operele au un caracter agresiv, dramatic4. Arta nu există decât în măsura în care exprimă dinamismul prezentului şi

încrederea în viitor.5. Futuriştii doresc distrugerea muzeelor, a bibliotecilor şi academiilor promovând

energia haotică, anarhică, nihilismul.6. Glorifică războiul ca unica igienă a lumii, aderând la ideologia fascistă a lui

Mussolini. 7. Protest violent impotriva traditionalismului si romantismului;8. Inlaturarea totala a regulilor sintactice, intrebuintarea numai a verbelor la infinitiv

si inlocuirea punctuatiei prin semne matematice.În literatura română futurismul nu a avut ecouri importante. Un exemplu elocvent este articolul „Manifestul activist către tinerime” de Ion Vinea considerat de unii ca aparţinând dadaismului constructivist.

DADAISMUL

Apare în Elveţia între anii 1916-1922 promotor fiind Tristan Tzara. Este cel mai radical şi mai violent curent literar de avangarda bazat pe principiul „antiartă pentru antiartă”.termenul provine din fr. „ dadaisme”- „dada”=cal, idee fixa, inclinatie.

TRĂSĂTURI

2

1. Sunt puse sub semnul întrebării toate modurile de expresie tradiţionale.2. Este ostentativ, nihilist, respinge orice intenţie de structurare conştientă a

actului artistic.3. Promovează starea de spirit contestatară la modul absolut: „Unicul sistem

acceptabil e acela de a nu avea sistem.”4. Ideea de creaţie este redusă la hazard şi improvizaţie.5. Se pretinde libertatea absolută a artistului prin abolirea tuturor teoriilor, a

credinţei în viitor sau în armonie.6. Exaltă manifestările artistice aleatorii, spontaneitatea, protestul sub orice formă,

contestarea limbajului chiar şi la nivel gramatical. Prin această poetică a întâmplătorului se prefigurează literatura absurdului.

7. Procedee literare utilizate:a. Colajul de cuvinte, sintagme, sau propoziţii din diferite texte şi regrupate

fără nicio logică într-o construcţie nouă.b. Inventarea de cuvinte noi inexistente în dicţionar.

8. Cultul ostentativ si fanatic al ilogicului.G.Calinescu : „ Dadaismul nu este decat o mistificatie si o demonstratie estetica negativa. Din oroare de academism se refuza nu numai orice arta si orice tehnica, dar si acele organizatiuni pe care imaginatia le-ar fi introdus in elementele disparate...Hazardul pur fara interventia spiritului nostru nu dainuie.”

SUPRAREALISMUL

Apare în anul 1930 în Franţa, promotor fiind André Breton. S-a manifestat şi în pictură, reprezentant principal fiind Salvator Dali.Aspira sa exprime inconstientul din individ prin depasirea caracterului logic al actului creatiei, surprinzand si comunicand fluxul primar al emotiei, al impresiei, al gandului.

TRĂSĂTURI1. Suprarealismul nu are intenţia de a înfăptui o revoluţie estetică , ci o revoluţie a

omului.2. Această grupare anarhica îşi propune să modifice fundamental natura umană,

relaţiile sociale, concepţia despre lume.3. Este prezentă revolta faţă de raţionalism, pragmatism, legi şi convenţii.4. Actul poetic reprezintă o cale de a ajunge la zonele obscure ale conştiinţei, la

esenţa umană ascunsă în inconştient.5. Sunt aplicate teoriile lui Freud, de aceea se explorează lumea visului, a

coşmarurilor, a halucinaţiilor, a bolilor psihologice, a miturilor şi a iluziilor.6. Interesează hipnoza, nevroza, dedublarea.

3

7. Poezia mizează în mod esenţial pe asocierea liberă de imagini întrucât se transcriu în dezordine toate propoziţiile care se formează în conştiinţa eliberată de raţiune.

8. Aşa cum afirmă André Breton, suprarealismul este „automatism psihic pur, dicteu automat în care poetul cade în transă şi încearcă să extragă din subconştient elementele revelatoare creeând astfel o suprarealitate asemănătoare realităţii visului.”

EXPRESIONISMUL

Apare în Germania între anii 1910-1925 şi se manifestă în pictură şi literatură. Deviza acestei mişcări este intesitatea expresiei.

TRĂSĂTURI1. Urmăreşte să exprime latura autentică a sentimentului sau a trăirilor în

momentele de maximă manifestare.2. Între poet şi natură, poet şi societate există un raport dureros de permanentă

comunicare.3. Realitatea este convulsionată, dramatică, lipsită de speranţă, apăsătoare.4. Limbajul este violent, şocant uneori.5. Teme şi motive predilecte:

Moartea Neantul Tristeţea Neliniştea metafizică Disperarea Natura halucinantă Dezagregarea eului

6. În literatura română se produce o fuziune între expresionism şi tradiţionalism, astfel că are loc întoarcerea spre valorile tradiţiei, spre specificul autohton, spre orizonturile mitice şi mistice ale vieţii.

7. Instrainarea, sentimentul apocalipsei, teama de vid duc la strigatul eului traumatizat ce se intoarce spre originar, spre paradigma mitica, spre timpurile primordiale, cand fiinta se integra firesc cosmosului, ca singure forme de salvare.

8. Refuzul lumii in care este prins implacabil eul poetic, negarea orasului-incarnare a infamului, spatiu al nebuniei-determina miscarea poeziei si a teatrului spre

4

mituri, credinte, rituri stravechi, intoarcere in timp, in zonele arhetipale ale culturii. „Niciodata n-a existat o epoca mai rascolita de disperare, de oroarea mortii. Nicicand bucuria n-a fost mai absenta si libertatea mai moarta. Si iata disperarea urland, omul isi cere urland sufletul inapoi, un singur strigat de suferinta se inalta din trupul nostru. Chiar si arta urla in intuneric, cheama in ajutor, invoca spiritul:este Expresionismul. „ (Hermann Bahr)

9. Descatusarea afectiva, patosul trairii „ impins la extaz, la tipat”(N. Balota)10. Categorii estetice exploatate :fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magicul.11. Tendinta de spiritualizare a trairii; lirismul se adanceste uneori intr-o viziune mai

rafinata, de natura cosmica si metafizica. REPREZENTANŢI AI AVANGARDISMULUI: Tristan Tzara, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Saşa Pană, Gellu Naum, Ion Vinea.

5