(IV) CUNOASTERE SI ADEVAR

CUNOASTERE SI ADEVAR

Sursele si formele cunoasteriiPrin opinie se intelege o propozitie prin care exprimam o cunostinta.

Ex., cand spunem: Acest mar e rosu folosim simturile

Eu gandesc folosim ratiunea

In aceste exemple ne folosim de simturi (empirism) si ratiune (rationalism), deci ele sunt sursa cunoasterii.Valoarea de adevar a unei opinii e determinata de sursa din care provine. Despre adevar se poate spune ca isi afla sursa in simturi sau ratiune, in schimb cunoasterea nu se poate afirma decat daca se petrece in experienta (empirica sau rationala).Rezulta 2 forme de cunoastere:

cunoasterea lucrurilor (prin simturi)

cunoasterea adevarurilor (prin ratiune)

DESCARTES

Rene Descartes (1596-1650) a fost un filozof si savant francez, unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Descartes are un caracter idealist, deoarece considera ca adevar fundamental existenta certa a gandirii si nu existenta realitatii obiective. El respinge intemeierea adevarului opiniilor pe cale senzoriala, pentru ca lumea externa e in continua schimbare, astfel toate calitatile ce tin de gust, miros, vaz, auz sunt schimbate, si deci ne inseala (exemplul cu ceara care isi modifica forma, mirosul, culoarea). Aceasta teza a influentat idealismul de mai tarziu.

Descartes, a fost un reprezentat de seama al rationalismului in filozofia moderna. Pentru el, criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta notiunilor noastre. El considera ca adevarul nu poate fi dacat unul singur, pentru ca nu pot exista mai multe adevaruri privind aceeasi problema. La baza metodei sale de cunoastere, el a pus deductia, care trebuie sa porneasca de la adevaruri clare si distincte, cunoscute nemijlocit de ratiune. Descartes a recunoscut totusi si valoarea cunoasterii experimentale.Cunoasterea, la Descartes, se realizeaza in si prin ratiune,capatand sensul unei cunoasteri matematice, dar neexcluzand experienta prin care insa nu dobandim certitudinea.Descartes mai scrie ca:"oamenii se pot insela, dar niciodata dintr-o deductie rau facuta, ci numai [] din experiente prea putin intelese". Descartes a ajuns la concluzia ca pentru a putea determina ce lucruri sunt adevarate si care nu sunt, trebuie sa se plece de la indoiala. Aici se va produce trecerea esentiala la "cogito ergo sum!" (gandesc, deci exist!), o trecere esentiala avandu-se in vedere vechea conceptie: "crede si nu cerceta!"In opinia mea, in filosofie, Descartes reprezinta unul dintre promotorii luptei pentru folosirea ratiunii libere. PAGE 1