Cum sa atingi o vointa de fier in 15 minute de antrenamentUn articol de: Marius (contacteaza autorul)

„Oamenii de succes au obiceiul sa faca ceea ce ceilalti oameni urasc sa faca” A. GrayAm fost cel mai lenes om pe care il stiu. Am crescut cu impresia ca nu am vointa. De fapt cam asa era realitatea.Habar nu aveam cum faceau altii sa se tina de un proiect pana il terminau. La mine nu functiona asta.

Eram deja obisnuit sa imi spuna familia si prietenii ca incep o gramada de proiecte faine si nu termin nici unul. Am ajuns la concluzia ca am o problema de vointa. Eram lenes cronic, asta a fost diagnosticul primit de la un expert din familie.

Acum descriu amuzant aceea perioada. Dar crede-ma ca in realitate nu ma simteam deloc bine sa fiu asa delasator. Nu reuseam sa duc la bun sfarsit mai nimic. Am inceput facultatea de economie si dupa un semestru am abandonat pentru ca voiau sa invat. Am inceput facultatea de psihologie si am facut doar un an. Deja stiam ce ne preadau profesorii asa ca ma plictiseam. Nimic nu ma multumea.

Singurul lucru care il duceam la bun sfarsit era sa citesc. Citeam aproximativ 100-200 de pagini pe zi, pana mi-am stricat ochii. Macar acum arat mai inteligent, de cand port ochelari. 

Nu citeam ca sa acumulez informatie, citeam ca sa evadez dintr-o realitate cu care nu aveam forta sa ma lupt. Oricat as vrea sa neg asta, acesta e adevarul. Mi-a luat mult timp sa pot sa il accept. Viata reala era prea dificila pentru mine, asa ca preferam viata din cartile mele.

Eram singur, doar cativa prieteni la fel de bine „integrati” social erau in jurul meu si aveam seri interminabile de filozofat despre cartile citite. O perioada faina, dar care m-a tinut pe loc multa vreme.

Problema principala: lipsa autocontrolului

Fara autocontrolul dat de vointa te simti ca o frunza in bataia vantului. Asa eram eu in aceea perioada din viata cand nu incepusem dezvoltarea personala.

Nu aveam putere de convingere pentru ca imi lipsea increderea in mine. Nu aveam abilitati de comunicare pentru aveam credinta ca te nasti ca bun orator si ca nu poti invata asta.

Credeam ca nu o sa reusesc in viata, sa fiu fericit si implinit pentru ca e nevoie de noroc iar eu eram ghinionist. Credeam ca nu o sa fiu iubit pentru ca nu eram nici bogat, nici frumos, nici charismatic.

Tot ce credeam s-a dovedit gresit. Dar o sa iti povestesc de asta data viitoare.

Acum vreau doar sa iti zic cum am reusit sa imi construiesc autocontrolul si vointa. A fost unul dintre primii mei pasi pe calea dezvoltarii mele si nu regret ca am inceput de aici.

Imagineaza-ti vointa ca o carma a unei corabii. Fara carma, corabia este impinsa de vant in toate directiile. Dar avand o carma buna si puternica, chiar daca bate vantul, poti dirija corabia. Poate ca nu va merge cu viteza in directia dorita de tine, dar macar nu va sta pe loc si nu se va intoarce din drum.

Pentru mine vointa e un „muschi” psihologic. Trebuie zilnic sa il antrenez. O sa te invat niste trucuri simple pe care le poti face ca sa iti cresti nivelul vointei de la o zi la alta.

Cele 3 niveluri de constiinta personaleNu stiu daca patesti si tu dar eu aveam uneori niste zile in care „mi se rupea” de toate obiectivele si de toate proiectele pe care le aveam in lucru si tot ce vroiam era sa stau, sa vegetez fara sa trebuiasca sa imi ridic fundul de pe canapea.

Erau acele zile in care ma uitam la TV sau citeam, mancam, ma plimbam prin casa sau pe afara, dar de lucrat pentru mine, nu lucram deloc.

Seara ma simteam mizerabil, ma criticam pentru cat de lenes sunt si cum am pierdut ca un fraier ziua cu lucruri inutile.

Alteori trebuia sa lucrez ziua urmatoare de dimineata pana seara ca sa recuperez munca pierduta cu o zi inainte, pentru ca anumite proiecte au deadline si nu aveam voie sa aman. Atunci iar ma enervam pe mine pentru cat de lenes si fraier am putut sa fiu. Daca aveam vointa, munca era bine organizata si nu puneam presiune pe mine.

In alte zile imi propuneam sa mananc mai ordonat. Chiar daca sunt vegetarian de 18 ani, mai mananc uneori mancare nesanatoasa sau carbohidrati. Se vad imediat pe burta mea pentru ca … nu fac sport (surpriza?:)

Asa ca uneori mancam seara paine si iar ma simteam fara vointa.

Stiu multa lume care cedeaza usor in fata unui pahar de vin bun si apoi a inca unui pahar. Sau multi isi propun sa se lase de tigari. Si o fac, se lasa de tigari de 3 ori pe saptamana. In fiecare saptamana.

Solutia la toate acestea este cresterea puterii vointei personale. Acest concept de vointa personala este super necesar mai ales celor la inceput de drum in dezvoltarea personala.

Cand simti ca iti lipseste vointa personala de fapt tu te afli la inceput de drum in dezvoltarea ta.

Eu impart evolutia noastra in cateva etape.

1. Etapa pre-dezvoltare personala (Nu esti deloc interesat de cunoastere de sine. Ai impresia ca lucrurile din viata ta tin de noroc, de sansa, ai impresia ca poti face tot ce iti propui. Cand suferi dai tot timpul vina pe ceilalti. Nu reusesti sa atingi obiectivele importante din viata ta. Cand reusesti ceva te simti mandru ca si cand ai fi centrul universului. Etapa asta se sfarseste printr-o suferinta (obstacol, problema) pe care nu poti sa o rezolvi de pe nivelul tau actual de dezvoltare si vei fi nevoit sa iti incepi dezvoltarea propriu-zisa.)

2. Etapa dezvoltare personala (ti-ai dat seama ca nu poti sa rezolvi anumite probleme daca nu te schimbi, asa ca incepi sa studiezi. Iti iei mentori, mergi la cursuri, citesti carti, inveti tot ce aveai nevoie sa inveti. Incepi chiar si sa aplici, uneori apar rezultate, alteori nu simti ca apare nici o schimbare in viata ta. Iti dezvolti increderea in tine, autocontrolul emotional, comunicarea, etc. Obiectivele tale incep sa se realizeze dar simti ca muncesti pentru ele.)

3. Etapa de evolutie spirituala (Etapa aceasta va incepe dupa ce nu mai faci eforturi in atingerea obiectivelor. Cat timp ai obiective pe care nu le poti indeplini fara efort, te gasesti inca in etapa 2 a dezvoltarii personale. Doar cand cunosti foarte bine cum gandesc oamenii, cum gandesti tu, atunci obiectivele tale le vei atinge atat de usor incat nu mai implica provocare. In acel moment esti pregatit pentru etapa evolutiei spirituale. Acum esti interesat de cunoasterea Eu-lui tau real, fara a cauta alte beneficii din asta, doar de dragul cunoasterii.)

Cunosc oameni care imi spun ca ei sunt deja la nivelul trei (evolutie spirituala) si ca vor sa cunoasca cine sunt cu adevarat, sa isi cunoasca Eu-l real. Si ii intreb de ce vor asta iar ei imi raspund ca atunci vor avea mai multa incredere in ei, mai multa putere, mai multa fericire. Adica imi dau raspunsuri de pe nivelul 2.

Voina are legatura mare cu nivelul tau de evolutie. Daca te gasesti pe primul nivel si vointa ta o sa fie scazuta. Pe nivelul 2 al dezvoltarii constiintei tale, vointa incepe sa creasca si sa te ajute sa iti atingi obiectivele.

Maximul de vointa il vei atinge atunci cand esti la finalul nivelului 2 de dezoltare si incepi sa treci pe nivelul de evolutie spirituala. Pe nivelul trei al dezvoltarii nu vei mai avea nevoie de vointa, pentru ca te vei folosi de o alta capacitate psihologica si anume de puterea intentiei. Acum insa vreau sa lucram impreuna pentru dezvoltarea vointei.

Vointa este o „arma” a dezvoltarii personale, asa cum intentia este o „arma” la care vei avea acces pe urmatorul nivel din evolutia ta.

Vointa si puterea interioaraStiu oameni care gandesc ca vointa si autocontrolul inseamna sa te chinui tu pe tine. Ei gandesc ca daca iti vine acum sa scoti o tigara sa o fumezi pur si simplu exact asta trebuie sa faci, indiferent de consecinte si de mediu. Sau daca iti vine sa dai un pumn in nasul sefului tau, fa-o!

In realitate disciplina interioara nu se refera la reprimarea dorintelor, ci se refera la transformarea lor in ceva superior.

Nu s-a pus niciodata problema de a sufoca instinctele si dorintele noastre. Daca faci asta, o sa te trezesti ca ele rabufnesc din subconstient cu o putere mult mai mare.

De cate ori ti s-a intamplat sa iti propui sa ti cura de slabire si sa nu mananci prajituri o saptamna sau chiar o luna de zile. Iar la finalul termenului propus de tine pofta sa fie asa de mare incat sa mananci mai multe prajituri decat ti-ai refuzat toata perioada.

Am un nepot al meu care incearca sa se lase de fumat. Dar nu facea decat sa isi reprime dorinta de a fuma si in realitate isi amplifica in subconstient nevoia asta. Dupa cateva zile nu mai rezista, pentru ca nevoia de a fuma crestea in interiorul lui.

Dupa ce a vazut ca asa pateste de fiecare data, acum imi spune ca de fapt nu isi doreste sa se lase de fumat, avand credinta ca nu are rost sa mai incerce.

Da, nu are rost sa mai incerce cu aceasta metoda, pentru ca reprimarea nu duce nicaieri.

Si totusi care e rolul vointei daca nu sa iti blocheze viciile si dorintele?

Tine minte ca nu ai voie niciodata sa te folosesti de vointa in lupta cu viciile si dorintele tale. Vointa nu o sa fie niciodata suficient de puternica, ci doar o sa te chinui tu pe tine, o sa te handicapezi si o sa te agresezi emotional. E ca si cand ti-ai da singur palme.

Orice comportament negativ vrei sa il blochezi prin vointa, el va creste in intensitate si te va demoraliza. Vei ajunge asa ca nepotul meu sa crezi ca nu ai nici o sansa in lupta cu acel comportament, te vei acomoda cu el, vei cauta chiar justificari si

vei zice ca „toata lumea fumeaza” sau ca „in realitate ce rau poate sa imi faca inca o prajitura”…

Secretele vointei de fierDaca vei continua sa iti impui obiective neplacute, dureroase pentru tine, obiective prin care iti reprimi placeri, nu vei reusi sa le atingi.

Tot psihicul uman este construit sa urmareasca obtinerea satisfactiei si a fericirii. Cum crezi ca te va ajuta propria ta psihologie daca tu iti propui ca obiectiv sa te chinui pe tine in fiecare zi?

Dezvoltarea vointei, a autocontrolului nu are voie sa se transforme intr-o lupta cu tine insuti. Pentru nici un obiectiv al tau nu ai voie sa te lupti cu tine insuti.

Stii ce va face psihicul tau daca vei lupta cu tine insuti ca sa atingi un obiectiv? Va renunta la obiectiv. Psihicului tau nu ii place conflictul si va observa ca tu ai intrat in conflict cu tine insuti de cand ti-ai ales acel obictiv. Asa ca te vei convinge singur cu argumente solide ca e cazul sa renunti la obiectiv.

Suna cunoscut? Eu faceam asta deseori. Credeam ca imi lipseste vointa. Dar in realitate imi propuneam obiective care intrau in conflict cu mine insumi.

Imi propuneam obiective pe care in realitate nu le iubeam, le doream doar pentru ca simteam ca „trebuie” sa le implinesc, dar nu le doream cu adevarat. Asa apare conflictul.

Sunt convins ca ai o lista proprie cu obiectivele tale nedorite in realitate. Toate acelea pentru care zici „trebuie sa il ating” sunt cele pe care nu le doresti.

Cuvantul „Trebuie” este criteriul care iti spune daca un obiectiv este impus sau este dorit.

Daca zici „trebuie” legat de vreun obiectiv al tau, atunci esti in conflict interior, iti folosesti gresit vointa impotriva ta insuti si te miri de ce nu ai incredere in tine si nu ai vointa.

Eu eram in faza asta si nu am priceput pana cand nu am meditat mult la acest proces de lupta interioara.

Concluziile la care am ajuns au facut sa imi schimbe mai mult decat ma asteptam in viata.

Am folosit in schimbarea mea, trei trucuri psihologice.

Azi iti dau unul dintre ele:

1. Placerea inaintea disciplinei (placerea e mai puternica decat disciplina deci trebuie studiata mai bine)Mi-a placut o replica dar nu mai stiu de unde am citit-o. Suna cam asa „nici o mie de zambete nu pot sa compenseze o singura lacrima”. Daca stii de unde e citatul asta te rog sa imi zici si mie pentru ca e genial si super adevarat.

Am ajuns la concluzia ca e absolut necesar sa imi urmaresc obiectivele cu placere si pasiune si nu din obligatii sociale, nu pentru ca „trebuie” ci pentru ca vreau eu sa o fac.

Aceasta a fost cea mai puternica prima schimbare pe care am facut-o.

Incepand cu acest pas am schimbat felul in care imi alegeam obiectivele. In loc sa aleg obiective pe care „trebuie” sa le implinesc, am taiat de pe lista toate care le descriam prin „Trebuie” si am pus pe lista de obiective doar cele care incepeau cu „eu vreau”.

Apoi am mers mai departe si am scos din dictionarul meu mental cat mai mult „trebuie” si l-am inlocuit cu „vreau” , „decid” , „aleg”.

Treptat am observat ca s-a modificat ceva in calitatea emotiilor mele de peste zi. Eram mult mai motivat, mult mai entuziasmat de munca mea.

In realitate nu mai simteam ca munceam, simteam ca nu munceam suficient, ca imi face cu adevarat placere profunda orice activitate pe care „aleg” sa o fac.

In timp, mintea mea a scos „trebuie” si automat a fost eliminata o sursa de presiune emotionala.

Testeaza tu singur. Spune-ti in minte „Trebuie sa fac azi actiunea asta” si apoi compara cu ce simti cand iti spui „Vreau sa fac azi actiunea asta”.

Observa ce simti comparand emotiile dupa cele doua afirmatii. Si imagineaza-ti cum ar fi sa ai doar acele emotii pozitive in tine.

Alta greseala de gandire pe care am facut-o si eu si altii este sa gandim ca prima data facem actiunile care nu ne plac apoi ne recompensam si facem ce ne place.

Eficienta acestui mod de lucru este scazuta. Pe termen lung incepem sa ne pacalim singuri si sa fugim de orice disconfort si sa cautam doar placerea. Asa ca solutia corecta ar fi sa facem cu placere actiunile care anterior nu ne faceau placere.

Pentru ca sa aduci placere intr-o actiune neutra sau chiar neplacuta, e necesar sa iti schimbi punctul de vedere asupra acelei actiuni.

De exemplu, bunicul meu m-a invatat o regula pentru asta. De fiecare data cand ma gandesc la el imi vine in minte o intamplare de cand eram mic.

Imi amintesc ca m-a luat cu el la padure sa il ajut sa taie un copac. Aveam vreo 10 ani deci eram convins ca o sa ii fiu de mare ajutor. In realitate m-a luat cu el sa ma invete o lectie de viata si pentru asta ii raman vesnic recunoascator.

Dupa ce a taiat copacul mi-a zis ca acum e momentul sa il taiem impreuna cu fierastraul in bucati bune pentru foc. Imi amintesc ca m-am pleostit tot pentru ca nu aveam nici un chef sa imi pierd urmatoarele ore taind cu fierastraul cand puteam sa hoinaresc prin padure.

Dar a stiut cum sa ma ia si cum sa imi explice ce am de facut. Mi-a zis o fraza ce o sa imi ramana in memorie. Mi-a zis sa nu fiu atent la tot lemnul ce urmeaza sa il tai, ci sa fiu atent doar la miscarea pe care o faceam in acel moment cu fierastraul, ca si cand aceea era si prima si ultima.

Acum, dupa ani de zile, imi dau seama ca in aceea padure, taind lemne pentru foc, bunicul meu mi-a dat prima lectie de psihologie din viata mea.

Concentrarea pe momentul prezent, atentia pe actiune si nu pe rezultat, le-am gasit ulterior in cartile de psihologie. Dar eu primisem aceasta lectie la 10 ani si mi-a ramas in minte.

O perioada am uitat lectia, am uitat intelepciunea batranilor mei bunici. Dar cand mi-am amintit-o a devenit a doua mea natura.

Acum asa lucrez, inchid telefoanele, inchid usa, uit sa mananc si sa beau apa, absorbit de ceea ce fac.

Nu stiu daca imi place ce fac, dar stiu ca orice as face ar ajunge sa imi placa daca ii dau suficienta atentie.

De fapt aceasta e secretul vointei. Transforma in placere ceea ce inainte nu iti placea.

Iar ca sa faci asta, concentreaza-te pe actiune, nu pe rezultatul ei.

Uneori fac curat in casa cu Simona. Eu dau cu aspiratorul si ma prefac ca sterg praful. Am timp sa ma studiez, sa fiu atent la ce simt. Daca sunt concentrat pe actiune nu imi dau seama cand am terminat, daca ma gandesc la altceva am o stare de frustrare si nervozitate ca am senzația ca nu e de mine sa fac curat.

Asa e cu toate acțiunile tale. Daca le trăiești atent, daca iti dai voie sa le savurezi, ajungi sa iti placa. Atunci vei putea sa iti atingi obiectivele usor.

Dar daca te gândești la ce ai de făcut cu frustrare si spunandu-ti ca „trebuie” sa le faci, vei ajunge sa iti sabotezi vointa, vei ajunge sa iti sabotezi obiectivele si vei abandona înainte sa ajungi la capăt de drum.

O sa postez continuarea zilele următoare.

Vei citi despre tehnica celor 15 minute in exersarea voinței si despre exercițiul „Ca si cum” din NLP care trezește voința adormita.