Cum a disparut limba dacilor?Scris de Aurora la 21 Faurar 2010 boinesti-casa-taraneascaS-a vorbit adesea n tratatele de specialitate despre ct de rapid si profund a fost procesul de romanizare si ct de usor au renuntat dacii la limba lor. Dar nu s-a discutat niciodata, n lucrarile de istorie sau de istoria limbii romne, care sunt etapele pe care trebuie sa la parcurga o limba n drumul spre disparitia sa si care sunt factorii necesari pentru ca acest lucru sa se ntmple.Cum a disparut limba dacilor?O limba dispare n doua situatii: fie atunci cnd dispar toti vorbitorii ei (n urma unui genocid, a unui cataclism sau a stingerii treptate a comunitatii), fie cnd vorbitorii renunta n masa la limba lor n favoarea alteia, siliti sau de buna voie. Nu exista nici un fel de documente sau dovezi care sa ateste ca romanii au urmarit sa impuna fortat si rapid limba latina n rndul populatiilor autohtone. Cu alte cuvinte, romanizarea nu a fost un proces programat si intentionat, iar cei ce au adoptat limba latina au facut-o de buna voie, datorita avantajelor pe care le oferea cunoasterea acestei limbi. Acest lucru este valabil si pentru Dacia. Trebuie sa subliniem aici ca romanizarea este un proces prin excelenta lingvistic: se considera romanizat un neam care a renuntat definitiv la limba sa n favoarea limbii latine. Romanizarea presupune asadar, concomitent cu nsusirea limbii latine, abandonul si moartea limbilor vorbite de cei ce au adoptat latina de la cuceritori. Procesul este extrem de complex, deoarece limba este cea care defineste identitatea unui neam si este ultimul lucru la care un neam renunta, dupa ce a renuntat la traditii, istorie, teritoriu si tot ce mai poate renunta. n momentul n care o comunitate a renuntat la limba sa, a renuntat si la identitatea sa si a capatat o identitate straina. Un astfel de proces nu este doar extrem de complex, ci si de durata, si presupune mai multe etape.Prima etapa este cea a diglosiei, n care vorbitorii nvata cuvinte de baza din cealalta limba si reusesc sa comunice notiuni fundamentale. n cazul nostru, este vorba de un bagaj mic de cuvinte si expresii, necesar n relatia cu autoritatile romane, n comert sau armata. Dacii au nvatat mai nti cuvinte de baza, formule de adresare, numerale, cam asa cum se nvata astazi n primul an de studiere a unei limbi straine. Au existat cu siguranta destui daci care vorbeau bine latineste si n aceasta prima faza, dar cei mai multi erau la stadiul n care ntelegeau latina si reuseau sa se exprime minimal. Dar, cu siguranta, existau multi daci care nu au vrut sau nu au avut nevoie sa ajunga la acest stadiu al diglosiei. Este vorba de cei ce traiau n satele din munti, n catune si stne, care nu ajungeau prea des n contact cu autoritatile romane, iar nvatarea limbii latine nu le aducea avantaje. Diglosia poate fi asemanata, ntr-o anumita masura, cu basic english, engleza minimala pe care o ntelege azi mai toata lumea si multa lume o poate exprima, mai mult sau mai putin corect. Diferenta ntre situatia de atunci si cea de acum consta n mijloacele de difuzare a limbii, caci acum engleza a patruns n mass media, muzica, filme, reclame, vocabularul diferitelor ocupatii, pe cnd atunci latina nu se nvata dect direct, din om n om. Probabil au existat si scoli la orase, n colonii si municipii, dar dacii din munti tot nu aveau cum sa nvete latineste daca nu ar fi dorit neaparat acest lucru.Cea de-a doua etapa este cea a bilingvismului, n care vorbitorii ajunga sa stapneasca aproape la perfectie cea de-a doua limba, n paralel cu limba materna, si chiar sa introduca structuri dintr-o limba n alta atunci cnd vorbesc, fara sa-si dea seama. n vremurile noastre o situatie de acest fel putem gasi n Ardeal, unde multi vorbitori stapnesc la fel de bine maghiara ca si romna, sau n Basarabia, unde moldovenii vorbesc perfect romneste si ruseste. n cazul dacilor aceasta faza a intervenit n primul rnd n cadrul familiilor mixte sau a persoanelor angreante activ n aparatul administrativ-militar roman. Ca si n cazul diglosiei, catunele si satele din munti au ramas n afara procesului.n sfrsit, dupa mai multe generatii de bilingvism, atunci cnd un copil nascut ntr-o familie bilingva nu mai este nvatat dect una dintre limbi, cea de-a doua va nceta sa mai fie vorbita ncepnd cu generatia urmatoare. Acest lucru trebuia sa se produca simultan n majoritatea familiilor daco-romane, pentru ca limba daca sa nceteze sa mai fie vorbita. Teoretic, orice e posibil. Practic, trebuie sa tinem cont de faptul ca n procesul de romanizare elementele angrenate erau, n marea lor majoritate, masculine. Adica barbatii colonisti au cautat sa se nsoare cu femei localnice, si mai putin invers, deoarece femeile coloniste erau n numar mai mic si, probabil, venite cu familiile lor. Asadar, ntr-o familie mixta daco-romana, mama era vorbitoare de limba daca, iar copilul nvata mai nti limba materna. Chiar daca acel copil ajunge sa stapneasca la perfectie limba tatalui, el va ramne dac, deoarece limba lui materna este limba daca. Pentru a se ajunge la renuntarea totala si definitiva a limbii materne, trebuiau sa intervina mai multi factori, dat fiind ca nu a existat nici un fel de constrngere sau programare care sa accelereze procesul.n ct timp a disparut limba dacilor?n cazul limbii dacilor, se pare ca au fost de-ajuns un secol si jumatate, adica 4-5 generatii. Colonizarea a nceput probabil imediat dupa anul 106, iar ultimele semne de activitateaschileul-mare-casa-taraneascaromana sunt din vremea lui Galienus, anul 256, dupa care nceteaza si circulatia monetara si inscriptiile. Abandonarea Daciei este oficializata nsa ceva mai trziu, n vremea lui Aurelian, n anul 271. Daca luam n considerare definitia generatiei ca fiind media anilor dintre momentul primului copil nascut de o mama si cel al primului copil nascut de fiica ei, n 150 de ani au fost maximum 6 generatii cu media de 25 de ani, cel mai adesea trei generatii fiind contemporane, uneori chiar patru: adica strabunica, bunica, mama si copilul. 150 de ani este un timp extrem de scurt pentru abandonul unei limbi n urma unui proces nedirijat si neintentionat. Daca acest lucru s-a petrecut, trebuie sa fi existat niste factori exceptionali. Etapele descrise mai sus, corelate cu succesiunea generatiilor din momentul cuceririi Daciei pna la abandonul ei, duc la urmatorul tablou.Prima generatie este cea a vaduvelor de razboi. n 106 se ncheiase razboiul, multi barbati pierisera, dar au ramas femeile, multe dintre ele cu copii acum orfani, si batrnii, pastratori ai identitatii neamului lor. Este mpotriva logicii sa credem ca aceste femei, puternic traumatizate de cele doua razboaie, au contractat rapid casatorii cu colonistii sau soldatii veniti n Dacia. Unele au facut-o, cu siguranta, dar acesta nu putea fi un fenomen de masa. Multi colonisti, la rndul lor, au venit cu familiile. Exista cu siguranta un puternic resentiment fata de cuceritor. Romanii au distrus cetati si sanctuare, au ucis si au luat prizonieri, au luat tezaurul Daciei si au sarbatorit victoria timp de jumatate de an. Au existat si daci care au trecut de partea romanilor, nca nainte de terminarea razboialeor, asa cum au existat daci care probabil erau fascinati de civilizatia romana si ulterior au trecut repede de partea ei. Dar, din nou, acesta nu avea cum sa fie un fenomen de masa.Cea de-a doua generatie este a orfanilor de razboi, cei care erau copii n vremea nfruntarilor daco-romane si ai caror tati cei mai multi au cazut pe cmpul de lupta sau au fost luati prizonieri. Acesti copii, n mod firesc, vor contracta casatorii ntre ei n marea lor majoritate. Desigur, unii baieti vor intra n armata romana, unele fete vor veni la oras si se vor casatori cu colonisti, dar acestia vor fi mai degraba exceptii, iar stocul principal al orfanilor de razboi ramne fidel vechilor traditii. Copiii razboiului au fost crescuti de mamele lor si de bunici si resimt nca puternic traumele nfruntarilor daco-romane.troita-1Abia de la a treia generatie putem vorbi cu siguranta de diglosie. Toti cei care intra n contact cu administratia, armata, negustorii si alti purtatori ai civilizatiei romane nteleg de pe acum limba latina si probabil stiu sa se exprime minimal. Evident, si nainte existau daci care ntelegeau si vorbeau latineste, dar de acum se poate vorbi de o raspndire mai larga a latinei n rndul celor ce au intrat n contact cu romanii. Cea de-a treia generatie este cea a copiilor nascuti din orfanii razboiului. Ei sunt primii care nu mai resimt direct traumele conflictelor anterioare si stiu doar din povesti, de la parintii si bunicii lor, prin ce au tracut familiile lor. Spre deosebire de parintii lor, ei sunt mai liberi, din punct de vedere psihologic, sa se casatoreasca cu colonisti, sa-si ntemeieze familii mixte, sa intre n structurile romane. Cu siguranta au existat multi tineri care au cautat mirajul orasului si al civilizatiei si au nvatat bine latineste. nsa lumea satului, conservatoare, puternic ancorata n traditiile sale, nu se va fi schimbat deloc n aceasta faza. Si, foarte probabil, nici n cele viitoare. Fermentul roman se afla la oras, si doar cei care mergeau acolo sau traiau n preajma oraselor erau contaminati de acesta. Ar trebui sa ne imaginam si procesul invers, caci unii colonisti vor fi urcat n munti, n catunele dace, dar acestia nu au putut fi numerosi. Ei au venit n Dacia tocmai datorita facilitatilor oferite de administratia provinciei, nu sa duca un trai aspru ntr-o lume straina. Ei au primit pamnturi de lucrat, sau au fost angajati n minele de aur de la Rosia Montana, ori au avut facilitati pentru a-si exercita mestesugurile lor: nu prea aveau motive sa se ascunda n munti si sa se faca ciobani, dect poate de dragul vreunei bacite dace.ncepnd cu a patra generatie putem vorbi de o basic latin pe scara mai larga, iar n familiile mixte, de acum probabil mai numeroase, vorbim de bilingvism. E greu de estimat cti daci erau bilingvi la acea data, adica n jurul anului 200. Ca sa putem face o astfel de estimare ar trebui sa stim procentul de populatie de la oras n comparatie cu cel din mediul rural, n special montan. Pentru ca nici acum, populatia din zonele retrase nu are motive sa nvete latineste si nimeni nu o va sili sa o faca. n schimb cei din zonele mai joase unde comunicatiile erau usoare, se construisera drumuri si se intensificasera procesele de aculturatie, da, acolo dacii vorbeau si latineste.Cea de-a cincea generatie este ultima care mai are sanse sa nfaptuiasca abandonul limbii materne, deoarece generatia a sasea abia se naste cnd se retrag romanii din Dacia. Daca ntr-adevar a nfaptuit acest lucru, a facut-o printr-un miracol. Caci singura cale prin care acest lucru se putea nfaptui era renuntarea mamei de a-si invata copilul sa vorbeasca propria sa limba, nvatndu-l doar limba tatalui - dar renuntarea tuturor mamelor, din creierii muntilor pna la oras, ntr-o singura generatie. Nici unul din factorii invocati de istorici nu poate justifica romanizarea: nici construirea de drumuri, nici urbanizarea, nici armata, nici crestinismul (o religie straina, propovaduita ntr-o limba straina, nu putea avea prea mult succes; propovaduirea trebuie sa se fi facut n limba autohtonilor). Urmeaza retragerea romanilor si, odata cu aceasta, dispare avantajul nvatarii limbii latine. Si totusi, spun oamenii de stiinta, n mod miraculos, romanizarea continua, ba chiar se ntareste. Desi n arheologie se constata o renviere a culturii materiale si spirituale autohtone, dacii continua sa se romanizeze. Si nu doar cei care au fost n contact cu romanii.giulesti-poarta1De unde a disparut limba dacilor?Din Dacia? Care Dacia? Daca disparitia limbii dacilor este direct conditionata de profunda interactioune cu latina, este firesc sa admitem ca aceasta limba a fost abandonata acolo unde se vorbea intens latineste, anume n provincia Dacia si, mai cu seama, n mediul urban. Logica ne obliga sa admitem ca, acolo unde latina nu a patruns si nu a exercitat o influenta considerabila timp de mai multe generatii, romanizarea nu avea cum sa se produca. Teritoriul cucerit de romani reprezinta cca o cincime din cel locuit de daci. Dincolo de provincia Dacia existau dacii liberi, foarte numerosi, din Maramures pna n Moldova, dincolo si dincoace de Prut, dincolo si dincoace de Nistru, pna la gurile Bugului, la vest de Crimea. Daca romanizarea este un proces greu de demonstrat pentru provincia Dacia, admis prin efectul sau acela ca limba romna este considerata o limba romanica iar nu printr-o logica demonstrabila a desfasurarii sale, pentru restul teritoriilor locuite de daci acest proces este imposibil de admis. Dacii liberi nu au interactionat cu romanii dect sporadic si superficial, n chestiuni de negot sau n zonele de granita cu imperiul. Istoricii nu au putut explica niciodata cum s-au romanizat dacii liberi, iar raspunsul trebuie sa-l dea lingvistii, deoarece romanizarea este o chestiune lingvistica. Daca provincia Dacia a fost romanizata, iar acolo limba dacilor a fost abandonata, iar n afara provinciei acest proces nu a avut loc, rezulta n mod logic ca n zonele romanizate se vorbea o limba, iar n afara acestor zone, alta limba. n Ardeal, Banat, Oltenia, o parte din Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei, se vorbea o limba romanica, descendenta din latina, iar n restul teritoriilor o alta limba, urmasa limbii dace, cu influente slave. Se ridica atunci ntrebarea: cum se explica teribila unitate a limbii romne? De ce morosanul se ntelege cu olteanul? De ce banateanul se ntelege cu moldoveanul de peste Prut? Cnd si cum s-a ajuns la aceasta unitate, n cadrul careia nu se poate vorbi nici macar de dialecte? Unii istorici, ntre care Bratianu si, mai trziu, Lucian Boia, favorizeaza ipoteza unei romnizarii ulterioare, ca urmare a descalecarilor. Asta s-ar fi ntmplat n zorii mileniului al II-lea. Este nsa la fel de greu de admis ca o mna de descalecatori au putut convinge o populatie numeroasa sa renunte la limba proprie si sa adopte alta limba. E la fel de greu de admis ca, daca acest lucru s-ar fi ntmplat, graiul moldovenesc nou format nu ar fi fost mult diferit de cel al ardelenilor, n conditiile n care poseda un substrat milenar daco-slav. Caci descalecatorii asta vor fi gasit acolo: o limba continuatoare a limbii dacilor, influentata de slava. Din punct de vedere lingvistic, unitatea unei limbi se explica n doua feluri: fie printr-o interventie externa Academie sau alt for care uniformizeaza limba, impunnd o koine, o limba standard; fie printr-o unitate naturala de traditie ndelungata. Din punctul meu de vedere, ca lingvista, cuiul lui Pepelea se afla n Moldova.troite-1Aici povestea se ncuie. Daca au fost romanizati doar dacii din provincie, nu se explica unitatea limbii romne. Daca nu au fost romanizati, nu se explica caracterul latin al limbii romne. Daca moldoveni au fost romnizati prin descalecare, nseamna ca graiul moldovenesc are un puternic strat dacic ce a fost viu pna la descalecare, adica acum un mileniu. Dar romanizarea, chiar n cadrul provinciei, este extrem de problematica si practic imposibil de demonstrat. Iar a dacilor liberi, categoric de nedemonstrat. Cercetatorii sustin ca nu mai are sens sa ne batem capul cum s-a nfaptuit romanizarea si cum au fost romanizati dacii liberi: limba romna este o limba romanica, iar acest lucru nu poate fi contestat. Cum s-a ajuns aici, nimeni nu se ntreaba sau nu doreste sa stie. Dar o jumatate de adevar nu este un adevar.ntreabrea din titlu are rolul ei. Ea naste mai multe ntrebari si, deocamdata, nici un raspuns din partea stiintei oficiale. Un raspuns cu adevarat stiintific trebuie sa ia n calcul problema limbilor n contact, a procesului de disparitie a unei limbi, a factorilor care favorizeaza sau frneaza acest proces, a contextului socio-psihic n care se afla populatia susceptibila de abandon al limbii materne, precum si un cadru comparativ care sa aduca drept argument situatii similare. De ce nu au renuntat romnii din Ardeal la limba lor, n timpul procesului de maghiarizare? De ce nu au renuntat basarabenii la limba romna n favoarea limbii ruse? De ce aromnii nca vorbesc armneste, n ciuda presiunilor acerbe la care i-au supus grecii timp de secole? De ce dacii au renuntat la limba lor, desi nu le-a cerut-o nimeni, n doar cteva generatii?Or sa vina si raspunsurile, peste ceva timp Deocamdata important este sa stim sa punem corect ntrebarile.Fotografii preluate de lahttp://www.artatraditionala.ro/gallery.php?path=artaRaft: Stiinta e mama indoielii
Vorbe de soi: limba dacilor, romanizare, unitatea limbii romne