CULTUL EROULUI: EROI, SUPEREROI ŞI PSEUDOEROITeolog Radu Teodorescu

Din antichitate omul a fost atras de noţiunea de erou. Eroul însă este o problemă mai amplă şi mai profundă decât pare la prima vedere. În rândurile care vor urma, vom vedea că eroul nu este o noţiune atât de simplă sau uşoară. Dicţionarul explicativ atribuie aproximativ mai multe sensuri termenului de erou: „persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. 3. Ostaş căzut pe câmpul de luptă. 4. Personaj principal al unei opere literare. 5. Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 7. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite.”1 Prin urmare din definiţia dată termenului de erou în româneşte putem vedea cel puţin cinci sensuri alte termenului sau cuvântului erou. Deşi marea majoritate ştim că eroul este cel care ia parte la un război şi eventual îşi pierde viaţa, micul ecran şi cinematograful ne învaţă încă de mici copii cu alte genuri eroice. Ştim astfel de eroi ai comediei: Charlie Chaplin, Leslie Nielsen, Steve Martin, Bill Murray, Tom Hanks, Adam Sandler, Robin Williams, Jim Carrey, Rob Schneider, Owen Wilson, Jackie Chan şi mulţi alţii pe care nu îi pot enumera pe toţi. Toţi aceştia s-au remarcat ca şi eroi ai comediei fără să fie parte a unui război. Ei sunt vizionaţi şi apreciaţi de sute şi de milioane de telespectatori de pe toate meridianele pământului.

Cultul eroilor comediei nu este identic cu cultul eroilor de război care şi-au pierdut viaţa pe câmpul de luptă. Oricum ei sunt tot eroi şi mai toţi se bucură de recunoaştere unanimă ca fiind mari eroi ai comediei. Tot cinematografia ne-a obişnuit cu un alt gen de eroi în special de la începutul secolul al XX-lea. Dintre cei mai cunoscuţi actori ai genului SF [science fiction] amintim pe Harison Ford, Arnold Schwarzenegger, Bruce Willis, Keanu Reeves, Christopher Reeve, Patrick Stewart, Mark Hamil, Charleton Heston, Tom Cruise, Christian Bale, Peter Weller sau Tobey Maguire. Aceasta numai pentru a enumera numai pe câţiva dintre actorii care s-au distins ca şi eroi ai genului SF. Enumerarea ar putea continua dar mă opresc aici din cauza lipsei de spaţiu.2

Mai recent psihologii şi psihanaliştii au afirmat că există o nevoie de eroi în subconştientul omului contemporan. Această nevoie de eroi şi eroism a dus la ceea ce cunoaştem astăzi ca şi showbussiness sau industria spectacolelor. În această industrie a spectacolelor din nefericire ne confruntăm de mai multe ori cu surogate ale adevăraţilor eroi sau mai bine spus cu pseudoeroi. Ce este un pesudoerou? Este o întrebare care ar trebui să ne-o ridicăm mult mai des. Ştim astfel că eroi totali sau eroii maximi sunt cei care îşi dau sau jertfesc viaţa lor. Dintre aceştia se remarcă cel mai mult eroii de război. Istoria îl recunoaşte pe Alexandru Macedon ca un eroi de război deşi acesta a fost numai rănit în timpul campaniei militare împotriva Indiei. Tot istoria îl recunoaşte pe Leonidas al Spartei ca un erou de război care a murit în războiul împotriva Persiei antice. Ahile poate şi el fii considerat un erou în sensul că a murit în războiul împotriva Troiei. 1 Dicţionarul explicativ al limbii române (Bucureşti, 1993).

2 Peter Coogan, Superhero: the secret origin of a genre, (MonkeyBrain Books, 2006).

1

Dacă este foarte sigur că eroul de război este cu adevărat un erou, în mare parte fiindcă el îşi dă viaţa pe câmpul de luptă pentru o cauză dreaptă, mai mulţi mari eroi naţionali sau politici nu au fost eroi. Imperiul roman avea să îl proclame pe Nerone ca şi eroul naţional al Italiei şi al imperiului italian. Atila Hunul avea să fie proclamat ca şi erou al maghiarilor. În Germania secolului al XX-lea, partidul nazist avea să îl proclame pe Adolf Hitler ca şi eroul al poporului german. Rusia de la jumătatea secolului al XX-lea avea să îl proclame pe Stalin ca şi cel mai mare erou al poporului rus. România de la sfârşitul secolului al XX-lea avea să îl proclame ca şi erou naţional pe Nicolae Ceauşescu. Enumerarea ar putea continua. Paradoxul este că mai toţii marii dictatori şi tirani ai lumii s-au proclamat sau s-au intitulat pe sine ca şi eroi. Trebuie să spunem că noţiunea de erou este una pozitivă în sine şi că nu se poate vorbii în sens real de eroi ai răului. Noţiunea de erou se aproprie foarte mult de noţiunea de sfânt. Prin urmare, dictatorii sau tiranii nu se pot denumii ca fiind eroi. Mai toţi marii dictatori şi tirani ai lumii au pozat în ipostaza eroului. Astfel putem vorbii de ei ca şi de pseudoeroi. Pseudoeroul este cel care nu are caracterul unui erou dar doreşte să iese în relief atunci când nu este cazul.

Deşi mai toţi dintre noi am vrea să fim eroi, problema devine dificilă atunci când ajungem la capitolul asumării a ceea ce înseamnă un adevărat erou. După cum am văzut adevăraţii eroi mor sau îşi dau viaţa pe câmpul de luptă pentru binele sau eliberarea semenilor lor. Acest lucru nu îl putem face toţi dintre noi şi din acest motiv istoria a ajuns la concluzia cultului eroului. Cultul eroului care este prezent în toate marile civilizaţii ale lumii aduce recuoaştere celui care şi-a dat viaţa pentru a îi elibera pe cei robiţi sau oprimaţi sau pentru libertate. Istoria recunoaşte în special pe eroii primului şi celui de al doilea război mondial în care au murit nenumăraţi eroi. Mai mult decât orice la o privire generică, eroul este cel care luptă împotriva răului. Eroul este astfel asociat cu noţiunea binelui. Însă eroul este cu o treaptă mai jos ierarhic decât sfântul. Istoria a cunoscut sfinţi care şi ei şi-au dat viaţa pentru Dumnezeu şi semeni. În acest sens ştim de cei 12 sfinţi apostoli, de sfântul Pavel, sfântul Ştefan, de Sfântul Maxim Mărturisitorul, de sfântul Dimitrie, de Sfântul Gheorghe şi mulţi alţii.

Astfel pentru a putea face o distincţie cât se poate clară între un erou şi un pesudoerou, trebuie să ştim că eroul se înrudeşte foarte mult cu martirul. Eroismul adevărat este o altă formă martiriului. Mai recent însă, lumea showbussiness-ului ne-a obişnuit cu un alt gen de erou. Este vorba mai mult decât orice de supererou. Ce este un supererou? Supererou este de cele mai multe un aspect al lumii comerciale. În cinema, un supererou poate fii un robot, un extraterestru sau un mutant. Un exemplu mai recent al supereroului mutant este Ironman [Omul de fier]. Eroi roboţi mai recent s-au remarcat în special roboţii din Transformers al lui Michael Bay.

În televiziune şi cinematografie robotul de mai multe ori este un supererou. Acest lucru a dus la ample afecţiuni asupra psihicului colectiv al ultimelor decenii în care omul nu se mai simte bine în pielea sa de om ci se vrea mai mult decât orice robot. Fascinaţia faţă de roboţi însă nu este identică cu fascinaţia pentru eroi. Supereroul robot este mai mult decât orice un pseudoerou. Robotul nu are noţiunea de jertfă sau de bine. El execută doar nişte comenzi care îi sunt plasate din exterior. La fel de bine orice erou este o existenţă personală. Adevăraţii eroi nu sunt comerciali. Aspectul comercial al showbussiness-ului din ultimii ai a dăunat mult noţiunii de erou.

Supereroul este de mai multe ori un superstar al muzicii pop care adună în jurul său milioane de fani şi susţinători. În sens real, superstarurile sunt pseudoeroi, fiind produsul

2

unui anumit gen de ideologie propagandistică, filosofică, socială sau cultură sau în unele cazuri politică. Dintre superstarurile secolului al XX-lea amintim pe Marlyn Monroe, Michael Jackson, Madona, Elvis Presley, John Lenon şi mulţi alţii. În jurul mai multor superstaruri s-a creat un mit sau mai bine spus o mitologie a supereroului. Aceasta însă este în cele mai multe cazuri una artificială. Superstarul de mai multe ori se poziţionează pe sine ca şi un erou al unei anumite categorii de indivizi sau persoane. Această nevoie de superstaruri vine de mai multe ori din punct de vedere psihologic din nevoia de eroi şi eroism. Viaţa cotidiană fiind mult prea monotonă şi neinteresantă foarte mulţi tineri îşi găsesc alinare a nevoii de eroism în starurile şi superstarurile pop sau rock de pe micul ecran sau din sala de concerte.

Nevoia de superstaruri vine din punct de vedere psihologic din nevoia de eroi şi de eroism. Mai mulţi fani sunt dispuşi la acte de sacrificiu ultim pentru eroul sau idolul lor. Realitatea este că mai toate starurile pop sau rock care sunt modele ale generaţiei de azi, sunt reprobabile şi degustătoare etic sau moral. Foarte puţini dintre superstarurile pop sau rock al momentului actual ar fii dispuşi la acte de eroism adevărat. Ei însă se folosesc de diferite înşelăciuni media sau comerciale pentru a îşi atinge faima sau popularitatea mult râvnită. Trebuie să spunem că adevăratul erou este anonim. Aceasta fiindcă eroul nu face acte de bravură pentru a fii adulat şi ovaţionat. Starurile muzicii uşoare din zilele noastre sunt din acest punct de vedere pseudoeroi. Acest lucru a fost demonstrat prin eşecul mediatic al mai multor staruri pop sau rock care au fost găsite consumând droguri, având un comportament agresiv sau fiind adepţii unei vieţi sexuale uşoare şi promiscue. Ceea ce este tragic este că ei se doresc şi se prezintă pe sine ca şi adevăraţii eroi ai lumii noastre.

Eroul este o temă care a fascinat şi v-a continua să fascineze lumea şi pe omul contemporan. Trebuie să ştim însă cine sunt adevăraţii eroi şi cine sunt falşii eroi sau pseudoeroi. După cum am spus, nici un erou adevărat nu face acte de curaj sau vitejie pentru a fii adulat şi ovaţional. Adevăratul erou este modest şi lipsit de orgoliu sau mândrie. Rândurile de faţă nu sunt o rezolvare a antitezei erou şi pseudoerou ci câteva consideraţii pertinente care pot da unele repere celor care îşi ridică sau îşi vor ridica problematica eroului.

3